4 confesiuni online online confessions volumul 4 volume 4 rian

CONFESIUNI ONLINE – ONLINE CONFESSIONS – VOLUMUL 4 – VOLUME 4 Felix Rian Constantinescu 2017 1 iulie 2016 la 01:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Elizabeth Taylor.

1 iulie 2016 la 00:43 UTC+03 Tata a avut prieteni adevărați, mama nu. Și mama a avut dar foarte puțini.

1 iulie 2016 la 00:22 UTC+03 Pe Pământ libertatea trebuie să fie legea supremă. Iar libertatea înseamnă libertate atât timp cât interesul tău nu intră în conflict cu al meu.

1 iulie 2016 la 00:03 UTC+03 www.youtube.com/watch?v=be6gjjWdUw4s:// 30 iunie 2016 la 16:10 UTC+03 ONE - PAINTING BY FELIX RIAN, ROMANIA, 2016.

30 iunie 2016 la 16:06 UTC+03 A major European power, a longtime defender of liberal democracy, pluralism and free markets, falls under the sway of a few cynical politicians who see a chance to exploit public fears of immigration to advance their careers. They create a stark binary choice on an incredibly complex issue, of which few people understand the full scope — stay in or quit the E.U. - New York Times.

30 iunie 2016 la 16:01 UTC+03 http://www.nytimes.com/topic/organization/european-union 30 iunie 2016 la 16:01 UTC+03 http://www.nytimes.com/topic/organization/european-union 30 iunie 2016 la 15:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de The Israel Project.

30 iunie 2016 la 15:46 UTC+03 Aș putea scrie o carte nemaipomenită despre relația victimă-torționar. Când torționarul și victima sunt prieteni și mai mult decât atât, spirite în oglindă, opuse, dar totuși the same. Dar nu o voi scrie niciodată. Problem mea e că trebuie să scap de niște pureci.

30 iunie 2016 la 15:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=G06cYwkAEek&feature=youtu.be 30 iunie 2016 la 14:29 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=AgDMxs4aHZU 30 iunie 2016 la 13:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=K4BbDiCxL0g 30 iunie 2016 la 12:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Rj Nilanjan.

ADMITERE - REGIA FELIX RIAN, ROMANIA, 2016.

30 iunie 2016 la 12:26 UTC+03 TATAL NOSTRU 30 iunie 2016 la 11:55 UTC+03 Proprietatea e sfântă pentru că Dumnezeu a făcut cerul ș pământul și iată că toate erau foarte bune. Deci, dacă e sfântă, spune Statuia Libertății, să fie și draptă.

30 iunie 2016 la 11:55 UTC+03 Proprietatea e sfântă pentru că Dumnezeu a făcut cerul ș pământul și iată că toate erau foarte bune. Deci, dacă e sfântă, spune Statuia Libertății, să fie și dreaptă.

30 iunie 2016 la 11:32 UTC+03 Dreptul de proprietate privată ARTICOLUL 44 (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. Libertatea economică ARTICOLUL 45 Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate. Dreptul la moştenire ARTICOLUL 46 Dreptul la moştenire este garantat. Nivelul de trai ARTICOLUL 47 (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la

măsuri de asistenţă socială, potrivit legii. (...) Protecţia persoanelor cu handicap ARTICOLUL 50 Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

30 iunie 2016 la 09:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=qc3nNeLsEK8&feature=youtu.be 30 iunie 2016 la 08:25 UTC+03 Ce am înțeles eu din cuvintele pe care tata mi le spune de doi ani de zile e că de exemplu e vina mea că editurile nu îmi răspund anul acesta, 2016 la aceste ultime două cărți, Dați șarpelui un loc în primul rând! și Poezii electrice. Spune că am _puțin talent_, și când am scris Canon spunea că _put de talent_, acum mi-a spus că după m-am plafonat. Și revistele din Transilvania și Moldova care mă apreciau și m-au publicat acum nu mă mai publică tot din vina mea, că eu _bat pasul pe loc_ și _nu mai merg înainte cu proza._ Este foarte frustrant.

30 iunie 2016 la 07:04 UTC+03 PORTRAIT OF NEW YORK - SCULPTURE BY FELIX RIAN, ROMANIA, 2016 30 iunie 2016 la 07:00 UTC+03 SOPHOCLES - MEGALOPOLIS FOUNDED BY FELIX RIAN, ROMANIA, 2016.

30 iunie 2016 la 04:26 UTC+03 De când am găsit societatea, am renunțat să critic indivizii.

30 iunie 2016 la 04:08 UTC+03 QU'RAN! - Sculpture by Felix Rian, Romania, 2016.

30 iunie 2016 la 03:08 UTC+03 Dupa Generatia pierduta, Nasterea unei natiuni. O democratie adevarata nu este unilaterala, ci plurala, are nevoie atat de Conservatori cat si de Democrati. Asa ne completam unii pe altii in civilizatie ca piesele de pazal. Elementele asa zis corupte din politica romana trebuie pedepsite daca e cazul si reciclate pentru ca Romania nu are pe nimeni de pierdut. Iar acesti asa zis corupti se afla in toate partidele nu doar in demonizat numitul fost PCR. Uniunile de partide din ultimele doua decenii exprima o nevoie a societatii, aceea de clarificare a dialecticii politice. Este preferabil sistemul american cu doua partide mari, puternice, si egale. Ca si in Africa de Sud este nevoie daca vrem ca aceasta tara sa supravietuiasca dreapta si stanga sa-si dea mana. Nu poate nimeni nega valoarea domnului Ion Iliescu, adevarat monstru sacru al politicii romanesti, iar experienta sa continuta in miscarea de stanga prezenta laolalta cu celelalte idei ale civilizatiei continute in persoana integra a domnului Presedinte Iohannis, simbolul valorilor dreptei poate pune bazele unei noi societati romanesti in care nu mai esti judecat pentru trecutul ispasit ci acceptat pentru prezent. Romania ca oricare tara are multi dusmani. Dar nu va fi distrusa fie si macar prin reducerea

la o populatie kramerica, decat daca romanii conservatori sau democrati devin hooligans politici. Cum spunea Zoia oponentului Catavencu, Mai sunt mandate.

Sa nu bagam tara in criza politica, mama tuturor relelor, de dragul a cinci ani de truda si goana dupa vant.

30 iunie 2016 la 02:55 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Nabeel Qureshi.

30 iunie 2016 la 02:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Nabeel Qureshi.

30 iunie 2016 la 02:52 UTC+03 A devenit cert ca viitorul daca va exista va gravita in jurul stelei duble a Evangheliei dupa Ioan si a Declaratiei de Independenta, oriunde in lume, macar in spirit.

30 iunie 2016 la 02:31 UTC+03 Mama, matroana romana, ar fi fost nimic fara tata. -Drojdia... Si eu, generalul roman, as fi nimic fara Mi. -Muerete. Tienes q morir!

30 iunie 2016 la 02:17 UTC+03 Turcia spune intregii lumi, Vino in Macedonia si ajuta-ne. O mare cultura continand mai multe culturi cu un trecut glorios, Turcia este Cenusareasa care doarme la portile Europei. Acum nu mai poate dormi. Cel mai avansat stat islamic inca de pe vremea Intemeietorului Ataturk, sa nu lasam ca Turcia sa aiba destinul trist al Iranului dupa caderea Sahului. Turcia este si trebuie sa fie parte din Europa de la Constantin, Elena si Iustinian. Primind Turcia in Europa ne primim trecutul si fratii turci si greci. Turcia, cu o istorie democratica de aproape un secol, are nevoie de scutul NATO si masa comuna a Uniunii si civilizatiei. Sa nu lasam acest popor prada dezastrului. Dupa el vom urma noi. Apoi Austria.

Europa daca ramane unita si se extinde pana in Turcia, Israel si Georgia va fi a doua Regina a lumii. Doamne ajuta.

30 iunie 2016 la 01:22 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Cukierski Family.

30 iunie 2016 la 01:04 UTC+03 Un scandal de tablouri.

30 iunie 2016 la 01:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de B1.ro.

30 iunie 2016 la 00:55 UTC+03 CAINE ALBASTRU 29 iunie 2016 la 23:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Cukierski Family.

29 iunie 2016 la 23:04 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

29 iunie 2016 la 18:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Cukierski Family.

29 iunie 2016 la 18:02 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

29 iunie 2016 la 17:58 UTC+03 SANZIANA 29 iunie 2016 la 16:18 UTC+03 ION LA TEATRU (DOLIU) 29 iunie 2016 la 15:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu s-a împrietenit cu Marin Gherman.

29 iunie 2016 la 14:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

29 iunie 2016 la 08:15 UTC+03 SCHIZOPHRENIA SELF-PORTRAIT - , REGIA FELIX RIAN, ROMANIA, 2016.

29 iunie 2016 la 08:11 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de NowThis.

29 iunie 2016 la 07:57 UTC+03 ELISHA - por Ana Torrent, director, Felix Rian, Rumania, 2016.

29 iunie 2016 la 07:54 UTC+03 29 iunie 2016 la 07:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Gabriele Breitfeld.

29 iunie 2016 la 07:35 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural. https://www.youtube.com/watch?v=tEox1524n9Q 29 iunie 2016 la 07:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

29 iunie 2016 la 07:20 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Julien_Green 29 iunie 2016 la 06:42 UTC+03 ...și vrăjmașii omului vor fi cei din casa sa. - Iisus Hristos.

29 iunie 2016 la 05:47 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ae5XwkSguNI La video-ul acesta înainte de un episod eram silit să mă uit cu forța încuiat în cameră la tata de către Rafael, neștiind să opresc nici video-ul nici televizorul, prin 1990. Aveam 8 ani. Mă duceam la ușa care vea cheie și era încuiată pe dinafară, încercam să o deschid, și îl rugam să îmi deschidă, și abia într-un târziu, îmi deschidea, nu vreau să greșesc, dar cam după ce se consuma intro-ul. După un timp a început să îmi deschidă și ceva mai repede.

28 iunie 2016 la 17:01 UTC+03 DUPĂ DETENȚIE - de John Corbett, regia, Felix Rian, România, 2016.

28 iunie 2016 la 16:53 UTC+03 AMANTUL - de Ion Iliescu, regia, Felix Rian, România, 2016.

28 iunie 2016 la 16:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 iunie 2016 la 16:43 UTC+03 JOAN AT STAKE - by Shirley Maclaine, Director, Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 16:34 UTC+03 FELIX ȘI OTILIA - de Hadas Yaron, regia Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 16:31 UTC+03 ACATISTUL MAMEI - de Briggite Helm, directeur Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 15:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de One Flew Over The Cuckoo's Nest.

MULTIPLE PERSONALITY DISORDER - by Jack Nickolson with Indian, Director, Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 15:45 UTC+03 *** Copii orfani Parinti ortani. Orfanitate.

28 iunie 2016 la 15:25 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Poltergeist (1982).

WAITING FOR PORN - animation, Director, Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 15:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Céline Marion.

JESUS IN EDEN - animation, Director, Felix Rian, Romania, 2016, model, Paul Gauguin.

28 iunie 2016 la 15:14 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Amadeus.

15 1/5 CENTIMETRES KID - , regizor Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 15:12 UTC+03 Scriitori buni. Ion Caraion, Sorin Titel, Titus Popovici, Petru Dumitriu, NICOLAE BREBAN, Eugen Barbu, Fanus Neagu, Emil Botta, 28 iunie 2016 la 15:03 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

FRIEDRICH HOELDERLIN - regia, Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 14:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Amadeus.

IMPARATUL POGORAT IN BISERICA - personaj colectiv, regia, Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 14:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Almodóvar UK. EL SANTO PADRE DE LA CATOLICA IGLESIA - por Pedro Almodovar, Director Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 14:14 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Taxi Driver.

LOVE STORY - Robert de Niro with Jodie Foster, Director, Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 14:11 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mickey Rourke.

SISU - de Mickey Rourke, regizor Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 13:57 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Nașterea unei națiuni.

28 iunie 2016 la 13:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Monte Hellman.

28 iunie 2016 la 13:29 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Sylwia Urban.

28 iunie 2016 la 13:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de The Flickers.

Yo, Judie - de Bela Lugosi, regia Felix Rian, Romania, 2016.

28 iunie 2016 la 13:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Steve Elliott.

28 iunie 2016 la 13:15 UTC+03 *** Maria cu ochii Arsi plangand Cu sughituri.

28 iunie 2016 la 13:03 UTC+03 Eu cred ca muncile iadului vor fi orgii colective fara harul lui Dumnezeu.

28 iunie 2016 la 12:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 iunie 2016 la 12:25 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Julia LouisDreyfus.

28 iunie 2016 la 12:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ask A Catholic Nun. 28 iunie 2016 la 12:02 UTC+03 Evolutia nu inseamna sa strivesti sobolanul ci sa-l faci sa planga pana disperat isi sterge lacrimile intr-o carte.

28 iunie 2016 la 11:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Blondy Massage.

28 iunie 2016 la 11:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Blondy Massage.

Acasa la bunu.

28 iunie 2016 la 10:05 UTC+03 GENIUL - ZaSu Pitts, Gibson Gowland, regizor, Felix Rian, România, 2016.

28 iunie 2016 la 10:05 UTC+03 GENIUL - ZaSu Pitts, Gibson Gowland, regizor, Felix Rian, România, 2016.

28 iunie 2016 la 09:48 UTC+03 RECRUTUL (PORTRETUL FRATELUI MEU) - de Renee Maria Falconetti, regizor Felix Rian, România, 2016.

28 iunie 2016 la 09:43 UTC+03 PACIENTUL (AUTOPORTRET) - de Emil Botta, regia Felix Rian, România, 2016.

28 iunie 2016 la 09:30 UTC+03 Factura comunistă care a îndepărtat comunismul a făcut un fel de Revoluție.

Acum cei care vor să-i înlocuiască fac alt fel, mediatică, dar libertatea este încă la fel de departe de noi ca și obrazul pur de bronz al Statuiei Libertății.

28 iunie 2016 la 09:07 UTC+03 LA HAINE SOCIALE - de Renee Maria Falconetti, directeur Felix Rian, Roumanie, 2016.

28 iunie 2016 la 08:30 UTC+03 Eu nu sunt în măsură, nu pot, dar cred că istoricii din România trebuie să lase boema, politica, cotidianul ori predicatul și să-și trăiască menirea. Studii istorice fiecare după puterile lui, cărți scrise și publicate, editorial și online, studii dedicate o viață despre temele naționale. România se află pe punctul de a ajunge la Dumnezeu ori de a ajunge în prăpastie. Acum avem șansa să ajungem o națiune europeană, o mare națiune civilizată. De aceea trebuie ca popor să ne dedicăm memoriei și să adăstăm în faptele și pildele celor trei războaie românești, Războiul de Independență din 1877-1878, Primul Război Mondial, 1916-1918 și al Doilea Război Mondial 1941-1945. Pentru ca fiecare acolo unde ne-a pus Dumnezeu în viață să învățăm de la cei care au avut de făcut aceeași muncă înaintea noastră. Poporul român este singurul popor care a inventat sau a primit de la Dumnezeu pacea românească.

28 iunie 2016 la 07:40 UTC+03 28 iunie 2016 la 06:34 UTC+03 Iadul e o singura camera, raiul e un stup.

28 iunie 2016 la 06:07 UTC+03 NOSPHFERATU - de Mircea Cărtărescu, regia Felix Rian, 2016.

28 iunie 2016 la 06:00 UTC+03 Poetului Știu acum că în cer voi sta și mă voi gândi la dumneata cum am făcut acum găsindu-mi pacea, numele tău îl voi păstra în memorie când tu vei fi nimic, voi spune da și voi spune nu în dreptul tău și nu îți voi păstra păcatele te voi chema cum nu te chem acum dar nu vei putea veni și va fi o lume, o altă lume în care voi fi viu și mi se va părea ciudat că nu mă mai dor ochii umflați și limfatici.

28 iunie 2016 la 05:11 UTC+03 „Debutează publicistic în septembrie 1977 în revista Luceafărul cu proză scurtă.

Debutul editorial are loc în în 1979 cu volumul de proză scurtă Aventuri într-o curte interioară, apărut la Editura Cartea Românească din București.

Colaborează cu proze scurte, fragmente de roman, texte teoretice și articole de opinie la majoritatea revistelor literare și culturale din țară și la publicații din Franța, Ungaria, Polonia, Rusia, Germania. După volumul de debut, publică volumele: Efectul de ecou controlat (proză scurtă, Ed. Cartea Românească, 1981), Amendament la instinctul proprietății (proză scurtă, Ed. Eminescu, 1983), Zmeura de câmpie (roman, Ed. Militară, 1984), Tratament fabulatoriu (roman, Ed. Cartea Românească, 1986), Femeia în roșu, roman scris împreună cu

Adriana Babeți și Mircea Mihăieș (Ed. Cartea Românească, 1990), Povestea poveștilor generației 80. (Editura Nemira, 1998).” (Antologie proză scurtă Mircea Nedelciu, Editura Paralela 45, 1999, biobibliografie) 28 iunie 2016 la 04:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 iunie 2016 la 04:37 UTC+03 aurel_ciupe_peisaj_din_lazarea 28 iunie 2016 la 04:22 UTC+03 http://www.pressalert.ro/2016/04/timisoara-uitata-aurel-ciupe-lugoj-cluj/ Băiatul domnului Ciupe este profesor de pictură la școala populară de artă din Cluj.

Dacă nu mă îmbolnăveam puteam să studiez și să merg și la facultate, deși cu mintea de acum era destulă școala populară. Cine ar face Școala populară de arte odată Sculptură odată Pictură ajunge să poată studia singur. Și, ca un gând, cine a zis că arta recesivă nu e artă? Nu suntem cu totul recesivi?

28 iunie 2016 la 04:09 UTC+03 *** Am muncit și eu Și după ce am ucis un chip - Cămașa carmin.

28 iunie 2016 la 04:04 UTC+03 Furtună 28 iunie 2016 la 03:32 UTC+03 Cine se mânie pe fratele său...

28 iunie 2016 la 03:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 iunie 2016 la 03:25 UTC+03 Balena albastră.

28 iunie 2016 la 03:09 UTC+03 Din punct de vedere ideal, cred că am reînceput ca populație, să trăim era Orbitoruluii lui Mircea Cărtărescu. Toate visele noastre sunt arșice și vedem că am redevenit sau redevenim o populație fără multă identitate decât aceea a suferinței comune ca pe vremea celor o mie de ani de întuneric. Suntem bruscați și steagurile ideilor pe care le-am iubit sunt în țărână. Acum nu mai putem iubi, nu mai putem... trăi.

28 iunie 2016 la 03:01 UTC+03 Vino și tu pe țărmul drag al patriei mele 28 iunie 2016 la 02:53 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=3G4NKzmfC-Q 28 iunie 2016 la 02:43 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Q2OI-yeBWO4 NOTRE DAME FRONT SHOT, by Linda Maria Baros, Director Felix Rian, 2016.

28 iunie 2016 la 02:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Q2OI-yeBWO4 Germany wants peace! It needs peace.

28 iunie 2016 la 02:34 UTC+03

http://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/da__i___arpelui_un_loc___n_primul_r_ae05a931611ce2? workerAddress=ec2-52-87-158-4.compute-1.amazonaws.com 28 iunie 2016 la 02:25 UTC+03 Trebuie să tipăresc și 00, la un editor care o să accepte valoarea cărții.

28 iunie 2016 la 02:25 UTC+03 400.

28 iunie 2016 la 01:03 UTC+03 GET ON YOUR BOOT! - dANIELLE aTE THE Sandwhich, BY DANBielle ate thje sANDWHICH, DIORECTER FELIx rIAN, PREMIERE! 28 iunie 2016 la 00:48 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu în Cluj-Napoca.

28 iunie 2016 la 00:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 iunie 2016 la 00:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld. https://www.youtube.com/watch?v=aLAxbQxyJSQ 27 iunie 2016 la 23:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de SAMUEL BECKETT. 27 iunie 2016 la 23:52 UTC+03 Acuarele Braille.

27 iunie 2016 la 23:48 UTC+03 CULORI PSIHICE Expozitie, moi?

27 iunie 2016 la 23:35 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

27 iunie 2016 la 23:35 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

27 iunie 2016 la 23:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Luke Therese Galgani.

27 iunie 2016 la 22:56 UTC+03 Eclipsa de Luna (Fata cu porcusor de Guineea) 27 iunie 2016 la 22:16 UTC+03 ECLIPSA DE LUNA (FATA CU PORCUSOR DE GUINEEA) 27 iunie 2016 la 21:02 UTC+03 Eu nu prea am prieteni dar am o mie de prietene.

27 iunie 2016 la 20:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

27 iunie 2016 la 19:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Susan E Birch.

27 iunie 2016 la 19:02 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Julia Louis-Dreyfus.

27 iunie 2016 la 18:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Cukierski Family.

27 iunie 2016 la 18:43 UTC+03 Premiera.

27 iunie 2016 la 18:23 UTC+03 O mama de lumina, Vasiloni.

27 iunie 2016 la 17:37 UTC+03 O MAMA DE LUMINA, Dragalin Vasiloni, Hateg, 2012-2014.

27 iunie 2016 la 07:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu în București.

27 iunie 2016 la 06:29 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Julia Louis-Dreyfus.

27 iunie 2016 la 06:21 UTC+03 Pe patru iulie anul acesta vro fi cred 240 de ani de la semnarea Declarației de Independență și în acest timp infim americanii au avut realizări titanice. Cine a făcut Libertatea călăuzind popoarele? E Statuia Libertății.

27 iunie 2016 la 01:42 UTC+03 INTERESANT DE ȘTIUT! *Concluzia:* nu va suparati..... In tratamente, medicina chineză ia in calcul şi factorul*suflet*. Spun chinezii că in vindecare trebuie să participe sufletul bun. Medicina chineză susţine că un om cu suflet rău nu se vindecă. Chinezii susţin că inima este sediul sufletului. Există şi un punct pe corpul omenesc prin care se ajunge la suflet. Acest punct este denumit de chinezi *vama sufletului* şi reprezintă un punct energetic aflat la două laturi de deget de incheietura pumnului. Se spune că in acel punct a pătruns primul cui in trupul lui Iisus, atunci cănd a fost răstignit. De altfel, cu mii de ani in urmă, şi chinezii credeau intr-un singur Dumnezeu. Şi acuma, unii mai cred! Reamintim spusa filozofiei chineze că sediul sufletului este in inimă, dar chinezii mai susţin că *fiecare organ are un suflet, unduh*. Tot de la bătrîni aflasem asta, dar liber cugetătorismul m-a prostit. Cînd mă supăra ceva, din mine,mă rugam de acel organ şi - minune! - el se calma, ce-i drept, temporar. *Ficatul *este sediul sentimentului de mînie, sediul supărării, ficatul este generalul care elaborează strategia, dar *vezica biliară*este organul care dă curajul de a lua decizii.Un om cu deficit de energie pe ficat este un om care se enervează des. In mod paradoxal, *inima* este afectată cînd sentimentul de bucurie este în exces. De altfel, componenta Yang este cea a bucuriei, iar contrariul Yin inseamnă tristeţe.

Dar aceste contrarii energetice se transformă unul in altul cînd ajung la limita excesului. Yang cînd atinge excesul se transformă in Yin şi invers. Dacă un om se va bucura foarte tare, va urma o perioadă de tristeţe. Cînd *pancreasul*, dar şi *stomacul* prezintă deficite de energie, omul acela este tot timpul ingrijorat, nemulţumit, el despică firul in patru. Cînd *plămînul* se află în suferinţă energetică, oamenii sunt trişti, melancolici. Insă *rinichiul* dă durata vieţii. El este rezervorul de energie al organismului. In rinichi se află energia ancestrală.

Părinţii lasă descendenţilor moştenirea de energie în rinichi. Cand alt organ se

află în sărăcie energetică, rinichiul îi donează energie.De aia, te şi simţi ca "frînt de şale", éreinté, cum ar spune francezii, uneori, nu doar la solicitări fizice. *EFECTELE SUPARARII* Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina mari neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gînduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi producînd efecte perturbatoare în cîmpul nostru energetic De aceea nimeni nu poate face rău altuia, fără să plătească... *GANDUL* Oricînd aveţi gînduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei..Când ne gîndim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gîndim. De aceea, orice gînd rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorîm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Gîndirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. *Gîndul* este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. *Gîndul* este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gîndurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. *IN CUPLU* Neîntelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt.

Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii.

Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia.

Astfel devii vampir energetic. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. *Lipsa de compatibilitate* duce la lipsa de comunicare.. *Lipsa de comunicare* duce la dezastru... *Lipsa de comunicare* prin iubire duce la ură... O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei *NU* merită să rămână împreună. Cu cât este mai puternică *dependenţa* de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. *Dependenţa* naşte agresivitatea, iar agresivitatea produce boala. *Dependenţa* de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Orice *expresie dură*, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atît sieşi cât şi unui alt om. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. *Cearta, mânia, nerăbdarea* emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin *iubire* poate seca izvorul răutăţilor.. În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa de el. *Dependenţa* de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul. *DESPRE PROBLEMELE PERSONALE* Să *nu* *vorbiţi* despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor... Când *nu vorbim* cuiva despre problemele noastre, noi ne îndepărtăm de ele.. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este cînd vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să *NU* căutaţi milă sau compătimiri... Dacă aveţi o

mare supărare sau tristeţe, încercaţi să*NU* aduceţi sentimentele acestea acasă.

Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă..! *Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.* Dacă locuiţi de cîţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime,amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţivă..! *DESCARCAREA* Este mai bine să plîngeţi,decât să urîţi... Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil.

Atunci cînd *plângeţi*, agresiunea apărută se distruge. *MUNCA* Munca *NU* trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte... Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cît mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin însasi existenta ei în viata dvs. Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvîrşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atît va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere. *OFENSA * Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucît această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi, urmează ca *purificarea *sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte Această formă de *purificare* ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.

Se cuvine să iertăm nu numai în gînd ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertînd un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă. *CUM DARUIEST, ASA PRIMESTI..!* Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tau sa fie fericiti !

27 iunie 2016 la 01:27 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9fNkYYxvk-Q 27 iunie 2016 la 00:57 UTC+03 Toți sunteți niște necurați și vreți să mă faceți și pe mine un necurat. That will not happen!

27 iunie 2016 la 00:55 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/doamna_doctor_si_ingerii? workerAddress=ec2-54-152-222-143.compute-1.amazonaws.com 27 iunie 2016 la 00:36 UTC+03 Doamna doctor şi îngerii Povestire dedicată frăţiorului meu avortat Era puţină zăpadă pe Carităţii, una din străzile rezidenţiale ale oraşului. Amurgea şi strada începea câte puţin să se albăstrească. Strada era nespus de frumoasă cu case mari, luxoase, opere de arhitectură. Era cu atât mai frumoasă cu cât mai era o noapte şi se intra în săptămâna Crăciunului. Dar într-una din case, la numărul 2, casa într-adevăr cea mai frumoasă, Crăciunul se sfârşea imediat după poartă.

Deşi nu exista nici o diferenţă vizibilă între casa cea frumoasă şi cele învecinate,

în plan invizibil suferinţa acoperea totul cu talazurile ei parcă nemărginite, izolând casa de restul lumii încă murmurând colindul sărbătorilor, ca de pe fundul unei mări de parcă str. Carităţii nr. 2 ar fi fost un loc pierdut pentru totdeauna asemeni Titanicului sub valuri imense, mai mari decât uriaşele meduze, mai mari decât giganticele negre cozi de balene orca, mai mare decât constelaţiile expresioniste pe care nici unul dintre noi nu le atinge decât în vise.

Casa frumoasă de pe strada Carităţii era unul din cercurile concentrice ale infernului pentru un suflet bătrân şi uitat, un infern zidit cu propriile mâini, din proprii bani, din propria muncă de medic de chiuretaje. Casa aceasta frumoasă era infernul doamnei doctor Felicia Sprie, era locul unei suferinţe extreme ce nu poate încăpea în acest biet introitus de povestire. Într-adevăr privit din perspectiva acestei case întregul oraş era parcă unul din oraşele habsburge ale Recviemului latin al lui Wolfgang Gottlieb Amadeus Mozart, un oraş în care zăpada era uneori veşnică şi stelele erau lacrimi. În curtea casei lângă poartă stăteau rânduite nenumărate sticle scumpe de alcool, goale. Tot conţinutul lor trecuse prin inima doamnei doctor Felicia, anesteziindu-i sufletul pentru încă o noapte şi încă una şi iarăşi una şi iarăşi una, îngenunchiindu-i sufletul în faţa uitării. Pe strada Carităţii era seară de safir şi avea să fie noapte de safir negru.

Deja era seara acum şi avea să fie noapte. Avea să fie întuneric şi ea în cele din urmă va renunţa să vegheze, obosită şi singură în toată casa aceea uriaşă şi se va pune în pat sperând că va dormi. Sperând ca va trece şi o noapte liniştită peste sufletul ei bătrân. Sperând, încă sperând. Sperând că poate noaptea aceasta nu vor veni. Doamna doctor Felicia stătea la masa din bucătărie plângând.

Amintindu-şi tăcerea care venea la ea noaptea, tăcerea lor. Amintindu-şi cum, stând în pat, sperând că va putea să doarmă cum tăcerea venea la ea. Cum intră pe sub pervaz sute de îngeri, micuţi cu hăinuţă albă. Toţi de aceeaşi înălţime.

Intră şi prin uşa pe care se asigurase înainte că o închisese. Vin sute, poate mii de îngeri, la căpătâiul patului ei umplând camera de tăcere în timp ce ea bea sticlă după sticlă râcâind etichetele. Toţi tac şi o privesc şi deşi sunt nişte îngeri cereşti, frumoşi, au o tristeţe tăcută pecum celei purtate de copilul Søren Kierkegaard care parcă spune că asemeni fetiţei cu chibrituri din povestea lui Andersen că nu se gândesc la frumuseţe. Sunt îngeri coborâţi din cer dar nu au ochi, în loc de ochi au două găvane goale. Şi toţi o privesc cu găvanele goale, tăcând. Şi după ce bea două sticle, două sticle jumătate pleacă, ieşind pe sub pervaz şi prin uşă. Şi rămâne în sfârşit singură, doar sticla o mai are în mână şi doar amintirea îngerilor în suflet. Uneori spera ca poate va bea atât încât va ajunge în comă şi va muri fiindcă e singură în toată casa. Alteori se gândea oare ce bloc din oraş e mai înalt, de pe care va putea pleca dintre îngerii aceştia nevinovaţi care tac în jurul ei, privind-o fără ochi. Doamna doctor Felicia stătea la masa din bucătărie pe care nu se afla decât o sticlă de rom gândindu-se că încă nu e aşa de rău, mai rău va fi la noapte când vor veni iarăşi şi o vor privi cu ochii lor goi. Atunci va fi un iad, pe care nu ştia cât îl mai putea suporta. Un iad fără uşi. Când va privi în jurul camerei vor fi acolo, toţi îngerii aceia nevinovaţi, alţi

inocenţi masacraţi de ea şi de toţi părinţii lor. Felicia tresări ridicându-şi capul de pe braţul întins pe masa lungă din bucătărie şi privi în jur. Era seara de Ajunul Crăciunului. Visase. Privi prin fereastră poarta încercând să-şi amintească dacă o încuiase. Avusese un vis urât. Nu avea chef de colindători. Visul ei urât. Casa asta pustie, sufletul ăsta vid sunt antipozii colindelor, se gândi. Îngrozitorul vis al vieţii ei. Dar totuşi era o schimbare, în vis era ca înainte. De fapt acum nu mai era ca-n vis. Trecutul o schimbase. Îşi ceruse iertare. Îşi ceruse iertare de la fiecare copil avortat în parte. Îşi ceruse iertare de la mii de copii. Îşi ceruse iertare de la Dumnezeu. Îşi ceruse iertare de la Dumnezeu care e doar unul. Totul se schimbase nu? Îşi ceruse iertare! Îşi ceruse iertare ca un om îngropat de viu.

Da, da… Seara de Ajun trecu la masa din bucătărie cu o sticlă de băutură nedesfăcută uitată înainte. Nu mai băuse nimic de aproape trei zile. Aţipi iarăşi puţin fără să-şi dea seama, cu capul pe masă. Într-un târziu se ridică şi merse cu paşi târşâiţi prin sufragerie, urcă treptele merse pe coridor intră în camera ei de dormit închise uşa după ea şi se puse cu un oftat disperat în pat. Îi părea rău, îi părea atât de rău. Atunci nu-şi dăduse seama ce face, doar acum când nu ma pai putea face nimic vedea ce sunt avorturile de fapt, un genocid. Acum îşi amintea nenumărate feţe de oameni care veniseră la ea la cabinet de-a lungul anilor şi chipurile lor îi bântuiau sufletul aşa cum uneori se plimba şi ea prin casă, deznădăjduită. Îi părea atât de rău. Preotul ăla sectar pe care îl chemase la ea cu ceva timp în urmă îi spusese să se roage lui Dumnezeu. Îi spusese o propoziţie din Biblie: “Veniţi la Mine voi toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre.” Dumnezeu a spus asta. Cine e Dumnezeu, care e toată treaba asta cu Dumnezeu? De ce toţi oamenii vorbesc despre El? Cine e Dumnezeul ăsta? Stând în pat disperată, cu moartea infiltrându-i încet puţinele vise care îi mai rămăseseră spuse câteva cuvinte şi în timp ce auzi nişte colindători trecând pe stradă şi apoi cântând la familia doamnei Rohianu sufletul i se sparse în constelaţii umplând camera de aştri şi lumină de stele. Simţea o mare bucurie, ar fi vrut să meargă afară şi să le spună colindătorilor să vină şi la casa ei dar nu prea putea, era siderată privind micuţele stele răspândite prin aerul camerei ei, privind sufletul ei, privind în sufletul ei. Camera ei era presărată de stele adunate în constelaţii tridimensionale, cele mai mari strălucind geometric în cruce gradată, având între ele talazuri de praf stelar. Sufletul ei era un mic univers conţinut în vidul parcă fără margini al camerei ei. Putea distinge câteva constelaţii din cerul sufletului ei. Un crin în şase colţuri, o cruce grecească, un peşte care îi umplea toată camera şi o constelaţie sferică precum o stea uriaşă făcută dintr-o aglomerare de alte stele. Însă toate aceste stele şi constelaţii erau nemişcate, de fapt se mişcau imperceptibil, asemeni universului. Totul era atât de minunat încât nu poate fi povestit. Sufletul ei era înaintea ei în noapte, luminând întunericul încăperii asemeni unui cer înstelat, pâlpâind. Totul era atât de minunat încât nu poate fi povestit. Putea distinge câteva constelaţii din cerul sufletului ei. Sufletul i se sparse în constelaţii umplând camera de aştri şi lumină de stele. Şi iarăşi intrară. Intrară pe sub pervaz sute de îngeri, micuţi cu hăinuţă

albă. Toţi de aceeaşi înălţime. Intră şi prin uşa pe care se asigurase înainte că o închisese. Vin sute, poate mii de îngeri, la căpătâiul patului ei umplând camera de tăcere în timp ce ea altădată bea sticlă după sticlă râcâind etichetele. Toţi tac şi o privesc şi deşi sunt nişte îngeri cereşti, frumoşi, au o tristeţe tăcută pecum celei purtate de copilul Søren Kierkegaard care parcă spune că asemeni fetiţei cu chibrituri din povestea lui Andersen că nu se gândesc la frumuseţe. Sunt îngeri coborâţi din cer dar nu au ochi, în loc de ochi au două găvane goale. Şi toţi o privesc cu găvanele goale, tăcând. Şi în Seara de Ajun în camera ei fără brad împodobit şi fără instalaţie pâlpâiau stelele sufletului ei şi îngerii trecutului ei.

Camera ei strălucea ca o epifanie şi doamna doctor Felicia spuse asemeni odată bietei Dalida, însă pentru altceva: -Iertaţi-mă! Îngerii dădură din aripile lor acoperite de pene albe şi se ridicară pe rând în văzduhul camerei. Merseră la constelaţiile care izvorâseră din sufletul femeii. Luară câte o stea în palmă, apoi alta şi şi le puseră în găvanele goale, văzând. Văzând acum cu ochi de îngeri, celeşti. Acum erau îngeri ca toţi îngerii. Toţi acum vedeau şi zburând printre constelaţiile din încăpere începură să cânte cu glasuri cristaline de copii un colind nemaiauzit, un colind de lacrimi şi bucurie, serioşi asemeni unor copilaşi, însă veseli cum pot fi doar copiii şi dând din aripi. Nu ştia în ce limbă cântă dar îi înţelegea. Tradus era un singur vers: Auzi-i pe îngeri cântând. Semăna foarte mult cu un cântec copilăresc, o colindă cântată de copiii Pământului în Seara de Ajun de Naştere. Însă ei sunt îngeri coborâţi din cer şi în loc de ochi au câte două stele, căci stelele sunt ochii îngerilor. Doamnei doctor Felicia i se păru că parcă mai aude frumosul colind al îngerilor când îngerii plecară de la ea pentru totdeauna ca să se întoarcă în cer şi stelele rămase asemeni portocalelor rămase pe ramurile bradului de Crăciun i se întoarseră iarăşi în piept şi totul se stinse, luminile dispărând şi camera femeii cufundându-se în întuneric şi nemaifiind luminată decât de pâlpâirea tainică a cerului înstelat de Decembrie. Doamna doctor adormi suspinând prin somn cu obrazul încă murdar de lacrimi uscate.

Fusese iertată.

27 iunie 2016 la 00:11 UTC+03 Cred că esența expresionismului, chintesența este Madona lui Edvard Munch, 1893-1894.

26 iunie 2016 la 23:59 UTC+03 Am un album contemporan Expresionismul, de pictură, de 199 de pagini are a costat acum mai mulți ani 74, 90 Lei. În aceasta ar trebui investit în tipărirea unor albume de artă esențiale - din toate punctele de vedere - la prețuri accesible care să fie difuzate în toată românitatea la prețuri accesibile pentru a se ridica noile generații de pictori și a încerca să se educe talentele native de la vârste fragede pentru a se putea apropia de artă ca și arta să se apropie de ei.

26 iunie 2016 la 21:33 UTC+03 26 iunie 2016 la 21:12 UTC+03 Criticii, ziariștii, autorii de pagini web vor să aibă ceva de spus, sau să mai spună și altceva despre un autor și atunci apar tot felul de detalii despre cărți fără

importanță. Singurul lucru pe care l-am SCRIS înainte de anul 2000 a fost Piesă într-un act, aprilie 1999. Până în 2010, rămâne din tot ce am scris doar Imersiune posibilă Possible Immersion - 2003 - 2004și povestirea inedită Doamna doctor și îngerii, cu Felicia, colega Bețivului din 1999. Din 2010 până în 2015. Povestirea Canon în D și alb, scrisă în 2008 până înainte de începutul crizei economice.

Romanul O mamă de lumină. Iar cartea Momentul în care D-zeu există mă depășește și pe mine. Deci până acum am un munte de maculatură și o piesuță de teatru, o cărticică de haikuuri, o nuvelă, un roman confesiv și o carte din care nu înțeleg nimic. E bine. Pot să le adun pe toate într-o carte electronică. Și după 2015 am, nepublicate Dați șarpelui un loc în primul rând!, o carte de micropovestri, și Poezii electrice. Asta e tot până acum. Și deasemenea mai adaug Pledoarie Pentru Wordsworth și traducerile Rânduri scrise la câteva mile de biserica Tintern, de William Wordsworth, Kubla han, de Samuel Taylor Coleridge și Singurătate de Margaret Taylor (două traduceri) și Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.

26 iunie 2016 la 20:59 UTC+03 26 iunie 2016 la 20:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Alicia Keys.

26 iunie 2016 la 20:49 UTC+03 Trebuie să-mi măsor opera. Kafka a scris o carte de povestiri. Restul e maculatură. Trebuie să scriu puțin, să finalizez puțin din ce scriu și să public infim din ce sfârșesc.

26 iunie 2016 la 20:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

26 iunie 2016 la 20:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Ulay2FvUEd8 26 iunie 2016 la 19:16 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Kmv4GI9w_MY So I left home at fourteen.

And that was that!

26 iunie 2016 la 18:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

26 iunie 2016 la 17:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

26 iunie 2016 la 17:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

26 iunie 2016 la 17:53 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

26 iunie 2016 la 17:39 UTC+03 Biserica robotilor Nu au creier Nu au inima Asculta Toate comenzile Noi credem Fara sa avem Nevoie De mantuire Nu au inima Nu au creier Toate comenzile Asculta.

26 iunie 2016 la 17:11 UTC+03 PSIHOPATUL (AUTOPORTRET SUPREMATIST)

26 iunie 2016 la 16:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nobel Prize.

26 iunie 2016 la 16:19 UTC+03 TATA IN CANICULA. 26 iunie 2016 la 15:31 UTC+03 GENERAL (AUTOPORTRET) 26 iunie 2016 la 14:15 UTC+03 Ar trebui să fac o listă de influențe românești contemporane. În teatru de Samuel Beckett, poezie sunt influențat de Robert Petrescu, Raul Constantinescu, Ciprian Nickel, Constantin Stancu, Ioan Evu, Claudiu Komartin, LINDA MARIA BAROS, în pictură de Aurel Ciupe, Horia Rusu, Dan Truica, în artă de Lucian Mara, Radu Vancea, Mihai Mărginean, Bogdan Rus, Camelia Moga, în regie (conceptul neterminat de regie) dar de ce nu, de Camelia Moga și Bubă, Mona Chirilă, Orson Welles din care am văzut doar Nostradamus, Dreyer, Antonioni, Saura, Almodovar, Ciulei, Tarkovski, Nikita Mihalkov de la care am luat autoclovneriile în propria Artă, Chaplin, cel care a făcut Terminator 2, regizoarea Marianei Buruiană în Figuranții, profesor Gelu Badea, în proză de Mircea Cărtărescu, Radu Igna, un băiat care scria un jurnal online - nu mai știu cum îl cheamă -, de Mihai Mărginean, de caietele de regie ale lui Gelu Badea, în critică de Rareș Crăiuț, Amalia Voicu, Valeriu Bârgău, Ferfe Niță, Lovinescu, Blaga, Maiorescu. Demonii mei sunt Orson Welles, Raul Constantinescu, Ernest Hemingway, Anthony Quinn, Victor Rebengiuc, Ștefan Iordache, Jean Constantin, Ștefan Bănică Senior și Ștefan Bănică Junior când era Junior, și toate actrițele lumii, Rembrandt, Gauguin, Francis Scott Fitzgerald și Vincent, în jurnal de Emil Cioran, Mircea Eliade, Soren Kierkegaard, JULIEN GREEN, Talmudul.

26 iunie 2016 la 14:09 UTC+03 26 iunie 2016 la 13:28 UTC+03 Sexul este mai tabu decât omuciderea Am încercat să postez Sex and the Married Detective. Internetul postează celelalte episoade, dar acesta pentru că este despre un consilier sexual, este interzis. Sexul este mai tabu decât omuciderea în cultura noastră occidentală. Apostolul Pavel a câștigat cursa față de Isus.

26 iunie 2016 la 12:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=PLWef37ajVY 26 iunie 2016 la 12:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=IHknoSQZibU 26 iunie 2016 la 11:56 UTC+03 Duminica dimineata in 16 Alexandru Vakulovski nu a scris despre diminetile frumoase de duminica din caminul 16, cand toti betivii dormeau si pisici mergeau pe acoperisurile de tinichea si beton de sub camin in partea dinspre Zorilor. Si pana la catedrala din anii 30 tot Clujul era pustiu si luminos ca un sat.

26 iunie 2016 la 11:16 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Julia Louis-Dreyfus.

25 iunie 2016 la 23:04 UTC+03 My Mother was a Teacher...

25 iunie 2016 la 21:15 UTC+03 CHVRCHES ar putea face o operă neologă.

25 iunie 2016 la 21:03 UTC+03 https://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/declara__ie_de_independen____.docx 25 iunie 2016 la 20:52 UTC+03 Declarație de Independență Publicată inițial: iulie 1776 Autori: Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Roger Sherman, John Adams, Robert R. Livingston Declarația de Independență: O transcriere ÎN CONGRES, 4 Iulie, 1776. Unanima Declarație a celor treisprezece State unite ale Americii, Când în Firul evenimentelor umane, devine necesar pentru un popor să dizolve cetele politice care l-au conectat cu un altul, și să asume între puterile pământului, punctul separat și egal la care Legile Naturii Dumnezeu și Dumnezeul Naturii, un respect decent asupra opiniilor omenirii cere ca ele să declare cauzele care le împing la separație. Păstrăm aceste adevăruri ca fiind evidente prin ele însele, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt dotați de Creatorul lor cu anumite Drepturi neînstrăinabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și urmărirea Fericirii.-Că pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre Oameni, derivându-și drepturile juste de la consimțământul guvernaților. --Că oricând orice formă de Guvernământ devine distructivă în aceste scopuri, este Dreptul Poporului să modifice sau să îl abolească, și să instituie nou Guvernământ, stabilindu-i fundația pe asemenea principii și organizându-i puterile într-o asemenea formă, încât pentru acestea să nu le săvârșească decât Siguranța și Fericirea. Prudența, într-adevăr, va dicta că Guvernele stabilite de mult nu trebuie să fie schimbate pentru cauze ușoare și tranziente și deasemenea întreaga experiență a demonstrat, că omenirea e mai dispusă să sufere, când răurile sunt suferibile, decât să se îndrepte prin abolirea formelor sub care sunt obișnuiți. Dar când un lung șir de abuzuri și uzurpări, urmărind invariabil același Obiect învederează un plan de a le reduce [popoarele] sub Despotism abolut, este dreptul lor, este îndatorirea lor, să răstoarne un asemenea Guvern și să dea noi Gardieni pentru securitatea lor viitoare.--Aceasta a fost Suferința pacientă a acestor Colonii; și astfel este acum necesitatea ce le constrânge să-și modifice fostele Sisteme de Guvernământ. Istoria prezentului Rege al Marii Britanii este o istorie de injustiții repetate și uzurpări, toate având în obiect direct stabilirea unei Tiranii absolute asupra acestor State. Pentru a dovedi aceasta, Faptele să fie supuse unei lumi candide. El și-a refuzat Aprobarea asupra Legilor, cel mai întreg și necesar pentru binele public. El le-a interzis Guvernatorilor săi să treacă Legi de importanță imediată și neîntârziată, fiind suspendați în operația lor dacă Aprobarea lui nu era obținută; și când erau suspendați, el a neglijat cu totul să îi asiste. El a refuzat să treacă alte Legi pentru acomodarea a mari districte de

popor, doar dacă acele popoare ar renunța la dreptul dreptul de Reprezentare în Legislatură, un drept inestimabil pentru ele și formidabil numai pentru tirani. El a chemat laolaltă corpuri legislative în locuri neobișnuite, inconfortabile, și îndepărtate de depozitarul Arhivelor publice, pentru singurul scop de a le obosi în conformitate cu măsurile lui. El a dizolvat Casele Reprezentative repetat, pentru opunerea cu fermitate umană față de invaziile lui asupra drepturilor poporului. El a refuzat pentru mult timp, după asemenea disoluții, să cauzeze altele să fie alese; prin care puterile Legislative, incapabile de Anihilare, s-au întors la Poporul larg pentru exercițiul lor; Statul rămânând în acel timp expus tuturor pericolelor de invazie din afară, și convulsii înăuntru. A încercat să prevină popularea; pentru acel scop obstrucționând Legile pentru Naturalizarea Străinilor; refuzând să treacă altele pentru a le încuraja migrația încoace, și ridicând condițiile a noi Apropieri de Pământuri. El a blocat Administrația Justiției, refuzându-și Aprobarea la Legi pentru stabilirea puterilor judiciare. El a făcut Judecătorii dependenți de Voința lui singură, pentru termenii de ocupație a oficiilor lor, și cantitatea și plata salariilor lor. El a ridicat o multitudine de Noi Oficii, și a trimis încoace roiuri de Ofițeri să hărțuiască poporul nostru, și să le mănânce substanța. El a ținut printre noi, în timpuri de pace, Armate permanente fără consimțământul Legislaturilor noastre. El a interesat să facă Armata independentă de și superioară puterii Civile. El s-a combinat cu alții să ne supună unei jurisdicții străină de constituția noastră, și nerecunoscută de Legile noastre; dându-și aprobarea Actelor lor de pretinsă Legislație: Pentru încartiruirea de largi corpuri de trupe armate între noi: Pentru protejarea lor, Printr-un Proces Fals, de la pedeapsă pentru orice Crime pe care aceștia le-ar comite asupra Locuitorilor acestor State: Pentru tăierea oprirea comerțului nostru cu toate părțile lumii: Pentru impunerea de Taxe asupra noastră fără consimțământul nostru: Pentru lipsirea noastră,în multe cazuri, de beneficiile Procesului cu Jurați: Pentru transportarea noastră peste Mări pentru a fi judecați pentru pretinse ofense Pentru abolirea Sistemului liber de Legi Engleze într-o Provincie învecinată, stabilind astfel un guvern Arbitrar, și mărindu-i Hotarele astfel să o facă deodată un exemplu și instrument potrivit pentru a introduce aceeași regulă absolută în aceste Colonii; Pentru îndepărtarea Cartelor noastre, abolirea celor mai valoroase Legi ale noastre, și modificarea fundamentală a Formelor Guvernelor noastre: Pentru suspendarea propriilor noastre Legislaturi, și declarându-se ei înșiși investiți cu putere de a legisla pentru noi în toate cazurile oricare. El a abdicat Guvernul aici, prin declararea noastră în afara protecției sale și bugetând război împotriva noastră. El ne-a jefuit mările, ne-a potopit Coastele, ne-a ars orașele, și a distrus viețile poporului nostru. El la această dată transportă mari Armate de Mercenari străini să îndeplinească muncile morții, dezolării și tiraniei, deja începute cu circumstanțe de Cruzime & perfidie puțin acompaniate în cele mai barbare epoci, și total nevrednic Cap al unei națiuni civilizate. El a constrâns colegii noștri Cetățeni luați Captivi pe Mările înalte să ridice Arme împotriva Țării lor, să fie executorii prietenilor lor

și fraților, or să cadă ei însuși de Mâinile lor. El a agitat insurecții domestice printre noi, și a încercat să aducă asupra locuitorilor frontierelor noastre, neîndurații Indieni Sălbatici, a căror regulă cunoscută de război, este o nealeasă distrugere a tuturor vârstelor, sexelor și condițiilor. În fiecare stagiu al acestor Oprimări Noi am Petiționat pentru Corectare în cei mai umili termeni: Petițiilor noastre repetate li s-a răspuns doar de repetată leziune. Un Prinț al cărui caracter e astfel marcat de fiecare act ce poate defini un Tiran, este inapt să fie regulatorul unui popor liber. Nici nu am dorit atenția fraților noștri Brittanici.

Noi i-am avertizat din timp în timp asupra a tentative a legislaturii lor să extindă o jurisdicție fără mandat peste noi. Noi le-am reamintit de circumstanțele emigrării și sălășluirii noastre aici. Noi am apelat justiției lor native și magnanimității, și i-am rugat pe legăturile asemănării noastre reciproce să dezaprobe aceste uzurpări , care, inevitabil ar întrerupe conexiunile noastre și corespondența. Ei deasemenea au fost surzi la vocea justiției și a consanguinității. Noi trebuie, astfel, a consimți în necesitatea, care ne denunță Separația, și să-i ținem, cum ținem restul omenirii, Inamici în Război, în Pace, Prieteni. Noi, astfel, Reprezentativele Statelor unite ale Americii, în Congres General, Adunați, apelând la Judecătorul Suprem al lumii pentru rectitudinea intențiilor noastre, în Numele, și prin Autoritatea Oamenilor buni ai acestor Colonii, publicăm solemn și declarăm, că aceste Colonii Unite sunt, si în Drept ar trebui să fie State Libere și Independente; că toate sunt absolvite de orice obligație față de Coroana Britanică, și că toată legătura politică între ele și Statul Marii Britanii, este și ar trebui să fie dizolvat total; și că drept State Libere și Independente au toată puterea să perceapă Război, încheie Pace, contracteze Alianțe, ridice Comerț, și să facă toate alte Acte și Lucruri pe care Statele Independente au dreptul să le facă. Și pentru suportul acestei Declarații, cu o încredere fermă în protecția Providenței divine, ne obligăm reciproc unii altora Viețile, Soartele și sacra noastră Onoare. [Traducere de Felix Rian] 25 iunie 2016 la 20:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

25 iunie 2016 la 20:20 UTC+03 Domnul Cărtărescu este scriitorul arivist, un Dinu Păturică al literelor. Și e ciudat cum a ajuns și în cărți și în Universitate, strong both. Totuși nici Nichita Stănescu nu este Lucian Blaga.

25 iunie 2016 la 20:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

25 iunie 2016 la 20:07 UTC+03 Domnule Cărtărescu, dacă eu m-aș sinucide astăzi și aș spune că tu ești cauza ce ai spune? Și așa a fost toată viața mea. Și eu sunt Popescu-Dumnezeu? Astăzi am ținut și eu Purimul.

25 iunie 2016 la 20:03 UTC+03 Personal, trebuie să vorbesc frumos.

25 iunie 2016 la 19:38 UTC+03

It is in the blood. I can kill the old man, sell my kids away, but still you will have to kill me because i am not good at it. Bad man, bad gros, bad father, bad mother, bad sister, bad brothers, bad nephew, I will have badder kids, bad, bad, bad. An entire badorama.

25 iunie 2016 la 19:09 UTC+03 Noi creștinii ne imaginăm că Maria a avut o viață deosebită de a noastră sau a oamenilor Antichității. Dar cel mai probabil a avut și după ce l-a născut pe Isus o viață ca oricare alta, cu muncă și efort. Deasemenea, după ce a fost botezat cu apă și cu Duhul Sfânt a început Domnul Isus să facă semnele și minunile.

25 iunie 2016 la 17:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Mircea Cartarescu.

25 iunie 2016 la 13:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 2 fotografii noi.

Sișu și Puya.

25 iunie 2016 la 12:57 UTC+03 Mi s-au cam încălzit circuitele gândindu-mă la Eminescu. Într-adevăr e un geniu. Trebuie să mai citesc. Cred că dacă aș învăța rugăciunile pe de rost, aș fi mai aproape de ceea ce se cheamă om.

25 iunie 2016 la 12:57 UTC+03 Mi s-au cam încălzit circuitele gândindu-mă la Eminescu. Într-adevăr e un geniu. Trebuie să mai citesc. Cred că dacă aș învăța rugăciunile pe de rost, aș fi mai aproape de ceea ce se cheamă om. Sper să vă cadorisesc cu un comentariu alandala, cum zice tata că fac eu.

25 iunie 2016 la 12:52 UTC+03 Îs la pârnaie. Joc șah cu penalii.

25 iunie 2016 la 12:48 UTC+03 Comuniștii o să iasă în România când o să merg eu la curve iar.

25 iunie 2016 la 12:47 UTC+03 Don t bother.

25 iunie 2016 la 12:37 UTC+03 Why? 25 iunie 2016 la 12:15 UTC+03 Poesii de Mihail Eminescu, 1884, București Poesii este o carte istorică. Dezvoltă mintea, ca și limbile clasice și matematica. Dar ce se întâmplă de fapt în cartea Poesii de Mihai Eminescu? La prima vedere pare doar o carte de acatiste cu scoarțele șterse de trei sute de pagini. Înclin să cred că Eminescu se află aici în cartea adunată de Maiorescu și ceilalți prieteni ai poetului. Acum că Eminescu e poet știm cu toți prea bine, dar dacă e geniu se trag niște consecințe care nu pot să nu rămână evidente ochiului de Columbo al filologilor. Eminescu în 61 de poezii. Îi reproșam dintotdeauna ilustrului meu compatriot bucovinean că e prea biochimic. Dar dacă în toate reacțiile acestea sunt niște cutume ale universului?

Astfel ca să mă exprim în limba lui Nichita Stănescu, cel care sărută e mai înțelept decât cel care nu sărută și cel care nu sărută e mai înțelept decât cel care

sărută din motive diferite acestea, omul este ca și teiul, se îngreuiază de substanță și se sacralizează și iubita este însăși poezia. S-a scris foarte mult despre Eminescu. Dar prima întrebare este De ce scria Mihail Eminovici poezii?

Poesii. 1884.

25 iunie 2016 la 12:06 UTC+03 The priest the book the congregation - Zach de la Rocha.

25 iunie 2016 la 12:04 UTC+03 Ai cercetat intelectualii Clujului și iai găsit de căcat. Să încercăm și la București.

25 iunie 2016 la 11:57 UTC+03 CUT THE CHORDS! /////////////////////////////////////////////////////////////////////////////......................... ..............................................................................................//////////////////////////////// /////////////////////////////////////////////..../////////////////////////////////////////////////////////////////// //////////////////////////.................................................................................................... ......................................................//...................../////////////////////////////////////////////// //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////// //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////// //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////// ////// 25 iunie 2016 la 11:49 UTC+03 JUST PUNK 25 iunie 2016 la 11:42 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu omul cu creier de elefant Motto: „la Salinas, în comitatul Monterey, California, John Steinbeck a fost fiul unuia dintre pionierii regiunii și al unei învățătoare. Școala elementară și liceul le-a urmat în orășelul natal, după care s-a înscris la Universitatea din Stanford ca student special, deoarece trebuia să-și finanțeze singur studiile. Din acest motiv și-a întrerupt adesea cursurile, făcând diferite munci ocazionale ca lucrător de fermă, culegător de fructe, zugrav, muncitor constructor și altele. După patru ani, fără să-și termine studiile, a părăsit Universitatea, în frecventarea căreia a arătat o pasiune deosebită pentru biologie și mai ales pentru biologie marină.” - W Am pictat după puterile mele în șaișpe și pictam căminul celălalt mare de lângă și îi puneam titlu House of the bad people. Într-o noapte eram singur în cameră și făceam acuarele și a venit unu Mao care împreună cu unu Marius din Sighet, unul care mi-as pus sticla de vodcă lângă pat ca să dau iar în alcool, dar m-a ajutat Dumnezeu, și cu soția lui o evreică proastă și cu un băiat din anul întâi de la filologie care a spus că Hațegul vine de la interjecția haț, de la hoț, mi-au făcut al doilea bullying școlar din viața mea până a trebuit să las anul pentru că nu mai puteam să stau între ei. Râdeau de mine că m-am întors la credință și spuneam acatiste și aveam două icoane pe perete. Mă duceam seara iarna în decembrie să le citesc pe treptele universității înspre Filarmonică, numai să nu mai râdă de mine. În internate și cămine copiii, căci copii sunt, devin niște animale. Mao, cum spuneam, a venit cu o fată, m-a pus să sting lumina și a fost

foarte urât. Eu nu aveam unde să mă duc. Nașpa. Tot ce voiam era să pictez și a trebuit să asist. Now, don't talk too much! Acesta e celălalt motiv pentru are „nam studii!” Evreica aia din Sighet începuse să mă persecute, pentru că spunea ea de ce trebuie să creadă. Dracu îi spusese să creadă. Adevărul e că îi disprețuiam pentru că erau de disprețuit. Și eu m-am plâns mamei mult la telefon cu taxă inversă și mama le-a scris, și atunci au negat totul și au început să mă urască și să mă persecute crunt. Totul pentru că mie nu îmi place să vorbesc decât cu cei care își folosesc IQ-ul. Ei beau și jucau țintar în cluburi. Ciste îi Țofar din Naama și ei sunt nașpa, așa absolvenți cum sunt probabil. Iar Marius a vrut să mă pocnească o dată când eram numai noi. Nu știu ce mi-a spus, m-a uimit, era deplasat, și m-am, uitat la el, și mi-a spus: - Nu te uita ironic la mine că te pocnesc. Animale. Asta au fost. De asta dacă Hitler a făcut ce a făcut da era nebun, dar poate să spună cineva că Rommel a fost nebun? Și evreii sunt foarte mulți niște împuțiți, și asta-i adevărul, dacă nu le place să se supere pe Iahve.

Asta trebuie, probabil să spună un scriitor, am avut o viață împuțită și grea și uită că încă mă mai țin balamalele și ce trebuie să învăț din asta? Asta a fost la etajul cinci. Înainte de asta am avut troubles urât cu un homosexual, cum îl chema? Ăla care spunea Bună... La parter, prieten cu prostul ăla care mă batjocorește la televizor. Actorii sunt niște vite dacă nu sunt actori. În fine, ce-i un nume? Eu sunt foarte timid cu toți oamenii și administratoarea m-a pus la parter în cameră cu doi actori în ultimul an. Unl era super de treabă altul era cum era. Ei amândoi erau prieteni. Și în ala super de treabă am putut să văd cum e un actor adevărat. Homosexualul a început să se homosexualizeze iar eu aveam 19 ani. Era toamna lui 2001. Mă lăsasem de băut din vară și devenisem un băiat frumos bun de dat cu barca. Eu m-am revoltat, el s-a supărat și a început și el săl lucreze pe onorabilul. Cânta peGeorge Harisson, I got my mind set on you. Nu mai știu cum a fost, eu eram deja în hazing, și într-o seară s-a răstit la mine mi-a spus că-mi put tenișii și că stinge lumina. Eu m-am dus la el, i-am pus lanțul pe care îl purtam pe piept, pe gât și l-am întrebat pe întuneric, Tu ce pula mea faci?

L-am întrebatt dacă o să termine cu căcaturile, el a zis da, i-am dat drumul, s-a dus, a aprins becul și a scos o bâtă. Etc ASm văzut că e cretin și am plecat. După aia am aflat că e de la casa de copii. Și eu eram marele vinovat, pentru administratoare, pentru cămin și pentru toată facultatea pentru că nu am vrut să mă fut cu un homosexual. Mă scuzați, dar aici la Frankfurt se vorbește mai nepoliticos. Cred că înțelegeți. Și după aia, foarte revolat mi-a spus pe stradă că o să-mi facă rău, eu i-am spus să ne împăcăm, el mi-a spus că o să-mi facă rău și că eu nu sunt de mers la faculate eu trebuie să merg la spitalul de hadicapați.

Mona Chirilă, profa meas din acela ultim an, II, l-a pus într-un șou, Scaunele, de Eugen Ionescu, și Marta petreu a început să mă judece că ascult Rage Against The Machine. Muzică militaristă pe care soldații greci o foloseau să își facă curaj în Antichitate. Profă de teatru și cred că nici azi nu știe ce înseamnă Rage Against The Machine. Și Doamna Mona Chirilă făcea din clasa noastră commedia del'arte, iar eu eram Arlechino, și deasemenea cndcu homosexualul

soldatul fanfaron. Să mă fut în ei. Acuma îi bine? Eu m-am drogat în closet cu medicamente cu bere, înainte să mă îmbolnăvesc. În XVI și tot timpul vara aia dinspre Piezișă se auzea Crazy Town. După un an eu am vrut să urc pe cămin să end it all dar la cinci am auzit o chitară clasică a unui student la chimie maghiar, Lorand. Eu îs, Nimeni Altu'. Este un miracol că am supraviețuit, de atâtea ori, eu sunt poporul român. Vedeți, nu sunt înger, am și eu defecte, am și eu căcat în mine ca voi. Morala este că mai bine să fi fraier ca mama și să te iubească cei pe care îi iubești decât să fii șmecher ca bunica și să nu te iubească cei pe care îi iubești.

25 iunie 2016 la 10:37 UTC+03 50. Mother fucker butterfly Cand am intrat In camera Ki si Sobo pregateau niste doze. E seara, soarele mare, rosu acopera toata fereastra care pare acum un ecran. Va fi ceva marfa zice Sobo frecandu-si mainile de coapse si apoi lovindule de genunchi. La Discovery e o emisiune despre crocodili. Uita-te la pidari, ce pizdosi se dau! zice Sobo si-si baga seringa Intr-o vena de sub limba. Sangele tasneste si stropeste peretele. Las ca-i pentru morti, zice Ki si se injecteaza si el.

Yo, hai si tu. Nu, eu am fumat, mi-ajunge. Daca te razgandesti, uite, e aici, pe noptiera. Substanta e Intr-un pahar. Chiar In fata mea. Alaturi de seringa murdara de sange. A ramas fix pentru o supradoza, o viza gratis la cer. Ki si Sobo alearga prin camera si rad. S-au oprit In fata televizorului si haraie: las ca v-o tragem noi, pidarilor de crocodili, de varani si de aligatori! Va aratam cum sa papati pasarele, cacanarilor scarbosi! Televizorul e In mijlocul camerei. Ki si Sobo In picioare In fata lui vanand crocodili, eu Intins In pat. Sobo ia chitara si loveste din toate puterile televizorul. Acesta scartaie, trosneste, scoate un fum si tace. A chiorat, Is varza crocodilii! Fereastra se Inroseste din ce In ce mai tare.

De-abia disting sangele lui Sobo de pe perete de lumina soarelui. Sobo si Ki se sprijina cu spatele de fereastra. Sunt cu fetele spre mine, desi ochii le sunt departe. Tremura ca epilepticii. Lui Sobo buzele Ii sunt murdare de sangele care picura ritmic pe podea. Le aud inimile. Tuc-tuc-tuc-tuc-tuc fac ele ca o minge de basket. Zici ca le bubuie creierii, nu inimile, atat de tare se aude. Ei continua sa taca. Nu mai pot auzi bubuiturile inimilor lor. Innebunesc. Sunt insuportabile.

Hei, So, Ki, ma auziti? Ei continua sa taca, iar inimile bat tot mai tare, bubuie, parca vor sa se apropie de mine. Se apropie ca pasii cuiva care alearga prin apa.

Mi se face frica, camera e tot mai rosie. Ma Intorc, vad pe noptiera paharul, seringa. Si inima de basket ce se apropie amenintator. sfarsit - Pizdeț.

25 iunie 2016 la 10:27 UTC+03 cu liftul stricat blocat la 7, unde amicii mei obisnuiau sa se pise, cu sticle sparte peste tot, cu peretii tot timpul murdari (inclusiv de cacat omenesc), oricat de recent ar fi fost zugraviti, cu tot felul de inscriptii ( muie rapid, muie steaua, muie portarului, muie ceahlau, muie rocar, administratoarea ia muie, administratoarea ia mita, loc de dat cu capul, dan suge pula, hai rapid, Basarabia go home, hai steaua, hai ceahlau, hai dinamo, gagicile-s curve, mafia, familia, parazitii, Hagi presedinte, afara cu ungurii, romanii sunt cretini fraiere, o fut pe

ma-ta cretin de ungur, sa-mi sugi pula tiganule, profesorii sunt cufuriti, etc., etc) si desene, - PizdeČ›.

25 iunie 2016 la 10:24 UTC+03 49. Degetele timpului Daca ai avea aici un lighean, ar fi excelent, simt ca ma sufoc. S-ar putea sa borasc. Au trecut deja cateva saptamani fara sa ma droghez.

Nu ca as fi Impotriva drogurilor, dar nu ma mai tine, borasc cu sange si ma sufoc. Nu mai Inteleg nimic din ce se Intampla. Nici acum nu Inteleg. Am obosit de moacele drogate, Intotdeauna am sustinut ca trebuie sa stii sa te droghezi, dar la urma am trecut limita si eu. Acum privesc la realitate ca la halucinatiile de mai Inainte. Nu Imi mai trebuie droguri. Si asa totul e prea colorat. Sunt dezorientat si am constatat ca se Intampla cu toti acelasi lucru. Voi lua un tren si voi pleca dracului undeva. Nu stiu unde. Poate la mare sau la munte. Cat mai departe de acel camin XVI cu usa ce duce la cer sudata. La Inceput ne drogam acolo pe camin. Era misto. In fata tot cerul, jos orasul. Dar dupa un timp firul s-a rupt, nu mai era nevoie de cer. Apoi depresiile. Apoi am vrut sa urc pe camin si sa ma sinucid. Dar se sudase usa. Mi-am colorat creierul si acum vreau sa-l sterg. Vreau sa sterg toata discheta. Aburii de alcool si cenusa de la fum l-au facut sa se simta ratacit. Ca sa nu Il pierd cu totul voi face acest lucru. Las dracului drogurile. Si alcoolul. Cel putin deocamdata. Poate mai tarziu. Acum ma simt ca fratii Simion, ba chemati In lotul national de box, ba exclusi. Ducase la profesionisti, Ii sfatuiesc ziaristii. Acum Imi trag pula si termin cu toate.

Merg dracului undeva unde sa pot privi tavanul linistit. Mai tarziu poate Il voi colora. Voi colora si voi desena zidurile si peretii. Voi scrie pe ele lucruri porcoase si altele. Realitatea noastra are nevoie de culori, de filme cu desene animate. Are nevoie de ceva ce ar acoperi boratura si cacatul. Distractia e buna, numai ca eu m-am saturat sa ma distrez. Gata cu distractia. Ar cam fi si timpul.

Timpul care ne da muie. Ieri am vazut un film ce Incepea cu timpul are cinci degete: trecut, prezent, viitor, ceea ce s-ar fi putut Intampla si ceea ce nu se va Intampla niciodata. Eu cred ca timpul are o pula cu care ne fute pe noi toti.

Timpul e Impotriva noastra. E alta treaba daca noua ne place sa fim fututi.

Gusturile nu se discuta, gusturile se fut. Si totusi timpul ne-ar putea ajuta. Ce ne facem noi cu toate mucegaiurile? Noi nu le-am putea sterge niciodata. Si totusi uite, noi vom face pe ziduri grafitti si mucegaiurile se vor duce dracului pa pula timpului. Voi Incerca sa Imi gasesc un hobby. De pilda mancatul semintelor sau asa ceva. Pentru Inceput voi urca Intr-un tren si pa! Apoi voi castiga un concurs cu tigarile Monte Carlo. Care Imi va aduce o vila si o masina. Si linistea. O vila la mare sau la munte. De asta nu-s sigur. Poate Imi voi cumpara o bicicleta si o chitara. Atunci. Acum nu stiu. As sta toata ziua si m-as plictisi de mama dracului! E misto sa te plictisesti. Iti trec prin cap tot felu de cacaturi. Ma voi uita la stiri. Asa cum faci tu cu mine. Te-as invita si pe tine acolo, e nevoie mare de tine acum peste tot. Te-as pune sa vorbesti. - PizdeČ›, Alexandru Vakulovski.

25 iunie 2016 la 08:18 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Dominican Sisters of Mary, Mother of the Eucharist.

25 iunie 2016 la 08:06 UTC+03 Who? 25 iunie 2016 la 04:10 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/da__i___arpelui_un_loc___n_primul_r_bdd2f6174b078c? workerAddress=ec2-54-86-211-130.compute-1.amazonaws.com 25 iunie 2016 la 03:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

25 iunie 2016 la 02:28 UTC+03 Ce e poetul, ce e poezia? Felix Rian (un tânăr critic care nu iartă nimic) Introducere Este foarte periculos cand un om se incununeaza in mintea sa. Si deasemenea cand il incununeaza altii. Poezia nu poate fi contrafăcută. Înainte voi să spun că pornesc și am pornit fără bias, dar după ani de zile îți dezvolți simțirea să simți ca orbul zidul plângerii. Poezia nu e senzație, chiar și moda fashion autentică se ghidează după Estetica lui Hegel. Nu poți fi poet azi, și mâine să nu mai fii, sau invers. Întâi de toate poezia trebuie să fie inteligență, nu boemă fără Dumnezeu sau bisericuțe de metropolă. Poetul Menționez încă o dată că purced rece ca un bisturiu. Azi Mircea Cărtărescu e poetul. Să văd dacă e poet, întâi. Poezia - Totul, de Mircea Cărtărescu Cartea Totul, apărută la Editura Cartea Românească în 1985, a fost ca o legitimare a acestui postmodernism fanariot. Acum să vedem ce se legitima. (Menționez iar că nu am prejudecăți antipostmoderne. Dar cine vrea să fie Mircea Nedelciu trebuie să o dovedească. În ring.) Poezia Marea odaliscă: „mușcând din paradis ca dintr-un sandviș cu șuncă/ mi te-aminteam: dormindă, jună, pruncă/ în vis și cearceafuri/ ca un hanger cu mâner de sidef în sileafuri./visai că-ți bei cafeaua în cafenele/de geam, cu giuvaeruri la giurgiuvele,/ că îți privește cu o privire ciudată/ pilat din pont subțioara ta depilată,/ că printre optomobile, cochetă,/ treci demachiată pe un bulevard de mochetă,/ cu înflorată ie și totuși deflorată,/ _logodnică de-a pururi, soție niciodată_.” (pag. 117) Domnul Mircea Cărtărescu ne servea în anul 1985 această mostră de nouă poezie, iar critici ca Nicolae Manolescu și Ov S. Crohmălinceanu predicau optzecismul lui Cărtărescu și Nedelciu. Să citim o altă poezie, de data aceasta din Tudor Arghezi. CÂNTARE de Tudor Arghezi M-am apărat zadarnic şi mă strecor din luptă În umbra lunii albe, cu lancea naltă ruptă.

Pusei pamânt şi ape, zăgaze între noi, Şi suntem, pretutindeni, alături, amândoi.

Te intâlnesc pe toată poteca-n aşteptare, Necontenita mută a mea însoţitoare. Pe la fantâni iei unda pe palme şi mi-o dai, Iscată dintre pietre şi timpuri, fără grai. Ţi-ai desfăcut camaşa şi-ntrebi cu sânii-n mână De vreau s-astâmpar setea din ei sau din fântână. Ai dus la ţurţur gura cu gura mea plecată, Voind să bei cu mine scânteia lui deodată. Amestecat-n totul, ca umbra şi cu gândul, Te poartă-n ea lumina şi te-a crescut pamântul. În fiecare sunet tăcerea ta se-aude, In vijelii, în rugă, în pas şi-n alăute. Ce sufăr mi se pare ca-ţi este de durere, De faţă-n tot ce

naşte, de faţă-n tot ce piere, Apropiata mie şi totuşi depărtată, Logodnică de-a pururi, soţie niciodată. Mircea Cărtărescu pastișează și ia versuri, în cazul de față din poezia lui Arghezi, justificându-se că face dizidență. Cântarea lui Arghezi devine Cânt tare la Cărtărescu, imaginea comuniștilor care cântau la televizor, în școli, fabrici, la manifestații, 1 mai, 23 august. Și deasemenea o imagine a HARDcore-ului optzecist. Dar domnul Cărtărescu dă dovadă de naivitate. Arghezi a avut hardcore-ul lui, cu Biserica Ortodoxă, a avut propria lui dizidență, încă de când a scris și publicat apoi această poezie în 1927. Și de fapt ca un palicar literar, domnul Cărtărescu a înhățat orice justificare ca să fure versul lucitor și să îl cărtărescizeze. Lucrul ăsta în Ardeal nu se prea întâmplă, cred. Cine vrea să fure, plagiază, dar nu are mintea machiavelică a sudului, să spună că face artă. Arta e fără repetiție. Poate de asta Eminescu, I.L. Caragiale și Creangă ar fi nimic fără Slavici, asemeni culorilor complementare. Poezia lasă o impresie neplăcută. Valoarea ei e că putem observa că lumea comunistă era poate mai coruptă decât Occidentul și mai ales America acelor ani, în care preoții ne spuneau asemeni cadrelor comuniste că America e scaunul de domnie al Satanei. Vedem în comunism, o lume descentrată, în care sentimentele altuia sau ale tale nu mai contează, în care poeziile se făceau la matrițe, soft și hard, ca stridiile, și toată lumea pură din fotografii era o abjectă, stupidă, întunecată minciună. Poezia aceasta cel puțin are doar valoare documentară. Ce diferență este între Marea odaliscă de Mircea Cărtărescu și povestirea DEX 305. Mi-a luat aproape 10 minute să găsesc o carte de poeme de Mircea Cărtărescu, pe când Antologia Aventuri într-o curte interioară o țin aproape de mine. Și inconștientul spune ceva. Domnul Cărtărescu este un prozator care a început ca oricine cu poezii. Cât e de mare trebuie să decidă alte bisturie. Dar Mircea Nedelciu e nu un zeu, e un dumnezeu. Asadar prozatorul Mircea Cartarescu. Obs. Sper că n-am dat cu parul, dar sunt un critic rural, Făt Frumos Țăran. N-am făcut din răutate, dar răi suntem, păcatele noastre. 25.06.2016 25 iunie 2016 la 02:19 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/pies_____ntr_un_act.docx? workerAddress=ec2-54-209-248-129.compute-1.amazonaws.com 25 iunie 2016 la 02:06 UTC+03 Piesă într-un act Felix Rian “Nul ne peut me comprendre. Un seul Parmi ces ivrognes stupides Songea-t-il dans nuits morbides A faire du vin un linceul?”

CHARLES BAUDELAIRE PERSONAJE BEȚIVUL, un bătrân decrepit, pe jumătate chel TELEVIZORUL, alb-negru, cu lămpi BAUDELAIRE, prin vocea lui Florian Pittiș Decor O încăpere destul de întunecoasă a unui apartament de bloc. Încăpere mică, igrasie pe tavan și pe la colțuri. În spate, un pat așezat lângă perete și ușa, închisă. Pe colț, un dulap, lângă fereastră. Lângă fereastră se află Televizorul. În față, o masă pe care se află sticle goale, unele răsturnate, un radio destul de vechi și o Biblie. Bețivul stă la masă, cu fața spre public. BEȚIVUL (destul de cherchelit; citește, cu împleticiri, aplecându-și mult fața de pagină nu are ochelari) ”Pentru ce dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău, poate El

își va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!” (se oprește, privind lung sticlele de pe masă) S-a-nnoptat! (se ridică, lăsând să-i cadă Biblia din mâini și mege la fereastră) E noapte! Soarele a coborât de mult în Valea Stricății și a stins toate... (tușeșete uscat, aplecându-se mult în față, apoi se șterge la gură, aprinde Televizorul și se așează la masă) TELEVIZORUL (de când este pornit, volumul sunetului scade progresiv, până nu se mai aude deloc) ...viațameasaschimbatîmbucurătornicinumămairecunosccopiiisuntfericițișisoțule cumnusepoatemaimulțumitmerităaveampreamultămătreațășinuputeamstabilonmi ciorelațiesentimentalăpânăcândamîncercatcremnademâinicreminacumnumaiam mătreațășimipotoferiumeriidreptconsolareoricuinuștiamcăviațapoatefiatâtdefrum oasăcreeeemiinoocreeeemăăpeeeentruuuuutoooaateeegeeeeneeraaațiiileeeeedela buniclatăticacumpregăteștetesăvizioneziparteaadouaatelenoveleidesuccesiubirile vecelieidoarcviztvnoiavemgrijădesufletultăudacăștiicumsenumeșteactrițaceapare acumpeecranpoțicâștigaunsetcompletdetigăimarcaromanticunaragazșitreibuteliip entrutineșipentrufamiliatasunălanumăruldepeecranpatrucincipatrucincipatrucinci șivei... BEȚIVUL (se uită puțin la Televizor Bețivul și Televizorul vorbesc concomitent) Dumezeu mi-a dat mâini, mi-a dat doi ochi, dar nu mi-a dat... (aici Bețivul se crsipează și-și cuprinde fruntea cu palmele, după care continuă) Mă lasă să mor de sete și de dor. Mă lasă să mor și să putrezesc, dracului! (furios, locește sticlele care cad de pe masă) Sunt singur... (se uitp prin cameră, vede Biblia pe jos și o ridică citește sărind versete) „Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, și el m-a auzit din pântecele locuinței morților către El am strigat, și El a luat aminte la glasul meu!... dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne Dumnezeul meu! (pauză) Când se sfâtșea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, și la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt! (se opreește, ca speriat de ceva, se uită atent prin cameră, merge până la ușă și dă să iasă, dar, brusc, se răzgândește și vine iar la masă) Sunt eu.

Puteam foarte bine să nu fiu. Să nu fiu nimic. Nimic, înțelegi?! Erau un milion de șanse ca eu să nu exist. Dar, are atâta însemnătate faptul că sunt? Și, dacă sunt, ce sunt? Vechilul tău peste animale? Dar dacă sunt un animal eu însumi?

Om? Ce e ăla om?! Să nu-mi vii acum cu aiureli de manual școlar, cum că fac parte din singura specie inteligentă cunoscută, a cătrei trăsătură principală e faptul că gândește, sau mai erudit – raționează. Ce sunt? Vechilul tău peste animale? Dar dacă sunt un animal eu însumi?... Sunt oare poatră, iarbă, foc întro colibă țigănească? (rătăcit, se uită în jur la sticlele de pe covor, atent, la fiecare în parte Citește, cu împleticiri) „Când se sfârșea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte și la Tine a ajuns rugăciunea mea în templul Tău cel sfânt! (pauză) Cei ce slujesc idolilor deșerți disprețuiesc harul Tău.” (este obosit; își șterge fruntea cu mâneca și se lasă pe spătarul scaunului) Plouă... cu găleata ba nu, s-a oprit. Aseară a ploat potopul lui Dumnezeu. Eram la cârciumă, cu băieții, și-mi spunea Sandu, luându-mă pe după gât și gesticulând agitat cu țigara „Ioane, ascultă-mă pe mine, nu mai e mult! O să ne boteze pe toți. Cu foc! Vin timpurile, Ioane!”; vorbea aprins olteanul, parcă i se și ițea o luminiță în ochii lui

tulburi de alcoolic înrăit. Mai dă-l în măsa de bețivan... (făcu un gest de abandonare cu mâna și se lăsă iar cuprins de aomeală) Câdn am început eu să merg la cârciumă? De fapt, când am început eu să beau? Suntem la fel; și tu trebuie să ai pe acolo pe undeva o sticlă, bine-nțeles mai de soi, învelită-n hârtie – să nu bată la ohi. Șase miliarde... ce sunt șase miliade la Calea Lactee?Într-o bună zi, Soarele nostru – adorat de o sumedenie de oameni – o să vină pe pământ într-un carde foc cu hățuri de aur. Mă întreb cum vor fi oamenii pe atunci, ce limbă vor vorbi mă întreb dacă vor mai vorbi... Probabil că, atunci lumea o să poată pleca de pe Pământ și sunt sigur că mulți o să plece însă sunt la fel de sigur că unii vor rămâne, să-l întâmpine când va sosi... (merge la fereastră, pe care o deschide) Când eram școlar aveam un coleg de la orfelinat, care spunea oricui avea chef să-l asculte cum, atunci când va fi el mare, va pleca să-și caute părinții până îi va găsi. Și continua spunând cât de fericiți vor fi până la adânci bătrâneți. Eu îmi caut doar tatăl, de când mă știu, și încă nu l-am găsit... (gânditot, se așează iar la masă, unde stă douăzeci de secunde nemișcat, după care aprinde radioul) BAUDELAIRE, prin vocea lui Florian Pittiș: „...Nu-s înțeles cât de puțin, Din toți bețivii, stând de snoave, - Visat-a vreunu-n nopți bolnave Să facă-n giulgiu chiar din vin?”. (tăcere) BEȚIVUL: S-a-nnoptat!

Pentru ce dormi? (cortina) Hațeg aprilie 1999 FELIX (Rian) CONSTANTINESCU 25 iunie 2016 la 01:30 UTC+03 Voi face un studiu despre Mircea Cărtărescu în poezie și ne vom limpezi gândurile.

25 iunie 2016 la 00:52 UTC+03 Doamnei Valeria Constantinescu și fiului domniei sale. ADRIAN ANDREI RUSU Având în vedere că m-am născut prinț... Da. 25 iunie 2016 la 00:43 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de VICE România.

24 iunie 2016 la 23:43 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

24 iunie 2016 la 23:31 UTC+03 Poezii de Felix Ce sa fac? (4 1/2 ani) Ce sa fac? Sa ma duc prin rauri Sa ma duc sa sar din animal in animal? Sa ma duc sa sar din pom in pom? Sa ma duc sa ma ascund pe munte? Sau sa sar din balcon In balcon? Sau sa sar din bloc in bloc?

Din sala in sala? Sa ma ascund. Sau ce sa fac, sa ma ascund? Spune-mi, ce sa fac? Si sa te ascund si pe tine 'Sa nu ne mai certe tata. (...) Vaca si vitelul Vaca, vaca alba Tu sa nu fugi pe carare Ca iti rupi piciorul Si eu nu te pot duce la doctor Caci sunt mic Si n-am puteri sa te leg la picior.

24 iunie 2016 la 17:31 UTC+03 Ioan Es. Pop 24 iunie 2016 la 16:35 UTC+03 N'oubliez jamais.

24 iunie 2016 la 16:32 UTC+03

Calauza noastra 28 octombrie-3 noiembrie 2004.

24 iunie 2016 la 16:27 UTC+03 Un punk rural. Mai lent, punk spre blues 24 iunie 2016 la 16:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Klaus Iohannis.

24 iunie 2016 la 16:15 UTC+03 Sanzienele nu sunt in calendar. Atentie, paganilor.

24 iunie 2016 la 14:42 UTC+03 Scriu, traduc, portretizez si compun. Si profetesc.

24 iunie 2016 la 13:35 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

24 iunie 2016 la 12:19 UTC+03 200.........300 (No agressivity) 200^ Going down. :) 24 iunie 2016 la 12:07 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

24 iunie 2016 la 12:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

24 iunie 2016 la 12:04 UTC+03 Calauza noastra, 2-8 septembrie 2004.

24 iunie 2016 la 11:33 UTC+03 Raul Constantinescu a distribuit o fotografie în cronologia ta.

24 iunie 2016 la 10:38 UTC+03 Dar suntem frati.

24 iunie 2016 la 03:50 UTC+03 Fată măiastră Pietre cântă În apa adâncă Stele în nunți Cu vechii munți Ochiul închis Lună în vis Fată albastră Fată măiastră.

24 iunie 2016 la 03:01 UTC+03 http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/venere.php 24 iunie 2016 la 02:57 UTC+03 http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/craiasa_din_povesti.htm 24 iunie 2016 la 02:55 UTC+03 http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/o_ramai.htm 24 iunie 2016 la 02:53 UTC+03 http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ulicioara.php 24 iunie 2016 la 02:49 UTC+03 http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/lasati.php 24 iunie 2016 la 02:46 UTC+03 http://www.versuri.ro/versuri/gflefl_mihai-eminescu-singuratate.html 24 iunie 2016 la 02:32 UTC+03 Noaptea Dianei Ialele Fiarele Cântul Vântul Morțile Sorțile Nunțile Punțile.

24 iunie 2016 la 02:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=IRk_D1UMPsI 24 iunie 2016 la 02:09 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=xFhZSo0dbao Calcului unui emoticon de-al lui frate-meu sau al cui o fi fost. :))) = :999 = Ș))) = Ș999 Frații KaramazovConstantinescu.

24 iunie 2016 la 01:54 UTC+03 Emaus, de Karl Schmidt-Rotluff.

24 iunie 2016 la 01:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Numai produse noi adaugate in fiecare zi. https://www.facebook.com/permalink.php? story_fbid=462616283911172&id=427183840787750 24 iunie 2016 la 00:55 UTC+03 http://www.bibliotecadeva.ro/repere/e/evu/evu.htm 24 iunie 2016 la 00:43 UTC+03 La Dați șarpelui un loc în primul rând! trebuie să-mi pun și prima piesă, cea din 98.

24 iunie 2016 la 00:24 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=XAi3VTSdTxU Planeta de asfalt, dacă trăiesc, o voi trimite la Editura Călăuza.

24 iunie 2016 la 00:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=F2AitTPI5U0 23 iunie 2016 la 23:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Zi_XLOBDo_Y 23 iunie 2016 la 09:52 UTC+03 In treizeci de ani o (sic) sa se produca schimbari majore in lume.

23 iunie 2016 la 09:38 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Norma Celentano.

23 iunie 2016 la 09:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Jerry Seinfeld.

23 iunie 2016 la 09:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu urmăreşte pe Daniel Vorona.

23 iunie 2016 la 09:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

23 iunie 2016 la 09:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

23 iunie 2016 la 09:00 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

23 iunie 2016 la 08:58 UTC+03 E I E Operatia anterioara nu se poate finaliza, din cauza memoriei insuficiente.

23 iunie 2016 la 07:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

23 iunie 2016 la 07:09 UTC+03 23 iunie 2016 la 05:44 UTC+03

SCULTURE (Film pentru copii) ALICE LIDDEL merge prin Imparatia sculpturilor, avand dialoguri filozofice cu acestea. Sculpturile sunt jucate de actrite si actori, Portret florentin de Ion Irimescu, ori Barbat cantand de Ernst Barlach, ori animatie digitala. TREBUIE SCRIS UN SCENARIU. 23 iunie 2016 la 04:44 UTC+03 ☆☆☆ *titlu a treia carte de poezie PLANETA DE ASFALT Cartea trebuie sa fie o sfera.

23 iunie 2016 la 04:21 UTC+03 Viitorul va suferi de prea mult creier.

23 iunie 2016 la 04:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

Tata.

23 iunie 2016 la 04:11 UTC+03 http://www.teatral.ro/piesa/insemnarile-unui-nebun-arcub 23 iunie 2016 la 04:01 UTC+03 -=+?

23 iunie 2016 la 03:54 UTC+03 http://www.sperantatv.ro/web/traieste-intelept-traieste-intelept-pe-facebookinvitat-valeria-roman-25-04-2016/ Valeriile astea Roman sunt niște Rohmancuțe.

23 iunie 2016 la 03:49 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Tarkovskiana.

23 iunie 2016 la 03:49 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Johnny Vatran.

23 iunie 2016 la 03:46 UTC+03 Prefer cărțile. Regizorii au privirea piezișă și actorii fac prea multă gălăgie.

23 iunie 2016 la 03:39 UTC+03 teatrele naționale nu trebuie să dispară pentru că sunt sufletul popoarelor.

Trebuie să fie teatrul național român, teatrul național sovietic, teatrul național cubanez.

23 iunie 2016 la 03:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=FswCt-WzzeY Ce mi-ar plăcea să mai am textul Mein punk. L-am dat lui Radu chitaristul cu caseta Sex Pistols de la Mihai de la Drobeta Turnu Severin și apoi am plecat.

23 iunie 2016 la 03:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=FswCt-WzzeY Ce mi-ar plăcea să mai am textul Mein punk. L-am dat lui Radu chitaristul cu caseta Sex Pistols de la Mihai de la Drobeta Turnu Severin și apoi am plecat.

23 iunie 2016 la 03:30 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=WUCwi0mYVXI Demult l-am văzut la televizor la unu bătându-și joc de mine și de Punx. Zicea că suntem proști. Dă, dă. Din păcate nu evreu. :) 23 iunie 2016 la 03:19 UTC+03

Ce nu puneți piesele pe net? Hamlet de Vlad Mugur, și Mantaua, de Mona Chirilă, Slugă la doi stăpâni, de la Craiova?

23 iunie 2016 la 03:16 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=q5Kp8L-LBD8 Maestrul și Personajul. Da, da.

23 iunie 2016 la 03:09 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=tX4mVfu-h8A 23 iunie 2016 la 03:04 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

23 iunie 2016 la 03:00 UTC+03 Gândesc că nu putem citi numai literatura română a ultimilor cinci ani nici literatura universală a ultimulului centenar. Pe când o traducere a Mahabharatei?

23 iunie 2016 la 02:48 UTC+03 http://uwch-4.humanities.washington.edu/~WG/~DCI/DCI%20Course %20Reader/Faulkner_Was.pdf 23 iunie 2016 la 01:57 UTC+03 Dansul trebuie eliberat de sexualitate. Cel mai bine danseaza copiii.

23 iunie 2016 la 01:10 UTC+03 Coperta 666 - Amintiri de Ion Irimescu.

23 iunie 2016 la 01:03 UTC+03 Brancusi - Goethe; Ion Irimescu - Schiller, x - Hoelderlin..

23 iunie 2016 la 00:59 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Raymond Gerges B. Abdo.

23 iunie 2016 la 00:47 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de ** IuBirEa InVinGe tOt **.

23 iunie 2016 la 00:46 UTC+03 Delfinul, dulcele Dulful nostru.

23 iunie 2016 la 00:32 UTC+03 Fa-ti laba, Baraba. Ptiu.

23 iunie 2016 la 00:28 UTC+03 Autismul incepe cand te uiti la teava de calorifer ca sa iesi dintr-o realitate cruda.

23 iunie 2016 la 00:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Raymond Gerges B. Abdo.

22 iunie 2016 la 23:59 UTC+03 Nichita Stanescu.

22 iunie 2016 la 23:56 UTC+03 Raul Constantinescu.

22 iunie 2016 la 23:49 UTC+03 Lucian Blaga.

22 iunie 2016 la 23:30 UTC+03 Mihai Eminescu.

22 iunie 2016 la 23:29 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

22 iunie 2016 la 23:16 UTC+03 George Bacovia tanar.

22 iunie 2016 la 22:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Media.

22 iunie 2016 la 22:45 UTC+03 Constantin Stancu.

22 iunie 2016 la 17:15 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Costash Stacon.

22 iunie 2016 la 16:25 UTC+03 http://www.telegrafonline.ro/un-nou-act-de-violenta-in-liceu 22 iunie 2016 la 15:47 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=rF_1_05rH00 22 iunie 2016 la 15:47 UTC+03 "Nul ne me peut comprendre Un seul dans ces ivrognes stupides Songeat il a nuits morbides A fair du vin un linceul? BAUDELAIRE, prin vocea lui Florian Pittiș." - Felix, 1998, Debut text.

22 iunie 2016 la 15:17 UTC+03 http://www.ebibliophil.ro/carte/imersiune-posibila-possible-immersion 22 iunie 2016 la 15:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Ek3l8joNDZg Zobării.

22 iunie 2016 la 14:49 UTC+03 http://poezia.usriasi.ro/?p=1104 22 iunie 2016 la 14:40 UTC+03 https://costyconsult.wordpress.com/2012/05/26/canon-in-d-si-alb-trei-povestiride-felix-constantinescu-editura-minerva-bucuresti-2011-literatura-romanacontemporana-un-scriitor-din-hateg-in-cautarea-fericirii/ 22 iunie 2016 la 14:37 UTC+03 http://scriitorul-destin-si-optiune.blogspot.ro/2016/03/raul-constantinescu.html 22 iunie 2016 la 14:35 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place LiterNet.ro.

22 iunie 2016 la 14:29 UTC+03 Parfum de vidanjă (23) de Ferfe Niţă În sfârşit, iată-mă în faţa revistei TOMIS (nr. din decembrie 2004) la care, culmea, scriu şi eu. De data aceasta - parcă mai evident ca alteori - metamorfozată într-un soi de varză lingvistico-plastică peste care tronează statura de răţoi a lui Lucian Iancu Citiţi întregul articol...

22 iunie 2016 la 14:06 UTC+03 http://www.poezia.3x.ro/VOICUpr52.html 22 iunie 2016 la 13:58 UTC+03 http://www.aol.ro/2005/noiembrie/galeria/galeriaev03.htm

22 iunie 2016 la 13:56 UTC+03 http://www.aol.ro/2005/noiembrie/galeria/galeriaev02.htm 22 iunie 2016 la 13:55 UTC+03 http://www.aol.ro/2005/noiembrie/galeria/galeriaev01.htm 22 iunie 2016 la 13:52 UTC+03 Ferfe Ni�� PARFUM DE VIDANj� Ferfe Niță Microsoft Romania PARFUM DE VIDANJ� Microsoft Romania Literatura rom�n� adun� multe pagini de fic�iune idioate. Dac� a� fi critic mi-a� dedica via�a unei opere care s� cuprind� to�i autorii stupizi, nebuni sau membrii de partid din Rom�nia. Dar nu sunt. Printr-un miracol, totu�i, ace�ti autori nu ajung la suprafa��; un spirit bun sau, poate cine �tie, un noroc chior, �i �ine acolo unde sunt. Iar atunci c�nd mai scap� c�te unul, intervine pliciul neiert�tor al criticii. Critica: ne�ndur�toarea, superioara, u�or aroganta �i maternala, sclipitoarea �i enervanta. Cum �ine ea sub papuc orice mi�c�, cum ridic� ea degetul acuzator �i cum schi�eaz� un z�mbet discret de aprobare, cum spune da �i cum spune nu. Norocul, ca �i ghinionul, se distribuie, �ns�, inegal. �n mod similar, cronicile de carte se produc, valoric, inegal. Unele sunt at�t de proaste �nc�t descurajeaz�, altele doar amuzante; unele ascund frustr�ri ad�nci, altele le etaleaz�. �n sf�r�it, unele cronici se �ntrec �n a nu spune nimic, iar altele fac un zgomot infernal. Finalmente unele ies, altele nu prea. F�r� con�tiin�a faptei bune (cea care �ndreapt�, nu-i a�a), miam luat inima �n din�i �i am purces �n a le depista �i comenta. Stilul ca �i opiniile apar�in exclusiv autorului. Ferfe Ni�� PARFUM DE VIDANJ� II Regele Ioni�� �i alte povestiri (9) "Poetul trebuie s� ajung� la starea ini�ial�, aceea de griot inclus �ntr-o comunitate ori de �aman, c�ci consider�m �amanul ca fiind intelectualul poet prin excelen�� a unei societ��i primitive* Dragii mei, recolta fu bogat� �i de data aceasta* Primul heder �ngropat �n holda cu t�mpenii ne scoase la iveal� - dup� cum a�i luat deja la cuno�tin�� - o produc�ie bunicic� prin cronica f�cut� propriei c�r�i de poezie al lui Felix Rian �n revista Ardealul Literar (nr.4/2004)* Imersiune imposibil�/Possible Immersion este� titlul acestei c�r�i (editura C�l�uza, an nespecificat. probabil nici nu conteaz�, n.m)* "Ca exemple men�ionez c� una din sursele� mele de inspira�ie este neoliticul, av�nd o predilec�ie pentru megaliticul caracteristic acestei perioade, pentru abstractizare �i mai pu�in pentru ritmica Neoliticului"* Felix Rian - acest homo rudotelis al literaturii de rit �amanic face o figur� frumoas� str�ns �n chingile logicii neanderthaliene, mai ales c�nd din neaten�ie las� b�ta s� aterizeze �n propriul s�u cre�tet* "Ca s� revin la tema eseului men�ionez c� un poet poate avea mai multe spa�ii culturale la care s� se raporteze cum ar fi, de exemplu, �ara Ha�egului, Africa, Brazilia, Caraibe, Japonia �i altele"*� Din nefericire, lui Rizea, spa�iul revistucii de

Hunedoara nu-i ajunge* Frustrat de o asemenea soart�, omu' nostru sare la g��ii nemuririi, m�run�ind din buzele sale reci urm�toarele* "Utopic, arti�tii ar trebui s� fie uita�i de umanitate, acesteia urm�nd s�-i r�m�n� milenii de tocit operele de art� prin contempla�ie artistic�"* Obosit, trist �i ne�n�eles, Rian accept� totu�i linguri�a cu pastila �i �ncheie �ntr-o not� somnolent�* "Paleoliticul, neoliticul, Evul Mediu, Barocul �i Romantismul vor retr�i �n inimile noastre"* Nu credeam c� doare a�a .

22 iunie 2016 la 13:47 UTC+03 http://www.aol.ro/2005/noiembrie/galeria/galeriafn02.htm 22 iunie 2016 la 13:35 UTC+03 http://www.sferaonline.ro/sectiuni/user/print.php?id=4449 22 iunie 2016 la 13:18 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/da__i___arpelui_un_loc___n_primul_r_21cfd14bde162b? workerAddress=ec2-54-175-186-182.compute-1.amazonaws.com 22 iunie 2016 la 12:18 UTC+03 Cărțile mele trebuie să ajungă în ochii oamenilor sănătoși, bolnavilor de toate felurile și medicilor, pentru a se face permutările.

22 iunie 2016 la 11:26 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hkEGZkgl87w STUDII NETERMINATE 22 iunie 2016 la 11:23 UTC+03 http://www.observatorcultural.ro/articol/teatru-imposibil-la-cluj/ EXCELSION 22 iunie 2016 la 11:02 UTC+03 Autoportret cu Isus Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Băiatul în oraşul natal Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ Cu sufletul incandescent, Excalibur şi neînfrânt Şi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ Şi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ @ 2015 22 iunie 2016 la 11:00 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=P8JEm4d6Wu4 22 iunie 2016 la 09:24 UTC+03 Ioan Ivascu, acmeistul literaturii romane.

22 iunie 2016 la 09:17 UTC+03 Am patru schite de poeti, Ion Pillat, Raul Constantinescu, Nichita Stanescu, Ioan Ivascu pentru ilustratii la Poezii electrice. Vreau sa fac un panteon sixtin al literaturii romane lirice, ori un mormant, acelasi lucru.

22 iunie 2016 la 07:57 UTC+03

Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Juliette Valduriez.

22 iunie 2016 la 06:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Marin Gherman.

22 iunie 2016 la 06:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

22 iunie 2016 la 06:11 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Nicole DeMille.

22 iunie 2016 la 06:03 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Dan Sanchez Opl. 22 iunie 2016 la 01:50 UTC+03 L. Let s study Luiza. and then do some general reading on the matter. I will take five posts one after another of L, and then analyze her IQ at that time. The Before image, with the Bride showes us a sound mind. now the first image.

COMPLEXITY. the second image. Bizant după Bizant. the third image. G. the fourth image. Soul. the fourth image. Înțelegeți? The further documentation on the subject is not need 22 iunie 2016 la 01:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=7IWEMd5dB_c 22 iunie 2016 la 01:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=raNeRysci1g 22 iunie 2016 la 01:00 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=AKpGepUMYVo Fuck the truth?

22 iunie 2016 la 00:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=v2tEetO2eSU Ăștia am vrut să-mi cumpăr casetă la Cluj, dar nu aveam bani.

22 iunie 2016 la 00:53 UTC+03 Greșim când ne închipuim că arborii nu suferă.

22 iunie 2016 la 00:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

22 iunie 2016 la 00:11 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

22 iunie 2016 la 00:08 UTC+03 I wanna thank... my family! La fiecare pe care vreau s-o public tata spune, Poate cartea asta nu merită să fie publicată!

21 iunie 2016 la 23:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

21 iunie 2016 la 23:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Klaus Iohannis.

21 iunie 2016 la 23:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

21 iunie 2016 la 22:45 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

21 iunie 2016 la 22:42 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place un articol din Stiri pe Surse Live.

21 iunie 2016 la 21:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nobel Prize.

21 iunie 2016 la 21:50 UTC+03 0fLiNe (LARGER THAN LIFE) 2017 21 iunie 2016 la 09:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

21 iunie 2016 la 09:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Klaus Iohannis.

21 iunie 2016 la 09:11 UTC+03 TATA LA 12 ANI 21 iunie 2016 la 08:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Sylwia Urban.

21 iunie 2016 la 08:00 UTC+03 Capitolul III NEVERMORE Am avut niste frati pofticiosi. Mi-au poftit gura si cerul gurii, sufletul din cap si curajul din inima. Si pofticiosi, lingusitori si hoti au ramas. Le va implini Dumnezeu poftele? Nevermore! I'm in charge of the family and I am the preserver of it, the godhead, the gattopardo , Jude, and my brothers will worship me. Azi am intalnit un nou totem. Daca pana acum am fost Somnul literaturii romane, pana la Romanul de azi, de azi privind prin poarta Momentului in care D-zeu exista, m'am preschimbat in pastrav.

21 iunie 2016 la 03:46 UTC+03 Într-o săptămână am terminat toate testele, am ajuns la 130, apoi la 160 și acum îmi iau zborul.

21 iunie 2016 la 01:56 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Marin Gherman.

21 iunie 2016 la 01:35 UTC+03 Capitolul II După Rusalii Nevermor Eu sunt răspunsul la rugăciunile voastre, de ce vă supărați că vi se răspunde cu deznădejde chemării deznădejdei? Munca geniului e neprețuită iar societatea e o mașină de tocat carne. Iar munca vitei umane e la fel de neprețuită. 'Prophet !' said I, thing of evil-prophet still, if bird or devil ! By that Heaven that bends above us-by that God we both adore- Tell this soul with sorrow laden if, within the distant Aidenn, It shal clasp a sainted maiden whom the angels name Lenore- Clasp a rare and radiant maiden whom the angels name Lenore' Quoth the Raven, 'Nevermore'. scrise Poetul. Vin oameni și pun întrebări, puzderie, și ce să le spui, că vor muri singuri și triști?

Vin și cei mai de frunte ca și cei mai de pe urmă și toți se duc în același loc străin ca un sân pedofil. Moartea e prima lege a vieții, tot ce s-a născut trebuie să se desnască, acesta este tâlcul potopului, acesta este tâlcul focului. Vine o zi când ne mor părinții și nu putem să îi oprim, și nu pot să ne oprească și ne întoarcem de la cimitir și oamenii vor să ne facă să râdem. Ce să-i spui omului ce moare fără să-l jignești, când doar tu ai darul morții? Infernul, Purgatoriul,

Paradisul sunt cele trei evenimente din ciclul vieții, dar nici asta nu ai putea să spui pentru că nimic nu i se poate spune unui mort. Dar deși suntem morți avem totuși bucuria frunzelor singuratice tovarășe cu vântul nu cu marea oarbă de frunze, am trăit în singurătate, în singurătate vrem să murim, mai singuri decât singurătatea, mai părăsiți decât cărțile. Putem totul pentru că am trăit în disconfortul creației, văzând adevăratul chip al lumii precum sfinxul de la Giza, iar dacă aceasta e adevărat, dacă suntem sfincși înseamnă că suntem mai bătrâni decât timpul și vom privi popoarele cu nasurile noastre tocite de lutul cărților.

Am văzut. Am văzut psihologii chemând sufletele într-un somn metafizic, pașnic și fără conflicte, pentru a-i arunca în iad unul după altul ca în videoclipul Teacher leave the Kids alone de Pink Floyd. Am văzut chipul abject al mântuitorilor lumii și i-am lăsat în mormintele lor. Am văzut noaptea făcându-se zi și apoi iarăși noapte și am văzut oamenii devenind fiare și apoi iar oameni, și am făcut zi din noapte și oameni din fiare. Mugetul și geamătul și întunericul e strigătul lumii, pe care l-am urât ca pe Dumnezeu în anii triști. Noi, copiii lui Hristos și Nietzsche, n-am născut să ucidem oamenii, aducându-le supraomul, real, mâncând și bând,. vorbind și învățând între ei pe norod, tot mai monstruos de la un robot la altul, umflându-le creierele ca ale Minervei elene, și dându-le putința să atingă un pui de înger, să își privească fiicele și fiii și să urle Este!, am adus darul vieții din noi cu creierele și ochii noștri scoși de trudă, cu sângele și oasele noastre strivite, cu spatele nostru gârbovit sub cer, noi am fost zămisliți seara și ne-am născut dimineața aducând dimineața în ochii noștri uciși. Am întors alchimia, am cristalizat lacrimile în lumină, fără predici, fără dreptate, cu un iatagan de cuvinte nu cu o inimă păianjen, vai, lumina a venit iar, care va fi soarta ei, plângi corule, plângeți tragediilor din lumea întreagă, nu știm de suntem aleși și nu vom ști niciodată, noi. Poate că Dumnezeu a obosit să vadă oamenii murind ca muștele într-un orfelinat de băieți. Noi am fost primii care lam iubit pe Dumnezeu ca pe o prostituată, iar și iar, alungându-l și rechemândul, stăpânindu-l și chinuindu-l, molestându-l cu puritatea noastră, pentru că schizofrenia noastră e mai curată decât sfințenia Mariei. L-am căutat pe Dumnezeu în nebunie și l-am găsit, am vrut să aducem adevărurile noastre și leam adus, am vrut să schimbăm lumea și am schimbat-o, și toată lumea s-a pus la picioarele în această cruciadă, împotriva întunericului din creierele noastre, geniile s-au rugat să apuce ziua noastră și au apucat-o, noi suntem radiumul uman, răspunsul lui Dumnezeu la bomba atomică. Și după noi vor veni alții, mulți câte frunze sunt într-un nuc, câte valuri sunt în oceanul cel mare, și vor privi lumea cu ochi de bufniță. Minerva s-a întors, soața lui XC, și fiecare om va fi un scriitor, și fiecare scriitor un zeu, și Romanticii vor învia toți într-o noapte și Eminescu își va scoate mărgăritarul din creier și Caragiale va scrie Zorba răstignit a doua oară. Ne-am născut să fim adorați și să adorăm și să nu mai spunem la nimeni, pentru că o prelegere nu e egal o răstignire, nici o răstignire nu e egală cu Dumnezeu. Ne-am luat libertatea să greșim pentru a putea să iertăm, de a fi zei pentru a putea să murim cum se sting lunile aștrilor

cufundându-i în întuneric. Nu noi vom fi în pământ ci voi, germinând până veți înflori iar în alte lumini, în alte irizări și cu alte nume, dar mereu lumina, dar mereu lumina va fi regina nopții, regina universului. Noi nu vom converti oamenii ci le vom pune lumina în față până le vor crește ochi să vadă, inimi să simtă să se întoarcă la Dumnezeu și să nu mai fie maimuțe din peșteri. După Tennessee Williams nu mai putem trăi la fel, trebuie să ne schimbăm viețile, iar cei care nu vor putea vor muri smeriți, și nu va mai fi război, foamete, familii părăsite de ele însele, și vom trăi iar în libertatea pe care noi ca oameni pe acest pământ am cunoscut-o în vremurile când Dumnezeu venea la Avraam și mânca țapi și boi cu ei și le bea sângele. Iar oamenii vor ajunge mai rari ca argintul. Nu vor mai exploatare și metropolele de sclavi și păcătoșii vor muri în ziua în care au păcătuit. Vor cere ajutor dar nu vor veni să-i ajute decât ajutoarele Satanei.

Vor devenii compost și proprii copii îi vor mânca, asemeni câinilor. Se vor ucide și se vor mânca unii pe alții, și își vor tăia brațele ca să le mănânce, plăcerea îi va înnebuni și dracii se vor sălășlui în creierele lor până la moartea cruntă, a celor ce nu acceptă injecția. Gunoi bolnav sunt creierele lor, ca ciupercile atacate de ciuperci, negre de patimi și lipsite de judecată omenească așa că vor muri ca dobitoacele, fără judecată. Dumnezeu își are deja cârligul în creierele lor și le va zdruncina de vor mai putea aduna gând de gând, nelăsând decât frică, păcat și nebunie, pentru că păcatul este răsplata păcatului. Înfățișează-te înaintea mea să te judeci cu mine, robotule, ar trebui să te judeci cu cel ce te-a făcut, îți spun curat că vei muri și când vei muri sângele tău îți va șterge numele din ochi. No more! Acum înțelege boule că șase miliarde de boi vor muri. Oricine a trăit cum ai trăit tu toată viața și cum a trăit mama ta înaintea ta, veți ajunge în experimente genetice ori uciși de bombe ciudate. Este o vorbă, Nu e om. Cutare nu e om. Nu vreți să înțelegeți că azi din 7 miliarde, șase nu sunt oameni, și merită să moară, pentru că distrug întreaga umanitate? Cum ai trăit. Spune, cum ai trăit. Poți? O să poți vreodată să SPUI? Dacă nu poți, vei muri. End of stowry. i don't hate you, but I will kill you, get it? The planet in order to survive need to kill you000000000000. Whoever chooses to live as an animal will die as an animal. This is AIDS, and drugs, anmd alcohol, and pornography, and stupid churches, and wars. Dar bineînțeles că nu meriați să muriți, sunteți doar below average, care sunteți, vitele lumii. Să-mi fie cu iertăciune, dar asta sunteți. După mine o să vină alte minți și soarta celor șase miliarde va depinde de cât de mult veți convinde supermindii că voi l-ați inventat pe Dumnezeu. Dacă nu, nu aveți nici o șansă de supraviețuire. iar mie, nici măcar nu mi-e indiferent, eu deplâng, dar cine mai citește Biblia în vremurile voastre? Zise Corbul, Nevermor.

21 iunie 2016 la 01:22 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

21 iunie 2016 la 01:21 UTC+03 ION PILLAT (CARICATURA) 21 iunie 2016 la 01:14 UTC+03 TATA ( ICOANA LITERARA)

21 iunie 2016 la 01:11 UTC+03 Regimul local Dragnea se dovedeste a fi contra poporului si este datoria poporului sa-l inlature odata pentru totdeauna.

21 iunie 2016 la 01:03 UTC+03 Corect ar fi o lege care sa-i bage in parnaie pe hackerii - mai ales ei la ordinul coruptilor - care isi bat joc de netul oamenilor.

21 iunie 2016 la 00:54 UTC+03 Voi nu stiti ce e dragostea bestii fara minti ce ati rabdat pamantul.

21 iunie 2016 la 00:39 UTC+03 TATA 21 iunie 2016 la 00:15 UTC+03 Modemului meu ii fileaza o lampa de la alegeri.

21 iunie 2016 la 00:04 UTC+03 In arta orice dar al geniului e frumos, oricat de monstruos, pentru ca - mai mult decat arta - geniul e monstruozitatea noastra oglindita in irisii ingerilor.

21 iunie 2016 la 00:00 UTC+03 'MACBETH!' 20 iunie 2016 la 23:08 UTC+03 *** Dumnezeu facu Lumea pana la sabat Si apoi planse.

20 iunie 2016 la 23:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Raul Constantinescu.

20 iunie 2016 la 23:03 UTC+03 -160 (AUTOPORTRET) 20 iunie 2016 la 22:39 UTC+03 FAT FRUMOS CEL URAT (AUTOPORTRET) 20 iunie 2016 la 22:12 UTC+03 După 96 am făcut mai multe școli: Decebal Camera 3 Internat Consiliere psihologică Bubă Regie Sculptură Biserică Muncă Societate Spiru Deva Literatură Moarte Spital Facebook Familie Iubire Soledad.

20 iunie 2016 la 22:09 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

20 iunie 2016 la 22:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

20 iunie 2016 la 22:05 UTC+03 20 iunie 2016 la 22:03 UTC+03 Tușuri japoneze și acuarele și multă hârtie.

20 iunie 2016 la 22:02 UTC+03 Pictură. Dărăscu, Nicolae. Peisaj (Peisaj panoramic 20 iunie 2016 la 21:59 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

20 iunie 2016 la 21:59 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_D%C4%83r%C4%83scu

20 iunie 2016 la 21:10 UTC+03 20 iunie 2016 la 12:58 UTC+03 Heads . , : ; = } * # G +.

20 iunie 2016 la 12:30 UTC+03 http://pefilme.com/miss-potter-domnisoara-potter-2006/ 20 iunie 2016 la 09:11 UTC+03 PSALMUL FOAMEI Cei flamanzi striga la Dumnezei acoperind Pamantul de dispret Moartea e pe calea lor In vremea secerii dumezeii se tem noaptea in firidele lor Vulpea ucide iar lupul nu mai lasa nimic viu Foamea este legea vietii Si iarna chiar si ursii se ascund. Oarbe animale ca animalele crunte traiesc Si ca bestiile mor in slava sau ocara Ce rost are viata fara viata Ce rost are omul fara om Ar fi Dumnezeu mai mult singur? - Dar de departe aud behait de capre Si mugetul tapilor Iar ingerii isi incearca degetele in custuri. Ce rost are viata omule? Ce rost are omul viato? Saracia de pamant sau saracia de suflet Si toate devin pamant Chinuit de bolovani Si ucis de pietre Si e adevarat popor al MEU Ca omul uracios moare in ziua nasterii sale. Dar va veni o zi in care acestea vor fi trecute Si doar Dumnezeu va mai fi luminat de coarne; Mandria isi va scoate ochii Si ingamfarea isi va taia nasul In iadul din care nu iese vreun spirit.

20 iunie 2016 la 08:42 UTC+03 Odata ce un artist si-a facut opera trebuie ucis.

