Revista bio nr 2 by Colegiul Economic ION GHICA

Revista de biologie a „Colegiului economic ION GHICA Târgovişte” Nr.2 Dec 2014

™

Agricultură ecologică

JJCURI

Prof. Ciobanu Nicoleta REDACTOR-‐ŞEF Gabriela Ganea Rubrica: S7aţi că?

Ruxi Sanda Rubrica: Ecos

Andrada Dinu Rubrica: Locuri care trebuie văzute

Rubrica: Glume pentru toată lumea; Luanna Soare Andrada Drăgan Rubrica: Jocuri

Roxi Stancu Rubrica: Sănătate pentru 7ne Bianca Ciocan Rubrica: Sfatul medicului Niki Bondilă Rubrica: Ionuț Sasu Rubrica: Diversitatea lumii vii

Diversitatea lumii vii

Teodor Dumitru TEHNOREDACTOR

CUPRINS: •  Suntem ceea ce mâncăm...............pag4 •  Diversitatea lumii vii...................pag8 •  Sfatul medicului.......................pag11 •  Jocuri..................................pag14 •  Glume pentru toată lumea............pag17 •  Ştiaţi că?.............................pag18 •  Locuri care trebuie văzute...........pag20 •  Ecos...................................pag23

Suntem ceea ce mâncãm “EşT ceea ce mãnânci” spune Ayurveda, o veche filozofie indianã. Sunt sigur cã toţi am auzit această frazã de nenumãrate ori,însã rareori am luat-‐o in serios. În ceea ce priveşte alimentaţia,modul în care ne vorbeşte este reprezentat prin po\e.’’Aş mânca nişte branzã’’ este felul prin care ne spune cã ne lipseşte calciul sau ‘’aş mânca nişte ficăţei prãjiT’’ este traducerea nevoii de fier de exemplu. Toţi sTm cã vin sãrbãtorile de iarnã şi cã vom pune câteva kilograme în plus dar chiar dacă este iarnã, nu trebuie să uitãm de aportul de vitamine necesare organismului mai ales acum, când frigul îşi face simţitã prezenţa mai mult decât oricând. De aceea, este indicat sã consumãm şi salate pe lângã preparatele Tpice sezonului.

Noi ne-‐am gândit să vă prezentãm câteva reţete uşoare şi sãnãtoase pentru cum se mai spune : ‘’O minte sãnãtoasã intr-‐un corp sãnãtos’’.

Salată de iarnă cu spanac ,sfeclă roşie şi pui Ingrediente: -‐300 gr piept de pui ﬁert sau preparat la grătar -‐100 gr baby spanac -‐100 gr sfeclă ﬁartă,taiată in bucaţi -‐50 gr brânză taiată bucaţele -‐4 linguri ulei de măsline -‐2 linguri oţet balsamic -‐5 linguriţe de mustar -‐sare şi piper după gust Cum se prepară salata de iarnă? Prepară un dressing din ulei,muştar,oţet,sare şi piper. Amestecă bine, până când observi că se omogenizează şi conTnui cu pregăTrea salatei. Taie puiul şi pune-‐l într-‐un bol, alături de frunzele de spanac şi de sfecla tocată. Adaugă dressing-‐ul, amestecă şi presară pe deasupra brânza de capră taiată bucăţele. Serveşte salata alături de 2 felii de pâine integrală, ca valoarea să nutriţională să crească.

ŞTind că toată lumea iubeşte dulciurile indiferent de anoTmp, uitaţi o reţetă delicioasã şi sănătoasã. Prăjitură de morcovi Ingrediente: -‐125ml ulei de rapiță, plus extra pentru uns -‐300g de făină integrală -‐2 lingurițe praf de copt -‐1 linguriță bicarbonat de sodium -‐100g de zahăr brun -‐140g de morcovi, rași -‐140g de cartoﬁ dulci, curățați și -‐ dați pe răzătoare -‐200g de staﬁde -‐2 ouă mari -‐sucul de la 2 portocale PENTRU GLAZURĂ: -‐250g de brânză dulce -‐3 linguri de zahăr pudră, cernut -‐coaja rasă de la 1 portocală