20 iunie 2016 la 08:38 UTC+03 Ironia vietii Iau medicamente prea grele Nu am mancare Simt ca incep sa ma imbolnavesc ca mama M-as sinucide sa ies din iadul asta Inainte sa ajung ca la Auschwitz Dar n-am destule medicamente De-o supradoza buna Iar oamenii se tin de sarbatori. Ptiu!

20 iunie 2016 la 07:47 UTC+03 *** Thinking about thin- king about thinking about - Converting the world.

What do you say about what You say about that, no sex?

20 iunie 2016 la 04:43 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

20 iunie 2016 la 03:36 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Father Corapi Prayer Page Only.

20 iunie 2016 la 03:16 UTC+03 you are my mecca and medina, my jerusalem 20 iunie 2016 la 02:33 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc&hd=1 20 iunie 2016 la 01:21 UTC+03 Manuscris despre tata Felix Rian 2016 Capitolul I NEBUNIE SACRĂ DE RUSALII Pentru început vreau să scriu că nu putem cunoaște adevărul. Fiecare secol își aduce propria abordare, ajunge la adâncimea la care ajunge și apoi moare. Dar putem cunoaște idea noastră despre adevăr ceea ce este ceva.

Dumnezeu spune că oamenii sunt zei. Asta să fie tata? Dar dacă este un zeu, Neptun sau Jupiter, de ce este așa de părăsit? Mă simt ca un curtean al unui mare

monarh, cel mai ales imperial, și la douăzeci de secole distanță văd cum imperiul nostru a devenit lumea înconjurătoare. O lume care nu este ca noi, nici măcar noi nu suntem ca noi. Și suntem părăsiți de cei pe care i-am conceput. Neam născut dintr-o încleștare mai mare decât a bunicului lui Marquez, murind pentru lumea care nu ne vede la petreceri decenii la rândul încât am ajuns să nu le mai simțim nevoia. Dar lumea pretinde să își continue idealurile și așa ceva nu se poate. Cu noi și cu cei ca noi va muri lumea, iar după noi va fi o altă lume din care nu vrem să facem parte. Suntem la margine, gata să ne prăbușim, după noi vor rămâne cei mai puțin vrednici ca noi, așa ni s-au dovedit. Nu există morală pe pământ. Cuvântul morală nu justifică nici expierea, nici Holocaustul armenilor. Morala își are locul în cer, locul în care dacă faci o plecăciune primești o metanie. Vom muri, dar vom muri cu glorie, noi, ultimii. Este trist că aceste tragedii s-au petrecut iar și iar, în fiecare generație, dar cum spuneam morala nu aparține pământului. au fost popoare care au apelat la morală și au murit în câțiva ani. La ce să apelăm? La Dumnezeu? El i-a făcut pe persecutorii noștri. La iubire? Iubirea este o prostituată. La pietrele din mâinile noastre.

Pietrele plâng când cântă cocoșul. Nu avem nici un ajutor în clipele morții noastre. Nu apelăm nici la dreptate, zeița noastră, Nike pe care o cunosc puțini.

Suntem fără ajutor asemeni unor nou-născuți. Dar începem să vedem ascunzișuri ale vieții, cum sunt de exemplu mormintele. Poate mormintele noastre vor fi un pate de spini, ale celor de după noi vor fi un pat de cuie. Nike nu are milă nici față de noi. Dar închinarea la Minerva și Nike și Artemis e un privilegiu. Noi suntem greci și vom muri asemeni grecilor. Un Leu mort este mult mai valoros decât un Câine viu. Câinele poate să îl mănânce pe Leu dar va rămâne Câine. În vremuri fără saț am fost mâncați de câini, dar totul a trecut. Am dus NUMELE și gloria mai departe și am rămas egali nouă înșine de milenii. Fiul meu izbăveștete de fățărnicie. Nu vei găsi drumul către centru dacă ești ca untul. Caută echilibrul liniarului, greutatea firului cu plumb, adevărul adeneului. Fățarnicii sunt disprețuiți, cei mai mulți. Oamenii spun că nu există Spirite. Cu toate acestea există cimitire. În schimb au fost și oameni care viiau numai între Spirite. Cum a fost Poe. Este posibil ca Poe să ne fi creat pe toți, cei ce murim azi. Oamenii trec ca spicele grele sau ușoare și nu e o mie de ani la fel. Noi, muritorii, nu am fost cei care au predicat, ci care am încercat să păstrăm dumnezeirea în noi. Și astfel suntem fericiți. Grecii Antici au construit teatrele.

Niște locuri în care înnebuneai pentru a deveni după aceea mai tu decât înainte.

Noi privim lumea cu plângeri, pentru că lumea nu mai e ce-a fost. Nu va mai fi niciodată. Și astfel deși avem doar câteva sute de cărți și noi ca și Catullus, suntem zei și noi, și astfel ne-am trăit viețile, iar când Nike ne va privi, va întâlni niște zei. Dar și zeii mor. Da, lumea nu va mai fi ea însăși fără noi, pentru aceasta ne-am născut. Sunt mulți oameni din aceștia ciudați fără de care lumea nu mai e ea, puțini totuși. Dar viitorul e ca un bord întunecat de locomotivă Diesel. Să nu vorbim despre el. Bineînțeles că ne-am născut și am trăit și am cumpărat brânză și am mâncat-o. Dar mai mult decât atât am privit în gol în

momente când eram doar unii cu alții și atunci Sufletele părinților veneau în ochii noștri felini. Și am contribuit la crearea universului asemeni Minervei soldat. And my soul from out that shadow that lies floating on the floor Shall be lifted-nevermore ! A încheiat poetul. Cum încheiem noi? Fiecare are un cuvânt care este el pe de-a-ntregul, cuvânt care înflorește în ceasul morții. Care o fi al meu? Mamă. Da, eu sunt Corbul, mama este Moartea și tata este Poe, și ăștia suntem nebuni prea frumoși pentru lumea asta. În vise mama ne învie și moare iar, în visele noastre baroce și satanice, strivite și răzvrătite, Mama vine și ne vorbește chemându-ne în lumea ei, dacă doar am avea curajul să ne ducem și dacă am putea să ne ducem odată. Aceasta e fascinația morții, sfințindu-i pe sărmanii acestei lumi, dar vom trăi - și după moartea noastră. Am văzut pocăința vameșului și dreptatea fariseului, am primit toate pietrele din lume și am strivit toate florile orașului în clipe de nebunie, și i-am urât pe Mircea Cărtărescu și pe Bob Marley. Așa am trăit, asemeni lui Osborne și Matisse, și nu am iertat lumea în cărțile noastre asemeni îngerilor medievali. Am știut că în noi e rocknrollul, jazzul și bluesul, și am știut că suntem neauziții profeți ai nevăzutului. Și ne-a fost deajuns. Am înțeles reprezentarea și morala, cele mai înalte culmi ale Geniului, și nu am avut asemănare pentru că i-am mâncat pe toți. Singurii în măsură să-l pălmuim pe Eminescu pentru că suntem copii lui, morți. Toată ura lumii a venit peste noi și toată ura lumii am ucis-o cu literele noastre. Am fost în Siberia șii ne-am întros și amsădit pomi înfloriți. Iar acum ne pregătim de moarte, iar, pentru a prinde moartea pe nepregătite, pentru a ucide moartea.

Contemporani cu toți monștrii modernității și cu Anne Frank, moartă pentru civilizația nouă europeană, dacă va exista așa ceva, dar anatema să fie viitorul.

Am silit oamenii să citească, le-am violat ochii, le-am spus povești îngrozitoare și le-am pus înainte oglinde horror, i-am cernut în tăcerile noastre de sfinx și în enigme. I-am făcut să se zvârcolească o noapte înainte de moarte și pentru asta se cheamă că suntem proroci, proroci care nu au primit o ciozvârtă de miel de la nimeni, ci au mâncat oameni ca și cărți. Am inventat oglinda de litere și am puso înaintea chipului tâmp al omeniri, i-am făcut pe oameni să-l vadă pe Dumnezeu în clipele lor de orbire. Noi înșine enigme am făcut din lume o taină.

Nimeni nu va mai fi sigur de Dumnezeu, de aproape sau de el însuși după noi, nu vă veți mai încrede nici în cântecul cucului, nici în înțelepciunea marelui șarpe. Totul a redevenit ca înainte. Pentru asta a meritat să trăim și dacă am fi trăit de șaptezeci de ori câte șapte am fi umplut universul cu litere și constelații de cifre. Dar și așa, după moartea noastră, veți veni la noi. Nouă Dumnezeu ne-a dat cărțile și foamea. Multe cărți și multă foame, ca de la începutul timpului. Și știm că cel mai cumplit Holocaust ar fi Holocaustul cărților, mai mult decât al popoarelor, pentru că în cărți e tăcerea secolelor. Iaca, murim și noi în Holocaustul nostru, eroic. Tragedia noastră e că am găsit întregul pământ nevrednic și spleenul s-a amestecat cu sensuchtul. Pentru că am trăit în moarte, moartea ne-a devenit viață, aici în Transilvania. Știm că oamenii nu mor pur și simplu, și nu trăiesc, și cine să cunoască ce e omul, această păpușă voodoo. Un

om care ar emigra într-un mușuroi de furnici ar trebui să se supună cutumelor kafkiene ale mușuroiului și ar deveni o furnică zombi. De aceea copiii distrug mușuroaiele de furnici cu mânii eliahice. Lucesc stelele de mii de ani și tot n-am aflat adevărul. Ca Țugulea am ajuns la izvoarele vieții, și când le-am deschis leam văzut însângerate. Ochi care nu contează, frunți care nu contează, creiere ținute în întuneric, brațe trudite și spate ocărâte, vieți chinuite și morți grăbite, suflete sărăcite, destine batjocorite, aceasta este viața noastră, oglinda de lumină și gheață pe care am dăruit-o lumii. Fiind Alfa și Omega am spus în același timp că nu este scăpare, nu este salvare de la motorul vieții, decât moartea și poate de aceea murim. O cruce pentru fiecare, un scaun electric pentru fiecare, pâine pentru fiecare, adevăr în ochii oricui, aceasta e dreptatea, dar dreptatea nu există decât în sculpturile elenilor. Nu veți fi mântuiți. Așa că așteptați-vă morțile și umpleți-vă sicriele de curiozități. Azi nu s-a-ntamplat niciodata. Un om care va vorbeste din cimitir va spune ca nu mai are rost sa va faliti cu idealurile voastre.

Recunoasteti si jurati ca sunteti bestii si ca pe cei mai alesi dintre voi ii lasati prada bestiilor. Popoare de criminali, sate de curvari, serpi, pui de vipere, privitiva chipul si lasati-va striviti de sceptrul Domnului. Rautatile sunt spinii inimilor voastre de spini si maracini iar capetele voastre sunt balegarul drumului. Privitiva unii pe altii in templele voastre pe care le spurcati in fiecare sabat si zi de satbatoare si recunoasteti ca sunteti fiare fara judecata si moartea e in calea voastra. O POPORULE moartea e in mintea ta ca putreziciunea in poama si moartea va fi partea ta. Ai ucis pe cei mai buni dintte cei mai buni si te-ai bucurat la moartea lor, nu ti-ai ajutat parintii de cand te-au nascut si ti-si ingropat copiii in sange. Sa nu vad eu toate acestea zice Domnul martor mi-e Dumnezeu ca le-am vazut ba mai mult ca tu sa amutesti in ziua judecatii. Ati blestemat pamantul oriunde ati ajuns si uraciunile voastre l-au potopit, v-ati facut aproapele sa se tarasca si l-ati urat si sa nu vad eu toate acestea zice Domnul. Sunteti judecati si ati si fost judecati azi la sarbatoarea voastta si in iad e prea tarziu pentru lacrimi. Priveste, vazatorule, este un popor mai uracios decat poporul meu si copii mai pacatosi decat copiii mei; zice Domnul; pentru aceasta nu vor trai, nici unul dintre toti pacatosii care spun ca sunt drepti va sa se faleasca numele Domnului si sa se ingamfe in sfintenia sa. Eu voi hotari cine va trai cum hotaraste ciobanul intre oaie si oaie si pacatosii vor fi ca vitele de muls, zice Domnul si voi arde cu totul pe farisei pana nu va mai ramane decat cenusa neintoarsa si nealinata cu lacrimi. Nimeni nu va va plange zice Domnul. Iar tu cel ce plangi mira-te si bucura-te ca poti plange. Nu vezi tu cel ce plangi cum mai marii tai te insala si te duc departe de drumul spre cetate? Ți-am scris în mugetele tale și nu ți-ai plecat inima în pământ și nu ți-ai umplut ochii de tăcere, pentru aceea pentru că ești un popor degenerat, pentru că tatăl tău e o împărăteasă și mama ta sora ei, vei duce poverile celor mai puțini nobili decât tine și vei dezlega șireturile celor ne nu merită cinste. Cu străinii care nu te iubesc te vei prostitua și-ți vei vinde copiii ca robi și roabe, zice DOMNUL. Capitolul II

20 iunie 2016 la 01:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Raul Constantinescu.

20 iunie 2016 la 00:58 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=zDymw3xEv0U&hd=1 20 iunie 2016 la 00:46 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=K2m6Yl3xmAc&hd=1 20 iunie 2016 la 00:40 UTC+03 A fi artist înseamnă să nu omori paianjeni.

20 iunie 2016 la 00:22 UTC+03 EVA BRAUN 20 iunie 2016 la 00:10 UTC+03 POETUL CAL 20 iunie 2016 la 00:08 UTC+03 Cando sa ajung mare artist o sa tin minte sicanele ce ni le-a facut PSD-ul.

19 iunie 2016 la 23:50 UTC+03 VENUS IN DOLIU 19 iunie 2016 la 23:03 UTC+03 SOMNUL POEZIEI 19 iunie 2016 la 22:55 UTC+03 19 iunie 2016 la 22:51 UTC+03 Iar nu foto.

19 iunie 2016 la 22:09 UTC+03 Moldova.

19 iunie 2016 la 22:02 UTC+03 19 iunie 2016 la 21:38 UTC+03 Poporul poze n-are voie sa posteze...

19 iunie 2016 la 11:55 UTC+03 https://genvideos.org/watch? v=The_Godfather_1972#video=0f7MJYkbf9NOLdHrSDtoqUzIqRJvzux-ptNa3Yb_cs You know any gooda spots on the West Side?

19 iunie 2016 la 10:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Romani de Pretutindeni.

19 iunie 2016 la 10:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de My Love Dubai.

19 iunie 2016 la 10:48 UTC+03 Daca inveti o limba straina vezi ca obsesiile poporului sunt generate de jurnalistii corupti angajati pentu agitatie si spalare de bani de mogulii politici.

19 iunie 2016 la 10:42 UTC+03 Stop talking about Romania. Nobody needs your dirty money.

19 iunie 2016 la 10:21 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mary's Miraculous Medal Family.

19 iunie 2016 la 05:28 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

19 iunie 2016 la 05:26 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Erou_al_Muncii_Socialiste Angelissimul.

19 iunie 2016 la 02:27 UTC+03 Manuscris despre tata Felix Rian 2016 Pentru început vreau să scriu că nu putem cunoaște adevărul. Fiecare secol își aduce propria abordare, ajunge la adâncimea la care ajunge și apoi moare. Dar putem cunoaște idea noastră despre adevăr ceea ce este ceva. Dumnezeu spune că oamenii sunt zei. Asta să fie tata? Dar dacă este un zeu, Neptun sau Jupiter, de ce este așa de părăsit? Mă simt ca un curtean al unui mare monarh, cel mai ales imperial, și la douăzeci de secole distanță văd cum imperiul nostru a devenit lumea înconjurătoare. O lume care nu este ca noi, nici măcar noi nu suntem ca noi. Și suntem părăsiți de cei pe care i-am conceput. Ne-am născut dintr-o încleștare mai mare decât a bunicului lui Marquez, murind pentru lumea care nu ne vede la petreceri decenii la rândul încât am ajuns să nu le mai simțim nevoia. Dar lumea pretinde să își continue idealurile și așa ceva nu se poate. Cu noi și cu cei ca noi va muri lumea, iar după noi va fi o altă lume din care nu vrem să facem parte. Suntem la margine, gata să ne prăbușim, după noi vor rămâne cei mai puțin vrednici ca noi, așa ni s-au dovedit. Nu există morală pe pământ. Cuvântul morală nu justifică nici expierea, nici Holocaustul armenilor. Morala își are locul în cer, locul în care dacă faci o plecăciune primești o metanie. Vom muri, dar vom muri cu glorie, noi, ultimii.

Este trist că aceste tragedii s-au petrecut iar și iar, în fiecare generație, dar cum spuneam morala nu aparține pământului. au fost popoare care au apelat la morală și au murit în câțiva ani. La ce să apelăm? La Dumnezeu? El i-a făcut pe persecutorii noștri. La iubire? Iubirea este o prostituată. La pietrele din mâinile noastre. Pietrele plâng când cântă cocoșul. Nu avem nici un ajutor în clipele morții noastre. Nu apelăm nici la dreptate, zeița noastră, Nike pe care o cunosc puțini. Suntem fără ajutor asemeni unor nou-născuți. Dar începem să vedem ascunzișuri ale vieții, cum sunt de exemplu mormintele. Poate mormintele noastre vor fi un pate de spini, ale celor de după noi vor fi un pat de cuie. Nike nu are milă nici față de noi. Dar închinarea la Minerva și Nike și Artemis e un privilegiu. Noi suntem greci și vom muri asemeni grecilor. Un Leu mort este mult mai valoros decât un Câine viu. Câinele poate să îl mănânce pe Leu dar va rămâne Câine. În vremuri fără saț am fost mâncați de câini, dar totul a trecut.

Am dus NUMELE și gloria mai departe și am rămas egali nouă înșine de milenii. Fiul meu izbăvește-te de fățărnicie. Nu vei găsi drumul către centru dacă ești ca untul. Caută echilibrul liniarului, greutatea firului cu plumb, adevărul adeneului. Fățarnicii sunt disprețuiți, cei mai mulți.

19 iunie 2016 la 02:10 UTC+03 0FfLiNe (Cine mai sunt și eu? Sunt poet!) 2017

19 iunie 2016 la 01:59 UTC+03 Fuck Punk Mă gândesc să mai scriu. Fuck Punk. It's who I am. Jude neștiutul.

19 iunie 2016 la 01:52 UTC+03 Nu vreți să ne plimbăm împreună? Bună ziua domnule doctor. Bună ziua. Bună ziua. Ce zi frumoasă e, nu vi se pare? Nu am avut timp să observ. Spune-mi despre tine. Am fost la plimbare în fiecare zi. Da. A fost foarte frumos. Îmi place să mă plimb. Mă plimbam și de patru ori pe zi. Dumneavoastră vă place să vă plimbați? E, aici unde suntem nu prea am timp de plimbare. Da, dar ar trebui să încercați domnule doctor. Ce tot stați în hârțoagele astea? Să vedeți lumea, natura. Tare mult îmi place natura. Tare mult îmi place natura. Nu vreți să ne plimbăm împreună? S-ar putea să plouă dar mi-am adus umbrelele. ... Cred că am vrut doar să vă spun că I am grateful.

19 iunie 2016 la 01:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=MG0GoyP0IYQ&hd=1 How good can weed be if YOU give it a bad name?

19 iunie 2016 la 01:19 UTC+03 Numarul de intrebari: 20 Punctajul total: 200 Procentajul mediu: 75% Punctajul mediu: 150 Raspunsuri corecte: 14 Procentajul tau: 70% Punctajul tau: 140 Cultura ta istorica este buna!

18 iunie 2016 la 21:30 UTC+03 Muncesc jumate de oră la un test mensa și mi se schimbă pagina ș n-a mai fost chip să și-l scoată.

18 iunie 2016 la 20:40 UTC+03 http://www.ranaldofamily.com/serious_stuff/japanese_iq_test.htm 18 iunie 2016 la 20:35 UTC+03 http://wilderdom.com/personality/intelligenceAustralianAmericanTest.html 18 iunie 2016 la 20:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=XxmccYBXJLg&hd=1 18 iunie 2016 la 19:29 UTC+03 Number of correct answers: 0/10 Your level: Definite feeble-mindedness. 2% of people who passed the test got this score. Solucions: if you want, you can consult the answers and detailed solutions (send 1 SMS is needed) Comment: Don´t stay there! Take now a career test or a psychological test to evaluate your personnality. It´s reliable and accurate, and it is used by thousands of psychologists and companies. Check it out, the questionnaire is free.

18 iunie 2016 la 18:50 UTC+03 # 18 iunie 2016 la 18:47 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Radio România Cultural.

18 iunie 2016 la 06:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Lepanto Institute.

18 iunie 2016 la 06:50 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nobel Prize.

18 iunie 2016 la 06:22 UTC+03 rare remedios Guitar, vocals, bassbox, overalls. Rosie Fugue in G Minor (bassbox, guitar) Frate Dulf Hobo Blues Sweet Annie Coma White Telling Stories Sometimes I Feel Like A Motherless Child Caruso Mongoloid Nessun Dorma 18 iunie 2016 la 05:50 UTC+03 Am cantat. Coma White Chorus. Peace. Can't post because it is video.

18 iunie 2016 la 05:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Raymond Gerges B. Abdo.

18 iunie 2016 la 02:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Florin Voinea.

18 iunie 2016 la 02:07 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Geo Vuici.

18 iunie 2016 la 02:05 UTC+03 Caii nu trebuie sa moara ci sa munceasca.

18 iunie 2016 la 02:02 UTC+03 Romania tura si Polonia regina, pe regele Putin. Sah! 18 iunie 2016 la 02:00 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

18 iunie 2016 la 01:35 UTC+03 Ei se strang impotriva sufletului celui drept si condamna sange nevinovat. Dar DOMNUL va fi turnul meu de scapare si Dumnezeul meu, stanca mea de adapost. El va face sa cada asupra lor nelegiuirea lor si ii va nimici in insasi rautatea lor; DOMNUL, Dumnezeul nostru ii va distruge. - Psalm 94. Marea Britanie a boicotat Romania cea Leala prea mult. Marea Britanie va disparea. # 18 iunie 2016 la 00:46 UTC+03 http://ffilms.org/mozart-and-the-whale-2005/ 18 iunie 2016 la 00:42 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=neHJwO9YXtc&hd=1 God is my autism.

18 iunie 2016 la 00:38 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Lusiana Drăguşin.

18 iunie 2016 la 00:29 UTC+03 Asta va dur(e)a Ce bine că ești liber să faci ce vrei... Dar pe căile Domnului!!

17 iunie 2016 la 23:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Media.

17 iunie 2016 la 23:47 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

17 iunie 2016 la 23:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Radio România Cultural.

17 iunie 2016 la 23:11 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mary's Miraculous Medal Family.

17 iunie 2016 la 22:02 UTC+03 Am o poza foarte interesanta Bomba cu prenadez Dar nu pot sa o postez - Hai la cirese!

17 iunie 2016 la 21:20 UTC+03 Mă gândeam și eu azi noapte. După ce mama i-a pregătit pe toți copiii de comuniști care acum sunt prin America și prin toată lumea, iar tata la fel, eu am fost închis în detenție psihiatrică de cinci, șase ori din 2013 până în 2014, de mau mâncat cu totul și pe mine și anul, în foame, frig, batjocură și singurătate, drogându-mă în același timp de n-am mai știut de mine, nu au fost simple tratamente. Asta e România voastră. Nu și a mea.

17 iunie 2016 la 21:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

17 iunie 2016 la 21:11 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Elizabeth Taylor.

17 iunie 2016 la 20:03 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

17 iunie 2016 la 19:00 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

17 iunie 2016 la 19:00 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

17 iunie 2016 la 17:56 UTC+03 Iar nu pot sa pun poza.

17 iunie 2016 la 17:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

17 iunie 2016 la 17:08 UTC+03 Iar nu pot sa postez poza. Oh. 17 iunie 2016 la 03:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=PpJtEXT_T9k&hd=1 17 iunie 2016 la 03:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=w3PX267adKs&hd=1 17 iunie 2016 la 03:07 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=DjydOI4MEIw&hd=1 17 iunie 2016 la 03:02 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nobel Prize.

17 iunie 2016 la 02:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

17 iunie 2016 la 02:52 UTC+03 Broscuțele pot fi disecate mult mai bine, mai frumos și mai uman folosindu-se undele radio, sau razele X, și să și trăiască după aceea. Nu tăiați nici o broscuță.

17 iunie 2016 la 02:34 UTC+03

Numele Băltean nu se referă la o baltă sau ceva asemănător ci oameni care au circulație bogată la creier, le băltește capul. Nu știu dacă e o boală neapărat, pentru că duce la introspecție și viață interioară, pe de altă parte duce și la melancolie, poarta bolilor psihice. Ai capul greu, cum spunea doamna Ciuceanu, și te învârtejești de gânduri care devin reale ca niște amintiri. E un nume frumos.

Schizofrenia mea e altceva, dar bălteanul e om sensibil.

17 iunie 2016 la 01:27 UTC+03 Iadul o fost făcut pentru sănătoșii care conduc mașină și nu-și ajută părinții, iar raiul pentru bolnavii care conduc roaba și și-i ajută. Sau nu? iacă, îs de la țară și vorbesc și eu prostii. Le duc pe brațe, până dimineață poate. Who knows?

Acuma îmi iau medicamentele și după aia merg iar la lemne dar piano să nu mă audă vecinii. Acuma o să caut o decorație care am eu chef și o să mi-o dau singur și poate într-o zi o să mi-o cumpăr. Trebuie să stau puțin. O bancnotă de cinci dolari. Dacă tot am primit o bancnotă de cinci dolari, să mă duc să duc lemne. Levomepromazin. Hu...u.

16 iunie 2016 la 23:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Elizabeth Taylor.

16 iunie 2016 la 22:57 UTC+03 Distih M-am trezit Si ma dor.

16 iunie 2016 la 22:33 UTC+03 Totul in lume este actionat de legea Dao. Cu cat ne apropiem de Dao, cu atat ne indepartam de Dao. - Lao Tze. 16 iunie 2016 la 21:56 UTC+03 Plină România de Irozi și de Cristoși.

16 iunie 2016 la 21:47 UTC+03 Iar am ratat testul.

16 iunie 2016 la 20:36 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Klaus Iohannis.

16 iunie 2016 la 19:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

16 iunie 2016 la 19:22 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Nicoleta Stanciu Heia.

16 iunie 2016 la 17:19 UTC+03 Thank you.

16 iunie 2016 la 17:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

16 iunie 2016 la 17:16 UTC+03 Iarasi nu pot sa postez poza. Off. 16 iunie 2016 la 15:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=e0jRMQm6ktw&hd=1https://www.youtube.com/watch? v=e0jRMQm6ktw&hd=1

16 iunie 2016 la 04:39 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea lui. rare remedios [the one and only] (bassbox ori vocals la chitară clasică RDG fără coarde) felix the cat 2016 Prolog Join Me (Gregorian and Amelia Brightman) 1.

Rosie 2. Tupelo Honey 3. Frate Dulf 4. Sweet Annie 5. Hobo Blues 6. Maria (Blondie) 7. Beat the Bastards 8. Anesthesia (Pulling Teeth) 9. Purple Haze 0.

Ederlezi 11. Nessun Dorma (Luciano Pavarotti) 12. Caruso (Julio Iglesias) 13.

Paranoid 14. La savarsitu lumii 15. N'oubliez jamais 16. Jeanny 17. O Fortuna 18. Coco Jambo 19. Recuerdos de la Alhambra 20. Rasputin 21. Return to Innocence 22. Shield For Your Eyes, A Beast In The Well Of Your Hand 23.

"Little" Fugue in G minor (bassbox) 24. Why Does My Heart Feel So Bad 25.

Doină din Dolj 26. One (Metallica) 27. Glory Glory Hallelujah 28. Das Model (Kraftwerk) 29. On The Streets Of The Bronx + Bonus Tum Hi Ho (Tibetan Girl) "I Shall Be Released" - Sunday Mornings with Reina Jameia The Winner Takes It All Epilog Dumnezeu Paroles paroles ____________ I Feel Immortal Coma White.

16 iunie 2016 la 03:53 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

16 iunie 2016 la 03:13 UTC+03 Cerul Înstelat deasupra mea și legea morală în miNE. - I. Kant. CÎNE = NÎCE = ÎSNE = CINE (JEANNY) = FALCO = ROCK ME AMADEUS = GENIE = G = N = E = ? 2= P 1= CÂNE. i TELL YOU RIGHT NOW... GOD MEANS BUSINESS. FOR ALL OF YOU, YOU ARE ALL BAD, THE WHOLE WORLD. 16 iunie 2016 la 00:59 UTC+03 http://vezi-online.ro/music-and-lyrics-2007-3582 16 iunie 2016 la 00:01 UTC+03 https://www.ets.org/s/gre/pdf/practice_book_lit.pdf Now we're kooking.

15 iunie 2016 la 23:55 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place A Conscious Rethink.

15 iunie 2016 la 23:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea lui. rare [the one and only] felix the cat 2017 1. Rosie 2. Tupelo Honey 3. Frate Dulf 4. Sweet Annie 5. Hobo Blues 6. Maria (Blondie) 7. Beat the Bastards 8.

Anesthesia (Pulling Teeth) 9. Purple Haze 0. Ederlezi 11. Nessun Dorma 12.

Caruso 13. Paranoid 14. La săvârșâtu' lumii ____________ 15 iunie 2016 la 23:48 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=88ypCYczIhw&hd=1 15 iunie 2016 la 23:47 UTC+03 Păianjeni Păianjenii s-o prins că n-am treabă cu ei și se lasă adesea din tavan până în fața compului meu. Îi găsesc de parcă m-ar aștepta. Și în general n-am văzut vreo gâză care să vrea să-mi facă rău să mă muște sau căreia să-i displac.

Totuși am omorât vreo doi păianjeni acum vreo lună și ceva, și îmi pare foarte

rău. Tot ce are viață, trebuie să trăiască, și dacă este lăsat să trăiască, va învăța să trăiască.

15 iunie 2016 la 23:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

15 iunie 2016 la 23:08 UTC+03 NOAPTEA, URGENTA, HATEG, 2014 STATEAM INTINS PE PATUL PE CARE MURISERA ATATEA CADAVRE. PE SCAUN STATEA UN POLITIST CARE MA AMENINTASE CA SCHIMBA PLACA, FARA MOTIV, LA COBORAREA DIN SALVARE. IN DREAPTA MEA STATEAU DOUA ASISTENTE CRED. LA CAP UN INFIRMIER. POLITISTUL A SPUS: -...SI IAU O PASTILA... -CE PASTILA? A INTREBAT O ASISTENTA. -DE AIA. CARE SE IA SA NU MAI PUTA GURA. NOAPTEA, SPITAL, HATEG, 2014, ESCALA ZAM. 15 iunie 2016 la 22:57 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Marius Delaepicentru.

15 iunie 2016 la 22:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Revista Kamikaze.

15 iunie 2016 la 22:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

15 iunie 2016 la 22:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

15 iunie 2016 la 22:42 UTC+03 Cand an fost la scoala, dupa 90, aproape intregii clase nu-i placea istoria. Nu puteau s-o invete. Si domnul profesor Groza imi spunea: -Prietine...

15 iunie 2016 la 22:24 UTC+03 AUTOSTRADA TUNEL LUMINOS Bucuresti-Giurgiu. Pana in tunel energie acumulator tesla. Masina blindata, cu videocamere si poate un parbriz gros filtrat. Tunelul e orbitor. Propulsie masina in tunel energie luminoasa. Lumina din tunel e alimentata din hidrocentrale din Dunare. OBS. ENERGIA ATOMICA NU E ECOLOGICA. In timp se pot face tuneluri pe tot Pamantul, sub munti, mari si ghetari included.

15 iunie 2016 la 20:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

15 iunie 2016 la 20:25 UTC+03 S-a terminat rația la teste Iq. Stați degeaba la coadă după creier.

15 iunie 2016 la 19:59 UTC+03 Când n-ai ce face, fă un test IQ. 15 iunie 2016 la 19:59 UTC+03 Când n-ai ce face, fă un test IQ. 15 iunie 2016 la 19:54 UTC+03 I-o osândă grea... - Lake of Tears.

15 iunie 2016 la 19:17 UTC+03 O egal Argentina egal Romania.

15 iunie 2016 la 19:11 UTC+03 # ################################################################ ################################################################ ######## ################################################################ ################################################################ ######## 15 iunie 2016 la 18:58 UTC+03 In opinia mea Rostirea lui Zalmoxis de Raul Constantinescu e cea mai buna carte de poezie tiparita in Romania in secolul 21, pana azi 15 iunie 2016. Este o carte unica, miere bogata din florile vesniciei din Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.

15 iunie 2016 la 18:43 UTC+03 Si daca ma executi ca pe Ceausescu o sa ma ridic noaptea din mormant si o sa vin sa te strang de gat. Temeti-va de mine...

15 iunie 2016 la 18:39 UTC+03 Desteapta-te Dragnea Desteapta-te Dragnea Din somnul cel de moarte In care te tinura barbarii de tirani Acum ori niciodata sa aratam la lume Ca-n ast pulan mai curge foamea grea de bani Preoti cu crucea-n frunte hai toata lumea.

15 iunie 2016 la 18:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Marin Gherman.

15 iunie 2016 la 18:30 UTC+03 Somnul ratiunii naste monstri si somnul natiunii il naste pe Dragnea. Piei Satana! Ptiu!

15 iunie 2016 la 18:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

15 iunie 2016 la 18:09 UTC+03 No, pot sa pun poza, no, sau imi tot curentezi netu?

15 iunie 2016 la 18:05 UTC+03 Nicoae-Liviu Dragnea e Anticristul. I se va vari un tzarush in inima. - Adevarata Fata Cassandra.

15 iunie 2016 la 18:01 UTC+03 DRAGNEA SATANA DRAGNEA SATANA DRAGNEA SATANA DRAGNEA SATANA DRAGNEA SATANA DRAG NEA SAT ANA DRAGNEA SATANA DRAGNEA SATANA DRAGNEA SATANA DRAGNEA SATANA DRAG NEA SAT ANA. 15 iunie 2016 la 17:54 UTC+03 *** oh nici azi nu pot sa urc foto.

15 iunie 2016 la 16:16 UTC+03

Am cumpărat Iliada crezând că e în germană și de fapt e în greacă. Mă simt ca un școlar, azi pe cincișpe iunie. Cartea e veche de o sută zece ani. Cred că dacă Hitler și gașca ar fi citit Iliada în grecește nu ar mai fi pregătit războiul. Ce ar fi trebuit să citească Lenin și Troțki? Noul Testament?

15 iunie 2016 la 16:09 UTC+03 Friedrich Holderlin este oglinda mea.

15 iunie 2016 la 14:43 UTC+03 rare [the one and only] felix the cat 2017 1. Rosie 2. Tupelo Honey 3. Frate Dulf 4. Sweet Annie 5. Hobo Blues 6. Maria (Blondie) 7. Beat the Bastards 8.

Anesthesia (Pulling Teeth) 9. Purple Haze 0. Ederlezi 11. Nessun Dorma 12.

Caruso 13. Paranoid ____________ 15 iunie 2016 la 14:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Stan Aurel.

15 iunie 2016 la 14:18 UTC+03 OFFLINE (OPERA ANTUMĂ) 1985-1997-1998-2000-2003-2015-2016 (2017) 2004 2011 2015 2015 + Addendă Piesă într-un act Dați șarpelui un loc în primul rând! + 2 texte (Pedofilie și vitralii, Dialectica sexuală a lui Felix Supermann) Poezii electrice + Versuri scrise la lumina întunericului (poeme 1997) IDF Woman + Article for a Federal Israel + My Canadian Dream + 2 Page Ebook Autoportret în 7 defecte 00 15 iunie 2016 la 13:22 UTC+03 *titlu album Punk Delta Blues: rare [the one and only] 2017 15 iunie 2016 la 02:38 UTC+03 Editura Humanitas sau cultura ca aliniere.

15 iunie 2016 la 02:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 He started it, Pa!....

15 iunie 2016 la 02:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 He started it, Pa!....

15 iunie 2016 la 02:36 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ricardo LF Rocha.

15 iunie 2016 la 01:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

15 iunie 2016 la 01:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

15 iunie 2016 la 01:35 UTC+03 15 iunie 2016 la 01:21 UTC+03 Facebook nu mai inseamna nimic. American stamps.

15 iunie 2016 la 01:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

15 iunie 2016 la 01:10 UTC+03 15 iunie 2016. am Nu pot sa trimit foto.

15 iunie 2016 la 00:59 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Anonymous ART of Revolution.

I do 100s.

15 iunie 2016 la 00:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Talmaciul Tal. 15 iunie 2016 la 00:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

15 iunie 2016 la 00:14 UTC+03 Dragilor, va zic, acum, Islamul si Ramadanul si pula mea trebuie vindecata de terorism fie si cu electrosocuri, iar vestul trebuie vindecat de curisme si droguri.

Daca nu in curand o sa fie un vant radioactiv pe tot pamantului si o sa va ia dracu. Hai, la injectii neamule! Din 45 puterea o da bomba. 1000 de ani de azi incolo teroristii n-o sa aiba bomba. Si atunci n-o sa mai aiba ce face cu ea.

Islamul a fost mudejarat urmeaza sa fie si civilizat. De azi delincventii nu mai trebuie batuti ci tratati medicamentos.

14 iunie 2016 la 23:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

14 iunie 2016 la 22:31 UTC+03 Am mâncat o plăcintă cu untură și am rezolvat misterul. Albumul Headstones Lake of Tears, simboliza între noi, piatră de hotar. Mie nu mi-a trebuit niciodată nimic de la Ponor și prin 2012 i-am spus Margaretei că le dau ponorenilor și partea mea de pământ și pădure pentru totdeauna. Și acum realizez că mai era și munte. Margareta a spus, Cât ești de bun... Bine că toți, începând cu mama în 97 au spus cât sunt de nebun și asta a fost viața mea.

14 iunie 2016 la 21:44 UTC+03 Cât despre Rusia, Occidentul trebuie să se îngrijoreze despre el însuși nu despre Rusia. Peste douăzeci de ani Rusia dacă va continua tot așa va fi un stat complet depășit, izolat, asemănător Coreei de Nord. Să sperăm că peste 20 de ani Rusia va fi măcar un aliat al Uniunii Europene, dacă nu va face parte din Comunitate.

14 iunie 2016 la 21:41 UTC+03 Calu vă spune că trebuie să dați legi pentru drepturile copilului, infantului, copilului asistat social, maternal, medical, preșcolarului și școlarului, copilului de alte naționalități, imigrant sau din căsătorii mixte, copilului care face școală de timp internat, liceanului , studentul, și de asemenea oricărui fel de pacient, iar pacienții nu mai trebuie să stea - în psihiatrie - în spitale degeaba la discreția securiștilor - și de asemenea pentru drepturile deținuților. România trebuie să se civilizeze pentru a nu mai arunca bebeluși în închisori.

14 iunie 2016 la 21:33 UTC+03 FUTURE MUTENESS' AUTOPORTRAIT I had fell asleep in the quiet Tiny amber rock Together with the mamoth's Tusks, Litle bug that I am.

14 iunie 2016 la 21:15 UTC+03 CHAPTER VII. TOM RESPECTS THE FLEA "NOON!" says Tom, and so it was. His shadder was just a blot around his feet. We looked, and the Grinnage

clock was so close to twelve the difference didn't amount to nothing. So Tom said London was right north of us or right south of us, one or t'other, and he reckoned by the weather and the sand and the camels it was north; and a good many miles north, too; as many as from New York to the city of Mexico, he guessed. Jim said he reckoned a balloon was a good deal the fastest thing in the world, unless it might be some kinds of birds--a wild pigeon, maybe, or a railroad. But Tom said he had read about railroads in England going nearly a hundred miles an hour for a little ways, and there never was a bird in the world that could do that--except one, and that was a flea. "A flea? Why, Mars Tom, in de fust place he ain't a bird, strickly speakin'--" "He ain't a bird, eh? Well, then, what is he?" "I don't rightly know, Mars Tom, but I speck he's only jist a' animal.

No, I reckon dat won't do, nuther, he ain't big enough for a' animal. He mus' be a bug. Yassir, dat's what he is, he's a bug." "I bet he ain't, but let it go. What's your second place?" "Well, in de second place, birds is creturs dat goes a long ways, but a flea don't." "He don't, don't he? Come, now, what IS a long distance, if you know?" "Why, it's miles, and lots of 'em--anybody knows dat." "Can't a man walk miles?" "Yassir, he kin." "As many as a railroad?" "Yassir, if you give him time." "Can't a flea?" "Well--I s'pose so--ef you gives him heaps of time." "Now you begin to see, don't you, that DISTANCE ain't the thing to judge by, at all; it's the time it takes to go the distance IN that COUNTS, ain't it?" "Well, hit do look sorter so, but I wouldn't 'a' b'lieved it, Mars Tom." "It's a matter of PROPORTION, that's what it is; and when you come to gauge a thing's speed by its size, where's your bird and your man and your railroad, alongside of a flea?

The fastest man can't run more than about ten miles in an hour--not much over ten thousand times his own length. But all the books says any common ordinary third-class flea can jump a hundred and fifty times his own length; yes, and he can make five jumps a second too--seven hundred and fifty times his own length, in one little second--for he don't fool away any time stopping and starting--he does them both at the same time; you'll see, if you try to put your finger on him. Now that's a common, ordinary, third-class flea's gait; but you take an Eyetalian FIRST-class, that's been the pet of the nobility all his life, and hasn't ever knowed what want or sickness or exposure was, and he can jump more than three hundred times his own length, and keep it up all day, five such jumps every second, which is fifteen hundred times his own length. Well, suppose a man could go fifteen hundred times his own length in a second--say, a mile and a half. It's ninety miles a minute; it's considerable more than five thousand miles an hour. Where's your man NOW?--yes, and your bird, and your railroad, and your balloon? Laws, they don't amount to shucks 'longside of a flea. A flea is just a comet b'iled down small." Jim was a good deal astonished, and so was I. Jim said: "Is dem figgers jist edjackly true, en no jokin' en no lies, Mars Tom?" "Yes, they are; they're perfectly true." "Well, den, honey, a body's got to respec' a flea. I ain't had no respec' for um befo', sca'sely, but dey ain't no gittin' roun' it, dey do deserve it, dat's certain." "Well, I bet they do. They've got

ever so much more sense, and brains, and brightness, in proportion to their size, than any other cretur in the world. A person can learn them 'most anything; and they learn it quicker than any other cretur, too. They've been learnt to haul little carriages in harness, and go this way and that way and t'other way according to their orders; yes, and to march and drill like soldiers, doing it as exact, according to orders, as soldiers does it. They've been learnt to do all sorts of hard and troublesome things. S'pose you could cultivate a flea up to the size of a man, and keep his natural smartness a-growing and a-growing right along up, bigger and bigger, and keener and keener, in the same proportion--where'd the human race be, do you reckon? That flea would be President of the United States, and you couldn't any more prevent it than you can prevent lightning." "My lan', Mars Tom, I never knowed dey was so much TO de beas'. No, sir, I never had no idea of it, and dat's de fac'." "There's more to him, by a long sight, than there is to any other cretur, man or beast, in proportion to size. He's the interestingest of them all. People have so much to say about an ant's strength, and an elephant's, and a locomotive's. Shucks, they don't begin with a flea. He can lift two or three hundred times his own weight. And none of them can come anywhere near it.

And, moreover, he has got notions of his own, and is very particular, and you can't fool him; his instinct, or his judgment, or whatever it is, is perfectly sound and clear, and don't ever make a mistake. People think all humans are alike to a flea. It ain't so. There's folks that he won't go near, hungry or not hungry, and I'm one of them. I've never had one of them on me in my life." "Mars Tom!" "It's so; I ain't joking." "Well, sah, I hain't ever heard de likes o' dat befo'." Jim couldn't believe it, and I couldn't; so we had to drop down to the sand and git a supply and see. Tom was right. They went for me and Jim by the thousand, but not a one of them lit on Tom. There warn't no explaining it, but there it was and there warn't no getting around it. He said it had always been just so, and he'd just as soon be where there was a million of them as not; they'd never touch him nor bother him. We went up to the cold weather to freeze 'em out, and stayed a little spell, and then come back to the comfortable weather and went lazying along twenty or twenty-five miles an hour, the way we'd been doing for the last few hours. The reason was, that the longer we was in that solemn, peaceful desert, the more the hurry and fuss got kind of soothed down in us, and the more happier and contented and satisfied we got to feeling, and the more we got to liking the desert, and then loving it. So we had cramped the speed down, as I was saying, and was having a most noble good lazy time, sometimes watching through the glasses, sometimes stretched out on the lockers reading, sometimes taking a nap. It didn't seem like we was the same lot that was in such a state to find land and git ashore, but it was. But we had got over that--clean over it. We was used to the balloon now and not afraid any more, and didn't want to be anywheres else. Why, it seemed just like home; it 'most seemed as if I had been born and raised in it, and Jim and Tom said the same. And always I had had hateful people around me, a-nagging at me, and pestering of me, and scolding,

and finding fault, and fussing and bothering, and sticking to me, and keeping after me, and making me do this, and making me do that and t'other, and always selecting out the things I didn't want to do, and then giving me Sam Hill because I shirked and done something else, and just aggravating the life out of a body all the time; but up here in the sky it was so still and sunshiny and lovely, and plenty to eat, and plenty of sleep, and strange things to see, and no nagging and no pestering, and no good people, and just holiday all the time. Land, I warn't in no hurry to git out and buck at civilization again. Now, one of the worst things about civilization is, that anybody that gits a letter with trouble in it comes and tells you all about it and makes you feel bad, and the newspapers fetches you the troubles of everybody all over the world, and keeps you downhearted and dismal 'most all the time, and it's such a heavy load for a person. I hate them newspapers; and I hate letters; and if I had my way I wouldn't allow nobody to load his troubles on to other folks he ain't acquainted with, on t'other side of the world, that way. Well, up in a balloon there ain't any of that, and it's the darlingest place there is. We had supper, and that night was one of the prettiest nights I ever see. The moon made it just like daylight, only a heap softer; and once we see a lion standing all alone by himself, just all alone on the earth, it seemed like, and his shadder laid on the sand by him like a puddle of ink. That's the kind of moonlight to have. Mainly we laid on our backs and talked; we didn't want to go to sleep. Tom said we was right in the midst of the Arabian Nights now. He said it was right along here that one of the cutest things in that book happened; so we looked down and watched while he told about it, because there ain't anything that is so interesting to look at as a place that a book has talked about. It was a tale about a camel-driver that had lost his camel, and he come along in the desert and met a man, and says: "Have you run across a stray camel to-day?" And the man says: "Was he blind in his left eye?" "Yes." "Had he lost an upper front tooth?" "Yes." "Was his off hind leg lame?" "Yes." "Was he loaded with millet-seed on one side and honey on the other?" "Yes, but you needn't go into no more details--that's the one, and I'm in a hurry. Where did you see him?" "I hain't seen him at all," the man says. "Hain't seen him at all? How can you describe him so close, then?" "Because when a person knows how to use his eyes, everything has got a meaning to it; but most people's eyes ain't any good to them. I knowed a camel had been along, because I seen his track. I knowed he was lame in his off hind leg because he had favored that foot and trod light on it, and his track showed it. I knowed he was blind on his left side because he only nibbled the grass on the right side of the trail. I knowed he had lost an upper front tooth because where he bit into the sod his teeth-print showed it. The millet-seed sifted out on one side--the ants told me that; the honey leaked out on the other--the flies told me that. I know all about your camel, but I hain't seen him." Jim says: "Go on, Mars Tom, hit's a mighty good tale, and powerful interestin'." "That's all," Tom says. "ALL?" says Jim, astonished. "What 'come o' de camel?" "I don't know." "Mars Tom, don't de tale say?" "No." Jim puzzled a

minute, then he says: "Well! Ef dat ain't de beatenes' tale ever I struck. Jist gits to de place whah de intrust is gittin' red-hot, en down she breaks. Why, Mars Tom, dey ain't no SENSE in a tale dat acts like dat. Hain't you got no IDEA whether de man got de camel back er not?" "No, I haven't." I see myself there warn't no sense in the tale, to chop square off that way before it come to anything, but I warn't going to say so, because I could see Tom was souring up pretty fast over the way it flatted out and the way Jim had popped on to the weak place in it, and I don't think it's fair for everybody to pile on to a feller when he's down. But Tom he whirls on me and says: "What do YOU think of the tale?" Of course, then, I had to come out and make a clean breast and say it did seem to me, too, same as it did to Jim, that as long as the tale stopped square in the middle and never got to no place, it really warn't worth the trouble of telling.

Tom's chin dropped on his breast, and 'stead of being mad, as I reckoned he'd be, to hear me scoff at his tale that way, he seemed to be only sad; and he says: "Some people can see, and some can't--just as that man said. Let alone a camel, if a cyclone had gone by, YOU duffers wouldn't 'a' noticed the track." I don't know what he meant by that, and he didn't say; it was just one of his irrulevances, I reckon--he was full of them, sometimes, when he was in a close place and couldn't see no other way out--but I didn't mind. We'd spotted the soft place in that tale sharp enough, he couldn't git away from that little fact. It graveled him like the nation, too, I reckon, much as he tried not to let on. - TOM SAWYER ABROAD, Mark Twain.

14 iunie 2016 la 20:58 UTC+03 Pe Breban nu l-am putut citi decât până în anul acesta, și doar o singura carte, pe sărite.

14 iunie 2016 la 20:45 UTC+03 Gabata Motto: "Nobody cares, nobody cares." Sony Ce trebuie făcut într-o astfel de situație? Vorbit? Tăcut? Întrebat? Răspuns? Scris de cărți sau ascunderea cărților? Apelat la lege? And justice for all? La Dumnezeu? La D-zeu? Ori la Maria? Plâns? Sau iertat? Răzbunat de lacrimi? CE? E un singur Verdict însă: Sunt o grămadă de criminali liberi în lumea aceasta.

14 iunie 2016 la 20:45 UTC+03 Gabata Ce trebuie făcut într-o astfel de situație? Vorbit? Tăcut? Întrebat?

Răspuns? Scris de cărți sau ascunderea cărților? Apelat la lege? La Dumnezeu?

La D-zeu? Ori la Maria? Plâns? Sau iertat? Răzbunat de lacrimi? CE? 14 iunie 2016 la 20:31 UTC+03 3 Puterea pumnului Puterea urii Puterea puterii.

14 iunie 2016 la 20:22 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

14 iunie 2016 la 19:51 UTC+03 Tortură 1996 Motto Numai copil de polițai să nu fii. Tortură 1996 Octombrie Noiembrie Decembrie 1997 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie ...

Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie 1998 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie ... PTSD 2016...

14 iunie 2016 la 19:25 UTC+03 Domnița care a îmblânzit un Balaur Era Domniță o Domniță era Numele ei nimeni nu-l știa Era frumoasă frumoasă și nu prea Că nu era fată ci băiat era Sendrăgosti cum dragostea coboară Se-ndrăgosti că și dragostea-o să moară Șiapoi Cățea bătută plânsul și-l doboară Convertind Balaur la vremi de odinioară Balaurul-i-ngenuncheat ca-un Unicorn Și jură în patru zări că va iubi pe Domn Domnița știa că Balaur i-e plinul corn Și că va cânta o viață pe Issues de la Korn.

14 iunie 2016 la 19:21 UTC+03 http://www.bibliotecadeva.ro/repere/s/stancu/arhivele.pdf 14 iunie 2016 la 19:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=cUZJ0PuHHEE&hd=1 14 iunie 2016 la 18:55 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernest_Hemingway 14 iunie 2016 la 18:52 UTC+03 http://culturagenerala.einformativ.ro/view/7/218/Teste-de-cultura-generalaSetul-5-din-Arta-si-Cultura 14 iunie 2016 la 18:49 UTC+03 http://culturagenerala.einformativ.ro/view/7/217/Teste-de-cultura-generalaSetul-4-din-Arta-si-Cultura 14 iunie 2016 la 18:41 UTC+03 http://culturagenerala.einformativ.ro/view/7/215/Teste-de-cultura-generalaSetul-2-din-Arta-si-Cultura 14 iunie 2016 la 18:40 UTC+03 http://culturagenerala.einformativ.ro/view/7/215/Teste-de-cultura-generalaSetul-2-din-Arta-si-Cultura 14 iunie 2016 la 18:36 UTC+03 http://culturagenerala.einformativ.ro/view/7/214/Teste-de-cultura-generalaSetul-1-din-Arta-si-Cultura#afis 4 14 iunie 2016 la 18:32 UTC+03 http://culturagenerala.einformativ.ro/view/1/194/Teste-de-cultura-generalaSetul-1-din-Istorie-universala 6 14 iunie 2016 la 18:32 UTC+03 http://culturagenerala.einformativ.ro/view/1/194/Teste-de-cultura-generalaSetul-1-din-Istorie-universala 6 14 iunie 2016 la 18:28 UTC+03 http://culturagenerala.einformativ.ro/view/15/325/Teste-de-cultura-generalaSetul-01-din-Istoria-Romaniei Ai obtinut 9 puncte din zece. Nota ta pentru aceasta evaluare este:9 14 iunie 2016 la 18:16 UTC+03

OFFLINE (OPERA ANTUMĂ) 1985-1995-1998-2000-2003-2015-2016 (2017) 2004 2011 2015 2015 + Addendă Piesă într-un act Dați șarpelui un loc în primul rând! + 2 texte (Pedofilie și vitralii, Dialectica sexuală a lui Felix Supermann) Poezii electrice + Versuri scrise la lumina întunericului (poeme 1997) IDF Woman + Article for a Federal Israel + My Canadian Dream + 2 Page Ebook Autoportret în 7 defecte 14 iunie 2016 la 18:13 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=wapCTd5fS2Y&hd=1 Roxanne lives.

14 iunie 2016 la 17:27 UTC+03 Rezultat : Grupuri de litere Coeficient de inteligenta aproximativ 110. Trebuie sa fi mai atent data viitoare si sa te concentrezi mai mult. E posibil ca scorul realizat de tine sa fie o pura intamplare sau poate ai facut testul sub o oarecare presiune. Te invitam sa incerci si celelalte teste.

14 iunie 2016 la 17:16 UTC+03 Rezultat : Ce litera urmeaza? Coeficient de inteligenta aproximativ 110. Trebuie sa fi mai atent data viitoare si sa te concentrezi mai mult. E posibil ca scorul realizat de tine sa fie o pura intamplare sau poate ai facut testul sub o oarecare presiune. Te invitam sa incerci si celelalte teste.

14 iunie 2016 la 17:05 UTC+03 Rezultat : Legaturi intre cuvinte Felicitari!!! Coeficient de inteligenta aproximativ 130. Ai fost foarte atent si te-ai concentrat destul de bine. Te invitam sa incerci si celelalte teste.

14 iunie 2016 la 15:25 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Moni Stanila.

14 iunie 2016 la 15:23 UTC+03 Azi noapte ca ghepardul am avut pentru cateva momente Iq 500. Gandeam foarte spatial, in planuri si goluri, 'vazand' camera si din exterior si din interior.

Si uitasem demonii trecutului.

14 iunie 2016 la 15:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

14 iunie 2016 la 15:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

14 iunie 2016 la 01:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Céline Marion.

14 iunie 2016 la 01:42 UTC+03 Acum aud si eu Faustul lui Goethe pentru prima oara. (Mi-e frica) Ma simt ca pe clasa a noua. Am vazut intunericul pe fereastra iar si felinarul tacut et les ponts qui brillent.

14 iunie 2016 la 01:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

14 iunie 2016 la 01:28 UTC+03 Law and Order I-am spus odata lui Cristi ca eu vreau sa fie ordine si...

Disciplina, a zis el izbucnind in ras.

14 iunie 2016 la 01:19 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Colegiul National "Decebal", Hunedoara.

14 iunie 2016 la 00:41 UTC+03 -Oare vine degrabă, domnule? întrebă și baba, apropiindu-se un pas spre hamalul care înjura, necăjindu-se să potrivească cheia în broasca ușii. -Ce-mi tot dârlăiești aici, babo? CE-mi bați capul și dumneata? Nu cumva ți-ai ținea gura? se rățoi deodată hamalul, semeț în sufletul său rânced că poate certa și el pe cineva care-i mai slab decât dânsul... - Liviu Rebreanu, Proștii.

14 iunie 2016 la 00:41 UTC+03 -Oare vine degrabă, domnule? întrebă și baba, apropiindu-se un pas spre hamalul care înjura, necăjindu-se să potrivească cheia în broasca ușii. -Ce-mi tot dârlăiești aici, babo? CE-mi bați capul și dumneata? Nu cumva ți-ai ținea gura? se rățoi deodată hamalul, semeț în sufletul său rânced că poate certa și el pe cineva care-i mai slab decât dânsul... - Liviu Rebreanu, Proștii.

14 iunie 2016 la 00:37 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

14 iunie 2016 la 00:30 UTC+03 xZ xxx *** *rr ABZ xxx *** *rr ABZ. 14 iunie 2016 la 00:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

14 iunie 2016 la 00:23 UTC+03 În România nu mai este drum de întoarcere. România a trecut de point of no return. Comuniștii și foștii comuniști doar își vor spori pedepsele cu împotrivirea lor ilegală. România a ieșit din no man's land și migrează către lumea civilizată.

14 iunie 2016 la 00:00 UTC+03 The difference between a rat and a knight of justice, is that the rat would say anything for money, while the actions of the latter are directed by the sense of justice until death.

13 iunie 2016 la 23:06 UTC+03 http://putlocker.is/watch-columbo-tvshow-season-6-episode-3-online-freeputlocker.html 13 iunie 2016 la 23:01 UTC+03 Doamne-s obosit! Parc-am tras la jug.

13 iunie 2016 la 23:01 UTC+03 Doamne-s obosit! Parc-am tras la jug.

13 iunie 2016 la 22:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 iunie 2016 la 22:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 iunie 2016 la 22:45 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 iunie 2016 la 22:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 iunie 2016 la 22:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 iunie 2016 la 22:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 iunie 2016 la 22:12 UTC+03 http://www.clopotel.ro/funny/teste/Teste_cultura_generala/Test_cultura_general a_In_ce_poveste-29511 4.

13 iunie 2016 la 22:07 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 iunie 2016 la 22:02 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 iunie 2016 la 22:00 UTC+03 1996, noaptea: Se scoală arma crimei! Arma crimei arma dreptății Arma crimei arma dreptății Arma crimei arma dreptății... Arma crimei arma dreptății Arma crimei arma dreptății Arma crimei arma dreptății... Baltagu.

13 iunie 2016 la 21:52 UTC+03 140 13 iunie 2016 la 21:50 UTC+03 http://www.clopotel.ro/funny/index.php? module=teste&action=result&id=25537&rid=6032#test_result_top 13 iunie 2016 la 21:43 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 iunie 2016 la 21:35 UTC+03 http://www.clopotel.ro/funny/teste/Teste_cultura_generala/Ce_stii_despre_Ion_ Luca_Caragiale-25315 13 iunie 2016 la 20:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Julia Louis-Dreyfus.

13 iunie 2016 la 20:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

13 iunie 2016 la 20:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

13 iunie 2016 la 20:35 UTC+03 Going online means responsibility. You'l get it back in three days.

13 iunie 2016 la 20:29 UTC+03 Mayday A man has awaked. A brain has awaked. Eureka. Eureka. We reached the shore!!! A man has awaked. A brain has awaked. Eureka. Eureka. We reached the shore!!!

13 iunie 2016 la 20:17 UTC+03 + = +; - = -; 13 iunie 2016 la 20:15 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

13 iunie 2016 la 20:07 UTC+03

My mind is geting too sharp, Jerome. I am afraid. Now I am a nymph. And I think I'll either become a monster or a man.

13 iunie 2016 la 19:59 UTC+03 https://www.google.ro/search? q=the+brain+of+genius&oq=the+brain+of+genius&aqs=chrome..69i57j0l5.466 8j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8 13 iunie 2016 la 19:43 UTC+03 Okay Alice. What the fuck do you want my soul? Your brain is now ten galaxies.

What? More? I am the hungry one, not you.

13 iunie 2016 la 19:43 UTC+03 Okay Alice. What the fuck do you want my soul? Your brain is now ten galaxies.

What? More? I am the hungry one, not you.

13 iunie 2016 la 19:40 UTC+03 Numai împotriva mea își întoarce mâna toată ziua. You read my mind! You read my mind! You know what that means? What?

13 iunie 2016 la 19:29 UTC+03 Did you no wrong.

13 iunie 2016 la 19:07 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=uNBHElWgrsY&hd=1 13 iunie 2016 la 18:55 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/2_page_ebook? workerAddress=ec2-54-152-7-105.compute-1.amazonaws.com 13 iunie 2016 la 18:44 UTC+03 OPERA ANTUMĂ 2003-2015 (2017) 2004 2011 2015 2015 + Addendă Dați șarpelui un loc în primul rând! + 2 texte (Pedofilie și vitralii, Dialectica sexuală a lui Felix Supermann) Poezii electrice + Versuri scrise la lumina întunericului (poeme 1997) IDF Woman + Article for a Federal Israel + My Canadian Dream + 2 Page Ebook Autoportret în 7 defecte 13 iunie 2016 la 18:38 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/my_canadian_dream? workerAddress=ec2-52-91-189-230.compute-1.amazonaws.com 13 iunie 2016 la 18:21 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/autoportret___n_7_defecte__felix_r?workerAddress=ec2-107-21-81-161.compute-1.amazonaws.com 13 iunie 2016 la 18:21 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Alexandru Vakulovski.

13 iunie 2016 la 17:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Marin Gherman.

13 iunie 2016 la 17:21 UTC+03 Insusi apostolul Pavel n-a socotit rusinos sa insereze un vers din Euripide in textul Sfintei Scripturi, in Epistola I catre Corinteni, XV, 33; - John Milton.

13 iunie 2016 la 17:11 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Johnny Proctor.

13 iunie 2016 la 17:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Rosella Biscuso.

13 iunie 2016 la 17:08 UTC+03 13 iunie 2016 la 17:07 UTC+03 13 iunie 2016 la 16:55 UTC+03 DigiFM radio de KGBisti romani.

13 iunie 2016 la 16:53 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

13 iunie 2016 la 16:52 UTC+03 ************* vs. * 13 iunie 2016 la 15:20 UTC+03 Sadeness is better than sex, Comrade, but what do you know?

13 iunie 2016 la 15:03 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Rosella Biscuso.

13 iunie 2016 la 15:02 UTC+03 *titlu album Delta: VIBRATIA SOARELUI 13 iunie 2016 la 13:52 UTC+03 Nobletea satelor Nobletea romaneasca este a satelor. Sunt taranci coboratoare din cnezi francezi. Sunt razesii in Moldova, a caror libertate le este nobletea.

Sunt jupanitele din Muntenia si nemesii din Transilvania, satele nobile intre care pot aminti Livadia de Coasta. Vina nu e a satului ca structura ci a mediului urban patologizat care mai bine cheltuie bugetul pe cultura junk decat sa investeasca in cultura, invatmantul si un necesar program Cartea La Sat. Din pacate satul hraneste tara si lumea si o face in dispret, ca intotdeauna in ultima mie de ani.

Putini au simtit misiunea satului ca Lucian Blaga, transfigurandu-l ca in Balada.

13 iunie 2016 la 13:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

13 iunie 2016 la 13:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Stoica Rodica.

13 iunie 2016 la 13:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Colegiul Pacienților.

13 iunie 2016 la 13:04 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Alicia Keys.

13 iunie 2016 la 13:02 UTC+03 The Great Rock 'n' Roll Swindle sau iesirea din scena. Thank you for the music.

I killed the Sex Pistols.

13 iunie 2016 la 02:07 UTC+03 Mai întâi trebuie să se ridice justiția din knock-outul cel de moarte. Apoi educația. Apoi educația le va ridica pe celelalte. Vreau o Românie în care și pacienții psihiatrici și cerșetorii și polițiștii să citească Hegel. Armata deja e la 80 de procente. Eu am citit Filozofia spiritului într-o săptămână în rezervă la spitalul de psihiatrie la Cluj, în vara lui 2002. Nu vă gândiți că e așa rău la

închisoare unde trimiteți ploșnițele națiunii. Eu am fost la închisoare toată viața. Închisoarea ignoranței și a foamei, și România ca închisoare, asta e tragic. Vor ieși și Dumnezeu va avea milă de ei, dar trebuie să ne schimbăm inimile măcar de nu putem faptele.

13 iunie 2016 la 02:04 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

13 iunie 2016 la 01:35 UTC+03 www.youtube.com/watch?v=H0kJLW2EwMg&hd=1 13 iunie 2016 la 01:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=kmW3xVYQcPE&hd=1 Muse.

13 iunie 2016 la 01:23 UTC+03 Johann Wolfgang Goethe Singurul mare scriitor pe care l-am detestat. L-am cenzurat. L-am ridiculizat. L-am negat. L-am respins. Goethe este reculul lui Shakespeare. După Goethe nu a mai fost nimic, nici măcar Eminescu ori Huckleberry Finn, Kafka ori Faulkner, până la Hemingway. Cea mai bună investiție pe care o poate face o literatură este să și-l integralizeze pe Shakespeare. Să îl comenteze pe Goethe. Și Să îl traducă integral pe Hemingway. Aceasta e cea mai înaltă distincție a unui scriitor, din orice cultură globală. Și Hemingway, va avea un recul.

12 iunie 2016 la 23:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Raul Constantinescu.

12 iunie 2016 la 23:24 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=EPHUZenprKc&hd=1 12 iunie 2016 la 21:53 UTC+03 Dezintoxicarea de subcultură Acum se poate întâmpla o mutație în cultură.

Subcultura să devină cultură. Ceea ce înseamnă că ce ar trebui să te zidească, de exemplu o bibliotecă sau un www, să te trimită la un sanatoriu de dezintoxicare cu șanse minime de recuperare, aproape doar Hail Mary! Suflet nu heroină.

12 iunie 2016 la 21:49 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=DBZUhOSY6g0&hd=1 12 iunie 2016 la 21:41 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9DZNDEqcSi0 Rareș Crăiuț.

12 iunie 2016 la 21:34 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Yut9qPyT9jE&hd=1 subCultura.

12 iunie 2016 la 21:34 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Yut9qPyT9jE&hd=1 subCultura.

12 iunie 2016 la 21:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Za3vgqxQDHE Linda Maria Baros și Raul Constantinescu.

12 iunie 2016 la 21:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Za3vgqxQDHE Linda Maria Baros și Raul Constantinescu.

12 iunie 2016 la 21:29 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=-zSgjc6iwLQ Cărtărescu singing to La blouse roumaine.

12 iunie 2016 la 21:27 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=VC1_tdnZq1A 12 iunie 2016 la 21:23 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Claudiu_Komartin 12 iunie 2016 la 21:19 UTC+03 https://www.artsy.net/artist/lia-perjovschi Clemenza.

12 iunie 2016 la 21:13 UTC+03 I'm Michael Corleone. This is my Father.

12 iunie 2016 la 20:28 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Luke Therese Galgani.

12 iunie 2016 la 20:26 UTC+03 Solenoid Mircea Cărtărescu în Solenoid a făcut o crimă.

12 iunie 2016 la 20:05 UTC+03 https://genvideos.org/watch? v=The_Godfather_1972#video=0UDgYliItyYRQ20Wsg0IJT9x3sdfa416uAI1og9NRE Tom Hagen! Glad I run in to you.

12 iunie 2016 la 19:28 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

12 iunie 2016 la 19:17 UTC+03 Scribii Hațegului În Hațeg a apărut de decenii o viață culturală adevărată. Poeți, prozatori, oameni care scriu, mai mult decât atât oameni care citesc, cu biblioteci. Nu este o mișcare boemă, ci una a intelectualilor. Și se păstrează nume valoroase și luminoase, ca Iv Martinovici, Romulus-Raul Constantinescu, Radu Igna, Constantin Stancu, Victor Bratu, de câțiva ani au apărut filoane tinere ucenicite la acești scriitori, cum sunt Felix Rian și Iancu Badiu. Din cât știu sunt și cărți publicate de tinere condeie, tot de o mare seriozitate artistică existențială. Și există și un fiu risipitor bineînțeles. Acești scriitori, nu se întâlnesc foarte des și nu au o existență gregară, în schimb stau în chiliile lor, în celulele existențelor lor și transmit esoesuri universului.

12 iunie 2016 la 19:17 UTC+03 Scribii Hațegului În Hațeg a apărut de decenii o viață culturală adevărată. Poeți, prozatori, oameni care scriu, mai mult decât atât oameni care citesc, cu biblioteci. Nu este o mișcare boemă, ci una a intelectualilor. Și se păstrează nume valoroase și luminoase, ca Iv Martinovici, Romulus-Raul Constantinescu, Radu Igna, Constantin Stancu, Victor Bratu, de câțiva ani au apărut filoane tinere ucenicite la acești scriitori, cum sunt Felix Rian și Iancu Badiu. Din cât știu sunt și cărți publicate de tinere condeie, tot de o mare seriozitate artistică existențială. Și există și un fiu risipitor bineînțeles. Acești scriitori, oameni ai studiului trăit, nu se întâlnesc foarte des și nu au o existență gregară, în schimb

stau în chiliile lor, în celulele existențelor lor și transmit esoesuri universului.

Sunt un pluton de care literatura română trebuie să țină seama.

12 iunie 2016 la 18:40 UTC+03 Wow. 12 iunie 2016 la 18:27 UTC+03 Vâltoarea, Valea Proscrișilor, Condamnat = Igna, Rian, Constantinescu = Schiller, Hoelderlin, Goethe. Hațeg is the world.

12 iunie 2016 la 18:25 UTC+03 https://costyconsult.files.wordpress.com/2010/07/lectia-radu-igna1.pdf 12 iunie 2016 la 18:25 UTC+03 https://costyconsult.files.wordpress.com/2010/07/lectia-radu-igna1.pdf 12 iunie 2016 la 18:21 UTC+03 Cărțile Domnului Igna sunt un caleidoscop în care A devine B și apoi C și apoi A. 12 iunie 2016 la 18:20 UTC+03 i.

12 iunie 2016 la 18:10 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hMFL1ilcGlU&hd=1 12 iunie 2016 la 17:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

12 iunie 2016 la 17:42 UTC+03 Raul Constantinescu Prezentările de carte scrise de Radu Igna din volumul Spre Aleph, ne călăuzesc spre o mai bună înțelegere a operei constantinesciene.

Aventurare în marele refuz, este o carte, nu doar modernă sau neomodernă, ci copistă scrisă înainte chiar și de postmodernism, profetică, înainte de epoca ei, lucru ce ne face să nu mai mire REFUZAREA ei la edituri, având în vedere integritatea autorului. Iar copismul ei prefigurat cu zeci de ani înainte nu e virtutea cărții. Dacă în cadrul copismului primii sunt Linda Maria Baros și Claudiu Komartin, iar eu sunt conștința copismului, tata este copistul avant la lettre, precursorul copismului, primul Gutenberg, în aceascaă carte. De asemenea în Rostirea lui Zalmoxis, pe nedrept citită de ignoranți, vedem în Raul Constantinescu cel mai mare Romantic român de după Eminescu și poetul român național al secolului 21. Constantinescu poate fi numit fără pixelisme Luceafărul de dimineață al poeziei românești. Importanța cărții, pentru orice cultură, este că inversează nebunia Supraomului, către trinitatea Goethe, Schiller, Holderlin, a valorilor europene reînviate de Romantism. În Rostirea lui Zalmoxis s-a făcut pentru prima dată sinteza între Nietzsche și Goethe. Este adevărat că Raul Constantinescu este o poezie contrasă, dar în același timp este o poezie cosmică, revelând Sinele din fiecare om. Cine va zăbovi asupra cărților sale, nu va pierde timpul, nici sufletul. În încheiere pot spune că Raul Constantinescu e poetul indo-european al literaturii române și tatăl lui e mândru de el.

12 iunie 2016 la 15:54 UTC+03

Copiii înving dacă rup tăcerea Copii înving dacă rup tăcerea Pentru că în internatele școlare Sunt și băieți cu suflete de păianjeni Și copiii cheamă lumina în ajutor Copiii înving dacă rup tăcerea Pentru că în internatele școlare sunt Bătăi batjocură și lacrimi neplânse Copiii trebuie să rupă tăcerea. Felix Rian, Momentul în care D-zeu există, Iași, 2015.

12 iunie 2016 la 15:31 UTC+03 http://www.imdb.com/title/tt0107322/ 12 iunie 2016 la 15:31 UTC+03 http://www.imdb.com/title/tt0107322/ 12 iunie 2016 la 10:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

12 iunie 2016 la 10:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

12 iunie 2016 la 10:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Nelson Mandela.

12 iunie 2016 la 10:09 UTC+03 12 iunie 2016 la 09:46 UTC+03 Apostolul 12 iunie 2016 la 08:51 UTC+03 And who thought I'd become a literature consigliere? Like a arbitru. After all my effort.

12 iunie 2016 la 08:48 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de The Journey Home.

12 iunie 2016 la 08:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Jesus and Mary.

12 iunie 2016 la 07:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=kQh467bLaDM&hd=1 12 iunie 2016 la 07:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=kQh467bLaDM&hd=1 12 iunie 2016 la 06:52 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=sbBGwamkn1o&list=PLF5110299DE5FAD4B 12 iunie 2016 la 06:38 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

12 iunie 2016 la 06:32 UTC+03 Regina redevenind om M-am rugat îngerilor Eu Regină peste fire Și în zori de zi Mi-au trimis Păcatul repudiat consort.

12 iunie 2016 la 03:44 UTC+03 http://www.ivangallery.com/ro/exhibition/34/timeline-cu-martori 12 iunie 2016 la 00:34 UTC+03 *** ******* ******* ******* ******* ******* ******* ******* *******.

12 iunie 2016 la 00:27 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=pNLqG9Y1yUk&hd=1 The Illnes of the West.

12 iunie 2016 la 00:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=kQFfT5na_U4&hd=1 Best Romanian pop song after 00.

12 iunie 2016 la 00:18 UTC+03 http://www.clopotel.ro/funny/teste/testeonline/Care_e_nota_ta_la_cultura_generala-14309 12 iunie 2016 la 00:17 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

12 iunie 2016 la 00:11 UTC+03 Am luat 8.

12 iunie 2016 la 00:04 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

11 iunie 2016 la 23:53 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Lessons Taught By Life.

11 iunie 2016 la 23:52 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8IAbJlMCmXI 11 iunie 2016 la 23:50 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=_iEWfxsTG8Q 11 iunie 2016 la 23:09 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Morning Air Show.

11 iunie 2016 la 23:06 UTC+03 Mama Hunedoarei E din Suceava Fata cu par balan Si toti nenorocitii i se duc La greu Ea s-a jertfit precum un D-zeu Si o iubim pe psihiatra brava.

11 iunie 2016 la 22:56 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

11 iunie 2016 la 22:45 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Lori Potvin.

11 iunie 2016 la 22:43 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Archbishop José H. Gomez.

11 iunie 2016 la 22:33 UTC+03 *** Anii 80 Republica Socialista Romania Se ia curentul electric seara iarna ora 6 Anul 2016 Romiania (Uniunea Europeana) Se ia netul in fiecare zi Sa trimitem o echipa sa va verifice linia?

11 iunie 2016 la 22:21 UTC+03 It's 2016 and we must build again a nation. We must be a great Latin nation.

11 iunie 2016 la 22:05 UTC+03 By the 1970s Lincoln had become a hero to political conservatives[329] for his intense nationalism, support for business, his insistence on stopping the spread of human bondage, his acting in terms of Lockean and Burkean principles on behalf of both liberty and tradition, and his devotion to the principles of the

Founding Fathers.[330][331][332] As a Whig activist, Lincoln was a spokesman for business interests, favoring high tariffs, banks, internal improvements, and railroads in opposition to the agrarian Democrats.[333] William C. Harris found that Lincoln's "reverence for the Founding Fathers, the Constitution, the laws under it, and the preservation of the Republic and its institutions undergirded and strengthened his conservatism".[334] James G. Randall emphasizes his tolerance and especially his moderation "in his preference for orderly progress, his distrust of dangerous agitation, and his reluctance toward ill digested schemes of reform". Randall concludes that, "he was conservative in his complete avoidance of that type of so-called 'radicalism' which involved abuse of the South, hatred for the slaveholder, thirst for vengeance, partisan plotting, and ungenerous demands that Southern institutions be transformed overnight by outsiders."[335] - Abraham Lincoln, Wikipedia.

11 iunie 2016 la 21:56 UTC+03 Eu ca inteligență fac parte din 1% populația lumii.

11 iunie 2016 la 21:39 UTC+03 Tot Estul European al Pactului de la Varșovia a fost șaptezeci de ani de la terminarea războiului o plantație de sclavi din Georgia ori Alabama. Acum la șaptezeci de ani după 1946, în anul de grație 2016, lumea civilizată spune că a auzit suferința sclavilor români, din cele două Românii, polonezi, albanezi, slavii mici, bulgari, ucraineni, maghiari, iugoslavi, cehi și slovaci, baltici, germani și o nouă zi a sosit. Scuturile militare atomice din întreaga lume spun că acest conac faulknerian de la Kremlin nu va mai stăpâni peste popoare înrobite.

Ultimul Dracula al Europei va trebui să dea drumul sclavilor sau va pieri. Și va veni o zi și pentru mulatri, pentru popoarele înrobite din fosta Uniune Sovietică și pentru ruși, adevărați martiri, carne de tun pentru producerea de armament.

Azi va fi mâncare în Europa de Est, Iar mâine va fi mâncare pentru toată lumea până la Vladivostok. Eliberați prizonierii spune Dumnezeu iar și iar în conștiința umană.

11 iunie 2016 la 21:15 UTC+03 OPERA ANTUMĂ 2003-2015 (2017) 2004 2011 2015 2015 + Addendă Dați șarpelui un loc în primul rând! + 2 texte (Pedofilie și vitralii, Dialectica sexuală a lui Felix Supermann) Poezii electrice + Versuri scrise la lumina întunericului (poeme 1997) IDF Woman + Article for a Federal Israel 11 iunie 2016 la 21:07 UTC+03 Rusia nu va lua România. Nu va lua nici așa numită Republica Moldova. nici Ucraina. Nici Polonia. Nici Țările Baltice ori Bulgaria. Albania e liberă.

11 iunie 2016 la 20:59 UTC+03 Constituția română din 1992 este coruptă. Este discutabil dacă trebuie să revenim fie și la cea din 1923. Poate cel mai logic ar fi să privim spre Constituția Americană și a unor țări civilizate cum sunt Elveția și Germania, pentru o nouă constituție română care să protejeze poporul oferindu-i într-adevăr drepturile inalienabile la viață, libertate și căutarea fericirii.

11 iunie 2016 la 20:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

11 iunie 2016 la 06:09 UTC+03 Dear Constantinescu Felix-Gelu, Thank you for your interest in the test at IQTest.com. Your general IQ score is: 96 You may login at http://www.iqtest.com/login.html at any time to view your score, purchase your Complete Personal Intelligence Profile or The Consciousness Exercises, or edit your account settings: Regards, The Team at IQTest.com 11 iunie 2016 la 05:48 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

11 iunie 2016 la 05:10 UTC+03 Estimated IQs of some of the Greatest Geniuses Name Nationality Description IQ Johann Wolfgang von Goethe Germany Poet/Writer. Universal genius. 210 Emanuel Swedenborg Sweden Religious writer. Universal genius. 205 Gottfried Wilhelm von Leibniz Germany Philosopher/Mathematician, etc. The greatest universal genius together with Leonardo da Vinci. 205 John Stuart Mill England Philosopher/Economist/Political theorist 200 Blaise Pascal France Mathematician/Physicist/Religious thinker 195 Ludwig Wittgenstein Austria Philosopher 190 Bobby Fischer U.S.A. Chess player 187 Galileo Galilei Italy Physicist/Astronomer/Philosopher 185 René Descartes France Philosopher/Mathematician 180 Madame De Stael France Woman of letters/Novelist/Political Philosopher 180 Immanuel Kant Germany Philosopher 175 Sofia Kovalevskaya Russia/Sweden Mathematician/Writer 170 Thomas Chatterton England Poet/Writer 170 Charles Darwin England Naturalist 165 Wolfgang Amadeus Mozart Austria Composer 165 Albert Einstein Germany Mathematician/Physicist 161 George Eliot (Mary Ann Evans) England Writer Close friend to J.S. Mill. 160 Nicolaus Copernicus Poland Cleric/Astronomer 160 Rembrandt van Rijn Holland Painter/Etcher 155 George Sand (Aurore Dupin) France Writer 150 11 iunie 2016 la 05:03 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de National Suicide Prevention Lifeline '1-800-273-TALK (8255)'.

11 iunie 2016 la 04:58 UTC+03 https://en.wikipedia.org/wiki/Three-star_rank#United_States_three-star_ranks 11 iunie 2016 la 04:46 UTC+03 Deștept. :) 11 iunie 2016 la 04:18 UTC+03 If I hadn't got ill, I wouldn't have got as smart.

11 iunie 2016 la 03:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Moise Guran.

11 iunie 2016 la 03:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ruxandra Cesereanu.

11 iunie 2016 la 03:34 UTC+03 Transcript of Gettysburg Address (1863) print-friendly version Executive Mansion, Washington, , 186 . Four score and seven years ago our fathers brought forth, upon this continent, a new nation, conceived in liberty, and dedicated to the proposition that "all men are created equal" Now we are engaged in a great civil war, testing whether that nation, or any nation so conceived, and so dedicated, can long endure. We are met on a great battle field of that war. We have come to dedicate a portion of it, as a final resting place for those who died here, that the nation might live. This we may, in all propriety do.

But, in a larger sense, we can not dedicate -- we can not consecrate -- we can not hallow, this ground-- The brave men, living and dead, who struggled here, have hallowed it, far above our poor power to add or detract. The world will little note, nor long remember what we say here; while it can never forget what they did here. It is rather for us, the living, to stand here, we here be dedica-ted to the great task remaining before us -- that, from these honored dead we take increased devotion to that cause for which they here, gave the last full measure of devotion -- that we here highly resolve these dead shall not have died in vain; that the nation, shall have a new birth of freedom, and that government of the people by the people for the people, shall not perish from the earth. Abraham Lincoln, Draft of the Gettysburg Address: Nicolay Copy. Transcribed and annotated by the Lincoln Studies Center, Knox College, Galesburg, Illinois.

Available at Abraham Lincoln Papers at the Library of Congress, Manuscript Division (Washington, D.C.: American Memory Project, [2000-02]), http://memory.loc.gov/ammem/alhtml/malhome.html.

11 iunie 2016 la 03:32 UTC+03 https://www.ourdocuments.gov/doc.php?flash=true&doc=36&page=transcript 11 iunie 2016 la 03:22 UTC+03 The Declaration of Independence: A Transcription IN CONGRESS, July 4, 1776. The unanimous Declaration of the thirteen united States of America, When in the Course of human events, it becomes necessary for one people to dissolve the political bands which have connected them with another, and to assume among the powers of the earth, the separate and equal station to which the Laws of Nature and of Nature's God entitle them, a decent respect to the opinions of mankind requires that they should declare the causes which impel them to the separation. We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.--That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed, --That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness. Prudence, indeed, will dictate

that Governments long established should not be changed for light and transient causes; and accordingly all experience hath shewn, that mankind are more disposed to suffer, while evils are sufferable, than to right themselves by abolishing the forms to which they are accustomed. But when a long train of abuses and usurpations, pursuing invariably the same Object evinces a design to reduce them under absolute Despotism, it is their right, it is their duty, to throw off such Government, and to provide new Guards for their future security.--Such has been the patient sufferance of these Colonies; and such is now the necessity which constrains them to alter their former Systems of Government. The history of the present King of Great Britain is a history of repeated injuries and usurpations, all having in direct object the establishment of an absolute Tyranny over these States. To prove this, let Facts be submitted to a candid world. He has refused his Assent to Laws, the most wholesome and necessary for the public good. He has forbidden his Governors to pass Laws of immediate and pressing importance, unless suspended in their operation till his Assent should be obtained; and when so suspended, he has utterly neglected to attend to them. He has refused to pass other Laws for the accommodation of large districts of people, unless those people would relinquish the right of Representation in the Legislature, a right inestimable to them and formidable to tyrants only. He has called together legislative bodies at places unusual, uncomfortable, and distant from the depository of their public Records, for the sole purpose of fatiguing them into compliance with his measures. He has dissolved Representative Houses repeatedly, for opposing with manly firmness his invasions on the rights of the people. He has refused for a long time, after such dissolutions, to cause others to be elected; whereby the Legislative powers, incapable of Annihilation, have returned to the People at large for their exercise; the State remaining in the mean time exposed to all the dangers of invasion from without, and convulsions within. He has endeavoured to prevent the population of these States; for that purpose obstructing the Laws for Naturalization of Foreigners; refusing to pass others to encourage their migrations hither, and raising the conditions of new Appropriations of Lands. He has obstructed the Administration of Justice, by refusing his Assent to Laws for establishing Judiciary powers. He has made Judges dependent on his Will alone, for the tenure of their offices, and the amount and payment of their salaries. He has erected a multitude of New Offices, and sent hither swarms of Officers to harrass our people, and eat out their substance. He has kept among us, in times of peace, Standing Armies without the Consent of our legislatures. He has affected to render the Military independent of and superior to the Civil power. He has combined with others to subject us to a jurisdiction foreign to our constitution, and unacknowledged by our laws; giving his Assent to their Acts of pretended Legislation: For Quartering large bodies of armed troops among us: For protecting them, by a mock Trial, from punishment for any Murders which they should commit on the Inhabitants of these States: For cutting off our Trade with all parts of the world:

For imposing Taxes on us without our Consent: For depriving us in many cases, of the benefits of Trial by Jury: For transporting us beyond Seas to be tried for pretended offences For abolishing the free System of English Laws in a neighbouring Province, establishing therein an Arbitrary government, and enlarging its Boundaries so as to render it at once an example and fit instrument for introducing the same absolute rule into these Colonies: For taking away our Charters, abolishing our most valuable Laws, and altering fundamentally the Forms of our Governments: For suspending our own Legislatures, and declaring themselves invested with power to legislate for us in all cases whatsoever. He has abdicated Government here, by declaring us out of his Protection and waging War against us. He has plundered our seas, ravaged our Coasts, burnt our towns, and destroyed the lives of our people. He is at this time transporting large Armies of foreign Mercenaries to compleat the works of death, desolation and tyranny, already begun with circumstances of Cruelty & perfidy scarcely paralleled in the most barbarous ages, and totally unworthy the Head of a civilized nation. He has constrained our fellow Citizens taken Captive on the high Seas to bear Arms against their Country, to become the executioners of their friends and Brethren, or to fall themselves by their Hands. He has excited domestic insurrections amongst us, and has endeavoured to bring on the inhabitants of our frontiers, the merciless Indian Savages, whose known rule of warfare, is an undistinguished destruction of all ages, sexes and conditions. In every stage of these Oppressions We have Petitioned for Redress in the most humble terms: Our repeated Petitions have been answered only by repeated injury. A Prince whose character is thus marked by every act which may define a Tyrant, is unfit to be the ruler of a free people. Nor have We been wanting in attentions to our Brittish brethren. We have warned them from time to time of attempts by their legislature to extend an unwarrantable jurisdiction over us. We have reminded them of the circumstances of our emigration and settlement here.

We have appealed to their native justice and magnanimity, and we have conjured them by the ties of our common kindred to disavow these usurpations, which, would inevitably interrupt our connections and correspondence. They too have been deaf to the voice of justice and of consanguinity. We must, therefore, acquiesce in the necessity, which denounces our Separation, and hold them, as we hold the rest of mankind, Enemies in War, in Peace Friends. We, therefore, the Representatives of the united States of America, in General Congress, Assembled, appealing to the Supreme Judge of the world for the rectitude of our intentions, do, in the Name, and by Authority of the good People of these Colonies, solemnly publish and declare, That these United Colonies are, and of Right ought to be Free and Independent States; that they are Absolved from all Allegiance to the British Crown, and that all political connection between them and the State of Great Britain, is and ought to be totally dissolved; and that as Free and Independent States, they have full Power to levy War, conclude Peace, contract Alliances, establish Commerce, and to do all other Acts and Things

which Independent States may of right do. And for the support of this Declaration, with a firm reliance on the protection of divine Providence, we mutually pledge to each other our Lives, our Fortunes and our sacred Honor. The 56 signatures on the Declaration appear in the positions indicated: Column 1 Georgia: Button Gwinnett Lyman Hall George Walton Column 2 North Carolina: William Hooper Joseph Hewes John Penn South Carolina: Edward Rutledge Thomas Heyward, Jr. Thomas Lynch, Jr. Arthur Middleton Column 3 Massachusetts: John Hancock Maryland: Samuel Chase William Paca Thomas Stone Charles Carroll of Carrollton Virginia: George Wythe Richard Henry Lee Thomas Jefferson Benjamin Harrison Thomas Nelson, Jr. Francis Lightfoot Lee Carter Braxton Column 4 Pennsylvania: Robert Morris Benjamin Rush Benjamin Franklin John Morton George Clymer James Smith George Taylor James Wilson George Ross Delaware: Caesar Rodney George Read Thomas McKean Column 5 New York: William Floyd Philip Livingston Francis Lewis Lewis Morris New Jersey: Richard Stockton John Witherspoon Francis Hopkinson John Hart Abraham Clark Column 6 New Hampshire: Josiah Bartlett William Whipple Massachusetts: Samuel Adams John Adams Robert Treat Paine Elbridge Gerry Rhode Island: Stephen Hopkins William Ellery Connecticut: Roger Sherman Samuel Huntington William Williams Oliver Wolcott New Hampshire: Matthew Thornton 11 iunie 2016 la 03:22 UTC+03 The Declaration of Independence: A Transcription IN CONGRESS, July 4, 1776. The unanimous Declaration of the thirteen united States of America, When in the Course of human events, it becomes necessary for one people to dissolve the political bands which have connected them with another, and to assume among the powers of the earth, the separate and equal station to which the Laws of Nature and of Nature's God entitle them, a decent respect to the opinions of mankind requires that they should declare the causes which impel them to the separation. We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.--That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed, --That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness. Prudence, indeed, will dictate that Governments long established should not be changed for light and transient causes; and accordingly all experience hath shewn, that mankind are more disposed to suffer, while evils are sufferable, than to right themselves by abolishing the forms to which they are accustomed. But when a long train of abuses and usurpations, pursuing invariably the same Object evinces a design to reduce them under absolute Despotism, it is their right, it is their duty, to throw

off such Government, and to provide new Guards for their future security.--Such has been the patient sufferance of these Colonies; and such is now the necessity which constrains them to alter their former Systems of Government. The history of the present King of Great Britain is a history of repeated injuries and usurpations, all having in direct object the establishment of an absolute Tyranny over these States. To prove this, let Facts be submitted to a candid world. He has refused his Assent to Laws, the most wholesome and necessary for the public good. He has forbidden his Governors to pass Laws of immediate and pressing importance, unless suspended in their operation till his Assent should be obtained; and when so suspended, he has utterly neglected to attend to them. He has refused to pass other Laws for the accommodation of large districts of people, unless those people would relinquish the right of Representation in the Legislature, a right inestimable to them and formidable to tyrants only. He has called together legislative bodies at places unusual, uncomfortable, and distant from the depository of their public Records, for the sole purpose of fatiguing them into compliance with his measures. He has dissolved Representative Houses repeatedly, for opposing with manly firmness his invasions on the rights of the people. He has refused for a long time, after such dissolutions, to cause others to be elected; whereby the Legislative powers, incapable of Annihilation, have returned to the People at large for their exercise; the State remaining in the mean time exposed to all the dangers of invasion from without, and convulsions within. He has endeavoured to prevent the population of these States; for that purpose obstructing the Laws for Naturalization of Foreigners; refusing to pass others to encourage their migrations hither, and raising the conditions of new Appropriations of Lands. He has obstructed the Administration of Justice, by refusing his Assent to Laws for establishing Judiciary powers. He has made Judges dependent on his Will alone, for the tenure of their offices, and the amount and payment of their salaries. He has erected a multitude of New Offices, and sent hither swarms of Officers to harrass our people, and eat out their substance. He has kept among us, in times of peace, Standing Armies without the Consent of our legislatures. He has affected to render the Military independent of and superior to the Civil power. He has combined with others to subject us to a jurisdiction foreign to our constitution, and unacknowledged by our laws; giving his Assent to their Acts of pretended Legislation: For Quartering large bodies of armed troops among us: For protecting them, by a mock Trial, from punishment for any Murders which they should commit on the Inhabitants of these States: For cutting off our Trade with all parts of the world: For imposing Taxes on us without our Consent: For depriving us in many cases, of the benefits of Trial by Jury: For transporting us beyond Seas to be tried for pretended offences For abolishing the free System of English Laws in a neighbouring Province, establishing therein an Arbitrary government, and enlarging its Boundaries so as to render it at once an example and fit instrument for introducing the same absolute rule into these Colonies: For taking away our

Charters, abolishing our most valuable Laws, and altering fundamentally the Forms of our Governments: For suspending our own Legislatures, and declaring themselves invested with power to legislate for us in all cases whatsoever. He has abdicated Government here, by declaring us out of his Protection and waging War against us. He has plundered our seas, ravaged our Coasts, burnt our towns, and destroyed the lives of our people. He is at this time transporting large Armies of foreign Mercenaries to compleat the works of death, desolation and tyranny, already begun with circumstances of Cruelty & perfidy scarcely paralleled in the most barbarous ages, and totally unworthy the Head of a civilized nation. He has constrained our fellow Citizens taken Captive on the high Seas to bear Arms against their Country, to become the executioners of their friends and Brethren, or to fall themselves by their Hands. He has excited domestic insurrections amongst us, and has endeavoured to bring on the inhabitants of our frontiers, the merciless Indian Savages, whose known rule of warfare, is an undistinguished destruction of all ages, sexes and conditions. In every stage of these Oppressions We have Petitioned for Redress in the most humble terms: Our repeated Petitions have been answered only by repeated injury. A Prince whose character is thus marked by every act which may define a Tyrant, is unfit to be the ruler of a free people. Nor have We been wanting in attentions to our Brittish brethren. We have warned them from time to time of attempts by their legislature to extend an unwarrantable jurisdiction over us. We have reminded them of the circumstances of our emigration and settlement here.

We have appealed to their native justice and magnanimity, and we have conjured them by the ties of our common kindred to disavow these usurpations, which, would inevitably interrupt our connections and correspondence. They too have been deaf to the voice of justice and of consanguinity. We must, therefore, acquiesce in the necessity, which denounces our Separation, and hold them, as we hold the rest of mankind, Enemies in War, in Peace Friends. We, therefore, the Representatives of the united States of America, in General Congress, Assembled, appealing to the Supreme Judge of the world for the rectitude of our intentions, do, in the Name, and by Authority of the good People of these Colonies, solemnly publish and declare, That these United Colonies are, and of Right ought to be Free and Independent States; that they are Absolved from all Allegiance to the British Crown, and that all political connection between them and the State of Great Britain, is and ought to be totally dissolved; and that as Free and Independent States, they have full Power to levy War, conclude Peace, contract Alliances, establish Commerce, and to do all other Acts and Things which Independent States may of right do. And for the support of this Declaration, with a firm reliance on the protection of divine Providence, we mutually pledge to each other our Lives, our Fortunes and our sacred Honor. The 56 signatures on the Declaration appear in the positions indicated: Column 1 Georgia: Button Gwinnett Lyman Hall George Walton Column 2 North Carolina: William Hooper Joseph Hewes John Penn South Carolina: Edward

Rutledge Thomas Heyward, Jr. Thomas Lynch, Jr. Arthur Middleton Column 3 Massachusetts: John Hancock Maryland: Samuel Chase William Paca Thomas Stone Charles Carroll of Carrollton Virginia: George Wythe Richard Henry Lee Thomas Jefferson Benjamin Harrison Thomas Nelson, Jr. Francis Lightfoot Lee Carter Braxton Column 4 Pennsylvania: Robert Morris Benjamin Rush Benjamin Franklin John Morton George Clymer James Smith George Taylor James Wilson George Ross Delaware: Caesar Rodney George Read Thomas McKean Column 5 New York: William Floyd Philip Livingston Francis Lewis Lewis Morris New Jersey: Richard Stockton John Witherspoon Francis Hopkinson John Hart Abraham Clark Column 6 New Hampshire: Josiah Bartlett William Whipple Massachusetts: Samuel Adams John Adams Robert Treat Paine Elbridge Gerry Rhode Island: Stephen Hopkins William Ellery Connecticut: Roger Sherman Samuel Huntington William Williams Oliver Wolcott New Hampshire: Matthew Thornton 11 iunie 2016 la 03:00 UTC+03 In every stage of these Oppressions We have Petitioned for Redress in the most humble terms: Our repeated Petitions have been answered only by repeated injury. A Prince whose character is thus marked by every act which may define a Tyrant, is unfit to be the ruler of a free people. - Declaration of Independence.

11 iunie 2016 la 02:48 UTC+03 IDF WOMAN F. G. Constantinescu „..and I still have very few words to describe what I see.” Rachel Corrie FOREWORD ARTICLE FOR A FEDERAL ISRAEL F. G. Constantinescu „I believe that South Africa is a country in which Blacks and Whites should live together.” Steve Biko One thing, it is true that apartheid is the disease of the white star world, just as totalitarism is the disease of the red star world. Even the Nazis were half socialist. Every capitalist country except France has experienced one or another stronger or milder form of ethnic and social separation which could be categorized as belonging to the apartheid family. It’s the year 2012 already and in respects concerning the nation of Israel, the newly emerged Israeli who for a good dream done many bad acts, we can discern that Judaism is apparently changing and has changed and it is no longer how we used to perceive it in the history and culture of the world. Although that this is only to our distant untrained eyes, because the philosophy of Judaism has not changed but it was replaced in the Jewish state policy by the political ideology of Zionism. In Israel theology was replaced by ideology. Judaism used to be a lighthouse built by giants and a statue of Liberty in itself, but what once was mainly a community of extremely civilized civilians is now reduced to a drifting state whose governement leads a dubious policy, seeming to be open to anything no matter how wrong, all in the name of an abstract notion of Zionism.

And to be more clearer all the world is astonished by the few mediatic swallows who manage to electronically get to us. This is a page which indicts the contemporary government of Israel with the crime of apartheid, and the conviction will or will not be given by our posterity, the judge of our age

appointed by God. To say this is not Anti-Semitism. I, as all the true people of the world want all the best not only for the Jewish community but also for the bloodied state of Israel and I respect their searching for what that best seems for them, BUT that doesn’t imply that we want that on the expense of the Palestinians. I thought about this Israeli-Palestinian issue, I thought and thought, long and hard, and it hit me. The State of Israel should be a federal state. The entire Palestine is claimed by both the communities that inhabitate it, both Israeli and Palestinians. As we can see for more than sixty years, Israel and the West Bank and the Gaza Strip are lived by two main population, but the whole teritory is taken by the power of only one of them. Just as the Jewish, the Palestinians lived there for millennia, but now the Zionist Pilgrims want to take everything for themselves and put the natives in refugee camps with a policy of community destruction just as the American Pilgrims did centuries before, and now the Israeli government sends its soldiers to fight against villages, children and civilians. The Israeli war in the West Bank and Gaza is wrong and it could be that Palestinian uprising reaction against the State of Israel could be a Pavlovian reflex, because all that they know of Israel are the male and female soldiers who come to demolish their homes, take their culture land and to arrest, beat and shoot them and make fun-photos with tortured blindfolded Palestinians.

Logically if on this lands, State of Israel, Gaza and the West Bank live two nations then the entire land should be federal. Israel and the Palestinian land should unite, letting the Paleistinian return to their lands inglobated now in Israel, and the result should be a federal State of Palestinisrael. The current politics of the State of Israel, is ideatic oldfashioned, out of date. Israel is the last nationalist state in the civilised world and it should cease to be so if it wants to remain in the civilized world, and as we can remember nationalisms were one of the darkest episodes in Modern History. The Israeli government should leave behind this fascist form of contemporary Zionism and return to the ideals and archetype of Anne Frank, because sadly today's average women of Israel are educated now so they resemble more to the horrible Ana Pauker than the angelic genius of Anne Frank. And they should send the female soldiers home and let them be women and mothers, not onthologyless hybrids. Israel should return to a policy of Judaism instead of Zionism and as they too lived as alogenous in other states in the centuries before us, they too should give rights of civic determination and liverty to their natives, the Palestinians, in all the regions mentioned including the Golan heights, for a civilised, true, plural IsraeliPalestinian democracy in a Federal State of Israel. And the most serious concept in all this is that until the law for a federal Israel is passed the Israeli government is going to have Palestinian blood on its hands because the Israeli Occupation kills. The Palestinian has asked for international arbitration, outcry silenced by the Israeli government. The entire land should be pacificated with UN and NATO troops, which should take the military power from the unobjective IDF. And I say for the last time that the UN should create a Federal Israel, from the

current state of Israel land, Gaza Strip, Golan Heights and the West Bank, whose peace, liberty and democracy’s security should be guaranteed for the needed number of year until community balance by UN and NATO troops. Palestinians need a country too, and both the Palestinian and Israeli need peace. „Desigur el suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra lui” Isaia I My Name Is Tamar 'My name is Tamar', she said then to Felix Herz long ago when none of this not only it didn't exist but more than just that, it wasn't true. Herz wasn't the cutest boy around her but was the only one she loved, then, in an era when she never dreamt to be ever dressed all in green with a rifle in her hands and to shoot, just shoot, always at the orders of a psychopath officer. Now she was old and alone and now she knows that life is now way a fun war of paintball and that the red stains on her shotgun were stains of blood and humans like pieces of red glass and light in huge medieval windows. Nobody, not even her friends knew why, after she returned from the army decades ago she never married or looked up to this day just like Saint Anthony or Mother Therese, living a classy, educated, tragic life. It is not what she would have wanted, but anyway for two score years now she was a spinster. It's not what she would have wanted, her goal always was a house full of children calling it home but all of this was long ago when she still listened big black discs with Sylvie Vartan and old old songs at the noisy radio speaker. Yes, she was a woman but she was no pussy. After arriving in Israel and living in a kibbutz for a short while with her sister she was sent in the east desert and there she served. She was no clerk either. She did everything until it became sour. This is what it was like, but only after while, when the activists go and you have to stay behind and bury the dead.

So she never married; because girl like her do not marry, because for girls there's nothing else left, safe only maybe shooting yourself with the same trigger you had in all those glorious years when among other things you've shot at people as a psycho. She shot a little girl in a firestarter village, the girl you've always wanted to give birth to. And after you left the village on the green truck, you knew that there's nothing more left, that you could never be the only thing you ever wanted to be, no matter how much you wished for it to become true, no much how much you've dreamed to be one day because no true Mom in the world had ever been a baby killer, like those Vietnam kids. In the moment she say that dying child still smiling though as not knowing what happens to her, in the arms of her already crazy mother, she saw her life transforming like Nosferatu in a horror movie and nothing she could ever do wouldn't wash that blood, couldn't wash her hands. She was a hero and not a mother.

11 iunie 2016 la 02:35 UTC+03 Ce cântece nașpa mai știu?

11 iunie 2016 la 02:27 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=h_hOQAZHy1A Căcat. Împuțită e viața, frate.

11 iunie 2016 la 02:27 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=h_hOQAZHy1A Căcat. Împuțită e viața, frate.

11 iunie 2016 la 02:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=pZlMb5KJvV8&list=PL88E33802872748BE CĂCAAT! 11 iunie 2016 la 02:20 UTC+03 I will play the bus psycho game.

11 iunie 2016 la 02:17 UTC+03 Important e să nu păcătuim, dar cine am păcătuit important e să nu ne sinucidem. Amin?

11 iunie 2016 la 02:17 UTC+03 Important e să nu păcătuim, dar cine am păcătuit important e să nu ne sinucidem. Amin?

11 iunie 2016 la 02:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=DZeT7uHZ1wg 11 iunie 2016 la 02:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Claudiu Komartin.

11 iunie 2016 la 01:56 UTC+03 A true state is built by thinking brains, working arms and walking of the feet of all the good news in the universe.

11 iunie 2016 la 01:42 UTC+03 Am vrut să te scot din autism așa că am scris carte joyceiană după carte despre tine spunându-ți povestea și dăruindu-ți-le.

11 iunie 2016 la 01:16 UTC+03 Radu Igna 2003, 2004, 2007 Cărțile domnului Igna sunt cele mai umane din toată școala hațegană. Dacă ale tatei sunt prea filozofice, ale domnului Stancu prea mistice, iar ale mele prea neeuclidiene, ale domnului Igna sunt pline de o umanitate caldă, izvorâtă din ființă, o rațiune ce poate fi caracterizată prin compasiune, aducându-ne în simțire valori prefigurate doar de marii scriitori universali ai secolului douăzeci, printre care se pot aminti Marquez, Kafka, London, Breban, George Călinescu, Sabato și o combinație de Twain cu Wuthering Heights. Noi ceilalți ne pierdem în propriile labirinturi, Radu Igna e singurul care a ieșit din tunel la universalitate. El de-a lungul anilor a fost sfătuitorul fiecărui scriitor, el este Il Consigliere. Tata e Donul, Badiu, Santino, moi, Mikee, iar domnul Stancu, Fredo. Asta e Familia, plus Amăriuței, mort, și nu de un atac de cord. Acești oameni împreună cu alții, au pus Hațegul pe harta literaturii române moderne începând cu anii 60.

11 iunie 2016 la 00:58 UTC+03 is this gonna take all day?! Gives you another 30 days. Ladies!

11 iunie 2016 la 00:57 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=z33tH-JdPDg 11 iunie 2016 la 00:48 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

10 iunie 2016 la 22:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Bob Ricci.

10 iunie 2016 la 22:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Sorin Daniel Tic. 10 iunie 2016 la 22:44 UTC+03 Scrisul e un pazal, nu o trotineta.

10 iunie 2016 la 22:23 UTC+03 CRIMELE DIN CUB Furnicile sunt fiinte ierarhice Ca albinele ca mucegaiul Ca oamenii din Cyb Furnicile negre, furnicile rosii Regina alba mare cat turnul Si plina de stele vii cu ochi clari Ca ai embrionilor nevazuti Furnicile rosii, furnicile negre.

10 iunie 2016 la 21:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Wild Woman Sisterhood.

10 iunie 2016 la 21:54 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Dacian Cioloş.

10 iunie 2016 la 21:36 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

10 iunie 2016 la 21:35 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

10 iunie 2016 la 21:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

10 iunie 2016 la 21:31 UTC+03 Prin Eminescu suntem cei mai frumosi Romantici dintre latini, Berlinischer Eminescu.

10 iunie 2016 la 21:22 UTC+03 Gedichte de Goethe, arhetipul german. Poesii, Eminescu, arhetipul roman.

10 iunie 2016 la 21:19 UTC+03 Gedichte Neu Testament ist.

10 iunie 2016 la 20:50 UTC+03 Goethe nu poate fi tradus. De aceea este Printul de la Weimar, Schiller, soldatul, iar Hoelderlin, geniul.

10 iunie 2016 la 20:40 UTC+03 *titlu jurnal fb Poezia mea seamana cu scoala (1985) 10 iunie 2016 la 20:38 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

10 iunie 2016 la 20:37 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

10 iunie 2016 la 20:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit o Pagină.

Rezultat: Aritmetica simpla Te-ai descurcat binisor pentru un elev de clasa a treia. Chiar si asa, in clasa a treia esti un elev mediocru. Pune mana pe carte altfel viata n-o sa te ierte.

10 iunie 2016 la 20:31 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Teste.

10 iunie 2016 la 19:41 UTC+03 Conform testului, IQ-ul dvs. este estimat la 103. Rezultatul corespunde unui scor procentual de 58, adică 58% din populație are un IQ mai mic de 103. Pentru aderarea la Mensa e nevoie de un IQ de 131 sau mai mult, care este realizat de primii 2% din populație (scor procentual 98). Probabilitatea de a fi eligibil Mensa este mică.

10 iunie 2016 la 19:28 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de George Tomoiaga.

10 iunie 2016 la 19:17 UTC+03 Omul Cu Mască Dă-ți masca jos Omule Cu Mască De ce n-o iei jos De pe chipul ud? Cum ți-este fața Omule Cu Mască? Ce vezi mereu Monștri ori Cristnud? Dă-ți masca jos Omule cu Mască Uite și eu mi-o dau Copilul lud.

Oare nu ești și tu Omule Cu Mască Copil în chin Pierdut în suflu mut?

10 iunie 2016 la 19:06 UTC+03 Trebuie să-mi învăț lecția.

10 iunie 2016 la 19:05 UTC+03 Good bye, Kundi.

10 iunie 2016 la 18:56 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Lusiana Drăguşin.

10 iunie 2016 la 18:53 UTC+03 Adam Adam are doar o primăvară să se nască Doar o vară să-şi închipuie că iubeşte Şi doar o toamnă să-şi vadă inima îngălbenind Şi doar o iarnă să se lase îngropat în zăpezi Adam e un lăstar secerat de razele soarelui Un cerb a cărui frunte se va odihni-n ţărână Adam e o piramidă de lacrimi cioplite În care sufletu-i e o lacrimă ce-aşteaptă să învie 10 iunie 2016 la 18:45 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Wings of Encouragement.

10 iunie 2016 la 18:43 UTC+03 https://ro.wikisource.org/wiki/Miori%C8%9Ba 10 iunie 2016 la 18:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=U0pPqNAkBYo&hd=1 10 iunie 2016 la 17:49 UTC+03 IMERSIUNE POSIBILĂ POSSIBLE IMMERSION e cea mai bună carte a mea.

Nici una din celelalte nu depășește 75% din aceasta. Și o să mărturisesc iar că am rupt-o într-un acces de furie și am luat bucățile una câte una și le-am reconstituit cu mama care le-a rescris de mână după dictare. Iar o povestire despre un evreu bătrân Marcu a cărui privire se încețoșa și începea să vadă lumina cerului s-a pierdut atunci. Și cartea e necititită, pentru București inexistentă. Și am dat manuscrisul la un hippie să îmi spună o părere și n-o mai vrut să mi-l dea înapoi, unicul exemplar, mă duceam să i-l tot cer, cum merg

oamenii să-și ceară banii înapoi. Tot mama mi-a spus să insist, dacă nu ar fi fost ea această carte nu ar fi existat.

10 iunie 2016 la 17:34 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=PIb6AZdTr-A&hd=1 10 iunie 2016 la 16:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Kina Grannis.

10 iunie 2016 la 16:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

10 iunie 2016 la 15:30 UTC+03 Scrie! Scrie!

10 iunie 2016 la 15:30 UTC+03 Scrie! Scrie!

10 iunie 2016 la 15:26 UTC+03 https://costyconsult.wordpress.com/2009/04/22/valea-proscrisilor/ 10 iunie 2016 la 14:53 UTC+03 MY COMPANION CORETTI. Sunday, 13th. My father forgave me; but I remained rather sad and then my mother sent me, with the porter's big son, to take a walk on the Corso. Half-way down the Corso, as we were passing a cart which was standing in front of a shop, I heard some one call me by name: I turned round; it was Coretti, my schoolmate, with chocolate-colored clothes and his catskin cap, all in a perspiration, but merry, with a big load of wood on his shoulders. A man who was standing in the cart was handing him an armful of wood at a time, which he took and carried into his father's shop, where he piled it up in the greatest haste. "What are you doing, Coretti?" I asked him. "Don't you see?" he answered, reaching out his arms to receive the load; "I am reviewing my lesson." I laughed; but he seemed to be serious, and, having grasped the armful of wood, he began to repeat as he ran, "_The conjugation of the verb--consists in its variations according to number--according to number and person--_" And then, throwing down the wood and piling it, "_according to the time--according to the time to which the action refers._" And turning to the cart for another armful, "_according to the mode in which the action is enunciated._" It was our grammar lesson for the following day. "What would you have me do?" he said. "I am putting my time to use. My father has gone off with the man on business; my mother is ill. It falls to me to do the unloading. In the meantime, I am going over my grammar lesson. It is a difficult lesson today; I cannot succeed in getting it into my head.--My father said that he would be here at seven o'clock to give you your money," he said to the man with the cart. The cart drove off. "Come into the shop a minute," Coretti said to me. I went in. It was a large apartment, full of piles of wood and fagots, with a steelyard on one side. "This is a busy day, I can assure you," resumed Coretti; "I have to do my work by fits and starts. I was writing my phrases, when some customers came in. I went to writing again, and behold, that cart arrived. I have already made two trips to the wood market in the Piazza Venezia this morning.

My legs are so tired that I cannot stand, and my hands are all swollen. I should be in a pretty pickle if I had to draw!" And as he spoke he set about sweeping up the dry leaves and the straw which covered the brick-paved floor. "But where do you do your work, Coretti?" I inquired. "Not here, certainly," he replied. "Come and see"; and he led me into a little room behind the shop, which serves as a kitchen and dining-room, with a table in one corner, on which there were books and copy-books, and work which had been begun. "Here it is," he said; "I left the second answer unfinished: _with which shoes are made, and belts_. Now I will add, _and valises_." And, taking his pen, he began to write in his fine hand.

"Is there any one here?" sounded a call from the shop at that moment. It was a woman who had come to buy some little fagots. "Here I am!" replied Coretti; and he sprang out, weighed the fagots, took the money, ran to a corner to enter the sale in a shabby old account-book, and returned to his work, saying, "Let's see if I can finish that sentence." And he wrote, _travelling-bags, and knapsacks for soldiers_. "Oh, my poor coffee is boiling over!" he exclaimed, and ran to the stove to take the coffee-pot from the fire. "It is coffee for mamma," he said; "I had to learn how to make it. Wait a while, and we will carry it to her; you'll see what pleasure it will give her. She has been in bed a whole week.--Conjugation of the verb! I always scald my fingers with this coffee-pot. What is there that I can add after the soldiers' knapsacks? Something more is needed, and I can think of nothing. Come to mamma." He opened a door, and we entered another small room: there Coretti's mother lay in a big bed, with a white kerchief wound round her head. "Ah, brave little master!" said the woman to me; "you have come to visit the sick, have you not?" Meanwhile, Coretti was arranging the pillows behind his mother's back, readjusting the bedclothes, brightening up the fire, and driving the cat off the chest of drawers. "Do you want anything else, mamma?" he asked, as he took the cup from her. "Have you taken the two spoonfuls of syrup? When it is all gone, I will make a trip to the apothecary's. The wood is unloaded. At four o'clock I will put the meat on the stove, as you told me; and when the butter-woman passes, I will give her those eight soldi. Everything will go on well; so don't give it a thought." "Thanks, my son!" replied the woman.

"Go, my poor boy!--he thinks of everything." She insisted that I should take a lump of sugar; and then Coretti showed me a little picture,--the photograph portrait of his father dressed as a soldier, with the medal for bravery which he had won in 1866, in the troop of Prince Umberto: he had the same face as his son, with the same vivacious eyes and his merry smile. We went back to the kitchen. "I have found the thing," said Coretti; and he added on his copy-book, _horse-trappings are also made of it_. "The rest I will do this evening; I shall sit up later. How happy you are, to have time to study and to go to walk, too!" And still gay and active, he re-entered the shop, and began to place pieces of wood on the horse and to saw them, saying: "This is gymnastics; it is quite different from the _throw your arms forwards_. I want my father to find all this wood sawed when he gets home; how glad he will be! The worst part of it is that after

sawing I make T's and L's which look like snakes, so the teacher says. What am I to do? I will tell him that I have to move my arms about. The important thing is to have mamma get well quickly. She is better to-day, thank Heaven! I will study my grammar to-morrow morning at cock-crow. Oh, here's the cart with logs! To work!" A small cart laden with logs halted in front of the shop. Coretti ran out to speak to the man, then returned: "I cannot keep your company any longer now," he said; "farewell until to-morrow. You did right to come and hunt me up. A pleasant walk to you! happy fellow!" And pressing my hand, he ran to take the first log, and began once more to trot back and forth between the cart and the shop, with a face as fresh as a rose beneath his catskin cap, and so alert that it was a pleasure to see him. "Happy fellow!" he had said to me. Ah, no, Coretti, no; you are the happier, because you study and work too; because you are of use to your father and your mother; because you are better--a hundred times better-and more courageous than I, my dear schoolmate. - Cuore, de Edmondo de Amicis.

10 iunie 2016 la 14:21 UTC+03 Lapidarium Am vrut să cunosc cuvintele Mai mult decât pe oameni Cuvintele nu mint, Dumnezeu spune Oamenii sunt vameși a zis Isus Cuvintele atât doresc din lume Cuvintele oamenilor fără nume Și când va fi zvârlitul în mormânt Scrieți în piatră numai un cuvânt.

10 iunie 2016 la 14:17 UTC+03 Eu cred că prelegerile lui George Călinescu respectau ritmica limbii germane inspirată de metrica homerică, într-o altă Iliadă în care Eminescu era Personajul.

10 iunie 2016 la 13:48 UTC+03 ENGOLPION (haiku, tanka) ENCOLPION (haiku, tanka) Felix Rian (from the poem book “IMERSIUNE POSIBILA - POSSIBLE IMMERSION”, published in 2004) * În pervaz, în geam Picură rotogoale. Ochiuri albastre. In the frame, in the window Rolls drip. Blue water eyes. * Îngheţatul geam Salcâmul umed şi alb. Palidă iarnă. The frozen window The damp and white acacia. Pale winter. * Lângă fereastră Salcâmul se înălbi De dimineaţă. Near the window The acacia has been whitened Of morning. * Pe ceru-n amurg Prunii, negru filigran. Aer limpede. On the sky at dusk The plum trees, black filigree. Transparent air. * Prin crengi albăstrii Reci ceţuri electrice. Sfârşit de iarnă. Through blue branches Cold electric mist. End of winter. * Înnegrit salcâm Azur vitraliu, amurg.

Busuioc uscat. In blackened acacia Blue stained-glass, dusk. Withered basil. * Pe o creangă albă Un sticlete ţopăie. Frig fosforescent. On the white branch A thistlefinch hops. Phosphorescent cold. * În pervazul ud Firimituri pentru vrăbii.

Picură ţurţuri. On the wet window frame Crumbs for sparrows. Icicles drip. * Peste sat ninsă Noapte – pată sepia. Fulgi de hârtie. Over the village snowed Night – cuttle fish stain. Flakes of paper. * Stradă pustie Câteva geamuri licăr.

Noapte geroasă. Desert street A few windows sparkle. Frosty night. * În apartament Frig conturat limpede. Umbră de pin nins. In the flat Clearly outlined cold. Snowed pine shadow. * Înroşind burgul Găuriţi monoliţi dalbi Luminoşi în

frig. (haiku în amintirea Revoluţiei din Decembrie 1989) Red colouring the city Pierced white monolithes Bright in cold. (haiku in the memory of the Revolution of December 1989) * În bezna nopţii Steaua lumină tare La naşterea Lui. In night’s darkness The Star brightened up strongly At His birth. * Jos în grădină E zăpadă mucedă. Soare – bec aprins. Down in the garden There is moulded snow.

Sun – fiery bulb. * Prin haturi albe Felinare aruncă Nuanţe nocturne. Through white baulks Street lamps throw Nightshades. * Pătrar de Lună Peste tren înzăpezit. Afânat deşert. Moonquarter Over snowed up train. Beaked up desert. * Pe scaunul pătat Becul plouă alb-gălbui. Iarnă sub astre. On the stained chair The bulb rains yellow-white. Winter under stars. * Porţelan negru Unde, ceaiul fumegă La miezul nopţii. Black porcelain Waves, the tea smokes At midnight. * Aici în Haţeg Blocurile sunt dune În neagra beznă. Here in Haţeg The blocks of flats are dunes In the black darkness. * Falduri lichide Recif sticlos palpitând.

Solare lumini. Liquid kerchiefs Glassy reef throbbing. Solar lights. * Dincolo de geam Seara, albstră sticlă. Cristale albe. Beyond the window Evening, blue glass. White cristals. * Pe cerul sferic Norii – sparte aisberguri. Calmă derivă Pe lentila convexă A mareei celeste. On the spherical sky The clouds – broken icebergs. Calm drift On the convex lens Of the celestial tide. * Drumul livezii Flori înalte, uscate. Pământ ud, reavăn. Scoarţa de prun, rosie Lumină vegetală.

The orchard’s road Tall, witered flowers. Wet soil, damp. Plum-tree bark, red Vegetable light. * Pol abandonat De banchize şi zăpezi Călduros dezgheţ Apă, magnetic respins Infern alb înţepenit. Abandoned pole By ice packs and snow Warm thow Water, magnetic repelled White turned to stone inferno. * Cerul sfărâmat Prin minuscule nervuri Globule verzui Dendrice elevaţii Mici pete în fereastră. The crumbed sky Through tiny nervures Green globules Dendric elevations Little staines in the window. * (se dedică tatălui meu) Galben imanent Albă camera tatei Dacă nu eşti d-ta Nu-mi pasă de fulgii dalbi Natura, univers gol. (dedicated to my father) Yellow intricate presence White dad’s room If you are not I don’t care about the white snow flakes Nature, empty universe.

10 iunie 2016 la 13:47 UTC+03 https://de.wikipedia.org/wiki/Friedrich_H%C3%B6lderlin 10 iunie 2016 la 13:44 UTC+03 Liceul nu se face ca să îl termini, ci ca să te învețe cum să-ți continui educația toată viața.

10 iunie 2016 la 13:26 UTC+03 Drepturile copilului nu sunt respectate în România Drepturile copilului nu sunt respectate în România, nici de către părinți, nici de către stat, nici de către profesori, nici de către societatea civilă. Iar când un stat din Uniunea Europeană vrea să dea o „corecție” părinților români, toată societatea românească se ridică pentru dreptul constituțional de a-și bate copii și nevestele și frații. Ca în timpul culturii romane antice un copil este în întregime la discreția părinților, iar dacă părinții sunt fiare, copilul acela este distrus pe viață. Nimeni nu-l va ajuta, aproape nimeni nu va spune un cuvânt măcar, doar generațiile care deja sunt în

azile de bătrâni, restul vor trece senini pe stradă, fluizi ca albastrul. În plus, majoritatea copiilor din România rurală sunt exploatați prin muncă, emoțional și verbal când nu și fizic, manipulați de părinți sau gardieni, iar șansele spre un viitor mai bun le sunt negate tocmai de cei pe care Dumnzeu i-a creat ca să-i ajute, părinții, profesorii și celelalte. Iar în ziua de azi nimeni nu mai are nevoie de cărți, nici măcar intelectualii ori oamenii de cultură. Toți avem nevoie de înjurături în schimb, și ne exprimăm prin urlete. Părinți? There's no such thing...

10 iunie 2016 la 12:59 UTC+03 Un gol istoric se întinde Pe-aceleași vremuri mă găsesc 10 iunie 2016 la 12:59 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

10 iunie 2016 la 12:57 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

10 iunie 2016 la 12:54 UTC+03 https://de.wikipedia.org/wiki/Friedrich_H%C3%B6lderlin 10 iunie 2016 la 00:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Ana Toma.

10 iunie 2016 la 00:45 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Mircea Cartarescu.

10 iunie 2016 la 00:32 UTC+03 http://www.archives.gov/exhibits/charters/constitution_transcript.html 10 iunie 2016 la 00:32 UTC+03 http://www.archives.gov/exhibits/charters/constitution_transcript.html 10 iunie 2016 la 00:14 UTC+03 All oppressed look in love for solace.

10 iunie 2016 la 00:09 UTC+03 „...sau, ceea ce ar fi și mai rău, să se facă poet, căci a fi poet este, zice-se, o boală de nelecuit și foarte molipsitoare.” DON QUIJOTE “All the people in the world Every boy and every girl Just imagine that we could Face our brotherhood” Safri Duo feat. Clark Anderson “…or, what would be even worse to become a poet, because being a poet is, they say, a cureless disease and very catchy.” DON QUIJOTE 9 iunie 2016 la 23:54 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=j8d-IYSM-08 9 iunie 2016 la 23:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=SQyIKyd2gqA THERE IS ANOTHER WAY - Martin Luther King, Jr. 9 iunie 2016 la 23:38 UTC+03 Binomul hațegan Cultura hațegană gravitează în jurul lui Iv Martinovici și Radu Igna, poezia și proza, platonismul aristotelic și aristotelismul platonician. Ei sunt Mantaua din care am ieșit toți de la tata, perioada hațegană, până la marele Badiu Iancu, stahanovist al culturii informatice și cărților grele.

9 iunie 2016 la 23:23 UTC+03

FELIX RIAN, A YOUNG VOICE IN THE CONTEMPORARY POETRY “Being a poet, Cervantes says, is a cureless and very catchy disease.” The socalled disease seems to be at Felix Rian hereditary. His father, Raul Constantinescu, is a known and appreciated poet, author of some verses and essay volumes and didactic works also being a reputate professor. The son, grown in a benefactor intellectual atmosphere, graduate of the “Decebal” National College, the foreign languages section, in the present studenjt at philology, he had made his debut with a short story in the literary magazine “Provincia Corvina” remarking himself as well as a theatre author. He is going now at only twenty-one years old on his own road with this remarkable volume of verses entitled “Possible Immersion”, written in Romanian and translated into English, structured on three parts: “Ëncolpion” (haiku and tanka), “Old turned yellow papers” and “Ocean” poems. The fact that felix Rian chose haiku and tanka, this concentated form of poetic expression with fixed form, rigurous seventeen syllables in three verses 5,7,5, in haiku-us, respecting the three requirements “where”, “what”, “when” in diverse constructions and of thirtyone syllabes in tanka 5,7,5,7,7 – proves not only solid information of verses technique but also a special sensibillity and as well the inclination for miniatures and gentleness. Felix Constantinescu creates a certain atmosphere of mystery, thrill and regret, a remaining of visual memory, autumn, winter, wpring images often met in haiku-us. His lyrical scenes, dominated by visual images, which a painter could easily transpose on canvas gives off and estate of calm, urging to meditation, contemplating the seasons panorama. Thus, the damp white acacia announces the plain winter, with phosphorous cold, clear snowed pine shadow, the night is watery and above “Sky/ Beings and the One that is/ In eternity”. Or in this haiku: “”Through blue branches/ Cold electric mists/ End of winter”. The attempt towards asymetry and unusual typical to Japanese culture, the density of expressions, the alchemy of verb’s able to create real jewels it is not unknown to the young author which transposes in concentrated forms with distinguished finesse like a filigree what he lives, feels and thinks. There are some motifs which reoccur not only in the Japanese origin structures, like the one of he trees in different hypostasis: “The damp white acacia”, “yellowed”, “the plum-tres, black filigree” with “blue branches.” The different moments of time suggest to the poet unexpected images. Night: “Black porcelain/ Waves, green puddle of tea. Lacquered acacia.” Evening: “Beyond the window/ Evening, blue glass.?

White crystals.” Light: “”Liquid kerchiefs/ Glasasy reef throbbing./ Solar lights”. From his word painted stamps there are not missing the notataions from the native city, Hateg: “Here in Hateg/ The blocks of flats are dunes/ In the black darkness”. Or Hateg’s nature in a beautiful spring’s day: “Clouds like a blue sea/ Rippled by white waves/ Along trailes shadowed/ By the sun who drove away/ The dark to valleys and precipices.””(“Spring’s light”). As we see, Felix Rian’s poems are concentrated expressions of his eager search of equilibrium and harmony in nature, capturing the limit and the hidden thrill of the communion

with nature through the unique point of the evanescent and eternal in the same time: “The flower pots with plants showed up/ Brought seemingly by an aquatic stream/ Dragged along farther over the window/ In the damp dark/ In the northern night.””(“Young wood”). The reader will make an ideaabout the unstoppable passing of time from the next verses: “Evenly stones/ Brought by water? With gnawed traces of runes.” (“Erasures”). The third part of the volume, which is only in Romanian, would deserve a separate commentary, the poem having the subtitle “poem jazz”, evocating with much peruasion the syncopated world of jazz with its nostalgias and limit estates, specific to the American Universe. In permanent search of spirit’s illumination, taking bearings in the surroundings reality and discovering the essence in their eternal changing, Felix Rian starts as a full-fledged poet, sure on his art, a young voice in the actual Romanian poetry. RADU IGNA 9 iunie 2016 la 23:23 UTC+03 FELIX RIAN, A YOUNG VOICE IN THE CONTEMPORARY POETRY “Being a poet, Cervantes says, is a cureless and very catchy disease.” The socalled disease seems to be at Felix Rian hereditary. His father, Raul Constantinescu, is a known and appreciated poet, author of some verses and essay volumes and didactic works also being a reputate professor. The son, grown in a benefactor intellectual atmosphere, graduate of the “Decebal” National College, the foreign languages section, in the present studenjt at philology, he had made his debut with a short story in the literary magazine “Provincia Corvina” remarking himself as well as a theatre author. He is going now at only twenty-one years old on his own road with this remarkable volume of verses entitled “Possible Immersion”, written in Romanian and translated into English, structured on three parts: “Ëncolpion” (haiku and tanka), “Old turned yellow papers” and “Ocean” poems. The fact that felix Rian chose haiku and tanka, this concentated form of poetic expression with fixed form, rigurous seventeen syllables in three verses 5,7,5, in haiku-us, respecting the three requirements “where”, “what”, “when” in diverse constructions and of thirtyone syllabes in tanka 5,7,5,7,7 – proves not only solid information of verses technique but also a special sensibillity and as well the inclination for miniatures and gentleness. Felix Constantinescu creates a certain atmosphere of mystery, thrill and regret, a remaining of visual memory, autumn, winter, wpring images often met in haiku-us. His lyrical scenes, dominated by visual images, which a painter could easily transpose on canvas gives off and estate of calm, urging to meditation, contemplating the seasons panorama. Thus, the damp white acacia announces the plain winter, with phosphorous cold, clear snowed pine shadow, the night is watery and above “Sky/ Beings and the One that is/ In eternity”. Or in this haiku: “”Through blue branches/ Cold electric mists/ End of winter”. The attempt towards asymetry and unusual typical to Japanese culture, the density of expressions, the alchemy of verb’s able to create real jewels it is not unknown to the young author which transposes in concentrated forms with distinguished

finesse like a filigree what he lives, feels and thinks. There are some motifs which reoccur not only in the Japanese origin structures, like the one of he trees in different hypostasis: “The damp white acacia”, “yellowed”, “the plum-tres, black filigree” with “blue branches.” The different moments of time suggest to the poet unexpected images. Night: “Black porcelain/ Waves, green puddle of tea. Lacquered acacia.” Evening: “Beyond the window/ Evening, blue glass.?

White crystals.” Light: “”Liquid kerchiefs/ Glasasy reef throbbing./ Solar lights”. From his word painted stamps there are not missing the notataions from the native city, Hateg: “Here in Hateg/ The blocks of flats are dunes/ In the black darkness”. Or Hateg’s nature in a beautiful spring’s day: “Clouds like a blue sea/ Rippled by white waves/ Along trailes shadowed/ By the sun who drove away/ The dark to valleys and precipices.””(“Spring’s light”). As we see, Felix Rian’s poems are concentrated expressions of his eager search of equilibrium and harmony in nature, capturing the limit and the hidden thrill of the communion with nature through the unique point of the evanescent and eternal in the same time: “The flower pots with plants showed up/ Brought seemingly by an aquatic stream/ Dragged along farther over the window/ In the damp dark/ In the northern night.””(“Young wood”). The reader will make an ideaabout the unstoppable passing of time from the next verses: “Evenly stones/ Brought by water? With gnawed traces of runes.” (“Erasures”). The third part of the volume, which is only in Romanian, would deserve a separate commentary, the poem having the subtitle “poem jazz”, evocating with much peruasion the syncopated world of jazz with its nostalgias and limit estates, specific to the American Universe. In permanent search of spirit’s illumination, taking bearings in the surroundings reality and discovering the essence in their eternal changing, Felix Rian starts as a full-fledged poet, sure on his art, a young voice in the actual Romanian poetry. RADU IGNA 9 iunie 2016 la 22:33 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=fKFEjZ98Q4s 9 iunie 2016 la 22:28 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=uMGjN8-9IG0&hd=1#t=153.843854 9 iunie 2016 la 22:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5L8-FTvSVxs&hd=1 This song is second after Mozart.

9 iunie 2016 la 21:31 UTC+03 The Beatles - Imagine, Hey Jude. C-esti copil?!

9 iunie 2016 la 21:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Antoaneta Cojocaru.

9 iunie 2016 la 21:07 UTC+03 9 iunie 2016 la 21:03 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Elizabeth Taylor.

9 iunie 2016 la 21:02 UTC+03 PSD-ul sunt fostii criminali. Noi suntem fostii martiri.

9 iunie 2016 la 21:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ioan Ivaşcu.

9 iunie 2016 la 20:45 UTC+03 Civilizație Evoluția nu există, dar civilizația da. Trebuie să nu mai trăim ca fiarele în amfiteatru, luptându-ne unii cu alții până la moarte. Nimeni nu mai trebui să trăiască o viață în chin pentru că este numit nebun de către oameni în fiecare zi. trebuie ca oamenii să devină buni ca uriașii din Brobdingnag.

Cuvântul nebun și celelalte peiorative pe care le auzim în fiecare zi să devină perimate, să provoace rușine celor care le spun, nu celor despre care se spun.

Asta dacă umanitatea crede în civilizație. Libertate pentru pacienți!

9 iunie 2016 la 20:43 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Klub Gwarek.

9 iunie 2016 la 20:06 UTC+03 http://www.teste.biz/rezultat-test.php?id=46 9 iunie 2016 la 20:06 UTC+03 http://www.teste.biz/rezultat-test.php?id=46 9 iunie 2016 la 18:51 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 9 iunie 2016 la 17:57 UTC+03 9 iunie 2016 la 17:56 UTC+03 9 iunie 2016 la 17:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Jerry Seinfeld.

9 iunie 2016 la 17:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

9 iunie 2016 la 17:13 UTC+03 9 iunie 2016 la 16:27 UTC+03 Trăim cea mai mare criză spirituală din istoria oamenilor. Nu mai putem, avea încredere în nimic de pe Pământ, nici în Dumnezeu nici în noi înșine. Toți ne vom întâlni la Judecata de Apoi.

9 iunie 2016 la 16:23 UTC+03 FELIX RIAN, O VOCE TÂNĂRĂ ÎN LIRICA ACTUALĂ „A fi poet, zice Cervantes, este, zice-se, o boală de nelecuit și foarte molipsitoare”. Numita boală pare a fi la Felix Rian ereditară. Tatăl acestuia, Raul Constantinescu, este un cunoscut și apreciat poet, autor al mai multor volume de versuri, eseuri, precum și lucrări didactice, fiind domnia sa și un reputat profesor. Fiul, crescut într-o binefăcătoare atmosferă intelectuală, absolvent al Colegiului Național „Decebal” din Deva, secția limbi străine, actualmente student la litere, a debutat cu proză scurtă în revista literară „Provincia Corvina”, remarcându-se și ca autor de piese de teatru. Pornește acum, la numai douăzeci și unu de ani pe propriul drum cu acest remarcabil volum de versuri intitulat „Imersiune posibilă”, scris în română și tradus în engleză, structurat în trei părți „Engolpion” (haiku-uri și tanka), „Hârtii îngălbenite” și „Ocean”, (poem-jazz), netradus. Faptul că Felix

Rian a optat pentru haiku și tanka, această formă concentrată a exprimării poetice cu formă fixă, riguroasă – șaptesprezece silabe în trei versuri, 5,7,5, în haiku-uri, și de treizeci și unu de silabe în cinci versui în tanka, 5,7,5,7,7 , respectând cele trei cerințe, „unde”, „ce”, „când”, în diverse construcții – demonstrează nu doar solide cunoștințe de tehnica versurilor, ci și o sensibilitate deosebită și în același timp înclinația pentru miniatural și gingășie. Felix Rian creează o anumită atmoseră de taină, fior și regret, o persistență a memoriei de singularizare a imaginilor de toamnă, iarnă, primăvară, cu precădere în haikuuri. Scenele sale lirice, dominate de imagini vizuale pe care un pictor le-ar putea transpune cu ușurință pe pânză, degajo o stare de calm, îndemnând la meditație, contemplând panorama anotimpurilor. Astfel, salcâmul umed și alb anunță palida iarnă, cu frig fosforescent, limpede, umbră de pin nins, noaptea este apoasă, iar deasupra „Cer / Ființe și Cel ce e / În veșnicie”. Sau în acest haiku „Prin crengi albăstrii / Reci cețuri electrice. / Sfârșit de iarnă.” Tentativa spre asimetrie și insolit specifică japonezilor, densitatea expresiei, alchimia verbelor, capabile să creeze adevărate giuvaeruri, îl paște și pe tânărul autor care transpune în forme concentrate cu finețe distinctă ca într-un filigran ceea ce trăiește, simte și gândește. Există câteva motive care revin nu doar în structurile de sorginte japoneză, cum este cel al pomilor în diferite ipostaze. „Salcâmul umed și alb” „îngălbenit”, „prunii, negru filigran”, având „crengile albăstrii”.

Diferitele momente ale timpului sugerează poetului imagini neașteptate.

Noaptea Porțelan negru/ Unde verde ochi de ceai .../ Salcâm smălțuit”. Seara „Dincolo de geam/ Seara, albastră sticlă./ Cristale albe.” Lumina „Falduri lichide/ Recif sticlos palpitând./ Solare lumini.” Din expoziția sa de stampe pictate prin cuvinte, nu lipsesc notațiile despre Hațegul natal Aici în Hațeg/ Blocurile sunt dune/ În neagră beznă. Sau natura hațegană într-o frumoasă zi de primăvară Norii ca o mare albastră/ Vălurită de încrețituri albe/ printre dâre umbrite puțin/De soarele ce a alungat/ Întunericul prin văi și prăpăstii.” (Lumina primăverii). După cum vedem, poeziile lui Felix Rian sunt expresii concentrate ale stărilor sale de înfigurată căutare a echilibrului și armoniei în natură, surprinzând limita și fiorul ascuns al comuniunii cu natura pin punctul unic al clipei efemere și veșnice în același timp „Apărură ghivecele cu plante/ Aduse parcă de un șuvoi acvatic/ Târâte mai departe pe fereastră/ În întunericul umed/ În noaptea nordică.” (Lemn tânăr). Cititorulîși va face o idee despre trecerea inexorabilă a timpului din următoarele versuri „Pietre netede/ Aduse de ape/ Cu urme roase de rune”. (Ștersături). Partea a treia a volumului ar merita un comentariu aparte, având în vedere căare subtitlul „poem jazz”, evocând cu multă forță de convingere lumea sincopată a jazzului cu nostalgiile și stările ei limită, specifice universului american. Pornit în permanentă căutare a iluminării spiritului, sondând realul și descoperind esențele în eterna lor schimbare, Felix Rian pășește ca un poet format, sigur pe arta sa, o voce tânără în lirica românească actuală. RADU IGNA 9 iunie 2016 la 16:23 UTC+03

FELIX RIAN, O VOCE TÂNĂRĂ ÎN LIRICA ACTUALĂ „A fi poet, zice Cervantes, este, zice-se, o boală de nelecuit și foarte molipsitoare”. Numita boală pare a fi la Felix Rian ereditară. Tatăl acestuia, Raul Constantinescu, este un cunoscut și apreciat poet, autor al mai multor volume de versuri, eseuri, precum și lucrări didactice, fiind domnia sa și un reputat profesor. Fiul, crescut într-o binefăcătoare atmosferă intelectuală, absolvent al Colegiului Național „Decebal” din Deva, secția limbi străine, actualmente student la litere, a debutat cu proză scurtă în revista literară „Provincia Corvina”, remarcându-se și ca autor de piese de teatru. Pornește acum, la numai douăzeci și unu de ani pe propriul drum cu acest remarcabil volum de versuri intitulat „Imersiune posibilă”, scris în română și tradus în engleză, structurat în trei părți „Engolpion” (haiku-uri și tanka), „Hârtii îngălbenite” și „Ocean”, (poem-jazz), netradus. Faptul că Felix Rian a optat pentru haiku și tanka, această formă concentrată a exprimării poetice cu formă fixă, riguroasă – șaptesprezece silabe în trei versuri, 5,7,5, în haiku-uri, și de treizeci și unu de silabe în cinci versui în tanka, 5,7,5,7,7 , respectând cele trei cerințe, „unde”, „ce”, „când”, în diverse construcții – demonstrează nu doar solide cunoștințe de tehnica versurilor, ci și o sensibilitate deosebită și în același timp înclinația pentru miniatural și gingășie. Felix Rian creează o anumită atmoseră de taină, fior și regret, o persistență a memoriei de singularizare a imaginilor de toamnă, iarnă, primăvară, cu precădere în haikuuri. Scenele sale lirice, dominate de imagini vizuale pe care un pictor le-ar putea transpune cu ușurință pe pânză, degajo o stare de calm, îndemnând la meditație, contemplând panorama anotimpurilor. Astfel, salcâmul umed și alb anunță palida iarnă, cu frig fosforescent, limpede, umbră de pin nins, noaptea este apoasă, iar deasupra „Cer / Ființe și Cel ce e / În veșnicie”. Sau în acest haiku „Prin crengi albăstrii / Reci cețuri electrice. / Sfârșit de iarnă.” Tentativa spre asimetrie și insolit specifică japonezilor, densitatea expresiei, alchimia verbelor, capabile să creeze adevărate giuvaeruri, îl paște și pe tânărul autor care transpune în forme concentrate cu finețe distinctă ca într-un filigran ceea ce trăiește, simte și gândește. Există câteva motive care revin nu doar în structurile de sorginte japoneză, cum este cel al pomilor în diferite ipostaze. „Salcâmul umed și alb” „îngălbenit”, „prunii, negru filigran”, având „crengile albăstrii”.

Diferitele momente ale timpului sugerează poetului imagini neașteptate.

Noaptea Porțelan negru/ Unde verde ochi de ceai .../ Salcâm smălțuit”. Seara „Dincolo de geam/ Seara, albastră sticlă./ Cristale albe.” Lumina „Falduri lichide/ Recif sticlos palpitând./ Solare lumini.” Din expoziția sa de stampe pictate prin cuvinte, nu lipsesc notațiile despre Hațegul natal Aici în Hațeg/ Blocurile sunt dune/ În neagră beznă. Sau natura hațegană într-o frumoasă zi de primăvară Norii ca o mare albastră/ Vălurită de încrețituri albe/ printre dâre umbrite puțin/De soarele ce a alungat/ Întunericul prin văi și prăpăstii.” (Lumina primăverii). După cum vedem, poeziile lui Felix Rian sunt expresii concentrate ale stărilor sale de înfigurată căutare a echilibrului și armoniei în natură, surprinzând limita și fiorul ascuns al comuniunii cu natura pin punctul unic al

clipei efemere și veșnice în același timp „Apărură ghivecele cu plante/ Aduse parcă de un șuvoi acvatic/ Târâte mai departe pe fereastră/ În întunericul umed/ În noaptea nordică.” (Lemn tânăr). Cititorulîși va face o idee despre trecerea inexorabilă a timpului din următoarele versuri „Pietre netede/ Aduse de ape/ Cu urme roase de rune”. (Ștersături). Partea a treia a volumului ar merita un comentariu aparte, având în vedere căare subtitlul „poem jazz”, evocând cu multă forță de convingere lumea sincopată a jazzului cu nostalgiile și stările ei limită, specifice universului american. Pornit în permanentă căutare a iluminării spiritului, sondând realul și descoperind esențele în eterna lor schimbare, Felix Rian pășește ca un poet format, sigur pe ata sa, o voce tânără în lirica românească actuală. RADU IGNA 9 iunie 2016 la 15:29 UTC+03 3) Felix RIAU , Imersiune posibila , Editura Calauza V, Deva, 2004, editie bilingva, 100 p. Lumea poetilor care scriu haiku se poate mîndri ca prin Felix Riau a mai cîstigat un adept-practicant si nu unul oarecare. „Jos în gradina/ E zapada muceda/ Soarele-bec aprins” sau „Dincolo de geam/ Seara, albastra sticla./ Cristale albe”, „Fulgi picura din stalactitele cerului/ Pe monolitii deja bocna” ( Cimitir evreiesc , p. 53), „Falduri lichide/ Recif sticlos palpitînd/ Solare lumini” (p. 34), sînt doar cîtev a exemple de poeme în acest stil, poeme încarcate de sensibilitate. Felix Riau are, si datorita profesiei un adevarat cult al scenariului, al spectacolului. Fiecare poem, haiku, distih sau poem jazz, defineste o anume situare într-un spatiu. Asa cum inspirat spune Radu Igna în prefata sa „autorul creeaza o anumita atmosfera de taina, fior si regret, o persistenta a memoriei vizuale de singularizare a imaginilor…” (p. 5). Tinînd cont de faptul, ca Cervantes defineste „poetul ca posesor al unei boli de nelecuit si foarte molipsitoare”, speram ca aceasta voce lirica viguroasa, mereu gata sa descopere noi universuri, sa nu se poata lecui si sa fie un autor de cautat pentru cartile viitoare de care, cu siguranta, ca vom mai auzi. „Pana pasarii era ca în ilustratele/ Cartilor de povesti/ Galbena/ Aprinsa/ Astfel Pasarea îmi spunea:/ «Esti al meu»/ Astfel mi se spunea/ «Esti al nostru»” ( Protega me , p. 44). (în Convorbiri literare) 9 iunie 2016 la 15:16 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=-TtRHWoiF1g 9 iunie 2016 la 15:06 UTC+03 Să bea și să înjure. - Tom Sawyer. Trebuie să înmutesc. Eu îmi pierd cumpătul în fața nedreptății. Asta e buba mea exterioară. Buba interioară sunt gândurile. Ăstea-s bubele mari și barosane și puroiate.

9 iunie 2016 la 14:55 UTC+03 Laudele înnebunesc oamenii.

9 iunie 2016 la 14:19 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Iuo1LQ0oV3o&hd=1 Rock is dead, punk's in a coma.

9 iunie 2016 la 13:51 UTC+03

Democrația salvează România.

9 iunie 2016 la 13:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de ASR Principesa Maria a Romaniei.

9 iunie 2016 la 13:34 UTC+03 OPERA ANTUMĂ 2003-2015 (2017) 2004 2011 2015 2015 + Addendă Dați șarpelui un loc în primul rând! + 2 texte (Pedofilie și vitralii, Dialectica sexuală a lui Felix Supermann) Poezii electrice + Versuri scrise la lumina întunericului (poeme 1997). Felix Rian 9 iunie 2016 la 13:07 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Andrei Mihai.

9 iunie 2016 la 11:57 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

9 iunie 2016 la 11:55 UTC+03 9 iunie 2016 la 11:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Marin Gherman.

9 iunie 2016 la 00:35 UTC+03 https://vimeo.com/112639971 9 iunie 2016 la 00:35 UTC+03 https://vimeo.com/112639971 9 iunie 2016 la 00:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

9 iunie 2016 la 00:09 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit evenimentul creat de Imparte speranta alaturi de noi.

8 iunie 2016 la 23:28 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

8 iunie 2016 la 23:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

8 iunie 2016 la 23:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de uCatholic.

8 iunie 2016 la 22:36 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de File de istorie.

8 iunie 2016 la 22:28 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

8 iunie 2016 la 22:25 UTC+03 punk writer. # # # # 8 iunie 2016 la 22:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Danielle Ate the Sandwich.

But the kids can tell you who's who.

8 iunie 2016 la 22:00 UTC+03

Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Patong Beach, Phuket.(หาดปป่ าตอง ภภูเกก็ต).

8 iunie 2016 la 20:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Jesus and Mary.

8 iunie 2016 la 20:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Horia Adrian Ionescu.

8 iunie 2016 la 20:31 UTC+03 Fuck Pentru ca nu exista decat o Luna O singura viata O singura Biserica Nu ma nascut decat o femeie Dar nu uita aleea cu plopi De o mie de kilometri Si nu uita cartea In care vorbesti Tu esti fata cu ochi arsi De carbune rosu topit Si lacrimile mele Iti stropesc ochii trist.

8 iunie 2016 la 20:14 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

8 iunie 2016 la 20:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

8 iunie 2016 la 19:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=qQtTlttvnf0&hd=1 8 iunie 2016 la 19:30 UTC+03 Fuck.

8 iunie 2016 la 19:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

8 iunie 2016 la 18:28 UTC+03 http://www.teste.biz/rezultat-test.php?id=2 Se țin de prostii. Beware. *-* 8 iunie 2016 la 17:29 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Radio România Cultural.

8 iunie 2016 la 17:26 UTC+03 Genius. Hm. 8 iunie 2016 la 15:17 UTC+03 8 iunie 2016 la 15:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

8 iunie 2016 la 14:50 UTC+03 Nu există decât o singură idee. Toate ideile sunt una singură. Pământul e șapte miliarde de oglinzi care se reproduc și sunt o singură oglindă. Cine se privește în ea? Acesta e singurul semn de întrebare și acesta punctul.

8 iunie 2016 la 12:40 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

8 iunie 2016 la 12:16 UTC+03 Securiștii sunt cei mai lași oameni. De aia se numesc securiști. Sunt ca șobolanii.

Dacă te doare-n pulă de ei nu mai au ce-ți face. Dar lor le pasă de tot și de toate. Și nu-i ajută creierul decât să bea, să se fută și să mânce.

8 iunie 2016 la 12:12 UTC+03

I AM LITTLE BOY I AM LITTLE BOY I AM LITTLE BOY I AM LITTLE BOY I AM LITTLE BOY I AM LITTLE BOY I AM LITTLE BOY I AM LITTLE BOY I AM LITTLE BOY DON T FUCK WITH ME DON T FUCK WITH ME DON T FUCK WITH ME DON T FUCK WITH ME DON T FUCK WITH ME DON T FUCK WITH ME DON T FUCK WITH ME DON T FUCK WITH ME CHARLIE CHARLIE CHARLIE CHARLIE CHARLIE CHARLIE CHARLIE CHARLIE CHARLIE I AM LITTLE BOY I AM LITTLE BOY...

8 iunie 2016 la 12:04 UTC+03 SHUTDOWN KREMLIN Did you have enough pain? Want some M o r e? Ha ha ha Ha ha ha.

8 iunie 2016 la 12:04 UTC+03 SHUTDOWN Did you have enough pain? Want some M o r e? Ha ha ha Ha ha ha.

8 iunie 2016 la 11:59 UTC+03 Red Computer There is a computer Red He sits alone In his head. Ha ha ha He would be free If can be But freedom and he Is a falling tree. Ha ha ha.

8 iunie 2016 la 11:53 UTC+03 Maria Olaru și cartea ei despre viața de gimnastă... Vreau să vă spun că eu am făcut liceul de muzică Ion Vidu din Timișoara, nimic excepțional dar totuși legat de vocație. Dragilor, bătaia era la ordinea zilei!!! Învățătoarea mea bătea cel puțin un copil pe zi in fața clasei. Era un spectacol deja obișnuit mai ales că Tova Mayer avea preferații ei la bătuceală. Până și noi am început să-i desconsiderăm și ne băteam joc de ei. Că lovea tare m-am convins atunci când a venit rândul meu la bătaie. M-a tras de păr atât de tare încât am rămas cheală intr-o zonă a capului de îmi scoteam șuvițe întregi din păr. Asta pe lângă cele două palme peste față și alte câteva peste cap și mâini. Motivul? Că nu aveam cordeluță, părul legat și etichetă la caiet. (Mama o să afle asta acum de pe fb dacă citește!) Dar nu e tot! Aveam un profesor de vioară care bătea copiii de pe coridoare dacă făceau gălăgie. Un coleg a rămas cu sechele la o ureche după o palmă zdravănă. Primeam si liniare peste palme (noi care aveam nevoie de mâini și degete sănătoase) dar asta era ceva light. Puțini dintre noi am făcut performanțe artistice dar sigur sigur sigur am devenit ființe agresive. (...)

8 iunie 2016 la 11:47 UTC+03 Los teroristos estan muy duros.

8 iunie 2016 la 11:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

8 iunie 2016 la 11:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

8 iunie 2016 la 11:15 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Adevărul.

Tough.

8 iunie 2016 la 11:01 UTC+03

1998, TOAMNA Atata suferinta. Atata suferinta. E tarziu, Sa dorm...

JURNAL!!!!!!! F.R., iunie 2016 8 iunie 2016 la 10:51 UTC+03 Existentialismul meu. Totul trebuie pus sub semnul intrebarii chiar si semnul intrebarii. Chiar si Dumnezeu, eu sau statul daca nu rezistam semnului intrebarii, should go.

8 iunie 2016 la 10:46 UTC+03 Filozofia e un truc inventat de Socrate.

8 iunie 2016 la 10:42 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Marin Gherman.

8 iunie 2016 la 10:34 UTC+03 Here's the fucking cop, get the fuck out of here.

8 iunie 2016 la 10:21 UTC+03 Presupun ca testul IQ asa cum se prezinta pana in prezent masoara mai ales lobul drept. Lobul stang nu se supune legilor biologice pe care le-am adoptat drept dogme. Lobul drept este euclidian, lobul stang nu. Deasemenea in IQ lobii sunt inegali. Punctul meu aquaforte e lobul stang.

8 iunie 2016 la 09:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Cafer Tan. 7 iunie 2016 la 23:50 UTC+03 Knock-knock. I said knock-knock freak. Who's there? Your long lost Mommy and Daddy. Can you hear them?!

7 iunie 2016 la 23:38 UTC+03 Hier stehe Ich. Ich kannt nicht Anders. Gott hilfe mich.

7 iunie 2016 la 23:05 UTC+03 Unii oameni isi maresc penisul, eu imi maresc creierul.

7 iunie 2016 la 22:45 UTC+03 Fuck I wanna help I wanna love But society Was made By MM. 7 iunie 2016 la 22:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de FOCH. 7 iunie 2016 la 22:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de FOCH. 7 iunie 2016 la 22:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu este interesat de Muzyczne Pogwarki: FOCH. 7 iunie 2016 la 22:16 UTC+03 7 iunie 2016 la 22:13 UTC+03 Eye pop.

7 iunie 2016 la 22:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

7 iunie 2016 la 21:28 UTC+03 Radio Romania Actualitati ieri s-a dat in stamba.

7 iunie 2016 la 21:12 UTC+03 SEXLESS SOUL

7 iunie 2016 la 21:11 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

7 iunie 2016 la 20:59 UTC+03 My own fucking son's a junkie, what can you do?

7 iunie 2016 la 20:45 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de I am a Woman of God. 7 iunie 2016 la 20:42 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

7 iunie 2016 la 20:40 UTC+03 Commentul ca specie literara. Similitudini haiku, tanka, rubayat, epigraf, aforism, maxima, distih, poem pillatian.

7 iunie 2016 la 20:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ioan Ivaşcu.

7 iunie 2016 la 20:31 UTC+03 For your own sakes, give a little!

7 iunie 2016 la 20:23 UTC+03 Trupul se hraneste prin hrana mancarii, iar sufletul prin fapte bune. - C. Moise.

7 iunie 2016 la 20:17 UTC+03 Cand cineva voieste sa faca bine, sa nu dea celor lenesi, ci celor muncitori. - C. Moise.

7 iunie 2016 la 20:14 UTC+03 Oricat ii da Dumnezeu bogatului, nu se multumeste si cat cere saracul nu i se plateste. C. Moise.

7 iunie 2016 la 19:53 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mary's Miraculous Medal Family.

7 iunie 2016 la 19:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

7 iunie 2016 la 19:45 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

7 iunie 2016 la 19:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Julia Louis-Dreyfus.

7 iunie 2016 la 19:38 UTC+03 Un ajutor mic si facut la vreme pretuieste mai mult decat o suta de faceri de bine facute tarziu. - C. Moise.

7 iunie 2016 la 19:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Lusiana Drăguşin.

7 iunie 2016 la 19:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

7 iunie 2016 la 19:28 UTC+03 FR ## ##.

7 iunie 2016 la 19:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Ngayon at Kailan Man. 7 iunie 2016 la 19:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

7 iunie 2016 la 19:14 UTC+03 Cititul e culturism, inteligenta atletism 7 iunie 2016 la 18:35 UTC+03 Azi am vrut de la sase dimineata sa traduc Declaration of Independence dar netul a fost interzis 12 ore.

7 iunie 2016 la 18:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Marian Godina.

7 iunie 2016 la 18:29 UTC+03 Just some fucked up guy. Constantinescu.

7 iunie 2016 la 18:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Filotheu Bălan.

7 iunie 2016 la 18:12 UTC+03 Intre cele omise remarcam mai ales pasajul privitor la rascoala lui Gheorghe Doja, a carei descriere Miro Costin o traduce, dar lasa la o parte fraza in care autorul sas indreptateste pe tarani: "Taranii mai inainte (de rascoala) erau tratati cu asprime si obraznicie de catre nobili si multi aproape pana la sange". - Eugen Barbu, Caietele Principelui, IV, pag. 97 7 iunie 2016 la 18:01 UTC+03 OMUL SIMPLU THE SIMPLE MAN 7 iunie 2016 la 17:27 UTC+03 Efort intelectual + efort fizic + gândit + mâncare + somn = Brain 7 iunie 2016 la 17:25 UTC+03 M-am întors la lemne cu cine le-a făcut. E altă zi și m-am oprit să scriu ca un zombi. Mă simt de parcă de la începutul timpului am stivuite lemne ciopârțite ori le-am pus în grilajul cu flăcăi ca pe copiii Auschwitzului. Împuțită e viața frate. Împuțită ca o diaree cu vodcă. Ia să mă ridic și să mai pun niște lemne până nu devin un salcâm negru și eu bun de tăiat de topoare de gheață. Ia să fac eu un protest prin muncă. Fiecare butuc e o cărămidă în zidul unei temnițe.

Reclădesc Doftana în stil maramureșenesc.

7 iunie 2016 la 17:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

7 iunie 2016 la 17:01 UTC+03 7 iunie 2016 la 16:57 UTC+03 7 iunie 2016 la 16:53 UTC+03 7 iunie 2016 la 08:45 UTC+03 Capodopera, no.

7 iunie 2016 la 08:39 UTC+03 7 iunie 2016 la 08:37 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Citeștebiblia.

7 iunie 2016 la 03:42 UTC+03 B-24_Liberator - 4 aprilie 1944 _moartea venea din cer_ 7 iunie 2016 la 02:12 UTC+03 Frumusețea armatei este că îți dă putere nelimitată într-un univers nelimitat dacă te supui unui Dumnezeu nelimitat. Over.

7 iunie 2016 la 02:03 UTC+03 Știți, io-s cam tâmpit și e două și două și vreau să văd România că stă drepți.

Asta e damblaua mea. Nu trebuie să vă fotografiați, știu că acum stați drepți.

Hai, onoru!

7 iunie 2016 la 01:16 UTC+03 I do not know peace, but I know war, I do not know life, but I know Death.

7 iunie 2016 la 01:07 UTC+03 În liceu îi spuneam doamnei psiholog că mă fascinau tobele de la Metallica erau inteligente, spuneam - și basul lui Cliff Burton, dar nu înțelegea nimic.

Acum când ascult parcă citesc Abecedarul. Metallica e muzică pentru Quijote și Panza.

7 iunie 2016 la 00:37 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

7 iunie 2016 la 00:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Doru Braia.

7 iunie 2016 la 00:25 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de uCatholic.

7 iunie 2016 la 00:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de National Suicide Prevention Lifeline '1-800-273-TALK (8255)'.

7 iunie 2016 la 00:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Citeștebiblia.

Ceau Darvin.

7 iunie 2016 la 00:09 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

7 iunie 2016 la 00:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

7 iunie 2016 la 00:05 UTC+03 Voi stiti cine-i skipper aici? Si stiti cine-i Bossul? Si stiti cine sunteti voi? Si de ce? Pentru ca nu munciti.

7 iunie 2016 la 00:02 UTC+03 Eu nu votez, dar cand votez votez cu butonul rosu.

6 iunie 2016 la 23:59 UTC+03

Rusu tot violeaza Romania dar Romania il iubeste pe Americanu. Problema Lumii e ca pe noi ne tine.

6 iunie 2016 la 23:53 UTC+03 Daca rusii o sa incerce sa ia iar Estul o sa fie un foc urias din Serbia la Vladivostok. Inteles?! Drepti!!

6 iunie 2016 la 23:46 UTC+03 Romania a ajuns un stat bananier.

6 iunie 2016 la 23:39 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Lumea lui Banciu.

6 iunie 2016 la 23:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

6 iunie 2016 la 23:05 UTC+03 Dupa alegeri in Matrixia La o zi trecuta tara dormea turtita de tuica si atac psiho iar radioul isi schimbase glasul. Intelectualilor le revenisera obsesiile si fobiile si iarasi meditau inconstient asupra sinuciderii. Fiecare creier era un dipol, hipnotizat. Fizicienii rusi violau iar popoare. Jude sarutase iar obrazul Europei.

Matrixia era tampita si orgasmica, iar matrixienilor incepusera sa le creasca uriase coarne negre. Putinii care isi scoteau cipul din creier vorbeau un pic inainte sa moara. Vii, oamenii murisera. In palate populare demonii cu dracii isi dadeau mana. In sufletele obidite se pregatea 1917. In mintea filozofica se nascu ideea razboiului civil ca mantuire din servitute.

6 iunie 2016 la 22:09 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Hayley Westenra.

6 iunie 2016 la 22:03 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

6 iunie 2016 la 21:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

6 iunie 2016 la 21:31 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Saint Thérèse.

6 iunie 2016 la 20:58 UTC+03 SINGUR ÎN MOARTE Felix Rian 2016 SUNT omul singur. Mi-am luat puțin timp lângă biblioteca de butuci. Stau întins în poziția astronautului în șopron acoperit cu ciment ondulat ca într-un adăpost antiaerian. Butucii există încă, plini de nisip și cu sâmburi roșii de cireșe. Circumvoluțiunile încâlcite și scurtcircuitate și creierul învălmășit auzind urletele din universul apropiat se gândesc numai la moarte. Singur în muncă și singur în moarte. Obsedat de drumuri nu merg pe nici un drum. Cireșele mâncate sunt ochii mei, butucii sunt oasele mele, cenușa e mama mea. Demonii au coborât pe pământ și au făcut copii și demoni suntem cu toții ca morții. Eu te bântui pe tine, tu mă bântui pe mine, vine noaptea, apare urletul Lunii și totul se petrece ca la Pitești în cea mai clară chietudine. Suntem atât de torturați încât nimeni nu ne mai aude urletele, ireali cu toții am devenit pixeli, ușor de salvat, ușor de înlocuit. Plăcerea secolului trecut s-a transformat într-un muget surd, orb, de Pasifae, fără capăt.

Urletul lui Sid Vicious a înlocuit viața. Cei mai puri devin cranii de cristal, ceilalți devin proteine. Dragostea a murit, nu te poți îndrăgosti de carne, Romantismul a fost trădat, Julieta violată. Toți știm că există Dumnezeu, dar nu mai suntem liberi, și vedem în creștinism un bisnis. De la Papă la sataniști și înapoi toți sunt niște idioți, cel puțin în părerea noastră. Și numele nostru mistic e Foamea după cum al Israelului e Noaptea. America, Curva, Europa, Curvu, Rusia, Străinul, iar restul lumii e o pată albă. Moarte trebuie să fii pe undeva.

Penicilina ne-a lungit la toți viața, dar atavismul morții a rămas în sufletele noastre. De aia copiii ori ascultă rock, ori se sinucid ori devin ssiști. Moartea e ultimul zeu care trebuie ucis și e nevoie de Zeus pentru o asemenea crimă. Până atunci creierele noastre urlă în abjecție extatică ori extaz abject și sunt tot mai puține păsări pe cerul zgâriat de avioane. Azi ni se spune să vorbim. Mâine ni se va ordona să urlăm. Și toți uităm ce este în urma noastră. Cum ar fi să înghețe fashionul vreo cinci ani și să nu se mai scrie compasiune pe 10 dolari? Cum ar fi ca misionarii și Schweitzerii să meargă în Gaza? Și actrițele să fie niște prințese? Și cum ar fi ca oamenii să nu moară?

6 iunie 2016 la 19:18 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2idm6w 6 iunie 2016 la 18:06 UTC+03 Daca nu canti, nici nu asculta, daca nu scrii, nici nu citi, daca nu iubesti.

6 iunie 2016 la 17:55 UTC+03 daddy's gonna die daddy's gonna die x4 he will up and die we will down and cry 6 iunie 2016 la 17:43 UTC+03 Muzica blues nu se sustine pe albume. Cantecele integistrate izolat, iconice, hipnotice, mnemotehnice sunt bluesul. Demult bluesul a murit si acum a inviat in mormant.

6 iunie 2016 la 17:36 UTC+03 Cultura evolueaza, valorile sunt imuabile.

6 iunie 2016 la 17:34 UTC+03 love i love my woman my woman loves me too i love my woman my woman loves me too we love we hell the devil love we too 6 iunie 2016 la 17:21 UTC+03 NOW, Blues.

6 iunie 2016 la 17:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Michael Rapaport.

6 iunie 2016 la 17:11 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

6 iunie 2016 la 17:00 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Carro de Baiano.

6 iunie 2016 la 16:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Emil Brumaru.

6 iunie 2016 la 16:48 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Radio România Cultural.

6 iunie 2016 la 16:45 UTC+03 Amfora Immersion Canon Lumina Momentul Intunericul Electrice Electro 6 iunie 2016 la 16:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Radio România Cultural.

6 iunie 2016 la 16:37 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

6 iunie 2016 la 16:33 UTC+03 Daca se pierd cartile electro, se pierd si albumele rock, filmele si videoclipurile Mtv. Dupa cinci sute de ani lemnul poate sa respire.

6 iunie 2016 la 16:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Funky Boy. 6 iunie 2016 la 16:23 UTC+03 Asemeni rotii, tiparului si penicilinei, Internetul face parte din civilizatie.

6 iunie 2016 la 15:54 UTC+03 De azi la o zi de la moartea lui Jung scriitorul adevarat trebuie sa scrie live in ringul sufletului sau cu propriul sange inconjurat de o arena monstruoasa de fiare flamande. Orice altceva e laba. Scriitorul blues, si bluesul se inregistreaza la puscarie nu in studio.

6 iunie 2016 la 15:48 UTC+03 Si turci?

6 iunie 2016 la 15:45 UTC+03 Azi cartea a murit.

6 iunie 2016 la 15:31 UTC+03 Va rog nu il mai publicati pe tata pentru ca acum e Titu Maiorescu. Tot ce scriu moi nu merita publicat.

6 iunie 2016 la 15:04 UTC+03 Eu am pensie tata are pensie. Pensia tatei merge la tata pensia mea merge la tata.

El merge la Alba Iulia sa-si lanseze cartea eu, blochist, trebuie sa tai lemne tot timpul aproape mereu nemancat, mustrat si urlat la cap toata ziua. Si eu desi aduc 800 de lei in casa eu nu sunt poet si scriitor eu n-am voie sa public. Pagina de jurnal. Toti oamenii care su scris jurnale au sfarsit-o rau. Nu sunt un fiu, cele mai bune perspective ale mele sunt de argat. Din intelectual a ajuns boier.

6 iunie 2016 la 14:50 UTC+03 Felix Rian nu are voie sa publice pentru ca Raul Constantinescu nu crede in scrisul lui si n-are bani de dat pe carti. Raul Constantinescu nu mai este un poet, este un circar exploatator de copii. Felix Rian nu exista. Traiesc un zbucium interior permanent. Orice vreau sa fac fac in piedici si tracasari si descurajari si daca il fac dupa aia se dovedeste bun. Taic-meu ii mai handicapat ca mine Taicameu ii mai handicapat ca mine Doamne Incerc sa ma ridic Dar n-am voie la bine Oh Lord. Daca nu exista Dumnezeu ma sinucideam in copilarie, Parinte God,

nobody else gives a fuck. Nu mai am pentru ce sa traiesc. Eu sunt cel mai iubit dintre pamanteni. Nobody cares.

6 iunie 2016 la 14:40 UTC+03 Un copac Un copac chinuit contorsionat zgariat taiat batut perforat mort negru sec putrezit traznit frant despuiat rupt innegrit uitat parasit inmormantat ingropat zgarcit batut viu disperat inmaslinat crucificat.

6 iunie 2016 la 13:57 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Cezar PaulBădescu.

Mie mi-a placut.

6 iunie 2016 la 13:45 UTC+03 6 iunie 2016 la 13:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mircea Cartarescu.

6 iunie 2016 la 13:17 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Alexandru Vakulovski.

6 iunie 2016 la 01:30 UTC+03 Dacă dragoste nu e, nimic nu e. - Marin Preda. Dacă muncă nu e, dragostea scade la ger absolut. - Felix Rian.

6 iunie 2016 la 01:24 UTC+03 https://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/da__i___arpelui_un_loc___n_primul_r Public asta în loc. No murder, no Mayhem.

6 iunie 2016 la 01:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

5 iunie 2016 la 21:57 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

5 iunie 2016 la 21:24 UTC+03 Vezi, cei pe care i-am disprețuit au inimă, și cel pe care l-am iubit, nu. Romane, Romane, ce neam de infern avem. Avea tata dreptate, nu suntem nici eu cu mama nevinovați nici în familia Constantinescu nici în familia Petcu. Bă, io-mi bag pula-n 666. O să apară peste o sută de ani. Va apărea, dar abia atunci, dar atunci va apărea, când noi vom fi ceva ce nu știm nici unul. Scrisorile Pauline, Pașii Profetului, Sărutul Fratelui.

5 iunie 2016 la 20:55 UTC+03 nu va mai fi durere Motto E un miracol că am supraviețuit. Ar fi o dezonoare să mor acum. nu va mai fi durere incerci sa pana la urma sa corectezi niste oameni pentru vreo doua crime si vezi ca de fapt nu sunt doar criminali sunt si psihopati aici lumea se termina psihopatia e de doua feluri in urma unei traume si benigna de cele mai multe ori ori innascuta si maligna nu există ieșire din ea decât Isus si ti-e frica e normal dar trebuie sa o faci oricum M*A*S*H* tristetile tale sunt tristetile omului cinstit. nu te mai necaji cum spune unu gravitatea faptului implinit. dar spune-mi It e unu sau mai multi?

5 iunie 2016 la 20:29 UTC+03 Oamenii suferă pentru că tac asemeni animalelor bătute.

5 iunie 2016 la 19:24 UTC+03 Trebuie sa nu ma mai gandesc la scris sa stau la adanc si cartile vor veni la mine.

5 iunie 2016 la 19:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Florin Demean.

5 iunie 2016 la 19:13 UTC+03 5 iunie 2016 la 19:08 UTC+03 Momentul nu e o carte de poezie slaba e o carare spre poezie cum e Descriptio Moldavie un drum spre Moldova.

5 iunie 2016 la 18:40 UTC+03 Solenoid, carte copista (Sau cum sa devii negustor cinstit) Mircea Cartarescu e mare. Asta o stie toata lumea. In acelasi timp in 2015 si-a publicat prima carte cinstita. Nu ma intrebati n-am citit-o. Dar in ea postmodernismul cartarescian se prabuseste definitiv lasand loc autodepasirii nietzscheene si umane. In cartea asta Mircea Cartarescu face skandenberg cu sine insusi, intra singur in ring, joaca sahul destinului atat cu oile cat si cu lupii din el. Pentru un eminescian adorat e un gest valoros de greu care nu se sfieste sa lupte cu generatia tanara.

Iar SOLENOID e o dovada ca poetul nostru national contemporan a ramas adolescent si mai mult ca ideile plutesc in aer ca vremea grea. Sunt curios sa o citesc de la anticariat, si trebuie ajuns aici sa spun ceva, cartile trebuie sa fie ieftine si handy ca Noul Testament si la fel de populare pentru ca sunt pentru toti oamenii ca painea si carnea.

5 iunie 2016 la 18:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mircea Cartarescu.

5 iunie 2016 la 18:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Trust Me I'm An Engineer.

5 iunie 2016 la 18:13 UTC+03 Mark Twain Mark Twain m-a ajutat sa supravietuiesc de cand l-am citit prima data, a fost Evrika din adancul sufletului meu, opiumul meu, religia mea, copilaria mea. As putea sa o citesc si in chineza pentru ca o stiu pe derost. In copilarie seara nu adormeam pana cand nu fugeam pe Mississippi sa-l salvez pe Negrul Jim din baraca. Mark Twain a fost scriitorul care a inteles cel mai bine cartea Don Quijote, dupa Tom Sawyer. Iar Mark Twain inseamna, cred, a doua rana, cea facuta din imitatie. Daca Sepultura a fost inspirata de formatia Slayer eu am inceput sa scriu o Miorita lunga cu titlul Shogun intr-un caiet dictando pe clasa a III -a pentru ca am citit Aventurile lui Huckleberry Finn de 7 ori pe clasa a II-a.

5 iunie 2016 la 18:00 UTC+03 Triste ruine triste ogive triste suflete pierdute 3 si 1997 e destul. Asa sunt cum am scris eu cu ei in camera, primul ruina, al doilea ogiva nucleara si al treilea suflet pierdut, tristi toti pentru ca nu canta Blues. No ho ma Batore sarace, lasa-i.

5 iunie 2016 la 16:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

5 iunie 2016 la 16:44 UTC+03 Care-i supararea ta Felix? si poeziile tale sunt foarte... negre... ??? ?

5 iunie 2016 la 15:50 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=6xkMXm87uDc We're no angels!!!

5 iunie 2016 la 15:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=R-CpdAtgKQY&hd=1 5 iunie 2016 la 14:50 UTC+03 5 iunie 2016 la 14:39 UTC+03 Coperta 666, Holy Mary (carbune) - Felix Rian.

5 iunie 2016 la 14:34 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Hieronymus Bosch.

5 iunie 2016 la 14:31 UTC+03 SEX SEX SEX NEINTELES 5 iunie 2016 la 13:26 UTC+03 5 iunie 2016 la 13:22 UTC+03 5 iunie 2016 la 13:19 UTC+03 5 iunie 2016 la 13:18 UTC+03 5 iunie 2016 la 13:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Jesus and Mary.

5 iunie 2016 la 13:01 UTC+03 Amadeus si Kafka.

5 iunie 2016 la 12:48 UTC+03 Catehism Care este miracolul Wolfgang Amadeus Mozart? Muzica lui Amadeus este muzica cerului.

5 iunie 2016 la 12:40 UTC+03 POLI TICA POLI TICA POLI TICA POLI TICA POLI TICA POLI TI A POLI TICA INC O BE RE TICA x2 5 iunie 2016 la 12:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Germana cu Claudiu.

5 iunie 2016 la 12:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Love is GOOD Community.

5 iunie 2016 la 12:18 UTC+03 Cred ca mesajul operei mele e ca oamenii trebuie sa citeasca pentru ca daca nu isi pierd sufletul.

5 iunie 2016 la 12:17 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nobel Prize.

5 iunie 2016 la 11:38 UTC+03 Domnișoara profesoară Camelia Faur citându-l pe Goya și numindu-l Nietzsche În 1996 - 1998, manualul de engleză studiat cu profa de bază care a fost așa de

bună că s-a suprasolicitat și în plus dezamăgită de noi s-a dus la un gimnaziu, avea ceva subversiv. De fapt eram educați de ONU, și învățam într-o limbă doar de noi cunoscută despre Rosa Parks, William Blake, William Wordsworth, civilizație și Greenpeace, orașe cu parcuri și orașe cu blocuri opere de artă. Totul era cuprins în William Shakespeare, dar lumea nu îl cuprindea pe William Shakespeare. La acea vârstă tânără învățam că există o altă lume decât colțul blocului și colțul birtului. Că nu am fost vrednici e o dovadă că România de la acea dată a făcut tot ce a putut să ne mănânce ca fiara romană cum face de la început. România suferă de tulburări de personalitate și e Dumnezeu în Parlament. Asta am învățat la școală.

5 iunie 2016 la 11:26 UTC+03 https://www.awesomestories.com/asset/view/Rosa-Parks-Mighty-Times 5 iunie 2016 la 11:26 UTC+03 https://www.awesomestories.com/asset/view/Rosa-Parks-Mighty-Times 5 iunie 2016 la 10:57 UTC+03 Nobodiness menhir Felix Rian-Constantinescu Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor Inspiraţie fugitivă (…) Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă (…) Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip Muze gracile însufleţind templele în paragină Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi În intersecţia năclăită de noapte Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării Alge împotmolind tălpile viselor Mărturia exploziei electrice cirus Prunii livezii îşi şoptesc egloge Văzduh geometric (…) Nori în vârtejurile naşterii apotropaice Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet După-amiaza petrecută la fereastră (…) Sprijiniţi în palmele transformate în frunze Triunghi ascuţit ca o rachetă scuturându-şi şuviţele de flăcări Vechi locomotive negre răsturnate precum nişte jucării pe covor Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi Cadet pe corabia cu nume de pasăre Vântul îmi toceşte muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele Iubirii (…) Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar Falsă exasperare în faţa arborelui pragmatic Tablouri realizate cu amprente cromatice (…) Bibelouri purtând conversaţii în noapte pe rafturi Culori aşezându-se simplu pe hârtia umedă Seraficul amestecat cu abjecţia daimonic geniu lucrând la normă Valuri sărate îmi inundă cortegiul Pe chip am o meduză ca mască mortuară Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas Ocean cu valuri distincte precum tuşele impresioniste

Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului Bancnote folosite în loc de cărţi de vizită şi de lanterne Oameni ucişi pentru bani purtând steme de state Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate Lumea a Treia legată în lanţurile lagărului planetar Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie Bolovan turtit înaintând în necunoscut Oraşe invadate de imperii de termite Diptere gri ce-şi depun ouăle în pielea noastră Radiourile liniştindu-ne angoasele întru importantul comerţ Viaţa părăsindu-mă la crepuscul Unul din şamanii comunităţii Revoluţii de catifea înăbuşite cu perne de pluş Pictură în frescă imitând grafitti-uri Frunze de cireş zburlite precum o coafură afro Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului Nisip curgând misterios din cutii de carton (…) Copilăria devenită un situ arheologic Dansul expresionist al frunzelor însufleţite de vânt Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip Stele îngropate pe umerii generalilor Noaptea sosind ca o divizie de tancuri Frunze purtate de vânt în deşerturile mantice ale îndoielii Furnicar de stele adunate în jurul matcei De la mii de ani lumină distanţă Pământul strălucind enigmatic Muşte zgâriind hexagonal sticla Circular şir de zile primitive salbă de mărgele străvezii Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine Nisip topit în lingouri Moartea îndepărtată precum următorul week-end Încă o noapte sub cerul pelasg Ziduri surpate cerul nopţii scăpărând ca un vitraliu Legende ţesând trecutul Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare (…) Oceanul Arctic inundând Europa Tatuaje incaşe în scoarţa baobabilor Deznădejdea zvâcnind precum un peşte abisal Filozofi încărunţind la orele18 Schelete de uriaşi dinozauri lângă autostradă Lavă încremenind sub elemente Aborigen sfârşit sub soarele pătrat Efemeră argumentaţie a erorii convingătoare ca o bilă de heroină Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greşeală Vieţi trăite doar pentru a umple câteva cărţi sau cd-uri Şi apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulţi din cei şase miliarde în imponderabilitatea revelaţiei ignorate Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei şi al primului început Conştiinţa mozartiană a frunzelor Neoplastic Stratocaster Lira electrică pe măsura secolului douăzeci Corzi de aur ce vor amuţi când noi Vom fi acolo şi nu aici Revelaţii paraşutându-se precum trupele de ocupaţie Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului Singurătate strivită ca un pachet de carton Ploaia izbind frunzele copacilor (…) Muşuroaie crescând precum oraşele sub lumina de neon a amurgului Copaci de umbre acoperite de aburul gheţii ochilor noştri Bard rătăcit printre Muze în Parnassos Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene Din inima mea Surpat zid în jurul templelor greceşti susţinute De aliniamente de furnale în flăcări Suflare de aer cald pe ochi Apa solidificată în aisberguri Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriaşe Blocuri către sud Topindu-se tot mai mult şi devenind apă amară Şi întunecată precum fruntea unei surori din Africa Inspiraţia strivind metafizic poeţii Arta devenită o ştiinţă exactă Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă Gheizere trădând râuri subterane Meşteşugari medievali reprezentând miracolul în catedrala Cu

ferestre mari cât oglinzile de mână Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr (…) Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a Giulgiului Africii Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostoli Cu tălpi prăfuite Feţele fraţilor noştri înnegrite de lacrimi Nervi scormoniţi exhibiţionist în cadrul noilor isme Muzica de cameră dispărând de pe servere Din lipsă de afişări (…)

Oameni dărâmaţi contemplându-şi degetele încleştate Unghii umplute de pământul aspru al urletului Egoismul narându-şi propriul ego amăgit de tricksteri Sfârşitul strălucind pe munții Canaanului Prooroci anunţându-ne deznădejdea (…) Consumatori zâmbind cu priviri de zombies Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor Pagini tipărite industrial conţinând unice clipe de revelaţie Ochi verde smarald străluceşte luna în surdul clipocit cosmic Buze de fildeş murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice Treime nevăzută Graţie pogorâtă însufleţind lutul Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor Nori străjuind ca un cântec brazilian (…) Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineţii Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă În care noi ne-am uitat la televizor şi apoi… îţi aminteşti ? Am pornit radioul şi am dat făcut un chef Sau mai ţii minte când am mers cu maşina o lună mai tarziu? Şi la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie Un muncitor, un student, cine ştie ce-o fi fost. Nu l-am luat şi apoi la sfârşitul săptămânii am citit un articol mic În gazeta oraşului în numărul 21-28 ianuarie : Un tânăr navetist a fost găsit degerat şi jefuit la sensul Giratoriu. (…) Nori alunecă precum nişte ciudate bărci de pescari Salcâmi niciodată înfloriţi uzi de picurii de cerneală ai nopţii Frunziş încărcat de păsări şi gânduri Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră La vere revolution est prêt a porter Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopţii Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele Evanescent personaj de animaţie cu privire indigo Înserarea se manifestă printr-o absenţă Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului Jungla strălucind în ochi africani Penele păsărilor îngălbenind în septembrie Ochi arşi de acidul propriilor gânduri Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluţie Rotindu-se amplu sub strălucirea tălpilor Lui Dumnezeu Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon Tristele momente când inima omului devine pură ca un excalibur Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei Măşti gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei Idealişti murind în singurătate Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens Cărţi arse în cuptoarele furnalelor Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri mnemotehnice Nesfârşitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creaţiei păstrătoare a negaţiei Solipsiste Universul iluzoriu mutant al Ideii Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm Sunt orbit asemeni unui somn albastruîntunecat scos repede la lumină Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noştri Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat De frunze şi vântul ireversibil Dealurile se cabrează înconjurând oraşul Asemeni unei turme

nomade Veşnicii consumatori ctitorind supermarket-uri Trandafiri părăsiţi pe o bancă Martori ai unei întâlniri ratate Blânzi piţigoi morţi de frig iarna Simetrii fasciste înceţoşează muşuroaiele în această zi putredă Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri Salcâmii acoperiți cu mușchi şi lacrimi (…) Artă apărând în mod secundar din pură necesitate Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli Cărţi cad misterios din rafturi alegându-ne Fauna marină înţepenită în pietre Nor fluturând ca un sombrero Din metrou cerul văzut printr-un grilaj Cu păr valuri sărate aed al Lumii a Treia Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi Vegetaţia primăverii strălucind ca fosforul De pe spinarea peştilor oceanici Verzi Ce muşcă atunci când vrei să-i scoţi din acvariul supermagazinului Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaștri Cerul mă săruta cu buze întunecate Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic Alge și cochilii îngreunează apa albă a fluxului Peste pietre râul Draperie transparentă precum o respirație Lemn închircit într-o creștere a abstractului Angajată într-o dispariție prematură planeta respiră Sub fulgere matematice Lumina organică strălucind în noi Terra devenita o aglomerare urbană Poemele autorilor romantici înălțându-se în turnuri Prin camera de cămin Noaptea strălucește precum o stea reflectată în mii de oglinzi Frigul mirosului pătruns de rășină al ierburilor din tundră Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier Deznădejde în fluctuații însoțind triburi de clone Mitic păcurar al turmelor de nori Ploaia maschează cu desăvârșire sfârșitul În straturi adânci de șisturi ferigi carbonizate Apriga zbatere a aripilor Timpul înnegrind fereastra Plopi cu frunziș de flăcări luminând precum îngerii (…) Copilăria fluturând grandios zmee în urmă Stinse linii de albastru și lumină ștearsă compunând o operă de artă Amețeli vâjâind precum un salt boungeejumping Paradigma mayașă scufundându-se în lichidul cerului Manechine de plastic transportate spre săli de expoziție Și acei ochi orbi Când deja exist și degetele lui de lumină Mi-au mângăiat fruntea când am ieșit din ele Când am să respir pentru ultima oară Am să-i devin propria respirație În rotație imperceptibilă Soarele Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un păr prea lung Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor Remușcările înaintând în divizii Natura deszapezită de imaginație lângă Sfârșit Vă rog nu mai levitați Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilina sau al aceleia O cât de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV Vindecarea înscrisă într-o metafizică formulă chimică Gânduri deznodate la suprafață din imponderabilitatea și hipnoza lirei Note de jazz Monoton lustruind sticla dimineții Bompres al meditației scufundat iar și rar în omniprezența inutilității de zgomote Păsările imprimându-și caracterele cuneiforme ale aripilor În plastelina atmosferei Fulgerele întruchipează niște albaștri plopi cristici Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului Instrumente muzicale de aramă și simțământ perpetuu Precum plantele care ies din pământ Cifre arabe Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte Cerul acoperindu-

mă ca un scut de marmură Aglomerația de asteroizi densă ca un perete Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen Ecoul fântânii părăsite încărcându-se de ecouri galbene Nava cosmică făcută din diamant Meteor al suferinței omului în ostroave de lumină Diluviunile timpului târâte în abstracte rotații Oceane de fosfor aureolând planete în geneză Terra Enigmatică precum un monument de pietre neciplite Acoperit de alge și ploaie Cerul pătat de nori Ca și cum ar sta la pândă Visare înscriind pătrate în raze incerte Rugăciunea și-a lasat semnul mâinii în praful podelei Guri sărutand petalele diafanei atingeri a Ideii Țipătul vertebrelor depunându-se în sedimente Panteon de formule algebrice adăpostind cuvintele profeților (…) Sub nori plutește împietrita maieutică a ratării Pătrat curb zgâriat de colții primelor zile Înalte statui de fier cu ochii sfărâmați de fulgere Cununa din frunzele gândurilor Flirt al abstractei Muze Suflet lăsat vraiște în urma polisului pustiu al cunoașterii Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor (…) Emoția nesfârșită a înserării ce întârzie pe ramurile Încă înfrunzite Și emoția părăsirii omului de aur Cu ochi adânciti de idol Statuie care va pândi din orice Babilon În asfințit fereastra strălucind galben Precum sufletul nostru Lira elenă împrăștiind stoluri de sunete Frunze înconvoiate precum ogivele răzuite în piatră Bolovani eclipsați de efortul aripilor În această noapte liniștită precum o pană de curent Ochi sprijiniți tridimensional de fruntea veșniciei Fulgere ne încunună părul cu aripi albe Arabescul ființei cercetându-ne în incandescente valuri Plopi sărutându-se ca pe băncile Parisului sub ecranul imaterial al cerului Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor Și încăperilor orașului Pleoapele nopții zvâcnesc răsărituri Părul vântului spălat în vârtejuri de liniște Suflete fuzionând prin sărut precum acuarelele Universul strălucește în noapte asemeni unui mare New York (…) Adevărul incendiindumă cu o mângâiere inefabilă.

5 iunie 2016 la 10:57 UTC+03 Nobodiness menhir Felix Rian-Constantinescu Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor Inspiraţie fugitivă (…) Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă (…) Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip Muze gracile însufleţind templele în paragină Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi În intersecţia năclăită de noapte Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării Alge împotmolind tălpile viselor Mărturia exploziei electrice cirus Prunii livezii îşi şoptesc egloge Văzduh geometric (…) Nori în vârtejurile naşterii apotropaice

Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet După-amiaza petrecută la fereastră (…) Sprijiniţi în palmele transformate în frunze Triunghi ascuţit ca o rachetă scuturându-şi şuviţele de flăcări Vechi locomotive negre răsturnate precum nişte jucării pe covor Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi Cadet pe corabia cu nume de pasăre Vântul îmi toceşte muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele Iubirii (…) Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar Falsă exasperare în faţa arborelui pragmatic Tablouri realizate cu amprente cromatice (…) Bibelouri purtând conversaţii în noapte pe rafturi Culori aşezându-se simplu pe hârtia umedă Seraficul amestecat cu abjecţia daimonic geniu lucrând la normă Valuri sărate îmi inundă cortegiul Pe chip am o meduză ca mască mortuară Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas Ocean cu valuri distincte precum tuşele impresioniste Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului Bancnote folosite în loc de cărţi de vizită şi de lanterne Oameni ucişi pentru bani purtând steme de state Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate Lumea a Treia legată în lanţurile lagărului planetar Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie Bolovan turtit înaintând în necunoscut Oraşe invadate de imperii de termite Diptere gri ce-şi depun ouăle în pielea noastră Radiourile liniştindu-ne angoasele întru importantul comerţ Viaţa părăsindu-mă la crepuscul Unul din şamanii comunităţii Revoluţii de catifea înăbuşite cu perne de pluş Pictură în frescă imitând grafitti-uri Frunze de cireş zburlite precum o coafură afro Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului Nisip curgând misterios din cutii de carton (…) Copilăria devenită un situ arheologic Dansul expresionist al frunzelor însufleţite de vânt Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip Stele îngropate pe umerii generalilor Noaptea sosind ca o divizie de tancuri Frunze purtate de vânt în deşerturile mantice ale îndoielii Furnicar de stele adunate în jurul matcei De la mii de ani lumină distanţă Pământul strălucind enigmatic Muşte zgâriind hexagonal sticla Circular şir de zile primitive salbă de mărgele străvezii Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine Nisip topit în lingouri Moartea îndepărtată precum următorul week-end Încă o noapte sub cerul pelasg Ziduri surpate cerul nopţii scăpărând ca un vitraliu Legende ţesând trecutul Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare (…) Oceanul Arctic inundând Europa Tatuaje incaşe în scoarţa baobabilor Deznădejdea zvâcnind precum un peşte abisal Filozofi încărunţind la orele18 Schelete de uriaşi dinozauri lângă autostradă Lavă încremenind sub elemente Aborigen sfârşit sub soarele pătrat Efemeră argumentaţie a erorii convingătoare ca o bilă de heroină Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greşeală Vieţi trăite doar pentru a umple câteva cărţi sau cd-uri Şi apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulţi din cei şase miliarde în imponderabilitatea revelaţiei ignorate Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei şi al primului început Conştiinţa mozartiană a frunzelor Neoplastic Stratocaster Lira electrică pe măsura secolului douăzeci Corzi de aur ce vor amuţi când noi Vom fi acolo şi nu

aici Revelaţii paraşutându-se precum trupele de ocupaţie Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului Singurătate strivită ca un pachet de carton Ploaia izbind frunzele copacilor (…) Muşuroaie crescând precum oraşele sub lumina de neon a amurgului Copaci de umbre acoperite de aburul gheţii ochilor noştri Bard rătăcit printre Muze în Parnassos Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene Din inima mea Surpat zid în jurul templelor greceşti susţinute De aliniamente de furnale în flăcări Suflare de aer cald pe ochi Apa solidificată în aisberguri Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriaşe Blocuri către sud Topindu-se tot mai mult şi devenind apă amară Şi întunecată precum fruntea unei surori din Africa Inspiraţia strivind metafizic poeţii Arta devenită o ştiinţă exactă Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă Gheizere trădând râuri subterane Meşteşugari medievali reprezentând miracolul în catedrala Cu ferestre mari cât oglinzile de mână Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr (…) Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a Giulgiului Africii Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostoli Cu tălpi prăfuite Feţele fraţilor noştri înnegrite de lacrimi Nervi scormoniţi exhibiţionist în cadrul noilor isme Muzica de cameră dispărând de pe servere Din lipsă de afişări (…)

Oameni dărâmaţi contemplându-şi degetele încleştate Unghii umplute de pământul aspru al urletului Egoismul narându-şi propriul ego amăgit de tricksteri Sfârşitul strălucind pe munții Canaanului Prooroci anunţându-ne deznădejdea (…) Consumatori zâmbind cu priviri de zombies Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor Pagini tipărite industrial conţinând unice clipe de revelaţie Ochi verde smarald străluceşte luna în surdul clipocit cosmic Buze de fildeş murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice Treime nevăzută Graţie pogorâtă însufleţind lutul Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor Nori străjuind ca un cântec brazilian (…) Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineţii Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă În care noi ne-am uitat la televizor şi apoi… îţi aminteşti ? Am pornit radioul şi am dat făcut un chef Sau mai ţii minte când am mers cu maşina o lună mai tarziu? Şi la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie Un muncitor, un student, cine ştie ce-o fi fost. Nu l-am luat şi apoi la sfârşitul săptămânii am citit un articol mic În gazeta oraşului în numărul 21-28 ianuarie : Un tânăr navetist a fost găsit degerat şi jefuit la sensul Giratoriu. (…) Nori alunecă precum nişte ciudate bărci de pescari Salcâmi niciodată înfloriţi uzi de picurii de cerneală ai nopţii Frunziş încărcat de păsări şi gânduri Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră La vere revolution est prêt a porter Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopţii Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele Evanescent personaj de animaţie cu privire indigo Înserarea se manifestă printr-o absenţă Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului Jungla strălucind în ochi africani Penele păsărilor îngălbenind în septembrie Ochi arşi de acidul propriilor gânduri Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluţie Rotindu-se amplu

sub strălucirea tălpilor Lui Dumnezeu Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon Tristele momente când inima omului devine pură ca un excalibur Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei Măşti gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei Idealişti murind în singurătate Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens Cărţi arse în cuptoarele furnalelor Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri mnemotehnice Nesfârşitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creaţiei păstrătoare a negaţiei Solipsiste Universul iluzoriu mutant al Ideii Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm Sunt orbit asemeni unui somn albastruîntunecat scos repede la lumină Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noştri Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat De frunze şi vântul ireversibil Dealurile se cabrează înconjurând oraşul Asemeni unei turme nomade Veşnicii consumatori ctitorind supermarket-uri Trandafiri părăsiţi pe o bancă Martori ai unei întâlniri ratate Blânzi piţigoi morţi de frig iarna Simetrii fasciste înceţoşează muşuroaiele în această zi putredă Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri Salcâmii acoperiți cu mușchi şi lacrimi (…) Artă apărând în mod secundar din pură necesitate Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli Cărţi cad misterios din rafturi alegându-ne Fauna marină înţepenită în pietre Nor fluturând ca un sombrero Din metrou cerul văzut printr-un grilaj Cu păr valuri sărate aed al Lumii a Treia Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi Vegetaţia primăverii strălucind ca fosforul De pe spinarea peştilor oceanici Verzi Ce muşcă atunci când vrei să-i scoţi din acvariul supermagazinului Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaștri Cerul mă săruta cu buze întunecate Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic Alge și cochilii îngreunează apa albă a fluxului Peste pietre râul Draperie transparentă precum o respirație Lemn închircit într-o creștere a abstractului Angajată într-o dispariție prematură planeta respiră Sub fulgere matematice Lumina organică strălucind în noi Terra devenita o aglomerare urbană Poemele autorilor romantici înălțându-se în turnuri Prin camera de cămin Noaptea strălucește precum o stea reflectată în mii de oglinzi Frigul mirosului pătruns de rășină al ierburilor din tundră Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier Deznădejde în fluctuații însoțind triburi de clone Mitic păcurar al turmelor de nori Ploaia maschează cu desăvârșire sfârșitul În straturi adânci de șisturi ferigi carbonizate Apriga zbatere a aripilor Timpul înnegrind fereastra Plopi cu frunziș de flăcări luminând precum îngerii (…) Copilăria fluturând grandios zmee în urmă Stinse linii de albastru și lumină ștearsă compunând o operă de artă Amețeli vâjâind precum un salt boungeejumping Paradigma mayașă scufundându-se în lichidul cerului Manechine de plastic transportate spre săli de expoziție Și acei ochi orbi Când deja exist și degetele lui de lumină Mi-au mângăiat fruntea când am ieșit din ele Când am să respir pentru ultima oară Am să-i devin propria respirație În rotație imperceptibilă Soarele Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un

păr prea lung Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor Remușcările înaintând în divizii Natura deszapezită de imaginație lângă Sfârșit Vă rog nu mai levitați Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilina sau al aceleia O cât de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV Vindecarea înscrisă într-o metafizică formulă chimică Gânduri deznodate la suprafață din imponderabilitatea și hipnoza lirei Note de jazz Monoton lustruind sticla dimineții Bompres al meditației scufundat iar și rar în omniprezența inutilității de zgomote Păsările imprimându-și caracterele cuneiforme ale aripilor În plastelina atmosferei Fulgerele întruchipează niște albaștri plopi cristici Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului Instrumente muzicale de aramă și simțământ perpetuu Precum plantele care ies din pământ Cifre arabe Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte Cerul acoperindumă ca un scut de marmură Aglomerația de asteroizi densă ca un perete Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen Ecoul fântânii părăsite încărcându-se de ecouri galbene Nava cosmică făcută din diamant Meteor al suferinței omului în ostroave de lumină Diluviunile timpului târâte în abstracte rotații Oceane de fosfor aureolând planete în geneză Terra Enigmatică precum un monument de pietre neciplite Acoperit de alge și ploaie Cerul pătat de nori Ca și cum ar sta la pândă Visare înscriind pătrate în raze incerte Rugăciunea și-a lasat semnul mâinii în praful podelei Guri sărutand petalele diafanei atingeri a Ideii Țipătul vertebrelor depunându-se în sedimente Panteon de formule algebrice adăpostind cuvintele profeților (…) Sub nori plutește împietrita maieutică a ratării Pătrat curb zgâriat de colții primelor zile Înalte statui de fier cu ochii sfărâmați de fulgere Cununa din frunzele gândurilor Flirt al abstractei Muze Suflet lăsat vraiște în urma polisului pustiu al cunoașterii Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor (…) Emoția nesfârșită a înserării ce întârzie pe ramurile Încă înfrunzite Și emoția părăsirii omului de aur Cu ochi adânciti de idol Statuie care va pândi din orice Babilon În asfințit fereastra strălucind galben Precum sufletul nostru Lira elenă împrăștiind stoluri de sunete Frunze înconvoiate precum ogivele răzuite în piatră Bolovani eclipsați de efortul aripilor În această noapte liniștită precum o pană de curent Ochi sprijiniți tridimensional de fruntea veșniciei Fulgere ne încunună părul cu aripi albe Arabescul ființei cercetându-ne în incandescente valuri Plopi sărutându-se ca pe băncile Parisului sub ecranul imaterial al cerului Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor Și încăperilor orașului Pleoapele nopții zvâcnesc răsărituri Părul vântului spălat în vârtejuri de liniște Suflete fuzionând prin sărut precum acuarelele Universul strălucește în noapte asemeni unui mare New York (…) Adevărul incendiindumă cu o mângâiere inefabilă.

5 iunie 2016 la 10:45 UTC+03 satan is a whiteman satan is a whiteman satan is a whiteman do you know satan is a whiteman satan is a whiteman do you know he comes at night and does his show.

5 iunie 2016 la 10:36 UTC+03

Dacă va vrea Domnul o să încerc să înregistrez peste doi ani un album Delta Blues alcătuit din zece cântece, iar albumul va avea titlui birderlone.

5 iunie 2016 la 10:23 UTC+03 5 iunie 2016 la 09:42 UTC+03 je suis cruciatul celor slabi, copii, bolnavi, rebuturi ale societatii. Oameni, ati face bine sa ma cititi pentru ca este vorba despre voi.

5 iunie 2016 la 09:34 UTC+03 birderlone (i wish i had the words) 5 iunie 2016 la 09:14 UTC+03 In spitale pacientii trebuie sa nu mai traiasca asemeni animalelor si medicii sa manance pizza. Pacientii nu au nici o vina in nici un fel si au dreptul la recuperare si o viata demna. Bugetul, nefurat, ajunge pentru toata lumea.

Munceste! Si vei trai. FMI si UE cand dau bani au multi contabili care ne acopera toate nevoile. Dar vin lipitorile si ne sug glicemia tuturor pana ne baga in morminte. Eu am pensie 650 RON pentru schizofrenie-paranoida si borderline, cati bani au domnul Dragnea si domnul Tariceanu? Ii spun statului roman ca nu pot trai cu 650 Lei pe luna si ar face bine sa ia aminte.

5 iunie 2016 la 08:55 UTC+03 dog dog dog dog dog dog dog dog dog dog dog dog dog x2 5 iunie 2016 la 00:03 UTC+03 Pe pământ nu există nimic mai puternic decât sufletul omului.

4 iunie 2016 la 23:58 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/sex_sex_sex_ne__n__eles__felix_ria_a6c0835cd6a01c?workerAddress=ec2-52-91-139-91.compute1.amazonaws.com 4 iunie 2016 la 23:49 UTC+03 Domnișoară Baros, se pare că o să ne mai plimbăm împreună.

4 iunie 2016 la 23:48 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

4 iunie 2016 la 23:46 UTC+03 I don t hate you but I m gonna write about you.

4 iunie 2016 la 23:33 UTC+03 Scrie, Felix, scrie, până intri în mormânt. Poate așa a fost rânduit, să vină Mila și să fie alungată în noapte.

4 iunie 2016 la 23:29 UTC+03 http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/soldatul.php 4 iunie 2016 la 23:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=XKUoy5hwyRc&hd=1 4 iunie 2016 la 23:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=XKUoy5hwyRc&hd=1 4 iunie 2016 la 22:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Steven Sassmann.

4 iunie 2016 la 21:31 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Stomp Out Bullying.

4 iunie 2016 la 21:00 UTC+03 i am down i am down i am down mama i am down i am down i'm a downright bum you took my fate baby i'm a downknocked bum.

4 iunie 2016 la 20:49 UTC+03 A guitar is more powerful than a shotgun. - (album) 4 iunie 2016 la 20:47 UTC+03 A guitar is more powerful than a shotgun.

4 iunie 2016 la 20:37 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Miraculous Medal Shrine Gift Shop.

4 iunie 2016 la 20:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Metallica.

4 iunie 2016 la 20:25 UTC+03 4 iunie 2016 la 20:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Alicia Keys.

4 iunie 2016 la 20:03 UTC+03 Working at I am DOWN my first Delta.

4 iunie 2016 la 19:27 UTC+03 Newspeak 1948-2016 -Scolasticism. Aristotel - Marx. Platon - Hegel. Putini eroi, putine eroine. Dogmatism rosu.

4 iunie 2016 la 18:02 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ricardo LF Rocha.

4 iunie 2016 la 17:55 UTC+03 Munca i-a creat pe muncitori, protestele au fost inventate de comunisti. USA vs.

KGB. 4 iunie 2016 la 17:06 UTC+03 Unii oameni danseaza in sala aia din N Y si altii cersesc cu oasele rupte.

Premiile Nobel se dau unor maimute care si-au invatat trucurile iar restul tarii mananca banane.

4 iunie 2016 la 16:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit evenimentul creat de Ada Milea.

4 iunie 2016 la 15:07 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nobel Prize.

4 iunie 2016 la 15:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Mary's Miraculous Medal Family.

4 iunie 2016 la 13:24 UTC+03 Poeti de biznis.

4 iunie 2016 la 13:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Dominican Sisters of Mary, Mother of the Eucharist.

4 iunie 2016 la 12:59 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

4 iunie 2016 la 12:11 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Historia.

4 iunie 2016 la 11:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ricardo LF Rocha.

4 iunie 2016 la 00:16 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=LOOWcnOrqaA Situația psihicilor e în postbarbarie în cel mai bun caz oriunde în lume. Catalogați de prejudecăți, excluși, batjocoriți chiar și de oameni care ar trebui să le sărute mâna cum sunt preoții și pastorii, bolnavii psihic nu pot ce alți bolnavi măcar pot să studieze și să-și umple mintea cu ceva folositor și creativ, să muncească și să aibă viața plină de sens pe care a vrut-o Dumnezeu când a creat oamenii, aceste bestii.

Toată lumea fură bugetul și nimeni nu merge în spitale sau dă mâna cu toată inima cu un bolnav pe stradă, numai cei - oricine ar fi - care au cunoscut nu smerenia, ci umilința.

4 iunie 2016 la 00:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

4 iunie 2016 la 00:09 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9ch5IWTavUc 4 iunie 2016 la 00:09 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9ch5IWTavUc 3 iunie 2016 la 23:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=OtNZm9KXm8w 3 iunie 2016 la 23:40 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Love is GOOD - Community.

3 iunie 2016 la 23:35 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Blues 3 iunie 2016 la 23:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=vwX1NVXfWjs De ce ne socotești ca pe niște întinați? Arată puțină înțelegere și apoi vom vorbi. Oare pentru tine care te sfâșii în mânia ta să ajungă pustiu pământul și să se mute pietrele din locul lor?

3 iunie 2016 la 23:19 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Biblword.

3 iunie 2016 la 22:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hIVDEA0Edis 3 iunie 2016 la 22:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=bIUIiOPowZc 3 iunie 2016 la 21:59 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=tSTABnTxytc 3 iunie 2016 la 21:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=niqrrmev4mA You re sitting with five STARS on your shoulder who do you think they re gonna come after?!

3 iunie 2016 la 21:35 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=baIx9mUAuhw&hd=1 3 iunie 2016 la 19:03 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=dPBUho_YoGI&hd=1 3 iunie 2016 la 18:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=By-8BN316mM&hd=1 Jaci is best Christian musician ever.

3 iunie 2016 la 15:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Mo4cmTaEDIk&hd=1 3 iunie 2016 la 11:56 UTC+03 Tradu doar ce-ți place și doar din idiomurile pe potriva timbrului sufletului tău.

E discutabil dacă să traduci mai mult de o poezie o dată. Traducerea de artă, în special traducerea de poezie, trebuie să fie method-acting, starea aceea străină ție trebuie să te inunde și să o dai mai departe și nu poți face traducerile cum ai ansambla tablete. De asemenea după e ai tradus trebuie să te întorci la traducere ca Rodion Raskolnikov să vezi dacă totul e bine, iar și iar.

3 iunie 2016 la 11:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Sq2lG_42X7s 3 iunie 2016 la 11:25 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hkXHsK4AQPs&hd=1 3 iunie 2016 la 11:25 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hkXHsK4AQPs&hd=1 3 iunie 2016 la 06:45 UTC+03 British regime prepares to sell again Eastern Europe, Romania, Poland, Bulgaria, Ucraine and Checkhoslovakia for five Pounds. Malcom Mclaren was right in my opinion, since Winston Great Britain is no longer a civilized country.

3 iunie 2016 la 05:52 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=bx1Bh8ZvH84&hd=1 3 iunie 2016 la 05:40 UTC+03 Copertă Poezii electrice.

3 iunie 2016 la 04:57 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

3 iunie 2016 la 04:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

3 iunie 2016 la 03:02 UTC+03 http://vumoo.at/videos/play/watch-the-last-temptation-of-christ-60270 2 iunie 2016 la 20:14 UTC+03 http://watch32movies.net/watch-terminator-2-judgment-day-1991-full-movieonline-free-watch32/ 2 iunie 2016 la 19:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4sCAA6co4cw&hd=1 2 iunie 2016 la 19:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=zX1WFTyFPvM 2 iunie 2016 la 19:27 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=rLePqj17gJY 2 iunie 2016 la 19:21 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=EIv20fy2kQ0&hd=1 2 iunie 2016 la 19:09 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

2 iunie 2016 la 19:00 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

2 iunie 2016 la 18:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=H3nnNwCagbc 2 iunie 2016 la 17:29 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=e0-iUrRN8R8 2 iunie 2016 la 17:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=JpO1syPBHFg&hd=1 2 iunie 2016 la 17:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=E9VhD4SccSE&hd=1 2 iunie 2016 la 17:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=E9VhD4SccSE&hd=1 2 iunie 2016 la 16:58 UTC+03 Cedella a început să zbârnâie și să se roage.

2 iunie 2016 la 16:43 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=pIQypMMuIf0 2 iunie 2016 la 16:38 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=UobRyLSn9KI 2 iunie 2016 la 16:28 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=AfoiSWLl0NI 2 iunie 2016 la 16:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=XAug_UmsTgQ&hd=1 Yasunari.

2 iunie 2016 la 15:27 UTC+03 Cea mai proastă muzică se cântă pe chitări perfecte. Bluesul în schimb înseamnă taste tocite și coarde ruginite. Și degete înghețate și zdrobite.

2 iunie 2016 la 15:11 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=zsiYfk5RV_Q&hd=1 2 iunie 2016 la 14:39 UTC+03 Freedom is slavery Iz slavery Mother Freedom is slavery Iz slavery Mother Ain't no way to free So why even bother?

2 iunie 2016 la 14:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=rkDpSMLQHjc&hd=1 2 iunie 2016 la 13:27 UTC+03 https://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/poezii_electrice__felix_rian.docx 2 iunie 2016 la 13:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=-cLlOWkyldg&hd= 2 iunie 2016 la 12:06 UTC+03

.

2 iunie 2016 la 11:22 UTC+03 Ramones is punker than Pistols.

2 iunie 2016 la 11:08 UTC+03 https://en.wikipedia.org/wiki/Sex_Pistols 2 iunie 2016 la 01:53 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Wt88GMJmVk0&hd=1 2 iunie 2016 la 01:53 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Wt88GMJmVk0&hd=1 1 iunie 2016 la 16:25 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Horia Purtator.

1 iunie 2016 la 16:08 UTC+03 Top 7 Order of Discovery Ioannes Paulus II Hendrix Hemingway Pacino Aguilera Tesla Baros.

1 iunie 2016 la 15:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=V6Dfo4zDduI&hd=1 1 iunie 2016 la 14:23 UTC+03 Man, I really nailed that scene. - Kramer.

1 iunie 2016 la 07:04 UTC+03 Motto Postmodernismul a murit de mult. Cred că noi, generația domnișoarei Linda Maria Baros, vreau să spun cei mai leali, putem fi numiți copiști, de la bibliotecile noastre de manuscrise, de la TO COPE ȘI DE LA COPILĂRIA PE CARE NU AM AVUT-O NICIODATĂ. NOI am ucis postmodernismul. Suntem istorie. Felix Rian, Păclișa, 1 iunie 2016.

1 iunie 2016 la 07:00 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Dinescu 1 iunie 2016 la 06:57 UTC+03 https://ro.wikiphttps://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Dinescuedia.org/wiki/Mirc ea_Dinescu 1 iunie 2016 la 06:45 UTC+03 Mircea Dinescu Poezia lui Mircea Dinescu ne poate vindeca de alimentația rațională. Într-un an a servit un somn uriaș de Anul Nou și invita oamenii să vină să se servească din el și îl prezenta Monstrul. E cel mai aproape de Caragiale iar opera sa poetică e 18, suficientă.

1 iunie 2016 la 06:33 UTC+03 Poezia lui Mircea Dinescu ne poate vindeca de alimentația rațională.

1 iunie 2016 la 06:02 UTC+03 AION Cenușă Flacără Piatră.

1 iunie 2016 la 06:02 UTC+03 AION Cenușă Flacără Piatră.

1 iunie 2016 la 05:36 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Istorie pe scurt.

1 iunie 2016 la 05:24 UTC+03

Kaddiș pentru Ion Antonescu a fost un simplu militar. Nu a fost vina lui că a fost pus Dictator. Nu a fost un criminal, deși într-o țară în care Iuliu Maniu a fost părăsit de Anglia și de America timp de 76 de ani, a sacrificat viețile inocenților albaștri și maro, pentru pământ. Numele lui a fost ION. A fost un martir al civilizației părăsite de Civilizație. A fost un martir, văd, a cărui soartă e o lecție pentru orice cultură dovedind în același timp că Premiul Nobel acordat lui Winston Churchill e o rușine și-o dezonoare. Iar uitarea Românilor, nedreaptă, e un somn din care se vor naște monștri. Dintre toți Marii Tablagii, Antonescu e cel mai aproape de Franco Zâmbitorul.

1 iunie 2016 la 04:36 UTC+03 https://ro.wikisource.org/wiki/At%C3%A2t_de_fraged%C4%83...

Mihai Eminescu etern.

1 iunie 2016 la 03:52 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Trust and Believe, God is with Us. 1 iunie 2016 la 03:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ps-fh3u2Xvo 1 iunie 2016 la 03:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ps-fh3u2Xvo 1 iunie 2016 la 03:25 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=UB0WOvxFxDg 1 iunie 2016 la 03:07 UTC+03 Genocid Am trait in clinchetul lacrimilor Lacrimile erau curtea mea imperiala Imi puneau frunzele galbene inainte Apoi am intalnit un om cu ochelari si ochi crucis Si apoi am fost parasit de virtualele iubiri cu adevarul pierdut si nepierdut si am murit un secol in secolul mortii si sexului Asa devenind nimeni sunt absolut asemeni ultimei taceri a statisticii.

1 iunie 2016 la 03:07 UTC+03 Genocid Am trait in clinchetul lacrimilor Lacrimile erau curtea mea imperiala Imi puneau frunzele galbene inainte Apoi am intalnit un om cu ochelari si ochi crucis Si apoi am fost parasit de virtualele iubiri cu adevarul pierdut si nepierdut si am murit un secol in secolul mortii si sexului Asa devenind nimeni sunt absolut 1 iunie 2016 la 02:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=CdJa2OM4mlc&hd=1 eu sunt BLAXY GIRLS. 1 iunie 2016 la 02:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=CdJa2OM4mlc&hd=1 eu sunt BLAXY GIRLS. 1 iunie 2016 la 01:03 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4aQjXmRXai0 1 iunie 2016 la 01:03 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4aQjXmRXai0 1 iunie 2016 la 00:19 UTC+03

www.youtube.com/watch?v=bucVwI0RfEg&hd=1 1 iunie 2016 la 00:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de National Suicide Prevention Lifeline '1-800-273-TALK (8255)'.

1 iunie 2016 la 00:04 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Dominican Sisters of Mary, Mother of the Eucharist.

1 iunie 2016 la 00:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de uCatholic.

31 mai 2016 la 23:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

31 mai 2016 la 23:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de George Orwell.

31 mai 2016 la 23:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Rabbi Wolpe.

31 mai 2016 la 23:40 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei.

31 mai 2016 la 23:21 UTC+03 Kill'em All KILL'EM ALL Kill'em all KILL'EM ALL Kill'em all KILL'EM ALL Kill'em all SOS KILL'EM ALL SOS. 31 mai 2016 la 23:09 UTC+03 Vietnam Copilulmitraliera se intoarce Aici era popota Aici era tambalul I-am somat pe toti cu chitara Stai ca trag! Stai ca trag!

31 mai 2016 la 21:32 UTC+03 Imersiune posibila - Possible Immersion, 2004 Canon in D si Alb, 2011 O Mama de lumina, 2015 Momentul in care D-zeu exista, 2015 Versuri scrise la la lumina intunericului, 2016 Poezii electrice, ? ------31 mai 2016 la 18:10 UTC+03 Moi sunt Mark Twain al Romaniei. Felix Rian.

31 mai 2016 la 17:37 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

31 mai 2016 la 17:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Nestr Rogias.

31 mai 2016 la 15:36 UTC+03 I had a friend I had a friend once We were so poor Mother He made a million bucks And went back to his father.

31 mai 2016 la 15:26 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/poezie_yin.docx? workerAddress=ec2-52-90-110-52.compute-1.amazonaws.com 31 mai 2016 la 15:11 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=478MF96BRqc Children of the Blues.

31 mai 2016 la 15:11 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=478MF96BRqc Children of the Blues.

31 mai 2016 la 14:17 UTC+03 Poezie yin Tatăl șobolan Motto Acum 12 ani o fată a scris o poezie de o mie de strofe cu titlul ANATEMA pe care după aceea a rupt-o. Tatăl șobolan Satan Harfa de tumori Cuțitele galaxii Urâciunea pustiirii Urletele junglei Moartea Nu este lumină În familie Mândria-întuneric Sinuciderea copilului. Felix Paul Eu am avut nevoie de Paul Dar și Paul are nevoie de Felix. 2017 Atâtea vieți distruse Ale unor oameni care nu au meritat. Psalmul 1 regula numărul unu violența nu ține regula numărul 91 amenințările nu țin Alte reguli nu mai există.

IIII Pentru mine nufărul E nufăr Întotdeauna Ana E Ana Creierul meu Ragnarok uitat Moartea mea Așteptată. Civilizație Dacă nu ne civilizăm, murim. The Evil Christmas i am you god and you are my profet i know i m gonna kill you to make you stand on your own two beautiful feet. Dog I m not a dog I m a bitch.

Didactica Scrie cat e starea poetica nu cantitatea conteaza priveste la cartea Epica Magna urmareste excesul in poezie citeste mult scrie putin... Ochiul dreptunghiular Lacrimilitere Femeie cu chitara - A. Ciucurencu Alb Dialectica nebuniei Cer de icoana Strada pe care merg Morti Si vioara stupefiata.

Dialectica Einstein Tesla Felix. Natura Femeile sunt brazde Fiecare cuceritor de femei e un taran Calugarii au brazda in suflet Sfantul in creier Creierul ogor gras si smantit Plin de samburi de ganduri Suntem Parte din natura. Discursul săracului către bogat Presupun că nu ai mers niciodată pe jos de la Simeria la Hațeg mergând toată noaptea la lumina lunii sau la lumina nopții. Presupun că nu ai dormit pe jos în frig pe balastru ori în cabine telefonice ca să te aperi de câini, Nici nu știi ce înseamnă singurătatea de care nici un mort nu este scutit.

Nu ai fost precum cei părăsiți și iubirea oamenilor te înconjoară cum înconjoară lupii. Oriunde mergi ți se deschide cerul albastru și stai în pace. Dar spun asta având în spate miliarde de oameni nu chinui nu asupri săracul care îți ține casa.

Bogatule știu că ești rău dar locul răilor nu e nici în mormânt. Cantecele Suferintei Tavanul inchis Cartile Cartile Oameni voci Icoane si fotografii Ultimul scancet Axonii zbarnaind Editie bilingva. Versuri mozarabe Sunt Leul ce doarme cu ochii deschişi şi veghează cu ochii închişi Sunt Pasărea ce zboară cu aripile pe piept şi se odihneşte cu aripile în zbor Sunt Viu în mormânt şi Mort pe pământ Sunt Cartea deschisă pe care nu o vei închide niciodată Sunt Femeia pe care nu ai iubit-o Blake Om mic in munte Aerisirea Mersul trenurilor Printre oi Vei muri vei trai Cantecul te va-nsoti Mort vei fi Spirit.

31 mai 2016 la 14:17 UTC+03 Poezie yin Tatăl șobolan Motto Acum 12 ani o fată a scris o poezie de o mie de strofe cu titlul ANATEMA pe care după aceea a rupt-o. Tatăl șobolan Satan Harfa de tumori Cuțitele galaxii Urâciunea pustiirii Urletele junglei Moartea Nu este lumină În familie Mândria-întuneric Sinuciderea copilului. Felix Paul Eu am avut nevoie de Paul Dar și Paul are nevoie de Felix. 2017 Atâtea vieți distruse Ale unor oameni care nu au meritat. Psalmul 1 regula numărul unu violența nu ține regula numărul 91 amenințările nu țin Alte reguli nu mai există.

IIII Pentru mine nufărul E nufăr Întotdeauna Ana E Ana Creierul meu Ragnarok uitat Moartea mea Așteptată. Civilizație Dacă nu ne civilizăm, murim. The Evil Christmas i am you god and you are my profet i know i m gonna kill you to make you stand on your own two beautiful feet. Didactica Scrie cat e starea poetica nu cantitatea conteaza priveste la cartea Epica Magna urmareste excesul in poezie citeste mult scrie putin... Ochiul dreptunghiular Lacrimilitere Femeie cu chitara - A. Ciucurencu Alb Dialectica nebuniei Cer de icoana Strada pe care merg Morti Si vioara stupefiata. Dialectica Einstein Tesla Felix. Natura Femeile sunt brazde Fiecare cuceritor de femei e un taran Calugarii au brazda in suflet Sfantul in creier Creierul ogor gras si smantit Plin de samburi de ganduri Suntem Parte din natura. Discursul săracului către bogat Presupun că nu ai mers niciodată pe jos de la Simeria la Hațeg mergând toată noaptea la lumina lunii sau la lumina nopții. Presupun că nu ai dormit pe jos în frig pe balastru ori în cabine telefonice ca să te aperi de câini, Nici nu știi ce înseamnă singurătatea de care nici un mort nu este scutit. Nu ai fost precum cei părăsiți și iubirea oamenilor te înconjoară cum înconjoară lupii. Oriunde mergi ți se deschide cerul albastru și stai în pace. Dar spun asta având în spate miliarde de oameni nu chinui nu asupri săracul care îți ține casa. Bogatule știu că ești rău dar locul răilor nu e nici în mormânt. Cantecele Suferintei Tavanul inchis Cartile Cartile Oameni voci Icoane si fotografii Ultimul scancet Axonii zbarnaind Editie bilingva. Versuri mozarabe Sunt Leul ce doarme cu ochii deschişi şi veghează cu ochii închişi Sunt Pasărea ce zboară cu aripile pe piept şi se odihneşte cu aripile în zbor Sunt Viu în mormânt şi Mort pe pământ Sunt Cartea deschisă pe care nu o vei închide niciodată Sunt Femeia pe care nu ai iubit-o Blake Om mic in munte Aerisirea Mersul trenurilor Printre oi Vei muri vei trai Cantecul te va-nsoti Mort vei fi Spirit.

31 mai 2016 la 12:58 UTC+03 2017 Atâtea vieți distruse Ale unor oameni care nu au meritat.

31 mai 2016 la 12:48 UTC+03 Oare ce mai face Bebelu?

31 mai 2016 la 12:41 UTC+03 Nimeni nu e mai tare dar fiecare are destulă putere să-i distrugă pe toți ceilalți în lumea aceasta.

31 mai 2016 la 12:30 UTC+03 Voi spune doar că totul s-a născut din Rătăcirile elevului Törless de Robert Musil, o carte pe care nu am putut să o citesc dar care m-a inspirat că și lumea așa cum o cunosc poate fi literatură. Noi am fost copiii lui Stas.

31 mai 2016 la 12:19 UTC+03 IIII Pentru mine nufărul E nufăr Întotdeauna Ana E Ana Creierul meu Ragnarok uitat Moartea mea Așteptată.

31 mai 2016 la 12:07 UTC+03 No eu pun punct la subiectul ăsta Dacă nu mai treziți morții din mine.

31 mai 2016 la 12:06 UTC+03

Felix Paul Eu am avut nevoie de Paul Dar și Paul are nevoie de Felix.

31 mai 2016 la 12:03 UTC+03 Civilizație Dacă nu ne civilizăm, murim.

31 mai 2016 la 11:58 UTC+03 Dacă nu ne civilizăm, murim.

31 mai 2016 la 11:55 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=wEcEjNsn1Io Trebuie să vă civilizați, nu vedeți cât rău faceți, puneți cuțite la gâtul copiilor. Mie. 31 mai 2016 la 11:50 UTC+03 The Evil Christmas i am you god and you are my profet i know i m gonna kill you to make you stand on your own two beautiful feet.

31 mai 2016 la 11:41 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2ij3zt 31 mai 2016 la 11:39 UTC+03 Psalmul 1 regula numărul unu violența nu ține regula numărul 91 amenințările nu țin Alte reguli nu mai există.

31 mai 2016 la 11:30 UTC+03 Don t fuck with me Charlie. You taught me things you could never dream to learn.

31 mai 2016 la 11:29 UTC+03 Cure or kill. Cure.

31 mai 2016 la 11:28 UTC+03 Dog I m not a dog I m a bitch.

31 mai 2016 la 11:26 UTC+03 I m not a dog I m a bitch.

31 mai 2016 la 11:11 UTC+03 I m terribly sorry sir but I ll have to vacuum.

31 mai 2016 la 11:07 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de GetHiroshima.

31 mai 2016 la 11:02 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nelson Mandela.

31 mai 2016 la 10:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat starea.

31 mai 2016 la 10:20 UTC+03 La Libertad de Crear.

31 mai 2016 la 10:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nelson Mandela.

31 mai 2016 la 10:11 UTC+03 Azi Blake este Poetul.

31 mai 2016 la 10:09 UTC+03 Blake Om mic in munte Aerisirea Mersul trenurilor Printre oi Vei muri vei trai Cantecul te va-nsoti Mort vei fi Spirit.

31 mai 2016 la 09:52 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Julia Louis-Dreyfus.

31 mai 2016 la 09:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=j64SctPKmqk 31 mai 2016 la 08:48 UTC+03 Tatăl șobolan Motto Acum 12 ani o fată a scris o poezie de o mie de strofe cu titlul ANATEMA pe care după aceea a rupt-o. Tatăl șobolan Satan Harfa de tumori Cuțitele galaxii Urâciunea pustiirii Urletele junglei Moartea Nu este lumină În familie Mândria-întuneric Sinuciderea copilului.

31 mai 2016 la 08:23 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Blessed Virgin Mary - Queen of the Most Holy Rosary and Mother of Jesus.

30 mai 2016 la 23:18 UTC+03 Ca să vezi!!!

30 mai 2016 la 16:24 UTC+03 Galaxia Shakespeare moare. Intram in era ernest hemingway.

30 mai 2016 la 15:57 UTC+03 În viitor soldații vor lupta cu injecții.

30 mai 2016 la 15:06 UTC+03 http://www.zfilmeonline.eu/2016/02/the-remains-of-day-ramasitele-zile1993.html 30 mai 2016 la 14:38 UTC+03 Dialectica Einstein Tesla Felix.

30 mai 2016 la 14:03 UTC+03 Natura Femeile sunt brazde Fiecare cuceritor de femei e un taran Calugarii au brazda in suflet Sfantul in creier Creierul ogor gras si smantit Plin de samburi de ganduri Suntem Parte din natura.

30 mai 2016 la 13:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Hannelore Condiescu.

30 mai 2016 la 13:21 UTC+03 4. Kubla Han de Samuel Taylor Coleridge În Xanadu Kubla Han Un impunător dom al plăcerilor decretă Unde Alph, râul sacru, curgea Prin caverne de nemăsurat omului Jos spre o mare fără lumină. Așa că două or cinci mile de pământ roditor Cu ziduri și turnuri au fost încinse împrejur Și aici erau grădini strălucitoare cu râulețe sinuoase, Unde înfloreau mulți pomi roditori de tămâie Și aici erau păduri vechi la fel ca dealurile Îmbrățișând pete însorite de verdeață.

Dar oh! Acea adâncă romantică prăpastie ce se înclina În jos pe dealul verde tăind un veșmânt de cedru! Un loc sălbatic! La fel de sfânt și vrăjit Precum sub o lună asfințindă era bântuită De o femeie jelindu-și pentru al ei iubit-demon! Și din prăpastie, cu neîncetat zbucium clocotind, De parcă acest pământ în repezi dese papilări ar respira O fântână puternică pe moment a fost forțată Prin acea repede zbucnire pe jumătate intermitentă Fragmente uriașe țâșniră ca grindina căzând Ori grânele cu pleavă sub biciul îmblătitorului Și printre-aceste stânci

dansând deodată și pentru totdeauna Se aruncă deodată râul sacru. Cinci mile șerpuind cu o mișcare labirintică Prin păduri și vâlcele râul sacru curgea, Apoi ajunse la cavernele de nemăsurat ale omului, Și se scufundă în tumult într-un ocean fără viață Și în acest tumult Kubla auzi de departe Voci ancestrale profețind război! Umbra domului plăcerii Plutea în mijlocul valurilor Unde se auzea măsura amestecată A fântânii și a peșterilor. Era un miracol de rar mecanism Un însorit dom al plăcerii cu peșteri de gheață! O domnișoară cu un timpanon Într-o viziune odată am văzut Era o fată abisiniană, Și la timpanonul ei cânta, Cântând de Muntele Abora. Aș putea să reînnoiesc în mine, Simfonia și cântecul ei, Către o asemenea încântare m-ar câștiga, Încât cu muzică zgomotoasă și îndelungată, Aș constru acel dom în aer, Acel dom însorit! Acele peșteri de gheață! Și toți ce-au auzit le-ar vedea acolo, Și toți ar striga, Fereștete! Ferește-te! Ochii lui strălucitori, părul lui plutind! Țese un cerc în jurul lui de trei ori Și închide-ți ochii cu spaimă sfântă, Pentru că el cu miere de rouă s-a hrănit Și a băut laptele Paradisului. (1797; 1816) 30 mai 2016 la 11:36 UTC+03 VREAU SĂ TRADUC (Îndreptar) Felix Rian 2016- 1. Pledoarie pentru Wordsworth O parte din poemele lui Wordsworth sunt scrise bineînţeles rimat.