Mod de preparare: Încinge cuptorul la 180ºC/gaz 4. Unge cu ulei și tapetează cu hârTe de copt o tavă cu dimensiunile de 20x30cm. Amestecă făina cu praful de copt, bicarbonatul de sodium și zahărul, într-‐un bol mare. Încorporează morcovii, cartofii dulci și stafidele. Mixează într-‐un bol înalt ouăle, uleiul de rapiță, și sucul de la 1 portocală. Toarnă ingredientele umede peste cele uscate și omogenizează, apoi pune totul în tavă. Dă la cuptor 25-‐30 de minute, până când o scobitoare înfiptă în mijlocul prăjiturii iese curată. Înțeapă tot blatul cu o scobitoare sau cu o furculiță și stropește-‐l cu sucul de portocală rămas. Lasă să se răcească în tavă. După ce s-‐a răcit, pregătește glazura. Amestecă brânza dulce cu zahărul pudră și coaja rasă de portocală. ÎnTnde crema obținută peste prăjitura de morcovi și tai-‐o în pătrate înainte de a servi.

! ã n u b ã T Po

Mmm...

Soiuri vechi şi diversitatea plantelor

Agricultură ecologică

Soiurile vechi de cereale, legume sau cartofi dintre toate plantele cultivate fac cele mai bune recolte. Au o aromă mai bună,sunt în general mai puţin pretenţioase și fac faţă mult mai bine condiţiilor locale de creştere decât soiurile noi, hiperspecializate, scrie Sepp Holzer în cartea sa ” Permacultura. Ghid practic pentru agricultura la scară mică”. În vremuri mai vechi fiecare regiune, avea propriile varietăţi de cereale. Acest lucru era valabil şi pentru legume, cartofi sau ierburi. Într-o singură fermă, se cultivau şi se înmulţeau numeroase soiuri locale. De obicei, aceste soiuri nu aveau un nume propriu. Printr-un proces de selecţie erau înmulţite de la o generaţie la alta pentru a deveni plantele cele mai bine adaptate condiţiilor locale. În consecinţă, aceste soiuri creşteau cel mai bine în zonele în care au luat naştere. De aceea este important să întrebaţi în zona în care staţi ce soiuri locale se găsesc şi apoi să le propagaţi.

Seminţele hibride sunt în întregime nepotrivite sistemelor de permacultură. Aceste seminţe au fost create aşa încât marea lor majoritate să nu mai deţină capacitatea de a se reproduce. Ele nu se reproduc cu adevărat şi trebuie întotdeauna cumpărate seminţe din nou, spre satisfacţia companiilor ce le comercializează . Ele se obţin prin linii încrucişate homozigote, sunt sterile de cele mai multe ori şi nu sunt adaptate diferitelor condiţii locale. Dau recolte bogate, dar sunt mai predispuse la îmbolnăvire pentru că nu se potrivesc condiţiilor locale de creştere. Seminţele modificate genetic sunt şi mai îndoielnice. Rezultatele şi repercusiunile utilizării modificărilor genetice în cultivarea plantelor şi creşterea animalelor nu pot fi trecute cu vederea şi se pare că utilizarea lor nu mai poate fi ținută sub control.

INFO PLUS Prin iniţiativa unui grup de oameni inimoşi, adunaţi sub numele TEI (Traduceri Ecologice Independente), a fost tradusă în limba română cartea „Permacultura – Ghid practic pentru agricultura la scară mică”, a lui Step Holzer, adresată tuturor celor care vor să acumuleze cunoştinţe solide de agricultură sustenabilă, permacultură, arhitectură ecologică, energii alternative, tehnici şi tehnologii domestice şi meşteşuguri.

Este îndoielnic însuşi faptul că în UE propagarea şi comercializarea seminţelor a fost preluată de la fermieri şi lăsată în grija companiilor agricole. Seminţele de la plantele cele mai puternice, care cresc în solurile cele mai rele şi în condiţiile cele mai vitrege (altitudini mari, îngheţ, etc) sunt cele mai pretabile pentru înmulţire, pentru că au energie pozitivă şi se aclimatizează bine. Seminţele de la plantele care cresc în solurile cele mai sărace, oferă plante care pot face faţă condiţiilor dificile, pentru că nu sunt pretenţioase şi totuşi dau recolte satisfăcătoare. Hrana nutritivă şi de foarte bună calitate dezvoltă o aromă intensă şi conţine multe substanţe valoroase, ajungând aproape ca un medicament şi protejând oamenii şi animalele de boli şi de o sănătate precară. La fel şi mâncarea sănătoasă dezvoltă această aromă. Oricine cu un simţ al gustului dezvoltat şi care a fost măcar parţial protejat de mâncarea procesată industrial şi de mâncarea de tip „fast food” îşi poate folosi simţurile pentru a testa calităţile unor plante bune pentru producerea seminţelor.