Cealaltă parte e scrisă în vers alb. Din preţuire pentru pana lui Wordsworth le voi traduce pe toate în vers alb, urmând exemplul înaintaşilor care au tradus versurile antice atârnând clopoţei de capetele lor. Un poem adevărat e intraductibil, precum Masa tăcerii. Noi oamenii de rând ne putem mulţumi să-i facem un portret şi acela fotografic şi ca în viaţă ar trebui să ne mulţumim cu atât; în nici un caz nu îl putem scrie pe Wordsworth în română ori în orice altă limbă ori a traduce sufletul lui Brâncuşi în cutia italiană a sufletelor noastre. Din dorinţa de a fi cât mai credincios poeziei wordsworthiene şi a o traduce cât mai fidel m-am văzut pus în situaţia de a o trăda, renunţând brâncuşian la aparenţe, fie ele şi poetice, pentru a păstra sufletul care dă viaţă. Înaintea acestei posibile versiuni româneşti a poemelor lui William Wordsworth, tălmaciul poate spune că noi în România avem nevoie de poezia lui Wordsworth. W. W. a fost un poet romantic la fel ca poetul nostru romantic, iar pentru a nu fi tributari propriului Weltanschauung, fascinaţi într-un mod narcisist propriei frumuseţi ar fi indicat să experimentăm şi alte avatare ale geniului romantic şi a privi şi alte vitralii din catedrală. Şi în mod deosebit curentul romantic, fiindcă piatra din capul unghiului a sufletului românesc s-a dovedit a fi şi cel mai probabil va rămâne cât va rămâne şi românitatea, o cheie de boltă neogotică romantică pe care cel mai mare arhanghel e brodat în marmură. Este nevoie de aceste poeme în învăţământul românesc, în bibliotecile marilor oraşe şi din sătucuri, în mănăstiri, în penitenciare, azile şi oriunde este un pic de suflet şi în întreaga noastră cultură, dacă vrem să o avem. Iar aceasta include postulatul că după cum istoria literaturii române are nevoie de William Wordsworth printre alţi „nemţi” caragialeşti, tot astfel Marea Britanie are nevoie printre alţi necunoscuţi romantici şi de Mihai Eminescu, dar asta va fi munca altor traducători. Haţeg, 14

august 2012 Felix Rian Secerătoarea solitară de William Wordsworth Iat-o, singură în câmp, Acolo solitară fată munteancă! Secerând și cântându-și sieși; Se-oprește, ori merge blând! Singură retează și leagă grâul Și cânt-o arie melancolică; O, ascultă! fiindcă Valea profundă E inundată de sunet. Vreo Privighetoare nu cântă Așa de dulce odihnindelor cete De Călători în un popas umbrit, Printre Nisipurile Arabe Vreo voce mai dulce nu se auzi Primăvara de la pasărea cuc, Spărgând tăcerea mărilor Printre cele mai de departe Hebride. Numi va spune cineva ce cântă? Poate că notele plânse curg Pentru lucruri vechi, nefericite, îndepărtate, Și bătălii de pe vremi: Ori e vreo baladă mai umilă, Problemă obișnuită de astăzi? Vreo suferință a naturii, pierdere, sau durere, Care a fost, și poate fi iar! Ori'care era subiectul, Fata cânta Precum cântecul nu ar avea sfârșit; Am văzut-o cântând la muncă, Și peste seceră îndoindu-se; Am ascultat până m-am umplut: Și, pe când urcam pe deal, Muzica am purtat în inimă, Mult după ce nu s-a mai auzit. Suntem șapte de William Wordsworth Un simplu copil, dragă frate Jim, Ce ușor respiră, Și-și simte viața-n orice braț, Ce să știe de moarte? Am întâlnit o copilă colibașă Avea opt ani, spunea; Avea păr gros cu multe bucle Ce-o-nconjurau pe chip. Avea un aer rustic, de la pădure, Înveșmântată ca un geniu; Ochii frumoși, și mai frumoși, - Frumusețea ei mă bucură. ‘Surori, frați, micuță fată, Cât de mulți voi sunteți?’ ‘Cât de mulți? Șapte de toți’ spuse,’ Cu mirare privind la mine. ‘Și unde sunt ei, te rog îmi spui?’

Spuse: ‘Suntem șapte, Și două locuiesc la Conway, Și doi-s plecați pe mare.’ Doi dintre noi stau în curtea bisericii, Sora și fratele meu, Și în coliba din curtea bisericii, eu Stau aproape de ei cu mama.’ ‘Spui că două locuiesc la Conway, Și doi-s plecați pe mare, Dar sunteți șapte; te rog spune-mi Dulce Fată, cum a fi fi se poate?’ Apoi micuța Fată răspunse, ‘Șapte băieți și fete suntem noi; Doi dintre noi stau în curtea bisericii, Sub copacul din curtea bisericii.’ ‘Mergi pe-arătură, mica mea fată, Brațele-ți sunt vii; Dacă doi sunt în curtea bisericii, Atunci sunteți numai cinci.’ ‘Mormintele sunt verzi, pot fi văzute’ Mica fată răspunse, ‘Doișpe pași mai mult de la ușa mamei, Și sunt unul lângă altul.’ ‘Acolo ades-mi brodai colțunii, Batista mi-o țesui; Și colo pe pământ am stat – Am stat și le-am cântat.’ Ș-ades dup-asfințit, domnule, Când este viu și frumos, Îmi iau micuțul castronaș, Și-mi mănânc cina acolo. Prima ce muri fu mica Jane; În pat zăcu gemând, Pân’ce raiul de dureri o vindecă Și-apoi plecă departe. Așa că în curtea bisericii fu pusă, Și toată uscata vară ‘Mpreună la mormânt ne-am jucat Fratele meu John și cu mine Și când pământul era alb de zăpadă, Și puteam să alerg și să alunec, Fratele meu John trebui să plece, Și zace lângă ea.’ ‘Câți sunteți atunci, spusei, Dacă ei doi sunt în cer?’ Mica Fată replică, ‘O, dascăle, suntem șapte.’ ‘Dar ei sunt morți, cei doi sunt morți! Duhul le e în cer!’ Vorbeam degeaba; că mereu Mica Fată își făcea voia, Și spunea, ‘Nu, suntem șapte!’ [în românește de Felix Rian] Lucy Gray de William Wordsworth Ades am auzit de Lucy Gray Și când încrucișai pământul ‘Ntâmplă de-am văzut-o-n crăpat de zi Copilul solitar. Nici coleg nici tovarășă Lucy n-avea; Viețuia pe-o bahnă uriașă, Cel mai dulce lucru ce crescu vreodat’ Lângă o ușă de om! Totuși poți iscodi

faunul la joacă, Iepurele pe smarald; Dar dulcea fațăa Luciei Gray N-om mai vedea vreodată. ‘La noapte va fi furtună, La târg trebuie să mergi, Și ia o lampă, copilă,să lumini Mamei prin zăpadă.’ ‘Aceasta, Tată, fac cu bucurie; E abia amiază – Orologiul abia a bătut două, Și uite sus e Luna.’ La asta Tatăl luă vătraiul Ș-izbi-ntr-un braț de lemne; Se apucă iar la lucru, iar Lucy Luă Lampa în mână. Mai voioasă neagra ciută nu-i, Cu izbituri a joacă Picioarele-i împrăștie praful de zăpadă Ce se înalță fum. Potopul veni mult prea devreme Merse în sus și-n jos Și pe multe culmi Lucy urcă Dar nu ajunse-n târg. Pierduți Părinții în toată noaptea Au chemat departe-n tot locul; Dar nu a fost nici glas nici văz Să le fie călăuză. ‘N crăpat de zi pe un deal stătură Sus, sus, peste bahnă; Ș-atunci văzură Podul de Lemn La doi pași de ușă. Și-acum spre casă merg plângând ‘În cer ne vom-ntâlni!’ Când în zăpadă Mama văzu Urma piciorului lui Lucy. Apoi în jos de muchea abruptă Urmară micile urme; Și prin ruptul păducel Și lungul zid de pietre; Apoi un camp deschis trecură, Urmele erau aceleași; Le-au izvodit, nicicând pierdut, Până au dat de Pod. Le-au urmat de pe țărmu-nzăpădit Urmele, una câte una, Până în mijlocul ghețușului, Iar mai departe niciuna. Totuși unii spun și azi Ea-i un Copil trăind, O poți vedea cumintea Lucy Gray Pe Sălbăticia singuratică. Peste noroi sau iarbă ea merge încet Și niciodată nu privește în urmă; Și cântă un cântec solitar Ce flutură în vânt. RÂNDURI SCRISE LA CÂTEVA MILE DUPĂ BISERICA TINTERN La revisitarea răstoacelor de pe Wye într-o călătorie, 13 iulie 1798 de William Wordsworth Cinci ani trecură; cinci veri, în lungimea A cinci lungi ierni! Şi iar aud Aceste ape, rostogolindu-se din izvoarele lor din munte Cu un dulce murmur mocănesc. – Încă odată Privesc aceste stânci abrupte şi semeţe, Ce într-o neîmblânzită retrasă scenă aduce Gânduri de mai profundă retragere; şi unesc Peisajul cu liniştea cerului. Ziua e sosită când din nou stau Aici, sub acest sicomor întunecat şi văd Aceste pete de ogrăzi, aceste smocuri de livezi, Ce, în timpul ăsta, cu fructele lor necoapte, Printre păduri şi desişuri se pierd, Nici, cu nuanţa lor verde şi simplă, tulbură Verdele peisaj neîmblânzit. Încă o dată văd Aceste vii, abia garduri vii, linioare De neliniştit lemn devenit săbatic; aceste ferme păstoreşti Verzi până la uşă; şi şuvoaie de fum Ridicat, în tăcere, de printre copaci, Cu o percepţie nesigură cât s-ar părea, Despre rătăcitori sălăşluind în pădurile fără cămin, Ori despre vreo peşterăde pusnic, unde lângă foc Sihastrul stă singur. Deşi de mult pierdute, Aceste forme de frumuseţe nu-mi fură Cum e un peisaj ochiului unui orb: Însă adesea, în camere însingurate şi în mijlocul tumultului Din târguri şi oraşe, miau zălogit, În ceasuri de osteneală, dulci simţiri, Apăsând în sânge şi simţite-n inimă-mi Şi trecând chiar în mai limpedu-mi suflet Cu liniştită refacere: sentimente deasemenea De plăcere neamintită; astfel, poate, Cum nu au avut o influenţă comună În acea mai bună parte în viaţa omului bun; Micile lui, nenumite, fapte neamintite De bunătate şi iubire. Nu mai puţin, cred, Lor le-am datorat poate alt dar, De-un chip mult mai sublim; acea stare binecuvântată, În care greaua şi trudnica greutate A acestei neinteligibile lumi E uşurată: - acea senină şi binecuvântată stare, În care sentimentele blând ne-ndrumă Până

suflarea acestui înveliş corporal, Şi chiar mişcarea sângelui nostru uman Aproape s-a oprit, adormiţi suntem În trup şi devenim un suflet viu: În vreme ce cu un ochi liniştit de puterea Armoniei, şi-adânca putere a bucuriei, Vedem în viaţa lucrurilor. Dacă aceasta Ar fi o credinţă fără rost, totuşi, o! ce-ades, În întuneric şi printre multe arte forme Ale a zilei lipsite de bucurie lumini, când cei fără astâmpăr aleargă Fără folos şi febra lumii, Au atârnat asupra bătăilor inimii mele, Ce-ades, în duh, m-am întors spre tine O Wye silvan! Tu rătăcitor prin păduri, Ce-ades mi s-a întors duhul spre tine! Şi-acum, cu străluciri de gând pe jumătate stins, Cu multe recunoaşteri înceţoşate şi şterse, Şi ceva dintr-o tristă perplexitate, Imaginea minţii iarăşi învie: În vreme ce stau aici, nu doar cu simţirea Plăcerii prezente, ci cu plăcute gânduri Că în ăst moment este viaţă şi hrană Pentru anii viitori. Şi astfel îndrăznesc să sper Deşi schimbat, neîndoielnic, din ceea ce am fost, când întâi Venit-am între-aceste dealuri; pe când asemeni ouălor de peşte Mă izbeam peste munţi, pe grohotişurile Râurilor adânci şi volburelor singuratice, Oriunde natura purta, aproape ca un om Zburând dinspre ceea ce urăşte, decât unul Căutând lucrul ce-l iubea. Pentru natură atunci (Plăcerile brute ale zilelor mele băieţeşti Şi toate animalicele lor mişcări trecând,) Pentru mine a fost tot în tot – Nu pot picta Ce-am fost atunci.

Cascada ce sună Mă bântuia ca o pasiune: stânca înaltă, Muntele, şi bungetul adânc şi împâclit, Culorile şi formele lor, îmi erau atunci O foame: un sentiment şi o iubire, Ce nu avea nevoia unui farmec mai îndepărtat, Adus de gând, ori vreun interes Neîmprumutat dinspre ochi. – Acel timp e trecut, Şi toate bucuriile lui îndurerate acum nu mai sunt, Şi toate ameţitele sale răpiri. Nu pentru asta Mă sting, sau jelesc, sau murmur: alte daruri Au urmat, pentru a căror pierdere, cred, Răsplată abundentă. Fiindcă am învăţat Să privesc natura, nu ca în ceasul Tinereţii fără de gânduri, ci auzind adeseori Blânda, trista muzică a umanităţii, Nici aspră nici amară, deşi de o putere amplă Să înfrâneze şi să subjuge. Şi am simţit O prezenţă ce mă tulbură cu extazul Gândurilor înalte; un sublim simţ A ceva mult mai adânc amestecat, Al cărui sălaş este lumina sorilor asfinţind, Şi oceanul rotund, şi văzduhul viu, Şi cerul albastru, şi în mintea omului, O mişcare şi un duh, ce poartă Toate lucrurile meditaţiei, toate obiectele întregii gândiri, Şi se rostogoleşte prin toate lucrurile. De aceea sunt liniştit Un iubitor al fâneţelor şi pădurilor, Şi al munţilor; şi din tot ce vedem Din acest pământ verde; din toată puternica lume A ochiului şi urechii, cu ce pot crea aproape, Şi ce precep; foarte încântat să recunosc În natură şi în limbajul simţirii, Ancora gândurilor mele cele mai pure, doica, Călăuza, gardianul inimii mele, şi suflet Al întregii mele fiinţe morale. Nici, poate, Dacă nu aş fi fost învăţat astfel, ar trebui mai mult Să sufăr ca duhurile mele geniale să decadă: Fiindcă tu eşti cu mine, aici pe marginea Acestui râu mândru; tu, Prietena mea cea mai dragă, Draga mea, dragă Prietenă şi în glasul tău disting Limbajul inimii mele anterioare, şi citesc Plăcerile mele anterioare în luminile săgetânde Ale ochilor tăi neîmblânziţi. O! încă puţină vreme Pot să privesc în tine ce am fost odată, Draga mea, dragă Soră! Şiaceastă rugăciune Ştiind că natura niciodată n-a trădat Inima

ce o iubea; este privilegiul ei Prin toţi anii vieţii noastre aceste, să poarte Din bucurie în bucurie: fiindcăpoate astfel înştiinţa Mintea ce este în noi, astfel ului Cu linişte şi frumuseţe, şi astfel hrăni Cu gânduri înalte, încât nici limbi rele, Judecăţi imprudente, nici batjocurile egoiştilor, Nici salutări unde bunătate nu este, nici toate Urâtele întâlniri ale vieţii zilnice, Nu vor învinge asupra noastră ori tulbura Vesela noastră credinţă că tot ceea ce privim E plin de binecuvântare.

Astfel lasă luna Să strălucească asupra ta în plimbarea ta solitară; Şi lasă vânturile din muntele umed limpede Să sufle împotriva ta, şi în anii de după, Când aceste extazuri neîmblânzite se vor împlini Într-o încântare serioasă, pe când mintea ta Va fi o casă pentru toate formele plăcute, Amintirea ta o locuinţă Pentru toate dulci sunete şi ceremonii; O! atunci, Dacă solitudinea, ori frica, ori durerea, ori jalea, Vor fi să-ţi fie partea-ţi ‚ dar ce gânduri vindecătoare De bucurie blândă îţi vei aminti de mine, Şi exhortaţiile mele aceste! Nici, poate, De voi fi, acolo de unde nu mai pot să aud Al tău glas, nici să văd din neîmblânziţii tăi ochi aceste străluciri De existenţă trecută, vei uita tu atunci Că pe marginea acestui încântător şuvoi Împreună stăturăm; şi că eu, de-atât Un adorator al Naturii, aici am venit Neobosit în acel serviciu: mai degrabă spun Cu iubire mai caldă, O! cu zel mult mai adânc De iubire mai sfântă. Nici nu vei atunci uita, Că după multe colindări, mulţi ani De lipsă, aceste păduri abrupte şi înalte prăpăstii, Şi-acest verde peisaj păstoresc, îmi fură Mai dragi, atât pentru ele cât şi pentru tine. CORBUL O POVESTE DE CRĂCIUN, SPUSĂ DE UN ȘCOLAR FRĂȚIORILOR ȘI SURIOARELOR LUI de Samuel Taylor Coleridge Sub un vechi stejar bătrân Mulți porci fără stăpân, Guițau ronțăind catargul: Era copt și cădea smântul. Au tropăit, venind vântul: Doar o ghind-au mai lăsat, alta nu vedeai cu gândul Și veni un Corb, căruia nu-i plăcu astă nebunie: Aparținea, ei spuneau, ielei Melancolie! Era mai cernit decât jgheaburi picurate, Zbura jos în ploaie, cu pene neudate. Luă ghinda și o îndată o mormântă Lângă o apă uriașă și adâncă. Unde s-a dus, unde Corbul s-a dus? A fost în jos și a fost în sus, Peste deal, peste vale, negrul Corb s-a dus. Multe Toamne, multe Primăveri Călători cu aripi fără cer: Multe ierni și multe veri - - Nu-ți pot povesti juma din întâmplări. Pe urmă se întoarse cu el și o Ea, Și ghinda crescuse un înalt steja'. Și-au făcut un cuib în cel mai înalt ram, Și puișori avură, fericiți de-acum. Dar curând veni un Tăietor îmbrăcat în blană, Sprânceana marchiză i-atârna în geană. Avea un topor în mână, un cuvânt n-a spus, Ci cu multe hâcuri izbind hotărât, Doborâ al bietului Corb cuib-nstejărit. Puișorii i-au fost uciși; n-au putut să fugă, Mama le-a murit că n-a putut să ducă. Crengile copacului le tăie Tăietorul; Și plutiră-n jos pe șuvoaie din fluviu. Le-au tăiat în scânduri, scoarță au dat jos, Și din copac și alți-au făcut vas frumos. Corabia, lansată, aproape de țărm S-a ridicat o furtună de nețărm. Se izbi de-o piatră, valuri năvălinde: În jur și în jur zbură Corbul chemând șiroinde. Auzi ultimul țipăt al sufletelor pierind - Vezi! Vezi! peste catarg nebuna apă rotind! Bucuros a fost Corbul și-ndată-a zorit, Și Moartea mergând spre casă pe-un nor a-ntâlnit, Și i-a mulțumit iar și iar atunce: I-au luat totul, iar RĂZBUNAREA A FOST DULCE! 1797 Odă Pauló

majora canamus de William Wordsworth (fragment) Deşi nimic nu poate reîntoarce ora A splendorii în iarbă, a gloriei în Flora; Nu vom jeli, ci găsi Putere în ceea ce rămâne, În primitiva compătimire În care ce a fost trebuie să fie În gândurile liniştitoare ce izvorăsc Din suferinţa umană. În credinţa ce priveşte prin moarte, În ani ce aduc mintea filosofică. Şi oh voi Fântâni, Pajişti, Dealuri şi Păduri, Nu vă gândiţi la despărţirea noastrelor iubiri! Deşi în inima inimilor mele v-am simţit avânt, Mi-am mai abandonat un singur încânt A trăi sub obişnuitul vostru freamăt. Iubesc Pâraiele ce în jos curg, Mai mult decât am curs mai uşor ca ele; Inocenta strălucire a noii născute zile, E încă încântătoare; Acei Nori ascunşi în jurul asfinţitului de soare Au o nuanţă liniștită întradevăr într-un ochi Ce a vegheat asupra mortalităţii omului; O altă alergare a fost şi alte sălcii sunt câştigate. Mulţumită inimii umane trăind, Mulţumită tandreţei, bucuriei, patimi, Primesc de la cea mai sărmană floare pocnind Gânduri ce adesea adastă prea adânc pentru lacrimi. 2. Bătrână de Anne Sexton Mi-e frică de ace, Am obosit de cearceafuri de cauciuc şi tuburi. Am obosit de feţele pe care nu le ştiu şi acum cred că moartea începe. Moartea începe ca un vis, plin de obiecte şi râsetul surorii mele. Suntem tinere şi mergem şi culegem afine sălbatice tot drumul spre Damariscotta. Oh Susan, ea plânse, ţi-ai pătat talia nouă. Dulce aromă – gura mi-e atât de plină şi albastrul dulce ieşind tot drumul spre Damariscotta. Ce faci? Lasă-mă-n pace? Nu poţi să vezi că visez? În vis nu ai niciodată optzeci. După Auschwitz de Anne Sexton Furia, la fel de neagră precum un cârlig mă ajunge din urmă. În fiecare zi, fiecare nazist lua, la 8:00 A. M., un copilaş şi îl făcea soté pentru micul dejun În tigaia lui. Şi moartea priveşte cu obişnuinţă în ochi şi-şi scobeşte murdăria de sub unghia degetului.

Omul e malefic, spun cu voce tare. Omul e o floare ce ar trebui arsă spun cu voce tare. Omul e o pasăre plină de noroi spun cu voce tare. Şi moartea priveşte cu obişnuinţă în ochi şi-şi scarpină anusul. Omul cu degetele lui mici roz de la picioare, cu degetele lui miraculoase nu e un templu ci o dependinţă, spun cu voce tare. Fie ca omul niciodată să nu-şi mai ridice cana de ceai. Fie ca omul niciodată să nu mai scrie o carte. Fie ca omul niciodatăsă nu-şi mai pună pantoful. Fie ca omul niciodată să nu-şi mai ridice ochii, într-o blândă noapte de iulie. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Spun acele lucruri cu voce tare. Îl implor pe Domnul să nu audă. Seară în sanatoriu de Louise Bogan Liberă seara se stinge, în afara ferestrelor zăvorâte cu grilaje decorative de fier. Lămpile sunt aprinse; perdelele trase; asistentele veghează un pic. Este ora complicatului tricotat cu sigurele andrele de os; ale jocurilor de anagrame şi bridge: Ucigătorul joc de şah; cartea ţinută sus ca o mască. Perioada celui mai sălbatic plâns, cea mai violentă deziluzie, e sfârşită. Femeile îşi odihnesc obositele inimi pe jumătate vindecate; sunt aproape bine. Unele vor sta aproape bine mereu: chipul tocit al femeii a cărei gândire s-a dizolvat În disciplina academică; fata maniaco-depresivă Acum echilibrându-se; o paranoică afectată de gelozie. Alta de persecuţie. Ceva alinare a fost posibilă. O, binefăcătoare mireasă, care niciodată nu vei redeveni iar extatică după naştere! O, norocoasă

soţie trecută, vindecată de a fi nedorită! La staţia de tren subteran te vei reîntoarce, reîntoarce, Să-l întâlneşti pentru totdeauna pe Jim acasă la 5:35. Vei fi din nou la fel de normală şi de egoistă şi fără inimă ca oricine altcineva. Este viaţă rămasă: pianul o spune cu octava zâmbetului său. Covoarele moi apără lovitura şi tăietura suicidului ce trebuie să fie. Totul va fi splendid: bunica nu va bea din obişnuinţă. Salata de fructe va înflori pe farfurie precum un buchet Şi grădina va fabrica panglica albastră a aquilegiei. Pisicile vor fi vesele; taţii se vor simţi justificaţi; mamele uşurate. Fii şi soţii nu vor mai trebui să plătească facturile. Copilăriile vor fi lăsate deoparte, coşmarul obscen nimicnicit. La capătul coridoarelor băile curg. Doamna C simte din nou umbra ideii sale obsesive. Domnişoara R. priveşte îmbrăcămintea şemineului care trebuie să însemne ceva. Comentariu de Dorothy Parker Oh, viața e un slăvit ciclu de melodii, Un amestec al extemporaneei; Și iubirea e un ceva ce nu poate greși, Iar eu sunt Marie a Roumaniei. Bărbații de Dorothy Parker Ei te slăvesc ca pe luceferii celești Pentru că ești așa cum ești. Dacă le reîntorci sentimentul, Vor să îți schimbe sufletul; Și-odată ce te au, sigur și bine, Vor să schimbe tot la tine. Pe simțiri, obișnuințe, ei pun jurământ; Ar vrea să-ți dea cu totul un alt simțământ.

Nu te pot lăsa în călcătura ta; Vor influența și vor educa. Ar schimba tot ce-au admirat. Îmi fac rău, m-am săturat. Cine sunt? de Elizabeth Tapia Sunt femeie sunt filipină sunt vie sperând sunt creată în imaginea lui Dumnezeu ca toţi ceilalţi oameni din lume; sunt o persoană cu valoare şi demnitate, sunt o persoană ce gândeşte, o persoană ce simte, o persoană ce face. sunt micul ‘sunt’ ce stă înaintea marelui ‘SUNT’ sunt muncitoarea ce este chemată constant şi privesc nevoile Bisericii şi societăţii în Asia şi în comunitatea globală. sunt furioasă pe structurile şi puterile ce crează toate formele de opresiune, exploatare şi degradare. sunt martoră la gemetele, lacrimile, banerele şi pumnii încleştaţi ai poporului meu. pot să le aud cântecele de eliberare, rugăciunile ce speră şi marşul decisiv spre justiţie şi libertate. cred că noi toţi – femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni, creştini şi non-creştini – suntem chemaţi să luăm acţiuni responsabile; să fim preocupaţi să fim implicaţi ACUM! sperând ţinând piept sunt vie sunt filipină sunt femeie. 3. Steven Sassman ... decade de consum marșul îndatoritor al achiziției al obiectelor resturi și bucăți ale VISULUI AMERICAN cum e văzut la TV îngrămădit și viscolit în curtea din spate a casei mult prea mică să țină Visul tot ce-și pot permite batjocura amară a tuturor anotimpurilor în vânt culori înălbite metalice ruginituri plăcile scorojite dar aceste lucruri nu au fost niciodată ce au fost au fost în schimb ce au Semnificat așa că încă își țin valoarea încă țin Visul 30 mai 2016 la 11:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Alexandru Vakulovski.

30 mai 2016 la 11:22 UTC+03 Versuri mozarabe Felix Rian Sunt Leul ce doarme cu ochii deschişi şi veghează cu ochii închişi Sunt Pasărea ce zboară cu aripile pe piept şi se odihneşte cu

aripile în zbor Sunt Viu în mormânt şi Mort pe pământ Sunt Cartea deschisă pe care nu o vei închide niciodată Sunt Femeia pe care nu ai iubit-o 30 mai 2016 la 10:39 UTC+03 30 V 2016 30 mai 2016 la 10:30 UTC+03 Cantecele Suferintei Tavanul inchis Cartile Cartile Oameni voci Icoane si fotografii Ultimul scancet Axonii zbarnaind Editie bilingva.

30 mai 2016 la 10:16 UTC+03 Toti se casatoresc pentru a inceta sa se masturbeze.

30 mai 2016 la 09:59 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

30 mai 2016 la 09:57 UTC+03 Daca vreau sa traiesc trebuie sa traduc.

30 mai 2016 la 09:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Dorina Stirbu.

30 mai 2016 la 09:44 UTC+03 Cicero maior Romanorum.

30 mai 2016 la 09:36 UTC+03 Intram intr-o noua era clasica.

30 mai 2016 la 09:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 2 fotografii noi.

30 mai 2016 la 08:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de I am a Woman of God. 30 mai 2016 la 08:28 UTC+03 Poezia se citeste usor.

30 mai 2016 la 08:14 UTC+03 Binomul Bacovia-Nichita Stanescu.

30 mai 2016 la 08:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

30 mai 2016 la 07:53 UTC+03 Didactica Scrie cat e starea poetica nu cantitatea conteaza priveste la cartea Epica Magna urmareste excesul in poezie citeste mult scrie putin...

30 mai 2016 la 07:38 UTC+03 Ochiul dreptunghiular Lacrimilitere Femeie cu chitara - A. Ciucurencu Alb Dialectica nebuniei Cer de icoana Strada pe care merg Morti Si vioara stupefiata.

30 mai 2016 la 07:28 UTC+03 POEZII ELECTRICE Poezie yin Poezii pentru 2017 Creier nood 30 mai 2016 la 06:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Margarit Sorin.

30 mai 2016 la 06:43 UTC+03

Metallica - Orion. Poti tu sa innozi legaturile Gainusei sau sa dezlegi franghiile Orionului? - Biblia, Iov. 30 mai 2016 la 05:43 UTC+03 Biserica Catolică mi-a părut prea puțin interesată de lumea noastră. Nu mă duc în Spania, rămân în casa sfințită de agonia mamei mele și de lacrimile tatei și după ce voi muri aici va fi un loc de pelerinaj.

30 mai 2016 la 04:59 UTC+03 Decebal Înclin să cred că Decebalul este cel mai înalt forum al culturii din județul Hunedoara. Poate că este secondat de Liceul Traian și mai este mi se pare un liceu „german” la Hunedoara, dat Traianul mi s-a părut ca fiind de primă mână după școala bucureșteană, dar osificat în mare parte în marea cultură pedagogică a anilor 80. Poate cel mai adânc lucru pe care l-am învățat acolo de la profesorii noștri, de orice materie, de la fiecare după puterea sa și dăruit după nevoie, a fost să nu ne înregimentăm în Generația Pro. Și cred că nu este nici un decebalist din nici o epocă, a mea, prezentă sau a domnului profesor Mihai Tetileanu, care să fie un exponent al mainstreamului sufletesc. Rezultă de aici că Decebalul e o școală, cum se numește, filozofică. Păclișa 30,05,2016 Felix Rian 29 mai 2016 la 20:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=nFGC1b4jz78 29 mai 2016 la 20:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=eXvBjCO19QY&hd=1 Mărunțișuri...

29 mai 2016 la 19:32 UTC+03 http://filmehd.net/were-no-angels-nu-suntem-ingeri-1989-filme-online.html 29 mai 2016 la 19:12 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=a8hFnmugajk Până la urmă UE va deveni roșie ca să nu devină verde.

29 mai 2016 la 19:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hJ4JhkXt3Ro 29 mai 2016 la 18:52 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=PnVX783rGNc&hd=1 29 mai 2016 la 18:46 UTC+03 Discursul săracului către bogat Presupun că nu ai mers niciodată pe jos de la Simeria la Hațeg mergând toată noaptea la lumina lunii sau la lumina nopții.

Presupun că nu ai dormit pe jos în frig pe balastru ori în cabine telefonice ca să te aperi de câini, Nici nu știi ce înseamnă singurătatea de care nici un mort nu este scutit. Nu ai fost precum cei părăsiți și iubirea oamenilor te înconjoară cum înconjoară lupii. Oriunde mergi ți se deschide cerul albastru și stai în pace. Dar spun asta având în spate miliarde de oameni nu chinui nu asupri săracul care îți ține casa. Bogatule știu că ești rău dar locul răilor nu e nici în mormânt.

29 mai 2016 la 18:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=xiC__IjCa2s 29 mai 2016 la 18:17 UTC+03 Ramones is punker than Sex Pistols.

29 mai 2016 la 18:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=KVrrrCb-WX4 29 mai 2016 la 18:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=KVrrrCb-WX4 29 mai 2016 la 18:07 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hLhN__oEHaw 29 mai 2016 la 18:04 UTC+03 Am întâlnit un om totuși. Pe Românu.

29 mai 2016 la 18:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=TLV4_xaYynY 29 mai 2016 la 17:54 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Lv51_8k5Ffc 29 mai 2016 la 17:49 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=aSNJ00iAZ7I 29 mai 2016 la 16:15 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=e1sOLdefxqA&hd=1 29 mai 2016 la 16:14 UTC+03 https://youtube.com/wawwwtch?v=e1sOLdefxqA&hd=1 29 mai 2016 la 15:50 UTC+03 Unterliebe Dincolo de iubire.

29 mai 2016 la 15:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=G333Is7VPOg 29 mai 2016 la 15:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=wFWhhCqOR2k 29 mai 2016 la 15:21 UTC+03 ******* Sunt singurul om pe care l-am întâlnit.

29 mai 2016 la 15:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

29 mai 2016 la 15:12 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ZtWTUt2RZh0&hd=1 Cybervillage Erased robots. Endless lists of names written in 101010110 The word of redemption like a seagull. The way we reject God By rejecting life. www going crazy.

Cybervillage.

Cybercows giving cybermilk to cyberpuppies.

Cybermencyberwomencyberkidscybersun.

29 mai 2016 la 11:42 UTC+03 POEZIE ELECTRICA Poezie yin Poezii pentru 2017 Creier nood 29 mai 2016 la 11:19 UTC+03 Poezie electrica Dictionar. Fotografi. Ochi pigment. Telefon. Ceas erou. In acest semn. Sinucidere -ratata. Motocicleta in cap. Avioane. Randunici de otel.

Morminte si pietre de foc. Autodistrugerea sobolanilor. Poezie electrica.

29 mai 2016 la 11:02 UTC+03

Ioan Ivascu Satul vorbeste la negru. Genii naruite. Viata murind. Nichita Stanescu vs. Adrian Paunescu. Un secol de MARXism si teologie. Dogmele modernismului. Cerul murind Omul ramanandu-si. Si Serghei Esenin.

29 mai 2016 la 10:38 UTC+03 Tablou Oras. Zapada-lumina. Levitand. Sublime. Soare -cutitar. Liceu vechi.

Spital Ciupe. Oameni.

29 mai 2016 la 00:25 UTC+03 Un oras pentru. Embrion. Drumul nasterii. Plasma. Fulger. Sange. Huckleberry Finn si Babacu. Copiii fugari. Alcool. Un oras pentru.

29 mai 2016 la 00:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Steven Sassmann.

28 mai 2016 la 18:44 UTC+03 Orașul care a murit Cruce de cruciulițe. Piroane de cuie. Lance de baionete.

Crist de spermatozoizi. Și soldații au fost acolo. Și Hitler a fost acolo. Și Marlene Dietrich a fost acolo. În orașul care a murit.

28 mai 2016 la 18:38 UTC+03 Artă moartă Cărți deletate. Artă moartă. Polul Nord. Eșecuri. Fiecare om e un om ratat. Alfred Nobel. Albert Einstein. Antoine Sfântul. Pământ. Tractoare devin cai. Soarele e inconceptibil. Dalai Lama. Este numele tău Dalai Lama?

28 mai 2016 la 18:30 UTC+03 Mărășești mortt Discursuri. Aripi. Oameni. Proști. Pro- fituri. Adevăr. Valori.

Eroi. Mărășești mortt.

28 mai 2016 la 18:26 UTC+03 și. Logica. Clasa IX. Nota 5. Nota 5. Nota 5. O profă mică cu zâmbet.

Psihologie. Ce e sufletul? Nu înțeleg nimic. Economie, Filozofie, și.

28 mai 2016 la 18:14 UTC+03 Orb metafizic N-am nume dar am. Sprâncene. Urme de cauciucuri. Lumina nu.

Lumina nu. Din 20 sau 21 iulie. 2011.

28 mai 2016 la 18:10 UTC+03 *** Om. Într-o armată de oameni. Mergând spre.

28 mai 2016 la 18:06 UTC+03 + 28 mai 2016 la 17:57 UTC+03 Progresul medicinei are o parte insidioasă. Când creierul va putea fi reglat întrutotul de biotehnologie și nu va mai exista nici un conflict interior în om atunci vor începe sinucideri în masă. Omul așa cum se prezintă nu a fost făcut să respire fericit.

28 mai 2016 la 16:51 UTC+03 Dacă nu aș fi scris 1997 m-aș fi sinucis. Dar parte a educației mele a fost și tortura.

28 mai 2016 la 15:45 UTC+03 I am triggerful.

28 mai 2016 la 15:43 UTC+03 eu nu vreau să cânt nici pe note nici pe acorduri, ci cum ar cânta Ciungan.

28 mai 2016 la 15:16 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=TWKJmbmOOf4&hd=1 Motorbreath, not Haggard. Yeah.

28 mai 2016 la 15:09 UTC+03 Nu aflăm cine suntem cu adevărat decât în ultimele cinci minute de viață.

28 mai 2016 la 15:04 UTC+03 Universul este alcătuit din energie, materie, antimaterie, materie neagră și tot restul.

28 mai 2016 la 14:59 UTC+03 Predica Reformei germane este o specie literară, o îngânare a Bibliei din a cărei stâlcire din gură în gura a apărut literatura modernă.

28 mai 2016 la 14:46 UTC+03 Nu am timp! Cînd oamenii sînt invitaţi la conferinţele mele: „Veniţi odată!

Ascultaţi odată pe pastorul Busch", ei răspund cel mai adesea: „Nu am timp!"

Aflîndu-mă odată la o casă de odihnă, la masa mea era un domn cu care mă înţelegeam foarte bine. „Ăsta ştie să se bucure de viaţă!" gîndeam eu uneori cînd vedeam cu cîtă plăcere savura mîncărurile acest om sau cînd îl priveam dormitînd, instalat confortabil la soare. Puţin cîte puţin, ca¬racterul superficial al discuţiilor noastre a început să mă chinuie. Cineva îmi va zice poate: „E ceva rău în aceasta?" Vedeţi, eu sînt convins că Dumnezeu e cea mai mare realitate a vieţii mele. Ea s-a schimbat complet cînd am înţeles ce lu¬crare măreaţă a făcut El: „Căci atît de mult a iubit Dumne¬zeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică". E groaznic să vezi pe cineva neglijînd o asemenea mîntuire. Şi era vădit cazul comeseanului meu. Cum se va simţi el, cînd va sta odată înaintea lui Dumnezeu?! într-o zi, la masă, i-am dat o broşură pe care o scrisesem, spunîndu-i: „Mi-ar place mult să citiţi această cărticică. Ea vorbeşte despre experienţe fă¬cute cu Dumnezeu. Sînt lucruri importante care te fac să meditezi!" Ştiţi cum a reacţionat? Mi-a mulţumit călduros. Apoi mi-a zis: „Aici sînt în convalescenţă. Dar o să găsesc poate acasă o clipă liberă ca să citesc broşura dvs.! Şi a pus-o deoparte. Asta m-a întristat. Căci ştiam că omul aces¬ta n-o sa mai aibă niciodată mai mult timp ca aici, în casa de odihnă. De fapt, el nu vroia să-şi ia timp să se gîndească la Dumnezeu... E periculos să acţionezi aşa cu Dumnezeu. De aceea, e foarte indicat să mai vorbim despre această te¬mă. -34- 1.0 ciudată stare de fapt în fond, de ce n-avem niciodată timp? Mi-ar place să vă atrag atenţia asupra unui fapt care mă intrigă şi pe care ni¬meni nu mi 1-a putut explica. Vedeţi, acum o sută de ani, dacă un comerciant din Stutt-gart vroia să trateze o afacere cu oameni din Essen, îi trebu¬iau ca să parcurgă drumul cu diligenta cinci zile dus şi cinci zile întors, ceea ce făcea cu totul zece zile, şi să zicem două zile de negocieri pentru încheierea unei afaceri. Aproape o jumătate de lună trecea cu asta. în zilele noastre, ajunge ca una din părţile interesate să dea un telefon -

graţie automa¬tizării nu mai are nevoie nici măcar de operatoare - eco¬nomisind astfel douăsprezece zile. Dar cînd mă uit azi la oamenii de afaceri, nu văd unul singur care să aibă două¬sprezece zile libere. Dimpotrivă, fiecare îmi zice: „Nu am timp!" Cum se face asta? Cînd în copilărie mă duceam la bunicii mei în Suabia, mersul cu trenul de la Elberfeld la Urach era o călătorie în jurul lumii.

Astăzi, datorită unui tren accelerat, se poate fa¬ce acelaşi traseu în cinci ore.

Oamenii ar trebui să aibă logic mai mult timp liber! Altădată, săptămîna era de şaizeci de ore, azi de patruzeci. Totuşi, nimeni nu are timp! Cum este posibil acest lucru? în epoca noastră se face totul pentru simplificarea vieţii. Ori, mama mea citea în fiecare zi patru capitole din Biblie şi avea timp să se roage pentru ai el Pe atunci nu existau nici maşină de spălat, nici aparate menajere. Ea trebuia să se ocupe de cei opt copii care nu aveau lenjerie de nylon şi ai căror ciorapi trebuiau cîrpiţi. Şi ea avea timpul să citească cele patru capitole pe zi! Dar tu, ai tu timp pentru aceasta? Fără îndoială că nu! Cum se face aceasta? înţelegeţi: totul este pus astăzi în mişcare ca să econo-misim timp - şi nimeni nu are timp!

Puteţi să vă explicaţi acest lucru? M-am gîndit mult la aceasta, dar n-am putut să înţeleg. Singura explicaţie care există - pe care oamenii nu vor s-o audă de fapt, dar eu nu cunosc alta - e că în spatele nostru stă unul care ne aţîţă şi ne fugăreşte. E cineva care se îngrijeşte ca omul să n-aibă timp, unul care pocneşte mereu cu biciuşca, ca un dresor de circ, ca să-i bage în viteză pe -35- oameni. Şi tocmai asta spune Biblia. Există cineva - şi aces¬ta e diavolul. Şi acum stăm înaintea întrebării: există atunci un diavol? Iar eu răspund: „Da, există un diavol!" Există o „putere a întunericului". Recent îmi spunea cineva, în cursul unei discuţii, că „a terminat-o cu creştinismul". I-am răspuns: „Ce eroare!

Dia¬volul vă are în stăpînire. El vă va pune capăt!" Atunci el a zîmbit şi a spus: „Diavol? Diavolul nu există!" Biblia ne povesteşte că Isus a fost dus de diavol pe un munte foarte înalt, de unde avea o privelişte largă. Diavolul a dat perdelele la o parte - şi iată că Isus poate să vadă în duh toate împărăţiile lumii şi gloria lor. Apoi diavolul îi spune lui Isus: „Toate astea Ţi Ie voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie, căci mie îmi sînt date, şi le dau oricui vreau". Este unul din pasajele bibli¬ce care mă captivează profund, căci Domnul Isus nu-1 con¬trazice într-adevăr pe diavol. El admite că acesta deţine pu¬terea asupra lumii. Şi eu vă spun: Trebuie să fii orb sau prost ca să nu admiţi că există o putere a întunericului! Cum ai putea altfel expli¬ca lumea noastră?

Vreau să dau numai cîteva exemple. Mă gîndesc de pildă Ia mulţi oameni care sînt robi ai vi¬ciului lor. într-o noapte, vine la mine directorul unei între¬prinderi, Ia care era clar faptul că băuse prea mult alcool, dar că era încă destul de limpede la cap, şi-mi spune: „Aju-taţi-mă, vă rog! Trebuie să beau, nu pot altfel! Tatăl meu a fost băutor. Am moştenit asta de la el. Nu pot să mă opresc!" Dacă aţi şti cîţi suspină în adîncul inimii Ion „Nu pot să mă opresc! Cine îi comandă atunci? N-aveţi decît să priviţi puţin mai îndeaproape toată mizeria epocii noastre ca să simţiţi că Biblia are dreptate cînd spune că există o pu¬tere a întunericului! Sau gîndiţi-vă la dezordinea care domneşte în epoca noas¬tră în

domeniul sexual. Am cunoscut un om care avea o familie frumoasă, o soţie încîntătoare - şi care într-o bună zi a căzut în ghiara unei funcţionare din întreprinderea lui. M-am dus să-1 văd şi i-am zis: „Dragă prietene, eşti pe cale să-ţi ruinezi viaţa şi familia, şi să pierzi respectul copiilor dumitale". îl revăd, aşezat înaintea mea pe acest magnat al industriei, şi-1 aud răspunzîndu-mi: „Domnule pastor, nu -36- pot să mă las de fată, pur şi simplu nu pot!" Cine nu simte într-o asemenea situaţie ceva din puterea întunericului?! Cunoscutul scriitor englez Sommerset Maugham a scris o carte groasă cu titlul: „Robie". Cu cîtă uşurinţă se lasă oa¬menii robiţi! Voi, cei mai în vîrstă, vă mai amintiţi de supu¬nerea faţă de Hitler. „Am crezut că doi ori doi fac douăzeci. Am crezut-o pentru că aşa spusese Flihrerul". Nu puteţi ne¬ga că există o putere a întunericului, că diavolul există! Marele poet german Goethe a scris măreaţa dramă „Faust". Pentru că voi sînteţi toţi oameni cultivaţi, presupun că cunoaşteţi piesa: O fată tînără numită Margareta joacă aici un rol important. Ea era un copil curat, dar a fost se¬dusă. Fratele ei, vrînd să salveze onoarea familiei, îşi găseşte moartea în lupta cu seducătorul surorii lui. Pentru ca aman¬tul să poată veni la ea, Margareta dă mamei ei un somnifer puternic, care o omoară. Iar cînd se naşte copilul, ea îl omoară - ca cei care în zilele noastre practică avortul: ce vi¬nă enormă îşi iau asupra lor! în final, tînăra fată a ajuns aici: vinovată de o triplă crimă: mama, fratele şi copilul. Şi atunci spune aceste cuvinte tulburătoare: „Şi totuşi, Doam¬ne, ce m-a-mpins, era aşa de pur, aşa frumos!" Goethe nu era deloc nebun. El povesteşte în „Faust" că diavolul se afla în spatele întregii istorii! Ca pastor într-un mare oraş, am avut neîncetat de-a face cu asemenea istorii. Iar cînd vine la mine cineva şi spune: „Nu există diavol", atunci nu mă pot împiedica să-1 întreb: „Din ce sătuc pierdut ai venit aici? , deşi chiar şi acolo dia¬volul îşi face treaba. Vai, prieteni, şi eu am constatat că diavolul există, văzînd în ce măsură nişte creştini adevăraţi pot fi îngrozitor de orbi faţă de propriile lor greşeli. O asemenea creştină este, de exemplu, egoistă pînă la extrem. Ea îşi chinuie nora pînă la disperare, dar nu-şi dă seama de asta. Şi totuşi, este o femeie evlavioasă! Iar voi, oameni evlavioşi, rugaţi pe Dumnezeu să vă păzească de puterea întunericului. Vedeţi, este absolut imposibil să explici de ce este lumea noastră aşa cum este, dacă n-ai înţeles că în culise există diavolul, puterea întunericului - această putere care lucrează avînd o ţintă foarte precisă -, şi care ne ţine continuu în tensiune. De aceea nu avem timp. Diavolul face totul ca să -37- nu avem timp să medităm şi să descoperim că putem fi eli¬beraţi de puterea întunericului. Despre această eliberare aş vrea să vă vorbesc la punctul al doilea: 2.0 realitate minunată Da, realitatea minunată este că există un mijloc de a fi eli¬berat. Prieteni, ce fericit sînt că vă pot anunţa o aşa veste bună! La carnaval, se produc pe scenă un fel de bufoni, şi m-am întrebat adesea ce gîndesc ei seara după ce-şi dau jos masca despre vorbăriile ţinute în timpul zilei. Dacă ar fi cinstiţi, ar trebui să-şi spună: „Eu cîştig bani spunmd prostii şi povestind istorii murdare cu dublu înţeles". Şi ar sfîrşi fi-indule greaţă de ei înşişi! Ce fericit sînt că pot să vă vor¬besc despre această mare şi

minunată realitate: Există elibe¬rare de puterea întunericului! Apostolul Pavel a zugrăvit poziţia creştinismului în felul următor: „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne~a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor". A fi creştin nu înseamnă deci în primul rînd a fi botezat şi confirmat sau a plăti impozitul eclesiastic. Nu, ci înseamnă a fi suferit o transformare a întregii existenţe, de a fi smuls din ghearele puterii întunericului şi de a fi început o viaţă nouă sub poruncile unui nou Stăpîn! Aici trebuie să vă povestesc o istorie pe care am auzit-o de la un colaborator al Misiunii populare din Berlin. Acest mi¬sionar se ocupa de un om care căzuse în patima beţiei. Ase¬menea legături sînt foarte greu de rupt. într-o zi, aude că omul acesta, sub efectul unei mari cantităţi de alcool băute, şi-a distrus mobila şi şi-a bătut nevasta. El se hotărăşte a-tunci să meargă să-1 vadă.

Era ora cinci după-amiază. Omul, aşezat în bucătărie, îşi bea cafeaua. Lîngă el stătea copilul lui de cinci ani. Misionarul îl salută prietenos şi-1 în¬treabă: „Lucrurile au ieşit iarăşi prost, nu-i aşa?" Omul scrîşneşte din dinţi şi sare în picioare. Fără să spună nimic, se duce în camera vecină şi revine cu o frînghie de rufe. Apoi - tot fără să spună nimic - îl leagă pe copil de scaun. Misionarul se întreabă: „Oare ce vrea să facă? Este tot beat?" Dar îl lasă pe om să continue.

Cînd acesta a sfîrşit de legat pe copil, face un nod, şi apoi strigă: „Scoală-te!"

Micu- -38- ţul începe să plîngă şi spune: „Dar nu pot!" Atunci beţivul se întoarce spre misionar cu o expresie sfîşietoare pe faţa şi spune doar: „Aţi auzit: dar nu pot! Aşa e şi cu mine: nu pot!" Atunci misionarul bagă mîna în buzunar, scoate un briceag şi începe să taie fără să se sinchisească de pagubă frumoasa frînghie nouă. Apoi spune calm micuţului: „Scoală-te!" Bă¬iatul se ridică. Apoi, adresîndu-se beţivului, misionarul îi spune: „Ei bine, uite!" „Da", răspunde celălalt, „aţi tăiat frînghia". Atunci misionarul spune: „Auzi, a venit cineva să taie toate frînghiile care ne leagă. El Se numeşte Isus!" Lumea e plină de oameni care pot mărturisi: „Isus a venit, lanţuri se frîng, Cătuşele morţii-n două se rup, Căci Salvatorul de-acum e aici. Fiul lui Dumnezeu eliberează cu-adevărat, El aduce la glorie din păcat si ocară: Isus a venit, lanţuri se frîng . Ce realitate minunată: Există eliberare de puterea întune¬ricului! în al treilea rînd, aş vrea să abordez 3. Tema propriu-zisă Care este ea? Mîntuirea se face prin Isus. Deci acum tre¬buie sa vă vorbesc despre El. Şi vorbindu-vă despre Isus, în¬seamnă că sînt la tema propriu-zisă. îmi aduc aminte că am fost odată invitat în New York la un club al negrilor. Cunoaşteţi tensiunile rasiale din S.U.A. în holul clubului se afla o statuie de marmură pe un soclu. Se vedea că ea nu reprezenta un negru; Eram uimit că ne¬grii au ridicat un monument în onoarea unui alb chiar în lo¬cul acela. Am întrebat deci pe un gentleman negru: „Prie¬tene, cine este acest om?" A urmat atunci o scenă pe care n-o voi uita niciodată. Negrul s-a uitat ţintă la statuie şi a declarat foarte solemn: „Este Abraham Lincoln, eliberatorul meu!" Mi-am amintit atunci cum - cu mult înainte ca acest tînăr negru să se fi născut - preşedintele Lincoln dobîndise cu preţul anilor de război libertatea negrilor. Acest tînăr bărbat încă nu se născuse pe atunci. Dar dacă

putea acum să trăiască liber, era datorită drepturilor pe care i Abraham Lincoln le dobîndise pe cîmpurî sîngeroase de luptă. în timp -39- ce urcam scara, îl tot vedeam pe acest om stînd în picioare în faţa statuii şi-1 auzeam murmurînd: „Abraham Lincoln, eliberatorul meu!" Aşa aş vrea să stau în faţa crucii lui Isus şi să spun: „Isus, Eliberatorul meu!" Există o frază în Biblie în care este vorba de un lucru ciu¬dat: „Legea Duhului de viaţă ne-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii". Există legi ale naturii. Dacă ţin o batistă în mi¬nă şi îi dau drumul, ea cade la pămînt din pricina gravita¬ţiei. Nu se poate schimba nimic aici. Dar dacă o prind acum cu mîna, nu mai cade. Asta vrea să spună că intervine o for¬ţă mai puternică decît legea gravitaţiei, şi aceasta e neutrali¬zată. Prin natură, noi sîntem supuşi legii păcatului şi morţii Toţi cădem, alunecăm în jos cu toţii spre pierzarea veşnică. O ştim bine. Trebuie deci ca o forţă mai mare să se inter-pună şi să ne oprească această cădere. Şi această forţă mai mare ne-a dat-o Dumnezeu în Isus pentru mîntuirea noas¬tră, pentru eliberarea noastră. înţelegeţi: Isus i-a luat diavolului puterea! Iar cu tăria Du¬hului Sfînt pe care ni-L dă Isus, putem trăi o viaţă nouă, o viaţă de libertate. Este curios, dar lumea nu scapă de acest Isus. Ştiţi de ce? Cineva a zis într-o zi că Isus a fost ca un corp străin în lu¬mea aceasta. Şi aşa şi este: un corp străin venit din cer! Cine este deci acest Isus?

Trebuie să zăbovesc puţin aici, căci totul depinde de ideea pe care v-o faceţi despre El. Nu căutaţi in¬formaţii despre El în prima revistă care vă cade în mînă. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de oameni care nu-L cunosc. Doar Noul Testament ne furnizează date exacte ca să ştim cine este Isus. Luther L-a definit - după cele găsite în Biblie - în felul următor: „El este Dumnezeu adevărat, născut din Tatăl cel veşnic, şi Om adevărat, născut din fecioara Măria". în acelaşi timp Om şi Dumnezeu! în El se întîlnesc cerul şi pămîntul! Isus este „Om adevărat". El a plîns la mormîntul lui Lazăr. Şi-mi imaginez că a şi rîs, cînd a zis ucenicilor: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strîng nimic în grînare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte".

Da, îl văd izbucnind în rîs pe EI, Domnul meu: „Vrăbiile astea -40- obraznice!

Ele nu se ocupă cu nimic, şi totuşi se satură, cresc şi se îngraşă!" Ce Om extraordinar este acest Isus! Ni se relatează că într-o zi a predicat, şi imediat după ace¬ea a dat sa mănînce la cinci mii de bărbaţi - cinci mii de bărbaţi, fără femei şi copii! Dacă am exclude femeile din adunările noastre creştine, atunci nar mai rămîne prea mulţi! Ce adunare impunătoare trebuie că a fost aceea de lingă Domnul Isus: cinci mii de bărbaţi, fără a pune la so¬coteală pe femei şi copii! Şi El nu avea microfon! Ce voce de stentor trebuie să fi avut El! Da, acest Isus era un Om for¬midabil! Iată o scenă din cele mai impresionante din Noul Testa¬ment. Ponţiu Pilat, guvernatorul roman, îl dăduse pe Isus să fie biciuit. I se pusese o cunună de spini pe cap. Faţa Lui era acoperită de sînge. Spatele îi era zdrobit. Pe faţă mai avea urme de scuipat O epavă de om! Şi astfel este dus afară. Pi¬lat îl priveşte ţintă şi apoi se întoarce spre popor. Arătîn-du-L pe Isus cu degetul, el strigă, zguduit: „Iată Omul!" Luther traduce: „Iată, ce Om!" Cu asta vroia să zică: „Am văzut pe mulţi din aceşti bipezi, dar erau lupi înfometaţi,

ti¬gri setoşi de sînge, vulpi viclene, păuni înfumuraţi, mai¬muţe! Dar Isus este un Om". Poate că Pilat a avut o clipă de luciditate: „Isus este un Om cum ar trebui să fim noi! De¬unăzi, cineva mi-a zis: „Isus a fost un om ca şi noi".

Atunci i-am răspuns: „Isus a fost un Om, desigur, dar nu cum sîn-tem noi, ci cum ar trebui să fim noi!" Isus a fost Omul ide¬al, aşa cum 1-a conceput Dumnezeu. Dacă vă spune cine¬va: „Isus a fost Om ca si noi", atunci întrebaţi1: „Eşti tu ca Isus?" Apoi, Isus este „Dumnezeu adevărat, născut de Tatăl din veşnicie!" Aş vrea să vă pot povesti ore în şir despre aceasta. Să vă descriu, de exemplu, o scenă care a avut loc pe lacul Ghene-zaret. Ucenicii, în corabia lor, au fost surprinşi de furtună. Puntea a fost într-o clipă plină de apă. Apoi catargul se frîn-ge. „De asta nu trebuie să se teamă un adevărat marinar!" trebuie să-şi fi zis ei cu mîndrie, căci printre ei erau în¬tr-adevăr pescari experimentaţi. Dar cînd totuşi teama pune stăpînire pe ei, sînt cuprinşi de panică şi strigă: „Dar unde e Isus? Ah, da, doarme în cabină". Şi iată-i că năvălesc în -41- cabină cu apa scurgîndu-se odată cu ei - şi-L zgîlţîie ca să-L trezească: „Doamne, ne scufundăm!" Şi apoi îl văd pe Isus cum urcă pe punte. Chiar în mijlocul furtunii!

Noi vrem totdeauna să-L închidem pe Isus în biserici îmblîn-zite! Dar EI Se duce pînă în mijlocul furtunii! Ştiţi asta? Ai fi zis că o să-L arunce furtuna peste bord. Dar El întinde mîna şi strigă poruncitor în urletul mării: „Linişte! Taci!" Şi în aceeaşi clipă valurile se potolesc şi norii se destramă! Cînd am povestit istoria aceasta copiilor mei, băieţelul meu mi-a spus: „Şi atunci tunetul s-a stricat!" „Da", am încuviin-, ţat eu, „atunci tunetul s-a stricat!" Soarele străluceşte! Iar ucenicii cad în genunchi: „Ce Om! Acesta nu-i Om ca şi noi!" Ei au aflat în sfîrşit răspunsul: „Este Dumnezeu deve¬nit Om". Dar de abia după Paşti au înţeles cu adevărat aceasta, cînd Isus a ieşit viu din mormînt. Prieteni, nu vă povestesc nişte basme. N-aş îndrăzni să stau aici dacă n-aş şti că acesta este adevărul, că în Isus Cel înviat, Dumnezeul cel viu a venit la noi. Dar locul unde îmi place cel mai mult să-L contemplu es¬te la cruce, cum stă aliniat pe ea.

Acolo este El cu adevărat totodată „Dumnezeu şi Om . Aş vrea să ţi-L zugrăvesc îna¬intea ochilor, pe El, care a fost desigur încoronat, dar cu o coroană de spini în batjocură. Mîinile Lui, aşa de puterni¬ce, sînt străpunse de cuie. Şi EI îşi pleacă capul şi-Şi dă du¬hul. „O, frunte-nsîngerată, sub ramura de spini".

Priveşte-L pe acest Isus, opreşte-te înaintea Lui şi pune-ţi întrebarea: „De ce atîrnă acolo?" Pune-o, pînă găseşti răspunsul: „Aco¬lo, pe cruce, El mă izbăveşte de puterea întunericului. El mă smulge din strînsoarea diavolului!" Nu pot aici decît să vă schiţez aceasta: identificîndu-te cu Isus pe cruce, poţi, contemplîndu-L, să crezi, să ştii şi să înţelegi că: „Aici am fost răscumpărat de puterea întunericului ca să devin astfel un copil al lui Dumnezeu liber". Nu mai e nevoie să te laşi chi¬nuit de diavol, ci, privind crucea, poţi să afli: „Puterea diavo¬lului e sfîrşita! Isus e mai puternic! Acest Răstignit m-a eli¬berat şi a făcut din mine un copil al lui Dumnezeu". încetaţi cu toata această problematică nebunească a epocii noastre! începeţi mai degrabă să vedeţi realităţile în faţă.

Noi trebuie şi putem deveni copii liberi ai lui Dumnezeu! -42- Dumnezeu a

îndeplinit toate condiţiile pentru ca aceasta să fie cu putinţă, dîndu-ne pe Isus, care a fost răstignit şi a în¬viat dintre cei morţi - pentru noi! Ştiu că atunci cînd se vorbeşte despre „Dumnezeu" oame¬nii sînt adesea cuprinşi de un sentiment neplăcut. De ce oa¬re? Vedeţi, noi sîntem în situaţia fiului pierdut, despre care relatează Biblia. Acesta plecase de acasă, de la Tatăl. Dar de¬parte de casă a devenit foarte nefericit. Ar fi dorit mult să se întoarcă acasă, dar îi era frică, şi pur şi simplu nu în¬drăznea. De ce? Pentru că prea multe lucruri se puseseră în¬tre el şi tatăl lui! Există astfel mulţi oameni care nu se apropie de Dumne¬zeu pentru că gîndesc în lăuntrul lor: „Sînt prea multe lu¬cruri între Dumnezeu şi mine. Noi nu mai avem nimic în comun". Şi au deplină dreptate!

Ei se află într-adevăr sub stăpînirea întunericului şi de aceea nu pot să aibă nicio păr-tăşie cu Dumnezeu. Da, dar ce vreţi să spuneţi cu asta? Da¬că Isus vrea să ne salveze de sub puterea întunericului şi să ne facă copii ai Iui Dumnezeu, atunci vrea şi să dea la o par¬te ce se află între Dumnezeu şi noi! Şi asta a făcuto la cru¬ce. Acum putem găsi la El iertarea vinei! Da, cu adevărat: Acest Mîntuitor răstignit dă iertarea păcatelor! Pavel a înţe¬les aceasta cînd a scris: „Dumnezeu ne-a izbăvit de puterea întunericului şi ne-a aşezat în împărăţia iubitului Său Fiu". Prin natură sîntem jucăria diavolului. Isus însă, Fiul lui Dumnezeu, ne salvează prin faptul că ne dă iertare de vino¬văţia noastră. Şi pentru aceasta Dumnezeu ne lasă timp să-I acceptăm mîntuirea care este în Isus Cristos! 4. Despre unul care, nici el, nu avea timp Nu, încă nu am terminat. Aş vrea acum să vă povestesc despre un om care nici el n-avea timp. Despre el este vorba în Noul Testament Era un om mare: guvernator roman. Se numea Felix.

Un nume minunat. Felix înseamnă „fericit". EI avea o soţie numită Drusilla, şi un prizonier numit Pavel. într-o zi, avînd timp liber, el spune soţiei sale: „Hai să1 in-terogăm puţin pe acest Pavel . Ei se îndreaptă împreună spre sala de judecată şi se instalează acolo cu mare pompă. în dreapta şi-n stînga lor stau legionarii. Apoi este adus în- -43- temniţatul. „Spune, Pavele, de ce te afli aici?" îi cere guver¬natorul să vorbească. Atunci Pavel începe unul din discur¬surile lui pline de putere. Aşa aş vrea şi eu să vă pot vorbi. Tonul devine tot mai serios.

Deodată, prezenţa Dumnezeu¬lui atotputernic se face simţită în sală! Pavel vorbeşte despre dreptatea care ar trebui să o aibă un judecător. Asta merge drept la inima lui Felix. El se gîndeşte la toate cazurile cînd a acceptat mită. Apoi Pavel începe să vorbească despre cu¬răţie. Atunci Drusilla aproape cade de pe scaun. „Din ce epocă o fi picat omul ăsta aici?" gîndeşte ea. Iar cînd Pavel continuă: „Dumnezeu vrea aceasta!", obrajii ei se înroşesc. Pavel vorbeşte atunci despre judecata lui Dumnezeu şi despre pierzarea care poate să-i urmeze. în clipa aceea, Felix sare în sus şi strigă: „O clipă, Pavele! E foarte frumos ce-ai spus. E cu siguranţă şi important. Cînd o să mai am timp, o să te mai ascult. Dar acum nu mai am timp!" Şi dă poruncă să fie dus în celulă. Dar el n-a mai avut niciodată timp... Şi mă tem că dacă nu ne luăm timp să lăsăm pe Dumne¬zeu să ne vorbească despre dreptate, curăţie şi judecata vii¬toare, vom păţi ca şi Felix.

Ne simţim foarte neplăcut cînd ne aflăm în faţa realităţii lui Dumnezeu, nu-i

aşa? Şi ce fa¬cem? Ne repezim mai degrabă spre cel mai apropiat cinema sau răsucim butonul televizorului. Rămînem astfel într-o ambianţă care nu ne tulbură. Şi lăsăm lucrurile aşa cum sînt! Nu e groaznic să trebuiască să spui despre o viaţă: Totul a rămas cum a fost - pentru totdeauna!? Pe cînd Hui lui Dumnezeu a venit şi ne spune: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi! Eu iert trecutul!

Eu vă răscumpăr prin moartea Mea pentru împărăţia lui Dumnezeu! Eu vă dau Duhul Meu Sfînt ca să deveniţi oameni noi!", iar noi spunem: „Ah, nu!" - şi rămînem mai departe la cele vechi. Există creştini al căror creştinism a murit de mult, dar ei nici măcar n-au ob¬servat - şi totul rămîne cum a fost. Ah, prieteni, aş vrea ca Ia voi să fie altfel. Vă doresc ce este mai minunat: să nu lă¬saţi lucrurile aşa cum sînt, ci să le faceţi noi, prin Isus! 5. Despre Unul care are timp în încheiere vreau să vă spun ceva foarte important: noi vom rămîne oameni chinuiţi, hărţuiţi, cîtă vreme stăm sub -44- stăpînirea diavolului. Dar eu cunosc pe cineva care are timp pentru voi: Isus, Mîntuitorul, Cel înviat! Poate că femeile se plîng: „Soţul meu n-are niciodată timp pentru mine". Băr¬baţii se plîng: „Soţia mea nu are niciodată timp de mine". Părinţii se plîng: „Copiii n-au niciodată timp pentru noi". Copiii se plîng: „Părinţii n-au niciodată timp pentru noi". Ascultaţi: Isus are timp! Isus are timp pentru noi! Tocmai am descoperit aceasta într-un mod cu totul nou în zilele acestea. Am avut în săptămînile trecute cîteva proble¬me dificile, pe care nu vi le pot explica acum în chip amă¬nunţit.

Dar ni se întîmplă uneori să fim amestecaţi în anu¬mite conflicte tipice epocii noastre. Eram aşa de abătut că soţia mi-a spus: „Faci o figură aşa de tristă... Dar eu pot să te înţeleg!" Atunci m-am înroşit - înţelegeţi - şi am fugit în pădure.

Acolo, în linişte, am vorbit cu Mîntuitorul meu: „Doamne Isuse, trebuie să-Ţi explic toată nevoia mea...". I-am spus totul. Şi El Şi-a luat timp ca să-I pot explica totul amănunţit. Fără să-mi dau seama, trecuseră două ore. Şi apoi am deschis Noul meu Testament, şi fiecare cuvînt era atunci ca un răspuns al lui Dumnezeu pentru mine perso¬nal! Cît de fericit am mers spre casă! Făcusem o descoperire cu totul nouă: Isus are timp pentru mine! Există o istorie minunată în Noul Testament. Un orb stă pe marginea drumului şi cere de pomană. în mînă are un bol de lemn. Şi cînd vine cineva, întinde bolul şi strigă: „Daţi-mi de pomană!" Dintr-o dată trece o mulţime de oa¬meni. Orbul se gîndeşte: „Ce-o fi asta? O procesiune sau nişte soldaţi?" în cele din urmă întreabă: „Ce s-a întîmplat?" Şi cineva urlă aproape de el: „Trece Isus!" Atunci, în lăuntrul orbului se face lumină. Despre Isus auzise deja, ba chiar credea că Isus este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, în¬cepe să strige: „Isuse, Fiul lui Dumnezeu, ajută-mă!

Isuse, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine!" Asta îi enervează pe oameni, care îi spun: „Nu striga aşa! Vrem să auzim ce vor¬beşte Isus". Totuşi, orbul strigă mai departe: „Isuse, Fiul Iui Dumnezeu, ai milă de mine! El strigă acum chiar mai tare ca înainte. Atunci oamenii încep să se supere şi ameninţă: „Dacă nu taci, o să te cotonogim!" O mulţime ameninţă¬toare este o chestiune periculoasă. Dar orbul nu se lasă im-presionat. „Isuse, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine!" Da-45- că el mi s-ar fi adresat mie, probabil că i-aş fi zis: „Ascul-tă-mă bine! Tu

trebuie să înţelegi! Isus e în drum spre Gol-gota. El vrea să moară pentru lume.

Lumea merge spre pierzare din pricina greşelilor ei. Şi Isus vrea să rezolve pro¬blema păcatului, încărcîndu-Se cu păcatul lumii şi făcînd astfel pace cu Dumnezeu. Apoi El va învia învingînd moar¬tea. Tu vezi bine că e vorba de chestiuni la scară mondială. Nu e deci momentul să-L deranjezi". Dar orbul strigă din toate puterile: „Isuse, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine!" Şi atunci vine unul din cele mai frumoase cuvinte din Noul Testament „Isus S-a oprit". „Ah, Doamne Isuse", aş spune eu, „dacă aş avea o şedinţă urgentă, nu m-aş lăsa oprit din drum de fiecine!" - „Isus S-a oprit şi a poruncit să-1 aducă la El", se spune în Biblie. Isus, care rezolvă problemele lu¬mii, are timp pentru acest cerşetor orb! Atît de mult con¬tează un om în ochii Lui! Atîta contezi şi tu în ochii Lui! Crezi că există cineva în lume pentru care să ai tot atîta valoare? Şi pentru aceasta n-ai timp? Cît de bine a reuşit diavolul să te prostească! Mi s-a povestit odată o istorie de necrezut. Un vapor era pe punctul să se scufunde. Un steward fugea pe coridoare şi striga: „Toată lumea pe punte! Vaporul se scufundă!" A tre¬cut şi pe lingă bucătărie. Bucătarul frigea nepăsător nişte pui. „Trebuie mai întîi să-mi fac datoria!" a strigat el, în timp ce continua să întoarcă puii de pe o parte pe alta. Şi s-a scufundat împreună cu ei! Omul de azi îmi face aceeaşi im¬presie: „Isus? Nu mai e de actualitate! Nu mă interesează! Nu am timp!" Şi astfel lumea aleargă, fără Isus, drept spre iad! Cred că ar trebui să facem mai întîi ce este mai impor-tant Iar dacă Dumnezeu oferă o salvare, atunci e cel mai important să acceptăm această salvare! Aş vrea ca tu să stai acum în faţa crucii lui Isus şi să poţi spune cu poetul din cîntare: „Cui altuia să mă predau, O, împărate ce-ai murit pe cruce? îţi dăruiesc sîngele şi viaţa, Chiar inima mi se revarsă; Ţie îţi jur credinţă la drapelul crucii Ca luptător şi ca supus". -4628 mai 2016 la 12:14 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

28 mai 2016 la 12:04 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=nN1npZG3edI&hd=1 28 mai 2016 la 10:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

28 mai 2016 la 10:07 UTC+03 Ii vorbeste Calului In graiul cailor.

28 mai 2016 la 10:06 UTC+03 *** Maci, spini pilastri verzi Templu baroc din Carmel. Singuratate.

28 mai 2016 la 10:03 UTC+03 Distih Maci carmin Pana departe. Distih Sub scarpetii uzi Pamantul dispretuit.

Distih Langa dig; de Departe macesii aprinsi.

28 mai 2016 la 07:50 UTC+03 Poetii Die Poeten de Richard Wagner Trup si suflet cu scaunele, unelte de scris, culcusurile, spatiul locativ si libertatea de miscare, stau si asteapta printre

orasele din cele mai bine puse la punct. Doar tihna ce-i suge si stoarce pe-ncetul de tot.

28 mai 2016 la 06:04 UTC+03 premiul cultural minerva din țara hațegului - 2016 - premiul special retroactiv Sebastian Țârțârău pentru videoclipul BIBLIA LA ESCHIMOȘI. 7 motive: Unicitatea spirituală globetrotter indicând dialectic noua eră. https://www.youtube.com/watch?v=9BDM5Lh_VDA&hd=1 https://www.youtube.com/watch?v=00eE1NVoZSU&hd=1 Noi, morți și vii, vă mulțumim!

28 mai 2016 la 05:54 UTC+03 Unii ați merita să-l pun pe Radu cel Frumos să vă urecheze.

28 mai 2016 la 05:53 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9BDM5Lh_VDA&hd=1 28 mai 2016 la 04:46 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=prWS8_kgNIM&hd=1 Sunt Pantelimon.

28 mai 2016 la 04:45 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2ubn_jimi-hendrix-the-wind-criesmary_music 28 mai 2016 la 04:35 UTC+03 Occidentul viciu Oglindit în privire. Casete originale.

28 mai 2016 la 04:31 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x7zuq_jimi-hendrix-all-along-thewatchtow_music 28 mai 2016 la 04:08 UTC+03 CREIER NOOD Poezie yin Poezii pentru 2017 Creier nood 28 mai 2016 la 04:06 UTC+03 Fariseii spun de la amvon cât își iubesc părinții ori invers dar stau în șase case diferite. Vameșii nu își dau seama că se iubesc decât după ce reflectează, dar nu se pot despărți de familia lor.

28 mai 2016 la 02:50 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Jv3DJglh8RQ&hd=1 28 mai 2016 la 02:44 UTC+03 *** M-am certat cu tata Îs numb. Tenzin Choekyi.

28 mai 2016 la 02:38 UTC+03 *** Toată România Asta îi de căcat, no!

28 mai 2016 la 02:13 UTC+03 *** Romparkin în toaletă cămin 16 Hașdeu Crazy Town de pe Strada Piezișă 28 mai 2016 la 01:21 UTC+03 HENRY MOORE CHILDREN IN TUBE SHELTER Coperta 1.

28 mai 2016 la 00:37 UTC+03 In 2006 I went too the Zoo and cleaned up after Mister Eichelberger. In 1996 I walked alone. My brain was a stone down in the wall of Romania.

28 mai 2016 la 00:34 UTC+03

Coperta 4.

28 mai 2016 la 00:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 2 fotografii noi.

Coperte interioare. Henry Moore / Woman Seated in the Underground / 1941 / Gouache, ink, watercolour and crayon on paper Tata, desen făcut de un elev la oră.

28 mai 2016 la 00:21 UTC+03 Henry Moore (British, 1898 - 1986) Tube Shelter Perspective, 1941 27 mai 2016 la 23:58 UTC+03 Tube Shelter Perspective 1941 - Henry Moore 27 mai 2016 la 23:34 UTC+03 Mai degrabă Rian decât Constantinescu.

27 mai 2016 la 23:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

27 mai 2016 la 16:49 UTC+03 *** Greu Samsung I-phone Unde e prietena mea? Cont deactivat.

27 mai 2016 la 16:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Eduard CRBL. 27 mai 2016 la 16:22 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mountains.

27 mai 2016 la 15:42 UTC+03 Toți au știut, nimeni nu mi-a spus nimic, și și-au bătut joc de mine și de sănătatea mea pe viață. De la cei „mici și proști” până la mama mea. Acum cum spune Jim Stevens, It's no use crying over spilt milk, mai bine îți faci o labă și te culci. Dacă eram sănătos acum eram în Berenice, și mie îmi place Berenike. Rari sunt oamenii care au fost oameni cu mine după 96.

27 mai 2016 la 15:13 UTC+03 VERSURI SCRISE LA LUMINA ÎNTUNERICULUI (poeme 1997) Felix Constantinescu “M-am intors si am privit toate asupririle care se fac sub soare; si iata, cei apasati varsau lacrimi si nu era nimeni sa-i mangaie. De partea asupritorilor lor era puterea, iar ei nu aveau pe cineva sa-i mangaie.”

ECLESIASTUL 4:1 “Copile drag de ce ai rătăcit Prin lumea de păcat De-atata timp Eu te-am chemat să vii Dar tu M-ai ignorat Iubirea Mea va ţine până-n veci Dar nu uita că-s drept Eu am să spun Mereu te-am asteptat Dar tu M-ai ocolit Vino acum nu amâna Ziua de mâine nu se ştie dacă va mai fi Încrede-te în Cel ce a promis Că vei fi mântuit.” (RAZE DE SPERANŢĂ) Prefaţă Am scris aceste poeme in anul 1997, cand eram de varsta de 15 ani. Nu le public pentru ca ar avea o valoare deosebita ci pentru ca sunt inregistrarea a unei perioade din viata mea, 1996-1997 si pot spune si 1998, o perioada de tortura psihica intr-o camera de internat scolar, o lume in care mielul este mancat in fiecare zi, una dupa alta, saptamana dupa saptamana, an dupa an, luna dupa luna, o lume in care fraierii mor. In care cel slab trebuie sa sufere, sa indure si sa inghita orice fara sa zica nimic, iar in cazul in care ar zice ceva si ar spune ca nu e drept sa fie batjocorit

si umilit toata ziua in fiecare zi, sa fie convins prin forta sa renunte si sa nu mai astepte dreptate, nu in camera 3. Am fost coleg de camera cu trei liceeni mai mari si mai tari ca mine, trei baieti fara Dumnezeu si fara inima, care m-au chinuit pe indelete cum ar chinui niste copii o gaza. Eu nu am putut spune nimanui – pur si simplu nu am putut - si dupa ce am scapat de ei ani de zile nu am putut spune nimanui. Scopul acestei prefete este de a lamuri cum de a aparut aceasta carte si sper sa intelegeti disperarea cu care am scris majoritatea dintre aceste poeme. Este adevarat ca nu mi-au facut foarte mult rau fizic, dar felul in care s-au purtat cu mine ani de-a randul in fiecare zi m-a ranit enorm, avand in vedere copilul care eram de 14 ani pana la adolescentul de saisprezece ani; nu cred ca exagerez spunand ca pentru mine camera 3 a fost Pitestiul meu, un Pitesti pe masura unui copil. Kierkegaard spunea ca anxietatea este un prim pas catre ceva mai bun in plan spiritual, insa in cazul meu suferinta si anxietatea pe care a adus-o acea suferinta au inceput de la o varsta a copilariei. Acest lucru arata cum criza spirituala a lumii moderne se adanceste odata cu trecerea timpului iar eu inclin sa cred ca drama omului modern este ateismul sau. Dedic fiecare rand din aceasta carte oricarei fiinte umane chinuita de alta fiinta umana cu o chemare la speranta si cu un sfat: spuneti ce vi se-ntampla, chiar de s-ar prabusi Pamantul. “Incepe cu tipete, dar nu trebuie niciodata sa se termine in tacere.” – (afis de asistenta sociala). Felix Constantinescu 4 martie 2010 Pastel Oră. Sală de clasă. Curtea şcolii – Cer. Alburiu. Nori – Veselie. Joacă. Minge – Castani. Flori. Pariez că plouă. Sunt trist. 28-mai-1997 CFG Important Suflet.

Lirism. Pietre de hotar. Poezie. Pădure. Divinitate. Pasiune. Divinitate. Cântec.

Prietenie. Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni. 28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG Vreau… [Psalm în camera 3] De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să iubesc Să simt ce n-am mai simţit până acum Iubesc iubirea Iubesc prietenia Iubesc pasiunea. Nu urăsc nimic. {erased} Încep a iubi ura. De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să ştiu Să aflu Să cunosc.

Cocleală veche pe aramă. Muşchi pe oasele lor, Cei ce au fost, Dar sunt osândiţi la viaţă veşnică. De aici lumea mi se pare urâtă. Câteodată urăsc viaţa. De ce?... uneori viaţa e frumoasă Dar nu acum.. Am impresia că doar poezia asta mă ţine în viaţă. Viaţa e urâtă. Viaţa e frumoasă Viaţa e urâtă Viaţa e frumoasă. Viaţa e moarte. De abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat. Când voi fi ţărână, voi trăi. Voi părăsi temniţa cu Ziduri grele de oase, carne şi sânge. De aici lumea mi se pare urâtă. Dar va avea milă Cel De Sus şi de mine Nimeni nu poate fi osândit veşnic. Triste ruine, Triste ogive. Triste suflete pierdute. 28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG Vis Lupi… Am visat lupi. Lupi mari, Lupi negri, Lupi de coşmar. Fuga… Ploua… Atunci, mi-am dorit să fiu lup... Liber; Atunci i-am înţeles Şi nu mi s-au mai părut înfricoşători. H.., 14iunie-1997 CFG Obsesia Obsesie prelungă, Obsesie cu lupi, Obsesie ceţoasă, În suflet mă rupi. Mi-l laşi pustiu Şi totuşi mi-l umpli; O, tu cel ce citeşti Sper să înţelegi. Oroarea ce-o am Faţă de ceva, Şi totuşi aş vrea Să fiu însumi aşa.

Elegia unei ploi dispărute Plouă Şi-s singur Am rouă Pe gânduri În jur e noapte

Mi-i capul confuz Vreau printre şoapte Cu rouă să uzi. Aş vrea să pleci Aş vrea să te ţin În braţe acuma Să ne drăgostim Cum ai iubit huma Ploaie să ploi În capu-mi cu lupi Cu rouă de gheaţă Cu ochi de ciclopi Dar tu te-ai dus ploaie Teai dus ca un nor Da, tu ai plecat Mie-mi va fi dor. Ai lăsat roua... ca amintire Mă uit în neştire E noapte adâncă, Asemenea ţie Mă voi scufunda Într-un bob de rouă Rămas din anţărţ Poate chiar două Dar n-am voie să intru Şi o ştiu prea bine Nu e loc acolo pentru Unul ce îi câine Nu e loc acolo pentru Unul ca mine.

Aşa că Doamne, te rog fă să plouă, să plouă, să plouă, Îngoapă-mă-n rouă. CFG Miercuri, 18-VI-1997 Reabilitarea lui Bicilis Voi, poeţilor, l-aţi chemat pe Zamolxe, Marele Zeu, De-atâtea ori şi Nu v-aţi gândit la el; Omul Iuda Vânzătorul. Pe el l-aţi uitat. Dar totuşi… gândiţi-vă că poate Datorită trădării lui, voi existaţi ca oameni. 28-VI-1997 [semnat] GR Poezii, poezii Poezii, poezii Trebuie să scriu – ce? Poezii. Sper să scriu bine sper să fiu bun să dau din mine să scriu gr Gelu Roman Gerunziu Picurând. Plouând. Fulgerând. Tunând. Şiroind. Smiorcăind. Plângând. Urând. Urlând. Lovind. Simţind. Gândind.

Scriind. Palpitând Gerunziind. CFG Vineri, 20-VI-1997 Sorrow M-ai părăsit Sunt singur Mi-i boală Mi-i greu Încerc să fiu bun Dar văd că sunt rău Nu mai pot trăi Şi să mor n-am voie E-un coşmar că sunt om, E-un coşmar să fii o fiară crudă, gânditoare. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai trec. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai mor. Tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat. Poem într-un vers Mi-i clipa pustie Gânduri ude Un banc de peşti Îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos Le aud dinţii pe retină Intră în mine Le simt cozile fierbinţi cum mi se zbat prin creier făcndu-mi ordine în gânduri. H.., 28 - iunie - 1997 GR [Barajul] Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Apă, multă apă Îl apasă acum, Apă neagră, rece Bate vechiul drum Satul e pustiu e rece şi umed Gâlgâie a morţiu apa din fântână. Colind cimitirul Beat De apa neagră Care mă înghite Cruci verzui Cruci albastre Cruci negre Cruci negre pământ roşu pământ greu. Iar sus sus de tot Văd o cruce albă pe-un lăcaş creştin.

Biserică de lemn De lemn de gorun. Biserică de piatră De piatră din munte.

Biserică de oameni [De baci şi frăţâni] Ai apă-n altar Şi peşti… Un somn solitar Veghează icoana [Sântului Cuvânt Pe sfărmat Mormânt] pictată cu lacrimi pictată cu gânduri cu roşu de sânge pe-un scut de barbar. Unde-nainte stăteau Moşnegii Acum odihnesc Racii ursuzi şi mustăcioşi Ce privesc tot înapoi În locul unde demult s-adunau fetele mari [rămăsără doar scoicile Parcă salbe desprinse din Părul lor] Urc scările unde era corul Rămas din Bizanţ Cu bănci lungi de [mesteacăn Acum cântă doar broaşte] Către Dumnezeu Lac sărat, lac sărat Lacrimile te-au săpat Lac sărat, lac sărat Ai făcut un păcat Lac sărat, lac sărat Clopotele nu mai bat Lac sărat, lac sărat Dumnezeu te-a şi iertat Lac sărat, lac sărat… Felix 25-VI-1997 H.. Latină Mă spargeţi... pentru voi, un arheolog e doar acela ce vrea să găsească aur sau mesaje Pt. voi nu contează acei Ce găsind ceva unelte şi un fost foc în vatră, reconstituie viaţa LOR, a celor ce au fost.

[Epistolă către prieten] Două crenguţe Cruce de lemn Două crenguţe legate C-o joardă. Cruce de lemn legată c-o joardă. Când eram mici, făceam Cruci de lemn legate cu liană subţire şi le îngopam. Eram copii. Ne simţeam aproape. Anul trecut am mai legat două crenguţe laolaltă în pădure Dar n-am mai simţit acelaşi lucru. Acum văd că nu mai sunt copil. Şi m-am îndepărtat de tine. Felix Miercuri – 25- iunie-1997 Apusul beznei Mă uit la linia orizontului camerei mele şi văd cum apune bezna matinal amurg văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărţi îl observ trimiţându-şi ultimele raze negre în umbra mea Versuri scrise la lumina întunericului [..] explorând necunoscutul şi găsesc ruine, ziduri goale rămăşiţe ale unui vechi eu, care am fost/ şi din care a mai rămas doar râul Mănghite bezna Mă-nghite hăul. 3,30 am 28-VI-1997 Gelu Roman Psalm 1997 (sau ruga unei bătrâne evreice) Moise ne-a spus: “Vă voi duce într-un loc de lapte şi miere.” Şi-am găsit praf, smoală şi sare. Am părăsit ţara Eghipetului, pentru că eram batjocoriţi şi nu-l iubeam pe Ra. Acum am mers încoace şi ce-am găsit: praf, smoală şi sare. Apoi a venit Babel, de-am fost robi, acum e Irod. Doamne, de ce ne-ai părăsit? Ştiu, îmi plec capul şi spun: SUNTEM PĂCĂTOŞI! Dar ei, Romanii, de ce nu sunt pedepsiţi? Poate că-mi vei răspunde: “Dar vor fi.” Toţi primesc ceea ce merită pentru păcatele lor. Dar eu te rog Doamne: “Iartă-i pe cei ce ne fac rău şi Ne iartă-ne şi păcatele noastre şi să nu ne oropseşti. Eu nu cârtesc ci spun: << Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, Mărire Ţie>> Şi zic: <<Doamne miluieşte pe cei ce mă urăsc, mă zavistuiesc şi mă ocărăsc; aşişderea şi pe cei ce mă grăiesc de rău.>> Şi acum, Doamne, iată-mă în faţa Ta, rugânduTe: „Trimite-ne salvarea, trimite pe Mesia.” 28-V-1997 CFG Vedere expediată lui Hristos Eu aduc întunericul Mereu Tu aduci lumina Sufletul mi-e îngropat în sodă caustică Dar Mâna Ta atinge Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Cu supușenie, Scardanelli CFG 4-martie-2010, etc.

27 mai 2016 la 14:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hkXHsK4AQP This is Ozzy, and Iron Man. The rest is gibberish.

27 mai 2016 la 13:51 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=YQrwHKPBfP0 True music is undanceble.

Headmusic.

27 mai 2016 la 13:06 UTC+03 My brain is for me what were hands for Hendrix, meseria. Hendrix cânta la patru chitări electrice odată, și eu gândesc în patru oglinzi sau oglinde sau cum se spune.

27 mai 2016 la 12:59 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

27 mai 2016 la 12:55 UTC+03 *** Măr, scoarță verde Fier. Fructe? Nu. Frunze vechi. Creier ruginit.

27 mai 2016 la 12:49 UTC+03

Ana Drăgușin Cei mai mulți poeți scriu songlyrics, nu poezii. Și eu scriu multe songlyrics, din care trebuie să aleg poeziile bob cu bob. E foarte greu să scrii poezii și e foarte ușor să scrii songlyrics. Dar există și făpturi stelare. Una dintre acestea este Ana Drăgușin. Noaptea când mă uit pe cer o văd.

27 mai 2016 la 10:09 UTC+03 De ce sînt pe pămînt? Totul se învîrte în jurul acestei întrebări: De ce sînt în această lume? Care este sensul vieţii mele? Un industriaş din Essen mă cheamă foarte agitat într-o zi la telefon: „Domnule pastor, veniţi!" Mă duc imediat la el.

La sosire, mă întîmpină cu cuvintele: „Fiul meu s-a împuş¬cat cu un foc de revolver". îl cunoşteam pe băiat. Era stu- -22- dent Avea tot ce-i poftea inima.

Era sănătos, bine clădit, chipeş, tînăr şi bogat. Poseda de mult propriul lui automobil. Şi nici nu fusese vreodată implicat într-o afacere dubioasă. Şi acest tînăr îşi trage un glonte în gură! într-o scrisoare, pe care a lăsat-o în urmă, stă scris doar: „Nu văd ce rost are să trăiesc mai departe. De aceea, pun capăt vieţii mele, căci e fără sens!" O mărturie tulburătoare, nu-i aşa ? Vedeţi: Chestiunea sensului vieţii este extraordinar de im¬portantă, e primordială. Cu atît mai mult, cu cît nu avem decît o viaţă de trăit. V-aţi gîndit vreodată ce înseamnă fap¬tul că avem de trăit o singură viaţă? Cînd am mers la şcoală, nu eram un as Ia matematică. Profesorul nu arăta nici o înţelegere pentru modul meu de a rezolva problemele. Iar cînd îmi făceam temele, atunci -fără să recunoască talentul meu pentru rezolvări greşite -simţea uneori o plăcere deosebită să-mi mîzgălească caietul cu cerneală roşie. Era groaznic la vedere. Cînd un asemenea caiet era plin de corecturi roşii, adesea îl aruncam, chiar da¬că nu era complet scris, şi-mi cumpăram unul nou, frumos şi curat. Atunci puteam să încep din nou de la zero.

Dacă s-ar putea face tot aşa şi cu viaţa! Puteţi să mă credeţi: mi¬lioane de fiinţe omeneşti, în clipa morţii, îşi zic: „Ah, de-aş mai putea începe încă o dată de la început! Aş face lucrurile cu totul altfel!" Poţi să-ţi cumperi un caiet nou şi să începi totul de la ze¬ro, dar nu poţi să faci la fel cu viaţa. Noi nu avem decît o singură viaţă de trăit. Cît de îngrozitor trebuie să fie s-o fi ratat, pentru că am trăit-o rău! Noi n-avem decît o singură viaţă. Dacă am pierdut-o, e pierdută pentru veşnicie! Ceea ce am să vă spun trebuie luat în modul cel mai serios. Este o chestiune de viaţă sau de moarte! Azi dimineaţă a trecut o lungă cireada de vite prin faţa hotelului în care stau. Cum tocmai cugetam la ceea ce urma să spun la conferinţă, m-am gîndit: „Ce fericite sînt aceste vaci că n-au nevoie să se întrebe pentru ce sînt pe această lume. Pentru ele, lucrul e clar: să dea lapte, iar la sfîrşit să dea carne. înţelegeţi ce vreau să spun: animalul nu trebuie să cugete la sensul vieţii. Prin aceasta se deosebeşte omul de animal. Din nefericire, există o mulţime de oameni care trăiesc - şi care mor - fără să-şi fi pus măcar o dată între- -23- barea: „în fond, care e scopul vieţii mele?" Ei nu se deose¬besc de animal. Astfel, graniţa dintre om şi animal e repede trecută. Da, un om nu e cu adevărat om decit cînd se în¬treabă: „De ce sînt pe pămînt? De ce sînt om? Care e scopul vieţii mele?" 1. Răspunsuri superficiale şi pripite Acum, prieteni, la întrebarea: De ce trăiesc? există îngro¬zitor de multe răspunsuri superficiale şi

pripite. Cu mulţi ani înainte, mi s-au pus toate aceste întrebări superficiale şi pripite dintr-odată. Era în 1936, deci în plină perioadă hit-leristă. Nişte studenţi din Munster mă rugaseră să le vor¬besc despre tema: „Care este sensul vieţii noastre?" M-au tă¬cut să înţeleg de la început că nu vroiau să audă o expunere, ci să discute cu mine pe această temă. „Bine", am spus, „atunci daţi-i drumul!

Care e sensul vieţii noastre? De ce trăim?" Deoarece discuţia - cum am mai spus - avea loc în pe-rioada hitleristă, s-a ridicat imediat un tînăr şi a explicat „Eu sînt aici pentru poporul meu. E cam ca frunza cu co¬pacul. Frunza nu e nimic, copacul e totul. Eu trăiesc pentru poporul meu!" La aceasta i-am răspuns: „Bine.

Dar, ia spu¬ne-mi, copacul, respectiv poporul, pentru ce este pe pămînt, ce rost are?" Pauză! Asta n-o ştia. în loc să rezolve proble¬ma, a înlăturat-o, a pus-o pe planul al doilea. Am reluat: „Prieteni, nu trebuie să daţi acest gen de răspunsuri care nu fac decît să înlăture, să amine problema!" „Acum: care este sensul vieţii noastre? De ce sîntem pe pămînt?" întreb eu din nou. Atunci un altul a explicat: „Eu sînt în lume ca să-mi fac datoria!" „Omule!" am spus eu, „tocmai aici e problema: care e datoria mea? Pentru mine, eu cred că datoria mea este să vă vestesc Cuvîntul lui Dum¬nezeu. Mathilde Sudendorff crede că datoria ei este să nege existenţa Iui Dumnezeu. Ce este datoria?" Un înalt funcţio¬nar mi-a spus odată: „Domnule pastor, între noi fie zis, de dimineaţă pînă seara nu fac decît să semnez documente. Dar ştiu că dacă într-o zi ar fi puse toate pe foc, lumea ar merge mai departe. Sufăr că trebuie să fac o activitate aşa lipsită de sens". Ce înseamnă datoria? Mii de SS-işti au omorit în al treilea Reich sute de mii de oameni Iar cînd -24- sînt traşi la judecată, ei spun: „Ne-am făcut datoria. Ni s-a poruncit să facem aşa". Credeţi că datoria unui om este să omoare pe alţi oameni? Eu unul nu pot s-o cred. Am spus deci studenţilor: „Tocmai aici e problema: care este datoria mea? Cine poate să mi-o spună? Iată-ne din nou în impas!" Acum tinerii aceştia au luat un aer gînditor. Apoi s-a ridi¬cat unul şi a declarat cu mîndrie: „Eu aparţin unei vechi fa¬milii nobile. Pot să trasez linia strămoşilor mei pînă în ur¬mă cu şaisprezece generaţii: nobili de spiţa cea mai pură. Nu ai avea cu ce umple o viaţă, dacă vrei să perpetuezi un aşa nobil neam?" Nu i-am putut răspunde decît „îmi pare rău. Dacă nu se ştie pentru ce au trăit aceste şaisprezece ge¬neraţii, nu văd de ce s-ar merita sa adaugi o a şaptesprezecea! - Wilhelm Busch, Isus destinul nostru 27 mai 2016 la 09:52 UTC+03 Holy Maria 27 mai 2016 la 08:27 UTC+03 premiul cultural minerva din tara hategului - sigiliul unu.

27 mai 2016 la 06:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 2 fotografii noi. premiul cultural minerva din țara hațegului - prima ediție - 2016 SPRE ALEPH Cartea Spre Aleph apărută luna aceasta mi-a inspirat decernarea unui premiu, dorit anual, dar oferit doar dacă apar noi valori metafizice în viața și cultura românească. Placheta de poezii Spre Aleph a fost scrisă de tatăl meu dar aceasta

nu e relevant decât pentru cineva lipsit de criterii est-etice. Voi proclama șapte motive pentru care poezia din Spre Aleph merită premiul meu pe anul acesta în ediția întâi, mai, 27, 2016, numit _premiul cultural minerva din țara hațegului. 1.

Poezia religioasă din ciclul al doilea de poeme VIA DOLOROSA se prezintă ca o revelație într-un aranjament psalmic, baroc, sapiențial, evanescent, punkic, plin de umanitate. În fotografii, cartea care ni s-a remarcat prin virtuozitate și dăruire și una din cele două fotografi premiu, _numită premiul cultural minerva - sigiliul al doilea. În încheierea programului vă dăruiesc cele două cântece al ale premiului nou înființat. https://www.youtube.com/watch? v=5anLPw0Efmo&hd=1 https://www.youtube.com/watch?v=ko4Cp0Yjggc Noi, morți și vii, vă mulțumim!

27 mai 2016 la 03:31 UTC+03 Cuvântul din care a fost făcut poporul român Dacă fiecare popor e făcut dintr-un cuvânt, cuvântul mamă al românilor este VIRTUTE. Virtutea brațelor însângerate și răstignite, pline de lut și trudite, bătute și frânte, virtutea brațelor ce luptă și mângâie ale mamelor noastre, Ana, Minerva, Maria, Valeria, Silvia, virtutea frunții frânte de studiu, virtutea muncii, a milei, a carității, a celor care trăiesc pentru aproapele lor, virtutea a cărei simplă răsplată e ea însăși, dreptatea, lipsa de prihană, și puterea în același timp, aceasta e VIRTUTEA, soldații care luptă, sodații care mor soldații care înving, soldații care mor, un pământ botezat în sângele unei Iliade, și pentru care nu trebuie să predicăm minciuni ci din care să ne hrănim sufletele. Cum spunea marele român Robert Nesta Marley, nimeni nu e mai presus de aproapele său. Poporul român - poporul vreau să zic - a dovedit că, în lupta sa pentru libertate, egalitatea există. În România cine nu e în sufletul său egalul aproapelui său nu e român, chiar dacă îl cheamă Ioan sau Gheorghe. Noi suntem copiii celei de-a doua republici din lume, Republica Romei. Știu, suntem niște țărani, dar niște țărani care hrănesc burgurile albe ale Occidentului. Și noi am fost cei mai dragi fii ai Romei imperiale, pe care am hrănit-o cu miere și sare și am îmbrăcat-o în aur și iubirea noastră. Numele Ana, Valeria și Minerva și părinții văzuți ca zei Vani ai casei s-au păstrat în familia mea de când e România romană. Cine nu ne vrea, nu ne merită.

27 mai 2016 la 02:47 UTC+03 Einstein, Tesla și Felix se întâlnesc la o audiție pentru un film porno. La ieșire Einstein întreabă, -Tu ce rol ai primit? Tesla răspunde. -Eu o să fiu Freddie Mercury. Tu? -Eu o să fiu cel mai mare. Se întorc amândoi către Felix și îl întreabă în cor, -Tu cine o să fii? -Eu o să fiu ăla care o să vă țină lumânarea.

27 mai 2016 la 01:04 UTC+03 http://putlocker.is/watch-raise-ravens-online-free-putlocker.html 27 mai 2016 la 00:36 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=HwcG3mYo5Kk&hd=1 So you consider yourself the chosen one?

27 mai 2016 la 00:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

27 mai 2016 la 00:07 UTC+03 Scrisoarea lui Manolino către Santiago Compadre, nu e minunat cum am făcut totul și am fi putut face mai mult decât totul? nu e minunat că nu am avut nimic niciodată, nici mâncare, nici moarte, nici orice are omul și ține la piept precum boala? nu e grozav că am fost pe mare și pe mame și pe sânge de eroi ca pe pământ? că am ținut lumea în degetul mic și lumea nu ne-a ținut pe noi? știi vine un timp când tusea seacă nu vrea să se mai oprească dar în urma noastră stau cadavrele de lei și toți peștii morți ai mării. Eu Enkidu și tu Ghilgameș și luptându-ne pe cadavrul pământului mut și extatic învingând și murind în același timp și devenind altă notă precum numerele râului de aur și de zlătari uzi până la os nu știu ce să-ți spun nu mă ajută mintea nici cuvintele dar nu crezi că cel mai mare pește pe care l-am prins e noi înșine ori poate altul? Din infern îți scriu compadre ce nu ți-am spus când eram acasă Infernul nu e neapărat locul în care să nu vrei să mergi orice paradis e un infern al luminii nu ne vom obișnui niciodată și nici infernul nu se va obișnui cu noi. Compadre Santiago, tu în eternitate vei face skandenberg cu Dumnezeu și eu o să vă schimb țigările.

26 mai 2016 la 23:59 UTC+03 Comment către Alexandru Vakulovski În Basarabia trebuie să se trezească sentimentul liberei determinări și al Moldovei incomplete. Intelectualii basarabeni au cea mai sfântă chemare națională românească, de a trezi românii din toate cele trei ținuturi de departe, Republica Moldova, Bucovina de Nord și Basarabia de Sud. România nu va fi România până nu ne vom reuni ca la 1918 și să lăsăm ca poporul să decidă cum ne vom autoguverna într-o România independentă și civilizată. Poporul român de pretutindeni este Dumnezeu. Și poate că asta e lecția noastră în manualul universalității. Doamne ajută.

26 mai 2016 la 23:32 UTC+03 Vreau sa va prezint un om smerit. E un poet german din Romania care a plecat în Germania. L-am ascultat citind și mi-am spus, Omul asta nu e neamț, e ca un român provincial care vorbește germana. O lecție pentru noi, românii vechi, care ne schimbăm sufletul oriunde ne-am duce. Beckett, domnule, Beckett. Pe distinsul poet îl cheamă Franz Hodjak și alături de colegii săi a făcut mai mult pentru literatura română decât trei decenii care au urmat. România e în sufletul lui. Dacă Mircea Cărtărescu cu tatăl lui Nicolae Manolescu m-au făcut să citesc poezie nouă românească, Franz Hodjak & Co. m-au făcut să o scriu.

26 mai 2016 la 23:03 UTC+03 Am făcut o listă de cărți esențiale pentru cei care au studiat limbile străine engleză, spaniolă, franceză, latină, germană, cu mențiunea că e nevoie de textele originale. Cine nu citește cărțile astea, nu există ca traducător, scriitor, artist ori om. Don Quijote Sagradas Escrituras Moby Dick Huckleberry Finn Whitman, Dickinson, Frost Deutsche Bibel Goethe - - Gedichte - Faust La Sainte Bible Balzac - La Comedie Humaine Vulgate Horatius Shakespeare - Complete Works Holy Bible 26 mai 2016 la 22:52 UTC+03

Țară de doi lei, nene Iancule. Nu se dau nici sinapse.

26 mai 2016 la 22:41 UTC+03 Eu sunt traducătorul fără cărți, l'imaculée conception.

26 mai 2016 la 22:36 UTC+03 Situația bolnavilor psihic este critică. Noi doar să ne chimizăm și să ne complacem într-o senilitate prematură și cel mai de preferat să ne autointerzicem studiul, înaltul ideal al omului, și munca, singurul lucru pentru care omul e pe pământ, iar studiile LOR sunt făcute cel mai adesea pentru ajungerea într-un mediu în care să-și poată satisface cele mai debasive impulsuri fiindcă ei sunt apostolii trimiși de Plăcere. Și noi întotdeauna să nu mușcăm mâna care ne hrănește, scurta-o-ar Maica Domnului.

26 mai 2016 la 21:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Margarit Sorin.

26 mai 2016 la 20:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

26 mai 2016 la 01:39 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

26 mai 2016 la 01:33 UTC+03 Săracii sunt mai fericiți decât bogații, pentru că în obida lor își descoperă o ingenuitate pe care nu credeau că o au. Milionarii nu curăță cartofi stafidiți pentru o masă culegându-i dintr-un sac de puiet de palmier. Și, când trăiești pentru asta, realizezi că asta e viața adevărată.

26 mai 2016 la 00:50 UTC+03 Vă spun eu cine suntem, niște oameni sărmani. Chiar și șmecherii noștri,de câte feluri sunt, când merg sau se întorc în străinătate nu-i bagă nimeni în seamă.

Doar la operă stăm bine. Cântărețele românce de operă sunt divinizate în toată lumea, dar România nu le-a auzit.

26 mai 2016 la 00:11 UTC+03 Jidovul răspopitt Eu sunt jidanul care mănâncă untură Sunt Aabram înainte de Avram Sunt Ceaușescu fără pic de cultură Mă duc și-în ceruri doar să spun că nam Merg pe drum și drumul mă fură Îs patriarh gros da' n-am un gologan Morala! Nu râde la pericopa Că te-aude nea Cleopa.

25 mai 2016 la 23:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8P17SG_wU7g&hd=1 25 mai 2016 la 23:21 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/vladimir_nabokov_detestatul__microp?workerAddress=ec2-54-235236-199.compute-1.amazonaws.com 25 mai 2016 la 22:15 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/da__i___arpelui_un_loc___n_primul_r?workerAddress=ec2-54-173119-240.compute-1.amazonaws.com 25 mai 2016 la 21:38 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

25 mai 2016 la 21:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Tyler Hartman.

25 mai 2016 la 21:15 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Svetko Levente.

25 mai 2016 la 21:07 UTC+03 CREIER NUD Poezie yin Icoane rosii la Marasesti Creier nud 2017 25 mai 2016 la 20:34 UTC+03 Dupa lungi "complotari", de care nu eram catusi de putin strain, la Editura Kriterion a fost publicata in 1982 selectia Vant potrivit pana la tare, realizata de Peter Motzan, in traducerea romaneasca a lui Ioan Muslea, cu un cuvant inainte de M. Iorgulescu. Lectorul cartii era Gabriel Gafita. Abia din acel moment, reprezentantii iconoclastei noastre "generatii optzeciste" devin constienti de existenta, in acelasi perimetru statal, a unor confrati ce devansasera gustul liric al timpului. Intr-o analiza publicata de Simona Popescu in revista Contrapunct (nr. 9/2 martie 1990), forta de iradiere a textelor din sus-amintita antologie este astfel descrisa: "...aceasta poesie spune mai mult si intr-o forma plina de forta si artisticitate despre o buna perioada a realitatii romanesti decat o face poezia romaneasca. Si daca ea isi pastreaza actualitatea, asta se intampla nu doar prin valoarea ei , ci printr-un fel de poeticitate care vizeaza in primul rand individualitatea, o poeticitate care cuprinde mai multe elemente si nuante: de la transanta la delicatete, de la emotiv la obiectiv, de la reflectarea netransfigurata la reflectie, de la notatia de tip jurnal la metafora clara, neornamentala, de la instantaneu la viziune, de la senzatie la celebritate s.a.m.d. Poesia aceasta e o sinteza a mentalitatii, expresivitatii, sensibilitatii individuale si comunitare in acelasi timp." Finalul articolului reflecta sentimentele pe care le-a generat in constiinta romaneasca pierderea a ceea ce fusese comunitatea etnica germana: "Poesia celor din Vant potrivit pana la tare este profund actuala, profund romaneasca si necesara. Ar fi mare pacat ca ea sa nu aiba continuitate. Am privit cu inima stransa o emisiune recenta in limba germana in care era vorba chiar despre drama asta a optiunii: pentru sau impotriva emigrarii. Si o urmares cu... crispare, pentru ca mi-am trait copilaria in zona Brasovului, intr-un mediu in care ceea ce numeam noi avea o mare valoare si constituia un punct de reper al civilizatiei si probitatii." Trauma plecarii germanilor din Romania s-a resimtit cu acuitate sporita in mediile literare. Una dintre sansele noastre naturale, istoric constituite, prin care avuseseram acces la sincronizarea europeana, era astfel brutal inlaturata. - Virgil Mihaiu.

25 mai 2016 la 20:25 UTC+03 Băiatul care cânta marșuri Eram băiatul care cânta marșuri cu două svastici pe mine și haine militare în privire țineam în mână Cântările Evangheliei. Cântările Evangheliei Cântările Evangheliei Cântările Evangheliei Cântările Evangheliei Beat de medicamente și idealuri mic și disprețuit băteam în toba mea de tinichea pictată și cântam marșuri din burta mamei mele.

25 mai 2016 la 20:08 UTC+03 RIF 1111111111111111111111111111 2222222222222222222222222222 3333333333333333333333333333 4444444444444444444444444444 4444444444444444444444444444 4444444444444444444444444444 4444444444444444444444444444 1111111111111111111111111111.

25 mai 2016 la 19:29 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=kqwrDbzoIFA&hd=1 1st time.

25 mai 2016 la 17:08 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2idm6w 25 mai 2016 la 16:17 UTC+03 III Judeii, Romanorum, Graecis, Thraces, Scythes Secunda vita caeleste et aeternam Imperium e lux et vulgus beati Via aqua est aetheris tristae panem Tu plangit bebis lux perpetua Libertus sculptura tacet marem.

25 mai 2016 la 15:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 25 mai 2016 la 15:01 UTC+03 INTELECTUAL INSTINCT CONCEPT 25 mai 2016 la 14:58 UTC+03 Chirurgia pe creier nu se face doar cu bisturiul. Se poate și cu ajutorul cuvintelor, prin artă, &c 25 mai 2016 la 14:51 UTC+03 http://sengifted.org/archives/articles/the-moral-sensitivity-of-gifted-childrenand-the-evolution-of-society 25 mai 2016 la 14:46 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=QQz4JBbmX2Y&hd=1 Cât de rea poate să fie o lume pentru a le repeta până la asurzire oamenilor simțitori că Sunt nebuni?

25 mai 2016 la 11:39 UTC+03 Cartea Don Quijote este cea mai importantă din literatura hispano-iberică, pentru că oferă pentru a scrie în idei, vocabularul unui pământ autentic și al unei epoci relevante. Moby Dick - Declarația de Independență a Literaturii Americane - este pentru lumea unionistă, The Adventures of Huckleberry Finn Prima versiune a lui Gettysburg Adress -, pentru convenție. Cel puțin aceasta e ceea ce am aflat eu. În literatura rusă nu mă pot pronunța pentru că nu i-am citit decât pe traducători. Interesant e că după acest criteriu, se creează un vid de valoare în romanul românesc din toate timpurile. Nici Ion, nici Pădurea spânzuraților, nici Moromeții, nici Cel mai iubit dintre pământeni, singurul care se apropie. Ori poate e prea modern pentru mine, prea matissian. Astfel există locuri libere la cel mai important roman românesc, singura temă pe care Eminescu nu și-a făcut-o. Eu dacă voi scrie un roman voi vârî în el vreo cinci dicționare explicative barosane plus câteva cărți de sinteze importante pentru limbajul românesc. Hai, la carieră cu voi.

25 mai 2016 la 09:51 UTC+03

Tocmai iesim din cea mai grava persecutie religioasa din istoria Romaniei, 1946-...

25 mai 2016 la 09:42 UTC+03 Amenthes Vorbiti mortilor chirciti unii in altii in pesteri pictate Spuneti cuvintele mortii voastre unul o data Mancati-va creierul cu radiatii de ametist Stati intorsi in sarcofagele voastre si navigati In vesnicia informatica a lui Amenthes veti orbi Si moartea va calca incet ca o gheisa trista Vi se ia creierul pentru ca l-ati dat pe gunoi Si in loc sa vina cu Evanghelia mantuitorul va va circuita.

25 mai 2016 la 08:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

24 mai 2016 la 17:20 UTC+03 Despre culturismul creierului Cărțile trebuie privite ca niște haltere și greutăți.

Trebuie citit în așa fel, și dozat cititul, încât creierul să se dezvolte ca un mușchi.

Nu citim ca să ne informăm, ca să ne distrăm, sau ca să ne exprimăm. Trebuie ca în timp ce citim să simțim activitatea cerebrală și efortul pe care îl putem susține ca un culturist. Din aceste motive, Arnold Schwarzenegger e una din cele mai importante entități spirituale ale epocii noastre. Pentru aceasta și efortul fizic e necesar și personal regret că nu am o halteră. Dar corpul uman e cea mai bună greutate dacă știi să o folosești.

24 mai 2016 la 17:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

24 mai 2016 la 16:25 UTC+03 Creierul ar trebui să fie o mașină de iubit.

24 mai 2016 la 16:12 UTC+03 Cărțile trebuie citite în original.

24 mai 2016 la 15:06 UTC+03 They call us racist, when they are racist, and we are the majority, and they are a minority, and they want to rule us, totally unacceptable. - South African activist, 70s 24 mai 2016 la 15:03 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc&hd=1 24 mai 2016 la 14:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de ROL.ro.

24 mai 2016 la 13:58 UTC+03 Forget about it! Who am I Rockefeller, gonna buy a boat?

24 mai 2016 la 13:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ioan Ivaşcu.

24 mai 2016 la 12:20 UTC+03 Poezia cristalina se contureaza repede in cele trei salturi ingaduite ghepardului.

Poezia aluvionara ia timp indelungat, cele 40 de zile de potop. Poezia yin e Natalie Cole, poezia young e rocknroll, Motorhead sau Chubby Checker. Poezia jung le cuprinde pe toate.

24 mai 2016 la 12:00 UTC+03 Passion y sangre Communion con gazpacho. Ay la Pepa vai!

24 mai 2016 la 11:57 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Media.

24 mai 2016 la 09:38 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2mi9ac 24 mai 2016 la 08:48 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit albumul creat de Liviu Mocan, sculptor.

24 mai 2016 la 08:26 UTC+03 Lusiana Drăguşin, randunica desculta a Renasterii misticismului cristalin poetic romanesc. Poezie yin cristalina, lumina diamantului ce spune, Am fost vie odata.

Influențe William Blake, Teresa de Jesus și subsemnatul.

24 mai 2016 la 08:14 UTC+03 Better by Lusiana Dragusin Better simple, humble and lowly, Than sinners anf

by Him left, Better simple, humble and lowly, Than unclean and by Him left.

Better simple, humble and lowly, Than cursed and by Him left, Better simple, humble and lowly, Than profaned and by Him left.

24 mai 2016 la 05:21 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

24 mai 2016 la 04:52 UTC+03 Despre viață ca întreg Societatea este o pădure plină de animale vorbitoare.

Fiecare are un scop, o menire. Dacă te doare mâna mergi la doctorul de mâini.

Dacă te doare inima mergi la doctorul de inimi. Nu poți spune, Pentru că am mers la preot nu merg la psiholog. Nu poți spune, Pentru că merg la psiholog, nu merg la preot. Creierul e organul care se aseamănă cel mai mult cu ficatul.

Trebuie doar să ai curajul să aștepți în fața ușii. Nu poți predica preoția ta și nonspovada. Și Marx, și Hegel și Kierkegaard sunt filozofi, caută Dialectica. E o diferență între mama ta și computer. Dar în același timp nu poți cere computerului ce aștepți de la iubită. Și tu ai un rol în fabulă. Trebuie doar să-l descoperi.

24 mai 2016 la 04:39 UTC+03 în ziua de azi pictorii zugrăvesc cu ochii închiși, iar instrumentiștii cântă cu ochii deschiși.

24 mai 2016 la 04:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=WL1UMWfViH0 24 mai 2016 la 04:28 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=cQ-48rr6Wfo +?

24 mai 2016 la 04:12 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=v1ZR7m9Z_dU 24 mai 2016 la 04:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu este interesat de PRESENTACIÓN DE LIBRO "Egometrie - Egometría" de Elisabeta Boțan.

24 mai 2016 la 04:05 UTC+03

httpshttps://www.youtube.com/watch? v=7IcLqlK1jfA&hd=1://www.youtube.com/watch?v=7IcLqlK1jfA&hd=1 24 mai 2016 la 02:12 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=IvlwIdya9ec&hd=1 You want me to pray, you want me to screw, you want me to march in the parade, pay me! - Demi Moore.

24 mai 2016 la 01:44 UTC+03 DIES IRAE Cât de străin sunt de țara mea, Și nici un dor nu mi-a mai rămas Gând rău, și-ntunecat, Închide al dreptății glas. Va fi târziu în ziua aceea... Și bântuie în calea mea, Tăceri de vremi, sinistra foame! Sau cântece ce plâng mereu: -Grăbește, nu mai aștepta! Vol. Comedii în fond, 1936, de George Bacovia.

24 mai 2016 la 01:18 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/xrqwzb_memorialul-durerii-episodul-13drama-bisericii-greco-catolice_shortfilms Pământul nu-și va mai ascunde morții și răutatea nu va mai salva pe cei răi. - Dumnezeu.

23 mai 2016 la 23:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Costash Stacon.

23 mai 2016 la 13:03 UTC+03 Omul de afaceri a primit ordin sa se sinucida.

23 mai 2016 la 12:35 UTC+03 Dolfi in cenusa 1. Sunt impur. 2. Eu sunt Germania si trebuie sa mor ca RIF. 3.Nu exista puritate pe pamant. 4. Cenusa capul meu imparatesc. Lesie. 5. ECCE HOMO 23 mai 2016 la 11:35 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Satele din România.

23 mai 2016 la 11:25 UTC+03 Diamantul literaturii române În piatră diamantul arde nu-l va culege nimeni nici o mână de om sau de robot nici măcar Iona nu-l va vedea Alephul din care a izvodit viața nu mă vei vedea cu fiecare gheară de cazma voi coborî mai adânc în munte ar trebui să-mi asigur nebunia pe 99,000,000 USD și să-i evit pe Apostoli sunt diamantul acestei literaturi cu nouăzeci și nouă de fețe.

23 mai 2016 la 09:38 UTC+03 Moisei 29+ +++++++++ ++++ +++ ++++++ ++++++ 23 mai 2016 la 09:11 UTC+03 Blues tocit În vârfurile degetelor în urechile mari în creier Lapidare poetică Coardele înnebunind dacă sunt ochisingure ochii înțepeniți de robot chitara și negrii și soare și trenul care hurducă pământul. Hai bro cât o să mai stai în penitenciar? Urcă pe platformă.

23 mai 2016 la 09:00 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=QwjGytOVVQA&list=PL770E63C093DFBAFC&index=10 23 mai 2016 la 08:46 UTC+03

Prințesa pețită de Diavol A fost un Rege și un Prinț O Regină și trei Sfinți Și-o Prințesă lucru mare Odor fără asemănare. Am iubit-o doar o zi Că Dracu o și peți C-o fi bine sau e rĕu Știe numai Dumnezeu.

23 mai 2016 la 07:53 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=Yd60nI4sa9A&list=PL770E63C093DFBAFC 23 mai 2016 la 07:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

23 mai 2016 la 07:24 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=rXwMrBb2x1Q 23 mai 2016 la 07:15 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Xpdw0ouogQo Music for Huck Finn.

23 mai 2016 la 06:58 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8hEYwk0bypY 23 mai 2016 la 06:38 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ZF9FxMvCqdk 23 mai 2016 la 06:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=NuGJXrZ46w8&hd=1 23 mai 2016 la 06:16 UTC+03 Poeții buni scriu la zi, geniul scrie în afara timpului.

23 mai 2016 la 06:14 UTC+03 Ce triști sunt copacii în ianuarie (Zam, 2015) Aș fi vrut să văd azi o gâză în drumul meu dar nu n-am văzut ce triști sunt copacii în ianuarie uzi negri de lacrimi atunci le-am cântat copacilor ca un cărăbuș le-am sărutat scoarța înnegrită și mi-am sărat buzele.

23 mai 2016 la 03:15 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Father Rocky.

23 mai 2016 la 03:13 UTC+03 Către Tarja Turunen Da tu ești ca mine tu ai fost ca mine mult prea ciudată la nelalocul tău în școala tăcută în care doar pereții cântau și chiar și acum ce rost ai tu pe lume? te înțelege cineva? e cineva care să spună să poată spune o înțeleg pe Tarja Turunen voi scrie un Abecedar?

23 mai 2016 la 02:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=00eE1NVoZSU&hd=1 23 mai 2016 la 02:07 UTC+03 Byzantium Byzantium Cine nu s-a rătăcit în labirintul insular Antilele Europei Mediterane Cântecele noastre duse până în irișii de oțel ai lui Tolstoi Tu și eu și soldații întorcându-se acasă unul câte unul ca o presimțire a plânsului universal și săracii bucurându-se o zi înainte de moarte o lume întreagă plecând pe mare și pe munți părăsită și neuitată.

23 mai 2016 la 01:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

23 mai 2016 la 01:48 UTC+03

https://en.wikipedia.org/wiki/Anthony_Quinn 23 mai 2016 la 01:40 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Anthony_Quinn 23 mai 2016 la 01:27 UTC+03 http://www.watchfree.to/watch-30cf-Alexis-Zorbas-movie-online-freeputlocker.html#close-modal 23 mai 2016 la 01:27 UTC+03 http://www.watchfree.to/watch-30cf-Alexis-Zorbas-movie-online-freeputlocker.html#close-modal 23 mai 2016 la 00:00 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Marcus Gill.

22 mai 2016 la 23:56 UTC+03 CREIER NUD Poezie yin Icoane roșii Creier nud 22 mai 2016 la 23:39 UTC+03 Hitler pe hârtia milimetrică Societatea e fascinată de criminali I-am adorat cu toții anarhiștii ca și polițiștii Bătându-ne Vocea LUI erau vocile din cununa Europei celei nebune Metal prețios Nu ar fi existat nazism fără Hitler profetul nu ar fi putut fi Nu a fost un cancelar un dictator un nebun a fost dincolo de morală și dincolo de viață precum Caesar a fost Hitler neîngropatul el întregul Berlin sub cenușă el Germania imperială și înnebunită el Europa moartă.

22 mai 2016 la 23:22 UTC+03 https://www.poets.org/poetsorg/poem/emergency-vehicles 22 mai 2016 la 23:17 UTC+03 https://www.poets.org/poetsorg/poem/crows 22 mai 2016 la 23:11 UTC+03 https://www.poets.org/poetsorg/poem/burden 22 mai 2016 la 23:08 UTC+03 https://www.poets.org/poetsorg/poem/fiddleheads 22 mai 2016 la 23:03 UTC+03 Creier nud Zombi Îmi ud ochii în monitor ca în sodă caustică Merg pe stradă și strada nu mă vede Orașul umblă după mine Nu-mi irosesc apocalipsa dar o port în piept Merg adesea pe câmp și tac E o lumină în moarte Spre care ne îndreptăm toți Asemeni autostopiștilor Ce învață despre lumină și moarte.

Noaptea Noaptea e un geam mat. Nopțile sunt mult mai sălbatice decât zilele.

Noaptea e ucidere și urlet. Leoparzii negri urlă drogați de sânge în cireșul meu zgâriat până la os doborând stelele grase cu ghearele lor romanice. Noaptea nu ies din casă. Noaptea omul e învins ca și zeul. Noaptea redevenim maimuțe iar dumnezeu adam. Focul ne arde în privirile evanescente luminând asemeni icrelor văzute la microscop. În fiecare noapte se apropie iuda de patul meu și mă sărută pe frunte. În fiecare noapte mă gândesc la Alaska verde între pământ și stele. Noaptea cred că orice drum umblat e o urâciune. Ziua a devenit noapte. Înviere Există un drum mai greu decât târârea la camera 101 Un drum în care se întâlnesc toate drumurile Groapa aceea în care vei fi îngropat ca un vas de lut

sau aur de la Marea Moartă De acolo trebuie să te ridici pe picioarele pe care niciodată nu ai stat cu creștetul capului precum crabii să sfărâmi coconul de chitină putredă al sicriului să te zbați căutând aer în argilă și pietre Să te naști iar precum grăuntele de sare și să te ridici a doua oară din pământ Din mormântul mamei tale. Loser Sunt nopți fără rost În care mama ți-e în pământ și tata bătrân ca Iov iubești până la urmă o altă țară și copiii ți-s nenăscuți și viața îți trece ca un insuportabil meci berserk și în prelungiri. 18 ani Totul e freamat Marea ca si nucul plans ca si camera de zi Tacerea este buna ca rahatul colorat din cozonacul vechi Timpul trece si nu se mai intoarce Oamenii asijderea se spune Vom muri pe front in biblioteci in lumina spun copii deosebiti iar la 18 ani se ingroapa in noapte. Satul fantoma Drumurile mele sunt uitate sopteste satul fantoma aici a fost castelul desfranat Acum un morman de pietre si colti de sarpe aici a fost satul arat acum o suta de ani de ultimul baron Nu umbla pe strazi Strazile sunt pustii Si doar mortii le colinda Infometati si plangand ca niste amintiri. Lobul drept Lobul drept poarta maini obosite si salopeta albastra De aceea ii place chitara si berea Femeile si upercuturile Si singuratatea ce asemeni tigarilor da cancer Dar lobul drept e un muncitor redus Cantand cantece stupide Si construind universul. Eroica Am vazut marile multimi Si muntii acoperiti de stoluri de zapezi Am vazut pietre stralucind precum argintii Im pamant Este acea lumina pe care n-o vom pierde din ochi Chiar si in ziua cand nu ii vom mai avea In mormintele noastre neplanse de nimeni. Arhitectura Orasul se preschimba intr-un musuroi de beton Toti oamenii su inceput sa semene unii cu altii Se spune despre furnici ca traiesc singure Trebuie sa ducem civilizatia pana la sfarsitul universului Furnicile iubesc? starea. 17 Mai 2016 21:50 Poezia totala Vazut dintr-un avion de vanatoare omul e asemanator unui paianjen urias ori gandac verde nemaivazut Omul cu octavele lui de simtire Nu e decat o forma neagra alergand prin sarma ghimpata si nisipul greblat Spune-mi omule merita sa traiasca? Ochi Ce sunt ochii nostri coride sau prisme? Daca sunt sange cine la plans? Daca sunt gheata cine a strans-o? Vom sti sau nu vom sti Inainte de-a muri? Knock-out Stau intins sub tavan Numb Nu vad decat o lumina incerta secundele trec ca niste marfare Nemiscat imi numar ranile Creierul mi-e inert Sunt knock-out Nu ma voi mai ridica. Meteoritul Departe de drum se afla o piatra Nu stim cum a ajuns acolo Dar calul se impiedica de ea La fiecare drum cu caruta Poate e chiar un meteorit Mai toti taranii injura si biciuiesc De atata biciuit si lacrimi de cal Piatra si-a pierdut volumul dintai Acum arata ca toate pietrele Pe jumatate ingropata in cer Poate ca era un meteorit Dar nu mai e.

Reguli Un bun coleg de camera nu vorbeste cu geniile nici vitele cat poate ca Marea Caspica sta in singuratate pana o simte ca o ranga izbindu-i capul un bun coleg de camera nu vorbeste si nu i se va vorbi. Ideal mort Intr-un cinematograf Privesc Idealul mort al oamenilor Creierul mi-e sidef Cerul e un steag negru pe care pluteste Luna Lumea e o masina trista Imi caut numele pe generic si nu il gasesc. Pamantul Pamantul e plin de radacini Copacii si oamenii devin pietre Pamantul sunt oamenii Si fiecare stea e un ochi Inchis si deschis. Poveste Sunt o

padure plina de scufite rosii si lupi radacinile sunt bordeiele piticilor si uriasilor Am mers ades prin aceasta padure dar nu am vazut-o niciodata Copacii nu sunt Briareu sunt creiere pulsand stand pe serpi de maduva prin frunzisul rosu ca o crima Lupii ma inconjoara ca o emisfera de oglinzi Sunt scufita rosie si sunt aceasta padure. Genocid Am trait in clinchetul lacrimilor Lacrimile erau curtea mea imperiala Imi puneau frunzele galbene inainte Apoi am intalnit un om cu ochelari si ochi crucis Si apoi am fost parasit de virtualele iubiri cu adevarul pierdut si nepierdut si am murit un secol in secolul mortii si sexului Asa devenind nimeni sunt absolut asemeni ultimei taceri a statisticii. Intampin Din nastere am avut un aprig dor de moarte sa redevin pietre in izvor si os sfant sa ma gaseasca Omul cand in pamant rau vine sa-l intampin plecatul Polichinelle si tu esti ca mine si tu esti ca mine. Arderea inimii cu fierul Sunt acum mai bătrân ca Isus și inima mea arsă până azi de iubire e curată ca lacrima oricând îmi va fi greu voi privi în inima mea și voi citi yhwh în cartea mea nu mai încape nici o altă iubire și când se va sfârși filmul pe generic va scrie Înmormântarea contelui de Orgaz. Ghetarul Ursii au murit uriasi singuri Noi topaim in jurul lor Mamutii au fost luati de ape Acum suntem oamenii doar Cioplitori in piatra si rotitori in roata Un om si-a pus craniul celui mai mare urs pe crestet Si toti tremuram in lumina ghetarului. *** Poezia yin, Tu, numbă dedicare. În ceas de seară.

Rugaciune Plangi paine incatusata zvarlita-n intuneric Domnul vine in calea mea ca o carte Coboara-mi-te din suflet infinite poliedru Fii fericit torturat stalp de sare Umblu pe apa pe drumul fara capat Pietrele cerului imi curg in spirit in lapidariul de sare si stele Tacere in teatrul antic Tacere. Biblia Biblia mea neagra si rupta intr-un moment de furie sta deschisa cu paginile in jos pe albumele de familie nu cred ca Bibliile sunt facute bine pentru ca ne uitam pacatele nici oamenii nu sunt facuti bine dar aceasta nu e important cu fiecare Biblie rupta cat de putin poti oricand cere alta de la fabricantii de Biblii dar toate sunt legate atat de neserios se rup in mana oarba a sfintei ca si sub violul ghearelor paroase ale apostatului nu am incredere in Biblii. Văzând-o pentru prima dată pe Marian Anderson în 1939 În acel an Ica noastră cânta și ea la Cernăuți lieduri în germana dulce avea cincișpe ani și începea războiul dar ce legătură este între Detroit și Cernăuți poate războiul și poate moartea în război și în moarte suntem toți frați mai mult decât în muzică și dialectică va veni și anul 2939 și nu va mai fi Marian Anderson nu va mai fi Eleonora nu va mai fi limba germană nici cincișpe ani nici războul nici detroit nici cernăuți nici moartea. Azi sunt toate ca și Carul Mare spre care alergăm. Oda diamantului din gunoi Nu voi scrie un poem social adresându-mă mulțimilor nu voi scrie precepte divine împotriva capitalului și sărăciei din casa mea de la țară nu voi veni cu ceva nou plin de prospețime nu voi scrie poemul pentru Nobel și premiile literare ale Indiei Nu Nu voi arăta oamenilor adevăratul chip al lumii nu voi pătrunde până în mecanismul societății nu voi predica și nu voi fi predicat nu voi veni în umilința care îi dezvăluie pe sfinți iubirea aproapelui nu va fi scopul vieții mele Nu voi prezice sfârșitul lumii și al oamenilor nici nu-l voi simți nu voi spune omului să-

și ajute semenul voi cerși încă o zi încă un an încă o secundă *** Pianul românesc Trezi adormitul plisc. Ța-ța-ța-ța-ța.

22 mai 2016 la 23:01 UTC+03 Am terminat azi primul ciclu, Creier nud, al celei de-al treilea cărți de poezie, CREIER NUD, și l-am trimis, integral, la revista Poezia din Iași. Acum continui cartea cu un alt ciclu, Poezie yin.

22 mai 2016 la 23:01 UTC+03 Am terminat azi primul ciclu, Creier nud, al celei de-al treilea cărți de poezie, CREIER NUD, și l-am trimis, integral, la revista Poezia din Iași. Acum continui cartea cu un alt ciclu, Poezie yin.

22 mai 2016 la 22:54 UTC+03 https://www.poets.org/poetsorg/poem/saturday 22 mai 2016 la 22:50 UTC+03 https://www.poets.org/poetsorg/poem/fourteen-line-poem-healing 22 mai 2016 la 22:50 UTC+03 https://www.poets.org/poetsorg/poem/fourteen-line-poem-healing 22 mai 2016 la 21:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Editura CronoLogia.

22 mai 2016 la 19:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=vQudpAOIy40 22 mai 2016 la 18:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=QupB4NN8fI0&hd=1 22 mai 2016 la 18:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=QQPJYnr48yU&hd=1 22-noiembrie-1963, ziua mamei, 16 ani.

22 mai 2016 la 18:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=QQPJYnr48yU&hd=1 22-noiembrie-1963, ziua mamei, 16 ani.

22 mai 2016 la 01:58 UTC+03 Oda diamantului din gunoi Nu voi scrie un poem social adresându-mă mulțimilor nu voi scrie precepte divine împotriva capitalului și sărăciei din casa mea de la țară nu voi veni cu ceva nou plin de prospețime nu voi scrie poemul pentru Nobel și premiile literare ale Indiei Nu Nu voi arăta oamenilor adevăratul chip al lumii nu voi pătrunde până în mecanismul societății nu voi predica și nu voi fi predicat nu voi veni în umilința care îi dezvăluie pe sfinți iubirea aproapelui nu va fi scopul vieții mele Nu voi prezice sfârșitul lumii și al oamenilor nici nu-l voi simți nu voi spune omului să-și ajute semenul voi cerși încă o zi încă un an încă o secundă 22 mai 2016 la 01:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=yW5dy5uqptI&hd=1 22 mai 2016 la 01:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

22 mai 2016 la 01:21 UTC+03

https://www.youtube.com/watch? v=IC109ihcbak&index=107&list=PLJ3X0XM_SmvPutsT59kVxNHE1Y9B8kc R22 mai 2016 la 01:12 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=YtnWGlnofbs&index=106&list=PLJ3X0XM_SmvPutsT59kVxNHE1Y9B8k cR22 mai 2016 la 00:34 UTC+03 Văzând-o pentru prima dată pe Marian Anderson în 1939 În acel an Ica noastră cânta și ea la Cernăuți lieduri în germana dulce avea cincișpe ani și începea războiul dar ce legătură este între Detroit și Cernăuți poate războiul și poate moartea în război și în moarte suntem toți frați mai mult decât în muzică și dialectică va veni și anul 2939 și nu va mai fi Marian Anderson nu va mai fi Eleonora nu va mai fi limba germană nici cincișpe ani nici războul nici detroit nici cernăuți nici moartea. Azi sunt toate ca și Carul Mare spre care alergăm.

22 mai 2016 la 00:29 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=ktz6WAKCR3g&index=65&list=PLJ3X0XM_SmvPutsT59kVxNHE1Y9B8k cR22 mai 2016 la 00:13 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=wFSlw8LlIw0&list=PLJ3X0XM_SmvPutsT59kVxNHE1Y9B8kcR&index=38 21 mai 2016 la 23:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=zsiYfk5RV_Q&list=PLJ3X0XM_SmvPutsT59kVxNHE1Y9B8kcR&index=37 21 mai 2016 la 23:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=T2S35BoNT1I 21 mai 2016 la 23:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=T2S35BoNT1I 21 mai 2016 la 23:36 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=obCHRp6uj6Y&hd=1 21 mai 2016 la 22:46 UTC+03 http://putlocker.is/watch-seinfeld-tvshow-season-2-episode-8-online-freeputlocker.html 21 mai 2016 la 22:46 UTC+03 http://putlocker.is/watch-seinfeld-tvshow-season-2-episode-8-online-freeputlocker.html 21 mai 2016 la 22:14 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Dorina Stirbu.

21 mai 2016 la 21:46 UTC+03

Biblia Biblia mea neagra si rupta intr-un moment de furie sta deschisa cu paginile in jos pe albumele de familie nu cred ca Bibliile sunt facute bine pentru ca ne uitam pacatele nici oamenii nu sunt facuti bine dar aceasta nu e important cu fiecare Biblie rupta cat de putin poti oricand cere alta de la fabricantii de Biblii dar toate sunt legate atat de neserios se rup in mana oarba a sfintei ca si sub violul ghearelor paroase ale apostatului nu am incredere in Biblii.

21 mai 2016 la 21:40 UTC+03 Poezia perfecta si poezia impefecta Poezia perfecta e incompleta ca o masca goala pe dinauntru. Celor mai multi oameni le e frica de greselile lor. Poezia imperfecta e libera ca aforismul Guvernatorului. Toti nr uitam la filme dar toti ne cumparam oglinzi.

21 mai 2016 la 20:48 UTC+03 21 mai 2016 la 20:46 UTC+03 21 mai 2016 la 20:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 2 fotografii noi.

Dumnezeu la casa de corectie 21 mai 2016 la 19:50 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=1cDhewU-LNA Dumnezeu a făcut universul și i-a spus sâmbătă.

21 mai 2016 la 19:34 UTC+03 Despre vocația preoției laice Societatea ca și Biserica trece printr-o criză majoră.

Ca soluție la problema superficialității din biserici propun vocația creștină de tip pusnic trăită în mijlocul lumii și chiar în sânul Bisericii. Credinciosul își este propriul preot luând împărtășania împreună cu Hristos de unul singur, propriul predicator exhortându-se iar și iar până la obsesie, propriul episcop veghindu-se pentru a da socoteală. Dar este în Biserica noastră catolică și universală, și chiar și mediul monastic trebuie să fie mai insightful.

21 mai 2016 la 19:34 UTC+03 Despre vocația preoției laice Societatea ca și Biserica trece printr-o criză majoră.

Ca soluție la problema superficialității din biserici propun vocația creștină de tip pusnic trăită în mijlocul lumii șli chiar în sânul Bisericii.

21 mai 2016 la 18:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=GK9jGP5nqqE 21 mai 2016 la 16:53 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat starea.

21 mai 2016 la 04:23 UTC+03 Cred că am găsit un titlu profund al meu pentru a treia carte de poezii. Titlul este CREIER NUD și este inspirat de arta, personalitatea și bunicul unei artiste fascinante de teatru și teatru/dans care este intervievată acum la radio C. De la bun început, după primul moment de șoc, mi-am descoperit afinități cu ea, eu fiind în creier ce este domnia sa în arta dramatică. Ascultând-o vorbind îmi simțeam creierul ca o realitate în sens filozofic, ca un Ion Caraion, dar cred că

Ion Caraion se înșela, toți putem fi înlăturați de gloanțe, doar cărțile de istorie nu pot fi împușcate.

21 mai 2016 la 02:33 UTC+03 BLOOD OF ROMAGNA. (_Monthly Story._) That evening the house of Ferruccio was more silent than was its wont. The father, who kept a little haberdasher's shop, had gone to Forli to make some purchases, and his wife had accompanied him, with Luigina, a baby, whom she was taking to a doctor, that he might operate on a diseased eye; and they were not to return until the following morning. It was almost midnight. The woman who came to do the work by day had gone away at nightfall. In the house there was only the grandmother with the paralyzed legs, and Ferruccio, a lad of thirteen. It was a small house of but one story, situated on the highway, at a gunshot's distance from a village not far from Forli, a town of Romagna; and there was near it only an uninhabited house, ruined two months previously by fire, on which the sign of an inn was still to be seen. Behind the tiny house was a small garden surrounded by a hedge, upon which a rustic gate opened; the door of the shop, which also served as the house door, opened on the highway. All around spread the solitary campagna, vast cultivated fields, planted with mulberry-trees. It was nearly midnight; it was raining and blowing. Ferruccio and his grandmother, who was still up, were in the dining-room, between which and the garden there was a small, closet-like room, encumbered with old furniture. Ferruccio had only returned home at eleven o'clock, after an absence of many hours, and his grandmother had watched for him with eyes wide open, filled with anxiety, nailed to the large arm-chair, upon which she was accustomed to pass the entire day, and often the whole night as well, since a difficulty of breathing did not allow her to lie down in bed. It was raining, and the wind beat the rain against the window-panes: the night was very dark. Ferruccio had returned weary, muddy, with his jacket torn, and the livid mark of a stone on his forehead. He had engaged in a stone fight with his comrades; they had come to blows, as usual; and in addition he had gambled, and lost all his soldi, and left his cap in a ditch. Although the kitchen was illuminated only by a small oil lamp, placed on the corner of the table, near the arm-chair, his poor grandmother had instantly perceived the wretched condition of her grandson, and had partly divined, partly brought him to confess, his misdeeds. She loved this boy with all her soul. When she had learned all, she began to cry. "Ah, no!" she said, after a long silence, "you have no heart for your poor grandmother. You have no feeling, to take advantage in this manner of the absence of your father and mother, to cause me sorrow. You have left me alone the whole day long. You had not the slightest compassion. Take care, Ferruccio! You are entering on an evil path which will lead you to a sad end. I have seen others begin like you, and come to a bad end.

If you begin by running away from home, by getting into brawls with the other boys, by losing soldi, then, gradually, from stone fights you will come to knives, from gambling to other vices, and from other vices to--theft." Ferruccio stood

listening three paces away, leaning against a cupboard, with his chin on his breast and his brows knit, being still hot with wrath from the brawl. A lock of fine chestnut hair fell across his forehead, and his blue eyes were motionless.

"From gambling to theft!" repeated his grandmother, continuing to weep. "Think of it, Ferruccio! Think of that scourge of the country about here, of that Vito Mozzoni, who is now playing the vagabond in the town; who, at the age of twenty-four, has been twice in prison, and has made that poor woman, his mother, die of a broken heart--I knew her; and his father has fled to Switzerland in despair. Think of that bad fellow, whose salute your father is ashamed to return: he is always roaming with miscreants worse than himself, and some day he will go to the galleys. Well, I knew him as a boy, and he began as you are doing. Reflect that you will reduce your father and mother to the same end as his." Ferruccio held his peace. He was not at all remorseful at heart; quite the reverse: his misdemeanors arose rather from superabundance of life and audacity than from an evil mind; and his father had managed him badly in precisely this particular, that, holding him capable, at bottom, of the finest sentiments, and also, when put to the proof, of a vigorous and generous action, he left the bridle loose upon his neck, and waited for him to acquire judgment for himself. The lad was good rather than perverse, but stubborn; and it was hard for him, even when his heart was oppressed with repentance, to allow those good words which win pardon to escape his lips, "If I have done wrong, I will do so no more; I promise it; forgive me." His soul was full of tenderness at times; but pride would not permit it to manifest itself. "Ah, Ferruccio," continued his grandmother, perceiving that he was thus dumb, "not a word of penitence do you utter to me! You see to what a condition I am reduced, so that I am as good as actually buried. You ought not to have the heart to make me suffer so, to make the mother of your mother, who is so old and so near her last day, weep; the poor grandmother who has always loved you so, who rocked you all night long, night after night, when you were a baby a few months old, and who did not eat for amusing you,--you do not know that! I always said, 'This boy will be my consolation!' And now you are killing me! I would willingly give the little life that remains to me if I could see you become a good boy, and an obedient one, as you were in those days when I used to lead you to the sanctuary--do you remember, Ferruccio? You used to fill my pockets with pebbles and weeds, and I carried you home in my arms, fast asleep. You used to love your poor grandma then. And now I am a paralytic, and in need of your affection as of the air to breathe, since I have no one else in the world, poor, half-dead woman that I am: my God!" Ferruccio was on the point of throwing himself on his grandmother, overcome with emotion, when he fancied that he heard a slight noise, a creaking in the small adjoining room, the one which opened on the garden. But he could not make out whether it was the window-shutters rattling in the wind, or something else. He bent his head and listened. The rain beat down noisily. The sound was repeated. His grandmother heard it also. "What is it?" asked the

grandmother, in perturbation, after a momentary pause. "The rain," murmured the boy. "Then, Ferruccio," said the old woman, drying her eyes, "you promise me that you will be good, that you will not make your poor grandmother weep again--" Another faint sound interrupted her. "But it seems to me that it is not the rain!" she exclaimed, turning pale. "Go and see!" But she instantly added, "No; remain here!" and seized Ferruccio by the hand. Both remained as they were, and held their breath. All they heard was the sound of the water. Then both were seized with a shivering fit. It seemed to both that they heard footsteps in the next room. "Who's there?" demanded the lad, recovering his breath with an effort. No one replied. "Who is it?" asked Ferruccio again, chilled with terror. But hardly had he pronounced these words when both uttered a shriek of terror. Two men sprang into the room. One of them grasped the boy and placed one hand over his mouth; the other clutched the old woman by the throat. The first said:-- "Silence, unless you want to die!" The second:-- "Be quiet!" and raised aloft a knife. Both had dark cloths over their faces, with two holes for the eyes. For a moment nothing was audible but the gasping breath of all four, the patter of the rain; the old woman emitted frequent rattles from her throat, and her eyes were starting from her head. The man who held the boy said in his ear, "Where does your father keep his money?" The lad replied in a thread of a voice, with chattering teeth, "Yonder--in the cupboard." "Come with me," said the man. And he dragged him into the closet room, holding him securely by the throat. There was a dark lantern standing on the floor. "Where is the cupboard?" he demanded. The suffocating boy pointed to the cupboard. Then, in order to make sure of the boy, the man flung him on his knees in front of the cupboard, and, pressing his neck closely between his own legs, in such a way that he could throttle him if he shouted, and holding his knife in his teeth and his lantern in one hand, with the other he pulled from his pocket a pointed iron, drove it into the lock, fumbled about, broke it, threw the doors wide open, tumbled everything over in a perfect fury of haste, filled his pockets, shut the cupboard again, opened it again, made another search; then he seized the boy by the windpipe again, and pushed him to where the other man was still grasping the old woman, who was convulsed, with her head thrown back and her mouth open. The latter asked in a low voice, "Did you find it?" His companion replied, "I found it." And he added, "See to the door." The one that was holding the old woman ran to the door of the garden to see if there were any one there, and called in from the little room, in a voice that resembled a hiss, "Come!" The one who remained behind, and who was still holding Ferruccio fast, showed his knife to the boy and the old woman, who had opened her eyes again, and said, "Not a sound, or I'll come back and cut your throat." And he glared at the two for a moment. At this juncture, a song sung by many voices became audible far off on the highway. The robber turned his head hastily toward the door, and the violence of the movement caused the cloth to fall from his face. The old woman gave vent to a shriek; "Mozzoni!" "Accursed woman," roared the robber, on finding himself recognized, "you shall die!" And

he hurled himself, with his knife raised, against the old woman, who swooned on the spot. The assassin dealt the blow. But Ferruccio, with an exceedingly rapid movement, and uttering a cry of desperation, had rushed to his grandmother, and covered her body with his own. The assassin fled, stumbling against the table and overturning the light, which was extinguished. The boy slipped slowly from above his grandmother, fell on his knees, and remained in that attitude, with his arms around her body and his head upon her breast.

Several moments passed; it was very dark; the song of the peasants gradually died away in the campagna. The old woman recovered her senses. "Ferruccio!" she cried, in a voice that was barely intelligible, with chattering teeth.

"Grandmamma!" replied the lad. The old woman made an effort to speak; but terror had paralyzed her tongue. She remained silent for a while, trembling violently. Then she succeeded in asking:-- "They are not here now?" "No." "They did not kill me," murmured the old woman in a stifled voice. "No; you are safe," said Ferruccio, in a weak voice. "You are safe, dear grandmother. They carried off the money. But daddy had taken nearly all of it with him." His grandmother drew a deep breath. "Grandmother," said Ferruccio, still kneeling, and pressing her close to him, "dear grandmother, you love me, don't you?" "O Ferruccio! my poor little son!" she replied, placing her hands on his head; "what a fright you must have had!--O Lord God of mercy!--Light the lamp. No; let us still remain in the dark! I am still afraid." "Grandmother," resumed the boy, "I have always caused you grief." "No, Ferruccio, you must not say such things; I shall never think of that again; I have forgotten everything, I love you so dearly!" "I have always caused you grief," pursued Ferruccio, with difficulty, and his voice quivered; "but I have always loved you. Do you forgive me?-Forgive me, grandmother." "Yes, my son, I forgive you with all my heart. Think, how could I help forgiving you! Rise from your knees, my child. I will never scold you again. You are so good, so good! Let us light the lamp. Let us take courage a little. Rise, Ferruccio." "Thanks, grandmother," said the boy, and his voice was still weaker. "Now--I am content. You will remember me, grandmother--will you not? You will always remember me--your Ferruccio?"

"My Ferruccio!" exclaimed his grandmother, amazed and alarmed, as she laid her hands on his shoulders and bent her head, as though to look him in his face.

"Remember me," murmured the boy once more, in a voice that seemed like a breath. "Give a kiss to my mother--to my father--to Luigina.--Good by, grandmother." "In the name of Heaven, what is the matter with you?" shrieked the old woman, feeling the boy's head anxiously, as it lay upon her knees; and then with all the power of voice of which her throat was capable, and in desperation: "Ferruccio! Ferruccio! Ferruccio! My child! My love! Angels of Paradise, come to my aid!" But Ferruccio made no reply. The little hero, the saviour of the mother of his mother, stabbed by a blow from a knife in the back, had rendered up his beautiful and daring soul to God. - Cuore, Edmondo de Amicis.

21 mai 2016 la 02:33 UTC+03 BLOOD OF ROMAGNA. (_Monthly Story._) That evening the house of Ferruccio was more silent than was its wont. The father, who kept a little haberdasher's shop, had gone to Forli to make some purchases, and his wife had accompanied him, with Luigina, a baby, whom she was taking to a doctor, that he might operate on a diseased eye; and they were not to return until the following morning. It was almost midnight. The woman who came to do the work by day had gone away at nightfall. In the house there was only the grandmother with the paralyzed legs, and Ferruccio, a lad of thirteen. It was a small house of but one story, situated on the highway, at a gunshot's distance from a village not far from Forli, a town of Romagna; and there was near it only an uninhabited house, ruined two months previously by fire, on which the sign of an inn was still to be seen. Behind the tiny house was a small garden surrounded by a hedge, upon which a rustic gate opened; the door of the shop, which also served as the house door, opened on the highway. All around spread the solitary campagna, vast cultivated fields, planted with mulberry-trees. It was nearly midnight; it was raining and blowing. Ferruccio and his grandmother, who was still up, were in the dining-room, between which and the garden there was a small, closet-like room, encumbered with old furniture. Ferruccio had only returned home at eleven o'clock, after an absence of many hours, and his grandmother had watched for him with eyes wide open, filled with anxiety, nailed to the large arm-chair, upon which she was accustomed to pass the entire day, and often the whole night as well, since a difficulty of breathing did not allow her to lie down in bed. It was raining, and the wind beat the rain against the window-panes: the night was very dark. Ferruccio had returned weary, muddy, with his jacket torn, and the livid mark of a stone on his forehead. He had engaged in a stone fight with his comrades; they had come to blows, as usual; and in addition he had gambled, and lost all his soldi, and left his cap in a ditch. Although the kitchen was illuminated only by a small oil lamp, placed on the corner of the table, near the arm-chair, his poor grandmother had instantly perceived the wretched condition of her grandson, and had partly divined, partly brought him to confess, his misdeeds. She loved this boy with all her soul. When she had learned all, she began to cry. "Ah, no!" she said, after a long silence, "you have no heart for your poor grandmother. You have no feeling, to take advantage in this manner of the absence of your father and mother, to cause me sorrow. You have left me alone the whole day long. You had not the slightest compassion. Take care, Ferruccio! You are entering on an evil path which will lead you to a sad end. I have seen others begin like you, and come to a bad end.

If you begin by running away from home, by getting into brawls with the other boys, by losing soldi, then, gradually, from stone fights you will come to knives, from gambling to other vices, and from other vices to--theft." Ferruccio stood listening three paces away, leaning against a cupboard, with his chin on his breast and his brows knit, being still hot with wrath from the brawl. A lock of

fine chestnut hair fell across his forehead, and his blue eyes were motionless.

"From gambling to theft!" repeated his grandmother, continuing to weep. "Think of it, Ferruccio! Think of that scourge of the country about here, of that Vito Mozzoni, who is now playing the vagabond in the town; who, at the age of twenty-four, has been twice in prison, and has made that poor woman, his mother, die of a broken heart--I knew her; and his father has fled to Switzerland in despair. Think of that bad fellow, whose salute your father is ashamed to return: he is always roaming with miscreants worse than himself, and some day he will go to the galleys. Well, I knew him as a boy, and he began as you are doing. Reflect that you will reduce your father and mother to the same end as his." Ferruccio held his peace. He was not at all remorseful at heart; quite the reverse: his misdemeanors arose rather from superabundance of life and audacity than from an evil mind; and his father had managed him badly in precisely this particular, that, holding him capable, at bottom, of the finest sentiments, and also, when put to the proof, of a vigorous and generous action, he left the bridle loose upon his neck, and waited for him to acquire judgment for himself. The lad was good rather than perverse, but stubborn; and it was hard for him, even when his heart was oppressed with repentance, to allow those good words which win pardon to escape his lips, "If I have done wrong, I will do so no more; I promise it; forgive me." His soul was full of tenderness at times; but pride would not permit it to manifest itself. "Ah, Ferruccio," continued his grandmother, perceiving that he was thus dumb, "not a word of penitence do you utter to me! You see to what a condition I am reduced, so that I am as good as actually buried. You ought not to have the heart to make me suffer so, to make the mother of your mother, who is so old and so near her last day, weep; the poor grandmother who has always loved you so, who rocked you all night long, night after night, when you were a baby a few months old, and who did not eat for amusing you,--you do not know that! I always said, 'This boy will be my consolation!' And now you are killing me! I would willingly give the little life that remains to me if I could see you become a good boy, and an obedient one, as you were in those days when I used to lead you to the sanctuary--do you remember, Ferruccio? You used to fill my pockets with pebbles and weeds, and I carried you home in my arms, fast asleep. You used to love your poor grandma then. And now I am a paralytic, and in need of your affection as of the air to breathe, since I have no one else in the world, poor, half-dead woman that I am: my God!" Ferruccio was on the point of throwing himself on his grandmother, overcome with emotion, when he fancied that he heard a slight noise, a creaking in the small adjoining room, the one which opened on the garden. But he could not make out whether it was the window-shutters rattling in the wind, or something else. He bent his head and listened. The rain beat down noisily. The sound was repeated. His grandmother heard it also. "What is it?" asked the grandmother, in perturbation, after a momentary pause. "The rain," murmured the boy. "Then, Ferruccio," said the old woman, drying her eyes, "you promise

me that you will be good, that you will not make your poor grandmother weep again--" Another faint sound interrupted her. "But it seems to me that it is not the rain!" she exclaimed, turning pale. "Go and see!" But she instantly added, "No; remain here!" and seized Ferruccio by the hand. Both remained as they were, and held their breath. All they heard was the sound of the water. Then both were seized with a shivering fit. It seemed to both that they heard footsteps in the next room. "Who's there?" demanded the lad, recovering his breath with an effort. No one replied. "Who is it?" asked Ferruccio again, chilled with terror. But hardly had he pronounced these words when both uttered a shriek of terror. Two men sprang into the room. One of them grasped the boy and placed one hand over his mouth; the other clutched the old woman by the throat. The first said:-- "Silence, unless you want to die!" The second:-- "Be quiet!" and raised aloft a knife. Both had dark cloths over their faces, with two holes for the eyes. For a moment nothing was audible but the gasping breath of all four, the patter of the rain; the old woman emitted frequent rattles from her throat, and her eyes were starting from her head. The man who held the boy said in his ear, "Where does your father keep his money?" The lad replied in a thread of a voice, with chattering teeth, "Yonder--in the cupboard." "Come with me," said the man. And he dragged him into the closet room, holding him securely by the throat. There was a dark lantern standing on the floor. "Where is the cupboard?" he demanded. The suffocating boy pointed to the cupboard. Then, in order to make sure of the boy, the man flung him on his knees in front of the cupboard, and, pressing his neck closely between his own legs, in such a way that he could throttle him if he shouted, and holding his knife in his teeth and his lantern in one hand, with the other he pulled from his pocket a pointed iron, drove it into the lock, fumbled about, broke it, threw the doors wide open, tumbled everything over in a perfect fury of haste, filled his pockets, shut the cupboard again, opened it again, made another search; then he seized the boy by the windpipe again, and pushed him to where the other man was still grasping the old woman, who was convulsed, with her head thrown back and her mouth open. The latter asked in a low voice, "Did you find it?" His companion replied, "I found it." And he added, "See to the door." The one that was holding the old woman ran to the door of the garden to see if there were any one there, and called in from the little room, in a voice that resembled a hiss, "Come!" The one who remained behind, and who was still holding Ferruccio fast, showed his knife to the boy and the old woman, who had opened her eyes again, and said, "Not a sound, or I'll come back and cut your throat." And he glared at the two for a moment. At this juncture, a song sung by many voices became audible far off on the highway. The robber turned his head hastily toward the door, and the violence of the movement caused the cloth to fall from his face. The old woman gave vent to a shriek; "Mozzoni!" "Accursed woman," roared the robber, on finding himself recognized, "you shall die!" And he hurled himself, with his knife raised, against the old woman, who swooned on the spot. The assassin dealt the blow. But Ferruccio, with an exceedingly

rapid movement, and uttering a cry of desperation, had rushed to his grandmother, and covered her body with his own. The assassin fled, stumbling against the table and overturning the light, which was extinguished. The boy slipped slowly from above his grandmother, fell on his knees, and remained in that attitude, with his arms around her body and his head upon her breast.

Several moments passed; it was very dark; the song of the peasants gradually died away in the campagna. The old woman recovered her senses. "Ferruccio!" she cried, in a voice that was barely intelligible, with chattering teeth.

"Grandmamma!" replied the lad. The old woman made an effort to speak; but terror had paralyzed her tongue. She remained silent for a while, trembling violently. Then she succeeded in asking:-- "They are not here now?" "No." "They did not kill me," murmured the old woman in a stifled voice. "No; you are safe," said Ferruccio, in a weak voice. "You are safe, dear grandmother. They carried off the money. But daddy had taken nearly all of it with him." His grandmother drew a deep breath. "Grandmother," said Ferruccio, still kneeling, and pressing her close to him, "dear grandmother, you love me, don't you?" "O Ferruccio! my poor little son!" she replied, placing her hands on his head; "what a fright you must have had!--O Lord God of mercy!--Light the lamp. No; let us still remain in the dark! I am still afraid." "Grandmother," resumed the boy, "I have always caused you grief." "No, Ferruccio, you must not say such things; I shall never think of that again; I have forgotten everything, I love you so dearly!" "I have always caused you grief," pursued Ferruccio, with difficulty, and his voice quivered; "but I have always loved you. Do you forgive me?-Forgive me, grandmother." "Yes, my son, I forgive you with all my heart. Think, how could I help forgiving you! Rise from your knees, my child. I will never scold you again. You are so good, so good! Let us light the lamp. Let us take courage a little. Rise, Ferruccio." "Thanks, grandmother," said the boy, and his voice was still weaker. "Now--I am content. You will remember me, grandmother--will you not? You will always remember me--your Ferruccio?"

"My Ferruccio!" exclaimed his grandmother, amazed and alarmed, as she laid her hands on his shoulders and bent her head, as though to look him in his face.

"Remember me," murmured the boy once more, in a voice that seemed like a breath. "Give a kiss to my mother--to my father--to Luigina.--Good by, grandmother." "In the name of Heaven, what is the matter with you?" shrieked the old woman, feeling the boy's head anxiously, as it lay upon her knees; and then with all the power of voice of which her throat was capable, and in desperation: "Ferruccio! Ferruccio! Ferruccio! My child! My love! Angels of Paradise, come to my aid!" But Ferruccio made no reply. The little hero, the saviour of the mother of his mother, stabbed by a blow from a knife in the back, had rendered up his beautiful and daring soul to God. - Cuore, Edmondo de Amicis.

21 mai 2016 la 00:25 UTC+03

Mă înalț spre tine când mă prăbușesc în neputințele mele, înaintea ta creierul meu expresionist se umple de lumină.

20 mai 2016 la 23:33 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2idm6w If it's going to take the FBI to free Romanian nation than we will have the FBI. Whatever it takes. If we will need Islam too we will accept help from Islam too. But this Romanian prehistoricness must end. No matter how many deaths or who. Eventually they will go too, forever. The are so few, and so ignorant and so mean, and we are so many, and so afraid and so good.

20 mai 2016 la 23:15 UTC+03 Visul meu era ca si pentru Peach sa scriu ca Harriet Beecher-Stove, pe care nu am citit-o totusi. Cartea ei Coliba Unchului Tom a dus la Razboiul Civil pentru Elibrarea Sclavilor Negri. Azi am constatat ca in Romania exista sclavi prizonieri intr-un infern malefic si pauper. Aceste victime trebuie eliberate chiar cu pretul unui razboi civil roman intre civilizatie si caverne. Exploatarea si abuzarea copiilor va inceta in Romania ca si in tot Occidentul, cu orice pret.

Copiii sunt mai importanti decat oamenii.

20 mai 2016 la 22:54 UTC+03 In mourning President Kennedy we mourn for ourselves, because We know now that we are sick. - Rev. Martin Luther King Jr. 20 mai 2016 la 20:54 UTC+03 Rugaciune Plangi paine incatusata zvarlita-n intuneric Domnul vine in calea mea ca o carte Coboara-mi-te din suflet infinite poliedru Fii fericit torturat stalp de sare Umblu pe apa pe drumul fara capat Pietrele cerului imi curg in spirit in lapidariul de sare si stele Tacere in teatrul antic Tacere.

20 mai 2016 la 19:59 UTC+03 http://gutenberg.spiegel.de/buch/georg-trakl-gedichte-5445/82 20 mai 2016 la 19:53 UTC+03 Scrisul e cea mai simplă cale să intri în istorie. Dar mai mult decât atât este cel mai ușor mod să faci ceva frumos.

20 mai 2016 la 19:44 UTC+03 Poezia yin, Tu, numbă dedicare. În ceas de seară 20 mai 2016 la 19:44 UTC+03 Poezia yin, Tu, numbă dedicare. În ceas de seară 20 mai 2016 la 19:40 UTC+03 http://www.poemhunter.com/poem/admonitions-to-a-special-person/ 20 mai 2016 la 18:08 UTC+03 Holy Maria 20 mai 2016 la 17:01 UTC+03 http://putlocker.is/watch-women-on-the-verge-of-a-nervous-breakdown-onlinefree-putlocker.html La Pepa es la Iglesia y Ivan es nosotros igual.

20 mai 2016 la 14:48 UTC+03

O învățătură de viață practică din cartea lui Moise despre Iov Este cunoscut faptul că Iov cel Drept era un om foarte bogat în animale care erau agricultura în regiunea premesopotamiană, un om care în urma războiului și a cataclismelor pierde aproape tot. Răspunsurile sale cât și întrebările adresate lui Dumnezeu sunt demne de Sitting Bull. Ce se trece cu vederea ori e luat în ușor este felul în care Iov a început iarăși activitatea de latifundiar, de țăran. Dumnezeu nu i-a făcut minunea ca printr-un miracol să aibă iarăși animalele care le-a avut și chiar de două ori mai mult. Ci scrie în ultimul capitol că frații, surorile, și vechii prieteni au venit să-l vadă și i-au dat fiecare un chesita și un inel de aur. Cred că de aici orice întreprinzător, țăran, negustor, bancher, liber profesionist, intelectual, artist, orice om angrenat în activitatea economică a lumii poate lua o învățătură care îi poate ajuta pe lângă suflet și vieții chinuite pe care o trăim cu toții. Personal cred, poate greșesc, dar așa cred, că Iov cel Drept făcea parte dintr-o ghildă de latifundiari și păstori de vite, iar când a dat faliment ghilda l-a ajutat să reînceapă producția ca să poată iarăși susține ghilda. În sate sunt atâția oameni care se înțeleg bine, țărani, sunt chiar rude. De ce să nu ia pilda lui Iosif, celălalt Drept al Vechiului Testament, și în anii buni de agricultură să pună bani deoparte într-un fond comun, - nebazându-se însă pe banii ghildei și folosindu-i doar când este neapărată nevoie - pentru ca în anii grei dacă unul șchioapătă, putând fi oricare, să poată fi ajutat. Așa s-a ridicat încă din Evul Mediu Occidentul, până azi cea mai puternică plusvaloare a lumii, chiar și Europa Unită fiind nu un stat ci un astfel de ghildă pentru suport comun. Tot ce este nevoie este muncă și încredere.

20 mai 2016 la 12:43 UTC+03 Elegiile tatălui meu Tata și-a scris cele 11 elegii, ori Elegiile duineze, cartea Spre Aleph de abia apărută la Editura CronoLogia din Sibiu. O carte remarcabilă luminoasă ca un vitraliu ori o icoană pe sticlă, munca unui maestru după o viață de artă. Pe copertă este acea gravură a lui William Blake cu Dumnezeu ca o fantă colorată prin care putem privi revelația. O carte de poezie în cel mai înalt grad, poate fi folosită și drept carte de rugăciuni în orice credință. O carte misterioasă despre care nu putem înțelege cum a putut fi scrisă, aidoma desenelor Nazca. Cred că tata a făcut primul său miracol. Într-o zi literatura română îl va numi pe tata părinte al renașterii modernismului autentic. Iar eu am putut să vad o viață în tata viața unui scrib medieval de manuscrise tainice și pure, și acum văd cum scrisul său se transfigurează. După cartea aceasta orice se poate întâmpla, chiar și hrănirea mulțimilor și cine știe poate Dumnezeu îi va da și Cântec despre mine însumi. Un mare poet român, tatăl meu, domnul profesor Raul Constantinescu.

20 mai 2016 la 10:36 UTC+03 Soldaților români din Afganistan, Noi cei din România nu știm prea multe despre voi și pe oameni nu îi prea preocupă, la fel a fost și cu cei care au fost în Irak înaintea voastră. Este o lipsă de apreciere a societății românești care vine ca o lovitură pentru voi, sunt sigur, în ceasurile voastre de singurătate. Dacă privim

în istoria credinței noastre în Dumnezeu, vedem ca Hristos a trăit o luptă în singurătate până la moarte și singurul lucru care l-a salvat după moarte a fost un miracol. Dacă sunt soldați mozaici printre voi pot să vă spun că Ezechiel, cel mai mare profet, a trăit ca un misfit deși poporul său nu îi era vrăjmaș, dar nu putea să-l înțeleagă pentru că Ezechiel era cu o eternitate de rotiri ale Pământului mai înainte. Camarazilor voștri de arme din Islam le pot reaminti de tribulațiile Profetului Muhammad in Mekka chiar după Revelație. Dar există o mângâiere. Pentru Muhamamd a fost Abu-Bakr. Fiți soldaților români un AbuBakr de sprijin necondiționat soldaților afgani. Ei au cel mai mult nevoie de ajutorul vostru pentru ca Afganistanul să devină o țară independentă și guvernabilă în cât mai scurt timp. Ezechiel a primit mângâierea de la Dumnezeu de la bătrânii care au venit și s-au așezat jos lângă el ca lângă Iov știind că se așează lângă popor. Și chiar și Isus și-a găsit mângâierea că pe cruce a întâlnit un om pe care să-l salveze. Va veni o zi în care poporul român vă va recunoaște eforturile cu prețul a vieți pline de promisiune de soldați pe care le depuneți pentru civilizarea lumii. Cred cu toată mintea că o rugăciune pentru cei căzuți, cei răniți ori cei care încă sunt pe front aduce o solidaritate între soldați, morți și vii, care mai îndepărtează puțin PTSD-ul de la noi. Vă las cu icoana unui mare soldat al lui Cristos, un soldat canonizat de Biserică și Dumnezeu, Jeanne d'Arc și vă spun că cea mai puternică rugăciune o spuneți când aveți degetul pe trăgaci. Și fie ca noi ca popor francofon al luminii vieții, să fim o lumină de speranță pentru lume lângă lumina Turnului Eiffel. Amin. Isus ne-a spus tuturor să ne rugăm și să nu ne lăsăm. Și soldații ajung în rai.

20 mai 2016 la 01:48 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Media.

20 mai 2016 la 01:36 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

20 mai 2016 la 01:15 UTC+03 Aforism Dumnezeu este mai ingaduitor cu unii oameni decat cu altii dar are si asteptari diferite de la oameni.

20 mai 2016 la 01:12 UTC+03 Aforism Noi oamenii suntem niste copii care din lipsa de intelepciune fara sa vrem incercam sa ne furam comoara unii altora.

19 mai 2016 la 23:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ask A Catholic Nun. 19 mai 2016 la 23:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Dominican Sisters of Mary, Mother of the Eucharist.

19 mai 2016 la 22:04 UTC+03 Traditia pune Bisericii intrebarea la fiecare Craciun si Paste: Intelegi tu ce citesti?

19 mai 2016 la 20:43 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Carmelites.

19 mai 2016 la 20:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Cukierski Family.

19 mai 2016 la 20:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Sisters, T.O.R. of Penance of the Sorrowful Mother.

19 mai 2016 la 20:24 UTC+03 Ghetarul Ursii au murit uriasi singuri Noi topaim in jurul lor Mamutii au fost luati de ape Acum suntem oamenii doar Cioplitori in piatra si rotitori in roata Un om si-a pus craniul celui mai mare urs pe crestet Si toti tremuram in lumina ghetarului.

19 mai 2016 la 20:07 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

19 mai 2016 la 20:02 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nelson Mandela.

19 mai 2016 la 19:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ask A Catholic Nun. 19 mai 2016 la 19:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

19 mai 2016 la 19:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

19 mai 2016 la 17:49 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Augustin de Hipona.

19 mai 2016 la 17:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Dorina Stirbu.

19 mai 2016 la 16:59 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Raul Constantinescu.

19 mai 2016 la 02:46 UTC+03 Arderea inimii cu fierul Sunt acum mai bătrân ca Isus și inima mea arsă până azi de iubire e curată ca lacrima oricând îmi va fi greu voi privi în inima mea și voi citi yhwh în cartea mea nu mai încape nici o altă iubire și când se va sfârși filmul pe generic va scrie Înmormântarea contelui de Orgaz.

19 mai 2016 la 02:33 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=bfveawSAHJA 19 mai 2016 la 02:26 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=PBvU7arNhQshttps://www.youtube.com/watch?v=PBvU7arNhQs 19 mai 2016 la 02:20 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=GIuC9-4aB7Q 19 mai 2016 la 02:10 UTC+03

Vreau să mulțumesc tuturor bestiilor pe care le-am cunoscut că m-au ajutat să disting mai bine chipul lui Dumnezeu. Fă lumea un templu oriunde ai chef vei sfinți întreaga lume.

19 mai 2016 la 02:03 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=dsUXAEzaC3Q&hd=1 19 mai 2016 la 01:55 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=lnQJXp8Uu1c&hd=1 George Costanza will become brother Costanza.

19 mai 2016 la 00:43 UTC+03 Intampin Din nastere am avut un aprig dor de moarte sa redevin pietre in izvor si os sfant sa ma gaseasca Omul cand in pamant rau vine sa-l intampin plecatul Polichinelle si tu esti ca mine si tu esti ca mine.

19 mai 2016 la 00:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

18 mai 2016 la 23:54 UTC+03 Genocid Am trait in clinchetul lacrimilor Lacrimile erau curtea mea imperiala Imi puneau frunzele galbene inainte Apoi am intalnit un om cu ochelari si ochi crucis Si apoi am fost parasit de virtualele iubiri cu adevarul pierdut si nepierdut si am murit un secol in secolul mortii si sexului Asa devenind nimeni sunt absolut asemeni ultimei taceri a statisticii.

18 mai 2016 la 21:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

18 mai 2016 la 21:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mary's Miraculous Medal Family.

18 mai 2016 la 21:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de 206 Tours.

18 mai 2016 la 21:14 UTC+03 Poveste Sunt o padure plina de scufite rosii si lupi radacinile sunt bordeiele piticilor si uriasilor Am mers ades prin aceasta padure dar nu am vazut-o niciodata Copacii nu sunt Briareu sunt creiere pulsand stand pe serpi de maduva prin frunzisul rosu ca o crima Lupii ma inconjoara ca o emisfera de oglinzi Sunt scufita rosie si sunt aceasta padure.

18 mai 2016 la 17:52 UTC+03 Pamantul Pamantul e plin de radacini Copacii si oamenii devin pietre Pamantul sunt oamenii Si fiecare stea e un ochi Inchis si deschis.

18 mai 2016 la 17:39 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de uCatholic.

18 mai 2016 la 02:12 UTC+03 Ideal mort Intr-un cinematograf Privesc Idealul mort al oamenilor Creierul mi-e sidef Cerul e un steag negru pe care pluteste Luna Lumea e o masina trista Imi caut numele pe generic si nu il gasesc.

18 mai 2016 la 00:38 UTC+03 Reguli Un bun coleg de camera nu vorbeste cu geniile nici vitele cat poate ca Marea Caspica sta in singuratate pana o simte ca o ranga izbindu-i capul un bun coleg de camera nu vorbeste si nu i se va vorbi.

18 mai 2016 la 00:27 UTC+03 Meteoritul Departe de drum se afla o piatra Nu stim cum a ajuns acolo Dar calul se impiedica de ea La fiecare drum cu caruta Poate e chiar un meteorit Mai toti taranii injura si biciuiesc De atata biciuit si lacrimi de cal Piatra si-a pierdut volumul dintai Acum arata ca toate pietrele Pe jumatate ingropata in cer Poate ca era un meteorit Dar nu mai e.

17 mai 2016 la 23:34 UTC+03 Knock-out Stau intins sub tavan Numb Nu vad decat o lumina incerta secundele trec ca niste marfare Nemiscat imi numar ranile Creierul mi-e inert Sunt knockout Nu ma voi mai ridica.

17 mai 2016 la 22:27 UTC+03 Ochi Ce sunt ochii nostri coride sau prisme? Daca sunt sange cine l-a plans?

Daca sunt gheata cine a strans-o? Vom sti sau nu vom sti Inainte de-a muri?

17 mai 2016 la 21:50 UTC+03 Poezia totala Vazut dintr-un avion de vanatoare omul e asemanator unui paianjen urias ori gandac verde nemaivazut Omul cu octavele lui de simtire Nu e decat o forma neagra alergand prin sarma ghimpata si nisipul greblat Spune-mi omule merita sa traiasca?

17 mai 2016 la 21:14 UTC+03 Arhitectura Orasul se preschimba intr-un musuroi de beton Toti oamenii su inceput sa semene unii cu altii Se spune despre furnici ca traiesc singure Trebuie sa ducem civilizatia pana la sfarsitul universului Furnicile iubesc?

17 mai 2016 la 20:14 UTC+03 Eroica Am vazut marile multimi Si muntii acoperiti de stoluri de zapezi Am vazut pietre stralucind precum argintii Im pamant Este acea lumina pe care n-o vom pierde din ochi Chiar si in ziua cand nu ii vom mai avea In mormintele noastre neplanse de nimeni.

17 mai 2016 la 19:39 UTC+03 Lobul drept Lobul drept poarta maini obosite si salopeta albastra De aceea ii place chitara si berea Femeile si upercuturile Si singuratatea ce asemeni tigarilor da cancer Dar lobul drept e un muncitor redus Cantand cantece stupide Si construind universul.

17 mai 2016 la 18:55 UTC+03 Satul fantoma Drumurile mele sunt uitate sopteste satul fantoma aici a fost castelul desfranat Acum un morman de pietre si colti de sarpe aici a fost satul arat acum o suta de ani de ultimul baron Nu umbla pe strazi Strazile sunt pustii Si doar mortii le colinda Infometati si plangand ca niste amintiri.

17 mai 2016 la 18:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicatÄ&#x192; de Steven Sassmann.

17 mai 2016 la 18:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mary's Miraculous Medal Family.

17 mai 2016 la 17:58 UTC+03 18 ani Totul e freamat Marea ca si nucul plans ca si camera de zi Tacerea este buna ca rahatul colorat din cozonacul vechi Timpul trece si nu se mai intoarce Oamenii asijderea se spune Vom muri pe front in biblioteci in lumina spun copii deosebiti iar la 18 ani se ingroapa in noapte.

17 mai 2016 la 02:44 UTC+03 Loser Sunt nopți fără rost În care mama ți-e în pământ și tata bătrân ca Iov iubești până la urmă o altă țară și copiii ți-s nenăscuți și viața îți trece ca un insuportabil meci berserk și în prelungiri.

17 mai 2016 la 02:26 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=gcfsrhXP2rg 17 mai 2016 la 01:02 UTC+03 http://famouspoetsandpoems.com/poets/anne_sexton/poems/18154 17 mai 2016 la 00:50 UTC+03 Înviere Există un drum mai greu decât târârea la camera 101 Un drum în care se întâlnesc toate drumurile Groapa aceea în care vei fi îngropat ca un vas de lut sau aur de la Marea Moartă De acolo trebuie să te ridici pe picioarele pe care niciodată nu ai stat cu creștetul capului precum crabii să sfărâmi coconul de chitină putredă al sicriului să te zbați căutând aer în argilă și pietre Să te naști iar precum grăuntele de sare și să te ridici a doua oară din pământ Din mormântul mamei tale.

17 mai 2016 la 00:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

17 mai 2016 la 00:16 UTC+03 Noaptea Noaptea e un geam mat. Nopțile sunt mult mai sălbatice decât zilele.

Noaptea e ucidere și urlet. Leoparzii negri urlă drogați de sânge în cireșul meu zgâriat până la os doborând stelele grase cu ghearele lor romanice. Noaptea nu ies din casă. Noaptea omul e învins ca și zeul. Noaptea redevenim maimuțe iar dumnezeu adam. Focul ne arde în privirile evanescente luminând asemeni icrelor văzute la microscop. În fiecare noapte se apropie iuda de patul meu și mă sărută pe frunte. În fiecare noapte mă gândesc la Alaska verde între pământ și stele. Noaptea cred că orice drum umblat e o urâciune. Ziua a devenit noapte.

16 mai 2016 la 23:39 UTC+03 Zombi Îmi ud ochii în monitor ca în sodă caustică Merg pe stradă și strada nu mă vede Orașul umblă după mine Nu-mi irosesc apocalipsa dar o port în piept Merg adesea pe câmp și tac E o lumină în moarte Spre care ne îndreptăm toți Asemeni autostopiștilor Ce învață despre lumină și moarte.

16 mai 2016 la 23:02 UTC+03 https://en.wikipedia.org/wiki/Anne_Sexton 16 mai 2016 la 23:02 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

16 mai 2016 la 22:44 UTC+03 http://www.poemhunter.com/poem/a-book/ 16 mai 2016 la 22:44 UTC+03 http://www.poemhunter.com/poem/a-book/ 16 mai 2016 la 22:23 UTC+03 Love is a myth.

16 mai 2016 la 22:18 UTC+03 http://www.poemhunter.com/poem/why-do-i-love-you-sir/ 16 mai 2016 la 22:15 UTC+03 http://www.poemhunter.com/poem/caged-bird-21/ 16 mai 2016 la 22:15 UTC+03 http://www.poemhunter.com/poem/caged-bird-21/ 16 mai 2016 la 22:10 UTC+03 http://www.poemhunter.com/poem/a-sunset-of-the-city/ 16 mai 2016 la 22:07 UTC+03 http://www.poemhunter.com/poem/still-i-rise/ 16 mai 2016 la 22:03 UTC+03 http://www.poemhunter.com/poem/alone-6/ 16 mai 2016 la 21:50 UTC+03 https://issuu.com/zionpilgrim/docs/canon_in_d_si_alb__corrected_ 16 mai 2016 la 21:39 UTC+03 http://proiectulpoezierom.blogspot.ro/2015_01_01_archive.html 16 mai 2016 la 21:26 UTC+03 https://issuu.com/actualitatea/docs/al34/14 16 mai 2016 la 18:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

16 mai 2016 la 18:42 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

16 mai 2016 la 18:12 UTC+03 Eu ori scriu foarte bine ori nu. Daca scriu foarte bine ar trebui sa castig din scrisul meu o roaba de bani. Daca nu ar trebui sa fiu trecut la paraliteratura. Nici asta nu se intampla dar nici nu scrie nimeni despre mine. Din cauza asta nici tata nu mai crede in scrisul meu iar in momentele mele de deznadejde literara ma gandesc daca n-ar fi mai bine sa ma sinucid sa le rup gura tuturor dupa moartea mea? Dar nu banii ma intereseaza ci vreau sa mi se recunoasca literatura. Tata imi dispretuieste scrisul de la Momentul din 2015, numind fiecare nou manuscris al meu drept poncif si interzicandu-mi sa-l public chiar si cele acceptate de unele edituri. E multa suferinta. Ma simt ca un papagal caruia i se baga un calus in cioc numai sa nu mai vorbeasca. Problema mea literara e ca eu nu cunosc pe nimeni nu-l cunosc nici macar pe tata. Cred ca diferenta intre cartile mele si ale tatei e ca in ale mele mai exista speranta. Probabil si ale mele

ar fi bune daca ar fi negre in interior cum e moda literara acum. Sunt un van Gogh.

16 mai 2016 la 17:35 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Anca Radut.

16 mai 2016 la 17:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Daniela Daniela.

16 mai 2016 la 02:14 UTC+03 Trebuie să fii o minte mare ca s-o robești pe Cassandra.

16 mai 2016 la 00:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 16 mai 2016 la 00:05 UTC+03 Rânduri dintr-o lume damnată Azi noapte am dormit 17 ore. Și după chinuri seculare am dibuit care e problema mea cu somnul de stau treaz noaptea și nu mă pot trezi ziua. Asta a început în vara anului 97, deși aveam o predispoziție spre insomnie. În scurt e pe bază nervoasă, trăiesc într-o lume de batjocoritori și ocări și nu îmi place nici să mă trezesc dimineața la ceasul când ies ei de sub acoperișuri să chinuie iar și atunci dorm de nu știam nici eu de ce dorm. Ca să mă pot trezi dimineața nu trebuie doar să mă culc seara ci și să înving acel moment când mă trezesc și îmi amintesc în ce lume damnată trăiesc.

15 mai 2016 la 23:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

15 mai 2016 la 23:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia lui. https://www.facebook.com/photo.php? fbid=274797399531942&set=pb.100010050511541.2207520000.1463341908.&type=3&theater 15 mai 2016 la 22:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=2YCDQBCgnA0 15 mai 2016 la 21:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Aurelia Zaharcu.

15 mai 2016 la 21:09 UTC+03 Distih 2016 Rusia in Romania Plansul si scrasnirea dintilor.

15 mai 2016 la 21:04 UTC+03 Distih Securisti nervosi La Televizor.

15 mai 2016 la 20:52 UTC+03 15 mai 2016 la 20:50 UTC+03 15 mai 2016 la 01:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

15 mai 2016 la 01:08 UTC+03 http://www.greekmythology.com/Myths/The_Myths/Birth_of_Athena/birth_of_ athena.html 15 mai 2016 la 01:04 UTC+03

My 5th book will be published on paperback only after my death and, also, 80 years from now, 2016.

15 mai 2016 la 01:01 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Atena_(mitologie) 15 mai 2016 la 00:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=kPMSWwnzRqM&hd=1 14 mai 2016 la 23:16 UTC+03 Sunt un glonț de calibru prea mare pentru literatura română contemporană. E mai slab utilajul decât produsul.

14 mai 2016 la 22:40 UTC+03 Copiii inving daca rup tacerea. - Oliver Twist.

14 mai 2016 la 21:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

14 mai 2016 la 20:54 UTC+03 Everybody sells.

14 mai 2016 la 20:21 UTC+03 Culegand sare La patru ani am fost in prima tabara la Homorod. Era in 1986 anul Cernobalului si ne-am dus in muntii Harghitei. Eram in excursie la Sfanta Ana si eu i-am spus mamei sa urcam pe un povarnis iar mama a spus sa adunam sare. Tot tarmul era numai sare si lacul era un lac sarat. Era o sare alba cu putine fire de pamant si o culegeam meditand si gustand-o. Mama m-a oprit intrebandu-ma: -Ce faci, mananci sare? Sarea nu se mananca. Cand ne-am intors pe tarm am vazut-o pe sora-mea si ceilalti copii din tabara inapoondu-se cu pluta de pe lac, o pluta plina de copii cu un baiat plutas. Mi-a parut rau ca nu eram si eu pe pluta, pluta nu mai intorcea dar acum vad ca si Isaac Newton ca lacul era acum al meu. Sfanta Ana c'est moi.

14 mai 2016 la 18:40 UTC+03 In visul meu am vazut popor de sobolani negri venind pe strazi dinspre sud spre rau 14 mai 2016 la 07:42 UTC+03 Trebuie sa apara invatamantul preuniversitar de elita. Cultele pot fi incurajate sa-si faca propriile gimnazii si licee in care copiii sa aiba un mediu formator si sa fie protejati. Se pot face in Bucuresti, Cluj, Iasi licee in care sa studieze doar bursieri.

14 mai 2016 la 07:05 UTC+03 Am astenie și un morman de cărți de citit și tata mai vechi în meserie îmi dă un măr ca o bilă de biliard.

14 mai 2016 la 06:51 UTC+03 Ce ar putea să-mi spună un exaltat dedublat ca Dostoievski în jurnalul său, ori un fanatic ca Tolstoi în jurnalul său, ce ar putea să-mi spună un rătăcitor victorios ca Gorki, ori un asiatic ca CinghizAitmatov ori Leonid Leonov, dar toți laolaltă poate îmi vor spune ceva așa că îi voi convoca pe toți și unde o pot face

decât într-o bibliotecă? Ce îmi poate povesti Korolenko și nu mi-a spus Dumnezeu? Pace?

14 mai 2016 la 06:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

14 mai 2016 la 06:27 UTC+03 România este un pământ cuantic.

14 mai 2016 la 02:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

14 mai 2016 la 02:31 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place un link.

14 mai 2016 la 02:19 UTC+03 Sabatul sfant a venit Omul Negru-a izgonit.

14 mai 2016 la 01:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Cristina Bulei.

14 mai 2016 la 01:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nobel Prize.

14 mai 2016 la 01:46 UTC+03 You got problems? You need to solve them. - Some kid genius.

14 mai 2016 la 01:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Media.

14 mai 2016 la 01:39 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Joseph McShane.

14 mai 2016 la 01:35 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

13 mai 2016 la 23:25 UTC+03 Curentul nepublicabilist Felix Rian-Constantinescu, mai 2016 1. Viața e nepublicabilă 2. Viața e nepublicabilă 3. Viața e nepublicabilă 13 mai 2016 la 23:13 UTC+03 Nu ghilotina, ci conceptul de libertate, eliberează.

13 mai 2016 la 23:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=MSOmEMReEgo&hd=1 Vrea America să emigreze în România.

13 mai 2016 la 23:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=MSOmEMReEgo&hd=1 Vrea America să emigreze în România.

13 mai 2016 la 21:43 UTC+03 In Romania inca exista cenzura literara. Sistemul comunist a ramas ca sistem zis mafiot, au mai fost acceptati oameni noi si vechi, si putinilor sau multi - asta doar posteritatea o decide - care ar avea ceva de spus dupa peste 50 de ani de comunism li se spune in batjocura nepublicabili. Ca si Elvis, Nicolschi nu a murit. Stiu din ce curent literar fac parte, al nepublicabilismului.

13 mai 2016 la 20:50 UTC+03

Publicati! Publicati fratilor Publicati tatilor Numar de numar Carte de carte Totul voua Ati dat de roua Pentru copii Spitalul 9 Scrieti parintilor Sanatosi dintilor Ca ne mancati Asemeni sfintilor Ce ni s-o da Noi om ducea Da-i adeverit Ca nu neati iubit.

13 mai 2016 la 19:57 UTC+03 Sincerități bolnăvicioase Felix Rian-Constantinescu -Alo, bună. Bună seara.

Sunt Felix, băiatul profesorului din Hațeg. Hristosaînviat. -Bună seara, Felix.

-Aș vrea să vă rog dacă ați putea să mă ajutați cu un sfat de prozator, vorbeam cu tata despre cartea pe care v-am trimis-o și tata nu vrea să mi-o publice. - Nu știu dacă pot să te ajut nici măcar cu un sfat de prozator. Dar tu ești un scriitor foarte talentat. Păi da, nici eu nu pot să o public în Sulițașul, pentru că suint prea multe Sincerități bolnăvicioase. -Da... Păi știți am avut o viață interesantă. -Da. -Nu știu, poate dacă ai mai lucra la ea, dacă ai scoate din pasaje, dacă ai mai adăuga mai multă ficțiune. -Tata spune că cartea mea nu merită publicată. -Păi da, așa, nu merită. Cum spuneam sunt prea multe sincerități bolnăvicioase. -Dă! Dă să vorbesc eu cu domnul Cristea. Salaamaleichumuri. -Domnu Cristea, el spune că eu sunt Zgârcit, dar poate cartea nu merită publicată. -Păi da, nu merită. Îi spuneam și lui sunt prea multe realități bolnăvicioase. -Și o revistă care l-a mai publicat, i-a publicat și cu teatru, și traduceri i-a răspuns că s-a întrunit colectivul de redacție și că a decis să nu publice această proză, deci asta trebuie să dea de gândit! -Da, și el scrie tot aceleași lucruri. -Da, și cu liceul, cum a fost la liceu, păi astea sunt chestii fumate, dom’le. Să lăsăm asta! Să vă spun... O ușă se deschide și se închide scârțâind amar.

13 mai 2016 la 19:57 UTC+03 Sincerități bolnăvicioase Felix Rian-Constantinescu -Alo, bună. Bună seara.

Sunt Felix, băiatul profesorului din Hațeg. Hristosaînviat. -Bună seara, Felix.

-Aș vrea să vă rog dacă ați putea să mă ajutați cu un sfat de prozator, vorbeam cu tata despre cartea pe care v-am trimis-o și tata nu vrea să mi-o publice. - Nu știu dacă pot să te ajut nici măcar cu un sfat de prozator. Suntem generații diferite.

Dar tu ești un scriitor foarte talentat. Păi da, nici eu nu pot să o public în Sulițașul, pentru că suint prea multe Sincerități bolnăvicioase. -Da... Păi știți am avut o viață interesantă. -Da. -Nu știu, poate dacă ai mai lucra la ea, dacă ai scoate din pasaje, dacă ai mai adăuga mai multă ficțiune. -Eu simt că dacă aș publica-o mi-aș găsi pacea. Tata spune că cartea mea nu merită publicată. -Păi da, așa, nu merită. Cum spuneam sunt prea multe sincerități bolnăvicioase. -Dă!

Dă să vorbesc eu cu domnul Cristea. Salaamaleichumuri. -Domnu Cristea, el spune că eu sunt Zgârcit, dar poate cartea nu merită publicată. -Păi da, nu merită. Îi spuneam și lui sunt prea multe realități bolnăvicioase. -Și o revistă care l-a mai publicat, i-a publicat și cu teatru, și traduceri i-a răspuns că s-a întrunit colectivul de redacție și că a decis să nu publice această proză, deci asta trebuie să dea de gândit! -Da, și el scrie tot aceleași lucruri. -Da, și cu liceul, cum a fost la liceu, păi astea sunt chestii fumate, dom’le. Să lăsăm asta! Să vă spun... O ușă se deschide și se închide scârțâind amar.

13 mai 2016 la 04:29 UTC+03 https://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/cartea_f__r___sf__r__it__felix_ria 13 mai 2016 la 02:33 UTC+03 Creierul omului ce se roagă e o piatră radioactivă.

13 mai 2016 la 01:35 UTC+03 Internetul ucide somnul. - Shakespeare.

13 mai 2016 la 00:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ZnaLUMHN7Nw&hd=1 13 mai 2016 la 00:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=kYKBVHXTqik&hd=1 Innocence is indestructible.

12 mai 2016 la 22:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Rk_sAHh9s08&hd=1 12 mai 2016 la 22:12 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/mekka_101_pages_-_felix_rianconsta?workerAddress=ec2-54-83-150-121.compute-1.amazonaws.com 12 mai 2016 la 21:28 UTC+03 Rinocerii rosii Acum umbla rinocerii rosii pe drumuri Beti manga Ah din grau nu se va mai face votca Si ploua ca-n Bacovia Atatea amintiri au rinocerii de purpura Dumnezeii nostri Cnezii nostri tristi ingenuncheati Spre soare.

12 mai 2016 la 21:13 UTC+03 2016 egal 1848. Liberty.

12 mai 2016 la 20:18 UTC+03 De acum Romania va munci si va manca. Alimentatia rationala s-a sfarsit! Vom avea sa dam si la altii, Ioane.

12 mai 2016 la 19:04 UTC+03 2016, Romania. Tinerii isi imita inconstient parintii. Parintii au innebunit, innebunesc si copiii.

12 mai 2016 la 18:32 UTC+03 Tell me.

12 mai 2016 la 01:04 UTC+03 Cancelarul Angela Merkel. Yidische Mama. America is your friend, but Deutschland loves you, Rumanien. :) 11 mai 2016 la 23:30 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/xrqx0h_memorialul-durerii-episodul-10procesul-elitelor-politice_shortfilms 11 mai 2016 la 22:36 UTC+03 România e o biserică în ruine pe care toți oamenii o vor reconstrui.

11 mai 2016 la 22:30 UTC+03 Azi 11 Mai 2016 sunt 68 de ani de la independența Israelului. Israelul mai are mulți pași de făcut spre civilizație dar cetățenii israelieni au suferit cu stoicism avraamic delirul liderilor lor naționaliști. Aici în România mâine va fi o zi

istorică. Secretarul general NATO împreuna cu sistemul defensiv american inaugurează scutul antirachetă. Mâine România va fi independentă de Federația Rusă. Și de mâine va reîncepe reîntregirea României.

11 mai 2016 la 21:45 UTC+03 Degenerare Din patru in patru ani Oamenii se preschimba in rinoceri Nasurile le devin coarne umflate Din care beau apa de munte turistii E o nebunie generala Nebunia porcilor batandu-se In troaca bogata Nebunia sticlei de vodca Pline cu lacrimi incolore si amare Pumnul in umar Si vorba sut Inauntru afara Inauntru afara Pana in lumea de apoi Nebunia icoanelor Sarutate de toata lumea.

11 mai 2016 la 20:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=PYGSqgFr5YU&hd=1 Cum este cântarea aceea? Pentru DOMNUL și să și murim.

11 mai 2016 la 19:40 UTC+03 Sunt 101 ani de la revolutia bolsevica si bolsevicii sunt printre noi infiltrati in toate clasele sociale terorizandu-le. Fiecare sat a ajuns camera 101 pentru fiecare om. Dar daca rezistam terorii au pierdut. Si nu uitati de distrugatoarele americane din Marea Neagra si Marea Baltica. Daca misca regele KGB e facut mat din toate partile dar romanii, de toate natiunile, trebuie sa se destepte. In plus Rusia n-ar rezista nici unui razboi pentru ca desi au ceva armament economic sunt o tara mai saraca decat Israelul ori Elvetia. Asa ca se tin de tromboane doar doar ii crede cineva. Domnul Putin face pe sahistul dar e la doi pasi de mat. Daca Kremlinul misca porneste spre ei munitia de toate felurile din toate partile. Si acum iarna ruseasca nu-i mai apara datorita avansului tehnologic militar global.

11 mai 2016 la 19:30 UTC+03 Domnul Iliescu trebuie sa raspunda penal pentru mineriadele din Piata Universitatii.

11 mai 2016 la 03:42 UTC+03 Hronicul zilei de 11 Maiu 2016 Ieri a fost Ziua Regelui. A fost o manifestație culturală foarte frumoasă la Castelul Peleș, unde au fost prezenți 5 000 de oameni, atât somități cât și români simpli. A fost difuzată știrea la radio C în toată lumea și oamenii erau fericiți iar ca înainte să vină NKVD-ul. A fost o legătură cu un alt veac și cu o altă eră. În rest e tulburare între oameni în toată țara. Oamenii își aleg primarii - sunt numiți de ziariștii baronii locali - și oamenii sunt dezbinați și se persecută unii pe alții de parcă ar fi închiși după cum le dictează stăpânii. Poporul, tăcut, așteaptă o schimbare pe care nu și-o mărturisește nici sieși. Speră ca Statuia Libertății să îl iubească și să îl scape de sărăcie și ocară. Tineretul aspiră să fim o țară bogată cu o viață frumoasă și apărată asemeni Coreei de Sud. KGB-ul mișună pe ici pe colo prin țara românească dărâmând totul precum formația Paraziții. Dar acum România a devenit o putere militară defensivă și Răsunetul lui Andrei Mureșanu ne electrizează pe toți când ne trezim dimineața. Oamenii speră în pace, dar nu cu orice preț, și mai sunt vânduții, dar știm că Rusia nu va lua țara aceasta și că

până și urșii mor și acum primirea Bucovina de Nord și Basarabiei de la Prut la Marea Neagră la Alba Iulia, Roma noastră, nu mai este iar o nebunie. Acum România are două variante, Ori Rusia o rusifică și o sparge și mai mult, ori America o face dodoloață iar cu orice preț asemeni Franței acum 102 ani.

România, drogată sau nu, speră la 21 de secole de la întemeietorul Burebista.

Este mare bătaie de vorbe și răutăți între partidul vestului și fostul Partid Comunist Român pentru putere dar mai ales pentru că s-au apucat să-i bage pe foștii comuniști la închisoare pentru furturi uriașe și ei mai bine distrug toată România decât să se căiască. Scris-am io Felix român din toată țara românească în Țara Hațegului în văleatul 2016 în crai nou.

11 mai 2016 la 03:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=OVM6wkgXzyA&hd=1 11 mai 2016 la 03:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=OVM6wkgXzyA&hd=1 11 mai 2016 la 00:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea lui.

11 mai 2016 la 00:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea lui.

11 mai 2016 la 00:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea lui.

11 mai 2016 la 00:42 UTC+03 Romania are sansa democratica de a scoate Moscova si KGB-ul din Romania.

11 mai 2016 la 00:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

11 mai 2016 la 00:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

11 mai 2016 la 00:02 UTC+03 In Romania singurii care lucreaza cu adevarat sunt prostii, securistii si provocatorii.

10 mai 2016 la 23:13 UTC+03 "Si Noi trimitem din Coran ceea ce este o vindecare si o indurare pentru cei credinciosi;" - Muhammad, Sura drumului noptii.

10 mai 2016 la 22:50 UTC+03 In Romania civilizatia s-a autodistrus si acum incearca sa se reorganizeze.

10 mai 2016 la 22:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Visit HIROSHIMA. 10 mai 2016 la 22:41 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Visit HIROSHIMA. 10 mai 2016 la 22:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Visit HIROSHIMA. 10 mai 2016 la 09:02 UTC+03 http://www.filme-bune.net/twins-gemenii-filme-online-subtitrat-in-romana/ 10 mai 2016 la 04:24 UTC+03

http://www.dailymotion.com/video/xrqx09_memorialul-durerii-episodul-11experimentul-pitesti_shortfilms Taylor! So glad that you could come. Take a seat.

10 mai 2016 la 04:24 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/xrqx09_memorialul-durerii-episodul-11experimentul-pitesti_shortfilms Taylor! So glad that you could come. Take a seat.

9 mai 2016 la 23:52 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2idm6w 9 mai 2016 la 23:52 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2idm6w 9 mai 2016 la 23:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=kQFfT5na_U4&hd=1 Patericul și Jameia.

9 mai 2016 la 21:17 UTC+03 !!!!!!!!!!Ce zici, tinere bavarez?

9 mai 2016 la 09:28 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/argos__roman_de_aventuri___felix_r?workerAddress=ec2-52-90-17-77.compute-1.amazonaws.com 8 mai 2016 la 21:44 UTC+03 Azi am mai îmbătrânit cu un an. Asta face scrisul.

8 mai 2016 la 21:15 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc 8 mai 2016 la 20:52 UTC+03 0 0 este primul roman global din istorie. Acelasi exemplar poate fi citit de toate popoarele.

8 mai 2016 la 19:00 UTC+03 I made it. I m big mamă, tată.

8 mai 2016 la 18:58 UTC+03 http://issuu.com/constantinescufelix-gelu/docs/0_0_-_felix_rianconstantinescu.doc?workerAddress=ec2-54-85-195-153.compute1.amazonaws.com 8 mai 2016 la 17:11 UTC+03 Now it s the time to shat up and work.

8 mai 2016 la 12:37 UTC+03 Molestarile anticomuniste din maternitati si crese sunt cea mai mare barbarie a lumii comuniste. Eu imi amintesc de atunci visele cu satanismul, cu amfiteatrul, cu camasa de forta si fat,a drogata care imi radea in fata ingrozindu-ma, cu cresa si bagatul sub fuste, si visele cu oamenii albastri mari si patratosi ca niste roboti ori extraterestri care veneau si ma duceau cu ei in calatorii. Acum realizez ca am fost drogat in acea perioada de maternitate si cresa. Nu vreau nici o medalie.

8 mai 2016 la 11:11 UTC+03 Mama nu te va uita niciodata.

8 mai 2016 la 11:07 UTC+03

8 mai 2016 la 10:56 UTC+03 In teatru sinteza romanismului e Scrisoarea, Napasta si Titanic-Vals. Teatrul ionescian este francez.

8 mai 2016 la 10:28 UTC+03 Poezia romana are doua carti Poesii, 1883, 11 elegii, 1966, la care adaug spiritul lui Imersiune posibila - Possible Immersion, 2004. Singurele plachete cosmice din literatura romana so far.

8 mai 2016 la 10:15 UTC+03 Pe flacara oul plange.

8 mai 2016 la 10:03 UTC+03 8 mai 2016 la 09:37 UTC+03 Iar formatia rock in care sunt cuprinse toate si ultima pana azi e Deftones.

8 mai 2016 la 09:01 UTC+03 1950-2050 PLATINUM CENTURY. 8 mai 2016 la 08:08 UTC+03 ELEGIA OULUI, A NOUA Nichita Stănescu Într-un ou negru mă las încălzit / de așteptarea zborului locuind în mine;/ stă unul lângă altul, nedezlipit,/ sinele lângă sine./ Sentimentul unei aripi îmi curge-n spinare,/ senzația de ochi își caută o orbită./ O, tu, întuneric mare,/ tu, dezgustată naștere încremenită / S-a așezat pe mine o idee / și mă clocește maternă./ Acum, tot ceea ce este e / rotundă căldură și fermă./ Sare din mine un fel de plisc / în toate părțile și deodată./ Refuză să fie un obelisc / șira intimă, curbată./ Sparg coaja pielii mele, arsă,/ lipită de-a dreptul pe suflet,/ ca să-mi rămână ne-ntoarsă / întâia încercare de umblet./ Sar cojile negre, oho! / Mai mare mă aflu și nezburat,/ lipit de acel încotro,/ cu o boltă de jur împrejur adăugat./ Scot ochi cu priviri nereale / la dreapta, la stânga, în sus și-n jos,/ născând șir de regi-animale,/ care știu cum se moare frumos./ Întind și o pană de os, irizată / atinge negrul concav./ Sar cojile negre deodată / și iată-mă, iarăși, suav,/ închis într-un ou mult mai mare,/ clocit de-o idee mai mare,/ gălbenuș jumătate, pasăre jumătate,/ într-un joc cu pași pe furate./ Ou mare! Silabă răcnită / într-o perpetuă creștere smulsă / fără tavan stalactită / sedusă./ Ouă concentrice, negre, sparte / fiecare pe rând și în parte./ Pui de pasăre respins de zbor,/ străbătând ou după ou,/ din miezul pământului pân'la Alcor,/ într-un ritmic, dilatat ecou./ „Sinele” încearcă din „sine” să iasă,/ ochiul din ochi, și mereu / însuși pe însuși se lasă / ca o neagră ninsoare, de greu./ Dintr-un ou într-unul mai mare / la nesfârșit te naști, nezburată / aripă.

Numai din somn / se poate trezi fiecare, -/ din coaja vieții nici unul,/ niciodată.// 8 mai 2016 la 07:46 UTC+03 Vreau să scriu, trebuie să mărturisesc, un munte despre Mentor. Titlul cred că e Ponorenii. Nu, nu Ponorenii, PEȘTI ABISALI. nU MAI ȘTIU CE O SĂ SCRIU. 8 mai 2016 la 07:36 UTC+03 Mi-am găsit pacea. Trebuie să stau și să scriu. Mai am să-mi adun izvoarele în suflet.

8 mai 2016 la 07:36 UTC+03 Mi-am găsit pacea. Trebuie să stau și să scriu. Mai am să-mi adun izvoarele în suflet. Nu mai funcționează mașinile de scris, asta e păcătoșenia mea. Acum sunt mașini de scris care te bruiază.

8 mai 2016 la 07:15 UTC+03 Ce pot spune e că în CAMERA 3 Decebal am învățat abstinența prin reeducare prin tortură. Acei doi ani din două internate, de la paișpe la șaișpe ani au fost atât de intenși încât acum sexul mă plictisește.

8 mai 2016 la 07:05 UTC+03 Rock, Lake of Tears, Celelalte Cuvinte, Load, Crimă și pedeapsă, cu un an înainte Arghezi, Bacovia, Blaga, șah, poezie, Poe poezii, Război și pace, istorie, cetate, filozofie, Cioran, totul amestecat cu tata și cu Rafael, văd că Dorian este al treilea mentor al meu. Altul nu am mai avut. eu am adăugat lapidariumul cu femeia cu sânul de marmură și biserica pictate de Ion Vlasiu.

8 mai 2016 la 06:45 UTC+03 Fiecare cultură nu are decât o formație, referindu-ne la roc, care să o sintetizeze.

Am vorbit despre Metallica și Sepultura, mai e din ce ascult eu Rage Against the Machine, ce reprezintă Mexicul istoric, Suedia Lake of tears, Finlanda Tarja Turunen, Anglia The Beatles, România Celelalte Cuvinte nu Phoenix. Iar Germania o are pe Doro.

8 mai 2016 la 06:39 UTC+03 Bombardier B 24 Liberator.

8 mai 2016 la 05:58 UTC+03 The Abortion - Anne Sexton.

8 mai 2016 la 05:56 UTC+03 „Omul dimpotrivă, are minte de nebun, și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic.” - Yob, (cel ce suferă mânia lui Dumnezeu) 8 mai 2016 la 05:16 UTC+03 Galaxia Gutenberg - Biblia lui Gutenberg- 1970 Galaxia Marconi Alexander Graham Bell - 9/11 2001. Galaxia IQ Felix going to therapy december 2001 - ...

8 mai 2016 la 05:10 UTC+03 Șah Stau de o parte a mesei De cealaltă e computerul Între noi e șahul vechi De lemn pictat. Mut. Afară se luminează Imperceptibil. Mută.

8 mai 2016 la 04:49 UTC+03 Cel mai important roman românesc este Ion de Liviu Rebreanu. Iar al doilea, asemenea lui, este Pădurea spânzuraților, tot de Liviu Rebreanu. Și Duhul Sfânt e Moromeții, volumul 1. În aceste trei cărți sunt cuprinse întreaga proză românească. După părerea mea Cel mai iubit dintre pământeni e o carte bună, dar stângace, iar Marin Preda nu a fost deținut politic, a fost executat direct ca în anii 30 sovietici. Adevărata carte a detenției politice românești este 20 de ani în Siberia a Aniței Nandriș-Cudla, cartea României ocupate și deportate, o carte egală ca valoare cu Jurnalul unei tinere fete de Anne Frank.

8 mai 2016 la 04:26 UTC+03

I do believe that Al-Quran is true. Și Muhammad e cel mai mare pentru că e cel mai dăruit în înșiruirea însemnărilor. Lui Eloah, părându-i rău, i-a redăruit lui Ishmael, monoteismul prin poezie. Coranul este o carte de o mie de ori mai frumoasă decât 1001 de nopți, o mamă mai frumoasă decât fiica, mai magică.

Acum am înțeles, Coranul este Howl-ul secolului 7, Urletul lui Dumnezeu. „Da, deșertăciunea este trecătoare.” - Muhammad.

8 mai 2016 la 04:15 UTC+03 Aș căuta biografia lui Hemingway în volum să o citesc dar mă tem. De asta nu am citit nici Suferințele tânărului Werther, exprimându-mă împotiva cărții profei mele de germană doamna Petre Maria, pentru că personajul s-a sinucis. Nu mi-a plăcut niciodată să citesc autorii care s-au sinucis, îmi dădeau dintotdeauna un sentiment straniu, deși unii sunt foarte buni artiști, iar alții, ca Hemingway, uriași twinpeaksieni. Dar am reținerea în a-i citi biografia, care a fascinat toate continentele, pentru că mi-e frică că m-aș simți ca un actor, cum am fost numit de destule ori, care își citește scenariul cu cadrele schimbate rapid odată cu roțile pământului. Acum citesc povestirea Nimeni nu moare niciodată și m-am întrebat oare nu asta e cheia morții lui? După ce a văzut războiul și pacea?

8 mai 2016 la 04:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=rllu4qeYAiY 8 mai 2016 la 03:51 UTC+03 „Eroarea lui Cioran”, „Cioran, scepticul nemântuit”, mai toți oamenii serioși îl critică - nu știu n-am citit - fără să înțeleagă că singurul lucru în legătură cu Cioran, pe lângă citit, e că nu putea crede. După două mii de ani nu mai putea crede.

8 mai 2016 la 03:40 UTC+03 Adevăpul ucide somnul. Patericul?

7 mai 2016 la 17:21 UTC+03 Aproximativ 3000 de pagini.

7 mai 2016 la 14:54 UTC+03 Daca 6000000# ar fi tiparita si ar fi nu doar contemplata ci citita fie si de un singur om acel om ar deveni mai inteligent decat Tesla. Dar 6000000# e o carte interzisa. Ma simt ca un detinut ce incearca sa impinga afara din Auschwitz un marfar cu sase milioane de vagoane de cenusa umana. Azi e sambata dar e tot miercuri. In fiecare zi e miercuri. Holocaustul nu s-a terminat. Dar acum nu ni se mai vad nici stelele in frunte si suntem putini. La moartea mea sa se mai tipareasca un asterisc in sase colturi, dupa punct, fara punct. Daca nu tiparesc cartea asta nu vreau sa traiesc si o sa i arat lui yhwh din bezna pe oamenii care nu m-au lasat sa-mi public cartea nici macar in trei exemplare Poate cartea mea nu e o carte poate e o sculptura un mausoleu un mormant comun dar pentru numele lui Dumnezeu trebuie publicata. Cst sunteti de ipocriti popoarelor, cat ne urati. * If I do not publish 6000000#, I don't wanna live.

7 mai 2016 la 14:42 UTC+03

Stiu ca nu ma exprim prea politicos dar daca te fute cineva sa te futa familia ca la evrei.

7 mai 2016 la 14:26 UTC+03 Lectură plăcută! Neobaladescul: PLEDOARIE PENTRU REDESCOPERIREA SURSELOR AUTENTICE VIABILE ALE POETICULUI PRIN RECONSIDERAREA BALADEI ȘI A BALADESCULUI Starea de criză a spiritului lumii contemporane, având ca urmare dezesențializarea existențială, degringolada tiparelor umanității, precum și vacuizarea vieții prin spulberarea reperelor axiologice care s-a instalat odată cu infiltrarea fără temei la noi, în cultura și literatura română aflată în avântul recuperărilor și al sincronismului cu vârfurile celorlalte literaturi europene și universale, a postmodernismului mimetic și deconcertant și de import de peste ocean, prin promovarea mulțumirii de sine, a autosuficienței gratuite, a pastișei frizând plagiatul, a biografismului otova, plat și apter, ca și autoreferențialitatea vanitos-narcisiacă, anihilarea originalității și promovarea nonvalorii, în afara unui minim discernământ estetic, a degenerat într-o supraproducție literară inflaționistă sufocată de banalul delirant, neopășunism „sans rivages”, plictis și lehamite atât a celui care scrie cât și a celui care citește texte fade, insipide, trase parcă la xerox , scrise de un anonim autor colectiv tarat de găselnițe ieftine, de capcane lexicale, morfosintactice și discursive abuzive, asemeni unei scurgeri haotice de ape uzate, proliferând miasme letale și discursul steril autoanihilant. Astfel cititorul nu mai simte bucuria lecturii unui text caduc, în care autorul în mod deliberat se complace în atitudinea superficială și derizorie, precum și prin infatuarea oarbă a unui narcis în descompunere, pentru a se compromite deliberat, pentru a fi cu orice preț în pas cu o modă poetică culpabilă a nimicului insolent, prin vidarea poeziei de lirism, de esența sa, profunzimea ideatică și sugestia inefabilă, textul, discursul ca atare fiind căzut în derizoriu, apărând ca o simplistă „pastișă” și chiar „autopastișă” gonflabilă, tarată de locuri comune, monotonie ori de cinism apoetic arogant și impardonabil agresiv prin incompetență estetică, lipsă de discernământ al valorii literare artistice și prin insensibilitate. În acest context literar actual în derivă, afectat de confuzie și „urechism” estetic, se impune ieșirea din rătăcire prin reconsiderarea coordonatelor canonului literar și estetic actual, prin redescoperirea sensurilor ascendente ale vieți și trăirii poetice, precum și prin opțiunea pentru valorile estetice autentice. O nouă estetică se afirmă acum, abordând obiectul ei în virtutea unor principii ferme, bazate pe rigoarea obiectivității termenilor folosiți în consens cu modernismul conceptelor categoriilor estetice. Conform vechii estetici, comentariile și considerațiile asupra textelor literare oscilează între subiectivitate și arbitrar, autorii pretânduse la o abordare după cum le-o ghidează aleatoriu impresiile de moment și bunul plac, subiectiv sută la sută. Aneantizarea cuvântului și a poeziei într-o lume dezumanizată care și-a pierdut apetența pentru zborul spiritual al trăirii poetice autentice ca și pentru sondarea zonelor abisale ale existenței, impune întoarcerea la izvoare și redescoperirea surselor perene ale poeticului și ale lirismului,

precum și promovarea valorilor umane nealterate de consumism și comoditate intelectuală, în sensul abordării unor modalități de exprimare plenare ale eului creator, valorificând tradiția baladescului pe noi planuri adecvate stării de fapt, vizând disciplinarea trăirii poetice prin ritual liric și ceremonialul actului rostirii discursului poetic, ca o condiție care credem că poate revigora poezia actuală, pentru recuperarea eternului potențial uman pierdut, spre cucerirea unor noi dimensiuni umane culminante. Cu alte cuvinte, se impune în acest context artistico-spiritual de confluențe a tuturor direcțiilor și curentelor literare, rentoarcerea poetului, eterna reîntoarcere, a creatorului la uneltele sale, la reinițierea ființei sale creative, la sondarea profunzimilor ego-ului și a multitdinii sensurilor autoexplorării orizontului interior, într-o permanentă aventură a cunoașterii de sine, aventurare în necunoscut, pentru a depăși limitele zonei existențiale facile comune spre a trece dincolo în virginitatea necunoscutului infinit al imaginarului mereu nou și surprinzător. Astfel, reîntoarcerea la baladesc ni se pare a fi una dintre posibilele căi de regăsire a filonului poetic autentic peren și edificator al ființei umane în ce are ea mai specific, vibrația trăirii plenare, fascinantă prin vraja rostirii unice și a oficierii discursului său după un ritual care se salvează degradării beției de cuvinte goale și lipsei de respect față de Cuvânt. Altfel spus, baladescul și neoresurecția baladei la începutul mileniului al treilea presupune o restructurare din temelii a omului aflat într-o stare de criză istorică, spirituală, religioasă, estetică și morală cronică a vieții sale degradate și într-o gravă perimare a valorilor și idealurilor sale, tot mai accentuată de la o zi la altă. Astfel, baladescul presupune în primul rând renașterea omului actual sufocat și rătăcit/blocat în fundătura capcanei facilității consumiste, renaștere aidoma păsării Phoenix, din propria cenușă.

Omul recent nu mai citește calitativ, nu mai cunoaște setea și bucuria lecturii, nu mai are „patima cititului” cum o aveau Eminescu, Gorki, Jack London sau Panait Istrati. Acum cititul apare pentru majoritatea oamenilor ca o inutilă pierdere de vreme, când poți vedea ecranizarea unui roman celebru cu actori notorii. Necitind, creierul nu mai progresează, ba chiar dă înapoi prin aservirea limbajului automatismelor și complacerea în lâncedă și mediocră încântare de sine, automulțumire și sterilă rutină. Adică, în locul supralicitării poeziei nimicului și a repetărilor redundante ale câtorva aspecte simțite pe valul biografist/minimalist, a unor cvasiteme patrulate de cohorte de „poeți” atenți la „cum se scrie”, neavând în fond ce spune și imitând ca un tonomat aceleași motive răsuflate și tocite prin unanimă plicticoasă fadă uzitare, credem că poeții actuali trebuie să-și reconsidere atitudinea față de arta cuvântului și față de poezie, precum și aptitudinile proprii în ceea ce privește creația poetică autentică. Poetul, ca artist al cuvântului, credem că trebuie să cunoască și să depășească nivelul exprimării poetice de până la el, să cunoască viața cu frumusețile, tainele, minunile și durerile ei, să se cunoască pe sine zi de zi cât mai profund și mai adevărat pentru a putea să se exprime în ceea ce scrie în așa fel ca eventualul cititor să se regăsească cu ceea ce are el mai frumos, mai

adevărat, mai dureros, mai iubitor, mai profund. Filonul epic cu segmentele sale de viață netrucată și de excepție poate oferi modalităși și orizonturi noi creatorilor de poezie, redescoperind și îmbogățind nuanțat miturile și inventând mituri noi din care să înflorească balada nouă a timpului actual de la îneputul de mileniu trei. Astfel este Poezia o continuă aventurare în marele refuz al inerției, beznei și al platitudinii călduțe și conformiste, în atitudinea de mare și sublim refuz al conformismului comod și al bunului plac, al narcisismului inert și al invidiei egolatre, lipsite de fond și perspectivă, caduce și aneantizate. Îngerul Poeziei în gerul absolut al indiferenței plutocratice și ignare, în miasmele mediocrității aptere, insensibile și supralustruite și parfumate de histrionii de serviciu, el, aidoma albatrosului zburând spre centrul furtunii, se înalță în zbor imun și intangibil la săgețile otrăvite ale corului dogit al lașilor troglodiți oportuniști din bolgia profitorilor și histrionilor ieftini, considerată de ei paradis.

După cum afirma poetul Radu Stanca în eseul „Resurecția baladei” „... resurecţia ei ar însemna nu un atac adus chiagului imponderabil al liricului, ci tocmai o nouă emancipare a esenţialului împotriva neantului, a substanţei împotriva haosului. Balada, ca orice altă soluţie poetică ce se va căuta şi propune viitorului poetic, fie ca inovaţie, fie ca reabilitare, va însemna elementul de ordine, de disciplină, obligatul artistic ce susţine complexul de sonorităţi lirice pe aceeaşi tonalitate de bază, în acelaşi consemn iniţial.” Se preconizează astfel saltul poetic de la experiment la artefact, de la evenimențialul nud la atmosfera fantastică a baladescului, valorificând potențialul mitului și straturile ancestrale ale imaginarului poetic și fructificând interferența epicului cu liricul și dramaticul în orizontul creativ: „Resurecţia baladei nu însemnează întoarcere la forme desuete, ci acordarea formelor cîştigate cu formele ce sânt în curs de a fi câştigate. Saltul poeziei din experienţă în construcţie e necesar. Că el se va face şi în sensul amendării jocului teribil, e evident. Iar în acest sens, resurecţia baladei însemnează o construcţie în spirit de disciplină, de unitate în multiplicitate, de conştiinţă şi răspundere artistică.” (Radu Stanca, op. cit.).

Hațeg, 7 mai 2015 Raul Constantinescu 7 mai 2016 la 13:36 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=VSSN9nv5sxo 7 mai 2016 la 12:38 UTC+03 Să nu vă drogați cu Rispolept Consta. Să rămâneți proști.

7 mai 2016 la 12:29 UTC+03 Ca să încerc un capăt obiectiv pentru ce vă interesează pe toți. Viitorul, sigur, până în 2050 exclusiv, aparține Deutschlandului, - iar după aceea va împărți podiumul, rămânând cum a rămas Anglia când a preluat SUA -, dar în a doua jumătate a secolului 21 chiar și Germania va trebui să facă reforme mutuale împreună cu China. Acestea în clipa de față sunt popoarele cele mai înțelepte, și probabil, cu excepția a scurtor dar extrem de distructive momente de nebunie, ca mereu în cazul geniilor, întotdeauna au fost. Evreii sunt înțelpți și ei, ei sunt emuna, dar ei sunt înțelepți doar când sunt asupriți. Iar războiul cu palestinienii

va înceta când va apărea paix chinois, nu o ocupație, poate doar economică, dar când finanțiștii evreii se vor smulge din Wall Street și își vor împlânta rădăcinile în Marea Galbenă. Vremurile sunt coapte, doar Timur și băieții lui mai cer o sută și e greu să furi chiar atât de la mămica chiar și ca să nu iei bătaie. Iar în România cred că e prea multă ciondăneală. Eu cred că e ca în istoria evreiască, și soțul și soția au dreptate și amândoi greșesc dar nu pot să aibă amândoi dreptate. România trebuie să își ia un moment, cum spunea un om considerat de oameni dușmanul meu, și să ne luăm ca model Africa de Sud la ieșirea din Apartheid la democrație. A fost o tranziție pașnică. Trebuie să găsim resursele morale ca să spun un cuvânt să înțelegem că suntem români împotriva românilor. Dacă Bantu și Zulu au putut să se apropie de buri și de englezi după vreo patruzeci de ani de teroare fascistă intensă și mai înainte începând cam din perioada primului război mondial, cred că a sosit timpul să fumăm pipa păcii și să fie Mărășești. Vă rog. Pedepsele nu se dau retroactiv și după care nu au existat. Dacă le luăm gâtu la comuniști o să ajungem niște criminali ca Vitoria Lipan, biata de ea, care nu și-a mai găsit liniștea nici după ce cartea a fost gata.

Doar că trebuie să înțelegem toți, că suntem într-o nouă eră pașoptistă, grea de idei, care nu știm bine unde ne va duce, dar ideile adevărate sunt bune. Eu n-am prefect, eu am prieten. Mântuirea-i personală. Ce vreau eu să spun e că progresul trebuie să nu se mai facă cu piatra în parbriz și cu bâta în cap. Și să vă mai spun ceva cu anticorupția asta a voastră așa dintr-o dată. În comunism și eu am furat calificat și sunt născut în 1982. Dacă îi un român care să nu fi fost corupt în vremea aceea eu îmi tai pula jos - (așa se vorbea pe atunci) -, iar cei născuți după 90 oricum sunt animale. Oamenii furau pentru că inconștient credeau că au totul la comun, cum mama m-a lăsat să merg la fabrica bunicii să fur zmeură, ca ponoreancă, iar paznicul m-a prins și m-a pus să lepăd zmeura jos pentru că a știut că bunica a fost livedeancă. Eu cred că Ana a mustrat-o pe mama prin paznic și ana era moartă de peste zece ani. Bineînțeles că societatea trebuie să evolueze, dar mai bine decât să ne tot batem de la o generație la alta, mai bine măriți coeficientul de inteligență de la o generație la alta. Eu vă spun ceva ce nu o să vă placă, la unii poate o să vă placă acum, dar la mulți nu. Acum democrația e acțiunea, și sistemul totalitar al revoluțiilor și războaielor e reacțiunea, și eu cred că acum democrația șa cum e va învinge, dar va veni o zi când va decădea ca și democrația lui Carol II și se va autodizolva și atunci toate mânăriile de acum ale corupților vor fi scuzate și poate chiar stânga va fi pură ca în Viet Nam. Vă rog să mă credeți, nu fac aluzii... Așa e istoria, acțiune și reacțiune, apoi reacțiunea devine acțiune, acțiunea reacțiune, apoi iar până tâmpim cu totul și murim și ne dezgroapă după o mie de ani blocurile din Militari și Ferentari. Și Marx a avut dreptate când a trăit și Regele are dreptate, de asta India cu ashramurile ei e viitorul și asta e o banalitate. Dar sper din suflet că fără tantra.

Așa că până la urmă tot Farfuride a fost cel mai înțelept. Am spus tot? Am spus tot!

7 mai 2016 la 12:13 UTC+03

Avem echipă Felix Rian-Constantinescu Scriitorii adevărați sunt unul o dată și apar la cinci sute de ani distanță. Noi îl avem pe Ernest Hemingway, scriitorul obiectiv, chiar și între est și vest, între nord și sud, între om și Dumnezeu, pentru că nu cred acuză prea mult nebunii pentru că se sinucid. Înainte de el a fost Shakespeare, tot un scriitor obiectiv în plan cosmic. Înainte de el la anul 1000 Anselm de Canterbury, cel cu argumentul filozofic al demonstrației logice a existenței lui Dumnezeu. În secolul V îl avem pe Aureliu Augustin un mijlocaș cu un dribling unic. Iar înainte de el e doar Isus. Asta e cultura creștină (occidentală mai bine scris) adevărată ce trebuie subliniată de șapte ori cu creionul în totalitatea operelor lor. Isus, Augustin, Anselm, Shakespeare, Hemingway sunt scriitorii. restul, toți, suntem plevușcă. O știu pentru că următorul nu va apărea decât peste cinci sute de ani.

7 mai 2016 la 11:59 UTC+03 Da, cartea Iov este foarte importanta și-l ajută și pe martir și pe omul oricât de păcătos. Pentru că și păcatul e o formă de martiriu pe care ni-l facem nouă înșine. Și toți ni-l facem.

7 mai 2016 la 10:40 UTC+03 Românu-i obișnuit să mănânce bine de pe vremea lui Nerva. Asta e tragedia românească de pe vremea lui Aurelian sau poate chiar a regilor romani spre deosebire de alte popoare cu alte obișnuințe, învățuri și învățături. De asta i-au învins romanii pe daci pentru că s-au bătut mâncăii cu bețivii drogați cu cânepă euro. Iar maghiarii de asta au pierdut Ardealul pentru că nu țin la băutură și de asta sunt rușii un real pericol. Americanii sunt cei mai tari însă pentru că le au pe toate.

7 mai 2016 la 07:30 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=7kPiNcNeOrQ&hd=1 Proletarians of all countries, wake up!

7 mai 2016 la 07:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=X7MNiVrF4ik&hd=1 7 mai 2016 la 06:59 UTC+03 SĂRUTURILE UCID 7 mai 2016 la 06:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ko4Cp0Yjggc 7 mai 2016 la 05:47 UTC+03 Problema de rezolvat nu e că sunt ceea ce se cheamă un pusnic, ci că sunt cam țăcănit, nici că într-adevăr sunt un geniu, ci că am o inimă smochinită. Ca scriitor am observat după ani de muncă faptul că oamenilor nu le place să scrii despre cum sunt în sufletele lor. Așa că trebuie să scriu despre mine, doar despre mine, obsesiv, maniacal, ca misticii spanioli și portughezi ai adevăratului Baroc.

Mai am să-mi public volumele în care e schițată stângaci ca în harta lui Piri Reis întreaga lume cunoscută și să mă apuc să colorez cu galben pata albă Mato Grosso hic sunt leones care sunt moi. Și mai ales trebuie să scriu despre dialectica carteziană și despre adevărul care ne face liberi, ca Evanghelistul și

Apostolul Ioan. Nu mă mai uit pe profile, o să mă țin, ca să-mi construiesc caracterul, și să reușesc într-adevăr. Mă credeți? Dacă nu era comunismul acum aș fi fost abate. Așa că, how's it going, Earth? Cât despre durere, cel puțin sufletească în cazul meu, eu am o teorie care poate fi supusă experimentului ca lumina unei lumânări, dacă omul începe cartea lui Yob în timp de mare durere și o va citi toată pe loc în timp de mare durere va plânge ca descărcările de nori dar înainte să sfârșească cartea ochii și sufletul i se vor răzbuna. Pe urmă ziua următoare poate s-o citească iar. A se răzbuna înseamnă a se alina.

7 mai 2016 la 02:56 UTC+03 Meghila nopții Felix Rian-Constantinescu Părinte Adame îți mulțumesc că ai acceptat să devii țărână Părinte Avraaame îți mulțumesc că ai acceptat să devii cenușă Părinte Lot îți mulțumesc că ai acceptat să pleci din Sodoma Părinte Isaac îți mulțumesc că ai acceptat să fii jertfit de tatăl tău Părinte Ismael iți mulțumesc pentru sufletul tău Părinte Iacove cel al doilea născut îți mulțumesc că m-ai ținut de călcâi Părinte Isav cel primul născut îți mulțumesc că ai plâns tatălui tău Părinților vă mulțumesc că m-ați născut Eu sunt poporul eu sunt fiecare om al poporului Părinților într-o zi voi fi fiecare om al poporului meu Părinte Șabat îți mulțumesc că ai venit.

7 mai 2016 la 01:39 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Yj1m0GZSlJQ&feature=youtu.be&hd=1 7 mai 2016 la 01:05 UTC+03 Arta este o stăpână neîndurată.

7 mai 2016 la 00:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat starea.

7 mai 2016 la 00:41 UTC+03 Anselmo Montemayor Jr JERRY: They serve soup at 6 a.m.? LENA: Yeah.

That's all they have. JERRY: Do the bums ever complain? "Soup again?"

GEORGE: I'd get tired of it. JERRY: How could you not? LENA: Guess who volunteered last week? GEORGE: Mick Jagger. LENA: No. Maya Angelou.

7 mai 2016 la 00:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Imagine Sisters.

6 mai 2016 la 22:53 UTC+03 Toți oamenii suntem victime ale celui de al doilea război mondial prin moarte, traume și foametea a continente întregi.

6 mai 2016 la 22:13 UTC+03 Snoavă pentru Prâslea Vezi, tu, măi, Prâslea, măi tu ești cel mai mic. Toți ceilalți frați or plecat ca vulturii, zmei semeți și Dumnezeu știe când s-or mai întoarce, Mama îți muri și taică-tău îi bătrân și șchioapătă. Trebuie să-i fi toiag. O să fie greu, uneori o să se lupte cu armânii și o să dea cu tine crezând că ești sabia din tinerețe, alteori așa o să te apese că o să crezi că te rupi, dar, ascultă-mă, Copile, tu, nu ești un vultur, tu ești un toiag. Tocește-te cu vrednicie, copilul meu. Ana. 6 mai 2016 la 21:43 UTC+03

Templul închis Templu vechi ca pietrele din râuri Un templu al rugăciunilor secrete Credincioșii nu vin să aducă daruri De Dumnezeu inimile noastre bete Stăm singuri cu morții rătăciți ori sfinți În veșminte negre în veșminte albe Plângem pentru sat lume și părinți Iar drept liturghie cântăm Florile dalbe.

6 mai 2016 la 21:43 UTC+03 Templul închis Felix Rian-Constantinescu Templu vechi ca pietrele din râuri Un templu al rugăciunilor secrete Credincioșii nu vin să aducă daruri De Dumnezeu inimile noastre bete Stăm singuri cu morții rătăciți ori sfinți În veșminte negre în veșminte albe Plângem pentru sat lume și părinți Iar drept liturghie cântăm Florile dalbe.

6 mai 2016 la 21:20 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=e1sOLdefxqA 6 mai 2016 la 21:20 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=e1sOLdefxqA 6 mai 2016 la 20:46 UTC+03 Muzica punk e un genial plagiat.

6 mai 2016 la 20:38 UTC+03 Plagiat din Radu Gyr - A mai murit inca unul Felix Rian-Constantinescu pentru Charly, necunoscutul Bookmark and Share A mai murit inca unul - cu foamea pe fata, cu ochii de ceata, cu maini ca tutunul. A mai murit inca unul din nemernica gloata care pe rand se gata. Unul cate unul. Trei, sase, opt, zece ... A mai murit un misel. Ce bine de el ca-i liber sa plece! Azi n-o sa-l mai friga în vise de fiere nici trup de muiere si nici mamaliga. Ah, Domnul, prea-bunul, il mangaie foarte.

Tovarasi de moarte, poftim inca unul! Lasati-l sa plece! Nu spuneti o vorba! Ne lasa o ciorba si-o paine rece. Adaugat de : Ella 6 mai 2016 la 19:14 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/xrqwpu_memorialul-durerii-episodul-18colectivizarea-din-vrancea_shortfilms 1944-1989 și după, parabolă 6 mai 2016 la 19:10 UTC+03 HOMO HOMINIS DIABOLUS 6 mai 2016 la 18:36 UTC+03 Am avut un vis. Am visat un vis. Pe toată sfera pământului toți oamenii își băteau joc unii de alții pentru cea mai neînsemnată cauză și mă gândeam, Râsul, râsul, trebuie să scriu o carte despre râs, limbajul universal.

6 mai 2016 la 18:36 UTC+03 Am avut un vis. Am visat un vis. Pe toată sfera pământului toți oamenii își băteau joc unii de alții pentru cea mai neînsemnată cauză și mă gândeam, Râsul, râsul, trebuie să scriu o carte despre râs, limbajul universal.

6 mai 2016 la 11:47 UTC+03 Domnita (detaliu 2) 6 mai 2016 la 11:44 UTC+03 Parintii sunt sfinti.

6 mai 2016 la 11:42 UTC+03

Domnita (detaliu) 6 mai 2016 la 11:34 UTC+03 Domnita.

6 mai 2016 la 11:16 UTC+03 Zicala idis Prostul moare de grija altuia, desteptul de grija lui.

6 mai 2016 la 08:42 UTC+03 La ce i-a folosit Vitoriei Lipan că l-a pus pe Gheorghiță să-l pălească cu baltagul pe Bogza? Nu mai bine făcea slujbele la părinte și D-zeu îi da pacea? Dar după aceea s-a dus la fermecătoare. Cred că Baltagul e o carte dialectică. The dos and the do nots, Kathy Troccoli, într-o cheie mesianică, nu mozaică.

6 mai 2016 la 06:45 UTC+03 Today is Friday Feels like Wednesday.