Ce este HEPATITA?

HepaTta este o inflamație a ficatului, acută sau cronică. Ficatul este un organ unic. Este singurul organ care se regenerează, putându-‐se regenera chiar complet. În cazul altor organe, de exemplu inima, țesuturile bolnave sunt înlocuite cu o cicatrice, ca și cele de pe piele. Ficatul are capacitatea de a înlocui celulele bolnave cu noi celule. Complicațiile pe termen lung ale bolilor hepaTce, apar atunci când regenerarea este fie incompletă, fie impiedicată de apariția unui țesut cicatrizat. Această situație apare atunci când, agenții agresivi,cum ar fi virusurile, medicamentele, băuturile alcoolice etc, conTnuă să atace ficatul, prevenind regenerarea completă. Odata țesutul cicatrizat apărut , reversibilitatea acestui proces este foarte greu de obținut. O boală caracterizată prin apariția în canTtate mare a țesutului cicatrizat este ciroza hepaTcă. Ciroza hepaTcă este stadiul final al bolilor hepaTce, fiind urmată de obicei, de apariția complicațiilor. Tipuri Hepa7tele acute -‐ sunt cele care evolueaza in mai puTn de 3 luni 1)Hepa7tele virale: -‐Hepa7ta virală A ( hepa7tă epidemică) -‐ Hepa7ta virală B -‐ Hepa7ta virală C 2) Hepa7tele cronice: -‐ Hepa7ta cronică cu virus B -‐ Hepa7ta cronică cu virus C 3) Hepa7tele toxice și medicamentoase: -‐ Hepa7ta toxică -‐ Hepa7ca alcoolică 4) Hepa7ta autoimună

Simptome și semne Acestea sunt inconstante și de o intensitate variabilă. Unele sunt comune tuturor hepaTtelor: icterul (îngălbenirea pielii), urina inchisa la culoare, scaunele decolorate, grețurile, ﬁcatul sensibil la palpare. Altele sunt funcție de cauză: sindromul pseudogripal în caz de hepaTtă virala (oboseală intensa, dureri de cap, curbaturi și dureri arTculare); ﬁcatul tare și mărit, cu semne de impregnare alcoolică (piele fragilizată, dureri ale membrelor inferioare, tremurături etc.) în caz de hepaTtă alcoolică.

Diagnos7c DiagnosTcul este confirmat prin prelevările sangvine care arată o creștere adesea importantă a transaminazelor(enzime hepaTce), dovadă a distrugerii acute și tranzitorii a celulelor ficatului, precum și o deviere a bilirubinei conjugate (produs al hemoglobinei după legarea sa de albumină in ficat) și a fosfatazelor alcaline, dovadă biologică a icterului. De asemenea, se mai caută în sânge, îndeosebi la nivelul factorilor coagulării sangvine, între care mulți sunt elaborați de către ficat, semnele însuficienței hepatocelulare cu scopul de a aprecia răsunetul hepaTtei asupra funcționării ficatului. Studiul prelevatelor sangvine orientează, de asemenea, spre cauza hepaTtei (prezența de anTcorpi anTvirali, de exemplu).

Evoluție Evoluția este legată in mare parte de cauză, de terenul imunitar și de starea ficatului înainte să fi survenit hepaTta. -‐ HepaTtele virale evoluează spontan în mod favorabil în majoritatea cazurilor, fără sechele ; -‐ HepaTtele alcoolice pot necesita transferul pacientului la reanimare atunci când există semne asociate de insuficiență hepaTcă (hemoragii prin tulburări ale coagulării sangvine, encefalopaTe); prognosTcul este legat, în principal, de oprirea intoxicației alcoolice. -‐ HepaTtele medicamentoase regresează la oprirea tratamentului incriminat, dar, uneori, aceasta se întampla lent. -‐ HepaTtele bacteriene se vindecă în mod obișnuit rapid după prescrierea anTbioTcului potrivit. Tratament Variind puțin în funcție de cauză, tratamentul vizează mai ales simptomele (administrarea de analgezice, transfuzii în caz de hemoragie digesTvă, anastomoza provocată în caz de hipertensiune portală) și reechilibrarea nutrițională (administrare de vitamine și de oligoelemente). Gravitatea hepaTtelor cronice este legată de posibilitatea apariției cu Tmpul a unei insuficiențe hepaTce ireversibile (tulburări ale coagulării sangvine, encefalopaTe hepaTcă, acidoza metabolică) și o hipertensiune portală (stânjenire a circulației sangvine in vena porta). Această evoluție este cauzată de consTtuirea unei ciroze. Cirozele pot în plus să evolueze spre hepatocarcinom ( cancer al ficatului). 13

AP Acordul Profesorului (ca de obicei J )

J

Games

Gam es

ATENŢIE!!! Nerecomandat celor care nu au spiritul Crăciunului

J

J J

CE ANIMAL DE COMPANIE ŢI SE POTRIVEŞTE?

REBUS (diﬁcultate MEDIE) :

Glume în imagini: IIAm veniiit!

•O plantă înrudită cu ananasul şi numită puya înfloreşte la vârsta de 100 de ani ,formând o inflorescenţă ca o lumânare, înaltă de 4-‐6 m. Trăieşte în Canionul Colca, din America de Sud. Ea prezintă ţepi lungi de 1,2 m care mărginesc frunzele de forma unor săbii care cresc radial din tulpina groasă. Unii biologi sugereazaăca puya este o plantă carnivoră. •Nufărul Amazonului înfloreşte numai noaptea. Frunzele sale au nervuri pline de aer, ceea ce-‐i permite să susţină greutăţi mai mari de 35 kg. Florile sale au peste 100 petale. •Unica plantă magneTcă din lume trăieşte în Nicaragua. Numele ei este Phitologica electrica. Ea este ocolită de păsări şi insecte, iar la om produce, prin aTngere, furnicături şi ameţeli. •Bambusul are cea mai mare viteză de a creşte dintre plante:0,40 m in 24 de ore. Dacă ar creşte constant în acelaşi ritm, după 60 de ani, vârful său ar întrece în înălţime Everestul. •Trandafirii conţin mai multă vitamina C decât majoritatea legumelor şi fructelor. 18

•În Mexic trăieşte o plantă cu floare cameleon. Aceasta îşi schimbă culoarea de câteva ori pe zi: dimineaţa este albă, apoi devine roz,la amiază este roşie, iar seara devine violetă. Această floare miroase doar atunci când are culoarea alba. •Femela paianjenului văduva-‐neagră este de 30 de ori mai grea decât masculul •Un gram de venin de şarpe este de 10 ori mai scump decât aurul. •Pasărea cangur din Mexic prezintă sub aripi „un cuib”natural asemănător marsupiului cangurilor, în care adăposteşte şi transportă puii. •Cel mai ciudat animal de pe Pământ este Armadilo, care trăieşte în Paraguay. El are bot de şoarece, urechi de iepure, carapace de broască ţestoasă şi coadă de cangur. •Papagalul cu scufiţă albastră din India doarme agăţat cu capul in jos, precum liliecii.

Lacul Bâlea Lacul Bâlea este un lac glaciar (format în circ glaciar) situat la o altitudine de 2040 m, în Munții Făgăraș, Județul Sibiu. Dimensiunile lacului sunt: 360 m în lungime, suprafața de 46508 m2 și adâncimea de 11,35 m. În anul 1932 lacul Bâlea și o suprafață de circa 180 ha în jurul lacului au fost declarate rezervație științifică. Lacul Bâlea se află la circa 77 km de la orașele Sibiu, 68 km Făgăraș și 85 km de la Curtea de Argeș. În timpul verii se poate ajunge cu automobilul, pe drumul Transfăgărășan, iar în restul timpului cu telecabina, de la cabana Bâlea Cascadă din apropierea cascadei Bâlea. În Munții Făgăraș se mai află și lacurile Capra, Podragu mic, Podragu Mare, Avrig, Urlea, etc. În anul 2006 a fost construit în apropierea lacului Bâlea primul hotel de gheață din Europa de Est în forma unui iglu de 16 locuri . Hotelul este un mare iglu construit din cuburi de gheata din lacul Balea . Prima încăpere este restaurantul a cărui mobilier este desigur din gheaţă. Fiecare dintre camere are in fata un paznic din gheaţă şi mobilier sculptat în gheaţă.