6 mai 2016 la 06:16 UTC+03 Marriage Proposal HE: Would you live with me at a Christian community? She: (sighs) 6 mai 2016 la 05:59 UTC+03 A sosit timpul ca acest profest să se sinucidă. Mă duc lșa biserică. Am a fost un an în robie și am stat trei ani în pusnicie ca Zalmoxis. Dar să știi că nu voi mai putea să te ajut, omule. Cuvintele lui Iov este s-au terminat.

6 mai 2016 la 05:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=TLV4_xaYynY&index=7&list=PL8a8cutYP7fovgz_MJLF1vNnK5yOu9EW N 6 mai 2016 la 04:14 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de The Israel Project.

6 mai 2016 la 04:01 UTC+03 Meditație despre morți poezie dedicată lui Oliver Hendrix ? ? ? Skinhead Skinu de pe Matei din Cluj, 2000. Felix Rian-Constantinescu A fi mort e un lucru deosebit. Lumea se gândește la tine, Unii te plâng, Alții îți dau lumină și chiar de mâncare. Dacă ai murit în luptă ești un erou Cu totul demn de invidiat Ești scris pe cruce și toți oamenii Cu PTSD dau onorul. Într-adevăr a muri e un lucru demn De cântărit. Dacă ești sănătos poți să pleci în Afganistan Dacă ești bolund poți să vorbești Până te calcă un camion cu țigări Dunhill. Și poate chiar trebuie să ne gândim Să mergem să ne luăm moartea Până nu se face coadă prea mare.

Deci ce zici? Te bagi? I HOPE WE DIE 6 mai 2016 la 03:55 UTC+03 Cum e poezia aia a lui Arghezi? Eu am să mă fac că mor puțin.

6 mai 2016 la 03:40 UTC+03 Frații mei păianjenii Felix Rian-Constantinescu Păianjenii vin la mine În clipe de îndoială În clipele mele de îndoială Și îmi spun Tu ne iubești Și îmi spun Te iubim Păianjenii îmi spun că sunt bun Că sunt ca ei Hăituit și singur Singur Și urât Iubit doar de cerul de pe ochiurile Plasei Frații mei păianjenii Surorile mele păianjenele Îi iubesc pe păianjeni Dacă voi muri nu vor plânge.

6 mai 2016 la 03:30 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=2vS49_v4ZlU&hd=1 6 mai 2016 la 03:05 UTC+03 Pentru că tot am gene de bucureștean o să vă scriu un text din partea lui nenea Iancu, dar nu vă supărați pe mine e doar o joacă serioasă. NOI NEBUNII CU CINE VOTĂM? Vine, vine, vine în galop anul electoral local iar primăriile se umplu de fiori balcanici și presimțiri de mici, bere și muștar pentru că suntem un popor creștin. Acuma omul, românul, fie el ungur su de altă naționalitate, e foarte chibzuit, și-și socotește și chitește bine votul. Dar s-o știm și noi. Și mai ales să-l dea. Altfel cu românul o ducem bine de pe vremea lui opticus principat.

Da vezi că și prin târgurile noastre din toate regiunile țării lucru documentat și în Enciclopedia României de la 1937, sunt un deloc neglijabil număr de nebuni.

Acum dificil este să-i depistezi pe cei sonați sau pe cei ce doar se prefac ca să sugă ciocoiește sângele poporului. Ar trebui ca campania electorală să meargă în păr pe la onorabilele instituții numite balamucuri, sau mai rău azile, și să strângă mâna cu proorocii de acolo dându-le pâine și sare și ducându-i la loc luminat, la loc de verdeață. Amin?

6 mai 2016 la 02:51 UTC+03 5. Isus este Prinţul vieţii Cu ani în urmă am organizat o tabără în pădurea Boemiei. După plecarea tinerilor, a trebuit să aştept toată ziua ca să vină cineva să mă ia cu maşina, şi am fost nevoit să-mi petrec noaptea într-un vechi pavilion de vînătoare ca¬re aparţinuse pe vremuri unui rege. Acum nu mai locuia aici decît un pădurar. Casa era pe jumătate în ruină. Nu exista lumină electrică. Dar era o imensă sufragerie cu un cămin în care se făcuse puţin foc. Mi s-a pus o lampă cu petrol pe masa şi mi s-a urat: „Noapte bună!" Afară urla furtuna. Ploaia cădea torenţial printre brazii care înconjurau casa. Era cel mai potrivit loc pentru o istorie cu tîlhari. Şi tocmai atunci n-aveam nimic de citit la mine. Iată însă că pe marginea căminului am găsit o broşurică. Am început imediat s-o citesc la lumina lămpii. Niciodată nu mai citi¬sem ceva atît de înfiorător. Un medic îşi pusese în scris toa¬tă mînia lui împotriva morţii. Pagină după pagină, se putea citi cam aşa: „O, tu moarte, duşmanul omenirii! Am luptat o săptămînă întreagă ca să-ţi smulg o viaţă de om, şi cînd credeam c-am reuşit, te-ai ridicat rînjind la căpătîiul patului lui şi l-ai înjunghiat, şi totul a fost zadarnic. Eu pot vindeca oameni, dar ştiu că la sfîrşit totul e zadarnic, cînd vii cu mî- -20- na ta scheletică.

O moarte, eşti o înşelătoare, un duşman!" Pagină după pagină era numai ură împotriva morţii! Apoi a venit pasajul cel mai îngrozitor „O, moarte, punct final, semn de exclamaţie!" Citez literal: „Blestem! Dacă n-ai fi decît un semn de exclamaţie! Dar cînd mă uit la tine, te preschimbi într-un semn de întrebare. Şi mă întreb: Este moartea un sfîrşit, ori nu este? Iar dacă nu, ce vine după aceea?

O, moarte, nenorocit semn de întrebare!" Asta este! Şi pot să vă asigur că cu moartea nu s-a sfîrşit totul! Isus, care ştia ce spune, a zis: „Largă este calea care duce la pierzare şi îngustă e calea care duce la viaţă!" Za¬rurile sînt aruncate aici pe pămînt. De aceea mă bucur că am un Mîntuitor care încă de acum îmi dă

viaţă, care e viaţa şi care duce la viaţă. Iată de ce îmi place atît de mult să-L vestesc altora. Vedeţi: în primul război mondial ne-am luptat săptămîni întregi la Verdun, unde s-a dat una din cele mai groaznice bătălii. între cele două linii de apărare erau grămezi de ca¬davre. Toată viaţa mea n-am putut scăpa de mirosul acestor cadavre. Şi de fiecare dată cînd mă aflu în faţa unui monu¬ment dedicat eroilor „care au căzut pentru patrie", respir din nou mirosul de la Verdun, mirosul cadavrelor. Şi de fiecare dată cînd îmi zic: „într-o sută de ani noi toţi nu vom mai fi aici", atunci simt din nou în nări această duhoare a morţii Nu o simţiţi şi voi? Dar, în această lume a morţii, este Unul care a înviat din¬tre cei morţi! Şi El ne spune: „Eu trăiesc şi voi veţi trăi. Cre¬deţi în Mine! Veniţi la Mine! Intoarceţi-vă la Mine! Deveniţi proprietatea Mea! Şi Eu vă voi duce la viaţă!" Nu este minu¬nat aceasta? Cum se poate trăi în această lume de moarte fără acest Mîntuitor minunat care e viaţa si care duce la via¬ţă? în zilele acestea am citit o scrisoare veche pe care profe¬sorul Karl Heim a tipărit-o. Este scrisoarea unui soldat că¬zut în al doilea război mondial în Rusia, un creştin. în ea se spune cam aşa: „Ce se petrece în jurul nostru e ceva groaz¬nic! Cînd trag ruşii cu aruncătoarele de proiectile sîntem toţi cuprinşi de panică. Şi ce frig! Şi toată zăpada asta! E în-spăimîntător! Dar mie nu mi-e deloc teamă. Dacă ar trebui să mor, ar fi ceva minunat. Dintr-odată aş intra în glorie. -21- Viscolul ar lua sfîrşit, L-aş vedea pe Domnul meu faţă în fa¬ţă şi strălucirea Lui m-ar învălui. Nu, n-aş avea nimic îm¬potrivă să cad aici pe cîmpul de luptă*. Scurtă vreme după aceea a căzut. Citind această scrisoare, nu m-am putut îm¬piedica să gîndesc: „Ce lucru minunat că un bărbat tînăr nu are nici o teamă de moarte, doar pentru că îl cunoaşte pe Isus!" Da, Isus e Prinţul, e Domnul vieţii! Şi EI dă alor Săi sigu¬ranţa vieţii veşnice! Cu ocazia unui Sinod în Leipzig, s-a dat o recepţie la Pri¬mărie. Somităţile administrative şi demnitarii bisericii erau adunaţi acolo. S-au ţinut discursuri care nu se angajau la ni¬mic, ca nu cumva să calce pe cineva pe bătătură. Heinrich Giessen, care era pe atunci secretar general al Sinodului Evanghelic German, trebuia să încheie ceremonia. Nu uit niciodată cum Heinrich Giessen s-a ridicat în picioare şi a spus: „Ne întrebaţi, domnilor, ce fel de oameni sîntem noi. O să vă spun într-o frază: Noi sîntem oameni care se roagă: Doamne, fă-mă evlavios ca să pot intra în ceruri!" Apoi s-a aşezat Era de necrezut cît de mult au fost tulburaţi dintr-o dată oamenii. în timpul războiului de treizeci de ani, Paul Gerhardt a compus aceste versuri: „Pe drumul vieţii sînt de-acum un pelerin Căci nu mai vreau să stau în acest cort străin Eu merg pe străzi ce duc spre patria de sus Unde Tatăl meu iubit mă aşteaptă nespus". Îţi doresc ca şi tu să-ţi poţi urma aşa drumul prin lume. La ce ţi-ar trebui Isus? Totul, absolut totul atîrnă de legătura ta cu El! ISUS DESTINUL NOSTRU, de Wilhelm Busch.

6 mai 2016 la 02:45 UTC+03 Nebunia e reversibilă 6 mai 2016 la 01:52 UTC+03

Poezie scrisă cu pixul pe hârtie Felix Rian-Constantinescu Am venit Am plecat Am plecat Am venit Viața Mamei s-o sfârșit Tata mi-o îmbătrânit Lumeantreagă o murit Și eu am înnebunit.

6 mai 2016 la 01:52 UTC+03 Poezie scrisă cu pixul pe hârtie Felix Rian-Constantinescu Am venit Am plecat Am plecat Am venit Viața Mamei s-o sfârșit Tata mi-o îmbătrânit Lumeantreagă o murit Și eu am înnebunit.

6 mai 2016 la 01:22 UTC+03 I am not a prince, I am just a beggar.

6 mai 2016 la 01:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=OFGgbT_VasI&hd=1 Every man is a prophet that kills himself.

6 mai 2016 la 01:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=OFGgbT_VasI&hd=1 Every man is a prophet that kills himself.

6 mai 2016 la 01:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=jGqrvn3q1oo&hd=1 Eu fetelor li-l dăruiam pe Bob Marley, domnule Cărtărescu. :) 6 mai 2016 la 00:57 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=yjoPWxmOCtc Profeții mei Avraam mă plânge Israel îmi dă să mănânc Moise mă judecă Ismael mă execută Yeșua îmi spune că voi că voi învia...

6 mai 2016 la 00:47 UTC+03 Chitara este endorfină.

6 mai 2016 la 00:42 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=AdKNlGfkyhc#t=207.390729 Bat la tobă și la bongo pe coarde, buhai la chitară clasică.

6 mai 2016 la 00:30 UTC+03 Cânt la Ella Fitzgerald ca un om de Neanderthal, dar devine addictive.

6 mai 2016 la 00:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=KSU3Fngm0tc When I really want to romance a woman, I folk her. :) 6 mai 2016 la 00:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=LG0ifeAWz6s Primăvara de la Praga. D-zeu la liber.

6 mai 2016 la 00:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=LG0ifeAWz6s Primăvara de la Praga. D-zeu la liber.

5 mai 2016 la 23:34 UTC+03 În Caraibe unde mănâncă mai mulți mai încape unul. Sunt Caraibean.

5 mai 2016 la 23:29 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=WCF2h5QHL1I&hd=1 Cel mai mistic cântec românesc.

5 mai 2016 la 23:29 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=WCF2h5QHL1I&hd=1 Cel mai mistic cântec românesc.

5 mai 2016 la 22:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Istorie pe scurt.

5 mai 2016 la 22:46 UTC+03 Holocaustul pe scurt In WW2 1/2 Europa a impuscat, gazat si ars in crematorii 6 milioane de evrei europeni si alti oameni considerati neoameni.

5 mai 2016 la 22:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

5 mai 2016 la 22:06 UTC+03 Well, me and Tom Sawyer had the spring fever, and had it bad, too; but it warn't any use to think about Tom trying to get away, because, as he said, his Aunt Polly wouldn't let him quit school and go traipsing off somers wasting time; so we was pretty blue. We was setting on the front steps one day about sundown talking this way, when out comes his aunt Polly with a letter in her hand and says: "Tom, I reckon you've got to pack up and go down to Arkansaw—your aunt Sally wants you." I 'most jumped out of my skin for joy. I reckoned Tom would fly at his aunt and hug her head off; but if you believe me he set there like a rock, and never said a word. It made me fit to cry to see him act so foolish, with such a noble chance as this opening up. Why, we might lose it if he didn't speak up and show he was thankful and grateful. But he set there and studied and studied till I was that distressed I didn't know what to do; then he says, very ca'm, and I could a shot him for it: "Well," he says, "I'm right down sorry, Aunt Polly, but I reckon I got to be excused—for the present." His aunt Polly was knocked so stupid and so mad at the cold impudence of it that she couldn't say a word for as much as a half a minute, and this gave me a chance to nudge Tom and whisper: "Ain't you got any sense? Sp'iling such a noble chance as this and throwing it away?" But he warn't disturbed. He mumbled back: "Huck Finn, do you want me to let her SEE how bad I want to go? Why, she'd begin to doubt, right away, and imagine a lot of sicknesses and dangers and objections, and first you know she'd take it all back. You lemme alone; I reckon I know how to work her." Now I never would 'a' thought of that. But he was right. Tom Sawyer was always right—the levelest head I ever see, and always AT himself and ready for anything you might spring on him. By this time his aunt Polly was all straight again, and she let fly. She says: "You'll be excused! YOU will! Well, I never heard the like of it in all my days! The idea of you talking like that to ME! Now take yourself off and pack your traps; and if I hear another word out of you about what you'll be excused from and what you won't, I lay I'LL excuse you— with a hickory!" She hit his head a thump with her thimble as we dodged by, and he let on to be whimpering as we struck for the stairs. Up in his room he hugged me, he was so out of his head for gladness because he was going traveling. And he says: "Before we get away she'll wish she hadn't let me go, but she won't

know any way to get around it now. After what she's said, her pride won't let her take it back." Tom was packed in ten minutes, all except what his aunt and Mary would finish up for him; then we waited ten more for her to get cooled down and sweet and gentle again; for Tom said it took her ten minutes to unruffle in times when half of her feathers was up, but twenty when they was all up, and this was one of the times when they was all up. Then we went down, being in a sweat to know what the letter said. She was setting there in a brown study, with it laying in her lap. - from Tom Sawyer, Detective - (1896), by Mark Twain.

5 mai 2016 la 21:03 UTC+03 Înainte să-mi termin de tuns barba am să scriu un text pentru care sunt pregătit să ȘI să mor de mâna fraților mei. SURA BĂRBII ÎN NUMELE LUI ALLAH MILOSTIV ÎNDURAT AM FOST MUJAHEDDIN CU MĂTĂNII PE MÂINI MII DE ANI ȘI AM UCIS CA MOISE ȘI ISMAEL PĂRINȚII MEI PENTRU EL D-ZEU ALLAH EL ELOHIM ELOAH AM UCIS ȘI AM FOST UCIS APOI IAR AM UCIS ȘI PRIVIND DIN CER DIN CARTE DIN ICOANE ȘI DIN IATAGANE SFINTE AM UCIS ACUM ÎMI TUND BARBA CU MÂNA ACOPERITĂ DE MĂTĂNII. 5 mai 2016 la 21:03 UTC+03 Înainte să-mi termin de tuns barba am să scriu un text pentru care sunt pregătit să ȘI să mor de mâna fraților mei. SURA BĂRBII ÎN NUMELE LUI ALLAH MILOSTIV ÎNDURAT AM FOST MUJAHEDDIN CU MĂTĂNII PE MÂINI MII DE ANI ȘI AM UCIS CA MOISE ȘI ISMAEL PĂRINȚII MEI PENTRU EL D-ZEU ALLAH EL ELOHIM ELOAH AM UCIS ȘI AM FOST UCIS APOI IAR AM UCIS ȘI PRIVIND DIN CER DIN CARTE DIN ICOANE ȘI DIN IATAGANE SFINTE AM UCIS ACUM ÎMI TUND BARBA CU MÂNA ACOPERITĂ DE MĂTĂNII. UN SINGUR POET E ÎNTREAGA UMMĂ ȘI DACĂ ESTE ADEVĂRAT CĂ POEZIA A VENIT PRIN ISMAEL ȘI DACĂ PROFETUL ESTE ADEVĂRAT ESTE PACE ÎN IATAGANELE CARE NE CAD DIN MÂINI CA NIȘTE MÂINI TĂIATE PENTRU A NU MAI FI RIDICATE NICIODATĂ ȘI CÂND VA VENI PACE VOM STA LÂNGĂ FOC ÎN PACE LÂNGĂ MARE ÎN MUNȚI SAU ÎN DEȘERT ȘI VOM SCRIE PENTRU COPIII NOȘTRI NEÎNVĂȚÂNDU-I RĂZBOIUL LE VOM SPUNE O MÂNĂ E MAI MULT DECÂT UN IATAGAN O MÂNĂ E MAI SFÂNTĂ.

5 mai 2016 la 20:54 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 5 mai 2016 la 20:30 UTC+03 Daca unii urla, unii trebuie sa vorbeasca.

5 mai 2016 la 20:21 UTC+03 Pentru cei mai multi parintii copiii le sunt papusi vii cu care se pot juca oricat de arbitrar.

5 mai 2016 la 19:42 UTC+03 De eliberezi ficatu Ești lovit ca Nimeni Altu'.

5 mai 2016 la 19:33 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=TLGWQfK-6DY&hd=1 5 mai 2016 la 17:17 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nelson Mandela.

5 mai 2016 la 17:12 UTC+03 Căci ce e munca decât un dulce vis al vieții?

5 mai 2016 la 16:13 UTC+03 On the Sculptural Ensemble The Gate of Heaven of Cojocna Felix RianConstantinescu One year since the death of the Postmodern writer Umberto Eco, the sculptural ensemble The Gate of Heaven is an open work. Three crosses, worked maiastru as sheperd-pipes, but perfectly functional, guard a three semispheric trees huge as the sky the entrance in the common. The Sculptor is a Master, making us see in our Romanian - Roman - crosses visions of the souls of the Philocalia, that cross ladder that in my interpretation is Christ, from Henry Moore, our brother, Brâncuși, the Father of all, the lonesome Giacometti, the poor and holy crosses of wood for confession of our thousand of Orthodox years, the crosses of the soldiers that left for the front and never did succeed to return home deplored by Ernest Hemingway, the one that had seen all, our everyday crosses through which we are tortured and redeemed, the tomb crosses of our parents and children. The ensemble, megalithic, if we can call it thus, of unwed youth fir trees which became giant tomb crosses of giants, seem to be worked by our great Ovidiu Maitec, as if some trees decided evolutionistically because of the diamond of salt under de village to grow as crosses. In my vision Christa is the ladder of Gherla with the saved sinner close to his chest and with the tortured existentialist overdone by doubts. The crosses are so miniated that they seem to be men, and on the maitecian ladder only the soul can climb up to heaven, and the unbeliever is separated by the road as in the sacred Voroneț of the holy Moldova. In the closing I will give a quote, because as Borges said in The Book of Sand, what is the language but a system of quotes? "-11 elegies is my only lived book. If i were to write it again it would be the only book i would adamantly refuse to rewrite. It costed too much. Today I look at 11 elegies how doctor Barnard looks at the pacient Blaiberg. I keep asking myself: it keeps in it the heart of then? When it will reject it? -Actually, the 11 elegies are 12. Why 11, when at the count we get 12? -I wanted to name my book 11 elegies or The Secret Supper... -Where there were 12... -Yes, but among them was also Judas.

Otherwise I must let you know that if I had knowledge of a superb glass-icon (which I saw recently) representing The Secret Supper in another way I would had composed my book of those times, of course not now, entitling it 3 elegies."

(Interview with Nichita Stănescu, taken by Adrian Păunescu, in the book UNDER THE QUESTION MARK, by Adrian Păunescu) Thus I dare to name the Golgotha of Cojocna, 3 elegies.

5 mai 2016 la 15:05 UTC+03 Despre ansamblul sculptural Poarta Cerului din Cojocna Felix RianConstantinescu La un an de la moartea scriitorului postmodern Umberto Eco,

ansamblul sculptural Poarta Cerului este o operă deschisă. Trei cruci, lucrate măiastru ca niște fluiere dar perfect funcționale, străjuiesc ca trei copaci rotați mari cât cerul intrarea în comună. Sculptorul este un maestru, făcându-ne să vedem în crucile noastre românești - romane - viziuni din sufletele Filocaliei, acea cruce scară care in interpretarea mea este Cristos, din Henry Moore, fratele nostru, Brâncuși, părintele tuturor, singuraticul Giacometti, crucile sărace și sfinte de spovedanie ale miilor noștri de ani ortodocși, crucile soldaților care au plecat pe front și n-au mai reușit să se întoarcă acasă deplânși de Ernest Hemingway, cel care a văzut totul, crucile noastre de zi cu zi prin care ne chinuim și ne mântuim, crucile de mormânt ale părinților și copiilor noștri.

Ansamblul, megalitic, dacă poate fi numit așa, de brazi de tineri nenuntiți care au devenit cruci de mormânt uriașe de uriași, par a fi lucrate de marele nostru Ovidiu Maitec, de parcă niște copaci ar fi decis evoluționist datorită diamantului de sare de sub sat să crească drept cruci. În viziunea mea Cristos este scara Gherlei cu păcătosul mântuit aproape de pieptul său și cu existențialistul torturat nemântuit de îndoieli. Crucile sunt atât de miniate încât parcă ar fi oameni, iar pe scara maiteciană doar sufletul poate urca până în cer, iar pe necredincios îl separă drumul ca la Voronețul sacru al Moldovei sfinte. În încheiere voi da un citat pentru că după cum spunea Borges în Cartea de Nisip ce e limba decât un sistem de citate? „-11 elegii este singura mea carte trăită. Dacă ar fi s-o mai scriu o dată ar fi singura carte pe care aș refuza categoric să o mai scriu. A costat prea scump. Astăzi mă uit la 11 elegii cum se uită doctorul Barnard la pacientul Blaiberg. Mă tot întreb: mai ține-n ea inima de atunci? Când o va respinge? -De fapt, cele 11 elegii sunt 12. De ce 11, când la numărătoare ies 12? -Voiam să-mi intitulez cartea 11 elegii sau Cina cea de taină... - Unde erau 12... -Da, dar printre ei se afla și Iuda. De altfel să știi că dac-aș fi avut cunoștință de o superbă icoană pe sticlă (pe care de curând am văzut-o) reprezentând Cina cea de taină, altfel mi-aș fi compus poate cartea de-atunci, bineînțeles nu acum, intitulând-o 3 elegii.” (Interviu cu Nichita Stănescu, luat de Adrian Păunescu, în cartea SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII, de Adrian Păunescu) Astfel îmi permit să numesc Golgota de la Cojocna, 3 elegii.

5 mai 2016 la 14:26 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=PuvONUFArdI&hd=1 5 mai 2016 la 13:31 UTC+03 Liviu made, through the three crosses, something good and beautiful, which marks Christianly the entrance in the common. The gate of life shows that he cares to the village in which he was born, Cara. Through crosses, the faith in Lord Christ is not forgotten, in Resurrection. Especially today the youth can return to the faith, through the example that we give, as parents and grandparents. Sevedean Viorica and Ion, retired, Cara. From our journeys, from the roads through life we retain some instants, images that ar not necessarily the greatest and most beautiful constructions, objects or geographical spaces, but there are moments of illumination, very corners of paradise which our soul

meets and mind receives the confirmation that it is on the road we must to cross in life. I wish that this space of the entrance to the common of Cojocna to become, through The Gate of Life, an enlightened place, a corner of paradise and a gate to heaven. Bolgar Dana Maria, pedagogue.

5 mai 2016 la 13:25 UTC+03 Doamna doctor şi îngerii Povestire dedicată frăţiorului meu avortat Era puţină zăpadă pe Carităţii, una din străzile rezidenţiale ale oraşului. Amurgea şi strada începea câte puţin să se albăstrească. Strada era nespus de frumoasă cu case mari, luxoase, opere de arhitectură. Era cu atât mai frumoasă cu cât mai era o noapte şi se intra în săptămâna Crăciunului. Dar într-una din case, la numărul 2, casa într-adevăr cea mai frumoasă, Crăciunul se sfârşea imediat după poartă.

Deşi nu exista nici o diferenţă vizibilă între casa cea frumoasă şi cele învecinate, în plan invizibil suferinţa acoperea totul cu talazurile ei parcă nemărginite, izolând casa de restul lumii încă murmurând colindul sărbătorilor, ca de pe fundul unei mări de parcă str. Carităţii nr. 2 ar fi fost un loc pierdut pentru totdeauna asemeni Titanicului sub valuri imense, mai mari decât uriaşele meduze, mai mari decât giganticele negre cozi de balene orca, mai mare decât constelaţiile expresioniste pe care nici unul dintre noi nu le atinge decât în vise.

Casa frumoasă de pe strada Carităţii era unul din cercurile concentrice ale infernului pentru un suflet bătrân şi uitat, un infern zidit cu propriile mâini, din proprii bani, din propria muncă de medic de chiuretaje. Casa aceasta frumoasă era infernul doamnei doctor Felicia Sprie, era locul unei suferinţe extreme ce nu poate încăpea în acest biet introitus de povestire. Într-adevăr privit din perspectiva acestei case întregul oraş era parcă unul din oraşele habsburge ale Recviemului latin al lui Wolfgang Gottlieb Amadeus Mozart, un oraş în care zăpada era uneori veşnică şi stelele erau lacrimi. În curtea casei lângă poartă stăteau rânduite nenumărate sticle scumpe de alcool, goale. Tot conţinutul lor trecuse prin inima doamnei doctor Felicia, anesteziindu-i sufletul pentru încă o noapte şi încă una şi iarăşi una şi iarăşi una, îngenunchiindu-i sufletul în faţa uitării. Pe strada Carităţii era seară de safir şi avea să fie noapte de safir negru.

Deja era seara acum şi avea să fie noapte. Avea să fie întuneric şi ea în cele din urmă va renunţa să vegheze, obosită şi singură în toată casa aceea uriaşă şi se va pune în pat sperând că va dormi. Sperând ca va trece şi o noapte liniştită peste sufletul ei bătrân. Sperând, încă sperând. Sperând că poate noaptea aceasta nu vor veni. Doamna doctor Felicia stătea la masa din bucătărie plângând.

Amintindu-şi tăcerea care venea la ea noaptea, tăcerea lor. Amintindu-şi cum, stând în pat, sperând că va putea să doarmă cum tăcerea venea la ea. Cum intră pe sub pervaz sute de îngeri, micuţi cu hăinuţă albă. Toţi de aceeaşi înălţime.

Intră şi prin uşa pe care se asigurase înainte că o închisese. Vin sute, poate mii de îngeri, la căpătâiul patului ei umplând camera de tăcere în timp ce ea bea sticlă după sticlă râcâind etichetele. Toţi tac şi o privesc şi deşi sunt nişte îngeri cereşti, frumoşi, au o tristeţe tăcută pecum celei purtate de copilul Søren Kierkegaard care parcă spune că asemeni fetiţei cu chibrituri din povestea lui

Andersen că nu se gândesc la frumuseţe. Sunt îngeri coborâţi din cer dar nu au ochi, în loc de ochi au două găvane goale. Şi toţi o privesc cu găvanele goale, tăcând. Şi după ce bea două sticle, două sticle jumătate pleacă, ieşind pe sub pervaz şi prin uşă. Şi rămâne în sfârşit singură, doar sticla o mai are în mână şi doar amintirea îngerilor în suflet. Uneori spera ca poate va bea atât încât va ajunge în comă şi va muri fiindcă e singură în toată casa. Alteori se gândea oare ce bloc din oraş e mai înalt, de pe care va putea pleca dintre îngerii aceştia nevinovaţi care tac în jurul ei, privind-o fără ochi. Doamna doctor Felicia stătea la masa din bucătărie pe care nu se afla decât o sticlă de rom gândindu-se că încă nu e aşa de rău, mai rău va fi la noapte când vor veni iarăşi şi o vor privi cu ochii lor goi. Atunci va fi un iad, pe care nu ştia cât îl mai putea suporta. Un iad fără uşi. Când va privi în jurul camerei vor fi acolo, toţi îngerii aceia nevinovaţi, alţi inocenţi masacraţi de ea şi de toţi părinţii lor. Felicia tresări ridicându-şi capul de pe braţul întins pe masa lungă din bucătărie şi privi în jur. Era seara de Ajunul Crăciunului. Visase. Privi prin fereastră poarta încercând să-şi amintească dacă o încuiase. Avusese un vis urât. Nu avea chef de colindători. Visul ei urât. Casa asta pustie, sufletul ăsta vid sunt antipozii colindelor, se gândi. Îngrozitorul vis al vieţii ei. Dar totuşi era o schimbare, în vis era ca înainte. De fapt acum nu mai era ca-n vis. Trecutul o schimbase. Îşi ceruse iertare. Îşi ceruse iertare de la fiecare copil avortat în parte. Îşi ceruse iertare de la mii de copii. Îşi ceruse iertare de la Dumnezeu. Îşi ceruse iertare de la Dumnezeu care e doar unul. Totul se schimbase nu? Îşi ceruse iertare! Îşi ceruse iertare ca un om îngropat de viu.

Da, da… Seara de Ajun trecu la masa din bucătărie cu o sticlă de băutură nedesfăcută uitată înainte. Nu mai băuse nimic de aproape trei zile. Aţipi iarăşi puţin fără să-şi dea seama, cu capul pe masă. Într-un târziu se ridică şi merse cu paşi târşâiţi prin sufragerie, urcă treptele merse pe coridor intră în camera ei de dormit închise uşa după ea şi se puse cu un oftat disperat în pat. Îi părea rău, îi părea atât de rău. Atunci nu-şi dăduse seama ce face, doar acum când nu ma pai putea face nimic vedea ce sunt avorturile de fapt, un genocid. Acum îşi amintea nenumărate feţe de oameni care veniseră la ea la cabinet de-a lungul anilor şi chipurile lor îi bântuiau sufletul aşa cum uneori se plimba şi ea prin casă, deznădăjduită. Îi părea atât de rău. Preotul ăla sectar pe care îl chemase la ea cu ceva timp în urmă îi spusese să se roage lui Dumnezeu. Îi spusese o propoziţie din Biblie: “Veniţi la Mine voi toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre.” Dumnezeu a spus asta. Cine e Dumnezeu, care e toată treaba asta cu Dumnezeu? De ce toţi oamenii vorbesc despre El? Cine e Dumnezeul ăsta? Stând în pat disperată, cu moartea infiltrându-i încet puţinele vise care îi mai rămăseseră spuse câteva cuvinte şi în timp ce auzi nişte colindători trecând pe stradă şi apoi cântând la familia doamnei Rohianu sufletul i se sparse în constelaţii umplând camera de aştri şi lumină de stele. Simţea o mare bucurie, ar fi vrut să meargă afară şi să le spună colindătorilor să vină şi la casa ei dar nu prea putea, era siderată privind micuţele stele răspândite prin aerul camerei ei, privind sufletul ei, privind în sufletul ei. Camera ei era presărată de

stele adunate în constelaţii tridimensionale, cele mai mari strălucind geometric în cruce gradată, având între ele talazuri de praf stelar. Sufletul ei era un mic univers conţinut în vidul parcă fără margini al camerei ei. Putea distinge câteva constelaţii din cerul sufletului ei. Un crin în şase colţuri, o cruce grecească, un peşte care îi umplea toată camera şi o constelaţie sferică precum o stea uriaşă făcută dintr-o aglomerare de alte stele. Însă toate aceste stele şi constelaţii erau nemişcate, de fapt se mişcau imperceptibil, asemeni universului. Totul era atât de minunat încât nu poate fi povestit. Sufletul ei era înaintea ei în noapte, luminând întunericul încăperii asemeni unui cer înstelat, pâlpâind. Totul era atât de minunat încât nu poate fi povestit. Putea distinge câteva constelaţii din cerul sufletului ei. Sufletul i se sparse în constelaţii umplând camera de aştri şi lumină de stele. Şi iarăşi intrară. Intrară pe sub pervaz sute de îngeri, micuţi cu hăinuţă albă. Toţi de aceeaşi înălţime. Intră şi prin uşa pe care se asigurase înainte că o închisese. Vin sute, poate mii de îngeri, la căpătâiul patului ei umplând camera de tăcere în timp ce ea altădată bea sticlă după sticlă râcâind etichetele. Toţi tac şi o privesc şi deşi sunt nişte îngeri cereşti, frumoşi, au o tristeţe tăcută pecum celei purtate de copilul Søren Kierkegaard care parcă spune că asemeni fetiţei cu chibrituri din povestea lui Andersen că nu se gândesc la frumuseţe. Sunt îngeri coborâţi din cer dar nu au ochi, în loc de ochi au două găvane goale. Şi toţi o privesc cu găvanele goale, tăcând. Şi în Seara de Ajun în camera ei fără brad împodobit şi fără instalaţie pâlpâiau stelele sufletului ei şi îngerii trecutului ei.

Camera ei strălucea ca o epifanie şi doamna doctor Felicia spuse asemeni odată bietei Dalida, însă pentru altceva: -Iertaţi-mă! Îngerii dădură din aripile lor acoperite de pene albe şi se ridicară pe rând în văzduhul camerei. Merseră la constelaţiile care izvorâseră din sufletul femeii. Luară câte o stea în palmă, apoi alta şi şi le puseră în găvanele goale, văzând. Văzând acum cu ochi de îngeri, celeşti. Acum erau îngeri ca toţi îngerii. Toţi acum vedeau şi zburând printre constelaţiile din încăpere începură să cânte cu glasuri cristaline de copii un colind nemaiauzit, un colind de lacrimi şi bucurie, serioşi asemeni unor copilaşi, însă veseli cum pot fi doar copiii şi dând din aripi. Nu ştia în ce limbă cântă dar îi înţelegea. Tradus era un singur vers: Auzi-i pe îngeri cântând. Semăna foarte mult cu un cântec copilăresc, o colindă cântată de copiii Pământului în Seara de Ajun de Naştere. Însă ei sunt îngeri coborâţi din cer şi în loc de ochi au câte două stele, căci stelele sunt ochii îngerilor. Doamnei doctor Felicia i se păru că parcă mai aude frumosul colind al îngerilor când îngerii plecară de la ea pentru totdeauna ca să se întoarcă în cer şi stelele rămase asemeni portocalelor rămase pe ramurile bradului de Crăciun i se întoarseră iarăşi în piept şi totul se stinse, luminile dispărând şi camera femeii cufundându-se în întuneric şi nemaifiind luminată decât de pâlpâirea tainică a cerului înstelat de Decembrie. Doamna doctor adormi suspinând prin somn cu obrazul încă murdar de lacrimi uscate.

Fusese iertată.

5 mai 2016 la 13:07 UTC+03

Eu am vorbit proorocilor, am dat o mulțime de vedenii, și am spus pilde prin prooroci. - Hosea.

5 mai 2016 la 02:13 UTC+03 APEIRON - SPRING-ABYSS POINT by Raul Constantinescu To shake hand with a shadow of light by day by night so the core of the Moon tracks you inside and inside would absorb you the line of unlived lives from past future ]n the core of the heart of the world like event darkness would suck you in emptinesses towards the zero point - apeiron - from where go and recome all life's directions on the unseen art of you the new adam only for the eternal second in which the divine finger touches yours writing's secret in without end in light engoddening 5 mai 2016 la 02:05 UTC+03 One more translation and then bed.

5 mai 2016 la 01:52 UTC+03 Now that I think seriously, it seems that my aunt had much sensibility and this thing is, in itself, a painful asset. She sat for hour unmoved, sightseing at the mountains afar without speaking a word. Her life store was unnoticeable. Her Father inherited from his parents the orchard. And they inherited it too from their parents. From generation to generation medlars were the great problem of the house. Nor the olives orchards, nor the vineyards and fields hadn't this much value as the medlars. And, at least if it were a distinguished variety the medlar!

The fruit doesn't get well to ripe and rots. It si a hard and feeble fruit. This is how it considered at least. They lived in those times in the city. There were there in the house theFather - the doctor - and Father's Mother and brother. Now none of them is alive. This is death's deed. You are not sure of life of one moment to another. She took for husband the man they told her to take. - I.M. Panayotopoulos, The Medlars.

5 mai 2016 la 01:41 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=lS2nX4fuzqc&hd=1 5 mai 2016 la 01:13 UTC+03 Daca esti civilizat nu te bate cu barbarii.

5 mai 2016 la 00:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Rabbi Wolpe.

5 mai 2016 la 00:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Bob Ricci.

5 mai 2016 la 00:13 UTC+03 Geniu tulburand un paianjen Un paianjen calca langa perete Geniul il priveste cu ochi pllini de intelegere Isi intinde mana paianjen tremurand langa paianjen Atingandu-i un deget cu degetul si paianjenul moare ca o fata Fugind apoi speriat de uriasul paianjen Si frematand tulburat Apoi singuratate.

4 mai 2016 la 23:11 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=zoMYU_nOGNg&hd=1 4 mai 2016 la 21:22 UTC+03

Am scris anul trecut o carte de care poate fi numită literatură conceptuală, ceva ce nu am mai întâlnit până acum nici unde. Cartea este deosebită din toate punctele de vedere. Tatăl meu spune că e o aberație și deasemenea că evreii nu interesează pe nimeni, cel puțin nu pe el. Vreau să vă arăt schimbul de e-mailuri pe care l-am avut cu The New Yorker, cea mai importantă revistă de cultură din New York și din Statele Unite ale Americii. 1. Good morning, my name is Constantinescu Felix-Gelu, I wrrite under the pseudonym of Felix RianConstantinescu, and I want to send you another manuscript, entitled "6000000", a book which is a literary mausoleum for the victims of the Holocaust. G-D bless you, Respectfully, Felix, Romania 2. Dear Felix, We regret that we are unable to use the enclosed material. Thank you for giving us the opportunity to consider it. Sincerely, The Editors După cum se poate vedea editorii nu mi-au concediat cartea ca fiind fără valoare. În ea orice victimă a Holocaustului evreiesc își are locul său pe care nu i-l poate lua nimeni. Fiecare stea în șase colțuri, fiecare Maghen-David, fiecare stea a lui David, fiecare stea galbenă e o stea neagră, fiecare asterisc în șase colțuri e un om, eu un evreu fără mormânt.

Vreau să-mi public cartea într-un singur exemplar, ca un evangheliar al celui de al doilea război mondial și și așa sunt persecutat de Dumnezeu, de tatăl meu.

4 mai 2016 la 20:46 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=xgsVgQbVl5w 4 mai 2016 la 20:36 UTC+03 http://www.idea.ro/revista/?q=ro/node/40&articol=451 4 mai 2016 la 20:24 UTC+03 M-am apucat să-i traduc toate cărțile în trei limbi și tata mă chinuie și își bate joc de mine. Mă pune pe cruce. Asta-i mulțumirea care o am.

4 mai 2016 la 20:09 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Moisei 4 mai 2016 la 20:09 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Moisei 4 mai 2016 la 19:11 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=IDRcyPuqnFE&hd=1 4 mai 2016 la 19:07 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Du%C8%9Bescu 4 mai 2016 la 18:26 UTC+03 Mulțumesc.

4 mai 2016 la 18:10 UTC+03 Îmi persecută netu comuniștii pentru că merge tastele prea repede. Dacă ar putea mi-ar da shut-down la tot curentul numai să nu mai scriu. Io m-am bucurat. În sfârșit devenisem cineva în satul Beiuș. Da' cu limba latină ce-au avut?

4 mai 2016 la 17:24 UTC+03 AVE! autem Raul Constantinescu Amate lector, hic et nunc, liberum ad meus versum esse! tardus venit, ad tuum benevolentiae semper; tuus poetus tuum modus, Orpheum infernum damnare integer, ad tuum tuus remnantum... itaque

in arcadia ego fuit... solum de hades oro hodie; elisiorum campi ombriis et asphodeliis solus silentium non auditum; ineffabilis numen - non locus sermo; memoriis paenitetiis vivemus singulus mundiis fraterorum; unum pons sermonis semilliis sunt; accipiunt quod tuum agri maturum! Ave! 2005-2006 4 mai 2016 la 16:56 UTC+03 Are you reading a racy book? (gasps for air) It's not racy at all! It's just a sentimental love story... - Miss Kenton.

4 mai 2016 la 16:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Thomas C. Moffatt.

4 mai 2016 la 16:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8wGUvBELwRU 4 mai 2016 la 16:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8wGUvBELwRU 4 mai 2016 la 16:16 UTC+03 La multe reviste le convine să faci muncă de negru și să le trimiți traduceri lux cu portretele poeților, dar dacă vine vorba să publice ceva de-al tău în graiul românesc își bat joc de tine.

4 mai 2016 la 16:03 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=du9x5TT3rDs Ce tare. Am cartea, numa s-o primesc înapoi soon.

4 mai 2016 la 15:51 UTC+03 G-d, writ and rock and roll.

4 mai 2016 la 15:51 UTC+03 G-d, writ and rock and roll.

4 mai 2016 la 15:26 UTC+03 DAda e-mail Felix Rian-Constantinescu I. Et moi: Bună ziua, Hristos a înviat, Vă trimit o povestire cu speranța că va fi publicată în Țara Moldovei. Cu drag, Felix Moldavie: Stimate domnule Constantinescu, Vă mulțumim pentru dorinţa de a fi publicat în Ţara Moldovei, dar, din păcate, portofoliul nostru este extrem de încărcat, iar apariţia la trei luni nu ne ajută să dăm curs tuturor solicitărilor. Et moi: Adevarat a Inviat! Et moi: Ar trebui sa-ti fie rusine, Roma. Pe jos am venit pana la tine. Punkt. II. Luptă în iad și cer în capul lui Ieremia Iadul: Chiar și tu Pașur, și toți cei ce locuiesc în casa ta, Veți merge la Babilon în robie; Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, Tu și toți prietenii tăi, Cărora le-ai proorocit minciuni. Cerul: Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Care încerci pe cel drept, care Pătrunzi rărunchii și inimile Fă-mă să văd răzbunarea ta Împotriva lor! Căci ție îmi încredințez Pricina.

4 mai 2016 la 15:26 UTC+03 DAda e-mail Felix Rian-Constantinescu I. Et moi: Bună ziua, Hristos a înviat, Vă trimit o povestire cu speranța că va fi publicată în Țara Moldovei. Cu drag, Felix Moldavie: Stimate domnule Constantinescu, Vă mulțumim pentru dorinţa de a fi publicat în Ţara Moldovei, dar, din păcate, portofoliul nostru este extrem de încărcat, iar apariţia la trei luni nu ne ajută să dăm curs tuturor solicitărilor. Et

moi: Adevarat a Inviat! Et moi: Ar trebui sa-ti fie rusine, Roma. Pe jos am venit pana la tine. Punkt. II. Luptă în iad și cer în capul lui Ieremia Iadul: Chiar și tu Pașur, și toți cei ce locuiesc în casa ta, Veți merge la Babilon în robie; Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, Tu și toți prietenii tăi, Cărora le-ai proorocit minciuni. Cerul: Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Care încerci pe cel drept, care Pătrunzi rărunchii și inimile Fă-mă să văd răzbunarea ta Împotriva lor! Căci ție îmi încredințez Pricina.

4 mai 2016 la 14:33 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Curitiba.

4 mai 2016 la 14:23 UTC+03 Au vocea in mijloc si glas miorlait pentru aceasta isi vor auzi plansetele cand nu voi mai fi sa-i aud, spune yhwh.

4 mai 2016 la 01:23 UTC+03 Am spus-o și o repet. Sistemul punitiv bazat pe închisori este din sclavagism, o barbarie. Cred că am vorbit destul de deslușit despre posibile soluționări spre alte soluționări. Trebuie ca atât călăul cât și executatul să evolueze în minte în primul rând, iar pedeapsa penitenciară să fie terapie și să dureze doar până la reabilitarea psihică și morală a individului. Au mai scris și alții în secolul XIX mi se pare cărți întregi, am citit în 1001 cărți.

4 mai 2016 la 01:04 UTC+03 Cei trei colegi ai mei decebaliști nu sunt atât de vinovați. Ei doar au eliberat un instinct ucigaș prezent în fiecare dintre noi, de la Hitler la Papă. E mai puțin important ca acești colegi sau cei ca ei să facă penitență, deși ca penitență spirituală și atât e important, dar ce e cu adevăratplin de semnificație e ca instinctele noastre de commedia del'arte să fie nu sublimate ci domolite ca un cal turbat.

4 mai 2016 la 01:04 UTC+03 Cei trei colegi ai mei nu sunt atât de vinovați. Ei doar au eliberat un instinct ucigaș prezent în fiecare dintre noi, de la Hitler la Papă. E mai puțin important ca acești colegi sau cei ca ei să facă penitență, deși ca penitență spirituală și atât e important, dar ce e cu adevărat plin de semnificație e ca instinctele noastre de commedia del'arte să fie nu sublimate ci domolite ca un cal turbat. Toată umanitatea e bolnavă nu doar câțiva păcătoși.

4 mai 2016 la 00:50 UTC+03 Hadith Muhammad a înviat și le-a spus mecanilor De ce să mă duc la biserică Să-mi duc lacrimile și sângele pentru împărtășanie Și să mi se spună suferința ta nu atârnă în cântar? Să mi se spună că trebuie să aduc arginți și dumnezei de argint? Să mi se spună în fiecare zi sfântă să privesc în sus? Ce să caut la piatra Mekkăi Să sărut oasele morților? Nu mergeți voi la adunările voastre satanice de tunete și sânge Pierdeți-vă voi sufletul în fiecare săptămână Spuneți voi că sunteți sfinți A spus Muhammad De două mii de ani Dumnezeu e cerșetor nu rege.

4 mai 2016 la 00:50 UTC+03

Hadith Muhammad a înviat și le-a spus mecanilor De ce să mă duc la biserică Să-mi duc lacrimile și sângele pentru împărtășanie Și să mi se spună suferința ta nu atârnă în cântar? Să mi se spună că trebuie să aduc arginți și dumnezei de argint? Să mi se spună în fiecare zi sfântă să privesc în sus?

4 mai 2016 la 00:38 UTC+03 Facebook makes showmen of us all. It should stop.

4 mai 2016 la 00:15 UTC+03 MORER LESSER by Raul Constantinescu Hidden innerworlds unspoken a life through the nets faster slower ripens the fruit of the soul in light in shadow richer poorer close far corer barker weddining immortening· emptier fullyer more honey more gall more peek more steep both right both crossed lilier thornier morer lesser 15.03.2006 (From HERALDS OF SILENCE (verse), 2007, page 64) 4 mai 2016 la 00:15 UTC+03 Morer lesser Îmi place · Răspunde · 7 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Hidden innerworlds unspoken Îmi place · Răspunde · 6 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu a life through the nets Îmi place · Răspunde · 6 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu faster slower Îmi place · Răspunde · 6 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu ripens the fruit of the soul in light in shadow richer poorer close far corer barker weddining immortening· emptier fullyer more honey more gall more peek more steep both right both crossed lilier thornier morer lesser by Raul Constantinescu 15.03.2006 3 mai 2016 la 22:54 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=sM2x90x0UJs&hd=1 3 mai 2016 la 22:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Nm-KOlGHMEc&hd=1 3 mai 2016 la 22:02 UTC+03 La Abația Furness de William Wordsworth Bine că voi muncitori în drum de fier AICI V-ați retras pentru odihna de amiezi. Stau, umblă Pintre Ruine, dar vorbe-n vânt N-aud; toți sunt legați de-un suflet grav; Și dintr-un glas un Imn cu sunet melodic Mai sfinte încă odată de mult apusa Carte Și alintă vechiul sepulcral pământ, în jur. Alții privesc în sus, și cu ochi țintă admiră Acel amplu arc, întrebându-se cum a fost ridicat Să-și țină, așa sus în văzduh, puterea și grația: Tot pare să simtă spiritul locului, Și prin reverența comună Dumnezeu e rugat: Barbari profani, nu stați înfruntați, Când astfel acești oameni simpli sunt mișcați!

3 mai 2016 la 21:23 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pocu%C8%9Bia 3 mai 2016 la 21:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5Bkg0hxEiE4 3 mai 2016 la 20:30 UTC+03

De ce să se publice cărți dacă oamenii nu mai știu nici să pună cratima? E ridicol. Sunt maestrul unui meșteșug uitat. Oamenii în viitor nu vor mai folosi alfabetul sau ideogramele, ci vor gândi în limbajul de diagrame ale testelor pentru coeficienturi de inteligență. Odă (în metru antic) va fi imposibil de tradus pentru că oamenii vor fi zei.

3 mai 2016 la 20:27 UTC+03 Ar trebui să traducă daimonul meu povestirea despre Ermioni din Naxos. Poate va veni.

3 mai 2016 la 20:27 UTC+03 Ar trebui să traducă daimonul meu povestirea despre Ermioni din Naxos. Poate va veni.

3 mai 2016 la 20:16 UTC+03 Magia răscrucilor Orei de câte ori merg la o răscruce tac și mă opresc din cânt și rugăciuni Sunt spirite acolo cerșindu-ți sufletul Sunt spirite neliniștite și triste moarte Tac la orice răscruce speriat de șoapte Răscrucile nu sunt un loc prin care să treci Scyla și Caribda cu tunet de fulger de moară În răscruci trebuie să alegi iar cine ești.

3 mai 2016 la 20:16 UTC+03 Magia răscrucilor Ori de câte ori merg la o tainică răscruce Tac și mă opresc din cânt și rugăciuni Sunt spirite acolo cerșindu-ți sufletul Sunt spirite neliniștite și triste murite Tac la orice răscruce speriat de șoapte Răscrucile nu sunt un loc prin care să treci Scyla și Caribda cu tunet de fulger de moară În răscruci trebuie să alegi iar cine ești.

3 mai 2016 la 20:02 UTC+03 Mare supărare Hai la adunare.

3 mai 2016 la 19:56 UTC+03 Occident - teză China - antiteză Viitor- sinteză.

3 mai 2016 la 19:29 UTC+03 China Din punct de vedere al economiei politice, cea mai avansată civilizație a prezentului este China, ce practică un amestec de socialism cu economie liberă.

Problemele Chinei sunt lipsa de libertate a cetățenilor, a minorităților și a teritoriilor ocupate plus războiul hot cu Taiwan. Cristos a spus că trebuie să ne mulțumim cu puțin. În societatea globală a viitorului nu vor mai fi milionari. De cum vom găsi un socialism care să funcționeze. Și Regina Angliei va trebui să fie asemeni lui Tolstoi. de exemplu printre altele eu sunt inventator. Eu nu vreau ă fac precum Edison și să devin un oligarh plutocrat întunecat ci vreau ca statul socialist și funcționabil să-mi folosească invențiile iar eu să le mănânc și atât.

Nu vi se pare mai just decât trilioanele lui Gates, adunate de ani de zile doar pentru putere? Honestly, is not like Mr. gates is a bad man, just his millions.

3 mai 2016 la 19:01 UTC+03 Sunt în al treilea an de pusnicie și încep să mă limpezesc. Mă gândeam și azi noapte. Acum sunt în punctul în care am auzit în YHWH susurul blând și subțire ceea ce e un lucru bun. Am ajuns să văd partea delicată a lui YHWH nu doar cea

nebună, văzută de popor și oameni. De asmenea am ajuns la punctul în care să văd în oameni doar ignoranță. Lumea se împarte în patru categorii. Bun, care e unul, înțelepți care sunt puțini, proști care sunt mulți și rău care e tot unul. Ce să zic am descoperit cea mai puternică rugăciune din lume, potrivită doar pentru mine. Ar prăji mintea oricărui altcuiva ar spune-o afară de copiii sfinți, fie jidov sau călugăr.

3 mai 2016 la 19:01 UTC+03 III Sunt în al treilea an de pusnicie și încep să mă limpezesc. Mă gândeam și azi noapte. Acum sunt în punctul în care am auzit în YHWH susurul blând și subțire ceea ce e un lucru bun. Am ajuns să văd partea delicată a lui YHWH nu doar cea nebună, văzută de popor și oameni. De asmenea am ajuns la punctul în care să văd în oameni doar ignoranță. Lumea se împarte în patru categorii. Bun, care e unul, înțelepți care sunt puțini, proști care sunt mulți și rău care e tot unul. Ce să zic am descoperit cea mai puternică rugăciune din lume, potrivită doar pentru mine. Ar prăji mintea oricărui altcuiva ar spune-o afară de copiii sfinți, fie jidov sau călugăr.

3 mai 2016 la 18:46 UTC+03 Adevăr În viață nu e nimeni vinovat Și nimeni nevinovat Degeaba căutăm vinovații Și nevinovații. Nu există. Răspunsurile vin În nebunia eternității. Să ne ferească D-zeu de ea.

3 mai 2016 la 18:36 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=vMKicBqBNBs&hd=1 3 mai 2016 la 18:24 UTC+03 Io Felix din Păclișa, șărb fiu de-al lui Constantin cel Mare, eliberatorul Bisericii, dau partea mea de de pământ fratelui meu Ștefan și partea mea din casa părintească de la Hațeg pentru ca muierea lui să le vândă și să cheltuie banii cum va socoti de cuviință. Azi scris în ziua de trei Maiu anul 5776, anul jidovilor în oropsitul sat Păclișa de Munte.

3 mai 2016 la 18:24 UTC+03 Io Felix din Păclișa, șărb fiu de-al lui Constantin cel Mare, eliberatorul Bisericii, dau partea mea de de pământ fratelui meu Ștefan și partea mea din casa părintească de la Hațeg pentru ca muierea lui să le vândă și să cheltuie banii cum va socoti de cuviință. Azi scris în ziua de trei Maiu anul 5776, anul jidovilor în oropsitul sat Păclișa de Munte.

3 mai 2016 la 18:16 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=e1sOLdefxqA&hd=1 3 mai 2016 la 18:07 UTC+03 Șurub fix. Piulița e obișnuita, dar spirala șurubului e un șir de piramide minuscule. Șurubul trebuie făcut din metale dure, eventual titan.

3 mai 2016 la 18:07 UTC+03 Șurub fix. Piulița e obișnuita, dar spirala șurubului e un șir de piramide minuscule. Șurubul trebuie făcut din metale dure, eventual titan.

3 mai 2016 la 05:33 UTC+03

Ce povești au românii, ce popor, ce istorie și ce proști care nu mai știu nimic.

3 mai 2016 la 05:29 UTC+03 Sunt un Sfinx care vă pune o enigmă în ochi, Era Ieremia rău? Nu Ieremia Movilă, Yrmiahu.

3 mai 2016 la 05:28 UTC+03 Românul care nu-i deștept, e prost.

3 mai 2016 la 04:11 UTC+03 Fără comentarii! Lectură plăcută!

3 mai 2016 la 04:05 UTC+03 Un Basarab universal!!!

3 mai 2016 la 04:00 UTC+03 De creștinii sunt atât de desăvârșiți de ce societatea creștină este în starea aceasta deplorabilă de două mii de ani? Pavel ne-a făcut să uităm pe Dumnezeu vorbindu-ne de Dumnezeu. Pavel era un nebun, sfânt, dar nebun. Tora, învățătura trebuie împlinită în Cristos nu lepădată la începutul Bibliei. Iar Tora nu e doar cele 10 porunci, nici celelalte 603, chiar și propoziția Și a văzut Dumnezeu că lucrul acesta este bun e Tora. Și de aici putem să luăm o mie de învățăminte. Noi ce mai vedem bun? Să fim desăvârșiți cum spune Pavel? Yinul lui Cristos trebuie reajustat de yangul Torei, după cum a fost invers în antichitate. Chiar și Scripturile sunt dialectice asmeni istoriei, dar asta ne spune ceva mai mult, filozofico-teologic, chiar și eternitatea este dialectică. Amin?

Biblia are și cap și pajură.

3 mai 2016 la 03:56 UTC+03 Oameni, eu am două numere de telefon și-un e-mail, la capul meu. Primul e al lui Valoare. Trebuie să țină și la mine cineva, nu? Al doilea e YHWH. Iar emailul e al lui Isus. Ce alegeți între YHWH și Isus? Mai citiți și Vechiul Testament și nu faceți rele, okay?

3 mai 2016 la 01:19 UTC+03 Trimiteți călugări și călugărițe la spitalele de psihiatrie, nu securiști, măi oameni buni.

3 mai 2016 la 01:08 UTC+03 AS IF HE WERE NOT ... by Raul Constantinescu I do not know how it comes that at every hour only to me he appears the great sad thoughtful with mistful eyes in garments of shyness, evil, the pain of the world he takes upon himself, being under the cross eternal condemned ... yearning after flowers light beauty genii, gives green light to life and mind through infinites ... everything human is not strange to him, to his show nobody is coerced, entrance exit heckling free are as the return in himself of nothingness as if he never be ... (Paeriplum Through Nothingness, 2014, page 121) 3 mai 2016 la 01:01 UTC+03 Am trăit printre filologi și bibliști. Filologii nu citesc Biblia și bibliștii nu citesc decât Biblia. În același timp nimeni nu înțelege Fabula lui Urmuz și nu știe de ce a scris Isus pe pământ.

3 mai 2016 la 00:54 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=moTHeHtoVLo 3 mai 2016 la 00:54 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=moTHeHtoVLo 3 mai 2016 la 00:51 UTC+03 Scrisul e mai greu ca munca ocnașului. Până și Dumnezeu s-a plâns.

3 mai 2016 la 00:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=l2pbYYymePo&hd=1 3 mai 2016 la 00:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=l2pbYYymePo&hd=1 3 mai 2016 la 00:19 UTC+03 Pentru reformă politică Simplele intenții bune nu sunt îndeajuns. Avem o constituție făcută de Tovarășul Iliescu, cred. Trebuie să faceți o altă Constituție, nouă, după model german. Întreaga societate românească trebuie reformată după model german. Trebuie instaurat statul de drept ceea ce înseamnă ca și ciocoii să facă ani la fel ca pârnăiașii și să li se confiște banii furați ca la bișnițari. Avem o mare lumină în doamna Angela Merkel iar pentru România lumina totdeauna a fost Zeiss. Germania nu mai este regimul lui Hitler. Iar România nu va mai fi țara lui Năstase. Dacă actzi, dacă actzi, dacă actzio-nați. lol. Deci. Reformă politică. O nouă Constituție, model german. O nouă clasă politică, distingerea dintre ce e autentic și fals între oamenii de cultură română Justiție BMW Educație Sindicate și Minister al Muncii reapariția țărănimii și a clasei muncitoare Și în sănătatea o reprezentare a celor slabi, pentru care nu luptă nimeni, a pacienților. Se pot face chiar sindicate ale pacienților în care ajutați de medici, avocați și procurori să-și spună păsurile.

3 mai 2016 la 00:19 UTC+03 Pentru reformă politică Simplele intenții bune nu sunt îndeajuns. Avem o constituție făcută de Tovarășul Iliescu, cred. Trebuie să faceți o altă Constituție, nouă, după model german. Întreaga societate românească trebuie reformată după model german. Trebuie instaurat statul de drept ceea ce înseamnă ca și ciocoii să facă ani la fel ca pârnăiașii și să li se confiște banii furați ca la bișnițari. Avem o mare lumină în doamna Angela Merkel iar pentru România lumina totdeauna a fost Zeiss. Germania nu mai este regimul lui Hitler. Iar România nu va mai fi țara lui Năstase. Dacă actzi, dacă actzi, dacă actzio-nați. lol. Deci. Reformă politică. O nouă Constituție, model german. O nouă clasă politică, distingerea dintre ce e autentic și fals între oamenii de cultură română Justiție BMW Educație Sindicate și Minister al Muncii reapariția țărănimii și a clasei muncitoare Și în sănătatea o reprezentare a celor slabi, pentru care nu luptă nimeni, a pacienților. Se pot face chiar sindicate ale pacienților în care ajutați de medici, avocați și procurori să-și spună păsurile. I tell you right now, society must get serious everywhere or somebody will drop the bomb. This century is the century of Germany as in the Romantic Age. Șalom okay?

2 mai 2016 la 23:36 UTC+03

S-au întâlnit un terorist palestinian cu președintele Netanyahu. Teroristul și-a deschis pardesiul și i-a spus, Uite ce am aici! Netanyahu îi răspunde, A mea îi pe avion.

2 mai 2016 la 23:28 UTC+03 M-am săturat. Doamne.

2 mai 2016 la 23:28 UTC+03 M-am săturat. Doamne.

2 mai 2016 la 23:26 UTC+03 Domnul este viu nu are nevoie de noi ca s-o știe El e la răsărit și el e la apus În adâncul pământului și mării la morți și în cerurile vieții Domnul arde și totuși poți să-l atingi Nu te teme de Domnul Domnul nu e un ucigaș Dar Domnul este mai mare decât oamenii Lumină e pe calea sa Lumina în care ard firele de praf dimineața Ca cenușa cuptorului Dar tu nu trebuie să arzi Dacă vei arde să arzi pentru Domnul Să nu mori în ceasul morții Ca cei batjocoritori Vino și măsoarete cu mine zice Domnul Hai să vedem dacă ești mai mare decât mine în orice privință și-ți voi da tronul meu de lumină stea luminată Dacă alegi calea joasă stai pe ea și nu-ți mai ridica privirile Să nu ți le arzi de prea multă patimă și sfințenie Nu ispiti pe Domnul ca Domnul să nu te ispitească pe tine spre moartea ta fără glorie de aceea îți spun că Domnul este bun și tu ești rău și dacă vrei să trăiești trebuie să înveți Asta trebuie să înveți și când Domnul coboară dacă urăști ascunde-te la pieptul diavolului și bate-te peste gură Nu blestema pe Domnul pentru că vremurile s-au apropiat Și fiecare vierme e flămând Domnul nu lasă ca cel drept să fie asuprit așa că smulge-ți răutatea din inimă și uită că ai avut-o dar nu uita cât de rău ai fost răule ca să fii mântuit și nu cârti vreodată împotriva adevărului ca cei care au pierit în vremuri vechi fără să le vină cineva în ajutor dacă nu poți fi bun fi nebun dar nu fi rău și vei trăi un timp zice Domnul și să știi că cine persecută pe proroc îi piere neamul.

2 mai 2016 la 22:53 UTC+03 Cine ești tu? mă întreabă ochii deschiși ai fraților mei Să nu fie cu bănat dar eu sunt ținutul lui Zabulon și al lui Neftali care a văzut o mare lumină și peste poporul care zăcea în fiare și umbra morții a răsărit lumina. Nu sunt eu lumina ci eu sunt ținutul, și răsăritul, văzutul și marea. Eu sunt Galileea Popoarelor .

2 mai 2016 la 22:44 UTC+03 Oamenii povestesc că Nasreddin mergea spre Mekka. Când a ajuns la Sinai îi spunea măgarului său. -Drumul acesta urcă. Când cobora de pe Sinai măgarul său îi spuse. -Drumul acesta coboară.

2 mai 2016 la 22:40 UTC+03 Nu e proroc spune fecioara lui Israel nu spune adevărul el e dușmanul meu și Dumnezeu e altundeva nu știe că ea este fiica împărăteselor și că prorocul este fiul prorocilor și pierim și Dumnezeu e departe Of, Israele dacă m-ai asculta dacă ai lepăda pe cei ce s-au lepădat singuri și dacă ai veni la mine cu inima pe care o ai m-ai găsi fiul meu întâi născut nu ai mai spune că Israel este cel mai sărman dintre toate popoarele Dar unde este multă credință este multă îndoială

Și tăcerea e bună dar aduce șovăiala dacă nu asculți de prorocul acesta Ascultă măcar de ceilalți proroci Dar care sunt aceia, Israele?.

2 mai 2016 la 22:23 UTC+03 Vino în palma mea zice Domnul nisip al Ierusalimului și te voi face piatră de diamant cu care vei zdrobi popoarele ca pe niște fecioare ascultă glasul Dumnezeului tău ascultă glasul Elohimilor care te cheamă înapoi pe cărările tale și nu vei muri în războiul între frați care va ucide întreaga lume Ascultă poporule vino de la căile tale fără urme și fă faptele 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 cum le-ai făcut în Egipt și Babilon în Sodoma și New York Ascultă popor al meu glasul meu azi intenționat am venit la tine ca un renegat ca un vrăjmaș al tău nu vei muri te rog nu muri popor al meu zice Domnul.

2 mai 2016 la 22:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=u5m9rIFMSIc 2 mai 2016 la 22:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=O2xNTzlFSk0&hd=1 2 mai 2016 la 22:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=U74nb1theFk&hd=1 2 mai 2016 la 21:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Elizabeth Taylor.

2 mai 2016 la 21:02 UTC+03 Duhul bisericii. Legendă Fecioara sfântă e jertfită în ape În in și flori de sânziene Preoți urâți în sânge au agape Fecioara-i înecată cu legate mâne În potop coboară la templul lui Constantin Și Moartea stareță vine la albastra fecioară Mâna îi dezleagă cu pâine și cu vin Și-i dăruiește templul luminii de sară.

2 mai 2016 la 20:44 UTC+03 Basm african Hienele rad de leul pe care il mananca nestiind ca leul si cand e numai oase si fildes e regele desertului.

2 mai 2016 la 19:18 UTC+03 Ghici-mi-i ce-i impartit la patru, jumatate patru?

2 mai 2016 la 19:06 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Julia Louis-Dreyfus.

2 mai 2016 la 19:01 UTC+03 Interesul scriitorului oficial roman e sa-si vanda marfa iar din punctul sau de vedere literatura nu e gratis pe net pentru popor.

2 mai 2016 la 18:48 UTC+03 Scutul lui David e derivat dintr-o hieroglifa egipteana cu semnificatia "vant" reprezentand un catarg cu o panza patrata.

2 mai 2016 la 18:42 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Dalai Lama.

2 mai 2016 la 17:50 UTC+03 Postmodernism Romanu hot Si tiganu tot ciorditor Unii fura curent Altii fura literatura.

2 mai 2016 la 16:35 UTC+03 Eu nu cred că Shaikh Said Rageah vrea să distrugă lumea. Și el e viitorul Islamului.

2 mai 2016 la 16:34 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=YapIGbl55cw&hd=1 2 mai 2016 la 16:28 UTC+03 https://en.wikipedia.org/wiki/Psychic Am creier de pisică. Din cauza asta dorm așa mult. Am nevoie de mult curent.

2 mai 2016 la 16:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=R9Few0ogNPY 2 mai 2016 la 15:47 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=SdoEfMbHk0Y Chemare "Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte; ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia tora." IEREMIA Să învie veacurile și să se înfățișeze la judecată Să-și pună regii coroanele de sânge și rubine Să răspundă regina pentru țărăncile ei A sosit vremea să învie morții și vor învia Și nu va exista nici un Dumnezeu pentru ei Preoții pântecoși episcopi varsă sângele pământului Tribunalul e construit altarul e zidit pentru jertfă Va veni Isus marele preot și-i va ucide ca Ilie Haideți viteji eroi stăpâni bogați veniți Batjocoritorilor tămâie veți fi pe altarul în flăcări.

2 mai 2016 la 15:34 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=H1Gf6ZS4pOM Scoții erau un fel de daci.

2 mai 2016 la 15:32 UTC+03 Dom le. În noaptea de Înviere am avut un vis. Îmi place · Răspunde · 4 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Eram la casa părintească, pustie acum, și a venit la mine Isus care era Anatoly Solonitân. Îmi place · Răspunde · 3 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu M-a dus într-un bloc unde era restul treimii. Îmi place · Răspunde · 3 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Dumnezeu Tatăl era Nikolai Grinko. Îmi place · Răspunde · 2 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Pe Duhul Sfânt nu mi l-am mai amintit. Dar era si el. Îmi place · Răspunde · 2 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Si erau copii, ingeri. Îmi place · Răspunde · 2 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Si era un copil care semana cu Isus. era copilul lui Isus. Îmi place · Răspunde · 2 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Altul semăna cu Dumnezeu tatăl, era copilul lui Dumnezeu tatăl. Îmi place · Răspunde · 1 min Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Biserica si Israel. Îmi place · Răspunde · 1 min Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Iti dai seama domnule ce regizor e Andrei Tarkovski dacă Dumnnezeu il foloseste in parabolele sale?

2 mai 2016 la 15:24 UTC+03 Nebună Cassandra II Nebună Cassandra siluită de regele nebun al Ahaiei Blestemând întreaga armată de cai sortiți tăierii Și Ulise plângând în brațele tăcute ale Circei Nebună Cassandra aruncându-se în râpa sacră Sângele ei

sfințnd nouă ani de ucideri și ură Îmbrățișată de moartă Hecuba și regele mort ca Marat...

2 mai 2016 la 15:11 UTC+03 Nebună Cassandra Nebună Cassandra carne pură cântă profeții sfinte Merge pe munți și pe turnuri arzânde cu ochii în flăcări În cer pășește și sub ea e războiul iubirii și morții Bărbați mănâncă fete fete mănâncă bărbați Animal este omul cu puțini semizei și eroi Și Cassandra cântă mai frumos decât Soarele grecilor...

2 mai 2016 la 14:47 UTC+03 Dar mai mult urcă De vei vrea să mă iubești femeie, omule, copile Să știi că eu sunt muntele retezat de daimoni Voi veghea asupra ta când la mine vei veni Vei hrăni vulturii din palmă până la os Și vei ști că ai avut un dumnezeu după cum eu am Eu sunt dumnezeul tău care îți vorbesc de pe munte Ascultă-mă și sapă-ți chipul în pietre cu piroanele crucii Nu te lăsa amăgit de măștile fiarelor sunt oase Închină-te pe munte și-ți înalță crucea în furtună Cheamă toate stelele în jurul tău și să știi că-ți vei aminti de mine Să știi că nu mă vei uita niciodată dar mai mult urcă Eu sunt muntele urcă-mă și cucerește-mă cutezător Tot așa cum eu te-am cucerit cu veacuri în urmă Eu sunt stăpânul tău pământ al meu pentru că am murit Sunt domnul tău pentru că am știut să mor.

2 mai 2016 la 14:40 UTC+03 Iubirea e un miraj. Ca în Noaptea de decemvrie de Macedonski. Iubirea se oferă drumețului nenorocit și este de negăsit spiritelor înalte pentru că nu pot găsi pe nimeni asemeni lor. Cum a zis tata o viață, Ca mine nu-i nimeni. Cuma zis domnul Igna despre cartea mea, Unicat. Geniile nu trebuie să iubească.

2 mai 2016 la 02:56 UTC+03 Criticii sunt niște moftologi care au clienți alți moftologi ca avocații. Tata a fost ignorat de critici și edituri o viață întreagă. Eu dacă aș fi Maiorescu sau Călinescu l-aș băga în literatura română. Iar profesorul meu Vartic dacă nu o face înseamnă că e mic, iar elevul tatei George Ardeleanu, steinhardtologhul e și mai mic. Dar mai sunt critici, dar nu-și fac conspectele, e prea multă mâncare și băutură pe la cârciumile literare. În plus dacă Tristan Tzara ar trăi azi ar urla Jos Burtoșii Din Literatura Română. Dar el era jidan, ei îs buni numai să-ți dea Nobelul. Ce spun e că Pleșu e Dumnezeu și oameni ca tatăl meu sunt nimeni.

Drept îi asta?

2 mai 2016 la 02:46 UTC+03 THE SECRET SEAL by Raul CONSTANTINESCU Nothingness we become in spacetime, the sand of the sandwatch falls in the limb; remembrances remain our shadows seal of secrets under the stars, written on a stone names fallen ─ sign of the love burnt untold ... (from PAERIPLUM THROUGH NOTHINGNESS, 2014) 2 mai 2016 la 02:11 UTC+03 Survival Felix Rian-Constantinescu Eu sunt un fel de Păcală. Am văzut oameni de toate soiurile deștepți și proști, frumoși și urâți, săraci și bogați și am văzut cum unii sunt chinuiți de alții adunați în clanuri pântecoase și nu mă refer la

țigani. Pe țigan dacă-l lași în pace și-i dai o țigară îți e prieten. Dar alții sunt cei care nu încap de alții, oriunde, în școli, servicii, culte, cultură. Și de obicei sunt oameni de mâna a doua care din anumite motive încă incerte psihologic agresează pe cei mai deștepți, mai frumoși ori de mai multă noblețe ca ei, uneori chiar prin iubire. E greu să vorbești despre lucrurile astea pentru că oamenii spun că trăiesc și monștrii sunt foarte sensibili. Și oamenii continuă să fie răniți și mulți se sinucid sau se îmbolnăvesc. Oamenii trebuie să vorbească. Amărâților li se (poate) spune orice, dar lumea bună trebuie respectată. Ei bine nu va mai fi așa. Poți să respecți un om mai mult spunând adevărul despre cât te-a rănit. Și apoi Dumnezeu să judece și Dumnezeu e fiecare dintre noi. Dar într-o cheie mai blândă cred că fiecăruia dintre noi ne-ar fi mult mai bine dacă pur și simplu neam asuma cine suntem. De exemplu cine sunt eu? Vă spun. Mă dau pildă soborului. Ce să zic. Am fost abuzat sexual încă din prima zi de viață la maternitate. Apoi au urmat niște lucruri din astea din care menționez creșa care de asemenea a fost interesantă. Din cauza asta sunt labil psihic și mi-e frică de copii. Părinții m-au iubit foarte mult dar au fost poate amândoi ca niște învățători atenieni ceea ce nu e un lucru rău. Am niște frați vitregi de care sunt diferit dar pe care îi iubesc. La internat a fost doi ani de Vietnam și apoi doi ani de blocada Berlinului. Ce să vă mai zic? La cincișpe ani mi-am strâns de gât mama, am fost în comă alcoolică și pe clasa a unșpea am fost la psihologie infantilă pentru că aveam o obsesie să îmi scot ochii. Ce să vă mai spun? Lumea spune că sunt nebun, dar odată un copil m-a numit geniu nebun și în liceu eram numit Eminescu. Sunt bucovinean, yo no soy d aquy. Acum e rândul vostru să vă eliberați.

2 mai 2016 la 02:01 UTC+03 Now I am ready. I will do my mission of forgiveness. It doesn t mean I m not like Radu Petrescu and speak the truth. But the world is not ready for the name I worship. So I will give them the înlocuitor. Millions of people will live because of me. And some are gonna die. Because we are told to change. Whoever doesn t change, dies. But this is not my business. Amen. Nobody deserves to kill himself.

2 mai 2016 la 01:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

2 mai 2016 la 01:39 UTC+03 You all fucked the wrong Lady. Death.

2 mai 2016 la 01:38 UTC+03 Am o mie și una de pietre și toate urlă.

2 mai 2016 la 01:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

2 mai 2016 la 01:21 UTC+03 Because I do not want to go to hell someday I must admit that a gay guy friend loved me platonically which my love life didn't, ah. What a tragedy. Now I

understand Taylor loved Lindsay and Lindsay was Sammi. This is a tragedy.

Chris, I don t know. Are you aware what s been happening with Taylor?

2 mai 2016 la 01:15 UTC+03 "The volume of verse in manuscript, by Raul Constantinescu, which I have in front of me, entitled "Adventuring in the great refuse" unveils a poet master on his means of expression, a poet who frequents asiduously the modern poetry and who takes heed to everything new occuring in the system and imagistic vision and even in the intimate structure of the poem." VIRGIL TEODORESCU 2 mai 2016 la 01:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=D_gIFO12QFs Seara asta YouTube insistă să văd iar filmul ăsta. Scott is popular!

2 mai 2016 la 00:43 UTC+03 BEAUTY OF BEAUTIES The beauty extreme daymons-flowers sheds ... wants you whole, not broken! (From PAERIPLUM THROUGH NOTHINGNESS; by Raul Constantinescu, Tracus Arte Publishing House, București, 2014) 2 mai 2016 la 00:33 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Tj75Arhq5ho Liberty is freeness not ideology.

2 mai 2016 la 00:30 UTC+03 In times of war we are all nations of beggars or killers.

2 mai 2016 la 00:12 UTC+03 AVE! by Raul Constantinescu Beloved reader, here and now, open to my verse be! late coming, at you I always thought; yourself poet in your way, with Orpheus through inferno you will lose everything, just you to yourself begotting... So I too in arcadia had been... alone from hades I speak; on the aelysian fields only shadows and asphodels in a silence you never heard; everything ineffable ─ without place in the word; from memories we lve regrets that apart worlds are sisters; only bridge ─ the words seeds are; receive them in your damp field! Ave! 2005-2006 (The prologue poem of the book HERALDS OF SILENCE (verse), by Raul CONSTANTINESCU, PAULA PUBLISHING HOUSE, DEVA, 2007) 2 mai 2016 la 00:04 UTC+03 Ieri tata m-a numit: domnul cel mai bun copil! Pentru asta by God o să-i traduc toate cărțile.

1 mai 2016 la 22:14 UTC+03 „De aceea, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului, și zi: 'Așa vorbește Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, și fac un plan împotriva voastră. De aceea întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă umbletele și faptele!'" - Ieremia. Și eu am spus, Omoară-mă primul Doamne că nu sunt mai bun decât poporul meu.

1 mai 2016 la 21:02 UTC+03 Universul este un magnet. Dacă universul este un magnet, rezultă că trebuie să mai existe cel puțin un univers-magnet cu polaritate opusă. Ele pot fi

concentrice, ori să graviteze unul în jurul celeilalte ori ca două galaxii gigantice suprapuse. De asemenea ele pot genera mișcarea de expansiune a "universului" ce aparent duce la autodistrugerea materiei. Când polaritățile materiei vor fi îndeajuns de amestecate se va produce un scurtcircuit uriaș, și locomotiva Istoriei se va opri. Daca propozitiile de mai sus sunt adevarate rezulta ca se poate iesi din univers.

1 mai 2016 la 20:27 UTC+03 http://www.istoria.md/articol/823/Olena__Elena_Volo %C5%9Fanca_,_fiica_lui_%C5%9Etefan_cel_Mare_al_Moldovei 1 mai 2016 la 20:13 UTC+03 http://www.istoria.md/articol/36/Alexandru_cel_Bun 1 mai 2016 la 19:29 UTC+03 Moldova eternă Hei c-ai fost Siretule Ne-ai secat șiretule Că barbatu mi-o plecat Ștefan cel Adevarat Inimă rea ruptă-n două Moldovă cosiță nouă Unde ești unde te-ai dus? Noi rătăcim spre Apus.

1 mai 2016 la 18:27 UTC+03 http://watchseries.cr/series/seinfeld/season/3/episode/14 1 mai 2016 la 17:16 UTC+03 Kende vândutul Felix Rian-Constantinescu Se spune din vremurile vechi, de pe când era Dumnezeu chior și i se păreau oamenii buni, că prin drumurile din Țara Hațegului umblă duhurile la ceasurile de taină. Așa sufletele curate îl văd în fiecare noapte pe Nicodim strămoșul cum coboară din Colțul spart al muntelui mergând cu toiagul de episcop peste urși în mână prin satele adormite ori în nedei păgâne, trecând pe lângă castelul roșu rococo în care s-au petrecut atâtea spurcăciuni de și azi până și copiii au mințile rătăcite și merge până la biserica franciscană ortodoxă catolică reformată și strigă în altar: -Cândea... Vândutule.

Mâna de moaște de cneaz sfânt călugăr a lui Nicodim Cândea a devenit braț de războinic valah a urmașilor lui apoi zgârcă de administrator și cnut de castelan a lui Ladislau Cândea și celorlalți Cândești lacomi și buni pentru potop nu pentru pământ mâncători de oameni cum se mănâncă în Altai carnea de cal, cum l-au ucis în cazne în Cetatea Hațegului pe Popa Chinez Stoica din Valea Dâljii pentru jumătate de sat pe vremea lui Mathias Rex care îl iubea pe sărmanul Popă, chiar murind pentru ban, carnea de om, în pasul Vâlcanului, ori murind omorând husiți în Slovacia, turci, habsburgi, munteni, bătându-se cu țara Moldovei totul pentru aur unguresc și sânge românesc și faimă încruntată. Nu a fost nici un Gheorghe printre Cândești și vechiul lor hoceag a fost lăsat șerpilor și viperelor încornorate. Mereu în slujbe darnice au primit danii milostive mâncând averi și domnițe de pe domenii bine alese. Și oamenii roboteau. Ioan de Hunedoara a dat Cândeștilor Sântămăria și Sântămăriei pe Cândești și după ce au pictat în ocru biserica franciscană strălucirea gotică a Apusului a fost prea puternică asemeni soarelui ce îl acoperea cu slavă la ora de ceas de seară adăstând în fereastra treflată de pietre puse una peste alta. -Kende vândutul, își șopteau trecătorii când mergeau pe drumul bisericii frumoasă ca o femeie străină în care Excelența sa

ultimul Cândea și primul Kendeffi îmbrăcat în brocart și pietre scumpe pentru menținerea tinereții se ruga într-o maghiară incompletă cu creștetul ras întors către Roma.

1 mai 2016 la 17:08 UTC+03 Mă, Nilă, mă.

1 mai 2016 la 16:50 UTC+03 Mormântul Felix Rian-Constantinescu Satul era pe moarte. -Mă, au venit vremurile grele, mă! spunea Popa Stoian, un bătrân coliliu poporenilor în bisericuța de lemn de arsese în două sute de ani de nouă ori. Mi s-au arătat Cristos, Savaot și Duhul dar Duhul nu mi s-au arătat la față și îngeri, copii ai lui Cristos și ai lui Dumnezeău. Trebuie să facem un templu. Trebuie să facem un templu din oasele de piatră ale moșilor noștri poate Dumnezău nie va auzi și va mai îndepărta urgia papistașă de la noi sărăcanii. După ce își făcură cruci toți, șărbi și chinezi plecară la cule și bordeie. Era Învierea. Giupânița Ana Vladislav cu ultimele ei puteri cu sânii roși de cancer înainte de moarte după ce cneazul, bărbatu-său Ioan Băsărab muri la Varna în bătaia lui Ioan pentru unguri, dărâmă castelul de la părinți și dădu piatra cioplită celor trei preoți din sat care cu hrisoave ce dovedeau mult sânge primiseră de la spurcata coroană de aur drept de biserică de piatră ca în celelalte sate cu morți învingători în războaie. Popa Stoian a adus pe Ioan din Argeș de unde nimeni nu știa unde este. El stătu un an și măsură pietrele mari și pătrate cât calupurile de brânză. Apoi își sumese mâtcile și ridică biserica singur ajutat de frate-său, un uriaș necopt la minte care vorbea singur sau poate cu Dumnezeu și râdea mereu. În ziua Cincizecimii al unui an pe care nimeni nu-l mai știa tot satul era în picioare în păr cu lumânări aprinse în mâini. Popa Stoian după ce ocoli biserica de șapte ori intră în altar și văzu că zidarul argeșan îi făcu în loc de templu de rugăciune un mormânt roman de plâns îngropat în muchile unui zid mut de burg. În vremurile noi, trebuie să rămânem vechi, le spuse oamenilor care îl priveau cu ochi mari de copil ca ai sfinților și îngerilor din cer.

1 mai 2016 la 02:59 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=zJYsQ-6-_gQ&hd=1 Vezi domnia ta domnișoară Baros, de ce ți-am zis despre mistreț? Mistrețu, ursu, lupu și chiar și omul s-or pustinit. Nu mai avem despre ce să scriem.

1 mai 2016 la 02:19 UTC+03 Învierea la Cultural La RRC am înviat cu Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams. Îmi pare rău că nu vă pot da un capăt din Pateric. Un lucru pe care îl știu e că dintotdeauna cei slabi au fost în mâinile celor puternici, ceaiul cu o felie de pâine în mâinile Stalinskayai. În noaptea de înviere ne gândim - ne gândeam și când nu era voie - că poate fi ceva mai bun decât să chinui și să fii chinuit. ȘI orice bolnav sau mutilat de viață speră să îi spună cineva Eu pot să te iubesc. Cei care nu o fac trăiesc în iad.

1 mai 2016 la 01:36 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Klaus Iohannis.

1 mai 2016 la 01:20 UTC+03 O carte poștală Aveam o carte poștală din timpul războiului Al Holocaustului de fapt Nu erau scrise pe ea plângeri către un țadik Pe fotografie erau mulți oameni la un ștrand arădean Îi priveam adesea Era un domn gras ca în predicile lui Busch Și niște tinere în costume de baie negre De fapt vederea era din timpul pogromului din Iasi Ștampilată pe patru iulie 1941 către o domnișoară din Sibiu Și pe vedere nu scria decât I am angry and alone Oamenii de la ștrand sunt morți Omul acela nu mai e singur Timpul e moarte și viață în același timp.

1 mai 2016 la 01:13 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Revista de cultură „Ateneu”.

1 mai 2016 la 01:04 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=99f_P5YKnX8&hd=1 Să fie învieri în închisori!

30 aprilie 2016 la 19:53 UTC+03 POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Felix Rian-Constatinescu Era deja destul timp de când veniseră ungurii și în Țara Hațegului. Viața era grea, erau răscoale și vărsări de sânge, siluiri și silnicii, nu se mai putea trăi. Cnezii au început să-și schimbe numele și vorba. Pe mulți pe aici îi chemase Vladislav. Doar Paroșul, disperat, și răzlețiți alții pe ici pe colo se mai țineau de cea mai mare familie românească a lui Basarab I Întemeietorul Țării Românești. Călugării și văzătorii parcă înnebuniseră, toate babele nu vorbeau decât de fiara din Apocalipsă care vorbea ungurește de n-o înțelegea nimeni și voia sânge de băieți pentru oaste și de fete pentru conacurile de curve din castelurile lor. Rău era să fii viu și se bucurau mamele când le mureau pruncii în pântec să nu mai vadă lumea asta făcută de necuratu Doamne iartă-mă da nu de Dumnezeu. Satele se unguriseră.

Bătrânii, cnezii și popii stăteau la sfat de noapte. Cum să se piardă numele lui Basarab și a lui Vladislav Vlaicu, al lui Mircea cel Bătrân și al lui Drăculea și Vlăduț? Cum o poci numele spânii ăia de poveste? Și popii stăteau și tăceau și chiar și la schit era prea liniște. -Piere neamul, mă, oameni, spuneau pietrele uriașe din gardurile fânețelor. Cel mai vrednic sat să-și piardă vrednicia? întreba bufnița plângând în noapte. Într-o zi au venit ospitalierii și le-au spus, ori vă faceți romani, ori vă piere satul! Așa le-au spus, erau și țăranii și femeile cu pruncii la sân pe uliță. Vine nobil maghiar și voi să vă duceți în gaură de șarpe cu cneazul vostru. Așa le-a spus. -Ioane ce faci? l-a întrebat giupânița. -Ce să fac femeie. Să mă fac Kendeffi ca țăranul de Cândea? Să mă fac Kenderessy, ca frate-său Cândreș. Să mă fac Ladislau? Eu sunt Băsărabă!

30 aprilie 2016 la 19:51 UTC+03 Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu 30 aprilie 2016 la 19:48 UTC+03 Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș 30 aprilie 2016 la 19:10 UTC+03

Dezamagire poezie dedicata Poemului cu cap de mistret Nu am vazut in viata mea un mistret Vreau sa scriu despre el dar nu il cunosc Nu voi face comparatii As vrea sa intalnesc pe cineva si sa-mi spuna Sunt un mistret.

30 aprilie 2016 la 19:04 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

30 aprilie 2016 la 17:40 UTC+03 Proza arealistă În filmul Vioară și compresor mecanic al lui Tarkovski este o scenă în care o bilă de macara dărâmă veacul putred în spatele căruia strălucește o clădire albă asemănătoare Casei Scânteii. În vremurile când munceam și eu, la negru și numai în pauza de masă, spunea colegul meu că suntem de la demolări.

Asta vreau să spun. Romanul realist e mort. Proza așa cum o înțeleg profanii este alogică. Nu există vreo speranță ca generația noastră să producă o carte de proză autentică, vreau să spun, ceva nou față de ce a fost deja spus. Ultima carte valabilă e cartea mea despre mama mea moartă, dar și ea aparține literaturii trecutului, Faulkner, Marquez, Cărtărescu, Ishiguro, Augustin. Vreau doar să spun că nu doar că nu o mai pot scrie, dar nu o mai pot nici citi. Ultimul și poate cel mai important scriitor de la Shakespeare încoace e Ernest Hemingway, dar dacă e adevărat că geniul nu va fi depășit niciodată, totodată dialectica nu e mai puțin reală decât absolutul. Literatura de azi este una și trebuie să fie a demolărilor. Dar nu a demolărilor de chipuri, ci a sfărâmării de structuri. Nu trebuie să ne temem de textele scurte. În literatura română de foarte mare valoare în acest domeniu sunt frații Vakulovski și domnișoara Baros, iar precursori Kafka, Malamud, Harms, Urmuz, Bulgakov și discursurile lui Stalin.

Deasemenea criticul total al literaturii române e Ion Vartic, în care sunt incluși toți ceilalți și chiar mai mult. În concluzie trebuie să scriem tot ce considerăm că ne vine pe chelie și editurile să publice că de-aia au lefuri să publice literatură română.

30 aprilie 2016 la 14:16 UTC+03 Business-Patron endorsed by Mensa Romania Am citit despre un membru Mensa România cu IQ 145 care are un "business" de două milioane dolari. Sunt eu Rasputin sau e într-adevăr ceva putred în Danemarca Mensei? Exploatarea omului de către geniu? Raskolnikov, Napoleon, Fulg de Nea? Lenin? Io vă spun un lucru; Cristos a fost comunist. Chiar și Moise a fost național-socialist. Mensa a fost făcut pentru a rezolva problemele oamenilor însă pare a fi un fel de Rotary Club. În prezent nu mai există clase sociale care să se opună exploatării acestor zerouri, dar când vom fi sclavi vor apărea Spartacus și Cristos și toți ne vom mulțumi cu pâine ori de nu ne vom arunca creierele noastre minunate la gunoi.

Dacă ești geniu, fii geniu nu Ana Pauker, nu Ana și Caiafa, nu Anna Lesko, Nu Plânge Ana. No geniule scrie o formulă să te spele de păcate. Știu, Benjamin Franklin = 100 $. Dar ce înseamnă Franklin asta ai uitat. La mine aveți două variante, Tolstoi a fost un geniu, voi Mensa, sunteți niște parveniți ai inteligenței. Afară de carnetul de membru cu cele trei cifre nu aveți nimic decât pe tovarășul Gogol. Să-ți cântărești creierul și să îți închipui că e destul e

idiotism orice coeficient ai avea. Eu vreau să scriu cu pix cu laser nu să citesc pe net cum adunați voi osânză de două milioane de dolari aici în Transilvania lui Dracula și a mea. Până nu faceți pixul cu laser tăceți din gură. Geniu e Hafiz nu un patron spurcat. Mensa trebuie să pună într-adevăr creierele acelea la treabă și să prezinte rapoarte trimestriale, că năcazurile vin în fiecare zi, iar cine nu vrea să facă brainstorming să fie dat afară cu tot cu carnetul de membru ștampilat la zi. Dacă aveți într-adevăr minte în cap. Nu v-ați născut ca să faceți bani cocoțați pe umerii sclavilor. Remember!

30 aprilie 2016 la 13:48 UTC+03 Omul sticlă 30 aprilie 2016 la 13:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nelson Mandela.

30 aprilie 2016 la 13:38 UTC+03 Biserica din Strei 30 aprilie 2016 la 13:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

30 aprilie 2016 la 13:33 UTC+03 30 aprilie 2016 la 13:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat starea.

30 aprilie 2016 la 13:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat starea.

30 aprilie 2016 la 13:27 UTC+03 Infantă 30 aprilie 2016 la 08:44 UTC+03 Raul Constantinescu a distribuit o amintire în cronologia ta.

Simfonia numărului pi!!!

30 aprilie 2016 la 05:33 UTC+03 Puer (Copil răstignit) 30 aprilie 2016 la 05:19 UTC+03 Pe stradă latră, la cârciumă behăie, în pat rag și la biserică miorlăie. Și să mă îndur Eu de ei? zice DOMNUL. 30 aprilie 2016 la 05:04 UTC+03 ȘI cartea Taragot e bună. Dar cine mi-o publică? Are o mie de pagini.

30 aprilie 2016 la 05:00 UTC+03 Mă, o fost un timp când țăranii făceau icoane. Acuma fac sex. Și stai și te întrebi ce o fi peste cinci sute de ani? În două mii cinci sute șaisprezece, de exemplu.

30 aprilie 2016 la 04:53 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

30 aprilie 2016 la 04:52 UTC+03 Maria 30 aprilie 2016 la 04:44 UTC+03

Am început să gândim în imagini, sunete, exclamații și spasme. Peste două sute de ani vom avea roboți în creiere ca să putem citi Ulița copilăriei de Ionel Teodoreanu ori Biblia de poporul evreu.

30 aprilie 2016 la 04:24 UTC+03 30 aprilie 2016 la 04:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

30 aprilie 2016 la 04:17 UTC+03 Evanghelistul Matei 30 aprilie 2016 la 04:12 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

30 aprilie 2016 la 04:11 UTC+03 Maria 30 aprilie 2016 la 03:58 UTC+03 30 aprilie 2016 la 03:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

30 aprilie 2016 la 03:49 UTC+03 30 aprilie 2016 la 03:44 UTC+03 Spital noaptea 30 aprilie 2016 la 03:42 UTC+03 Perpetua (detaliu) 30 aprilie 2016 la 03:40 UTC+03 Perpetua 30 aprilie 2016 la 03:39 UTC+03 Bunavestire 30 aprilie 2016 la 03:37 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

30 aprilie 2016 la 03:35 UTC+03 Maria 30 aprilie 2016 la 03:33 UTC+03 30 aprilie 2016 la 03:30 UTC+03 30 aprilie 2016 la 03:26 UTC+03 30 aprilie 2016 la 03:20 UTC+03 http://www.umk.ro/en/buletin-stiintific-cercetare/arhiva-buletinstiintific/156buletin-stiintific-nr-18-2009/277-romanian-religious-art-in-the-xv-xviicenturies.html 30 aprilie 2016 la 03:01 UTC+03 Istorie dedicat lui Pârvu Mutu Erau cititorii scriitorii pictorii citeții Astea erau la început Apoi au venit avarii cu săbii vameșii cu bani vandalii pe cai nechezând.

30 aprilie 2016 la 02:39 UTC+03 Homo sapiens a abolit canibalismul. Homo sapiens sapiens a adus lumină în supersitiții. Homo novus trebuie să extirpe tumora globală a războiului. Doar așa omenirea va putea continua.

30 aprilie 2016 la 02:00 UTC+03

Icoana este înecată în spinii kitschului comercial, simpatic, artistic și bisericesc.

Poporul român este un popor esențial și primitiv, trebuie să ne reîntoarcem la filonul sufletelor noastre primitive, la icoana maramureșană și la gânditorul de la Hamangia și icoana românească poate va învia. Nu suntem greci, nu suntem ruși, nu suntem latini. Suntem români.

30 aprilie 2016 la 01:52 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=YapIGbl55cw 30 aprilie 2016 la 01:47 UTC+03 Pârvu Mutu Dincolo de poarta mea începe păgânătatea Nu cred în om cred în viitorul său Vreau să mor și rămân să sting lumina Sunt Îngerul Morții care aduce o lume mai bună Ca orice criminal am regretele mele Ca orice profet am pietrele mele Am literele mele numele meu scris în hieroglife Acum o mie de ani.

30 aprilie 2016 la 01:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=RDa0H_xc3LI 30 aprilie 2016 la 01:34 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=scW04SYPPs0&hd=1 30 aprilie 2016 la 01:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

30 aprilie 2016 la 01:18 UTC+03 Hemingway, Ernest. “Chapter VII” and “Soldier’s Home.” From In Our Time.

(1925) Chapter VII While the bombardment was knocking the trench to pieces at Fossalta, he lay very flat and sweated and prayed oh jesus christ get me out of here. Dear jesus please get me out. Christ please please please christ. If you'll only keep me from getting killed I'll do anything you say. I believe in you and I'll tell every one in the world that you are the only one that matters. Please please dear jesus. The shelling moved further up the line. We went to work on the trench and in the morning the sun came up and the day was hot and muggy and cheerful and quiet. The next night back at Mestre he did not tell the girl he went upstairs with at the Villa Rossa about Jesus. And he never told anybody.

SOLDIER'S HOME (1925) Krebs went to the war from a Methodist college in Kansas. There is a picture which shows him among his fraternity brothers, all of them wearing exactly the same height and style collar. He enlisted in the Marines in 1917 and did not return to the United States until the second division returned from the Rhine in the summer of 1919. There is a picture which shows him on the Rhone with two German girls and another corporal. Krebs and the corporal look too big for their uniforms. The German girls are not beautiful. The Rhine does not show in the picture. By the time Krebs returned to his home town in Oklahoma the greeting of heroes was over. He came back much too late.

The men from the town who had been drafted had all been welcomed elaborately on their return. There had been a great deal of hysteria. Now the reaction had set in. People seemed to think it was rather ridiculous for Krebs to be getting back so late, years after the war was over. At first Krebs, who had

been at Belleau Wood, Soissons, the Champagne, St. Mihiel and in the Argonne did not want to talk about the war at all. Later he felt the need to talk but no one wanted to hear about it. His town had heard too many atrocity stories to be thrilled by actualities. Krebs found that to be listened to at all he had to lie and after he had done this twice he, too, had a reaction against the war and against talking about it. A distaste for everything that had happened to him in the war set in because of the lies he had told. All of the times that had been able to make him feel cool and clear inside himself when he thought of them; the times so long back when he had done the one thing, the only thing for a man to do, easily and naturally, when he might have done something else, now lost their cool, valuable quality and then were lost themselves. His lies were quite unimportant lies and consisted in attributing to himself things other men had seen, done or heard of, and stating as facts certain apocryphal incidents familiar to all soldiers.

Even his lies were not sensational at the pool room. His acquaintances, who had heard detailed accounts of German women found chained to machine guns in the Argonne and who could not comprehend, or were barred by their patriotism from interest in, any German machine gunners who were not chained, were not thrilled by his stories. Krebs acquired the nausea in regard to experience that is the result of untruth or exaggeration, and when he occasionally met another man who had really been a soldier and the talked a few minutes in the dressing room at a dance he fell into the easy pose of the old soldier among other soldiers: that he had been badly, sickeningly frightened all the time. In this way he lost everything. During this time, it was late summer, he was sleeping late in bed, getting up to walk down town to the library to get a book, eating lunch at home, reading on the front porch until he became bored and then walking down through the town to spend the hottest hours of the day in the cool dark of the pool room. He loved to play pool. In the evening he practiced on his clarinet, strolled down town, read and went to bed. He was still a hero to his two young sisters. His mother would have given him breakfast in bed if he had wanted it.

She often came in when he was in bed and asked him to tell her about the war, but her attention always wandered. His father was non-committal. Before Krebs went away to the war he had never been allowed to drive the family motor car.

His father was in the real estate business and always wanted the car to be at his command when he required it to take clients out into the country to show them a piece of farm property. The car always stood outside the First National Bank building where his father had an office on the second floor. Now, after the war, it was still the same car. Nothing was changed in the town except that the young girls had grown up. But they lived in such a complicated world of already defined alliances and shifting feuds that Krebs did not feel the energy or the courage to break into it. He liked to look at them, though. There were so many good-looking young girls. Most of them had their hair cut short. When he went away only little girls wore their hair like that or girls that were fast. They all wore sweaters and shirt waists with round Dutch collars. It was a pattern. He

liked to look at them from the front porch as they walked on the other side of the street. He liked to watch them walking under the shade of the trees. He liked the round Dutch collars above their sweaters. He liked their silk stockings and flat shoes. He liked their bobbed hair and the way they walked. When he was in town their appeal to him was not very strong. He did not like them when he saw them in the Greek's ice cream parlor. He did not want them themselves really.

They were too complicated. There was something else. Vaguely he wanted a girl but he did not want to have to work to get her. He would have liked to have a girl but he did not want to have to spend a long time getting her. He did not want to get into the intrigue and the politics. He did not want to have to do any courting. He did not want to tell any more lies. It wasn't worth it. He did not want any consequences. He did not want any consequences ever again. He wanted to live along without consequences. Besides he did not really need a girl.

The army had taught him that. It was all right to pose as though you had to have a girl. Nearly everybody did that. But it wasn't true. You did not need a girl. That was the funny thing. First a fellow boasted how girls mean nothing to him, that he never thought of them, that they could not touch him. Then a fellow boasted that he could not get along without girls, that he had to have them all the time, that he could not go to sleep without them. That was all a lie. It was all a lie both ways. You did not need a girl unless you thought about them. He learned that in the army. Then sooner or later you always got one. When you were really ripe for a girl you always got one. You did not have to think about it. Sooner or later it could come. He had learned that in the army. Now he would have liked a girl if she had come to him and not wanted to talk. But here at home it was all too complicated. He knew he could never get through it all again. It was not worth the trouble. That was the thing about French girls and German girls. There was not all this talking. You couldn't talk much and you did not need to talk. It was simple and you were friends. He thought about France and then he began to think about Germany. On the whole he had liked Germany better. He did not want to leave Germany. He did not want to come home. Still, he had come home. He sat on the front porch. He liked the girls that were walking along the other side of the street. He liked the look of them much better than the French girls or the German girls. But the world they were in was not the world he was in. He would like to have one of them. But it was not worth it. They were such a nice pattern. He liked the pattern. It wis exciting. But he would not go through all the talking. He did not want one badly enough. He liked to look at them all, though. It was not worth it. Not now when things were getting good again. He sat there on the porch reading a book on the war. It was a history and he was reading about all the engagements he had been in. It was the most interesting reading he had ever done. He wished there were more maps. He looked forward with a good feeling to reading all the really good histories when they would come out with good detail maps. Now he was really learning about the war. He had been a good soldier. That made a difference. One morning after he had been

home about a month his mother came into his bedroom and sat on the bed. She smoothed her apron. "I had a talk with your father last night, Harold," she said, "and he is willing for you to take the car out in the evenings." "Yeah?" said Krebs, who was not fully awake. "Take the car out? Yeah?" "Yes. Your father has felt for some time that you should be able to take the car out in the evenings whenever you wished but we only talked it over last night." "I'll bet you made him," Krebs said. "No. It was your father's suggestion that we talk the matter over." "Yeah. I'll bet you made him," Krebs sat up in bed. "Will you come down to breakfast, Harold?" his mother said." "As soon as I get my clothes on," Krebs said. His mother went out of the room and he could hear her frying something downstairs while he washed, shaved and dressed to go down into the diningroom for breakfast. While he was eating breakfast, his sister brought in the mail.

"Well, Hare," she said. "You old sleepy-head. What do you ever get up for?"

Krebs looked at her. He liked her. She was his best sister. "Have you got the paper?" he asked. She handed him The Kansas City Star and he shucked off its brown wrapper and opened it to the sporting page. He folded The Star open and propped it against the water pitcher with his cereal dish to steady it, so he could read while he ate. "Harold," his mother stood in the kitchen doorway, "Harold, please don't muss up the paper. Your father can't read his Star if its been mussed." "I won't muss it," Krebs said. His sister sat down at the table and watched him while he read. "We're playing indoor over at school this afternoon," she said. "I'm going to pitch." "Good," said Krebs. "How's the old wing?" "I can pitch better than lots of the boys. I tell them all you taught me. The other girls aren't much good." "Yeah?" said Krebs. "I tell them all you're my beau. Aren't you my beau, Hare?" "You bet." "Couldn't your brother really be your beau just because he's your brother?" "I don't know." "Sure you know. Couldn't you be my beau, Hare, if I was old enough and if you wanted to?" "Sure. You're my girl now." "Am I really your girl?" "Sure." "Do you love me?" "Uh, huh." "Do you love me always?" "Sure." "Will you come over and watch me play indoor?"

"Maybe." "Aw, Hare, you don't love me. If you loved me, you'd want to come over and watch me play indoor." Krebs's mother came into the dining-room from the kitchen. She carried a plate with two fried eggs and some crisp bacon on it and a plate of buckwheat cakes. "You run along, Helen," she said. "I want to talk to Harold." She put the eggs and bacon down in front of him and brought in a jug of maple syrup for the buckwheat cakes. Then she sat down across the table from Krebs. "I wish you'd put down the paper a minute, Harold," she said. Krebs took down the paper and folded it. "Have you decided what you are going to do yet, Harold?" his mother said, taking off her glasses. "No," said Krebs. "Don't you think it's about time?" His mother did not say this in a mean way. She seemed worried. "I hadn't thought about it," Krebs said. "God has some work for every one to do," his mother said. "There can be no idle hands in His Kingdom."

"I'm not in His Kingdom," Krebs said. "We are all of us in His Kingdom." Krebs felt embarrassed and resentful as always. "I've worried about you too much,

Harold," his mother went on. "I know the temptations you must have been exposed to. I know how weak men are. I know what your own dear grandfather, my own father, told us about the Civil War and I have prayed for you. I pray for you all day long, Harold." Krebs looked at the bacon fat hardening on his plate.

"Your father is worried, too," his mother went on. "He thinks you have lost your ambition, that you haven't got a definite aim in life. Charley Simmons, who is just your age, has a good job and is going to be married. The boys are all settling down; they're all determined to get somewhere; you can see that boys like Charley Simmons are on their way to being really a credit to the community."

Krebs said nothing. "Don't look that way, Harold," his mother said. "You know we love you and I want to tell you for your own good how matters stand. Your father does not want to hamper your freedom. He thinks you should be allowed to drive the car. If you want to take some of the nice girls out riding with you, we are only too pleased. We want you to enjoy yourself. But you are going to have to settle down to work, Harold. Your father doesn't care what you start in at. All work is honorable as he says. But you've got to make a start at something.

He asked me to speak to you this morning and then you can stop in and see him at his office." "Is that all?" Krebs said. "Yes. Don't you love your mother dear boy?" "No," Krebs said. His mother looked at him across the table. Her eyes were shiny. She started crying. "I don't love anybody," Krebs said. It wasn't any good. He couldn't tell her, he couldn't make her see it. It was silly to have said it.

He had only hurt her. He went over and took hold of her arm. She was crying with her head in her hands. "I didn't mean it," he said. "I was just angry at something. I didn't mean I didn't love you." His mother went on crying. Krebs put his arm on her shoulder. "Can't you believe me, mother?" His mother shook her head. "Please, please, mother. Please believe me." "All right," his mother said chokily. She looked up at him. "I believe you, Harold." Krebs kissed her hair. She put her face up to him. "I'm your mother," she said. "I held you next to my heart when you were a tiny baby." Krebs felt sick and vaguely nauseated. "I know, Mummy," he said. "I'll try and be a good boy for you." "Would you kneel and pray with me, Harold?" his mother asked. They knelt down beside the dining-room table and Krebs's mother prayed. "Now, you pray, Harold," she said. "I can't," Krebs said. "Try, Harold." "I can't." "Do you want me to pray for you?" "Yes." So his mother prayed for him and then they stood up and Krebs kissed his mother and went out of the house. He had tried so to keep his life from being complicated. Still, none of it had touched him. He had felt sorry for his mother and she had made him lie. He would go to Kansas City and get a job and she would feel all right about it. There would be one more scene maybe before he got away. He would not go down to his father's office. He would miss that one. He wanted his life to go smoothly. It had just gotten going that way.

Well, that was all over now, anyway. He would go over to the schoolyard and watch Helen play indoor baseball.

30 aprilie 2016 la 01:13 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Stomp Out Bullying.

30 aprilie 2016 la 01:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de PTSD Support And Recovery.

30 aprilie 2016 la 01:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8NIxqHJrL68&hd=1 30 aprilie 2016 la 00:46 UTC+03 666 A venit un iluminat Și a spus Vom face un pogrom al păcătoșilor Vom trage homosexualii în țepele noastre O vom arunca pe Sappho la ursoaice Vom face dreptate odată pe pământ Dreptatea de o mie de ani Vom arde toate cărțile fără una Vom omorî țări întregi Și oamenii au început să omoare și să moară Pentru că fiecare om e un număr.

30 aprilie 2016 la 00:30 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=D_gIFO12QFs&hd=1 This is who I am.

This is who you are.

30 aprilie 2016 la 00:12 UTC+03 Diwan 2 Prorocia se spune singură Nu există o gură care să o rostească Și cartea se scrie singură Nu există o mână care s-o scrie Moartea moare singură Pentru că moare fără sufletele noastre Doar singurătatea umblă noaptea prin cetate Cu vălul rupt, plângând - căutându-te.

29 aprilie 2016 la 22:12 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=yE0nenGeW5A&hd=1 29 aprilie 2016 la 21:21 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ZtWTUt2RZh0&hd=1 29 aprilie 2016 la 20:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=_iEWfxsTG8Q&feature=youtu.be&hd=1 29 aprilie 2016 la 18:07 UTC+03 „Vai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuși toți mă blestemă! Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaș să te roage la vreme de nenorocire și la vreme de necaz. Poate fierul să frângă fierul de la miază noapte și arama?”” - Ieremia.

29 aprilie 2016 la 17:56 UTC+03 Anthony Quinn către Cristos I-am spus lui Cristos Răstignește-te! Nu vezi că poporul tău vrea să-și spele murdăriile în sânge? Răstignește-te. Și Apostolii te vor împărți mulțimii și vor strânge douăsprezece coșuri cu fărâmituri Răstignește-te ia-ți crucea și poart-o spre moarte! Poate cei ce omoară în fiecare an câte un zeu Vor înțelege ceva Azi pâinea se va frânge singură Răstignește-te.

29 aprilie 2016 la 08:25 UTC+03 Moartea lui Nicolae Labiș - Moartea căprioarei - Moartea țapului (Securitate).

22 decembrie 1956 - 22 decembrie 1989 Rabbit Redux. Criminalii umblă încet pe străzi.

29 aprilie 2016 la 08:25 UTC+03

Moartea lui Nicolae Labiș - Moartea căprioarei - Moartea țapului (Securitate).

22 decembrie 1956 - 22 decembrie 1989 Rabbit Redux.

29 aprilie 2016 la 07:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=x9hmanv2n7s&hd=1 29 aprilie 2016 la 07:19 UTC+03 De azi înainte voi lua împărtășania cu apă. Vreau să-l mustru pe Cristos pentru că ne-a blestemat, pe noi, poporul roșu, să nu putem bea nici măcar un pahar de sânge.

29 aprilie 2016 la 07:14 UTC+03 Aici Am scris de n-am Văzut că s-a făcut zi În burguri și-n târgul vechi Umblă oameni de piatră Copiii caută tinerii cer Oamenii spun nu există Bătrânii uită totul ca pâinea Și apa e vin pentru noi aici.

29 aprilie 2016 la 07:05 UTC+03 Psihologia vrea oamenii să fie calmi. Oricât ar fi de rău în viața lor, oricât nu schimbă nimeni răul, să fii calm, să fie pace și liniște. Oare cât de calmi erau oamenii în bombardamentul Dresdei sau oriunde, la Stalingrad? Cât de calmi vor fi oamenii când oxigenul va deveni radioactiv? Angoasa e bună, pentru că e umbra datorită căreia distingi lumina.

29 aprilie 2016 la 06:55 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=HBiGjI4qtAE&hd=1 29-martie-1982.

29 aprilie 2016 la 06:51 UTC+03 Îmi place să vă văd cum vă treziți ca albinele să mergeți la lucru. Ce revoluție ați putea face dacă ați fi albine, nu oameni. Cu respect de scriitor vă spun că vite de povară, asta sunteți, și la bătrânețe la sanatoriu o să stați la parter aproape de pământ. După o viață de muncă.

29 aprilie 2016 la 06:31 UTC+03 A umblat Dumnezeu pe pământ iar și v-a vorbit și toți ne-am îngrozit. Dacă doar ar putea fi extirpate nexusurile plăcerii. Poate că umanitatea pentru a supraviețui Istoriei va trebui să își robotizeze mintea pentru a nu-și pierde sufletul.

29 aprilie 2016 la 06:28 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=6b7li06J4MQ 29 aprilie 2016 la 06:09 UTC+03 În biserici sunt două feluri de păcătoși. Păcătoșii cu certificat puși să-și tot spună mărturia și sfântocii care cer lapte covăsit de la țărani în loc de șuncă cu carne de supermarket. Altceva nu există în biserici decât commedia dell'arte. Deci, vameși și farisei, și nu știi care e mai primit. Și dacă toată Danemarca e o închisoare, întreaga lume e o biserică.

29 aprilie 2016 la 06:04 UTC+03 V-ați trezit?

29 aprilie 2016 la 06:02 UTC+03 Un dealer de droguri câștigă și cincizeci de milioane de Lei vechi pe zi și îi cheltuie în cluburi.

29 aprilie 2016 la 05:59 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=rmrcoSHuQJI&hd=1 Mileniul nostru va fi monoteist dar nu vă bucurați de asta, bucurați-vă că va fi!

29 aprilie 2016 la 05:28 UTC+03 Oamenii de azi sau de acum o mie de ani sunt niște calibani față de oamenii trecutului. Bineînțeles că sunt în viața lui Dumnezeu oameni aleși, și nu Bonaparte sau Macedon, ci Ghedeon și Samuel, Moșe și Muhammad. Aceștia dintre oameni, excluzându-l pe Dumnezeu, Isus. Avem fiecare om o misiune pe pământ, suntem o piesă în pazălul lui Dumnezeu, Dumnezeu și-a trasat planul cu sufletele noastre, iar creierele noastre sunt pietrele templului său. Sunteți oameni obișnuiți pentru că asta ați ales să fiți încă din copilărie și când ați crescut asta va plăcut să fiți. Carpe diem e o înșelăciune. Carpe aeternitatis e adevăr.

29 aprilie 2016 la 05:22 UTC+03 http://www.copilul.ro/povesti/povesti-pentru-copii/niculaita-minciuna-218.html 29 aprilie 2016 la 05:17 UTC+03 Vladimir Nabokov a fost un idiot cu sclipiri.

29 aprilie 2016 la 05:10 UTC+03 Honestly, some days or weeks ago I had a vision. I said my word. -What should I do Babu?! A voice from afar came. -Kill. I will do anything for love but I won't do that, I said. (This is what I believe I said.) Then Babu said something, I don't know what. -Obey. -Ascult și mă supun, am spus. -Live! Mi-a spus Babu.

29 aprilie 2016 la 05:10 UTC+03 Honestly, some days or weeks ago I had a vision. I said my word. -What should I do Babu?! A voice from afar came. -Kill. I will do anything for love but I won't do that, I said. (This is what I believe I said.) Then Babu said something, I don't know what. -Obey. -Ascult și mă supun, am spus. -Live! Mi-a spus Babu.