Paturile sunt acoperite de paturi groase, blanuri si perne. O adevarata experienta pentru toT cei care ajung aici.

TRANSFĂGĂRĂŞAN Transfăgărășan este o cale rutieră de circulație din România, care începe în comuna Bascov, Județul Argeș de lângă orașul Pitești, în direcția orașului Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu drumul DN1 între Sibiu și Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara, cu o lungime de 151 km, traversând pe axa nordsud Munții Făgăraș. Porțiunea construită propriu-zis în perioada 1970-1974 este Baraj Vidraru-Cârțișoara, pe o lungime de aproximativ 91 km[1], deși în mod practic drumul se consideră ca începând de la ieșirea din Căpățâneni-Ungureni/ hidrocentrala Arefu. Până la construirea barajului și lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia DN7C se desfășoară pe aproape 20 de km., a existat un drum de pământ și o linie de mocăniță ce lega comuna Căpățâneni de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de ape, în apropierea căruia s-a construit actuala Cabană Cumpăna) Traseu Drumul Național 7C (DN7C), supranumit Transfăgărășan (de la prefixul „trans-” + Făgăraș), este unul din cele mai spectaculoase drumuri din România, care leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania.

Această șosea ce străbate Munții Făgăraș, cel mai înalt lanț muntos din România, făcând parte din Carpații Meridionali, este un drum asfaltat, ajungând în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de 2042 m.[1] Astfel, Transfăgărășanul se situează pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 m. Pornind dinspre sud, primul segment al Transfăgărășanului[3] trece prin fața hidrocentralei Vidraru, amplasată subteran în masivul Cetățuia. De aici, în apropierea cetății Poenari, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tunele mai scurte, și ajunge pe Barajul Vidraru, care, cu ai lui 307 m, leagă Munții Pleașa și Vidraru. Trecând barajul, drumul continuă în partea stângă dea lungul lacului Vidraru până la coada acestuia. În partea nordică a drumului, Transfăgărășanul trece prin rezervația naturală Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru și Valea Bâlii,[6] pe lângă lacul glaciar Bâlea, după care urmează o coborâre abruptă în serpentine, străbătând căldarea glaciară, pe o lungime de 13 km.[7] Apoi, drumul trece prin apropierea cascadei Bâlea, o cascadă în trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel în România, aflată la altitudinea de aproximativ 1230 m.d.M., ajungând apoi la Cabana Bâlea Cascadă. De acolo până la intersecția cu DN1 (drumul european E68), în apropierea comunei Cârțișoara, mai sunt 21 km.

DELTA DUNĂRII Ecosistemul acva7c are la baza lanţului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de alge brune, verzi şi albastre şi zooplanctonul cu care se hrãnesc organismele care trãiesc în mâl şi pe fundul apei(nevertebrate, moluşte ca scoicile şi melcii precum şi stridii în zona mariTmã, o mare varietate de viermi cum ar fi lipitorile,cefalopodele, crustacee ca racii, garizii, crabii). Un sector foarte important este ocupat de vegetaţia acvaTcã a cãrei bazã este stuful, consTtuit în plauri prin aglomerarea rãdãcinilor pluTtoare(rizomi). Plaurul consTtuie elementul portant a celorlalte plante. Stuful este o plantã perenã care acoperã 1500 de kmp din suprafaţa Deltei şi este exploatat economic.

Plante acvaLce: nufãrul alb(Nymphaea alba), nufãrul galben, de o importanţã excepTonalã pentru depunerea icrelor animalelor acvaTce. Stomatele sunt pe suprafata lucie a frunzelor polenizarea o asigurã insectele, fructul se coace în adânc iar semintele plutesc. Semintele nuferilor sunt agreate de pãsãri. Alte plante pluTtoare: linTta(Lemna), pesTsoara(Salvinia), precum si plante carnivore: UrTcularia si Aldrovanda. Terenurile mlãsTnoase sunt acoperite cu papurã si rogoz, stânjenei galbeni(Iris pseudacorus), izma de baltã, mãcrisul de apã, salcie cenusie. Pe grindurile ﬂuviale cresc plopi albi, plopi negri, mai multe specii de salcie, vâsc, cãTnã, mure, ciuperci, iar în apropierea mãrii pelinul, iarba sãratã, volbura de nisip.

Pe Grindul Letea, care este monument al naturii, trãiesc: frasinul pufos, viţa sãlbaTcã hamei, volburã, garoafa de nisip, obsiga, pipirigul stejarul brumãriu , pãducel, mãces, corn, periploca graeca, cu aspect mediteranean. Dintre insectele din regiune foarte bine reprezentaţi sunt ţânţarii, buhaiul de baltã, mai multe specii de libelule, tãunii şi ca o curiozitate în zona Letea scorpionul. Insectele acvaTce sunt reprezentate de purecii de baltã, pãianjenii de apã şi mai multe specii de ﬂuturi. Principala bogăţie faunisTcã a deltei este peştele, reprezentat de peste 110 specii cum ar ﬁ: crapul, somnul, avatul, plãTca, şTuca, babuşca, roşioara, caracuda, morun, nisetru, cegă, pãstrugã, viza(Acipenseridae sturio, este un peşte rar întâlnit în apele noastre ), în lacuri întâlnim chefalul, labanul, şalãul(care trãieşte în apele salmastre), bibanul, carasul.

În dreptul gurilor Dunãrii se pot întâlni hamsiile, sardelele, hrana preferatã a rechinilor, amurul alb, þiparul, anghila, calcanul, lufarul, sânger. Unii pesT migreazã pentru a-‐si depune icrele spre exemplu scrumbia de Dunãre (Alosa ponTca) si scrumbia albastrã, care intrã primãvara în cârduri pe râuri si pânã la izvoarele Dunãrii. La gurile Dunãrii trãieste o specie micã de rechini, Squalus. PesTi consTtuie o sursã importantã de hranã pentru pãsãri si mamifere acvaTce. O parte din pesT migreazã din bãlT în Dunãre si invers pentru hrãnire si reproducere.Delta adãposteste o bogatã faunã ornitologicã formatã din circa 300 de specii, în mod deosebit în cârduri mari venind de la mari depãrtãri: din nordul înghetat si din afara Europei.

Delta reprezintã un important loc de trecere şi iernare. În anii „80 au fost numãrate 4 milioane de exemplare, grupate pe anoTmpuri. O parte dintre pãsãri sunt specii sedentare: pescãrusii, piciorongul, stârcul, lãcarul cenuşiu, cufundacul, lopãtarul, cristeiul, ﬂuierarul, stãncuţa, vulturul, şoimul dunãrean, chirighiţa, bufniţa, vânturelul, lişiţa, gãinuşa de apã, prundaşii, porumbelul de scorburã, cãlifarul alb şi corcodelul, pe lângã speciile comune pentru România: cioara, ciocãnitoarea, guguşTucul, piţigoiul, vrabia, vulturul codalb. Majoritatea pãsãrilor fac parte din categoria pãsãrilor migratoare. Din Asia vin hoitarul alb, egreta mate, raţa roşie, lebãda, cormoranul mare. Din regiunea siberianã vin huhurezul mare 3 specii de raţe: lebãda de iarnã, ﬂuierarul negru şi becaTna din regiunea arcTcã trec în pasaj gârlita, gâsca cu piept roşu, sitarul, raţa cu cap negru. Din sud vin în deltã pelicanul comun şi pelicanul roz (creţ), cocori, lãstunul de mal, barza albã, raţa cu ciuf. Schimbarea condiţiilor ecologice conduce la o deplasare a ponderii numerice din zonele centrale spre cele periferice: insula Sacalin, Grindul Lupilor, Histria.

MERY CHRISTMAS EVERYONE! Sperăm că v-‐a plăcut revista şi că nu v-‐am plicTsit J Ne reîntâlnim luna viitoare! SĂRBĂTORI FERICITE!!! J Colegiul Economic „ION GHICA” Târgovişte Decembrie 2014