29 aprilie 2016 la 04:53 UTC+03 Nebunul, nebunul și nebunul Era un nebun care râdea mereu. Un alt nebun care gândea mereu i-a spus ai grijă. Dar nebunul care râdea mereu râdea mereu, nu se putea vorbi cu el. Până când în cetate veni un pârcălab mai nebun ca toți.

Nebunul care gândea tot timpul se gândea cum să-și păstreze capul pe umeri.

Nebunul care râdea mereu și-a bătut joc de pârcălab și asta a fost povestea celor trei nebuni care au rămas doar doi, unul foarte mare și unul foarte mic, dar deasemenea unul foarte mare și unul și mai mare, dar asta nu contează. Și de nebunul care râdea mereu nu și-a mai amintit nimeni decât nebunul care gândea mereu. Nu e aur în povestea asta, doar ardeleni.

29 aprilie 2016 la 04:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=WTjOjImrVdM&hd=1 29 aprilie 2016 la 04:31 UTC+03 Diwan Degeaba ții iataganul în mâini de inima nu ți-e iatagan litere sacre să-l acopere cu lacrimi și lumină ochii să-ți strălucească și să tai capetele necredincioșilor cu privirea ta cerul să-ți fie frate și tu să-i fii fârtate pe pământul cu milioane de vagabonzi la volan la ce-i bună o țară dacă nu produce bani la ce sunt bune mamele noastre la ce sunt buni morții la ce e bun soarele la ce e bună

moartea dacă nu produc bani pe care să-i iubim tu să fii un iatagan de lumină Dumnezeu știe la ce e bun poate doar să facă lumină și iataganul să înflorească în întuneric.

29 aprilie 2016 la 04:31 UTC+03 Diwan Degeaba ții iataganul în mâini de inima nu ți-e iatagan litere sacre să-l acopere cu lacrimi și lumină ochii să-ți strălucească și să tai capetele necredincioșilor cu privirea ta cerul să-ți fie frate și tu să-i fii fârtate pe pământul cu milioane de vagabonzi la volan la ce-i bună o țară dacă nu produce bani la ce sunt bune mamele noastre la ce sunt buni morții la ce e bun soarele la ce e bună moartea dacă nu produc bani pe care să-i iubim tu să fii un iatagan de lumină Dumnezeu știe la ce e bun poate doar să facă lumină și iataganul să înflorească în întuneric.

29 aprilie 2016 la 04:14 UTC+03 Mahomed De la Wikipedia, enciclopedia liberă Question book-4.svg Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute.

Mahomed Mohammad SAV.svg Reprezentare frecventă caligrafică a numelui lui Mahomed Date personale Născut cca. 570 Mecca (Makkah), Arabia (acum Arabia Saudită) Decedat 8 iunie 632 e.n. (62 de ani) Yathrib, Arabia (acum Medina, Hejaz, Arabia Saudită) Părinți Tatăl: `Abd Allah ibn `Abd al-Muttalib Mama: Aminah bint Wahb Căsătorit cu Soțiile: Khadijah bint Khuwaylid (595– 619) Sawda bint Zamʿa (619–632) Aisha bint Abi Bakr (619–632) Hafsa bint Umar (624–632) Zaynab bint Khuzayma (625–627) Hind bint Abi Umayya (629–632) Zaynab bint Jahsh (627–632) Juwayriya bint al-Harith (628–632) Ramlah bint Abi Sufyan (628–632) Rayhana bint Zayd (629–631) Safiyya bint Huyayy (629–632) Maymuna bint al-Harith (630–632) Maria al-Qibtiyya (630– 632) Copii Fiii: al-Qasim, `Abd-Allah, Ibrahim Fiicele: Zainab, Ruqayyah, Umm Kulthoom, Fatimah Zahra Etnie Quraysh[*] arab Banu Hashim[*] Religie Islam Ocupație profet apostol[*] Activitate Cauza decesului Boală (febră) Loc de odihnă Mormânt sub Cupola Verde a Al-Masjid an-Nabawi în Medina, Hejaz, Arabia Saudită Alte nume Abu al-Qasim (Kunya), Vezi și Nume ale lui Mahomed Rude Ahl al-Bayt Modifică date / text Consultați documentația formatului Mahomed (arabă: ‫محمد‬, transliterat: Muḥammad; n. cca. 570, Mecca; d. 8 iunie 632, Medina) este întemeietorul religiei islamice și este considerat, de către musulmani, a fi un mesager și un profet al lui Dumnezeu, ultimul profet într-o serie de profeți islamici, așa cum se spune în Coran. Cuprins [ascunde] 1 Etimologia numelui 2 Viața 3 Căsătoria cu Aisha 4 Note 5 Bibliografie 6 Legături externe Etimologia numelui[modificare | modificare sursă] În limba arabă numele Muhammad înseamnă "cel demn de laudă" (cf. hammada "a lăuda", "a slăvi"). Forma "Mahomed" este și ea corectă în limba română; este cea mai uzuală chiar (ex.: Islamul, Dominique Sourdel, Humanitas, 1993; Istoria credințelor și ideilor religioase, Mircea Eliade, Editura Științifică, 1991). Există si alte forme învechite ale acestui nume, precum Mahomet. Viața[modificare |

modificare sursă] Articole referitoare la : Islam Istanbul, Hagia Sophia, Allah.jpg Credințe[ascunde] Unicitatea lui Dumnezeu Profeți · Cărți sfinte Îngeri · Predestinarea Ziua Învierii Practici[ascunde] Mărturisirea credinței · Rugăciune Postul · Pomană · Pelerinaj Texte și legi[ascunde] Coran · Sunnah · Hadith Fiqh · Șaria · Kalam Istorie și lideri[ascunde] Cronologie · Mahomed Ahl al-Bayt · Sahaba Rashidun · Imamate Califat · Răspândirea islamului Culte[ascunde] Sunnism · Șiism Sufism · Kharigism · Ahmadiyya · Quraniyoon · NOI Cultură și societate[ascunde] Studii · Animale · Artă Calendar · Copii Dawah · Anul nou · Demografie Festivaluri · Moschee Filozofie · Politică Știința · Femeia Vezi și[ascunde] Alte religii · Glosar Portal Islam Acest cadru: vizualizare • discuție • modificare v • d • m [[wiki]] Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Dintre toți întemeietorii de religii universale, Mahomed este singurul căruia i se cunoaște, în linii mari, biografia (izvoarele cele mai importante sunt Coranul - în arabă, al Quar'an, "Propăvăduirea" - și informațiile transmise de Tradiție - în arabă, al-Hadit, "Zicerea", "Spusa". Trebuie precizat însă că valoarea istorică a acestor surse nu e întotdeauna sigură). Profetul Muhammad ibn Abdallah s-a născut la Mecca in jurul anului 570. Tatăl sau moare cu puțin timp înainte de nașterea sa, iar mama sa când el avea doar 6 ani.

Este crescut de unchiul sau Abu Talib de la vârsta de 8 ani. La 12 ani călătorește în Siria, unde un călugăr creștin, numit Bahira, recunoaște semnele tainice pe umărul lui Mohamed care îi vestesc vocația de prooroc. Se căsătorește cu prima lui nevastă, Khadija, la vârsta de 25 de ani (ea avea 40); soția sa a avut un rol considerabil în viața Profetului: ea l-a încurajat mult în încercările sale religioase. Khadija avea un văr creștin (catolic) Waraqah ibn Nawfal. Fatimah este fiica lui Khadija și a lui Mahomed. Căsătoria avea să fie fericită; Mahomed, care, după moartea Khadijei, avea să aibă încă nouă neveste, nu și-a luat altă soție cât timp Khadija a fost în viață. Datorită caracterului său integru este ales ca membru într-o organizație numită Alianța pentru Caritate. Este pentru un timp caravanier, având posibilitatea sa călătorească mult. Era cunoscut de toți ca fiind o persoană foarte corectă și cu un suflet foarte bun. Nu se prea cunosc amănunte ale vieții lui Mohamed dinaintea primelor revelații, către anul 610. Potrivit tradiției, ele au fost precedate de lungi perioade de "retragere spirituală" (tahannut) în peșteri și în alte locuri însingurate, practică străină politeismului arab. E foarte posibil ca Mahomed să fi fost impresionat de vegile, rugăciunile și meditațiile anumitor călugări creștini pe care îi întâlnise sau de care auzise vorbindu-se în călătoriile sale. Un văr al Khadijei era creștin. În plus, anumite ecouri ale predicației creștine, ortodoxe ori sectare (nestoriene, gnostice), precum și ideile și obiceiurile ebraice, erau îndeajuns de cunoscute în orașele arabe. Cu toate că, în timpul lui Mahomed, este puțin probabil ca religia Arabiei Centrale să fi fost modificată de influențe iudeo-creștine, prin evreii (prezenți într-un mare număr la Iatrib - viitoarea Medina) si creștinii (prezenți la Mecca, majoritatea de condiție foarte umilă, probabil sclavi abmisieni și insuficient

instruiți), Profetul a avut contact cu elemente iudeo-creștine. kabaa La 40 de ani, Mahomed are o revelație descrisă în felul următor: pe când dormea în peștera în care își petrecea recluziunea lui anuală, îngerul Gabriel a venit la el, ținând o carte deschisă în mâini și i-a poruncit "Rostește acestea!". Cum Mahomed refuza să citească din carte, Îngerul i-a apăsat "cartea pe nări și pe buze", aproape sufocându-l. Când, a patra oară îngerul i-a spus: "Rostește!", Mahomed l-a întrebat "Ce trebuie să rostesc?". Îngerul i-a răspuns atunci: "Rostește (adică: predică!) în numele Domnului care te-a făcut! Care a făcut omul dintr-un cheag de sânge. Propăvăduiește, căci Domnul tău este cel mai darnic, el l-a luminat pe om cu ajutorul penei de scris și l-a învațat pe om ceea ce nu știa"(90: 1-5) Mahomed a început să citească cu voce tare și îngerul s-a depărtat de dânsul.

"Apoi m-am trezit și eram ca și cum cineva ar fi scris în inima mea".

Autenticitatea acestor experiențe pare neîndoielnică. "Dictarea" Coranului a fost deseori însoțită de convulsii puternice, de accese de febră sau de răcirea trupului.

Muhammad începe sa predice, întâi în familie și printre cunoștințe, apoi publicului larg. La început el este ignorat de majoritatea oamenilor, iar mai apoi ridiculizat. Totuși, el reușeste să atragă din ce în ce mai mulți oameni la noua sa religie. Cu fiecare an care trecea, noi capitole erau revelate din Coran. Pe măsură ce numărul celor ce îl urmau creștea, Muhammad devine o amenințare la adresa conducătorilor societații sale și este persecutat, alături de cei care îl urmau. Un timp s-a bucurat de protecția unchiului sau Abu Talib, dar după moartea acestuia Muhammad este nevoit să își părăsească orașul natal și să meargă cu un grup de musulmani devotați în orașul Yatrib în 622, unde fusese invitat de două triburi rivale, care acceptaseră să-l recunoască drept conducător spiritual și se așteptau ca el să le arbitreze disputele. Acest eveniment se numește Hejira și marchează începutul anului Islamic. Hejira înseamnă în arabă "emigrare". Numele orașului este schimbat în Medina ('Orașul' (în arabă), ca prescurtare de la numele complet de 'Orașul Profetului' (al Madinat al-Nabi)) [1] Muhammad devine conducătorul orașului și în scurt timp Medina devine capitala primului stat islamic. Acest stat este imediat atacat de vecinii mai puternici din Mecca, însă Muhammad reușește să câștige câteva bătălii importante Badr și Uhud, asigurând securitatea statului său. Acesta continuă să se extindă și în cele din urmă Muhammad cucerește Mecca fără vărsare de sânge in 630. În tot acest timp, versete din Coran continuă să îi fie revelate, acestea fiind o parte așternute în scris, iar o alta memorate de către companionii Profetului. Muhammad a murit la 63 de ani, in 632. La moartea sa, în peninsula arabică exista un factor de coeziune ce pentru prima dată în istorie, va duce, în deceniile și secolele următoare, la o veritabilă unificare a acesteia (și nu numai) într-un stat islamic. Chiar din timpul vieții Profetului s-a putut realiza o unificare religioasă în peninsulă, deși unificarea politică s-a facut doar mai târziu, în timpul primului calif, Abu Bakr.

Impedimentul unificarii totale a fost dijma (zeciuiala, zakat-ul) percepută de agenții ( 'ummal) Profetului pentru finanțarea continuării razboaielor de cucerire, în afara peninsulei). Astfel, din chiar timpul vieții lui, dar mai ales în perioada în

care succesorul său a fost Abu Bakr, au aparut 2 miscari de contestare care au fragmentat noua comunitate (ummah) și au divizat politic peninsula; e vorba despre Yamama în Arabia centrală, sub conducerea unui profet concurent, numit Musailima Ibn-Habib și despre alt focar de contestare, de data asta în sud, în Yemen, sub conducerea lui 'Aihala al-'Ansi, poreclit "negrul". Tradiția păstrează memoria acestei realități în diverse scrieri ale biografilor si istoricilor musulmani (de ex. visul lui Mahomed, si scrierile lui Balad-huri). Biografiile lui Muhammad care toate sunt produse de istoria oficială islamică, sunt 'istorii sfinte', apologetice ('hagiografii'). Ele subliniază atât umanitatea sa, cât și natura lui fantastică, relatată de o abundentă sumă de tradiții (al-hadith-urile stau mărturie în acest sens). În Europa, odată ce mitologia creștină a fost demontată în măsura posibilului pentru a căuta istoricitatea diverselor sale personaje sacre și a evenimentelor relatate în care aceștia au fost antrenați doar sau au fost de-a dreptul protagoniști, istoricii și hermeneuții s-au aplecat și asupra biografiei, inerent idealizate, a Profetului. Toți subliniază dificultatea colosală a muncii de separare a prozei fantastice, pioase, de relatarea strict istorică și biografică.

Soluția, așa cum subliniază islamologul contemporan Anne-Marie Delcambre, nu putea fi decât una singură : abandonarea ideii de a răsturna acest amplu eșafodaj ridicat de tradiția islamică și preluată necritic de specialiștii musulmani; această idee de a respinge în bloc întreaga constructie din cauza abundentelor idealizări, își are originea atât în munca teologilor creștini, cât și a adversarilor lor iluministi, în secolul al XVII-lea, al XVIII -lea și al XIX-lea. Punctul acestora de vedere este fundamentat, e adevarat: istoria oficială a fost scrisă la Bagdad (într-un mediu urban și cosmopolit deci, și nu cel tribal inițial), în secolul al IX-lea (adică la 2 secole după moartea Profetului), și ea nu putea sa redea decât un portret prea flatant al acestuia și al clanului său hașemit, întrucât abbasizii, învingătorii și succesorii omeiazilor, se trăgeau din Abas, unchiul lui Mahomed. Trebuie spus și că această istorie a fost scrisă de convertiți, care erau adesea de origine persană (asta e cazul în special cu celebrul istoric Tabari), care erau adesea fară o cunoaștere directă a moravurilor deșerturilor Arabiei (Tabari, de exemplu, a locuit pentru mai bine de jumătate de secol la Bagdad), preocupați fiind să obțină favorurile califilor abasizi, însă de asemenea să convingă noii musulmani ne-arabi, ce erau din ce în ce mai numeroși și proveniți din colțuri din ce în ce mai îndepărtate de Arabia. Așa cum spunea până și orientalistul iezuit Henri Lammens, ce poate fi definit oricum mai puțin animat de simpatie pentru islam, "în loc să demolam întreaga construcție a istoriei pioase musulmane, trebuie să ne mulțumim a o demonta piatră cu piatră, pentru a examina mai apoi calitatea materialelor folosite". De aceea munca istoricului actual este una de 'psihologie istorică': în fața unei istorii prea perfecte, trebuie căutate continuu punctele slabe prin care se poate întrezări realitatea prozaică.

Aceasta este metoda criticii moderne în istorie. Ea ține cont în analiza veridicității afirmațiilor hagiografice de contextul istoric în ansamblul lui, ori pentru Arabia deșertică a secolului 7 acesta este o lume tribală, ale cărei cutume

trebuie cunoscute și înțelese ca să putem aprecia ce este valid sau nu în descrierile oficiale idealizate. Portretul lui Mahomed care rămâne după efectuarea acestei munci, nu poate fi decât al unui om al timpului și locului său.

Doar astfel pot deveni inteligibile evenimentele care au șocat generații de creștini, indivizi a caror religie a apărut pe ruinele unor strălucite civilizații, pe eșafodajul unor state a caror vechime precede cu prea multe secole apariția statalitaților în deșertul inospitalier. Nu mai poate mira, de exemplu, faptul că Profetul a fost un războinic atunci când n-a avut de ales, și nici mijloacele și condițiile extraordinare pe care el le-a folosit. Astfel, departe de descrierea idealizată a Hagirei, critica istorică arată că Mahomed și grupul lui de imigrați la Iatrib a fost întâmpinat cu o oarecare ostilitate de anumiți leaderi arabi locali (de ex. Abdalah bin Ubai (cunoscut ca 'ipocritul' de către istoria pioasă musulmană), și care, în opinia unor orientaliști, simbolizează de fapt un grup mai larg de adversari ai lui Mahomed la Medina) ca și de către cele 3 triburile avute de evrei (aceștia, pe lângă activitatea de artizanat (bijutieri) erau și agricultori, deținând și exploatând mari și prospere livezi de palmieri (curmalieri)). Profetul și adepții lui au trăit deci clipe grele la Medina, viețuind în sărăcie și suferind de boli specifice locului mai umid (paludismul). Acolo unde se refugiaseră (și unde Profetul a sosit ca arbitru între 2 triburi arabe rivale), ei au trebuit să-și câștige existența în mod umilitor, ca zilieri ai evreilor (Ali, vărul Profetului, de exemplu, a fost tocmit de un evreu cultivator de curmalieri pentru a scoate apa din puț și a-i uda acestuia palmierii). Regimul acesta de subzistență nu putea continua indefinit. Ospitalitatea auxiliarilor ('ansar'-ii) avea și ea limite, așadar mecanii au trebuit să se descurce singuri la un moment dat. Și au făcut-o în felul lor beduin, anume prin jaf ('razie'), adică prin ceea ce în istorie a rămas cunoscut ca "mascacrul sacrilegiu de la Nakhla". Masacrul este numit astfel pentru că a fost un atac contra unui grup format majoritar nu din luptători, ci din comercianți (caravanieri); el este numit 'sacrilegiu', pentru că a avut loc într-o lună sfântă ('Rajab'), când la Meca aveau loc pelerinaje si târguri de schimb. Atacul a avut loc noaptea, iar Mahomed și adepții lui s-au folosit de înșelăciune pentru a se apropia de caravana mecană : s-au ras în cap și s-au îmbrăcat în pelerini aflați în drum spre locul sacru de pelerinaj de la Kaaba (pelerinajul și adorarea pietrei de la Kaaba este la origine un ritual păgân (politeist) arab, adoptat și de noua religie islamică). Strategema a provocat fără îndoială discuții în comunitatea islamică a acelui timp, căci ea ridica semne de întrebare de natură morală, mărturie ne stă textul coranic, care se face ecoul acestor neliniști (surata 2, verset 217). Cum era de așteptat, Alah îi va da dreptate Profetului. Motiv pentru care practica a putut fi continuată si extinsă contra mecanilor, care, cum știm, n-au acceptat islamul si care au rîs de profet atâta timp : ei îi reproșau că acesta 'preia tezele străinilor, ale evreilor si creștinilor din jur, abandonând tradiția strămoșească' (i se reproșa, de ex., că 'revelațiile îi sunt dictate de un sclav creștin grec, Giabr, care avea un comerț cu bijuterii la Meca'), îl numeau nebun și posedat de duhuri rele ('mașnun'), și, culmea jignirii pentru un arab, îi puseseră eticheta de 'castratul'

(abtar = impotent, bărbat fără descendenți masculini, măgar castrat), pentru că nu avea decât fete (pentru arabii timpului, nașterea unei fete era o veste rea, care echivala în cel mai bun caz cu lipsa unei nașteri. Coranul conține ecouri ale unor astfel de mentalități patriarhale, pe care les critică (vezi surata 16, versete 58 si 59). Astfel, raziei de la Nakhla îi va urma, în martie 624, la Badr, atacul contra caravanei lui Abu Sufian, care revenea din Siria bine garnisită cu marfă (era numită 'marea caravană de primăvară'). În mod necesar, pentru o populație aflată permanent sub spectrul foamei, cum este aceea seminomada a 'deșertului deșerturilor', o credință care justifică jaful nu poate să fie decât extrem de atrăgătoare: islamologii (de ex. Anne-Marie Delcambre) pun pe seama acestui fapt o parte importantă din numărul celor care s-au convertit, atunci la începuturi, la noua religie a lui Mahomed. De această dată, caracterul josnic al atacului este însă și mai pregnant, în măsura în care grupul lui Mahomed practic îsi ataca rude apropiate (cum e cazul cu Abu Bakr, al cărui fiu era printre caravanieri, și a lui Omar, al cărui unchi era și el alături de Abu Sufian, și chiar unchiul Profetului, anume Abas, sau fiul lui Abu Talib, care si el îi era rudă apropiată, dar chiar si ginerele Profetului se afla printre comercianții călători).

Mahomed a ordonat ca rudele lui directe să fie cruțate, fapt care a scandalizat pe unii musulmani care aveau și ei rude printre caravanieri, așa cum ne transmite istoria tradițională (unul dintre ei spune : 'Ne omorâm tații, frații si unchii, și el ne cere să nu-i omorâm unchiul … pe Dumnezeu, dacă-l întâlnesc pe Abas, îi voi da primul cu sabia-n cap!) Avem astfel o surată (capitol al textului sacru islamic) numită 'Prada' , al cărei prim verset incită credincioșii la supunere în fața lui Mahomed. Prada trebuia împărțită în ordine doar... Din acest moment în care situația materială a micii comunități s-a mai întremat, Mahomed îsi îndreaptă atenția spre adversarii săi politici de la Medinaa, începând astfel o serie de asasinate motivate politic. Prima victimă este poetul evreu Kaab ibn Așraf, gură prea slobodă care luase prea des în rîs revelațiile lui Mahomed.

Odată ce și-a văzut consolidată poziția în Medina, Mahomed căută motive, și desigur a găsit, pentru a-i expulza pe evrei din oraș, evident deposedându-i de bunuri cu această ocazie. Primii sunt cei din tribul Banu Kainuka, bijutieri de meserie… Astfel, gruparea lui Mahomed va fi pregătită atât logistic cât si financiar pentru bătălia care se anunța deja, căci evident, kuraișitii de la Meca doreau răzbunarea alor lor si a jafurilor repetate ale lui Mahomed. Bătălia va fi pierdută totuși de trupele lui Mahomed din cauza lăcomiei unei părti a trupelor sale (arcașii), care la un moment dat, rupând disciplina militară și-au părăsit pozițiile pentru a se repezi spre împărțirea prăzii (șansele păreau atunci a le surîde din nou musulmanilor). Strategii mecani vor profita de eroare, întorcând de partea lor sorții confruntării. Răzbunarea va fi cruntă : Mahomed însuși este rănit, iar unchiul său Hamza este ucis. Atunci când trupul acestuia este prezentat de către combatanții mecani soției lui Abu Sufian (numită Hind), aceasta se va apleca asupra cadavrului, va smulge ficatul mortului și va mânca din el. Hamza îi ucisese doar cu ocazia jafului de la Badr, atât tatăl cât și fratele, cât și un

unchi. Dupa înfrângerea de la Ohod, o umilință serioasă pentru comunitatea musulmană, trebuia să fie făcut ceva pentru a ridica moralul si reumplut buzunarele, ori soluția o știm deja: jaful. Dupa expulzarea din oraș și jefuirea tribului de evrei bijutieri Banu Kainuka, a urmat la rând un alt trib de evrei, anume Banu Nadir, care au fost acuzati de complot. Cea mai mare parte dintre ei se vor îndrepta spre Kaibar. Înca un pas deci, si orașul devin pur, căci rămăseseră doar evreii din tribul Banu Quraiza. Aceștia însă, așa cum vom vedea, în afară de a fi si ei jefuiți mai târziu, vor fi și exterminați. Mecanii însă nu se vor mulțumi doar cu victoria de la Ohod (versantul unui munte aflat lângă Medina), și vor organiza un alt atac al Iatribului, de data asta cu o armată de 3 ori mai numeroasă. Musulmanii vor organiza apărarea orașului, aceștia săpând, la sugestia unui convertit pers (un fost sclav eliberat) un șanț în jurul așezării (de unde numele rămas în tradiția istorică islamică de "bătălia șanțului"; tehnica asta de apărare era total necunoscută arabilor). Ideea a fost genială și salvatoare, căci mecanii n-au reușit să treacă tranșeul, și vor face astfel cale-ntoarsă. După efort, urmează, evident, răsplata bine-meritată, căci mai rămăsese încă un trib de evrei de jefuit, doar că aceștia vor plăti cu viața dispoziția proastă a șefului tribului arab Aws, care rănit mortal fiind după lupta șanțului, n-a mai fost deloc înclinat să-și respecte angajamentele de garant al securității lor. Astfel, bunurile vor fi trecute în proprietatea musulmanilor, iar cei 600-900 baieți si bărbați evrei vor fi executați prin decapitare, o femeie fiind decapitata pentru uciderea unui razboinic musulman, iar femeile și copii vor fi vânduți ca sclavi, căci era nevoie de bani, din ce în ce mai mulți bani, pentru a alimenta mașina de război ce era din ce în ce mai des folosită. Banul, cum se zice, este nervul războiului. Pentru executarea pedepsei, în piața centrală a Medinei au fost săpate alte șanțuri, de asta dată nu pentru apărare, ci pentru îngroparea evreilor decapitați. Măcelul are loc o zi întreagă, sub ochiul atent al Profetului, care asistă în liniște la execuția "dușmanilor lui Alah și ai Profetului Lui", așa cum ne raportează tradiția musulmană. La căderea nopții, ultimii evrei sunt decapitați la lumina torțelor, fiecare victimă având dreptul la un strigăt "Alah e mare!" din partea musulmanilor prezenți. Evreii, dogmatic vorbind, n-au nimic de reproșat musulmanilor: aceștia i-au tratat exact în modul în care ei înșisi, la rândul lor, au tratat numeroase populații sedentare, în procesul de cucerire sângeroasă a Canaan-lui promis lor. Așa cum Biblia justifică cruzimea triburilor de evrei ce măcelăreau bătrâni și copii când întâlneau o așezare canaaneană, tot așa și Coranul justifică gesturile abominabile ale lui Mahomed (surata 33): "Ați omorât o parte dintre ei, i-ați făcut sclavi pe o alta; Alah v-a făcut moștenitorii pamânturilor lor, al locuințelor și bunurilor lor, chiar dacă pașii voștrii n-au călcat niciodată acest pământ." Mahomed își va lua cu această ocazie o concubină dintre evreicele înrobite. Mahomed va pleca apoi (în 629) spre Kaibar, unde se refugiaseră evreii tribului Banu Nadir, după expulzarea și jefuirea acestora la Medina, pentru a-i mai jefui o dată de bunuri (evreii aveau din nou livezi de palmieri), cu această ocazie însușindu-si încă o concubină

evreică, pe frumoasa Safia, de numai 18 ani (el avea pe atunci 59 de ani).

Mahomed va sfârși prin a-și domina adversarii mecani, cucerind finalmente orașul idolatrilor. Inamicii săi cei mai aprigi se vor converti pentru a-și scăpa pielea (de ex.: Abu Sufian, Kalid ibn al-Walid, Amr ibn al-As). Mahomed, la intrarea în oraș va executa o parte dintre inamicii săi neconvertiți, în special dintre acei care l-au umilit în mod atât de barbar în vremea când era doar "orfanul nebun al lui Abdalah", dar va arăta clemență față de alții, dovedind un fin simț politic. Religia înființată de el reprezintă un progres considerabil pentru lumea din care făcea parte, și asta se va vedea cu ochiul liber secole de aici încolo, când islamul ieșind din peninsulă va îngloba, dar mai important, va reusi sa asimileze strălucite civilizații, aflate în plină dezvoltare, acaparând toate aspectele societăților în care s-a infiltrat. Nu există o scădere tipic islamică care sa explice de ce civlizația la baza căreia stă învățătura lui Mahomed stagnează de prea multe secole, căci eroarea este de fapt comună tuturor monoteismelor și în parte tuturor religiilor: oricât de valoroase pot fi niște precepte la un moment dat, el vor fini prin a se dovedi neadaptate unei epoci diferite, ori din păcate dogmele religioase au dificultăți majore în a se modifica pe măsura ce timpul trece și societatea se schimbă; lumea creștină a cunoscut și ea blocaje si distorsiuni care au ținut-o pe loc mai bine de o mie de ani, în întunericul obscurantismului creștin, până când modernismul a permis avântului stiințific secular să preia conducerea socială. Se poate spune că Mahomed a fost un om al timpului și locului în care s-a născut (de aceea biografia lui șochează atât de mult persoanele trăitoare în secolul 21 și care nu sunt educate în morala islamică), însă în același timp și-a depăsit în anumite privințe epoca, așa cum arată anumite reforme pe care le-a introdus cu religia lui în societatea tribală a Arabiei secolului al 7-lea. Istoricii și sociologii spun că nimic din istoria timpurie a religiei lui Mahomed nu prevestea stagnarea de care suferă civilizația islamică de mai bine de jumătate de mileniu. Mesajul acestuia a fost unul similar celorlalte religii monoteiste abrahamice, dacă nu cumva chiar unul mai coerent și credibil, dată fiind perioada mai târzie în care noua religie a apărut. Spiritul tribal care i-a îmbibat pe arabi cu o imensă dragoste de libertate dintotdeauna, ca și cu o sănătoasă doză de scepticism în ce privește orice formă de concentrare a puterii și deciziei, modul democratic în care lumea tribală arabă lua deciziile privitoare la comunitate, sunt doar câteva elemente care prevesteau și în fapt chiar au produs efecte favorabile dezvoltării impetuoase a civilizației la baza cărei stătea mesajul lui Mahomed. Piedica, sau "vina", trebuie deci căutată, cel puțin în parte, mai târziu, și nu în epoca sau mesajul inițial, de altfel destul de ambiguu și divers, al Profetului. Istorici ca B. Lewis și D. Sourdel consideră că turnura antiraționalistă pe care a luat-o islamul ca reacție a mișcării mutazilite a fost decisivă în grăbirea falimentului. Tolerată un timp, filozofia a fost treptat respinsă ca un corp străin, iar ortodoxiile și fanatismele fratricide n-au făcut decât să învenineze climatul intelectual, după ce-l denaturaseră pe cel politic.

Lungul șir de execuții ale ereticilor și lista nesfârșită de cărți ale filozofilor arabi

arse în piața publică, a provocat lent dar inexorabil declinul final. Alți specialiști, mai direcți în exprimarea tezelor lor, cum este de ex. antropologul francez de origine algeriană Malek Chabel, spune că "mediul cultural și istoric în care trăiesc populațiile arabe, persane și turcești, și în general cele musulmane, este principala frână împotriva renașterii civilizației islamului; acest mediu este strivit de tradiția înrobitoare a unei venerații extatice, a gândirii inchizitoriale și a absenței autocriticii, ansamblu refractar la orice idee de progres; blocajele sunt identificate de mult timp, anume proasta guvernare și imposibila separare a religiosului de politic ". Or, explică autorul lucrării Islamul și Rațiunea, "această separare, laicizare, nu poate să fie acceptată decât după ce textul sacru a fost reinterpretat și trecut prin critica raționalistă." Proiect început de marele Taha Husein, dar lăsat în paragina pe pământul islamului (între timp de asta se ocupă occidentalii...). Chabel adaugă: "Rațiunea este firul roșu, criteriul (al-furqan) care separă două specii umane, anume acei care cred în Dumnezeu și cei care cred în om, acei care consideră că fără Dumnezeu omul n-ar exista, și cei care, fără a jura pe "moartea lui Dumnezeu", consideră totuși că omul, prin propriile lui capacități, e capabil să inventeze aici și acum atât paradisul cât și infernul.

Un alt factor de blocaj îl reprezintă chiar propriul succes de altă dată, care între timp nu a rămas decât o frumoasă amintire. Chabel se exprimă de această manieră: când islamul merge rău, vocea rațiunii are dificultăți în a se face auzită; considerabila rămânere în urmă a islamului se explică în parte prin eșecul musulmanilor de a depăși vechile ambiții de cucerire, de a supraviețui trecutului lor glorios. Regresul politic și militar a provocat în fapt un alt regres mai devastator, anume acela al civilizației. Vânzătorii de iluzii s-au înmulțit."

Căsătoria cu Aisha[modificare | modificare sursă] Surse tradiționale spun că Aisha avea șase sau șapte ani când s-a logodit cu Mahomed,[2][3][4] dar căsătoria nu a fost consumată decât atunci când fata a împlinit nouă sau zece ani.

[2][3][5][6][7] În timp ce majoritatea surselor tradiționale indică că Aisha a avut 9 ani (și, prin urmare, era fecioară) la data căsătoriei, un număr restrâns de scriitori mai recenți au estimat în mod diferit vârsta ei, de la 15 la 24.[8][9][10] [11] Note[modificare | modificare sursă] ^ sursă: Britannica si Wikipedia engleză; sursa bibliografica: Alfred-Louis de Prémare, Fundamentele islamului, Seuil, L’Univers Historique, 2002, pag. 101: "Medina este un termen ebraic împrumutat de limba arabă întrucât evreii au fost o lungă perioadă singura populație sedentară a 'Arabiei deserta' La pagina 99 se arată ca inițial "Iatrib" (Yathrib) era numită secțiunea așezării cunoscută ca Medina ("orasul"), unde existau 300 de giuvaergii (bijutieri) evrei); o altă explicație trasează termenul în cuvântul "din", care înseamnă în arabă credință (afirmație fară sursă indicată). ^ a b Watt, Aisha, Encyclopedia of Islam ^ a b D. A. Spellberg, Politics, Gender, and the Islamic Past: the Legacy of A'isha bint Abi Bakr, Columbia University Press, 1994, p. 40 ^ Karen Armstrong, Muhammad: A Biography of the Prophet, Harper San Francisco, 1992, p. 145. ^ Barlas (2002), p.125-126 ^ Sahih alBukhari, 5:58:234, Sahih al-Bukhari, 5:58:236, Sahih al-Bukhari, 7:62:64, Sahih

al-Bukhari, 7:62:65, Sahih al-Bukhari, 7:62:88, Sahih Muslim, 8:3309, 8:3310, 8:3311, 41:4915, Sunnan Abu Dawud, 41:4917 ^ Tabari, Volume 9, Page 131; Tabari, Volume 7, Page 7 ^ T.O. Shanavas. „Was Ayesha A Six-Year-Old Bride?

The Ancient Myth Exposed”. ^ Allama Sheikh Yasser Al-Habib. „A'isha was not a child when the Prophet married her”. ^ „The Concept of Polygamy and the Prophet’s Marriages (Chapter: The Other Wives)”. ^ Ayatollah Qazvini. „Ayesha married the Prophet when she was young? (In Persian and Arabic)”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă] Jacques Brosse: Maeștrii spirituali, PRO Editură și Tipografie, București, 2007, ISBN 978-973-145-020-9 Barnaby Rogerson: Moștenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre șiiți și sunniți, Editura Polirom, Iași, 2007, ISBN 978-973-46-0670-2 Mircea Eliade: "Istoria credințelor și ideilor religioase", vol. 3, Editura Științifică, București, 1992, ISBN 973-44-0104-1. Legături externe[modificare | modificare sursă] Descoperă Islamul Musulmanii din România Islamul - o introducere obiectivă, ghid-islam.com Ce spun sursele întemeietorul Islamului, 22 Decembrie 2011, Andreea Lupșor, Historia Muhammad – Profetul lui Allah, profetul sabiei, 21 august 2009, Nicu Parlog, Descoperă Commons Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mahomed [ascunde] v • d • m Profeți menționați în Coran Adam • Idris (Enoh) • Nuh (Noe) • Hud • Salih • Ibrahim (Avraam) • Lut (Lot) • Ismail (Ismael) • Isaaq (Isaac) • Yaqub (Iacob) • Yusuf (Iosif) • Ayyub (Iov) • Shuayb • Musa (Moise) • Harun (Aaron) • Dhul-Kifl (Ezechiel) • Dawud (David) • Suleyman (Solomon) • Ilyas (Ilie) • Al-Yasa (Elisei) • Yunus (Iona) • Zakarya (Zaharia) • Yahya (Ioan Botezătorul) • Isa al-Masih (Isus Hristos) • Mahomed Mosque.svg Informații bibliotecare WorldCat modificare BNF: cb12085994z modificare GND: 118583158 modificare ISNI: 0000 0001 2103 2851 modificare LCCN: n79130881 modificare NLA: 35367089 modificare VIAF: 97245226 modificare LIBRIS: 195602 modificare SUDOC: 029179238 modificare Categorii: Decese în 632Decese pe 8 iunieProfeți ai IslamuluiPersonaje citate în Divina Comedie (Infernul)Arabi din secolul al VIleaArabi din secolul al VII-lea Meniu de navigare Nu sunteți autentificatDiscuțiiContribuțiiCreare contAutentificareArticolDiscuțieLecturăModificareModificare sursăIstoric Căutare Salt Pagina principală Portaluri tematice Cafenea Articol aleatoriu Participare Schimbări recente Proiectul săptămânii Ajutor Portalul comunității Donații Tipărire/exportare Creare carte Descarcă PDF Versiune de tipărit În alte proiecte Wikimedia Commons Trusa de unelte Ce trimite aici Modificări corelate Trimite fișier Pagini speciale Navigare în istoric Informații despre pagină Element Wikidata Citează acest articol În alte limbi Acèh Afrikaans Alemannisch አማርኛ Aragonés Ænglisc ‫ العربييية ܐܪܡܝܐ مصييرى‬Asturianu Авар Azərbaycanca ‫ تيييۆرکجه‬Башҡортса Žemaitėška Bikol Central Беларуская Беларуская (тарашкевіца) Български Bislama বববাংলব བབོད་ཡཡིག Brezhoneg Bosanski Буряад Català Mìng-dĕĕ ng-ngṳṳ Нохчийн Cebuano ‫ کيييوردیی ناوەنيييدی‬Corsu

‫ބ ސ‬ ‫ ހދވވހހ ބ‬Ελληνικά Qırımtatarca Čeština Cymraeg Dansk Deutsch Zazaki ‫ސ‬ English Esperanto Español Eesti Euskara Estremeñu ‫ فارسی‬Fulfulde Suomi Võro Føroyskt Français Frysk Gaeilge 贛語 Gàidhlig Galego Avañe'ẽ ગગજરરાતત Gaelg

Hausa Hawaiʻi ‫ עברית‬हहिन्दद Fiji Hindi Hrvatski Kreyòl ayisyen Magyar Հայերեն Interlingua Bahasa Indonesia Igbo Ilokano Ido Íslenska Italiano 日本 語 Basa Jawa ქართული Qaraqalpaqsha Taqbaylit Қазақша 한 국 어 ककॉशशर / ‫ کٲششيير‬Kurdî Kernowek Latina Ladino Lëtzebuergesch Лакку Лезги Limburgs Lumbaart Lietuvių Latviešu Malagasy Олык марий Baso Minangkabau Македонски മലയയാളള Монгол मरराठठ Bahasa Melayu Malti Mirandés

မမနန မဘသ ‫ ماززرونی‬Nāhuatl Napulitano Plattdüütsch Nedersaksies ननेपराल भराषरा Nederlands Norsk nynorsk Norsk bokmål Occitan ଓଡଡ଼ିଆ ਪਪੰ ਜਜਾਬਬ Pangasinan Polski Piemontèis ‫ پنجييابی پښييتو‬Português Runa Simi Русский Русиньскый ससंस्ककतम म Саха тыла Sicilianu Scots ‫ سيينڌي‬Srpskohrvatski / српскохрватски සසිංහල Simple English Slovenčina Slovenščina Soomaaliga Shqip Српски / srpski Basa Sunda Svenska Kiswahili Ślůnski தமமிழ తతెలలుగగ Тоҷикӣ ไทย Türkmençe Tagalog Türkçe Татарча/tatarça ‫ ئۇیغۇرچه‬/ Uyghurche Українська ‫ اردو‬Oʻzbekcha/ўзбекча Tiếng Việt Walon Winaray Wolof ‫ י ייידיש‬Yorùbá Vahcuengh Zeêuws 中 文 Bân-lâm-gú 粵 語 Modifică legăturile Ultima modificare a paginii efectuată la 16 octombrie 2015, ora 00:32. Acest text este disponibil su - Wikipedia 29 aprilie 2016 la 03:58 UTC+03 Sunt unii oameni care cred că numai oamenii au dreptul de la Dumnezeu să trăiască așa că încearcă să nu fii maimuță. Just?

29 aprilie 2016 la 03:55 UTC+03 https://en.wikipedia.org/wiki/Muhammad 29 aprilie 2016 la 03:45 UTC+03 Honestly I'm the greatest prophet since Muhammad, and I am an avatar of Moses.

29 aprilie 2016 la 03:39 UTC+03 „De aceea așa vorbește Domnul: 'Dacă te vei lipi iarăși de mine, îți voi răspunde iarăși, și vei sta înaintea mea; dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei.'” Ieremia.

29 aprilie 2016 la 03:13 UTC+03 Pentru păcatele voastre și ale strămoșilor voștri vin toate relele acestea peste voi Dumnezeu vă ia Pământul din mâini și îl dă unora mai vrednici decât voi pentru că ați ucis pe soldat și ați exploatat pe văduvă și ați abuzat pe copil Dumnezeu este împotriva voastră ca un cuptor aprins Din care nu va mai ieși decât o

frântură de picior Pentru că ați lepădat mii de ani învățătura Domnului Domnul v-a lepădat și cei pe care nu îi veți putea opri să intre în casa voastră vă vor fi stăpâni și voi le veți fi sclavi Muncitori cu ziua Să vă cumpărați drogurile ginul femeile și bărbații Occident degenerat Occident degenerat Catedralele tale sunt rușinea ta Cei doi papi ai tăi sunt rușinea ta Smerește-te că gloria ta a trecut Și dacă nu accepți jugul toate stelele se vor răscula împotriva ta Și te vor omorî A venit timpul robiei Și în timpul robiei poate vei mai găsi credință Iapet.

29 aprilie 2016 la 03:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5vbRNOownWc&hd=1 29 aprilie 2016 la 03:00 UTC+03 Dumnezeu către profet De ce plângi suflete în mine Și ți se întristează lacrimile?

Eu te-am făcut să fii liber ca în anii copilăriei să nu te lege cetatea lui Cain sau fiicele lui ce vrei tu de la mine și nu ți-am dat? ce tânjești? spune și vei primi deși nu vei mai dori... vreau să mor Doamne și să fiu viu cum moare narcisa și învie primăvara sunt prea frumos ca să mor Doamne și sunt prea frumos ca să nu fiu singur voi merge pe cărările avioanelor și voi căuta iarba fiarelor dacă o voi găsi va fi viață veșnică dacă nu haosul va deveni moarte și va fi drept așa Doamne. De ce plângi suflete în mine Și ți se întristează lacrimile? Eu te-am făcut să fii liber ca în anii copilăriei să nu te lege cetatea lui Cain sau fiicele lui ce vrei tu de la mine și nu ți-am dat? ce tânjești? spune și vei primi deși nu vei mai dori...

29 aprilie 2016 la 02:52 UTC+03 Fiecare om de pe pământ a fost făcut de Hristos, YHWH, Allah. Nimeni nu e special, nimeni nu exclude pe nimeni, nimeni nu ucide pe nimeni. Dumnezeu a făcut pe om din motive misterioase și cel mai bine e să le lăsăm așa. Lumea nu se reduce la State, nici la Europa, iar Coranul e una din cărțile sfinte ale monoteismului nu ale crimei, deasemenea Biblia și deasemenea Evanghelia dacă aveți urechi în inimă. Înțelegeți toți ce vă spun pentru că pe cartea mea toate pecețile sunt rupte.

29 aprilie 2016 la 02:43 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Coran Coranul e cartea pe care toți o disprețuiesc fără să o fi citit vreodată. Metodologia Occidentului.

29 aprilie 2016 la 02:29 UTC+03 S-au stricat oamenii au făcut lucruri uricioase a scris Domnul în fiecare zi ei al căror cap sunt Luna și stelele ei care au lepădat iubirea pentru râs S-au stricat oamenii Și vor plânge fără să-i mângâie cineva. Pentru că cei de la care vor aștepta mângâiere Vor fi la fel de zdrobiți ca teascul vinului. Iar tu Felix ești un profet...

29 aprilie 2016 la 01:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4FKoS_2Ix_E&hd=1 Nothing for me today?

28 aprilie 2016 la 16:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5Pz8WDI-DhI&hd=1

28 aprilie 2016 la 16:21 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 aprilie 2016 la 16:08 UTC+03 Sfârșitul lumii va veni azi Felix Rian-Constantinescu Spitalul de psihiatrie era la fel ca acum optzeci de ani Ca și la școală eram singurul care nu mă distram Țigări, bere, femei, vin, case căutate, ocări, jumătăți de pâine și salarii mari Nimeni nu scria icoane nimeni nu picta poezii nimeni nu cânta la flaut Era frumos doctorii cu asistentele personalul avea atribuții vagi bolnavii între ei Sfârșitul lumii va veni când spitalele vor fi bordeluri, mănăstirile case de sodomie și bisericile tribunale Sfârșitul lumii va veni azi.

28 aprilie 2016 la 13:16 UTC+03 „Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze în locul acesta, sub ochii voștri și în zilele voastre, strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei. Când vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îți vor zice: Pentru ce ne amenință Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire și ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeului nostru? Atunci să le răspunzi: Părinții voștri m-au părăsit *, zice Domnul, s-au dus după alți dumnezei $, le-au slujit + și s-au închinat înaintea lor @; iar pe mine m-au părăsit și n-au păzit legea mea. Și voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri +; căci iată că fiecare umblă după pornirile voastre rele și nu m-ascultați.” - Ieremia.

28 aprilie 2016 la 12:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit albumul creat de Arta acului la romani, interferente.

28 aprilie 2016 la 01:53 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Tyler Hartman.

28 aprilie 2016 la 01:52 UTC+03 Elegeia EU nu m-am născut să-mi deschid o afacere M-am născut să-mi fac miracole Am văzut oamenii cu ochii lor de porțelan Și ei nu m-au văzut pe mine Am mers pe un drum și m-am întors prin cer Oile m-au urmat și nu am ucis nici una Mintea mea e un bulgăre de brânză Nu s-a născut omul care să mă sărute.

28 aprilie 2016 la 01:45 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona Pentru că n-ați fost vrednici.

28 aprilie 2016 la 00:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nobel Prize.

To vote or not to vote. This is the question.

28 aprilie 2016 la 00:48 UTC+03 La radio e Pescărușul pe autostrăzi e plin de TIR-uri în noapte, oamenii suferă de o demență sexuală colectivă, și fiecare spune Cui îi pasă? Am căutat o viață adevărul, acum că l-am găsit vreau să-l pierd. Îmi amintesc cuvintele Estherei, If I perish, I perish!

28 aprilie 2016 la 00:45 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 aprilie 2016 la 00:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Dominican Sisters of Mary, Mother of the Eucharist.

28 aprilie 2016 la 00:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

27 aprilie 2016 la 23:30 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Elisabeta Boțan Escritora y traductora.

27 aprilie 2016 la 22:55 UTC+03 http://convorbiri-literare.dntis.ro/MARCUdec5.htm 27 aprilie 2016 la 22:55 UTC+03 (3) Felix RIAU* , Imersiune posibila , Editura Calauza V, Deva, 2004, editie bilingva, 100 p. Lumea poetilor care scriu haiku se poate mîndri ca prin Felix Riau a mai cîstigat un adept-practicant si nu unul oarecare. „Jos în gradina/ E zapada muceda/ Soarele-bec aprins” sau „Dincolo de geam/ Seara, albastra sticla./ Cristale albe”, „Fulgi picura din stalactitele cerului/ Pe monolitii deja bocna” ( Cimitir evreiesc , p. 53), „Falduri lichide/ Recif sticlos palpitînd/ Solare lumini” (p. 34), sînt doar cîtev a exemple de poeme în acest stil, poeme încarcate de sensibilitate. Felix Riau are, si datorita profesiei un adevarat cult al scenariului, al spectacolului. Fiecare poem, haiku, distih sau poem jazz, defineste o anume situare într-un spatiu. Asa cum inspirat spune Radu Igna în prefata sa „autorul creeaza o anumita atmosfera de taina, fior si regret, o persistenta a memoriei vizuale de singularizare a imaginilor…” (p. 5). Tinînd cont de faptul, ca Cervantes defineste „poetul ca posesor al unei boli de nelecuit si foarte molipsitoare”, speram ca aceasta voce lirica viguroasa, mereu gata sa descopere noi universuri, sa nu se poata lecui si sa fie un autor de cautat pentru cartile viitoare de care, cu siguranta, ca vom mai auzi. „Pana pasarii era ca în ilustratele/ Cartilor de povesti/ Galbena/ Aprinsa/ Astfel Pasarea îmi spunea:/ «Esti al meu»/ Astfel mi se spunea/ «Esti al nostru»” ( Protega me , p. 44). n.

Felix RIAN 27 aprilie 2016 la 22:50 UTC+03 http://bibliotecamm.ebibliophil.ro/carte/imersiune-posibila-possible-immersion 27 aprilie 2016 la 22:48 UTC+03 http://www.libris.ro/canon-in-d-si-alb-felix-constantinescu-MIN978-973-210849-9--p790044.html 27 aprilie 2016 la 22:42 UTC+03 Welcome to the works of Felix Constantinescu's Your comments are welcomed and may be forwarded by clicking on the following e-mail address: flexli_for_christ@yahoo.com ____________________________________________________ ________________-1-________________ Fish Welcome unknown traveller; the desert ends here. You can sit beside the fire light and eat bread with us. The mule is tired; your road must have been hard; searching for a path through the mountains, alone. Here across the river light loves. This northern lights' land is

rabbi's presence; unfading happiness of spirit. Here the desert ends and we have water. We are man fishers carrying torches before dawn's descending. Eat brother! End _________________-2-________________ You Mean Something The Lord hides himself in light. We cannot see him. We are-aching and in struggle ego-prisoners. Entire lives away from the core. Our immaterial-gold souls we mortify with sin. The Lord is the most delicate blooming you have in you heart. He is your greatest journey that you have in front of you. You can receive... you can give... you...mean something. End 27 aprilie 2016 la 22:41 UTC+03 http://www.theunpublishedchristian.com/p-felixconstantinescu.html 27 aprilie 2016 la 22:38 UTC+03 http://www.agentiadecarte.ro/top-gala-tinerilor-scriitoricartea-de-poezie-aanului-2011/ 27 aprilie 2016 la 22:36 UTC+03 http://poezia.usriasi.ro/?p=1104 27 aprilie 2016 la 22:33 UTC+03 https://issuu.com/zionpilgrim 27 aprilie 2016 la 22:32 UTC+03 http://poezia.usriasi.ro/?p=1343 27 aprilie 2016 la 18:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

27 aprilie 2016 la 15:47 UTC+03 http://proiectulpoezierom.blogspot.ro/2015_01_01_archive.html 27 aprilie 2016 la 15:42 UTC+03 Basm de Ajun Felix Rian-Constantinescu Cimitirul era acoperit de valuri. Mă plimbam prin el abătut la miezul nopții și m-am oprit să plâng. Am plâns nesfârșit și apoi am observat că mai plângea cineva cu mine. Era un Spirit. L-am întrebat de ce plânge. Nu mi-a răspuns. Uitându-mă în jur am observat Spiritele ieșind din valuri, îmbrăcate în tunici grecești. -Cine suntem? i-am întrebat -Poporul morților, răspunseră valurile. Am văzut că mergeau spre munte. I-am urmat. Cântară toată noaptea între cedrii pădurii, iar la trei dimineața coborâră muntele pe poteca de bolovani neteziți de pași și se făcură una cu valurile. -Oh! am îngăimat. Rămăsei pe munte și așteptai dimineața. În auroră m-am dus pe țărm dar fluxul acoperise totul, doar coloane dorice se vedeau în adânc. -Morții.

Morții. Morții strânși în noapte de mii de ani. M-am cutremurat. Am ajuns în oraș. Toată lumea era fericită, mergeau la cumpărături de Crăciun. Eu eram albastru ca un extraterestru, văzusem istoria. Noaptea m-am întors și am intrat în valuri, dar valurile nu m-au primit, cu un gest ferm de zeiță. Atunci am început să plâng iar. Era ceasul al doisprezecelea. Am plâns nesfârșit și apoi am observat că mai plângea cineva cu mine. Era un Spirit. L-am întrebat de ce plânge. Nu mi-a răspuns. Uitându-mă în jur am observat Spiritele ieșind din valuri, îmbrăcate în tunici grecești. -Cine suntem? i-am întrebat -Poporul morților, răspunseră valurile. Am văzut că mergeau spre munte. I-am urmat. Cântară toată

noaptea între cedrii pădurii, iar la trei dimineața coborâră muntele pe poteca de bolovani neteziți de pași și se făcură una cu valurile. -Oh! am îngăimat. Rămăsei pe munte și așteptai dimineața. În auroră m-am dus pe țărm, dar fluxul acoperise totul, doar coloane dorice se vedeau în adânc. -Morții. Morții. Morții strânși în noapte de mii de ani. M-am cutremurat. Am ajuns în oraș. Toată lumea era fericită, colindau beți de Crăciun. Eu eram albastru ca un extraterestru, văzusem istoria. Noaptea m-am întors și am intrat în valuri, dar valurile nu m-au primit, cu un gest ferm de zeiță. Atunci am început să plâng iar. Era ceasul al doisprezecelea.

26 aprilie 2016 la 22:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Vie Pratique.

26 aprilie 2016 la 21:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

26 aprilie 2016 la 21:09 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit evenimentul creat de FOCH. 26 aprilie 2016 la 21:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Sylwia Urban.

26 aprilie 2016 la 17:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=jGqrvn3q1oo 26 aprilie 2016 la 17:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=MJHgMD1S0bg 26 aprilie 2016 la 17:27 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=OFGgbT_VasI&hd=1 20 aprilie 2016 la 16:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc&hd=1 20 aprilie 2016 la 16:42 UTC+03 Voi nu știți că io-s nepot de securist.

20 aprilie 2016 la 16:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

Pe ace.

20 aprilie 2016 la 15:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

20 aprilie 2016 la 14:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=wHylQRVN2Qs&hd=1 Cred în Scriitori, cred în Medici, cred în Marii.

20 aprilie 2016 la 13:52 UTC+03 Omilie despre artă Arta e un fel de evanghelie care îl predică pe Dostoievski și pe el răstignit. Arta asemenea furtunii nu se poate îmblânzi. Nu există ceea ce era numit în anii '80 fratele corp. Corpul nu e fratele nostru, corpul nostru e un animal. Capetele ne sunt de oameni, de la gât în jos suntem centauri. Arta nu face morală, ci ne arată tragediile care îl au ca spectator pe Dumnezeu. Ne arată uneori ce am pierdut tocmai din ignoranță și ne îndeamnă să jelim și să ne

zbatem să păstrăm ce avem. De aceea sunt elinii un popor mare, cel mai mare dintre Popoare, pentru că lui Cristos nu i-a fost rușine să fie numit actor și Cristos, făcând din curtea templului antic semisfera unui teatru modern.

20 aprilie 2016 la 12:59 UTC+03 On our way we were encountered by night. The dogs began to bark, scared as how it seemed displeased. The women gathered in the house early. Also two merchants came, who wanted to rent the land. The postman stopped too to drink a glass of rum, after he tethered his horse in the yard, by a sycamore. My mother's sister was a woman full of goodwill, but in her look one could read sadeness. As much as she was pleasant, she was grieved. She remained a widow in that desertness when she didn't even made forty years old. She seemed thirtyfive. She could have had also thirty-nine, but this thing has no importance. Her Father was the Cief in Medicine of the county. He also had the care to die early.

They are very rare the people who die when it should. Besides Mother, my aunt had nobody, not Sister, nor Brother. She remained alone in the world.

20 aprilie 2016 la 12:07 UTC+03 -Ce faci icoanele astea, moșule? -Iacă, să-mi lumineze pusnicia.

20 aprilie 2016 la 09:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 4 fotografii noi.

20 aprilie 2016 la 07:54 UTC+03 Țiganul nu muncește că nu e prost, ungurul e prea beat ca să lucreze iar românul nu lucrează că i-e rușine și ăsta e Ardealul.

20 aprilie 2016 la 05:09 UTC+03 Ori muncești, ori exploatezi. Muncește și vei trăi. Există o mie de feluri de exploatare și există o mie și unu de feluri de muncă.

20 aprilie 2016 la 03:59 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=OVM6wkgXzyA&hd=1 20 aprilie 2016 la 01:30 UTC+03 Epistolă Felix Rian-Constantinescu Nu doresc îngeri după moarte Sfinți triști ori roți în albe flăcări Ci Scribii ce i-am iubit o viață Cu-ai mei părinți latini profesori Pe Shakespeare și Homer pe simboliștii mov Pe vechii menestreli mereu îndrăgostiți Noul veac Romantic l-am făurit cu Zeii Când adormim suntem Uriași iubiți.

20 aprilie 2016 la 00:15 UTC+03 The Shift by Raul Constantinescu Opened are the gates of my heart... bread salt fire living water undrank anytime however much to anybody I give; pilgrim, don't be timid, enter, in my soul at home you come ... you hadn't searched for me, if you didn't find me long ago, from the beginning of the worlds all, here at wake in the tower, in the bright voracious loneliness for long I wait the shift which just you can be! The tower of babel of words awaits you, enter, dare, yourself build in the language of the holy poetry from the beginning of the world the same alive, forever young say it deep, with love, do not stop! (from Periplus through Nothingness, published at Tracus Arte, 2014, page 59)

20 aprilie 2016 la 00:02 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=j1VL-y9JHuI&hd=1 19 aprilie 2016 la 11:42 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hQQSJxv3jLc&hd=1 19 aprilie 2016 la 10:41 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=l_wWhamEDZU&feature=youtu.be&hd=1 19 aprilie 2016 la 09:42 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ZtWTUt2RZh0&hd=1 Compassion is celebration.

19 aprilie 2016 la 09:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de ANDREY TARKOVSKY INTERNATIONAL INSTITUTE - OFFICIAL PAGE. 19 aprilie 2016 la 07:42 UTC+03 Ce e credinta fara iubire ce e iubirea fara speranta?

19 aprilie 2016 la 07:17 UTC+03 Jurnal de scriitor - D. 19 aprilie 2016 la 07:15 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Iulian Capsali.

19 aprilie 2016 la 07:03 UTC+03 daca mintea poporului e intuneric tu esti chemat sa fii icoana luminata si soborniceasca.

19 aprilie 2016 la 06:59 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Augustine Dsouza.

19 aprilie 2016 la 06:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de ANDREY TARKOVSKY INTERNATIONAL INSTITUTE - OFFICIAL PAGE. 19 aprilie 2016 la 06:47 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Steven Sassmann.

19 aprilie 2016 la 06:43 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Father Rocky.

19 aprilie 2016 la 06:35 UTC+03 I grew strong And I learnt how to get along.

19 aprilie 2016 la 05:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

19 aprilie 2016 la 05:17 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

19 aprilie 2016 la 05:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

19 aprilie 2016 la 05:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

19 aprilie 2016 la 05:14 UTC+03 Cel fara prihana ramane totusi tare pe calea lui - Iov. 19 aprilie 2016 la 05:09 UTC+03

Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. - Iov. 19 aprilie 2016 la 04:04 UTC+03 Sfanta Treime de la Alba Iulia.

19 aprilie 2016 la 02:28 UTC+03 Voronet.

19 aprilie 2016 la 01:36 UTC+03 După viața mea trebuie să se facă un film la Holywood.

19 aprilie 2016 la 01:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

19 aprilie 2016 la 01:22 UTC+03 The pain is long and lasts a lifetime.

19 aprilie 2016 la 00:53 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=SL5Rd3Bnxms 19 aprilie 2016 la 00:49 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=rrtwWraQDn8&hd=1 Ugly part of whatever.

19 aprilie 2016 la 00:36 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=wY2xkSCK7MI&hd=1 19 aprilie 2016 la 00:08 UTC+03 Îmi voi alege cuvintele. După cum a existat afacerea Dreyfus, există, cred, un caz Felix. Cazul Felix pune întrebarea este societatea o cutumă monstruoasă ori sunt între noi legături reale? Lucrurile pe care mi le-am amintit și înțeles cu ajutorul acestei injecții duc la concluzia că însăși această injecție trebuie să înceteze în cazul meu, fiind reînlocuită cu medicamente și deasemenea spitalizarea mea și punerea mea în legătură apropiată și repetată cu asistente medicale fiind un ceva inuman fiind însăși sursa traumei. Nu știu dacă vreun veteran de război din Vietnam din zecile de ani de război ar primi să schimbe cu primele mele săptămâni la maternitate în România.

18 aprilie 2016 la 22:27 UTC+03 Gorki a scris un raft de cărți.

18 aprilie 2016 la 21:58 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=gJdJlGyOOMc&feature=youtu.be&hd=1 18 aprilie 2016 la 20:33 UTC+03 UNSEEN MY SIAMESE BROTHER THE SOUL by Raul Constantinescu Unseen unknown my siamese brother the soul wakes when I sleep when I am awake wordless rythmic life pulsates through the cells stratums proteic riprap carries me on back in the lions pit enters in my place devours papirus after bitter papirus at the great encounter alone he goes alone giving answer of all and every with or without will 2004-2005 18 aprilie 2016 la 20:27 UTC+03 Tatăl meu e cea mai profundă asemănare a lui Beethoven pe care am văzut-o.

18 aprilie 2016 la 20:13 UTC+03 Declare a general amnisty. Free your prisoners.

18 aprilie 2016 la 19:47 UTC+03 Câți ani a luat inculpatul? 25. Și câți ani a luat împricinatul?

18 aprilie 2016 la 19:45 UTC+03 Scopul nostru al umanității nu e doar ca țările, oamenii și copiii să nu se mai chinuie reciproc, ci ca să nu mai fie chinuite nici măcar un picioruș de cărăbuș ori de păianjen, nici măcar pământul, trupul mamelor noastre. Mandela a spus asta? Nu cred.

18 aprilie 2016 la 19:12 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8IAbJlMCmXI&hd=1 18 aprilie 2016 la 17:56 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Shalom Romania radio comunitar evreiesc.

18 aprilie 2016 la 17:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Filotheu Bălan.

18 aprilie 2016 la 17:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=D_gIFO12QFs&hd=1 Îmi cumpăr Cuore nou și îmi iau și cărți vechi.

18 aprilie 2016 la 01:36 UTC+03 Eu dacă mă smeresc puțin, moartea mea, când va fi să fie, va fi un apus de soare scump aici și în alte locuri.

18 aprilie 2016 la 01:22 UTC+03 http://putlocker.is/hdvideo/hdstream.php?movie=Seinfeld%20Season %203%20Episode%206:%20The%20Parking%20Garage%20(1991) I want my Dad. 18 aprilie 2016 la 01:15 UTC+03 Omule cu blândețe îți spun dacă nu răzbești să-ți curățești mintea mergi la doctor. Nu e nici o rușine înaintea oamenilor, doar biochimie.

18 aprilie 2016 la 00:43 UTC+03 Felix 1. Am chemat pe Domnul din mijlocul focului și Domnul era cu mine în mijlocul focului. Am plâns Am plâns mult înaintea Domnului și Domnul a fost singurul care a putut plânge cu mine. Trecutul meu încărcat Mă apăsa. Domnul mi-a vorbit M-a luat de mână Și mi-a spus ca tatălui meu Scrie! Toți prorocii sunt strămoșii mei Dar voi fi un proroc sau un Hristos mincinos Doamne ce voi fi? ce voi fi Doamne? Sunt cuvintele mele adevărul? 2. Doamne stau întins pe pat În brațele îngerilor Mintea mi-e biciuită de demoni Dar eu sunt mir înaintea ta Cel mai amar mir Îndură-te de poporul tău Doamne. Domnul a umblat mult pe pământ Privind prin ochii mei chiori Și Domnul s-a bucurat și a plâns și lumea a continuat să trăiască. Dumnezeu mult a plâns Dumnezeu plânge cu sânge pe pământ. Eu am încercat să-i spun Domnului ce nu înțeleg nici eu Așa că am întrebat pe Domnul Mereu întreb pe Domnul Mintea mea e a Domnului. 3.

Doamne suntem în mâna ta Ne rugăm fă-ne să trăim Ai milă de bătrânii, copiii și vitele noastre pentru noi și pentru toate păcatele noastre vin răutățile noastre peste copiii noștri. Dar tu ești bun Și tu nu ucizi oameni De nu se ucid singuri

Pune înțelepciune la dreapta inimilor noastre Doamne Fă-ne să uităm urâciunile armelor și a asupririi lui Cain și a lui Abel. Doamne izvorăște-ne inimile nu coastele pe pământul aproapelui nostru Și fă-ne să privim în urmă la fel de mult cât înainte, Doamne. 4. Doamne al cerului vin cu păcatele mele înaintea ta Aduc păcatele poporului de pe Dunăre și Iordan și întreaga lume Oriunde este un om în suferință ești și tu Doamne pune ajutor de aproape cu iubire în noi ca să nu fim respinși de tine în ultima zi. Isuse sfinte Dumnezeule de te-am găsi te-am apuca de haină am îngenunchea înaintea ta te-am duce în casa mamei noastre dar unde ești unde poți fi găsit în vremurile noastre de necaz și bucurie Nu ne lepăda, Doamne că fără tine lepădați suntem. 5. Ne rugăm pentru iertare Doamne în biserici și pe câmpuri în marile urgii ale vieții și în morminte ne rugăm. La biserică te găsim pe câmp de mergem ești și acolo printre mărăcini roșii și sârmă ghimpată în furtuna fără capăt ești Dumnezeu și în mormânt ești și acolo Dumnezeul nostru și cântăm în biserici pe câmp și în morminte pentru că încă nu ne-ai părăsit Doamne. (Oprire) 17 aprilie 2016 la 23:01 UTC+03 Moise sa nu mai fie Moise. In Moise sa astepte Chrestus.

17 aprilie 2016 la 22:48 UTC+03 Un psalm al treptelor Doamne iti scriu aliluia Pentru ca tu dai pocainta vrajmasilor Tu dai impacare intre frati Si pricinile isi astupa gura Te laudam Doamne Ca ne-ai facut oameni Da putem ierta (Oprire) Te laudam Doamne pentru ca ai pus lumina Pe toate caile noastre Si capetele noastre sunt candelele tale (Oprire) Pamantul se invarte Si noi suntem albine in stupuri Te laudam Doamne Prisacarule!

17 aprilie 2016 la 22:35 UTC+03 Plăcerea e unul din numele diavolului, atâta sper că mi se permite să spun.

17 aprilie 2016 la 20:41 UTC+03 Și mie mi-e frică de mine. E D-zeu în mine. E YHWH în mine. Israelul e la un pas să devină lumină și vă mai mirați? Nu înțelegeți entropia?

17 aprilie 2016 la 20:38 UTC+03 Dumnezeu este mai mare decât noi. Luptă cu noi și ne biruie. Doamne ai milă de noi.

17 aprilie 2016 la 03:26 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=0qS-nPvf3FU&hd=1 17 aprilie 2016 la 03:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=olQSBu3glAE&hd=1 17 aprilie 2016 la 03:13 UTC+03 Eu sunt ecumenic dar biata mea rațiune îmi spune că o să apară generații care o să își pună întrebarea, -Poți să te droghezi și să fii creștin? Și atunci, pentru că va fi cerere, vor apărea biserici pe piață cu beteșugul ăsta.

17 aprilie 2016 la 03:07 UTC+03 Pictura de pe Voroneț e capul meu.

17 aprilie 2016 la 02:54 UTC+03

O să vină o zi în care veți demola mănăstirile și bisericile vechi de sute de ani pentru că nu vor mai însemna nimic pentru voi. Și veți ucide călugări și preoți și creștini în toată lumea, voi, Occidentul.

17 aprilie 2016 la 02:43 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=smzop3YU8hg&hd=1 17 aprilie 2016 la 02:37 UTC+03 Mă, io ar trebui să mai merg pe la mănăstirile vechi.

17 aprilie 2016 la 02:37 UTC+03 Mă, io ar trebui să mai merg pe la mănăstirile vechi. Oamenii răi or să vorbească, dar ce-o să zică? -O venit Călin Nebunu Voievodul.

17 aprilie 2016 la 02:14 UTC+03 Mă, îmi iau muiere de la leși. Nu de la Iași ci de la Lech. Până și Maria când o venit din Polonia era mai frumoasă.

17 aprilie 2016 la 01:49 UTC+03 Părinții Probabil că sunt deosebit Din părinți deosebiți România e în mine București Streiul Arad Bacău Cernăuți Sunt România toți trei Carpații Și toate râurile și Dunărea mare Părinții, părinții Limba română, limba mea de moarte...

17 aprilie 2016 la 01:34 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8NIxqHJrL68&hd=1 Bab el Mandeb and Wailing Wall.

17 aprilie 2016 la 01:26 UTC+03 Eu vă spun un lucru la tot poporul lui Dumnezeu numa ca să știți. Pavel era un ucigaș și vă spunea să nu mergeți la judecători. Dumnezeu a făcut legea, tora, după care oamenii și-au făcut legea. Mergeți, e cale dreaptă, și nu vă dați în cap, dar mai și iertați pe omul bun. Ce v-a spus Pavel e una din legile prin care să nu puteți trăi date de Dumnezeu.

17 aprilie 2016 la 01:13 UTC+03 Mă, nu sunt eu Jung dar am învățat un lucru. E de preferat să mai și suferi în viață decât numai să te bucuri de viață. Pentru că știm că există o judecată. Care aduce o răsplată a sufletelor. Și dacă știi asta mai și suferi pentru că înțelegi de ce. Unii pier veșnic, alții învie veșnic, totul din plăcere și durere, nene Iancule.

17 aprilie 2016 la 00:53 UTC+03 Psalm către D-zeu Te rog Doamne Trist vin înaintea ta Vindecă bătrânețea Și făo să trăiască Dă viață Și ține în viață Tu ești mai bătrân Decât munții Dă-ne viață Venim înaintea ta triști Încrezându-ne în promisiunile tale Fă-ne să trăim Pentru iubirea ta (Oprire) Regele vrea să trăiască Și slujitorul vrea să fie lângă rege Nul părăsi pe Rege Doamne Și ajută-ne să mai scriem multe Multe despre el (Oprire) Cădem în cenușă înaintea ta Și mâncăm cenușă Pentru că tu ești cenușă Nu ne întoarce în pământ Lasă-ne timp să ne mai privim Ochii pe care i-ai făcut tu.

17 aprilie 2016 la 00:37 UTC+03

Da o să merg într-o lume nouă și o să fiu mare, dar ce mi-aș dori e să fiu mai mic și să îi am pe tata și pe mama lângă mine. Dar trebuie să fiu un mare cărturar, a great Buddhist monk.

17 aprilie 2016 la 00:15 UTC+03 Întrebarea e aici. Will G-d leave us, me and this good man? What will he do?

17 aprilie 2016 la 00:11 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

17 aprilie 2016 la 00:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de FOCH. 17 aprilie 2016 la 00:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M 16 aprilie 2016 la 23:59 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=6yF5qBGZqNU 16 aprilie 2016 la 23:02 UTC+03 I called for Mary last night and She came and She put her hand on my forehead.

16 aprilie 2016 la 23:00 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

16 aprilie 2016 la 22:49 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=kFtyWN9m8ak 16 aprilie 2016 la 22:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=1Cw1ng75KP0&hd=1 16 aprilie 2016 la 21:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

16 aprilie 2016 la 21:15 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de St. Michael Society.

16 aprilie 2016 la 21:13 UTC+03 Am vorbit cu D-zeu. De ce razi? m-a intrebat. Ca sa nu plang, am zis. Fa tot ce trebuie facut, mi-a spus Dum-ne-zeu.

16 aprilie 2016 la 20:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

16 aprilie 2016 la 20:43 UTC+03 Gone Till November.

16 aprilie 2016 la 20:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Alan Hathaway.

16 aprilie 2016 la 20:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nelson Mandela.

16 aprilie 2016 la 19:23 UTC+03 Faraonul catre Moise De ce ai venit in Egipt Numai ca sa ne chinui si omori Frate? Eu am venit sa spun Y H W H Frate.

16 aprilie 2016 la 19:11 UTC+03 16 aprilie 2016 la 19:07 UTC+03 16 aprilie 2016 la 18:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

16 aprilie 2016 la 18:12 UTC+03 http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Manageriatul %20zapezii%20de%20Adrian%20Botez.htm 16 aprilie 2016 la 18:05 UTC+03 http://vakulovski.livejournal.com/300475.html 16 aprilie 2016 la 18:02 UTC+03 http://85.186.56.30:8080/opac/author/102409;jsessionid=40D38F665B5AC3D3 BE528BC9151C9AA8 16 aprilie 2016 la 17:52 UTC+03 http://documents.tips/documents/portret-de-fata-in-uniforma-albastra-felix-rianconstantinescu.html 16 aprilie 2016 la 17:20 UTC+03 Întâlnire în moarte Merg pe un drum Și drumul merge cu mine Drumul e un cerc Eu sunt un cerc Am căutat o viață linia dreaptă Care să mă ducă la Dumnezeu Dar nu am găsit-o Ești tu acea linie dreaptă?

16 aprilie 2016 la 16:58 UTC+03 I'm going upstairs...

16 aprilie 2016 la 16:52 UTC+03 TANKA MODERNĂ Există Floarea de meri Ce încet se scutură? Există D-zeu?

Există D-zeu?

16 aprilie 2016 la 16:47 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sadoveanu 16 aprilie 2016 la 16:43 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

16 aprilie 2016 la 16:40 UTC+03 Taylor, this is really hard...

16 aprilie 2016 la 16:40 UTC+03 MAI GREA DECÂT MOARTEA E POEZIA... de Raul Constantinescu Marea iubire mai grea decât moartea este, dar mult mai grea marea poezie devine... o, de-ar fi să mă pot citi reciti n-capăt dincolo de rău fulgerat în mai bine, pentru-a fi nesfârșita vie poveste din care nicicând prin cuvânt să nu scapăt când iubirii ritmul sfinx vorace revine printre arcanele neștiute-ale vieții, salutul inimii să-l rostesc dimineții ce din abis mi-aduce străpura lumină din lumea cealaltă melodie divină - amintire- a ce fost-am și-azi nu mai este..

16 aprilie 2016 la 16:39 UTC+03 http://scriitorul-destin-si-optiune.blogspot.ro/2016/03/raul-constantinescu.html? spref=fb 16 aprilie 2016 la 16:15 UTC+03 http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/monica-grosu-periplul-unui-poetrecenzie?xg_source=activity Dom'le, ca să zic așa, taică-mi-o nu-i om de rând, miserere nobis Deus.

16 aprilie 2016 la 16:09 UTC+03

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/omul-supravie-uitor? xg_source=activity 16 aprilie 2016 la 16:02 UTC+03 Tata am să-ți las drept nume după moarte Scrisul meu tremurat adunat pe-o carte Și am să plâng cu toate lacrămile mele Că n-ai avut suflet să te uiți în ele.

15 aprilie 2016 la 23:48 UTC+03 Astrul electric În noapte Luna îmi vorbește Pește ce trebuie să îl smulg din cer Și să-l înghit cu apă Când sună clopotul universului Astfel îi scriu Pământului cu drumuri de lumină Veghează și dormi Dormi și veghează E un timp o lumină o sulfină O harfă o piatră un ban Cântecele neauzite De peste an Și Dalida Mama mea Ea! Și zeii se gudură ca niște câini Murați de potop În Ierusalim lui Chagall i se ridică crucea De fibră de sticlă Oho! Oho! E târziu și Pământul pare bătrân Îl vom putea face iarăși nou Ca vinul?

15 aprilie 2016 la 22:43 UTC+03 Înc-o zi s-a sfârșit Iară noi am adormit. Noapte bună!

15 aprilie 2016 la 22:39 UTC+03 http://scoala7timisoara.ro/proiecte/sacitim/e2/dumbrav2.pdf 15 aprilie 2016 la 22:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Raul Constantinescu.

15 aprilie 2016 la 18:14 UTC+03 http://www.povesti-pentru-copii.com/hans-christian-andersen/craiasazapezii.html 15 aprilie 2016 la 18:05 UTC+03 http://www.bestseller.md/ebooks/carti-gratis.html?cat=362 15 aprilie 2016 la 02:50 UTC+03 Cântec în noapte Scoală-te și cântă Spune-i nopții că e frumoasă Spune-le oamenilor Să ne bucurăm Deși moartea ne așteaptă pe roata soarelui Să ne bucurăm Să fim vii înainte de moarte Și după ea Să ne rugăm tăcând Întinși în paturile noastre ca bolnavele noastre mame Și tăcând să devenim izvoare de tăcere și cântec Esther ești frumoasă Dar în cartea ta nu ai spus niciodată numele lui Dumnezeu Tăcere despre tăcere.

15 aprilie 2016 la 01:25 UTC+03 Mi-am astupat gura, mi-am astupat ochii, mi-am astupat urechile. Cuvântul Domnului este îngrozitor. Să tacă, să tacă, să tacă Domnul. Cine este în Israel să fugă pe cei mai depărtați munți fără să privească în urmă. Zedechia să devină David și va trăi. Oh, îngrozitor este Cuvântul Domnului. Ierusalime, mon amour.

Nu e teamă de Cristos în ochii lor.

15 aprilie 2016 la 00:13 UTC+03 Postati, postati, postati.

14 aprilie 2016 la 21:56 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

14 aprilie 2016 la 21:30 UTC+03

Prințul de aici și Giupânița din Krakow Ei c-o fost Un prinț ales Ca o lebădă În mers Mama sfântă Muri tristă Lumină în cer Se iscă Oameni răi Au jinduit Au poftit Și n-au primit Numai Giupâniță Tristă În Krakow Tristă artistă Și veni La Prințișor Și mi-l sărută Ușor Și făcură nuntă Mare Cu soarele nănaș Mare Și Rege bătrân Juca Fericit Ca nimenea Și trei Feți Li s-or născut Și lumină Au avut...

14 aprilie 2016 la 21:30 UTC+03 Prințul de aici și Giupânița din Krakow Ei c-o fost Un prinț ales Ca o lebădă În mers Mama sfântă Muri tristă Lumină în cer Se iscă Oameni răi Au jinduit Au poftit Și n-au primit Numai Giupâniță Tristă În Krakow Tristă artistă Și veni La Prințișor Și mi-l sărută Ușor Și făcură nuntă Mare Cu soarele nănaș Mare Și Rege bătrân Juca Fericit Ca nimenea Și trei Feți Li s-or născut Și lumină Au avut.

14 aprilie 2016 la 20:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

14 aprilie 2016 la 20:17 UTC+03 14 aprilie 2016 la 19:45 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

14 aprilie 2016 la 19:38 UTC+03 Mișcarea de rotație apropie Pământul de Soare. Asta înseamnă că cifrele date de evoluționiști asupra vieții terestre nu sunt reale. Pentru că Pământul ar fi fost prea departe de soare pentru a putea trăi orice pe el. Doar dacă soarele ar fi ținut pas în putere cu depărtarea gradată a pământului, ceea ce e puțin probabil.

Rezultă că viața pe pământ durează de puțin timp și toate animalele sunt relativ contemporane. De asemenea că în scurt timp nu se va mai putea trăi pe Pământ pentru că acesta - în deriva sa cosmică - se va apropia prea mult de soare. Dacă se calculează matematic această mișcare gravitațională pe care o putem numi derivă cosmică a astrelor, se poate obține vârsta probabilă a începutului vieții pe pământ și a sfârșitului probabil al vieții pe pământ. Chestiunea rămâne deschise, ce am scris eu e doar un text inspirațional, rezultatul îl vor da calculele matematicii.

14 aprilie 2016 la 19:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PSICHE E SOGNO. 14 aprilie 2016 la 02:54 UTC+03 Psalm 34 Doamne tu m-ai văzut când eram o bucată de pâine am mers pe cele o mie de drumuri te-am așteptat și m-ai așteptat Sunt trist de dinainte de naștere Te rog nimicește-mă sau izbăvește-mă Dacă iubești răii lasă-i să mă chinuie Dacă iubești răul lasă-l să învingă Dar dacă iubești binele bine să fie Dacă am venit din bine nu îndepărta binele de mine. (Oprire) Nu lăsa, nu lăsa răul să învingă vreodată Hai printre noi pentru că plângem în fiecare zi Și binele să nu fie părăsit de oameni Nici oamenii să nu fie părăsiți de oameni. (Oprire) Te rog haide Isus pe calea de cuie Și arată milă celor ce o cer Dacă suntem oropsiți nu

suntem fără preț Și prețul e lumina ochilor părinților noștri Așa că să-i iubim și să ne iubească Doamne.

14 aprilie 2016 la 02:47 UTC+03 O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului 1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă* strigătul meu până la Tine! * Exod 2:23; 1 Sam 9:16; Ps 18:6; 2 Nu-mi* ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi** urechea spre mine când strig!

Ascultă-mă degrabă! * Ps 27:9; Ps 69:17; ** Ps 71:2; Ps 88:2; 3 Căci* zilele mele pier ca fumul şi oasele** îmi ard ca un tăciune. * Ps 119:83; Iac 4:14; ** Iov 30:30; Ps 31:10; Plang 1:13; 4 Inima îmi este lovită şi mi se usucă* întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc. * Ps 37:2; Ps 102:11; 5 Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele* de carne. * Iov 19:20; Plang 4:8; 6 Semăn* cu pelicanul** din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături; * Iov 30:29; ** Isa 34:11; Tef 2:14; 7 nu mai pot dormi* şi sunt ca pasărea singuratică** pe un acoperiş. * Ps 77:4; ** Ps 38:11; 8 În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi potrivnicii mei jură* pe** mine în mânia lor. * Fapte 26:11; ** Fapte 23:12; 9 Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura* * Ps 42:3; Ps 80:5; 10 din pricina mâniei şi urgiei Tale, căci Tu m-ai* ridicat şi m-ai aruncat departe. * Ps 30:7; 11 Zilele mele sunt ca* o umbră gata să treacă şi mă usuc ca iarba. * Iov 14:2; Ps 109:23; Ps 144:4; Ecl 6:12; 12 Dar* Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie şi pomenirea** Ta ţine din neam în neam. * Ps 102:4; Isa 40:6-8; Iac 1:10; ** Ps 102:26; Ps 9:7; Plang 5:19; 13 Tu Te vei scula şi vei avea milă* de Sion; căci este vremea** să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. * Ps 135:13; ** Isa 60:10; Zah 1:12; 14 Căci robii Tăi iubesc pietrele* Sionului şi le e milă de ţărâna lui. * Isa 40:2; 15 Atunci se vor teme* neamurile de Numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta. * Ps 79:1; 16 Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în* slava Sa. * 1 Imp 8:43; Ps 138:4; Isa 60:3; 17 El ia aminte la* rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea. * Isa 60:1; Isa 60:2; Neem 1:6; Neem 1:11; Neem 2:8; 18 Să se scrie* lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul** care se va naşte să laude pe Domnul! * Rom 15:4; 1 Cor 10:11; ** Ps 22:31; Isa 43:21; 19 Căci El priveşte* din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ, * Deut 26:15; Ps 14:2; Ps 33:13; Ps 33:14; 20 ca* să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte; * Ps 79:11; 21 pentru ca ei să vestească* în Sion Numele Domnului şi laudele lui în Ierusalim, * Ps 22:22; 22 când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului. 23 El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat* zilele, * Iov 21:21; 24 Eu zic*: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani** ţin veşnic!” * Isa 38:10; ** Ps 90:2; Hab 1:12; 25 Tu ai întemeiat în* vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. * Gen 1:1; Gen 2:1; Evr 1:10; 26 Ele* vor pieri, dar Tu** vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba. * Isa 34:4; Isa 51:6; Isa 65:17; Isa 66:22; Rom 8:20; 2 Pet 3:7; 2

Pet 3:10-12; ** Ps 102:12; 27 Dar Tu* rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi. * Mal 3:6; Evr 13:8; Iac 1:17; 28 Fiii* robilor Tăi îşi vor locui ţara şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta. - Psalmul 102.

14 aprilie 2016 la 02:26 UTC+03 What I know is that sanitariums in Romania do not receive the proper endorsement, and that doctors manage how they can. They are very capable proffessionals, but, still, they need help. And this help could come from the Romanian state, but also from European Union, from Red Cross, from America, Israel and also if possible from China. Romania could give free access to tourism and tourism infrastructure in exchange of medical support from the exterior. Hospitals do not have enough food, beds, space, sanitary conditions, and personnel. They do it, the doctors, out of proffessional and soul passion.

Helping the hospitals, we help ourselves. Also can be made donations programs for hospitals as it was long ago with the Ateneu. Orinary people could give expendable money and things would get better, and they would also benefit because everybody suffers of one thing or another.

14 aprilie 2016 la 02:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

14 aprilie 2016 la 02:17 UTC+03 Nobody likes a newspaperman. Only the readers maybe.

14 aprilie 2016 la 02:04 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc&hd=1 14 aprilie 2016 la 01:58 UTC+03 Vino în Macedonia și ajută-ne.

14 aprilie 2016 la 01:56 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

14 aprilie 2016 la 01:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

14 aprilie 2016 la 01:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Mănăstirea Petru Vodă.

14 aprilie 2016 la 01:45 UTC+03 Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduința Ta. Psalmul 119, 41.

14 aprilie 2016 la 01:41 UTC+03 * Ps 17:10; Isa 6:10; Fapte 28:27; ** Ps 119:35; 71 Este spre* binele meu că mai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale. * Ps 119:67; Evr 12:10; Evr 12:11; 72 Mai* mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint. * Ps 119:127; Ps 19:10; Prov 8:10; Prov 8:11; Prov 8:19; 73 Mâinile* Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere**, ca să învăţ poruncile Tale! * Iov 10:8; Ps 100:3; Ps 138:8; Ps 139:14; ** Ps 119:34; Ps 119:144; 74 Cei* ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele** Tale. * Ps 34:2; ** Ps 119:49; Ps 119:147; 75 Ştiu, Doamne, că

judecăţile Tale sunt drepte: din* credincioşie m-ai smerit. * Evr 12:10; 76 Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâiere, cum ai făgăduit robului Tău! 77 Să vină* peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea** Ta este desfătarea mea. * Ps 119:41; ** Ps 119:24; Ps 119:47; Ps 119:174; 78 Să fie înfruntaţi* îngâmfaţii care mă asupresc fără** temei! Căci eu mă gândesc† adânc la poruncile Tale. * Ps 25:3; ** Ps 119:86; † Ps 119:23; 79 Să se întoarcă la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! - Psalmul 119 14 aprilie 2016 la 01:31 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

14 aprilie 2016 la 00:46 UTC+03 Lucrurile care merita se fac cu efort. Sa chemi numele lui Dumnezeu, sa exersezi la chitara, sa citesti o carte in original inseamna munca. Dar asa mintea ti se face ca pastravul.

13 aprilie 2016 la 21:40 UTC+03 http://www.moviesub.net/watch/a-river-runs-through-it-1992/1617.html 13 aprilie 2016 la 21:28 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Women With PTSD. 13 aprilie 2016 la 21:21 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

13 aprilie 2016 la 20:53 UTC+03 Cetățeanul în Israel nu e liber. Nici măcar soldații nu au nimic cu palestinienii.

Dar trebuie să înghită funia cu noduri a ideologiei. Problema IsraeliPalestiniană, nu e una a popoarelor, nici a religiei, ci a plutocrației sioniste. În plus Israelul e valoros ca punct strategic. De aceasta e susținut. Dar orice punct strategic riscă să fie distrus primul. Îngrijorător e faptul că la șapezeci de ani de la înființare statul Israel nu a învățat democrația, fiind un stat militarist în care drepturile nu doar ale Palestinienilor sau străinilor sunt minimalizate sau negate ci și ale propriilor cetățeni, fii ai lui Avraam. Dacă Avraam nu l-a ucis pe fiul său ar trebui ca și Israeliții din Israel să aibă dreptul să nu-și ucidă frații Palestinieni.

13 aprilie 2016 la 20:40 UTC+03 Piedad en La Mancha Dioscristo, quere mi pacho Orare Don Quijote y Sancho con Ello Dios, quere my pacho Oraren Don Quijote y Sancho en la noche La nieve y las tinieblas de La Mancha Dios, quere my pacho Orare Don Quijote en Catalun Dioscristo, quere mi pacho.

13 aprilie 2016 la 20:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Imagine Sisters.

13 aprilie 2016 la 20:23 UTC+03 Segovia Recuerdo la leyendas de Asturias En el Alhambra en la guitarra Todas las guerras de Castilia y Aragon Y los Moriscos y mudejars y tristes judios Los Alcazares con las Majas y sus mozas Y las monjas del Carmelo Isa-bella Regina Entrando en Segovia.

13 aprilie 2016 la 20:12 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=lCeebWgjrrU&nohtml5=False 13 aprilie 2016 la 20:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=cv2Fyjk0GGM&hd=1 13 aprilie 2016 la 20:04 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=y8sXv-Dv5Rc&hd=1 13 aprilie 2016 la 20:03 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

13 aprilie 2016 la 19:52 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=6eAoQIXVi6c&nohtml5=False 13 aprilie 2016 la 19:47 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=-n8kGW16RYs&nohtml5=False 13 aprilie 2016 la 19:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=qO1KkOf-ypI&hd=1 13 aprilie 2016 la 05:21 UTC+03 Nu e vorba că sunt eu supărat pe un prost sau altul ci că Dumnezeu s-a săturat să o ducă așa cu voi. Și vă spune. Mă veți judeca pentru cuvinte? De fapt aici stă buba. Nu suportați cuvintele, cum nu le-ați suportat nici pe ale lui Isus. Eu chiar și mort trăiesc dar voi nu.

13 aprilie 2016 la 05:09 UTC+03 Păcate au toți oamenii, dar oare har au toți oamenii? Nu. 13 aprilie 2016 la 04:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=xOiycw4UQGA&ebc=ANyPxKoiiCbh41XQQVWB5henogDGq9qMNb1wNvljfZmEVtvGZHvtZnP8OTu0fGCw9wcg68A69X1JJ LEpyAalu4TCEzrSnLuBA&nohtml5=False 13 aprilie 2016 la 04:16 UTC+03 Preotul de colac să asculte de preoteasa înduhovnicită.

13 aprilie 2016 la 04:15 UTC+03 Iuda nu s-a pierdut pentru că era mai rău la suflet decât ceilalți apostoli.

13 aprilie 2016 la 04:13 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=bH1s8PcDBEM&ebc=ANyPxKqsAav1PDWKulCfUniB41eAU5vzYX26jev zoQqZCKcmYpqMUegN-Ag2gCZdQ4eo5yf5SiDBlGvLCHvuKdM4pbmRSvqVg&nohtml5=False 13 aprilie 2016 la 04:11 UTC+03 Isus Hristos e singura persoană căreia nu am nimic să-i reproșez.

13 aprilie 2016 la 04:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=hQAgrCuKwPc&ebc=ANyPxKqsAav1PDWKulCfUniB41eAU5vzYX26jevz oQqZCKcmYpqMUegN-Ag2gCZdQ4eo5yf5SiDBlGvLCHvuKdM4pbmRSvqVg&nohtml5=False 13 aprilie 2016 la 04:05 UTC+03

Mă jucam cu icoanele, bietele mele icoane. Interdicția legii e a chipului lui YHWH care nu poate fi văzut pentru că nu există, dar Isus Hristos a fost viu pe pământ ca și noi. Are un chip și acela e de om. Noi, creștinii, ne închinăm omului.

13 aprilie 2016 la 04:02 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=l9bZ3sN_hHk&hd=1 Eu așa am trăit dar am fost ascuns, dar tot de carne și lumină e și creierul meu.

13 aprilie 2016 la 02:06 UTC+03 Suferința naște arta.

13 aprilie 2016 la 02:03 UTC+03 Distih Suntem peste tot Batjocoriți și excluși.

13 aprilie 2016 la 01:41 UTC+03 Toate faptele și le fac să fie văzuți de oameni de aceea vor primi o îndoită pedeapsă. - Isus.

13 aprilie 2016 la 00:17 UTC+03 Sleeep. - Maggie O'Conell.

13 aprilie 2016 la 00:02 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

12 aprilie 2016 la 23:58 UTC+03 Și atunci m-am gândit că or fi două pronii, pronia văduvei și pronia domnișoarei Watson. Un nenorocit ar fi avut mare noroc cu pronia văduvei, dar să-l ferească sfântu să fi nimerit în pronia domnișoarei Watson. - Huckleberry Finn.

12 aprilie 2016 la 23:47 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

12 aprilie 2016 la 23:42 UTC+03 Psalmul 107 1 Daţi mulţumire Domnului, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea! 2 Aşa să zică răscumpăraţii Domnului, cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului, 3 pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor: de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud[a]. 4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate în care să locuiască. 5 Flămânzi şi însetaţi, li se lihnise sufletul în ei. 6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 7 I-a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate în care să locuiască. 8 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 9 Căci El a potolit sufletul însetat şi a săturat sufletul flămând. 10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii, legaţi în chin şi în fiare, 11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt, 12 El le-a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute. 13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile. 15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 16 Căci El a zdrobit porţi de bronz şi a tăiat zăvoare de fier. 17 Ei ajunseseră nebuni[b] din cauza căii lor nelegiuite şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.

18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană şi ajunseseră la porţile morţii. 19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a eliberat din necazurile lor. 20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit şi i-a scăpat din groapă.

21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 22 Să aducă jertfe de mulţumire şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie! 23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoţ pe ape mari, 24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului şi minunile Lui din adâncuri. 25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică, care a ridicat talazurile mării. 26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii. 27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat; toată înţelepciunea lor fusese înghiţită. 28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 29 A liniştit furtuna, iar valurile s-au potolit. 30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit, iar El i-a condus la limanul dorit. 31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 32 Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor[c]! 33 El preface râurile în pustiu şi izvoarele de ape în pământ uscat 34 şi pământul roditor în pământ sterp, din pricina răutăţii locuitorilor ţării. 35 El preface pustia într-o vale cu apă şi ţinutul arid în izvoare de ape. 36 Aşază acolo pe cei flămânzi, iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască, 37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii şi au recolte bogate. 38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult, iar vitele nu li le împuţinează. 39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei, 40 El revarsă dispreţ asupra nobililor şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum. 41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă. 42 Cei drepţi văd şi se bucură şi orice nedreptate îşi închide gura. 43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!

12 aprilie 2016 la 22:07 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

12 aprilie 2016 la 20:53 UTC+03 Scrisoare deschisă către literatura română și universală Pentru ca o carte să intre în istoria literaturii române sau în patrimoniul universal trebuie să conțină niște valori ale genelor și sufletului nostru sau al universului. Acum gândiți-vă, scriitori de azi, dacă ați scris așa ceva și tăceți.

12 aprilie 2016 la 20:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

12 aprilie 2016 la 20:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

12 aprilie 2016 la 20:09 UTC+03 traian12 decembrie 2009, 08:43 "La Medeleni" m-a vrajit si pe mine; citita de 3 ori, cu aceeasi amaraciune in suflet pentru disparitia lui Mos Gheorghe. Si cu extrem de mare admiratie pt.Olguta. "Ciresarii" la fel de mult iubita, la fel de

mult citita, la fel de tare rupta; cand a aparut o editie noua mi-am cumparat-o pt. bucuria de a o avea in continuare(bucurandu-ma ca este cartonata). Am suferit alaturi de eroii din "Singur pe lume", m-au emotionat si "David Copperfield" si "Oliver Twist",am trait de 3 ori "Povestea unui mic zdrentaros" a unui ilustru necunoscut autor britanic-James Greenwood;dar cat de frumos scrisa,am fost fericit(asa am aflat cum se traieste sufleteste un happy-end)pt. finalul din "Print si Cersetor", m-au emotionat eroii din nuvelele continute in cartea "Cuore"; am aflat ca desi cu amaraciuni, viata de elev poate avea si un "gust" placut, in nuvela "D-nul Vucea" (ce mi-a placut personajul asta)a lui B.Delavrancea; am simtit alaturi de P.Istrati toate emotiile,visele si spaimele lui in "Mos Anghel","Capitan Mavromati", "Codin" si celelalte nuvele ale copilariei lui;mau facut sa plang "Janko muzicantul" a lui H.Sienkiewicz si mai ales "Fetita cu chibrituri" a lui Andersen. M-au amuzat aventurile lui "Morcoveata" celebrul personaj al lui J.Renard; "Gargantua si Pantagruell" m-au dus intr-o lume fantastica asa cum alta data facusera Pinocchio, nastrusnicul baron Munchausen sau Tartarin din Tarascon. Am crescut inflacarat de Tudor Soimaru si Ionut Jder; am descoperit cum trebuie sa iubesti alaturi de eroii din "Declaratie de dragoste", "Scrisoare de adio", "Elevul Dima dintr-a 7-a"; am trait alaturi de Edmund Hillary "Aventura cuceririi Everstului"(si cat de mult a contat cartea asta in pasiunea mea pt. munte); am descoperit fascinatia adancurilor in "Lumea tacerii" alturi de Ph.Taillez,F.Dumas si J.Y.Cousteau, visand an de an sa ajung si eu sa pot intra in lumea asta; multi ani mai tarziu reusind sa-mi iau si eu un brevet pt. open water diver.

12 aprilie 2016 la 19:52 UTC+03 Please leave me alone.

12 aprilie 2016 la 19:49 UTC+03 https://en.wikipedia.org/wiki/Writer 12 aprilie 2016 la 19:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=m_yIpVHgW0M&hd=1 12 aprilie 2016 la 19:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

12 aprilie 2016 la 19:13 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=MXUAWZ_U43k&hd=1 12 aprilie 2016 la 18:59 UTC+03 Eu am dat cărți și au rămas date.

12 aprilie 2016 la 18:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

12 aprilie 2016 la 18:23 UTC+03 Povestiri de Dorothy Parker. Ouau.

12 aprilie 2016 la 18:09 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=wapCTd5fS2Y&ebc=ANyPxKpgplgsDvymIEPj4waU0RBXRSjvs8Me4hGo nkAmqvP9d7eQcHn9f6n83JbA4deTaEAnw83zSXmEEG-

JhEJxX1nPaFF1UQ&nohtml5=False Eu am înțeles cântecul acesta ca pe o povestire modernă nu ca pe o scrisoare tristă.

12 aprilie 2016 la 18:03 UTC+03 Am să mărturisesc că am simțit pe Dumnezeu nemijlocit, ca lumina unei explozii atomice în partea frontală a capului meu. Poate e sabia care vindecă dar acum sunt soldatul care s-a întors acasă, Hemingway. Tot ce am făcut, toate nebuniile vieții mele, privind acum cu puțină luciditate, văd că au fost semne și nu mai are rost să le povestesc pe cele care nu se știu. Eu cred că am vorbit destul. Scrisul se face pe hârtie.

12 aprilie 2016 la 17:58 UTC+03 Am dat faliment.

12 aprilie 2016 la 17:57 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=cKSijL2WIwo&ebc=ANyPxKpko5sGXkC403ZvMlf24NHmeGxzFQ7lmeIE dZwajLX0j9FdIh9eVXZU7LFUqfNflakNPYFP7zGP_W06zvtrtH42LVGXZQ &nohtml5=False 12 aprilie 2016 la 17:56 UTC+03 Pentru răspunsuri trebuie să așteptați următorul autobuz cu prooroci și să nu-i mai avortați.

12 aprilie 2016 la 17:45 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=MvC77iWO648&ebc=ANyPxKpmDq_9T6fgfOcY3RDjCwGLk7aYaV1MB U0UAnycqwj7O7zsB_YNcHJiLrDlAaz7nZ6NXrE10fhBxZZwE9nbQLpMobQ ZNw&nohtml5=False 12 aprilie 2016 la 17:05 UTC+03 Pentru că am strigat și nimeni n-a ascultat, pentru că am chemat și nimeni n-a răspuns și eu voi râde când vă va apuca prăpădul. - D-zeu.

12 aprilie 2016 la 17:03 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=u5m9rIFMSIc&hd=1 12 aprilie 2016 la 16:37 UTC+03 Mustră pe batjocoritor și nebunul se va face înțelept.

12 aprilie 2016 la 16:22 UTC+03 Batsheba la 72 de ani.

12 aprilie 2016 la 15:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

12 aprilie 2016 la 15:53 UTC+03 O expresie care caracterizează spiritul românesc de oriunde și pe care n-am citito încă în nici o carte de nici un fel este, Te-o văzut mai tras la față!

12 aprilie 2016 la 15:40 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

12 aprilie 2016 la 15:34 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Z0DeIMivGKM&hd=1

12 aprilie 2016 la 13:42 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=OVM6wkgXzyA&hd=1 12 aprilie 2016 la 13:20 UTC+03 În fond la asta se reduce totul, la suflet. Dacă ne gândim la Lenin și Nietzsche, cât de inumani au putut să fie, doar creier animalic, și toți de dinaintea lor, dintre valorile acestei lumi, suntem triști. Atâția morți pentru nimic, în Siberiile lor sau siberiile noastre, în războaie care nu se mai termină, în debate-uri de orice fel, doar pentru conflict, te întrebi nu e Pământul un furnicar acoperit de termitele turbate ale lui Arcady Fiedler, mâncându-se unele pe altele, otrăvindu-se unele pe altele? Criză economică? Nu cred. Nu, nu.

12 aprilie 2016 la 13:04 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Salariul_mediu_în_economia_Românie 12 aprilie 2016 la 13:00 UTC+03 http://academica.udcantemir.ro/wp-content/uploads/article/studia/s5/S5A5.pdf 12 aprilie 2016 la 12:45 UTC+03 Albatrosul poezie [ ] Traducere de Nicu Porsenna - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Charles-Pierre Baudelaire [Charles-Pierre_Baudelaire ] 2005-02-28 | | Înscris în bibliotecă de Luchi Tenenhaus Pe punţi, spre a-şi trece vremea, adesea marinarii Prind albatroşi de mare care se-aţin nebuni De foame, după nave, în zbor, pe când pânzarii Plutesc pe nesfârşirea albastrelor genuni. Abia l-au prins matrozii şi l-au lăsat pe scânduri, Că regelui din nalturi, stingher, şovăitor, Aripile i-atârnă ca două albe rânduri De vâsle de corăbii târâte-n urma lor.

Inaripatul oaspe e jalnic, fără vlagă, El care mândre aripi în cer desfăşura! O pipă-n gură-i pune un matelot, în şagă, Şchiopând imită altul infirmul ce zbura.

Ca prinţu-acesta falnic, domnind prin vaste locuri, Poetul, nalt prin geniu, domină-n univers, Dar exilat în lume, în râset şi batjocuri, Aripile-i gigante lîmpiedică din mers.

12 aprilie 2016 la 12:37 UTC+03 Mai mult decât banii, poliția trebuie să ne apere inocența.

12 aprilie 2016 la 12:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Imagine Sisters.

12 aprilie 2016 la 12:20 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=96SxljixDGE&nohtml5=False 12 aprilie 2016 la 12:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=ITFwyW4XsUY&ebc=ANyPxKrcxmCIY8Y_mZV4rlKc5eBE2wda02RnPh MI9C4sx5g_HgVbL82JjJ8kq1mS0ftFvoQGlKl0R7uUEjrgiUaKAwjKZa3ow&nohtml5=False 12 aprilie 2016 la 12:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=wCzn_C0V158&ebc=ANyPxKrcxmCIY8Y_mZV4rlKc5eBE2wda02RnPhM I9C4sx5g_HgVbL82JjJ8kq1mS0ftFvoQGlKl0R7uUEjrgiUaKAwjKZa3ow&nohtml5=False Jenius.

12 aprilie 2016 la 12:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=wK5zu8TwN00&ebc=ANyPxKrm_EBXrEz0b6O2OS6cLcHbDwm2Yeq4xX s6fgbUYzc2QvSJAmAq_S6WUf2TjvoeeBnRIHC_Up9CKeY7ltHJeiFGPYVF2 g&nohtml5=Fals 12 aprilie 2016 la 12:07 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8P17SG_wU7g&nohtml5=False This is the best video on you-tube.

12 aprilie 2016 la 12:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

12 aprilie 2016 la 12:02 UTC+03 Cărțile lui Hegel sunt predici în trei puncte în care cea mai mare dintre acestea e filozofia.

12 aprilie 2016 la 11:02 UTC+03 Stânca Jidovului - Rohmanii Pe vremuri oamenii se luptau cu dinozaurii și mamuții numindu-i noaptea la foc în peșterile lor, uriași. Apoi au venit romanii și au colonizat Dacia, romanii numindu-se fiii dumnezeilor. Pe urmă cuvântul rohman, roman, rocman, crohman, a început să însemne om al stâncii, creștin, unul din puținele cuvinte pe care le știm din româna veche, din jurul anului 150. Și apoi cu trecerea veacurilor, stâncile Jidovilor - deasemenea ca și rohmanii, uriași, - au început să amintească idolatria și jertfele ritualice ale trecutului, ilustrate de stânca Vechiului Testament și de jertfele ebraice - în vreme ce rocmanii erau stâncile care primeau împărtășania. Astfel Romania, Rohmania, Rocmania, Crohmania, e un cuvânt vechi de aproape două mii de ani care înseamnă Christchurch.

12 aprilie 2016 la 10:55 UTC+03 1. Suferinţă fără margini O stare de lucruri foarte ciudată în epoca noastră este fap¬tul că oamenii niciodată n-au fost mai singuri ca noi astăzi, cu toate că zilnic ne izbim unii de alţii. Şi totuşi - deşi stăm presaţi ca sardinele unii de alţii, n-am fost niciodată aşa de singuri ca astăzi. Un tînăr de 16 ani mi-a zis într-o zi: „N-am pe nimeni pe lume!" „Nu vorbi asemenea prostii! îl ai pe tatăl tău!" îi -86- răspund eu. „A, babacul" a răspuns el. „El vine acasă la ora cinci dupăamiază, înjură un pic, mănîncă ceva şi apoi pleacă iarăşi*. Jar mama ta?" „Ah, ea are de lucru pînă peste cap, şi n-are timp de mine!" „Dar colegii tăi de lu¬cru?" „Aceştia sînt colegi, nimic mai mult! Nu, n-am pe ni¬meni căruia să mă pot descărca!" Asta mi-o spunea un bă¬iat de 16 ani! Dar singurătatea aceasta nu se întîlneşte numai la tineri. Soţiile trăiesc adesea singure lingă soţul lor, şi in¬vers. Bărbatul nici nu bănuieşte ce gînduri o frămîntă pe soţia lui, şi invers. Şi asta se numeşte căsătorie! Astfel, sfîr-şim toţi prin a trăi ca nişte singuratici! Cînd filozofii din zilele noastre vorbesc despre singurăta¬tea oamenilor de azi, atunci găsesc urechi deschise. Omul strigă pur şi simplu după salvare de singurătate. Şi vedeţi: Acest dor după salvare de singurătate se leagă de forţa cea mai mare care exista în viaţa noastră, anume de instinctul sexual. Şi

atunci eşti gata să dai la o parte toate obstacolele: Băiatul de 15 ani caută o prietenă care să-1 scape de singură¬tate. Bărbatul căsătorit, care trăieşte lingă soţia lui şi se simte singur, pleacă cu secretara, sperînd că ea îl va putea scăpa de singurătate. Tînărul student, unul din cei 11000 sau 20000 de studenţi dintr-o universitate, simţindu-se de fapt îngrozitor de singur, se asociază cu o studentă la fel de sin¬gură ca şi el. Dorul după scăpare de singurătate se leagă de puternicul instinct din viaţă, instinctul sexual, şi aşa se face astăzi că trăim într-o lume incredibil de puternic sexuali-zată. Şi faptul că omul caută salvare din singurătate pe tă-rîm sexual dă apă la moara multor oameni de afaceri: pro¬ducători de film şi scriitori de romane de pildă. Iar acum se spune: Nici un film fără cel puţin o scenă de dragoste la pat, nici o carte fără cel puţin un adulter! Cînd observi faptele şi gesturile oamenilor din jurul tău, cînd îi vezi flirtînd, făcîndu-şi curte, sărutîndu-se, îmbră-ţişîndu-se, ai impresia că sînt fericiţi. O fată tînără îmi spu¬nea: „Domnule pastor, noi avem astăzi valori diferite de cele ale bunicilor noştri. Avem o nouă morală, o nouă etică!" Auzind aceasta aş fi aproape ispitit să-mi scot pălăria -dac-aş avea una - şi să răspund: „Tot respectul!" Dar cînd ai fost aşa multă vreme pastor de oraş mare ca şi mine, atunci nu mai crezi în marile cuvinte. Ştiu din experienţă că toate -87- frazele acestea frumoase nu sînt decît o faţadă în spatele că¬reia se ascunde o suferinţă, o mizerie fără margini: tineri care au legături îndoielnice şi nu ajung să-şi rezolve proble¬mele, cupluri care încearcă să pară că totul e în ordine sau care se despart: o suferinţă fără margini! Şi despre această suferinţă ştim toţi. Nu vorbesc despre alţii, ci despre noi în¬şine. Cu ani în urmă am ţinut o conferinţă într-un orăşel din Lipperland cu o temă asemănătoare, numai pentru ti¬neri.

Cînd am intrat în sală mă gîndeam: „Ăsta-i iadul!" Băieţi, fete, fum de ţigară!

Cîţiva din băieţi aveau în mînă sticle de rachiu. Unele fete şedeau pe genunchii băieţilor. „Aici trebuie să vorbesc eu?! O să am nevoie de curaj, nu glumă!" Şi apoi am început cu propoziţia: „în domeniul sexual există o suferinţă copleşitoare! S-ar fi zis că, în clipa aceea, s-au tras în sus toate jaluzelele. Revăd încă pe un bă¬iat cum a dat-o repede jos pe fata pe care o ţinea pe ge¬nunchi El fusese atins. Deodată s-a făcut o tăcere înmor-mîntală, şi nu m-am putut abţine să nu gîndesc: „La prima vedere ai fi zis că toţi nu simţeau decît bucurie, dar s-a do¬vedit că aveam dreptate: în domeniul sexual, există o sufe¬rinţă fără margini! - Wilhelm Busch, Isus destinul nostru.

12 aprilie 2016 la 03:49 UTC+03 Iată eu sunt cu omul necăjit și sdrobit ca să dau fiecăruia după faptele lui. Eu sunt stânca, nu cunosc alta. Duhul Domnului este peste mine că el m-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită, să vestesc prinșilor de război salvarea și celor din temniță eliberarea. Să mângâi pe toți cei întristați, Să vestesc anul de îndurare al D_OMNULUI și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru. - D-zeu.

12 aprilie 2016 la 03:41 UTC+03 Nu mai puteau să-i spună o vorbă prietenească. Iată vine făuritorul de visuri.

Haideți să-l omorâm și vom vedea ce se alege din visurile lui. - Genesis.

12 aprilie 2016 la 03:38 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

12 aprilie 2016 la 03:38 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Cukierski Family.

12 aprilie 2016 la 03:35 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Imagine Sisters.

12 aprilie 2016 la 03:02 UTC+03 Tipul respectiv cu smerenia lui e un diavol la fel de mare ca adversarii lui clerici. E doar un conflict cinic pe numere de cont a bugetului. Masonii contra ierarhilor, și românu face galerie și mătură cojile de semințe după meci. Și în toată Transilvania românii s-au luptat, la propriu, în bătăliile altora, ca să aibă dreptul să ridice biserici de zid. De asta e Iancu de Hunedoara erou. Și bisericile astea de piatră au înnobilat poporul până în ziua de azi. Pe de altă parte o asemenea biserică ar fi de fapt un palat religios și ar implica și o casă parohială pe măsură cu tot ce ține de ea. Cu toate acestea nu trebuie să ignorăm că nu suntem doar noi pe lumea asta, și o biserică centrală românească, ar putea fi un far pentru românii sud-dunăreni și din Serbia, care sunt foarte legați de noi și știu infinit mai mult despre noi decât noi despre ei. Cred că după Ateneu, un templu al credinței ortodoxe românești e iminent, și nu trebuie să fie de lemn, doar Patriarhii care vor urma până la Judecata de Apoi să fie tei înfloriți. Asta ar fi catedrala, o investiție, Gibson J 200. Dar e proiectată greșit, nu înțeleg ce trebuie să fie, îmi pare ca și cum nu ați avut nici o pregătire spirituală și doar ați vrut să faceți un San Pietro Remix. O catedrală barosană după modelul bisericii din Nucșoara din Țara Hațegului, ar fi fost mult mai faină. Unicat în lume.

Amintiți-vă înainte de a zidi că orice biserică e mărturia unei ere, și doar mărturiile frumoase sunt prețuite de copiii voștri.

12 aprilie 2016 la 02:48 UTC+03 Dar și Europa trebuie să ne pună pe roate. România n-are ce mânca, doamnă cancelar. Investiți, investiți, investiți.

12 aprilie 2016 la 00:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9WgiAADbpOw&nohtml5=False 12 aprilie 2016 la 00:35 UTC+03 V-ați gândit vreodată că ați putea face rău în jurul dumneavoastră? Eu nu știu ce împrejurări de viață v-au marcat dar un lucru e sigur, n-ați reușit să treceți peste ele. Și riscați să vă veștejiți. Și asta încă n-ar fi nimic dacă n-ați fi dascăl. Extemporal la dirigenție, 1987.

12 aprilie 2016 la 00:33 UTC+03 DD+++ 12 aprilie 2016 la 00:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

We are still Jews.

11 aprilie 2016 la 23:50 UTC+03

Jucăria stricată Un joc cu mărgele de sticlă risipite pe covor printre nasturi și bumbii de la bundă și ochiul ariciului și privirea obosită a băiatului obosit de joacă.

11 aprilie 2016 la 23:38 UTC+03 Orice ființă umană e prea importantă pentru a o potopi în inconștientul colectiv al omenirii într-un asemenea mod. There is another way. Martin Luther King.

11 aprilie 2016 la 23:18 UTC+03 My name is Felix and I am a Creep Cyberbully.

11 aprilie 2016 la 23:04 UTC+03 Muhammad stătea încovoiat cu capul în mâini pe deal și l-au înconjurat Apostolii și i-au poruncit, -Spune-ne un adevăr. Muhammad nu a putut să spună nimic așa că Apostolii i-au poruncit, -Spune-ne un adevăr. Tot dealul ăsta e făcut din cranii a spus Muhammad, moaște de dreptcredincioși și de ghiauri.

11 aprilie 2016 la 22:52 UTC+03 Cartea din Ecbatana Ce îți spun știi ai știut dintotdeauna nu vei uita vreodată vei face întocmai ce îți spun sau nu îți vei tăia singur capul așezându-l pe cartea deschisă a palmelor acum deschide-ți ochii a spus Dumnezeu 11 aprilie 2016 la 22:31 UTC+03 So She died? I did it.

11 aprilie 2016 la 22:30 UTC+03 Philosophers are the brain cells of the world, wherever they are.

11 aprilie 2016 la 22:21 UTC+03 AUTOPORTRET ÎN 7 DEFECTE Motto: „So, yea, go ahead and tell me what your flaws are, because if I was brave enough to do it you should be too.” Seven of my Flaws, TamaHarul, YouTube video „Şi-ai să mai vezi pe cei ce-s mulţumiţi să ardă-n foc, căci şi de-au fost mişei, nădejde trag s-ajungă fericiţi.”

Dante Alighieri Prolog Dacă vrei să fii iertat Acceptă să fii certat Pentru că doar așa Va începe schimbarea ta Cuvânt către veacuri Retractationes. Prislopurile lumii nu au fost făcute pentru noi, stele umbla în fiecare zi pe străzile noastre cu săbii ori crini de flăcări în mâini. Totul afară de măslinul ucis este o iluzie de aceasta nu îi poate sta nimic în cale. Dar fiecare suflet are preţ fiind mai complex decât o galaxie de cerneală spălată de pe mâini într-un lighean cu apă, chiar şi sufletele celor răi, chiar şi sufletele celor ignoranţi. Fiecare suflet poate învăţa revelaţia prin simplul fapt de a fi viu, revelaţia întregilor picături de rouă germinată în furtună reflectând Soarele văzut printr-un fulger ciclopic. Atât de viu e sufletul. Pentru că sufletele sunt transcendente şi pentru că o parte din cuvintele Şefului Seattle au fost. Eu deasemenea laolaltă cu Omul Alb din al cărui trib sunt, laolaltă cu Omul Roşu care a pus o oglindă de sânge şi cuvinte în faţa chipului nostru al Omului Alb arătându-ne că noi şi chipul nostru e chipul alb al Morţii, laolaltă cu Omul Negru, Omul Galben şi Omul Amestecat nou apărut toţi avem aceeaşi vină pe care o împărţim cu toţii încercând cu deznădejde să o tot uităm cum uiţi universul întreg în singurătatea ta plină de durerea şi sensucht-ul modernităţii, ca pe Tatăl nostru. „În Numele lui D-zeu Cel

Milostiv, Îndurat.” Doar El este fără vină, şi deşi îmi vorbeşte prin cuvinte invizibile eu sunt vinovat asemeni Vulturului şi pentru toate acestea un adevăr e că după ce vezi de Florii în biserică fulgerul în mâna lui Hristos, nu-ţi mai trebui nimic, devii ţărână vie, ţărână ce poate să-şi spună numele. Cât despre Hristosul apostolilor şi al părintelui Arsenie, Hristosul umple până şi vidul dintre galaxii, şi tu, Doamne, ai zburat pe aripile Duhului Sacru în deşerturi unde ai postit o zi, şi apoi ai mai postit o zi, şi apoi ai mai postit o zi până când s-au adunat toate ca patruzeci de pietricicele în gura ta tăcută şi încleiată, flămândă şi apoi doar cu cartea în privire l-ai alungat pe diavol de la tine şi l-ai pus pe fugă găsind liniştea. Cât de frumos eşti, Doamne. I-am spus lumii, hai spune orice alegi să spui pentru că doar tu o vei spune, parcă se uită cineva în gura ta, fă-mi orice vei vrea să-mi faci pentru că doar tu o vei face, vorbindu-i în sfârşit ştiind că în sfârşit am un singur scop în viaţă, nu mai doresc decât să fiu primit în cer, iar pe pamant deşi nu mi-e dat decât să văd răutatea lumii, cred în bunătatea ta Christoase, părintele lui Abraham, părintele istoriei. Literele acestei cărţi sunt mai mult decât o marfă artistică, sunt mai mult decât nişte exprimări pentru posteritate ori chiar veşnicie, textele acestea sunt chiar eu însumi, la propriu, sunt părţi din mine şi orice va fi în viitor aceste patru povestiri nu vor înceta să fie astfel decât dacă şi propria mea inimă ar înceta să mai fie parte din mine, iar dacă, cândva, în curgerea istoriei vreun om ar decide să ia şi această carte pentru a o arunca în flăcările unui rug ce ard şi mistuie, nu doar literele imprimate în pagini ar arde şi nu doar gândurile şi viziunile artistice pe care le-am avut eu cândva în disparuta mea eră ci eu însumi aş fi rupt în bucăţele şi aruncat la gunoi ca Iov, cu singura diferenţă că pe acest pământ eu sunt nevrednic de onoarea pe care a avut-o patriarhul. Ce îmi doresc să spun e că această carte, ultima scrisă în limba română şi mai mult ca oricare de până acum e mai mult decât o simplă carte; am început să o scriu la ani dupa ce o sfârşisem de scris, scrierea ei mi-a supus trista viaţă pe care am trăit-o până acum unui proces alchimic care treptat mă transmută, începând să-mi transforme durerile şi amintirile în altceva, să-mi transforme inima în altceva, în ce nu ştiu dar ştiu doar că privind acest volum de odată îndurerate povestiri autobiografice îmi privesc inima şi nu doar atât, îmi privesc inima nu doar cum e ci cum începe să devină dupa zeci de ani de zdrobire în ţărână, originalul cărţii este scris în inima mea şi chiar dacă o voi uita cândva cum scriitorul întotdeauna îşi uită cărţile, o voi uita pentru că după ce neam privit chipul reflectat în ochii lui D-zeu, trebuie să ne uităm pe noi înşine în D-zeu; povestirile nu sunt extraordinare, nici măcar pentru mine, şi le-am sfârşit de scris demult, însă acum, editându-le şi rescriindu-le în încercarea de a transforma acest stângaci volum de povestiri cenuşii şi prăfuite într-o carte, văd cum arabescul literelor mi se transformă în înregistrarea pas cu pas a unei tânjite şi nepregatite, întâlniri cu Dumnezeu, viaţa devine o epifanie, iar scrisul un coran, iar la sfârşitul acestei celei de-a treia povestiri de exemplu, la capătul acestor şapte păcate şi în chip de încheiere a tuturor învatăţăturilor, pot mărturisi ce am aflat de tânăr despre mine, pentru a putea uita apoi când frumuseţea lui

Christos nu îmi va mai îngădui să ţin minte altceva, aceste biete patru povestiri sunt cele patru braţe ale mărăcinelui din care începe să curgă sângele sfânt al flăcărilor care ard şi nu mistuie, arderea care spală sufletul oricat ar fi de murdar, cum e al meu, dar cine cunoaşte pe Domnul său îşi cunoaşte sufletul. Hadith întors. Şi astfel e cum am aflat că sunt un păcătos şi chiar mai mult decât atât.

Umanitate Defectul numărul cinci. Un defect major al meu, în această cartografiere a sufletului meu, ca filosof, e că aproape fără să vreau odată cu trecerea timpului zidesc în sufletul meu tot mai mult o filosofie care poate justifica violenţa, cu argumente din ce în ce mai valide, în fiecare zi. Din perspectiva aceasta oamenii sunt de trei feluri: viespi, albine şi muşte; eu sunt o albină. Aproape toată viaţa am fost nonviolent şi creştin şi am suferit mult pentru asta, atât de mult încât m-am îmbolnăvit ca atâţia alţi puşti din lumea civilizată.

Acum am treizeci de ani, mă maturizez, şi odată cu maturizarea adusă de vârstă încep să nu mai fiu aşa de drăguţ cum am încercat să fiu toată viaţa doar spre propria mea suferinţă de o viaţă şi moarte. Toţi spun că nu trebuie să răspunzi cu violenţă la rău, dar eu spun priviţi în jurul dv. la adolescenţi şi copii care se sinucid datorită problemelor comportamentale ale altora. Adolescenţii care suferă în urma bullying-ului ar trebui să lupte nu împotriva lor înşile ci cu persecutorii care le repetă în fiecare zi să se sinucidă ca lumea să fie astfel mai bună. Să vă spun un mare adevăr: creştinismul nu înseamnă obligatoriu nonviolenţă gandhiană. Cavalerii cruciadelor erau în primul rând creştini, ca să nu uităm de ordinele cavalereşti monastice. Dacă ai suflet de Gandhi fă ca Gandhi, dacă nu nu eşti obligat să faci ca el. Însă ideea e că dacă vrei să răpunzi cumva unui rău pe care nu mai conteneşte să ţi-l facă cineva, trebuie să o faci într-un fel rezonabil. Ideea acestui text poate fi rezumată în conceptul: violenţă rezonabilă. Nu ştiu dacă e adevărat dar se spune că excesele sunt distructive; de aici ar rezulta că aşa cum excesul de violenţă este nociv, tot aşa şi excesul de bunătate poate deveni nociv fiindcă te transformă într-o potenţială victimă pentru se poate spune oricine. Ca şi bunătatea lui D-zeu, bunătatea sfinţilor umple lumea de demoni. În plus, în toate ţările creştine bisericile sunt pline de soldaţi iar un număr însemnat de preoţi şi pastori militari au servit în toate războaiele cauzelor creştine din ultima sută de ani. Faptul că poţi fi creştin şi soldat în acelaşi timp nu poate să însemne decât, după logica lui Machiaveli, că poţi fi creştin şi să lupţi, să lupţi pentru tine fără să fii excomunicat din trupul lui Hristos, lucru pe care sindicatele Cosa Nostra chiar îl pun în practică, stare de fapte în urma căreia în mod sigur un număr însemnat de tâlhari ajung până a urmă astăzi cu Hristos în rai. Personal, ce aş face pentru mine, nici măcar nu aş face-o eu, fiindcă m-am dezobişnuit de violenţă. Cred că dacă o persoană ar deveni prea insistentă în sens negativ cu mine, aş vorbi cu cineva de undeva care ar trimite pe altcineva iar persoanei respective i s-ar aplica una dintr-o serie de variante, după majoritatea cărora starea fizică a omului aceluia ar cere îngrijiri medicale. Un lucru pe care majoritatea oamenilor nu îl realizează, spre nenorocirea lor, e că oricine poate fi bătut dacă eşti dispus să plăteşti preţul, iar

mai mult decât bani, sau orice altceva ar putea fi, preţul este unul teologic care mie de exemplu îmi vine foarte greu să-l plătesc. Iar aceasta nu ar fi păcat, în orice caz nu mai mare decât să mă arunc de pe bloc cum o fac atâtea făpturi îndurerate şi nevinovate pentru că există oameni în lume care se distrează torturând după propriile posibilităţi în fiecare zi pe aproapele lor. Deasemenea un lucru important, şi în orice caz adevărat, pe care l-am observat e că doar fiinţele slabe îi chinuie pe alţii, pe cine apucă şi pot. Cei tari şi care ar putea să o facă şi care reprezintă un real pericol îi lasă în pace pe toţi oamenii şi se lasă în pace unii pe alţii. De aceea un lucru pe care îl recomand oricui, ca scriitor chemat să modelez această lume, este să ridice greutăţi, iar dacă nu e prea târziu să ia lecţii serioase de judo – ceea ce eu n-am făcut la vreme şi acum a trecut vremea -, si să se străduiască să realizeze cât mai mult în ambele domenii. Dacă o va face, va ajunge la un moment dat la o zi în care va observa cum îl lasă toţi luzării în pace. În încheiere pot să spun că dacă vrăjmaşul te atacă, să zicem, o dată, de două ori - lasă-l în pace; a fost, a trecut, şi sănătate! Dar dacă devine insistent şi vezi că nu te mai lasă în pace, şi trece timpul şi tot nu termină – ceea ce mie mi s-a întâmplat pe când nu aveam înţelepciunea de a şti ce să fac -, atunci şefu’ ăla trebuie curentat, cu măsură, oricine ar fi - cu singura excepţie dacă e din familia ta - şi e cel mai mare bine care i se poate face. Nu vei face lumea mai bună, dar te vei mai ţine în viaţă încă o zi, niciodată nu vei face lumea mai bună dar poate vei învăţa un luzăr un pic de respect, iar tu vei învăţa că dacă vei vrea să fii exact ca I(i)sus Christos vei muri ca el, deşi atunci, atunci doar, vei schimba lumea ca şi el. Tot ce am scris în legătură cu acest punct îmi e un defect şi o ştiu, un defect a gândirii eronate ca o busolă dereglată, fiindcă tot încercând să mă îndrept spre adevărurile imuabile ale logicii am rătăcit de pe cărarea paşilor lui Christos, rămânând doar singur cu răutatea mea şi în viaţă adevărat e să treci ca Hjalmar Johansen, netulburat de nici o dialectică antiteză adusă de ea, adevărata putere nu e agresivitatea ci impasibilitatea, iar bine e să ierţi, cine ştie, poate mai e o speranţă pentru mine. Marturisind acest pacat Dzeu mi l-a indepartat. Nu există Dumnezeu afară de Dumnezeu Defectul numărul patru. Nu pot să scriu povestiri cu mai mult de un personaj şi deasemenea personajele mele principale nu pot fi decât pozitive ori compoziţional să tindă spre aceasta asemeni mie, şi deaceea majoritatea oamenilor nu mă interesează. Bineînţeles că pot apărea şi alte personaje pe lângă erou în poveştile mele, dar acestea sunt doar ecouri reverberate de personajul principal, sunt reflexii izvorâte din sufletul unicului personaj al povestirii.

Cumva le pot asemăna cu icoanele, portretele ori mai degrabă cu viziunile picturale ale lui Marc Chagall, pe care îl consider cel mai important artist al secolului în care ne-am născut cu toţii – din toate domeniile - şi cu cele mai frumoase producţii, deşi partea superbă a creaţiei lui în principiu este alcătuită din nişte mâzgăleli sublime de suflet de hasid ţăcănit şi frumos, de parcă toate eforturile mele scriptice sunt nişte comentarii asupra lucrării maestrului modern Marc Chagall Eu şi satul, satul cu pricina fiind în cazul meu în mare parte

propriul meu suflet dizolvat, căutat iar şi iar cu răbdare de arheolog în pământul ăsta al meu de pe râuri, de sub munţi şi dintre pădurile îndelurite al cărui nume încă nu ştiu ce înseamnă, lucru ce nu poate să însemne decât că nu-mi ştiu semnificaţia propriului nume, pământul sacru care a devenit mama mea aşa cum o poate înţelege ignoranţa fiind de fapt altceva altundeva altcândva, superlativă şi incomprehensibilă, şi ascunzându-l în ceea ce cunoaştem despre ea pe Dumnezeu în cotidianul pe care pururea îl vedem şi nu-l înţelegem şi în tăcerea pe care veşnic auzim şi nu o distingem şi pământul profan care am devenit eu însumi odată cu ea, este singurul caz cunoscut în istoria omenirii în care pământul, simplul pământ, a devenit lumină şi umbră într-un portret olandez al Secolului de Aur de Mamă cu Copil, veşnici, doar cineva mai mare decât Rembrandt a fost aici, neînţeles precum tatăl lui Albert Einstein. Toată familia mea e pământ, acest pământ, care devin şi eu tot mai mult, pe măsură ce trece timpul, cu fiecare zi şi noapte de singurătate şi tăcere ce trece, precum Lucian Blaga. Şi vreau să mă întorc în pământ, nu pot înţelege cu adevărat de ce, vreau să fu şi eu acest pământ ca toţi cei care m-au iubit şi vreau să merg la concert la Bob Marley cu No Woman No Cry în Noul Ierusalim, ce nebunie o să fie acolo, în împărăţia cerurilor unde mama mea e deja o Maria din Sunetul muzicii mai fericită şi mai tânără decât mine. Un lucru pe care îl cred cum cred în evanghelie e că arta e frumuseţea singurătăţii, singurătatea frumuseţii, ca Dumnezeu sau Blake în nebunia lor sacră, iar în plus cred că puştoaica Anne a Şoahului e un maestru cum orice maestru a fost a fost vreodată, când o citesc nu pot decât sămi dau seama că omenirea decade şi degenerează odată cu trecerea deceniilor şi secolelor, iar eu sunt un ţăran. Speranţă în întuneric Defectul numărul şapte.

Sunt unul dintre suferinzii acestei planete. Sunt până la urmă ceea ce omenirea numeşte bolnav psihic, iar Hristos numea demonizat, aparţin celui mai nefericit popor de pe pământ. (Un mod în care demonul încearcă să controleze omul este prin mândria sa. Alte două, izvorând din primul şi îngemanate, sunt prin poftă şi prin frică. Poftei îi urmează ruşinea, frica naşte atitudinea defensivă, alcătuind împreună ego-ul omului care înseamnă moarte cum sunt majoritatea oamenilor de pe pământ. Iar cei care în urma greşelilor teologiei au ajuns sub opresiune demonică au nevoie de o eternitate de post, o eternitate de rugăciune şi o eternitate de iubire. Eu de pildă am nevoie de ceva asemănător unei răbdări deznădăjduite sub chipul lui D-zeu ori ca deznădejdea mea îndurerată şi răbdătoare să rămână în iubire, în creştinism care mai mult decat hasidismul şi sufism e cea mai frumoasă formă de nebunie dintre nebuniile frumoase. Iar mărturisirea cuprinde toate aceste lucruri, mărturisirea este lumina ce înfloreşte în intuneric.) Iar dacă esti artist geniul ca şi harul e o formă de posesie cu atat mai mult când vrei ce nu poţi şi urmăreşti ce nu eşti şi chiar şi geniile adevărate sunt înstrainate şi de compătimit cu atat mai mult tu biet wannabe, doar Mozart a putut să fie geniu şi să rămână şi om, iar Bach nu a fost geniu, a fost pietist.

Am suferit foarte mult până când m-am îmbolnăvit, m-am îmbolnăvit în urma necazurilor, în principal un abuz emotional care a durat doi ani din 1996 până în

1998 la un internat, apoi stresul permanent din familie şi deasemenea şi faptul de a fi fost abuzat în copilărie, iar acum boala aceasta care e de fapt doar o neputinţă în a face faţă durităţii vieţii şi o opresiune demonică în care am intrat datorită deznădejdii, îmi e un motiv de marginalizare dacă nu excludere, oamenii mi-o socotesc o vină asemeni unor inchizitori. Nici măcar nu mă cunosc dar aproape toţi zic că sunt nebun, bolund şi dilău, asta e viaţa mea acasă în oraşul meu, aici unde nu trăiesc ci doar sufăr poate, aici sunt asuprit, nu degeaba mă cheamă Felix-Gelu Ocărâtu; dar pe de altă parte oamenii răi, mulţi, îmi fac rău, iar oamenii drepţi, puţini, îmi fac bine. Dar eh la ce să te aştepţi suntem în Romania la şaptezeci şi doi de ani distanţă de anul 1941. Ăsta e adevăratul chip al lumii. Este ceva rău în lume ce umple şi devoră inimile oamenilor, o fiinţă rea oribilă şi nevăzută iar lumea e o bestie cum mărturisesc profeţii lumea e chipul răului. Din păcate omul e un animal şi în mâinile lui suntem, mîinile ce lovesc în cei cărora D-zeu le dă har, pentru că inima omului e moartă, ei rănesc pentru că rana e tot ce au. Lumea nu este ea însăşi de mii de ani de aia pietatea nu trebuie să-i pună la inimă ura. Mulţi poeţi ai modernităţii trecute vorbeau despre frumuseţea târgurilor Europei centrale, însă eu pot sa garantez că nu există nimic mai urât pe lume ca uliţa transilvăneană cu necunoscuţii ei zgâindu-se la tine din porţi, cu muieri rele aruncându-ţi aceleaşi vorbe grele şi aceleaşi păcate făcute cândva până îţi frâng inima de te înmtrebi cum o să te mai descurci să mai poţi trîi pe lumea asta, cu oameni răi care îţi rânjesc în urmă şi cu copiii lor care râd de tine şi te batjocoresc, toţi te-ar şi mânca daca ar putea, cu câini care te latră toată ziua şi pietre care te lovesc în fiecare zi cum ieşi pe stradă, uliţa nu e un oraş ci o entitate, un monstru care l-a mâncat pe Isus din Nazaret şi absolut cert încearcă să te mănânce şi pe tine, iar, de pildă, uliţa haţegană e o aparent liniştită şi scufundată în clarobscur lume tolkieniană, în care întunericul nu a reuşit să mănânce lumina cum mănâncă vârcolacii Luna pentru că lumina luminează în întuneric, iar întunericul se teme de lumină în măsura în care lumina se îndepărtează de întuneric, aşa că mergi în lume între monştri ei şi să ştii că eşti un lightsaber făcut pentru luptele luminii în mâna lui Christos, iar lumea e doar scenografia filmului Mean Streets al lui Scorsese, nimic mai mult. În plus ca o dovadă că lumea pe care am făcut-o nu e etică sunt cărţile Şef Rabinului României Moses Rosen, în care se poate vedea condiţia de victimă între noi a întregului său popor până când au reuşit să plece aproape toţi, statut de dhimis-i mozaici pe care l-au avut în toată istoria de după împrăştiere, pentru că deşi ai fost lideri din când în când care le-au dat drepturi, masele îi priveau în mare parte ca pe nişte străini. La noi evreii nu au fost acceptaţi de români nici după ce au luptat în Războiul de Independenţă ori în Primul Război Mondial, iar pe al doilea românii l-au purtat împotriva lor. În cărţile Şef Rabinului văd că deşi suferi, nu-ţi striga ori mărturisi suferinţa, fă doar câteva aluzii subtile, nu pentru lumea kafkiană în care te-ai născut ci pentru cei ce suferă ca şi tine, când vă adunaţi, nu vorbiţi prea mult, mai bine luaţi-vă de după gât şi cântaţi iar dacă cântaţi cântaţi psalmi vechi de trei mii de ani nu altceva, ţineţi-vă lacrimile în

ochi, nu în gură, vorbele să-ţi fie întotdeauna scurte şi cuvintele număraste şi împărţite, salută-l pe creştin pe stradă dar nu vorbi prea mult cu el, toate astea însemnând că din 1989 până în 1944 România a fost un infern idealist, iar înainte de 1944 am fost ţara vampirilor fascişti ai Mareşalului şi ai lui Dracula, şi numai D-zeu ştie ce suntem acum. Cât despre lume, ani de zile, de fapt întreaga viaţă, am sperat ca orice pionier conştiincios, săî ajung la o rezoluţie care să aducă o împăcare cu lumea; azi văd că rezoluţia e tocmai această lipsă de împăcare, această duşmănie între lume şi mine şi mine şi lume, vrăjmăşie care cel puţin din punctul meu de vedere va continua şi când voiu merge dincolo de mormânt, pentru că doar când ai cea mai mare duşmănie faţă de lume, o poţi ierta. Ani întregi m-am tot întrebat de ce oameni buni şi înţelepti ca doamna Mioara ori sora Mariana stau la ei acasa, singuri by the way, fără să meargă niciunde şi la nimeni. Cred că acum ştiu de ce. Şi mai mult decât atât şi eu vreau să fiu unul din aceşti eremiţi urbani. Diferenţa între cel ce-am fost şi mine astăzi e că azi nu mă mai miră nimic. Nimic. Însa de crucea lui nimeni nu poate fugi.

Mai mult, mult mai mult decât atât. Ce am crezut toată viaţa, începand din copilărie, că mi-ar fi un destin singuratic de om ocărât în fiecare zi, am ajuns să văd în templul lui Dumnezeu că de fapt e un destin nu doar al meu ci al întregii mele comunitati, mult mai mult, al intregului creştinism, mai mult, al intregii omeniri. Batjocura nu e doar tragedia mea singulară, ocara e destinul cunoscut al omenirii. Toţi suntem batjocoriţi, tragedia mea e ca eu nu batjocoresc. Am vorbit cu păstorul meu şi mi-a vorbit frumos. Eu i-am spus că oamenii spun ca sunt nebun, chiar azi pe cand mergeam la biserică nişte femei de pe strada aia minunata au spus că sunt bolund. Păstorul a spus ca oamenii şi de Domnul nostru or spus că are duh de drac în el şi că e nebun. Iar ce m-am tot gândit eu de la o vreme e că este scris: nu lua nici tu seama la toate lucrurile care se spun.

Maica Tereza spunea că în veşnicie o să-i spună lui D-zeu: „Ai nişte explicaţii de făcut” – eu acolo n-o să-i cer explicaţii lui D-zeu ci oamenilor, mai ales celor din Haţeg, singurul oraş pe care îl iubesc. E doar marginalizare şi excludere, n-ar trebui să conteze prea mult, pot să le încasez, însă am ajuns la concluzia că atunci când lumea îţi tot spune ca esti "dilău" - ori prost, ori urat - şi nu face decât să tot repete aceeaşi placa o face pentru că altceva nu găseşte ce să zică fiindcă dacă ar găsi ar spune, iar să te lase să treci fără să spună nimic nu poate fiindcă vorbim de lume. Pe de altă parte lumea tot timpul o sa batjocoreasca, dar chiar prin faptul ca nu are decât ură de zis i se vede rautatea ce nu merită luare aminte. Iar omul oricine ar fi, preocupat de gura lumii are viata grea. De aceea, lume, pentru că aşa eşti şi eşti irecuperabil pierdută în răutatea ta, te scot din inima mea; ai rugăciuni ale mele pentru că aşa se cere ca sufletele creştinilor să se roage pentru cei ce le fac rău, dsr nu te mai iubesc, astăzi mi-ai pierdut inima pentru totdeauna şi tu vei fi cea singură pentru că pe tine doar Dumnezeu te poate iubi, pentru că sufletul creştin pleacă pentru a nu se mai întoarce niciodată pe pământ. Îmi iubesc fratele, îmi iubesc aproapele, în iubesc vrăjmaşul, dar pe tine, lume, nu te mai iubesc. Nu-mi pasă de tine pentru că nici Isus nu s-a rugat

pentru lume. Dacă vrei să ai ochii blânzi şi mari flămânzeşte cât poţi de mult şi plânge-ţi rugăciunea cu inima zdrobită. Dacă vrei să fii frumos, suferă iertând.

Dacă vrei să scaperi bunătate, rabdă în lacrimile tale. Dacă vrei să fii salvat, rabdă până la sfârşit. Nimic nu va putea să-ţi stea împotrivă cand vei întoarce şi celălalt obraz. Dă har şi ţi se va da har. Trăieşte şi vei fi iubit cum nimeni nu a mai fost pe pamant. Şi deasemenea şi tu vei iubi în privirea ta din care picură atât de des mir. Crede şi cerul te va iubi ca mama ta înlacrimată. Fiindcă dacă vrei să zbori trebuie să fii o pasăre. Un alt lucru e acela că statul roman nu îmi da voie să-mi practic meseria de traducător; sunt un autor publicat de o editură majoră din Bucuresti, Romania şi totodată sunt un cetăţean de categoria a doua al acestei ţări, un stat care prin negarea drepturilor umane ale mele şi ale celor ca mine se acoperă astfel de ruşine în faţa Constitutiei sale, singurul lucru care îi poate vreodată aduce legitimitate în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor de pe întregul Pământ. Bolnavii psihic care pot să lucreze şi care au o calificare sau şcoală superioară ar trebui lăsaţi să lucreze în cadru legal, ca să nu mai facă orice muncă necalificată la negru. Oricum lucrăm, dar o putem face protejaţi de legi ori supuşi unui sistem de segregare a muncii în care suntem parcă încătuşaţi pentru totdeauna. Eu personal mă supun, îmi plec capul orânduirii ca toţi strămoşii mei, spre deosebire de Martin Luther King mă supun acestei legi nedrepte care face cum am mai spus ruşinea să fie nu pe chipurile noastre ci pe chipul României, dar o fac scriind cu speranţa că într-o zi un medic psihiatru văzându-ne amărăciunea excluderii adusă peste întristarea condiţiei noastre umane, nu se va supune legii injuste a acestui pământ şi va despica apele înaintea noastră în numele lui D-zeu. Cât despre bolile psihice, eu cred că medicul meu e foarte bun dar cu toate astea medicii aştia sunt nişte bieţi oameni care încearcă să înţeleagă misterul sufletului în loc să-l trăiască, aşa cum făceau cei vechi vindecaţi în Numele. Dacă vreţi să vindecaţi sufletele oamenilor, învăţaţi-i să se roage şi rugaţi-vă pentru ei fiindcă sufletul e ceva imaterial din aceaşi substanţă din care şi credinţa e făcută. Şi tocmai pentru că omeneşte pare că nu mai am nici o speranţă, viaţa mea începe să devină o speranţă trăită în întuneric crescând şi adunându-se odată cu trecerea deceniilor precum Streiul plin de pâine vie şi peşti în carnea cărora curge vin. Şi trebuie să cred în vindecare fiindcă deşi oamenii nu sunt înclinaţi să creadă, orice e viu poate fi salvat în Christos Isus, Domnul nostru mort şi totodată viu, fiindcă viaţa constă în credinţă, istoria într-o comunitate a rugăciunilor, fiindcă sensul vietii e credinţa, iar scopul vieţii este rugaciune, iar cei mai frumoşi ochi de pe pământ sunt ochii Ellei McShane, şi cea mai frumoasă inimă e inima lui Vincent, pentru că cel mai frumos suflet e doar compasiunea. Nebunia nu e nimic altceva decât incapacitatea de a iubi - pe ceilalţi pentru că nu poţi iubi cu adevărat decât pe altcineva - şi astfel pare uşor de înţeles de ce omenirea îi dispreţuieşte atâta pe cei pe care îi numeşte nebuni, pentru că ştie că nu iubesc. Da, probabil că eu sunt domnisoara Gena, frumoasa infirmă. Acest punct şapte nu ar trebui să îl consider un defect, deşi lumea astfel îl consideră, suntem fragili şi frumoşi, ca

Lydia Corman, asta trebuie să afle şi omenirea. Cum a spus Mohandas K. Gandhi: „Suntem copii ai lui Dumnezeu, ca toti ceilalti.” Lumea e foarte mare şi în ea încap multe lucruri pe care le poate oferi. De fapt obsesia lumii e să le ofere pe nimic. Dar după ce ţi s-a oferit şi ţie totul ce ţi se mai oferă după ce eşti infectat? Ce-ţi mai oferă lumea după ce eşti infectat? E adevărat că în lumea zidită de noi cei infectaţi sunt îngropaţi de vii cu mii de zile înainte de moarte şi nimeni nu se mai gândeşte la ei, nici ei nu se mai gândesc la ei, ei se gândesc la noi şi noi ne gândim la noi. Pe masa de lucru a atelierului Omului aduc un nou proiect. După Biko, Gandhi şi King e timpul pentru o mai bună interrelaţionare şi integrare în umanitate a tuturor leproşilor fără castă ai umanităţii: celor suferinzi de SIDA, bolnavilor psihic, bolnavilor de cancer şi bolnavilor de boli rare pe care ignoranţa noastră îi scoate din lume cu mult înainte de moarte şi tot ceea ce lumea alege să excludă în loc să caute o rezolvare, celor ce sunt vagabonzi, singuratici ori celor ce şi-au pierdut speranţa, celor intoxicaţi, drogaţi, ori celor pe care Maimonide îi numea rătăciţi. În lumea asta umblă şi mulţi rătăciţi. Trebuie acceptaţi împreună cu cei de alte rase, limbă sau religii pentru că acceptându-i pe ei ne acceptam pe noi. Asta e tema de casă a noastră, a oamenilor, pentru secolul 21. Iar dacă nu ne facem tema până la sfârşitul noului secol ar trebui să ne fie puţină ruşine, la toţi, începând de la toţi oamenii de bine şi comitetul Alfred Nobel din Suedia pâna la oamenii de rând care adorm obosiţi la televizor şi artiştii din apartamentele lor boeme pline de singurătate şi muzică, Like A Rolling Stone – Bob Dylan, în care îşi fac lucrul lor, ceea ce nimeni altcineva în locul lor nu poate face; dacă nu facem asta până la capăt înseamnă până la urmă că nu au fost decât pretenţiile de noi, de toţi şi când îs numa' pretenţiile de cineva, fie acel cineva o persoană ori un sat, nu e bine. Toţi ar trebui să fim – dar doar dacă vrem – precum Mama Tereza de Calcutta ce asemeni păsării care în basme călătorea între două lumi şi-a tăiat din carnea inimii şi ne-a dat-o celor subnutriţi spiritual s-o mâncăm. Cât despre bolnavii psihic şi orice alţi bolnavi mesajul probabil că ar trebui să fie: puţină răbdare până D-zeu va oferi descoperirea vindecărilor, cum a dăruit penicilina, avionul şi mersul pe Lună. Orice boală va fi vindecată în timp, e nevoie doar de răbdare iar răbdarea întotdeauna şi de aceea e coborâtă din cer. Invit umanitatea la un dialog al minţilor pentru a putea vedea cu toţii cum putem şi noi, vindecaţi ori încă suferinzi, să fim primiţi cu adevărat în rândul umanităţii, fiindcă trebuie să putem fi primiţi fiindcă Hristos a spus că nu va izgoni pe nimeni afară din toţi cei ce vin la el. Asta va rog acum, pentru că nu există decât un Martin Luther King Jr. şi Mark Twain e profetul său. Şi, în plus, „Oh! De mi-ar fi scrise cuvintele, de-ar fi înscrise într-o carte! Să fie săpate cu o daltă de fier şi cu plumb, în stâncă pe vecie!... Dar stiu că Răscumpărătorul meu este viu şi El se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, totuşi în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. Atunci veţi zice: ‚Pentru ce-l urmăream noi?’ Căci rădăcina necazului va fi aflată în

mine,” cum plângea Iov şi, Doamne, tu eşti Fiul lui D-zeu şi tu ai fost botezat de vărul tau Ioan, apoi Porumbelul s-a aşezat pe tine şi cerul a vorbit spunându-ţi că te iubeşte şi apoi ai mers împreună cu Dumnezeu pe jos în deşertul Iordanului unde ai stat singur, tăcut şi flămând şi ai fost ispitit ca mine şi leii îţi lingeau tălpile şi îngerii îţi ţineau fruntea; ajută-mi şi mie, Doamne Hristoase, nu lăsa demonul să mă omoare. După ce rămâi singur în întuneric vezi că nu eşti singur şi că întunericul nu este întuneric, ci eşti ca Iona în ochiul Peştelui, cum eu văd că am ajuns un Johnny B. Goode făcând hârtia să sune ca un clopoţel. Dar ştiu că Dumnezeu te vindecă de rana ta făcându-ţi o altă rană în loc, cum un incendiu pe mare este oprit prin o explozie uriaşă, Dumnezeu îţi îndepărtează suferinţa prin faptul că o înlocuieşte în sufletul tău cu alta, mai abruptă. Aşa că plângi şi bucură-te pentru că aceasta e iubirea. Sunt naşpa Defectul numărul 3.

Dintotdeauna am fost orgolios, asta făcându-mă să fiu din copilărie un copil supărăcios şi chiar şi acum când mă consider creştin am în mine o mândrie rea, temperată iar şi iar de pumni în gură şi de Hristos. În plus orgoliul acesta mă face să fiu sufleteşte foarte vulnerabil. Am întrebat un prieten cu nouă ani mai mare ca mine pe a cărui judecată pun mare preţ care este punctul lui de vedere înspre toate acestea şi a spus următoarele, sunt: orgolios, foarte, dificil, am o mândrie, oho, îs aşa de supărăcios că devin ciudat, greu de înţeles, îs supărăcios pentru că sunt rău, nu sunt cuminte, îl cert, sunt nemulţumitor; ceea ce ar trebui, ar trebui să fiu tot timpul cuminte, să vorbesc frumos, numai cu „dragă”, tre’ să mă schimb, îs rău, foarte rău – a mai spus. :) de copil am fost aşa, pe când eram copil voiam ca toată lumea să mă admire şi ca tuturor fetelor să le placă de mine, mărturisesc, :), şi apoi din cauza mândriei mele am primit opusul, am fost un copil naşpa şi şi acum sunt naşpa deşi încerc – nu ştiu cât de mult – să mă schimb cum spune prietenul ăla al meu şi să mă împocăiesc cum spune bătrânul meu păstor. Am trait toata viata cu o coroana malefica de mandrie pe cap; acum, o dau in sfarsit jos ca regele Ahab, pentru a nu o mai purta niciodata ca Michael Corleone inainte de moarte. Dar văd că până în ziua de azi de când am devenit un discipol creştin am făcut-o doar pentru a încerca să fiu mai bun, nu pentru gloria Domnului Christos. Nu ştiu cum să mă comport cu o fiinţă supranaturală.

Ce aş putea eu să-i dau lui Dumnezeu, şi ce e Dumnezeu? Cum aş putea să nu-l uit pe Dumnezeu fie şi măcar pentru cinci minute, având în vedere că e atat de nemărginit? Până în ziua de azi viaţa mea a fost un eşec spiritual. Si in privinta asta nu ma poate ajuta omul. Nu mai am nici un as în mânecă, nu mai ştiu ce aş putea să fac sau cum să simt şi mă tem de logosul tăiat în piatră cum soldatul Alexandru se temea de împăratul Alexandru. Sufletul meu e o harpă frântă, iar cuvintele mele s-au sfârşit. Poate ca in sfarsit tacerea mea va incepe. “But I do know that I love you And I know that if you love Me too What a wonderful world this would be. – History, Biology, Science book, French I took.” Da, nu ştiu multe lucruri, dar nu ştiu de ce, ştiu că atunci când D-zeu ne priveşte se gândeşte că avem în noi un je ne sais quoi; D-zeu ne iubeşte in franceză, doar eu până acum sunt incapabil să-l iubesc, cum sunt incapabil să iubesc pe oricine

altcineva. Bietul personaj al lui Cheever Defectul numărul şase. Sunt un om dezordonat. Mama mea spunea că am nevoie de slugi. De mic am ales lucrurile înalte iar mama a avut milă ca Dumnezeu de mine şi m-a lăsat aşa, m-am dedicat acestor lucri mai înalte într-atât de mult încât nu mai îmi lăsau timp pentru altceva asemeni bietului personaj al lui Cheever. Dar sper să mă recuperez, măcar acum, cum am început să o fac deja în alte lucruri. Ce sa mai pot zice, mie rusine. Vinovat Defectul numărul unu. Am fost şi poate uneori încă sunt nerespectuos cu părinţii mei, adică cu tatăl meu fiindcă acum mama este la Dumnezeu. Deasemenea oamenii spun şi eu am avut o vină în suferinţa mamei, despre care am să vorbesc mai departe, suferinţă de mai de mult dar care a dus încă de atunci la îmbolnăvirea ei de mai târziu, iar eu sunt primul care spun că sunt vinovat, n-o să spun niciodată altceva. Din adolescenţă, de la vârsta de cinsprezece ani pe când suferisem deja un an de bullying la internatul Decebalului, am făcut-o pe mama să sufere mult. În vremea aceea unul din colegii mei decebalişti de cameră mă „sfătuia” să mă sinucid „ca să scap”.

Mama mea şi nimeni de acasă nu ştia nimic, iar mama tot încerca să mă schimbe în diferite lucruri şi tot stătea e capul meu, iar eu după stresul îngrozitor în care trăiam continuu cinci-şase zile pe săptămână la internat în camera aceea 3, m-am purtat urât cu ea, în parte pentru că nu mai rezistam la stres - şi cu mama îmi permiteam fiindcă ştiam că nu mă va bate cum ar fi făcut-o cei trei colegi ai mei de cameră, mai ales doi dintre eu, care pe lângă cruzimea pe care o aveau, manifestau şi un comportament dur, dacă aş fi „comentat”; cât despre foştii mei „colegi” din camera 3 Decebal, ştiu acum după o viaţă de suferinţă şi stres postraumatic, ştiu că oamenii aceia sunt blestemaţi pentru ce mi-au făcut, nimic cu adevărat bun nu mai este pentru ei în nici una din cele trei lumi; cel de-al treilea băiat era mai diferit şi chiar ne-am împrietenit în cel de-al doilea an – şi în parte pentru că în mediul în care trăiam asta era tot ce trăisem, eram tembelizat şi tâmpit de suferinţă, şi deasemenea comportamentul meu se explica prin faptul că eram abuzat, când părinţii au probleme mari cu copiii acesta este întotdeauna principalul motiv, ignorat de aproape toată lumea. Comportament în familie similar cu al meu este frecvent întâlnit în cazul copiilor abuzaţi într-un fel sau altul şi care nu ajung sau nu apucă să se sinucidă. M-am purtat foarte urât cu mama, în acea perioadă, mă purtam ca Hamlet, pentru că după cum spuneam eu, nu mă lăsa în pace; de fapt nu mai rezistam la stres. Asta am făcut. La înmormântare profesoarele spuneau una alteia despre mama: „-Chinuită.” Din acest motiv, al problemelor mele despre care nu ştia de unde vin, a început mama să meargă la biserică, la ortodocşi, unde mersem eu, doar eu singur din toată familia restrânsă sau extinsă, toată copilăria şi a început să se roage şi să postească pentru mine ca mama lui Augustin până m-am convertit din nou la creştinism. În urma bullying-ului din camera 3 Decebal, m-am resimţit şi m-am îmbolnăvit alienându-mă de viaţă şi înstrăinându-mă de oameni, printre altele menţionez că nu mai aveam capacitatea să mă împrietenesc cu tineri mai mari ca vârstă ca mine, fiindcă cei care mă chinuiseră în acei doi ani fuseseră mai mari

doi cu doi ani şi unul cu un an şcolar. În sufletul meu am ajuns ca Nabucodonosor, mai pot să spun ceva? Multă suferinţă a fost şi este, nimănui nu-i pasă, asta e frumuseţea crudă a vieţii şi ca să fiu sincer nici mie începe să nu mai îmi pese ei, de străinii care sunt acolo doar ca să-ţi facă rău. D-zeu îi iubeşte, asta să le fie deajuns. Încep să cred că în viaţă trebuie să nu-ţi pese de nimeni din viaţa ta, ci doar de cineva din viaţa ta. Cât despre mine, felul în care de-alungul timpului, după tot ce a fost în camera aceea de la internatul liceului, am ajuns să-mi rănesc şi mi-am rănit părinţii îmi este defectul numărul unu în privinţa căruia nu-i dau dreptate lui Dumnezeu pentru că m-a iertat şi n-o să mi-l iert niciodată şi motivul pentru care scriu astfel, scriindu-mi viaţa. Voi spune ca desi Mama si cu mine ne-am iubit foarte mult i-am facut multe probleme pentru multi ani. Ce pot spune este că am facut lucruri rele, însă aceasta s-a întâmplat după ce am stat la o şcoală cu internat de la varsta de patrusprezece ani unde am fost abuzat continuu timp de doi ani unul dupa altul, un lucru pe care nimeni nu l-a ştiut şi nimeni nu-l ştie. Una din putinele persoane care m-au înţeles fără să apuc să-i spun prea multe a fost un stareţ ucrainean. Pe YouTube am văzut un videoclip făcut de o fată care a fost violată de barbatul mamei ei, fata mărturisind că după aceea ajunsese astfel încat chiar şi-a lovit mama. Fata aceea este o victimă şi o pot inţelege foarte bine. Pot inţelege cum se simte o persoană violată. Mama mea, deasemenea, era uimită de comportamentul meu pe care nu şi-l putea explica. Am fost torturat, abuzat prea mult, prea rău, prea mult timp; cineva care nu a trecut niciodata prin aşa ceva, nu va înţelege niciodată. A fost o vreme cand am fost un copil nevinovat. Apoi am fost un copil abuzat lucru care m-a facut sa devin pentru prietenele profesoare ale mamei mele un copil vinovat, e tot ce au vazut ele. Dar Mama m-a iubit şi mă iubeşte din cer de unde e acum, iar dupa ce lumea m-a zdrobit în bucăţele pe care le-a calcat în picioare, ea m-a adunat şi m-a lipit la un loc cu iubirea, credinţa şi nădejdea ei, mi-a salvat viaţa împreuna cu Hristos. Un sărman om fără sentimente Defectul numărul doi. Sunt lipsit de pasiune. Ba chiar mai mult, înainte să devin un discipol, credincios, eram până în măduva oaselor un sărman om fara sentimente, cel mai mare pacat al meu. Dintotdeauna am fost un suflet rece, cu câteva, foarte puţine excepţii. Noţiunea de eros mă plictisea, de când am citit despre el mi-aş fi dorit să pot fi ca Ioan Botezatorul iar, până azi, din muzica de dragoste iau muzica şi las deoparte iubirea; pentru mine sexualitatea şi iubirea nu sunt sinonime şi de mult timp vad în Pamant o varză uriaşa şi dintotdeauna am gasit în Dumnezeu aproape mai multă iubire decât am avut nevoie. Cu toate acestea dacă tot ne aflăm într-o confesiune pot să mărturisesc că am avut trei femei, mai exact trei femei m-au avut pe mine, două prostituate şi o relaţie din asta modernă şi nu pot spune sigur pentru că am multe regrete dar cred că intimitatea aceasta irosită, pierdută e lucrul pe care îl regret cel mai mult în viaţă, nu trebuia să fac lucrurile astea, dimpotrivă n-aş fi regretat dacă asta ar fi însemnat să fi fost virgin până în ziua de azi, adulterul aduce multă durere. Am înţeles greu şi în timp faptul că pentru mine iubirea e ceva ce ţine de religie, nu

pot iubi pe oricine, cred că aş fi refuzat-o şi pe Lady Di. În plus, nu am decat o singura viaţa şi nu pot iubi decât o persoana pe care dacă nu am căutat-o, cel putin am aşteptat-o dintotdeauna. Dintotdeauna am avut un suflet bătrân şi m-am identificat cu Huck Finn sau Jean Valjean, iar joaca mea preferată era căutarea înţelepciunii pe care nu am găsit-o niciodată, căutând-o cu lupa cărţii Patericului la lumina cărţii evangheliei, iar odată cu trecerea timpului şi creşterea mea, multe lucruri nu s-au schimbat. Şi în domeniul acesta ca în toate celelalte nu pot să spun că nu sunt decât un vameş nu o relicvă sfântă, dar în sexualitate văd ceva mai înalt şi nu o concep, cel puţin pentru mine, fără iubire adevărată, iar iubirea adevărată pentru mine e ceva cosmic, mai mult, ceva mistic, ceva ce ţine o viaţă, dă viaţă şi hrăneşte universul cu muzică asemeni pădurii, ceva genuin romantic după cum romantismul a fost cândva, ceva ca o familie de urşi mângâindu-şi cu boturile ursuleţii şi rostogolindu-le bucăţile din carne ruptă din morsă, singuri în ger undeva la capătul lumii printre gheţuri şi stele plutitoare. Şi mai mult ca orice ştiu că eu nu pot fi iubit decât de o femeie precum cea din Angelus şi dacă eu după toate câte am făcut sunt cel mai greu de iubit om din câţi au existat vreodată pe pământ, dar mai ştiu că D-zeu a făcut acest fel de femeie pentru acest fel de fiinţă ca mine. În plus, parţial şi din toate aceste motive, încă nu ştiu dacă vreau să trăiesc o viaţă de celibat creştin ori să iubesc pe cineva, prietenii îmi spun că ăsta e defectul meu cel mai mare. Sunt un râu de gheaţă, dar îmi doresc o familie. Floarea Duhului Sfant Învăţăminte Doamne, mai dus în locuri din acest pământ de unde întorcându-mă nu mi-a mai fost milă de mine. Apoi, văzând cum atâţi oameni îşi pierd vieţile odată cu zilele, propria mea viaţă mi-a apărut lipsită de importanţa. Te-ai aplecat spre mine şi mi-ai pus sufletul în privire, dar eu ce voi face cu el? Si deasemenea, sufletul ce e? Nu pot să ştiu vreodată, Isuse, dar cred ca sufletul esti Tu. TU trebuie să ai milă de mine, de la Tine trebuie să-mi primesc viaţa şi Tu, nu eu, trebuie să-mi fii tot sufletul meu. Adevărul e că până la urma voi muri, aşa că de ce să trăiesc ca şi cum nu voi muri niciodată pe pământ? Viaţa mea e un Purgatoriu în care voi arde nu fără vină până voi muri pentru a putea rămâne apoi cumva strâns în căuşul palmei din mâna de flăcări a lui Christos, ca o cochilie ciobită lepădată de marea cea fără suflet si culeasă într-o meditaţie de mâna înţeleptului Isaac Newton cândva. Acum vina noastră nu mai poate fi întoarsă ca un ceas mecanic – în faţa milei toţi suntem vinovaţi -, nu mai poate fi decât iertată de către cei ce iubesc să ierte. Am fost făcuţi pentru a fi iertaţi şi iertarea e un înger răstignit.

Eu, tâlharul salvat, eu, Israel. Îţi multumesc că m-ai zdrobit, îţi multumesc că mai imbolnavit, fiindca doar aşa după multi ani de durere te-am gasit în durerea care parcă e cu mine pentru totdeauna ca Dumnezeu. Spre binele meu nu m-ai iertat atunci pe când eram doar un copil aşa că desăvârşeşte-ţi munca şi salvează-mă, te rog nu lăsa să vină noaptea fără să vii la mine acum cand mor in sufletul meu de o viata, Doamne, sari peste muntii ce ne despart, da-mi iubirea părăsită înapoi, iar în incheiere pot spune că e bine să nu mă iert pe mine, dar totodata trebuie să primesc iertarea Domnului şi dacă vreau să trăiesc, să trăiesc

ca un păstrăv din Retezat urcând mereu tot acelaşi munte de incandescente şuvoaie sparte prin bolovani sacri, trebuie să fug fiindcă fiarele vor să mă mănânce în pământul acesta tolkienian, 24/7 prayer, să caut în fiecare zi, întreaga viaţa, fiindcă doar cine găseşte pe Christos, îşi găseşte sufletul, Doamne, sunt la necaz, ajută-mă şi, te rog, ridică-mi inima din ţărână să nu mi-o mai calce omul rau în picioare, ridică-mă din praful drumului şi voi sta cât îmi vei ingadui în cenuşă înaintea ta. Stăpâne, cum pot să-ţi fiu plăcut? Spune-mi plăcerea ta, Doamne, şi va fi secretul tău şi-al meu, ce îţi face ţie plăcere, Dumnezeule? Spune-mi şi poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău vei fi Dumnezeul meu şi plăcerea ta va fi plăcerea mea, spune-mi şi, ca o sclavă preaiubită, plăcerea mea va fi să-ţi ofer ţie placere, Stăpâne. Doamne, plâng după tine cu ochii mei rombici, te rog învinge-mă şi ajută-mă să mă înving pe mine înainte să înving lumea şi înainte sa-l inving pe D-zeu, ca Israel. Fă să te înving, Doamne. Astăzi, în sufletul meu a explodat o bombă atomică. Am visat că treceam printr-un oras şi am văzut o casă cu trei camere între atâtea altele arătând ca o biserică veche, cum ar arata biserica veche de la Colţ cu ataş. Apoi am visat un leu mudéjar foarte frumos de cărămidă smălţuită cu ochi de diamant, iar lângă el era o scriere ornamentală, nişte versuri ca în cartea O mie şi una de nopţi ale necunoscutului Orient, pamantul din care s-a născut Christos, care spuneau: Uitaţi ce leu cu ochi de diamant. Privirea lui e o sabie cu mâner de lut.

Până când noaptea nu şi-a despletit parul înstelat Nu a avut în cine să-şi privească iar chipul Ca fiecare om ce-l vei vedea vreodată, Cu vântul de răsărit încâlcit în privire, Tulburând puţinele coarde ale harpei pictate de părinţi. Am visat multe fotografii vechi imprimate şi pe o parte şi pe alta şi din cât am văzut îmi amintesc un oras peste un râu întortocheat cu o mie şi unul de poduri, o fotografie cu mama, copil între copii şi o fotografie misterioasă cu un pelerin rus pe care nu am mai vazut-o niciodată. Iar eu spun: trăiesc că să mă închin şi când mă rog devin un tigru blând şi de aceea mă rog si totdeauna am pentru ce, te rog sa te inving, Doamne, ca unicul popor al scrisului sunt o eră medie plină de fanatism şi pietate, iubind şi nereuşind să-şi înţeleagă iubirea, ştiind însă ce cerul e adevăratul ocean al lumii, udând privirea oricărui om, fiindca daca vreau sa traiesc, trebuie sa mor, trăiesc ca sa pot muri, spun povestea ca sa pot sfarsi; am incercat sa iubesc, incercand am invatat, invatand am obosit, obosind am am adormit şi adormind am murit şi murind m-am trezit şi trezindu-mă am fost viu iar şi trăind am tânjit şi tânjind am visat şi visând am văzut tot ce nu aş fi putut vedea altfel şi văzând am crezut şi apoi, abia apoi, am scris şi scriind, am iubit, si suferind doar am iubit şi, imperfect, iubesc. Trebuie să îmi găsesc altceva de scris, nu despre mine, pentru că nu am ce oferi. Trebuie probabil să scriu despre oameni ca Mohandas K. Gandhi, Mandela, Isus din Nazaret şi alţii asemenea lor.

Trebuie să fiu un povestitor anonim vorbind despre Harun, Giafar si Masrur, dacă îi văd în lumea mea. Oricum, în sfârşit, un nufar mi-a înflorit în privire şi acum pot sa încerc să fiu om în Hristos. fratelui Ştefan 11 aprilie 2016 la 22:20 UTC+03

4 Hristos e cel mai tare Ce poate fi spus, faptul ca nu traim decat o data dovedeste ca exista destin. Pentru un cărăbuş numit Mihai venise ziua cea mare să meargă la liceu şi cu cele mai mari speranţe părinţii şi fratele mai mare l-au trimis în municipiu unde era cea mai bună şcoală din judeţ unde, după ce i s-a arătat liceul şi directorul i-a promis marea cu sarea, a fost încartiruit în internat.

Acolo s-a împrietenit cu un şoricel galben din republica Moldova, părand prietenos si cool, care i-a spus că, dacă vrea, poate să-i cumpere pedagogului, o cămilă însetată, care, totuşi, nu avea nevoie deloc de apă, o sticlă de vodcă românească, iar acesta îl va muta din camera 2, unde stătea cu proştii, cum îi numeau cei din camera 3, în camera 3 cu oamenii superiori, cum se numeau singuri. La scurt timp, după ce a fost mutat acolo, a văzut că, în 3, împărţea camera cu un păianjen mare şi extrem de înţelept, sau mândru, nu ştia exact, cu un şarpe cu aripi de corb şi văzu cum, în scurt timp, şoricelul crescu, devenind un şobolan uriaş. Viaţa a devenit îngrozitoare pentru beetle, cum a aflat că se numeşte el în limba engleză, la şcoală. Păianjenul îl îngropas în aceleaşi şi aceleaşi urzeli de pânză, în fiecare zi, îl strânse chiar cu labele de gât, se izbea în el ziua, când învăţa în pat şi noaptea, când dormea şi îşi arăta mandibulele atotputernice toată ziua, primul lucru de când se trezea dimineaţa până noaptea, ultimul lucru când adormea, ca în cântecul Until It Sleeps. Şarpele se exterioriza mai rar, dându-le sfaturi din inima lui întunecată păianjenului şi şobolanului. Şobolanul îşi încreţea râtul în faţa lui şi îi ocupa locul pe care şi-l pregătise la duş, întrebându-l zâmbind dacă comentează. Nu comenta pentru că, atunci când a comentat, l-a lovit cu laba lui mare în umăr. Cărăbuşul era terorizat acolo, ca răţuşca cea urâtă în poveste. La şcoală, atât păianjenul şi şarpele înaripat, cât şi şobolanul, erau elevi model şi de nădejde şi buni camarazi în clasele lor mai mari, în vreme ce bitlâsu nu mai putea să înveţe, nici să doarmă, nici să trăiască.

Deasemenea păianjenul îi spunea că, dacă se va sinucide, va scăpa de pe culmile disperării pe care îl va aduce el, păianjenul, pe cărăbuş. Se simţea ca un rob evreu, iar păianjenul se simţea probabil ca un Dumnezeu. Viaţa lui Mihai devenise, timp de doi ani scolari si pentru ani de zile, un potop de lacrimi fără speranţă şi fără răspuns, pentru că el credea că şi ei, ca toti oamenii, totuşi sunt buni la inimă şi aştepta să devina buni şi să nu îl mai batjocorească şi chinuiască, viaţa lui devenise un coşmar pe care nimeni nu-l poate explica, poate doar Dzeu, un lucru îngrozitor care l-a distrus în întregime, pentru totdeauna, fără să-l mai poată cineva repara cu adevărat, poate doar D-zeu dacă îi este milă de acest cărăbuş chinuit, cu aripile rupte, numit Mihai, acest bitlâs nenorocit. M-au tinut in stres continuu doi ani de zile in internatul fantoma al unui liceu meschin intrun oras anonim, ca in Kafka, iar ceea ce numim viata este de fapt o multitudine de mici rastigniri reflectand la toate nivelurile omenesti Marea Rastignire ca intr-un tablou medieval de Hieronymus Bosch. D-zeu imi vorbeste si tot ce pot sa spun e: Miau. Mult timp am auzit fara sa stiu ce aud, abia acum distingand urletul lumii. La radacina tuturor necazurilor si relelor fiecarei zile, sta adanca suferinta a omenirii, rautatea oamenilor exprima suferinta lor careia nu-i pot gasi

vindecare. Si lumea aceasta este inchisoarea din care nu putem pleca pur si simplu, groapa in care stam laolalta cu fiarele. Dar pe de alta parte si sublimul tot din suferinta izvoraste. Stiu, cartile adevarate se scriu incet. Sper ca dupa ce Pamantul se va roti cel putin odata in jurul Stelei, la capatul acestui timp de reflectie sa ajung la cateva notiuni de baza in tema acestui ultim capitol si anume fostul meu coleg de camera, Pavel. Scriind aceste randuri nu intentionez sa devin eu insumi un bully, ci doar incerc sa inteleg ce s-a intamplat in acei doi ani petrecuti in internatele Colegiului National Decebal din municipiul Deva din judetul Hunedoara din Transilvania din Romania din Europa din planeta Pamant din Calea Lactee, si la comprehensiunea aceasta incerc sa ajung intuitiv, filosofic, creativ, ca un umanist ce sunt, iar ca dovada e faptul ca Pavel nu e numele adevarat al lui, personajul secundar al acestei povestiri, perpetratorul celor relatate mai mult sau mai putin simbolic in povestea aceasta. Ceafa Ovidiu Pavel era un om fara suflet, la propriu, era dintre aceia pe care Dumnezeu, cand a trait pe pamant, ii numea â&#x20AC;&#x17E;mortiâ&#x20AC;?. Ceaf e un regionalism ce inseamna sperietoare, din acelea ce se pun in camp sa alunge pasarile si astfel si era, doar exterioritate, doar schitarea de fiinta umana in absenta inconstient nietzscheana a oricarei esente de umanitate. Ce mi se reprosa mie in acei ani era faptul ca eram un copil umanist un carabus aerian ce trebuia strivit in aceasta lume, o fiinta inferioara lor, a realistilor, fiinte umane superioare, iar acum totul imi pare un episod urat ruandez, iar acum contrar tuturor spalarilor de creier prin care am trecut nu pot sa ma gandesc decat ca Tagore este fratele lui Einstein, dar in 1996 in camera trei lucrul acesta nu-l stia nimeni, aproape nici macar profesorii de chimie, matematica, si fizica, iar eu aveam curajul doar sa-l nadajduiesc ca pe Messiah. Pavel era ambitios si sa stie ca traieste cu adevarat, in plus voia sa fie un dumnezeu, voia sa fie ca Dumnezeu, voia sa fie Dumnezeu, frumos, nemuritor si puternic, atat de puternic, si singura metoda prin care a inteles sa-si satisfaca aceste idealuri a fost sa tortureze un coleg mai mic cat timp i-a fost data atotputernicia aceasta si pana la moartea victimei daca e posibil, viata lui Pavel era o viata de paianjen, iar eu eram un biet pui de gaza in mainile lui si ale lui D-zeu, sufletul lui Pavel era un suflet de paianjen, posibil ca el sa fie personajul cartarescian al carui creier era un paianjen urias, spun asta pentru ca adevaraul e ca m-a devorat si mi-a mancat sufletul timp de doi ani de zile, s-a purtat ca un paianjen fata de mine, dar te rog ai mila mine cel nenorocit si de Pavel cel care doar tu stii cum e si de Pamantul asta oriunde la fel de deznadajduit si de rau, cu feluri diferite de oameni cu mintea usoara si inima grea si reveleaza-te in noi, umple-ne ochii de icoane si construieste vitralii in ferestrele sparte de vant ale sufletelor noastre, alina-ne si ingreuneaza-ne mintile cu firul cu plumb si stiu ca daca ai cobori iar intre noi, noi te-am omori iar cumva fiindca doar asta suntem in stare sa facem si doar asta am sti.

Reveleazani-te, incet, smerit, viu, ca Pamantul in univers, fa ca literele Evangheliei sa arda in ochii nostri si sa nu-i mistuie, fa, Christoase, sa te caut si sa nu ma opresc dupa ce incep, fa sa te gasesc si sa nu ma opresc dupa ce te

gasesc, spune-mi ce vrei sa-ti dau si ca din mine va muri si ce va deveni viu. Vad ca in mainile mele am o cruce mare si grea al carei scop nu il stiu, credinciosul e o biserica antica atat de intunecoasa pe cat e de luminoasa, iar eu sunt Pamantul, intregul acest necajit Pamant, spusesem. Da, Yhwh, tu eşti bun, doar răzvrătirea mea mi-a adus toate astea, pentru că în lume cel mai mare rău e absenţa conştiinţei, iar cea mai mare tragedie e primirea ei, o tragedie medievală totuşi în care tâlharul deşi bătut în cuie până la urmă ajunge în rai. O nemultumire a Mamei, a lui Iov si a mea era ca parca eram numai mustrati de D-zeu in vreme ce oamenii din jurul nostru ne batjocoreau si isi mancau painea linistiti. Singura alinare in toate acestea e ca a vrut sa ne dea cerul pentru care se merita sa porti orice cruce fie si o viata cum a hotarat D-zeu pentru mine. Acum sufletul mi-e un diamant frânt şi înlăcrimat, acum sufletul mi-e un cristal de sare. Un adevăr e că un tânăr când merge în lume se întoarce înapoi zgâriat ca un căţel. Da, un lucru pe care nu l-am spus încă nimănui a fost că nu am fost om totdeauna. De fapt am fost om din totdeauna dar nu am fost om întotdeauna. La paişpe ani am mers la un internat şcolar şi cum am intrat în camera din internat, camera 3 un loc unde a început pentru băiatul de 14 ani care eram o tortură psihologică de 2 ani – a şaptea parte din întreaga mea viaţă de atunci -, tortură a cărei cauză era aceea că eram slab şi pentru că sufeream, de parcă suferinţa ar putea fi un fel de vinovăţie, cameră unde erau alţi colegi mai mari decât mine, doi cu două clase şi unul cu o clasă dar foarte malac, ceva sau cineva m-a preschimbat în câine; timp de doi ani or făcut armată cu mine de parcă nu există D-zeu. Iar motivul pentru toată povestea era acela că ei erau răţoi frumoşi de la profilul real, de ştiinţe, al liceului în vreme ce eu eram o răţuşcă urâtă de la profilul uman, de literatură, eram un copil torturat de alţi copii. De-asta nu dau doi bani pe chimie, fizică, informatică, matematică şi zoologie. Ştiinţa singură nu-l poate face pe om mai bun. Cât despre mine am fost câine timp de doi ani acolo în Deva, asemeni lui Davy Copperfield, aveam nume de câine, chip de câine, privire de câine, răbdare de câine, lacrimi de câine şi asemeni lui Io cea chinuită de Junona, doar sufletul din mine era de om dar sufletul e nevăzut aşa că nu putea şti nimeni, am fost câine timp de doi ani acolo când unul din băieţi, cel mai rău, mi-a spus să mă sinucid ca astfel să scap de el, am fost câinele lor în vremuri în care nimeni numi ştia suferinţa iar cei ce ştiau nu le păsa ba chiar le provoca plăcere ca într-o tragedie grecească privită de idioţi fericiţi; aşa a fost atunci; după aceea, când constelaţia camerei 3 a fost ruptă de timp ori poate de Dumnezeu, am redevenit iarăşi om, dar nu am mai redevenit niciodată acelaşi, nu am mai putut, în lumea asta plină de oameni nu am mai putut, până la urmă am devenit punkist, un punkist fără câine, după tot ce se întâmplase îmi plăcea să zic că-mi eram propriul meu câine. O explicaţie ar putea fi aceea oamenii, mai ales comuniştii, vor să facă fericirea acum pe pământ, în timp ce credincioşii aşteaptă ca binele să vină în lumea viitoare la care parcă nu se mai gândeşte nimeni. Ironia şi tragedia este cum comuniştii şi oamenii în general îşi fabrică propriile lor nefericiri, în vreme ce credincioşii cu ochii picurând mir şi cu sufletul însângerat

sunt fericiţi. Cât despre vremea aceea, timp de doi ani am fost ca un cărăbuş în mâinile colegilor mei de cameră căutând cu naivitate bine în ei, spunându-mi că nu pot fi aşa de răi, iar la capătul acelor doi ani, la vârsta de 16 ani eram un om distrus. Mai ales unul din băieţi, cel care a început totul şi l-a susţinut timp de doi ani până când a plecat la facultate la Timişoara şi nu ne-am mai întâlnit niciodată, cred că s-a crezut ca un dumnezeu pentru mine, un Popescu dumnezeu, de altfel şi semăna cu Strelnikov şi nu mai îmi amintesc decât cuvintele pline de adevăr ale omului aceluia repetate ca într-un coşmar la nesfârşit precum cuvintele altui Căpitan Flint. Vis 2. Am visat că am mers în baia de la bloc în faţa oglinzii, unde era becul aprins. Trebuia să termin un poem pe oglindă care era scris mai mult de jumătate. A scris câteva versuri iar în ultimul vers am scris cuvântul „Doamne” care în vis mi s-a părut atât de puţin poetic şi nu mai ştiam cum să continui. Nu ştiu de ce mi-am amintit de cartea „Zen And The Art Of Motorcycle Maintenance” pe care nu am citit-o niciodată.

Versul final a fost: „Doamne este atât de întuneric.” Mă priveam în oglinda întunecată şi am scris acest vers, cum este scris acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar rămân aceste trei. Nu imi inteleg viata, simt ca as avea nevoie de un duhovnic si doar pentru a incerca macar sa inteleg ceva, ori poate nu de un duhovnic, poate de altceva, dar oricum simt ca nu pot sa inteleg nimic si nu voi intelege vreodata, desi traieste omul nu poate intelege viata, dar în legătură cu suferinţa aceasta a mea de copil care m-a copleşit şi distrus sufleteşte văd că până în ziua de azi la aproape douăzeci de ani după, tot timpul am judecat lucrurile într-un mod simplist. Văd acum că suferinţa aceea era un fel de consacrare creştină. Acum foarte des am vise asemeni unor parabole. D-zeu m-a învăţat mai multe în acea meschină cameră 3 decât toţi profesorii din tot liceul, m-a învăţat suferinţa, care nu e un lucru de respins, nu trebuie să mai fiu trist pentru că sunt lângă Dumnezeu, rănile mele sunt una cu rănile lui, iar sângele meu se amestecă încet cu al lui în potirul cu pâine şi vin al eternităţii. Dar pe de altă parte poate că înţeleg şi cred acum că motivul pentru care credeam că nu pot să înţeleg a fost simplul fapt ca încă de atunci din anii aceia eram un copil îndobitocit de suferinţă. Îmi amintesc cum în anii aceia şi după mergeam pe străzile interminabile prin Deva neputând decât să-mi repet mie însumi ce câne şi ce fiinţă subumană eram şi îmi amintesc anii postraumatici în care nu mai puteam să mă împrietenesc cu tineri mai mari decât mine ori pur şi simplu să mă apropii de oameni în general. A fost ceva foarte dur şi totul datorită celui pe care în povestirea mea l-am numit Pavel. Dar motivul lui D-zeu a fost acela că având în vedere că l-am refuzat când mă chema, a decis să mă cheme în suferinţă, iar pe mama mea deasemenea; singurul motiv pentru care mama s-a întors la Dumnezeu a fost acela că m-a văzut pe mine în suferinţă, daca D-zeu iar fi dat ei un necaz sau o boală oricât de grea, pentru ea nu s-ar fi întors niciodată, doar pentru mine, şi pentru asta pentru că D-zeu voieşte ca eu cu mama să fim creştini în lume şi în cer, m-a lovit cu urgia lui. Dacă de acum încolo voi fi creştin cred că D-zeu va fi mulţumit şi nu va mai considera necesar să mă bată,

iar dacă o va face voi fi ca Iov, va fi o binecuvântare, o dovadă că Hristos însângeratul este cu mine. Ce e păcat e că am lăsat atunci în urma necazului loc fricii şi mâniei, care sunt cărarea către întuneric cum spunea Yoda. Un alt lucru ce s-a intamplat in acei ani a fost ca ajuns la rascrucea drumurilor vietii savante si drumul artei am ales arta, pentru ca educatia mi se prezenta datorita celor trei colegi de camera de la internatul Colegiului National Decebal ca un infern kafkian iar poezia ma alina in necazurile mele aproape ca pe David iar Bacovia acel muzical luzăr mi-a fost primul maestru, asa am ajuns artist, am fost un caine chinuit pe cand am devenit poet dand drumul porumbelului sa caute o ramura de maslin si dupa zeci de ani inca il astept. În încheiere ce pot să spun că am învăţat în timp din tragedia adolescenţei şi vieţii mele e că rău nu e un adolescent visător ca un eloi, nu, rai sunt cei ce ranesc. Dar si cei rai nu trebuie in nici un caz detestati ci iubiti si iertati, toate acestea pentru ca daca este adevarat ca Dzeu ne-a facut e tot atat de adevarat ca ne-a facut ca sa avem mila unii de altii. Si mai presus de orice de pe vremea lui Isus Christos iubirea e inima care iubeste sabia ce o sfasie. Privind lucrurile din alta perspectiva cred ca cel mai mare impact pe care l-a avut bullyingul de doi ani al lui Pavel asupra mea a fost incepand de la acea varsta inca cruda de copil un sentiment de instrainare de Dzeu si de oameni, un lucru cu urmari incalculabile care m-a mutilat si m-a format intr-un mod gresit dupa dorintele arbitrare ale celor trei liceeni care ma torturau, interni cu care petreceam incomparabil mai mult timp decat cu propria mea familie, de parca am fost educat prin tortura. Imi amintesc cum in acei ani visul meu era sa am undeva o camera a mea unde sa nu ma mai batjocoreasca si chinuiasca nimeni, o chilie monahala ar fi fost un paradis. Iar acei doi ani interminabili de iad care i-am trait ma ajuta sa inteleg cum va fi eternitatea de iad pentru cei ce vor ajunge acolo. Totul ca si cum ar fi mancat in ascuns pe cel nenorocit. Dar D-zeu a avut probabil motivele lui. Cred ca daca nu as fi trecut prin asta si inca pana in punctul in care sa-mi demoleze tot sufletul as fi ajuns posibil un intelectual ca Oscar Wilde ori un artist ca Bjork - in urma unui abuz ingrozitor prin care am trecut in copilarie, de fapt tot ce imi doresc e o femeie, cea mai frumoasa floare de pe pamant, iar ca scriitor - ce nu stiu sigur daca as mai fi ajuns -, in mod sigur nu as fi gasit suferinta si adevarurile poetice care imi hranesc sufletul dupa cum o constelatie de izvoare hraneste hatisurile unui munte si tragic D-zeu ar fi fost pentru mine un necunoscut. Incercand sa ma distruga, Pavel m-a salvat, demoland si stricand ce nu a stiut, nestiind ce face. Si stiu acum ca mistic lumea e demonul dupa cum biserica e Hristos, iar lumea e burdusita de lei nevazuti si crunti care cauta sa faca macel din noi. Iar Ceafa, ca viitor medic voind sa se dedice salvarii oamenilor si-a spus ca ce-ar fi sa distruga un om pentru a cunoaste omul mai bine, ca-n Dostoievski si ca-n Mengele. Sunt un miracol. Faptul ca nu am murit si inca traiesc in Narnia aceasta plina de oameni si demoni atat de asemanatori intre ei incat adesea nu-i poti deosebi, este de zeci de ani un miracol, viata mea nu poate fi explicata prin concepte omenesti. Totul doar pentru ca Dumnezeu e curat intr-atat incat nu-l

poti privi doar de-asta nu il putem vedea. Citesc acum autobiografia lui Mohandas K. Gandhi si cartea "The Kingdom of God is Within You" si pot sa spun ca tragedia vietii mele, inca neincheiata, este aceea ca la varsta de paisprezece ani desi am raspuns urii inexplicabile cu iubire logica nu am avut puterea sa rezist acelei uri, ura colegilor mei m-a frant, mi-a frant sufletul si chiar si acum dupa aproape douazeci de ani suport consecintele urii lor gratuite.

Iar toata aceasta ura la care am fost expus ma facea sa ma gandesc daca Dumnezeu este bun lasandu-ma sa sufar in mainile lor si nesalvandu-ma si neascultandu-mi rugaciunile spuse cu durere, iar pe ei ii facea sa-mi spuna sa vad ca nu e nici un Dumnezeu in lume fiindca nu ma salveaza nimeni din mainile lor. Va spun sincer ca imi doresc sa mor si imi doresc acest lucru de aproape douazeci de ani de durere. Suferinta nu s-a incheiat in 98 cand colegii mei au plecat la facultati, - la medicina, informatica (in 99) si istorie -, dupa aceea am ramas un om cu traume. O mare lupta s-a dat pentru sufletul meu de la o varsta cruda de parca si eu as fi ca muntele rupt Paramount. Si pentru mine de ani de zile a devenit un adevar ca singurul lucru datorita caruia mai traiesc e literal mila lui Dumnezeu si stiu ca de la el nu ma pot astepta decat la doua lucruri, ori judecata, ori har. Iar acum dispretul unui oras intreg cade peste mine, nu doar colegii aceia in anii 90 ci acum zeci de oameni oricat de straini care ma batjocoresc aici in orasul meu. Sunt de zeci de ani o victima. Iar ce fac oamenii e sa-ti caute un defect oricare ar fi ori si sa inventeze unul - mai demult imi reprosau ca am pantaloni hippie, iar cand il gasesc se straduiesc din toata inima lor sa-ti manance sufletul. Nimic altceva nu conteaza doar ce ultimul dintre oameni esti tu care trebuie sa mori probabil. Iar tragedia mea e ca doar dupa ce am devenit miel am vazut ca hateganii mei sunt lupi. Dar adevarul e ca in ochii omului si ai lui D-zeu rautatea nu merita atentie, de asta cei rai sunt lasati in pace, si de asta sufletele celor drepti sunt strapunse si rastignite si puse in fiecare zi timp de o viata pe stalpul infamiei pentru ca doar bunatatea merita atentie. In plus rautatea proverbiala a lumii exprima doar faptul ca lumea nu are nici o speranta, nu exista nimic pe pamant mai disperat ca cei ce se numesc lume, iar lupta intre crestin si lume, intre mine si lume exprima doar faptul ca lumea e disperata fara speranta si vazand ca eu am o speranta, vrea sa ma faca si pe mine fara speranta asemenea ei. Datorita lui Christos pe care deasemenea lumea l-a urat, batjocorit, dispretuit si omorat lumea e cea care nu are nici o speranta nimeni nu poate intelege cat, lumea care l-a batjocorit pe Ieremia, pe David, pe toti profetii si pe toti crestinii. Trebuie sa ma cunosc pe mine insumi. Nu mi-e frica de moarte oricat de violenta, nu mie frica de batai si violenta, pot sa infrunt un oras intreg si intreaga lume cand stiu ca am ascendenta morala, insa sunt vulnerabil la violenta psihologica, la acuzatii ce pot parea intemeiate si la respingerea din propria mea familie nefericita. Deasemenea un mare neajuns si o sursa continua de dezamagire si zbucium e faptul ca obisnuiesc sa-i privesc pe toti oamenii ca fiind mai presus de mine insumi, omul obisnuit si simplu care sunt, asta cere Hristos si o fac foarte usor, dar totodata e o mare suferinta.

Important pentru mine acum cand piesa e gata si oblonul tras e sa reusesc sa las totul in urma. M-au chinuit si vor fi pedepsiti de cei sfinti si deja sunt pedepsiti de altfel. Iar cel mai mare canon care li-l pot da eu e sa-i uit pur si simplu. Ce a fost nu mai conteaza, conteaza doar ce va fi. Sa-mi uit vrajmasii care m-au urat si sa-mi amintesc de D-zeu care m-a iubit. Daca vreau sa fiu ca Iov sufar ca Iov fiindca doar dupa suferinta sufletul devine drept, iar invatatura acestei vieti este ca pietatea ce nu vrea sa fie un tadik va fi un martir, ca Martin Luther, iar motivul lui D-zeu in cartea Iov a fost ca a vrut sa faca din Iov un lamed-vuvnik si de asta l-a facut pe acuzator sa-si inchipuie ca face un pariu cu D-zeu si de asta l-a lasat D-zeu pe Iov sa chinuie atat. Si adevarul ca in toate suferintele mele sunt deja in cer, cum este scris, trebuie doar sa mor ca sa urc acolo calcand de pe un psalm pe altul intr-o cantare a treptelor acoperite de ingeri care se deschid in fata pasilor celor necajiti, asta e tot ce conteaza, sunt un ierusalimitean. Restul iti voi povesti in cer. Iar ce conteaza cel mai mult e ca si ei sunt iubiti, asa cum sunt, ca mine si ca orice alt nenorocit de pe acest Pamant.

Atunci m-am lasat chinuit si am acceptat durerea pe csre mi-o provocau pentru ca stiam ca totul vine de la D-zeu. atunci la 14 ani imi spuneam simtindu-ma vinovat mergand pe coridorul internatului decebalist: -Eu trebuie sa sufar.

Inainte sa fie colegii, sa zicem lumea, vinovata fata de mine eram eu vinovat fata de D-zeu si pentru asta nu aveam de ce sa comentez nu pentru brandul basarabeanului. Era ceva, ca intotdeauna, intre D-zeu si mine, daca el nu ma salva si el imi lasa colegii de camera sa ma chinuie ani de zile nici eu nici nimeni altcineva nu mai avea nimic de zis. Un alt lucru a fost acela ca pentru ca ei ma urau am inceput si eu sa ma urasc si nu mi-a mai pasat ce se intampla cu mine, m-am apucat de baut doar ca sa-mi uit conditia de caine cane canele, rock ca sa-mi gasesc un spatiu sufletesc avand in vedere ca toata viata mea de studiu si familiala fusese facuta tandari, razvratindu-ma pentru o perioada si indepartandu-ma de D-zeul de care ma simteam tradat si care simteam ca ma dezamagise si am gresit si am fost pedepsit iar de D-zeu cu pedepse grele ce tin pana in ziua de azi. Si pana azi amintindu-mi acei ani de liceu nu pot sa nu gandesc ca acei colegi ai mei aveau in inimile lor ceva monstruos, raul care ii anima ca pe niste marionete si ca viata cum o cunoastem contine ceva monstruos de aceea cartile lui Tolkien si nu ale realismului secolului XIX sunt cele care oglindesc putin din adevaratul chip al vietii cum o vom vedea dupa moarte. Fata de camera 3 vina mea a fost aceea ca citeam carti, incercam sa scriu poezii, ca eram mai slab si mai mic si ca spre deosebire de ei credeam in D-zeu.Ce pot sa spun acum dupa aproape douazeci de ani e ca da, a fost bullying, au fost rani si suferinta inimaginabile, dar acum ar fi timpul sa ma maturizez si sa las totul in urma. Doar n-o sa citesc David Copperfield toata viata si in ce ma priveste nu mai sunt decebalist dinainte de anul 2000 cand am terminat liceul. Dar si maturizatul nu se petrece asa de la sine, dupa tot ce a fost trebuie ca alt munte de greutati sa-mi treaca prin urechea de ac a inimii. Iar un prim pas spre aceasta maturizare ar fi sa pun punct acestei povesti pentru ca suferinta te poate distruge

dar nu poate fi inteleasa, asa ca omule credincios ca un caine bucura-te si fii voios in lacrimile tale fiindca de mult timp a gasit D-zeu bucurie in suferinta ta, dupa cum gasesti tu in a lui, pentru ca suferinta e cea care-i uneste pe Dummnezei si oameni cum se unesc petalele sufletelor noastre cand ne imbratisam precum hipiotii, anarhistii si pelerinii Caii abandonandu-ne sufletele in har dupa cum Dumnezeu s-a abandonat pe el in mainile noastre datorita iubirii aceasta pacoste de care nu poti scapa, asta e motivul pentru care ii iubesc pe cei ce-mi fac rau, sunt un monoteist; imi las trauma si colegii rai de camera in urma, le dau drumul, pentru a nu-i mai intalni decat in eternitate, fiindca raul este rau pentru ca uraste binele, binele este bine pentru ca iubeste si nu poate uri.

Iar acum pentru ca l-am gasit pe cel ce m-a gasit o sa infiintez si o organizatie: Dilai pentru Hristos :) a celor ce palmuiti iar si iar in lume si-au pierdut mintile si pamantul acesta in urma suferintei, primindu-si inima totusi si speranta de a fi primiti in cer pentru ca inainte de a fi primiti de Hristos trebuie noi sa primim pe Hristosul, Hristos e cel mai tare iar viata incepe doar cand a luat sfarsit. ***** Ai foarte multe greș4li de punctuație și ortografie, care fac textul de necitit. Plus diacriticele românești pe care nu le folosești... Păcat că nu mai depășești etapa aceasta cu camera #. Bați pasul pe loc, în mod jalnic... Treci la altceva. Asta e deja plictisitoare... Succes!***** 11 aprilie 2016 la 22:18 UTC+03 3 Crucificarea din camera 3 Un motiv pentru a nu muri. Se spune că un părinte din Pateric a călătorit până la alt avvă, din pustia cărţii. Sunt muncit, avvă, mărturisi fratele. Ce să fac? - Amin, spuse bătrânul, punând patrafirul pe cel căzut în genunchi, răspunzându-i. Zbocotit Mihai căzuse într-o groapă adâncă, întratât de adâncă, încât din ea nu putea ieşi vreodată singur. Într-un psalm ebraic este scris că D-zeu apleacă din înălţime asupra ţărânei lumii acesteia în care epoca fierului a ţinut până astăzi şi ţinând cât ca mai ţine el şi murind probabil odată cu el, să ridice pe cel lipsit din gunoi să-l pună între prinţi şi cine ştie poate că D-zeu e asemenea acelui fiu de împărat din povestea populară germană din cartea fraţilor Grimm care i-a spus logodnicei sale că e un cerşetor datorită mândriei ei şi s-a căsătorit cu ea ca şi cerşetor, înainte de a o duce în castelul său şi a-i da toată împărăţia ce o avea, fiindcă un lucru pe care îl spunea Stevenson şi pe care nu l-a observat nici măcar Jorge Luis Borges, oamenii care sunt prea răsfăţaţi devin demoni, ori cum spun oltenii, cine mănâncă prea bine înnebuneşte, şi de asta Purgatoriul lui Dante, despre care toţi afară de catolici spun că nu există, e de fapt lumea. Astfel, încă de atunci, Mihai o ascultă pe mama lui şi merse cu ea, atunci în acel an, să să caute ajutor la mănăstire. -Şi eu cunosc muzica aceea, îi spuse. N-o mai asculta, nu face decât să te întunece.

Când asculţi rock se-adună toate bufniţele în jurul tău. Oamenii îşi închipuie că doar vor ajunge în iad unde nu vor face decât să plângă şi să scrâşnească din dinţi pentru totdeauna, dar adevărul e că toţi cei ce vor ajunge acolo, la un loc împreună cu demonii, vor fi demoni, poţi înţelege aşa ceva? Ura răstigneşte, iubirea vindecă. Iubirea lui Dumnezeu e mai puternică decât ura oamenilor.

Suferi mult şi vei suferi mult între oameni, la început oamenii te chinuie, apoi te resping pentru cum ai ajuns în urma chinurilor la care te-au supus, apoi te exclud, iar cei care nu te exclud te marginalizează, iar iubirea lor e doar pentru ei, puţini vor fi oameni cu adevărat cu tine, asta trăieşti tu şi asta am trăit eu, îi spuse preotul de la mănăstirea Colţ, unul dintre preoţii călugări care au fost încartiruiţi acolo dealungul vremii, venit de la Bodrog, după ce îl ascultă deşi el nu-i putuse spune nimic, dar bucură-te, că după o viaţă de rele, de suferinţe şi dureri grele, vei fi mântuit; ori, măcar, nădăjduieşte acest lucru, soarta doar Dumnezeu o ştie. Dumnezeu începe acolo unde te sfârşeşti tu. Vorbeşti despre Iov? Un râu nisipos este. Căutându-l pe D-zeu în răspunsurile religiei şi negăsindu-l, când nu-l mai căuta Iov a fost găsit de D-zeu în îndoieli. Personal cred că D-zeu nu i-a vorbit efectiv lui Iov nici prietenilor lui, cum ne închipuim cu toţii, ci cei patru credincioşi au avut o epifanie, două de fapt, una a avut-o Iov, iar alta Elifaz din Teman pentru el şi ceilalţi doi prieteni. In mijlocul cartii cei patru prieteni au teologhisit; Iov a teologhisit în bună parte predicându-se pe sine, iar cei patru prieteni au teologhisit spunând lucruri înţelepte şi omeneşti despre D-zeu si prin teologhisirea lor, nu l-au găsit pe D-zeu. Predicându-şi virtutea şi adevărul uluitor că D-zeu îi supune suferinţei şi pe cei drepţi, Iov deşi spune adevărul nu este în comuniune cu D-zeu. Prietenii înţelepţi nici atât, iar epifania lor a fost conştientizarea acestui lucru la sfârşit, după ce Iov şi-a avut propria sa epifanie şi întoarcere. La sfârşit D-zeu i s-a revelat lui Iov prin întrebări şi prin îndoielile sale şi prin aceste întrebări şi îndoieli umane, Iov s-a pus pe sine la locul său de creatură şi l-a pus pe D-zeu la locul său, şi prin antiteză faţă de sine însuşi mintea lui Iov l-a calculat pe D-zeu şi astfel sufletul său l-a văzut, ducând la deznodământul spiritual pozitiv al scărbei faţă de sine însuşi şi al căinţei, odată ce îl ştia acum pe D-zeu. Subiectul cărţii este o progresie de la religiozitatea enoriaşului ignorant la credinţa preotului în clocot, prin suferinţă şi cele aduse de aceasta. Cineva, mulţi de fapt, vorbeau despre fericirea de mai apoi a lui Iov. Personal cred că Iov nu a ajuns la fericire pentru că a avut iarăşi o sursă de venit, - devenind preot -, familie şi respect din partea comunităţii, ci pentru că spre deosebire de desăvârşirea ritualică de la început a ajuns la o conştientizare a fiinţării reale a lui D-zeu şi a trăirii în acea fiinţă, ca un fel de varianta orientala a practicarii prezentei lui Dumnezeu a fratelui Laurentiu dusa la extrem. Ajuns în punctul acesta, Iov a fost un om fericit nu pentru că ţinea cu tot dinandinsul să fie astfel ci pentru că nu mai putea altfel, fiindcă, după un anumit punct, nu mai există altă cale în credinţă, ca pentru măicuţa aia papistaşă din India. Iov a murit mulţumit pentru că a înţeles ce trebuie să înţelegi şi tu, dacă vrei să mai trăieşti, că iubirea lui Dumnezeu e mai puternică decât ura oamenilor, deşi suferinţa oamenilor nu înseamnă decât că demonul nu crede în oamenii ce cred în D-zeu. Un loc, ca orice biserică, unde trebuie să ajungi cu sufletul ţăndări ca să laşi pe cineva să te-ndrepte acolo, dar nişte ziduri de pietre vechi întărite cu beton zgâriat cu plasa în zig-zag, cu soldaţi călugări puţini, viaţă grea iarna într-o căsuţă şi un vagon şi pelerini

îndureraţi, căutând iertare, iubire şi milă, dar care curând văd în blândul şi incognoscibilului proces de înseninare al ochilor lor că acolo şi păsărelele cântă pricesne, ca la San Damiano, Colţul despre care a citit întregul pământ când a fost copil în romanul lui Jules Verne, acum era iar mănăstire valahă, cu stâncile şi pădurile îmbibate de ceţuri cu liniştea lor spunând şi ele precum uriaşul că bufniţele nu sunt ce par a fi, un munte sacru măcinat dealungul erelor în mijlocul unei mări fiindcă magiştrii şi doctorii spun că pământul nostru a fost tot un lac odată. era un complex de clădiri eterne şi efemere pe care Carl Gustav Jung l-ar fi visat de o sută de ori, fiecare dată în alte linii şi alte culori, ca într-un album de artă modernă, un centru al lumii în care şi frumoasa şi deodată singura Jeanne Hebutérne s-ar fi rugat, poate. Era un loc unde orice om vine Aughental şi are posibilitatea să plece Maria, aceea din care Christos scosese şapte demoni si pe care o iubea. Un loc pe care îl poate preţui şi un quaker în aşteptarea sa ca piatra nedesprinsă de mână omenească să lovească în idolul cu picioare de fier amestecat cu lut al feudei creştinismului, predicand asemeni lui Washington Irving la Londra sau Alhambra: -Credinta peste care vor trebui sa treaca ere pentru a dispare toate celelalte cuvinte ca in amurgul Antichitatii, cand frumosul Islam va fi ca Mani, iar capitalismul ca sclavagismul. De exemplu notiunea de djihad, acum după inventarea bombei atomice, a devenit o noţiune expirată, războiul sfânt nu mai poate fi purtat, de oricine, decât strict spiritual, aceasta demonstrând fiabilitatea mai mare a creştinismului faţă de islam or mozaism. Si greseala noastra a intregii omeniri este ca vedem in Isus Christos un mare predicator si in Muhammad un mare profet, cand in Muhammad ar trebui sa vedem un mare predicator si in Isus un mare profet. Dar, contrar a ceea ce invata fetele bisericesti, pentru timpul de acum, crestinii trebuie sa citeasca Coranul si Bahagavad-Gita, pentru ei dupa cum citesc din literele de Duh Sacru ale Evangheliei, cum facea preotul lui Mahatma, scrierile filozofice buddhiste si Talmudul fiindca am fost pusi la un loc pe pamant pentru a cauta pacea si Domnul Isus Hristos a spus sa cercetam toate lucrurile si sa pastram ce este bun.

Deasemenea daca suntem crestini ca si pentru Maica Theresa intre oameni dusmanul nostru trebuie sa fie nimeni, strainul nostru trebuie sa fie nimeni. Este vremea ca pestele scris in praf sa se intalneasca cu sfesnicul iudaic si cu covorul de rugaciune moslem, comunitate in care sa pastram ce este bun si sa primim intregul pamant, fiindca daca vrem sa nu ii dispretuim pe oameni cu adevarat, trebuie sa nu le dispretuim credintele, cel mai mic si totodata cel mai mare dintre apostoli facea acest lucru. Asta-i izvorul curat al iubirii de oameni. Iar Gita e prima carte de filozofie scrisa vreodata, ce poate fi totodata cat de gresita, pe cat e de inteleapta, iar Coranul e cel mai frumos poem arab, naiv si sentimental, adevarat nu atat teologic cat poetic, dar, intradevar, e pacat ca nu-l citim. Toate acestea, cel putin, sunt punctul meu de vedere. Si totul pentru o lume de Biserica, umma si templu imbinate in care crestinul sa aiba libertatea de a crede dupa propriile limite in intelegere, musulmanul sa aiba libertatea de a deveni crestin daca doreste, iar evreul sa gaseasca intelegerea din partea societaii daca il

gaseste pe Mesia, iar toti crestinii care dupa ce l-au rastignit, il parasesc pe Hristos pentru orice altceva, sa fie iertati. Iar cat despre lume, cum pot vedea toti oamenii din toate timpurile, pietatea genereaza civilizatii, iar ateismul este apocalipsul lor, pietatea este ziua istoriei, ateismul noaptea ei, lucru vizibil in toate civilizatiile din toate erele, dar personal nu-i invinui pe oameni crestini sau altceva, pe musulmani, evrei, budisti, hindu si care mai sunt, stiind ca fac si ei ce pot cu ce au si dupa cum nici I(i)sus nu-i judeca pe crestini, indemnandu-i sa se judece singuri. D-zeu nu acuza, acuzatorilor D-zeu le-a pastrat doar flacari si mai ales daca suntem crestini, israelitii si musulmanii sunt colegii nostril, asta e un fapt, nu putem sa-i ignoram si putem sa invatam multe de la ei, cum si ei pot invata de la Cristos. Pentru o comunitatea a credintelor, pentru o koinonia a sufletelor, o familie a oamenilor, opentru o lume in care sa poata trai si sa caute fericirea atat Sfantul Parinte al nostru Papa, si atat Sef Rabinul emerit al Israelului, si atat imamul Said Rageah, si deasemenea Dalai Lama, rege si preot al martirizatului pamant al Tibetului, si familia lui Mohandas K. Gandhi, un crestin, evreu, musulman, budist, hindu e o persoana cu adevarat demna de respect, dar pana cand mainile noastre nu vor fauri sabiile regale care in loc sa taie, vindeca, vindecarea nu va veni, iar D-zeu va privi preaindurerat cu ochii lui in care maracinele insangerat arde si nu se mistuie la tragedia umanitatii care nu reuseste sa descopere umanitatea. Şi mai mult decât atât, e timpul ca popoarele Cărţii şi adoratorii lui D-zeu să se adne laolaltă, e timpul să nu mai stăm ca victime în mâinile apostaţilor lumii, să ne strângem, la un loc şi să ne ântrebăm unii pe alţii cum de îl cunoaştem pe Dumnezeu şi să închinăm împreună, să consacrăm tot pământul şi să sfinţim inimile oamenilor, credincioşi din toată lumea, uniţi-vă! La şcoală tot acelaşi lucru. De învăţat nu prea învăţa, doar citea din răputeri cât putea din operele majore ale omenirii. De exemplu Divina Comedie o citise toată făcându-şi însemnări asupra fiecărui cânt şi descoperindu-şi latinitatea, pe care nu o va mai părăsi niciodată, identitate uitată de români de zeci de ani de război rece cu America, Vaticanul şi Roma Antică.

Profa lui preferată era directoarea adjunctă, doamna Ciuceanu Viorica, profesoară de latină şi greacă veche, o profesoară minunată pe care o iubeau toţi copiii şi care ţinea la el, dar în rest cu câteva strălucitoare excepţii, şcoala era sub nivelul umanităţii, începând cu profesorii. După multe aşteptări şi rugăciuni, întinse pe durata a mai multor ani de când învăţase abecedarul sau poate chiar dinainte, după o noapte de viziuni, scrisese o piesă de teatru cehoviană, într-un act, cu un beţiv care, în camera lui care era încă pădurea moartă şi preschimbată în cărbune cu mii de ani în urmă, citea rugăciunea din adâncul mării din Biblie, certându-se cu D-zeu şi iubindu-l, scriind-o direct la maşina de scris Olivetti a lui taică-său şi ducând manuscrisul la Biblioteca Judeţeană lăsându-l acolo la o doamnă să-l predea unui scriitor, un prieten bun de-al lui taică-său. Doamna a predat manuscrisul dar în acelaşi timp a apărut „o piesă de teatru” - foarte apreciată care în acelaşi timp nu avea nici o substanţă dramatică - la revista Decebalului, al cărei autor era fata respectivei bibliotecare; a fost atât dee scârbit

încâzt nu şi-a mai dus piesa la revistă, sufletul lui fusese xeroxat şi altcineva îşi pusese numele pe el, fără să-l plagieze totuşi, dar fata aia habar n-avea ce înseamnă o piesă de teatru. Bullying-ul şi hazing-ul şi distracţia continuară până când, cu câteva zile înainte de plecarea acasă în vacanţa de iarnă, de Crăciun, ca în cartea lui Dickens, până la urmă îl apucară toţi trei în joacă, după ce avură toţi trei un sfat secret vorbindu-şi la ureche pe unul din paturi, spunându-i că-l pun şi-l urcă pe cruce, unul din ei îl întrebară cum vrea să fie răstignit, iar Mihai spuse că vrea cu capul în jos. Era noapte iar Luna era iar coborâtă în curte, singură şi melancolică, aşteptându-l, în clichetul a trei cântece pe care nu a fost om să le-audă vreodată. -Ţapa de azi îi doar o răstignire. Te facem martir. Mnha, mnha, te înţepenim pe o cruce satanistă, spuse Pavel ajuns într-o stare de beatitudine malefică. Îi legară picioarele sus cu fularele de cuierul metalic fixat în perete, iar jos îi legară mâinile de cadrul matalic al câte unui pat, iar dupu un timp îl care îl contemplară rânjind îl întrebară amuzaţi: -Cum îi? Cânele pe cruce, mai spuse unul din ei. -E bine, am de aşteptat puţin, pe urmă orice problemă se rezolvă, răspunse Mihai stând răstignit cu capul în jos. -Ho, ho, ho, ho, ho, râseră colegii, neputându-se abţine, Eminescu să ne judece! după care Anton îi spuse moldoveneşte, categoric: -Ce, câne, se umflă orezu-n tine? O să stai aici toată noaptea! Mai stătură puţin să-l privească, apoi stinseră lumina şi se culcară bătându-şi joc de băiat pe întuneric. Râseră până adormiră, dar lui Mihai altceva nu-i mai spuseră; doar Pavel îl întrebă din pat în bătaie de joc pe întuneric: -Cum eşti? Mihai răspunzându-i: -Sunt un nebun pentru Christos. Tu ce eşti? Pavel se simţea bine iar. -„M-am pipăit şi pe mâinile mele am găsit urmele cuielor lui”, mai spuse, citându-l pe Radu Gyr, după cum Christos la prima răstignire, răstignirea lui, l-a citat pe Dumnezeu şi după cum cărturarii sub crucea aceea boschiană l-au citat pe regele David. Pe când Zbocotit Mihai stătea cu capul în jos începu după un timp să-i curgă sânge pe gură şi pe ochi, până când camera se umplu până la tavanul înalt de sângele lui Mihai, prin care pluteau cei trei colegi din ani superiori Pavel, Anton şi Relu ca nişte salamandre în sfera unei bulboane de flăcări, înghiţindu-i în somn până dimineaţă tot sângele fără s-o ştie până se treziră dimineaţa iar în paturile lor de fier şi toată noaptea dostoievskiana fereastră înaltă a camerei lor străluci mut în univers ca Luna sfărşitului lumii. Trecu mult timp peste băiatul înţepenit în întuneric şi târziu când colegii ce cameră adormiseră spuse un şir de poezii puerile făcute pe loc asemeni unui jazist în cântecul de lebădă al unui potpuriu: -Cânele cântă reggae. Văd că tot mai mult îl privesc pe Christos ca un om, doresc să spun că văd în Christos omul, ce nu făceam în copilărie, în anii ’80 şi începutul anilor ’90, şi cred că eu împreună cu întreaga omenire am intrat deja în a treia zi a istoriei Bisericii, mileniul Luca, în ce mă priveşte consider că anii de până în 2001 au fost mileniul Marcu, al boului, iar cel de dinainte a fost mileniul vameşului Matei, mileniul îngerului şi astfel creştinii primului mileniu căutau în mare măsură pietatea îngerească, iar mileniul în care m-am născut eu a fost un mileniu al slujirii, lucru vizibil în orice cult creştin, de la Martin Luther la Maica

Tereza, Francisc din Asissi, Martin Luther King Jr., părintele Teofil Pârâian ori Richard Wurmbrand. Imbolul heraldic al boului din cartea Ezechiel simbolizează tocmai slujirea în viziunea oricărei bierici creştine şi chiar şi eu în acea perioadă încă de copil credeam în mare parte pentru ca Dumnezeu să mă servească şi să-mi împlinească dorinţele ca în filmul lui Andrei Tarkovsky, pe când acum sunt mai atent la sensibilitatea şi sentimentele lui Hristos, cred, mai mult ca la orice altceva. Şi probabil că mileniul care va începe peste o mie de ani, era Evangheliei apostolului Ioan, va fi mileniul vulturului, care am uitat ce simbolizează. Probabil că atunci oamenii vor pune din nou mâinile unii pe alţii şi vor face miracole. Existart. Nimănui deja nu-i place de mine. Sorrow. M-ai părăsit Sunt singur Mi-i boală Mi-i greu Încerc să fiu bun Dar văd că sunt rău Nu mai pot trăi Şi să mor n-am voie E-un coşmar că sunt om, E-un coşmar să fii o fiară crudă, gânditoare. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai trec. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai mor. Tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat. Mi-i clipa pustie Când Mă uit în Versuri scrise la lumina întunericului la linia orizontului acasă a camerei mele şi văd cum apune bezna matinal amurg văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărţi îl observ trimiţându-şi ultimele raze negre în umbra mea explorând necunoscutul şi găsesc ruine, ziduri goale rămăşiţe ale unui vechi eu, care am fost/ şi din care a mai rămas doar râul Mă-nghite bezna Mă-nghite hăul. Dormiţi, dreveni.lor. Un banc de peşti Îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos Le aud dinţii pe retină Intră în mine Le simt cozile fierbinţi cum mi se zbat prin creier făcându-mi ordine în gânduri.Dar n-am voie să intru Şi o ştiu prea bine Nu e loc acolo pentru Unul ce îi câine Nu e loc acolo pentru Unul ca mine. Obsesie prelungă, Obsesie cu lupi, Obsesie ceţoasă, În suflet mă rupi.

Mi-l laşi pustiu Şi totuşi mi-l umpli; O, tu cel ce citeşti Sper să înţelegi. Oroarea ce-o am Faţă de ceva, Şi totuşi aş vrea Să fiu însumi aşa. Ascultă-mi Doamne psalmul de durere, Psalm în camera 3. De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să iubesc Să simt ce n-am mai simţit până acum Iubesc iubirea Iubesc prietenia Iubesc pasiunea. Nu urăsc nimic. Încep a iubi ura. De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să ştiu Să aflu Să cunosc. Cocleală veche pe aramă. Muşchi pe oasele lor, Cei ce au fost, Dar sunt osândiţi la viaţă veşnică. De aici lumea mi se pare urâtă. Câteodată urăsc viaţa. De ce?... uneori viaţa e frumoasă Dar nu acum.. Am impresia că doar poezia asta mă ţine în viaţă. Viaţa e urâtă. Viaţa e frumoasă Viaţa e urâtă Viaţa e frumoasă. Viaţa e moarte. De abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat. Când voi fi ţărână, voi trăi. Voi părăsi temniţa cu Ziduri grele de oase, carne şi sânge. De aici lumea mi se pare urâtă. Dar va avea milă Cel De Sus şi de mine Nimeni nu poate fi osândit veşnic pe pamant. Triste ruine, Triste ogive. Triste suflete pierdute. Îţi mulţumesc pentru inelul de logodnă, Doamne, ce mi l-ai pus pe deget astă noapte, şi muri. Fii iertat, şi Dzeu să-ţi ajute, mai spuse. Aşa muri. Era cu mult înainte de răstignirea de la mănăstirea aceea şi nimeni nu ştia că se poate muri dintr-o astfel de joacă. Puţin

după moartea lui Zbocotit, radioul porni singur auzindu-se în camera neagră de internat cântecul caraibian Man Down, printr-o conexiune temporală fiindcă atunci în frigurosul decembrie al anului 1996 cântecul încă nu fusese nici compus nici înregistrat nici difuzat vreodată la radio, tulburându-i pe colegii de cameră ai mortului din somn. Pe când murea se gândea la lucrurile pe care le tot predicase plin de furie Pavel în timpul ce-l petrecură împreună, timp plin de distracţii sadice pentru Pavel şi de suferinţă prematură pentru el. Pavel spunea: realism, comunism, ateism, robotism, ca furnicile, dar el nu se putea să nu se gândească că albinele şi furnicile sunt făpturi comuniste, însă muşuroaiele de furnici şi stupurile, departe de a fi imperii totalitare destinate reeducării, sunt mănăstiri ale simplităţii, în care binecuvântate creaturi izvorâtoare de mir şi miere bolborosesc neîntrerupt rugăciunile vameşului în chiliile lor hexagonale pline ochi de neoplastică lumină lichidă, Dumnezeu nu poate fi văzut nu pentru că nu există, c pentru că e infinit. Pe când murea Zbocotit îşi amintea de viaţa lui care nici măcar nu începuse şi de fericirea care îl înşelase şi pe care nu o va mai găsi din nou, şi şi-o amintea pe fata aceea de la liceul pedagogic care se pusese cu el la masă în prima zi când fusese acolo, dar el nu se putuse băga în seamă pentru că era prea copleşit de condiţia lui de toate zilele şi de toate nopţile de omul-câine, adevăratul lui nume în lume, copil mic ce era chinuit de copiii mari. Şi-şi amintea scrisoarea către Diana pe care i-o modificaseră în aşa hal încât Diana, pe care o iubise de pe clasa a treia nu-i mai răspunse niciodată, iar el nu-i putuse explica nimic, nici în scris, nici altfel, atunci Pavel îl învinsese, atunci îl omorâse, îi omorâse sufletul, dar cel mai mult se gândea la partenonul de păduri care îl înconjoară când e acasă din toate părţile. Zbocotit era sfâşiat, era doar un câine răstignit precum câinele pe care îl răstignise Ceafa mai demult, el era Jannings, Ultimul dintre oameni, era ceva sub om, nici măcar nu era om şi merita toate, merita tot ce primise, toată răutatea pe care şi-o vărsaseră pe el colegii săi interni decebalişti. Când colegii se treziră dimineaţa, văzură că Mihai a murit, era mort în lumina cinematografică de ora opt dimineaţa a ferestrei înalte; îl dezlegară şi îl dădură jos de pe cuier şi-l puseră pe patul lui, după care se grăbiră să nu întârzie la ore în liceul de vizavi de curte. Doar Pavel, viitorul medic, cel care pornise totul, spuse: -Poate că e mai bine, probabil de-acum pentru toată lumea nu ar mai fi fost decât un dilău, de Dumnezeu va fi singurul cu ce până la urmă nu ar mai fi de acord. Eu zic să tragem pătura pe noi, fiecare.

Relu rămase în urmă cu sufletul rotindu-se într-o succesiune circulară de acorduri melancolice şi deznădăjduite, trist şi filozofic asemeni unui rocker doom, privind cadavrul lui Mihai şi gândinu-se la mama sa care murise cu câteva săptămâni în urmă. Rămase îndelung lângă pat privindu-l, gândit la mama lui moartă, după care îi puse mâna pe frunte şi îi spuse trist: -Nu, mă, nu muri şi tu, mă, nu muri şi tu, spuse Relu trist punându-i mâna pe fruntea moartă, după care ieşi din cameră cu paşi blagieni şi trişti. Când Anton, a cărui clasă era lângă a sa, îl văzu în pauză, viu iar, crezu că vede o fantomă, fiindcă adevărul era că în mod real, după toate criteriile ştiinţei, ale realismului lor, la ascurt timp

după plecarea întârziată a lui Relu la şcoală Mihai înviase, în urma rugăciunii triste a lui Relu. Neştiind ce se întâmplase cu el, fugi la şcoală, ajungând la ora de latină, unde clasa studia epistola întâi din cartea a cincea a Tristelor lui Ovid, primul român, poem pe care Mihai cu ambiţia de a întoarce vremurile Erei Medii şi-l alese pe loc ca artă poetică, în locul celei a lui Horaţiu şi a oricui altcuiva ar putea veni nechemat în templul sufletesc a pământului lui înconjurat din toate părţile de partenonurile pădurii sub soarele de piatră şlefuit de şuvoiul de raze izvorând din el al trecerii timpului, umplând cosmosul de zvonuri, ziua, pentru a se opri noaptea şi a porni iarăşi dimineaţa, ca un gheizer din Islanda, ori ca un suflet, fiindcă abia acum înţelegea că tot ce era el, era doar pământul lui căpătând de undeva un suflet, respinsese toată viaţa noţiunea că ar fi făcut din carne, dar asta n-o va nega, va rămâne toată viaţa un om de pământ, iubea pământul, primăvara, vare, toamna şi iarna când e înmormântat ca Robert Scott în zăpadă, doar pământ ars de săruturile lui Dumnezeu în care într-un an va fi pus şi el, pentru a răsări apoi undeva o galaxie de urmaşi; şi pentru a învia apoi într-o zi, bineînţeles. Când se întoarseră după ora trei după-masa toţi în cameră, şi colegii îşi mai reveniră, o luară de la început, pentru ani grei de zile şi de nopţi de internat şi de colegiu naţional, doar Relu îi deveni un prieten secret băiatului născut de o mamă şi cu statut de deţinut şi de câine, câne, cânele pentru întregii ani ai tinereţii sale indus morbide. Stătuse timp de doi ani în cameră cu ăla, creatura care îl chinuise non stop timp de doi ani, o caracatiţă neînduplecată şi monstruoasă, dar pe care inexplicabil o iubea, pe toţi trei, iubirea aceasta fiind veriga lipsă între om şi D-zeu, datorită căreia nu se răzbună niciodată şi părându-i rău pentru ce avea să facă în privinţa asta mai curând decât oricine şiar putea imagina Sabia lui Goliath în Mâna lui Christos Răzbunătorul. Mihai nu dorea să fie răzbunat dar ştia că din punctul de vedere al lui D-zeu nu se putea să nu fie răzbunat pentru suferinţa lui şi a familiei sale. Când părintele plecă de la avvă uşurat ca etiopianul spre chilia sa, pe drum cântă în sine însuşi, o priceasnă pierdută care ar putea fi eronat reconstituită arheologic şi borgesian într-un virtual referat către Dumnezeu în lumea căruia dintotdeauna băiatul fusese la fel de bătrân ca pământul care i-a sprijinit fruntea îndurerată în fiecare zi. Aud rugăciunea Vameşului în gurile noastre tăcute, semn tainic ce nu poate să însemne decât că întregul Pământ e o tragedie prin care de mii de ani ni se cere să răzbim, dramă ascunsă ca miezul în nucă şi ca statirul de argint sau de aur în peştele Sfântului Petru în fiecare om. Trebuie să fim oameni, spune românul, dar degeaba încercăm, iar cerul a fost făcut pentru oamenii chinuiţi, ale căror zâmbete i-au durut o întreagă biografie aşteptând răsăriturile cu durerea-n suflet, a iubi este a sângera, ca gigantica viţă de vie care suntem, răspândită în bostănăria întregului pământ, o viaţă, generaţie după generaţie, până se va umple potirul de lumină de icoană topită încrustat cu lacrimi cu vinul nou al lui Christos, al tâlharilor ca mine şi al sfinţilor ca oricine ştie secretul şi al tuturor binecuvântaţi ucenici din mâna blakeiană a lui D-zeu, cel care-i spune tăcut fiecăruia din vecii vecilor ca în cântecul ale cărui cuvinte nu le înţelegea nimeni,

asemeni cuvintelor evangheliei, intonat mereu de cel mai mic dintre gemeni pe coridoarele internatului: „Speedy Gonzales, why don’t you come home?”; care, în vieţile noastre care nu au un capăt cunoscut, ca universul, ca un sihastru ori un Bau Radley care s-a ascuns o viaţă doar ca să facă bine, atunci va fi văzut pentru prima dată, cum obişnuia să spună adesea colega lui de bancă, o fată de la ţară, care ştia germană cum ştia el să mănânce chiftele: -Absolut. Vorbind ca oricine dintre noi cei ce nu putem intelege ce s-a intamplat. Cat despre mine, desi nici eu nu inteleg, am stiut de atunci ca trebuie sa sufar pentru ca toti suferim, pentru ca trebuie sa fiu piatra de suflet in zidul Bisericii, in trupul torturat al Domnului, cu privirea sublima si incununata cu toti maracinii lumii.

Datorita intelepciunii sale Dumnezeu nu m-a scapat din durere si a vrut sa sufar si daca a vrut sa sufar atata timp e posibil ca astfel sa fie si in viitor; ce se schimba e ca stiu abia acum dupa treizeci de ani la ce sa ma astept; in cer va fi altceva, dar pe pamant Dumnezeu a ales sa ma faca, sau sa ma lase, sa sufar, sa ma expuna dintotdeauna in partea de nord a copacului, sa lase din copilarie lumea sa-si verse asupra mea toata ura, dispretul si ocara, sa ma mir pana nu demult de ura din partea lumii, sa ma treaca in viata prin traume de ani de zile, sa ma faca sa traiesc in trauma toata viata, sa ma hraneasca cu necazuri, sa ma imbolnaveasca, sa fiu chinuit ca apostolul Petru o viata pe pamant; asta mi-a fost dat si nu am inteles niciodata de ce fiindca suferinta e secretul cel mai mare al lui Dumnezeu, in ce ne priveste pe oameni, cel putin; diferenta e ca eu sa primesc ce Dumnezeu imi da, mie copilului lui coborat pentru totdeauna in cenusa cu ultima mea rugaciune inaine de moarte: ajuta-mi sa pot primi toata durerea pe care ai ales sa mi-o daruiesti, Doamne, si da-mi puterea s-o pot indura, ca sa nu fiu omorat de durere. In sfarsit, primesc sa sufar pentru tine, Hristosule. Iar miracolul e ca Dumnezeu sa transmute toata ura varsata de lume si demonii ei asupra mea, in iubire, acest neinteles, aurul universului din sufletul uman. Totul pentru Domnul cum spunea marele si palmuitul episcop Iuliu Hossu la Sighet. Abia acum Doamne sunt pregatit sa mor. De la Dumnezeu vin toate, iar ce vine de la Dumnezeu trebuie primit. Si acum stiu ca asa trebuie sa fie pentru ca pelerinul nu trebuie sa fie izolat de suferinta poporului sau stralucind ca niste pietricele aruncate de o mana sacra pe cer, in care toti martirii nostri stralucesc precum margeanul adus de valuri de ani lumina intre noi, pietricelele spalate de ape. Si asa te iubesc pe tine mai mult, Doamne, care dintotdeauna ai suferit impreuna cu mine, decat pe oamenii care provoaca suferinta si desi ma face sa sufar, cred ca Dumnezeu e iubire. Purgatoriul e real si e chiar pamantul si ce se poate intelege la nivel macro e ca e o greseala sa lasi ca filozofia sa inlocuiasca pietatea, astfel mileniul care a trecut a fost un mileniu gresit, iar in minte am piatra pretioasa a unui varf de sageata care va ucide acest mileniu al erorii, in lumea unde pamantul o deprima pana si pe Sfanta Tereza de Calcutta si cerul ploua smirna in cenusa privirii noastre, dar pe pamant, asuprirea înnebuneşte pe cel înţelept, cum spune Eclesiastul, am stiut toate, dar nu am fost pregatit ca atati ceilalti si nu am putut sa duc cand mi-a venit randul, atat si

nimic altceva a fost intregul meu esec inaintea lui Hristos si a ingerilor, aveti grija voi care traiti pe pamant. Cât despre Zbocotitu, Pavel era vrajmaşul lui cum scrie în cartea de rugăciuni, dar Mihai nu simţea decât iertare rugându-se pentru el, dorindu-şi ca Pavel să ajungă în cer pentru ca acolo să-I mărturisească Mamei lui pentru întreaga eternitate cum i-a abuzat băiatul până l-a distrus, rugându-l pe D-zeu: da, Doamne, sunt un câine, dar fă să fiu unul din câinii pe care îi iubeşti.

-> 11 aprilie 2016 la 22:17 UTC+03 2 Omul ce ţi-a fost câine Pentru Dumnezeu eu sunt poate dintotdeauna câinele iubit al lui Columbo, dar pe atunci nu stiam lucrul acesta, cu toate că îndeajuns de multă suferinţă te face contemporan cu Hristos, dacă poţi să înţelegi aşa ceva, dar ţăranii spun că, spre deoebire de alte lucruri, o palmă pe care ţi-o dă cineva, nu ţi-o mai poate lua nimeni. Văru-său Ioan de la Strei-Sângiorgiu, în vârstă de zece ani îi spuse după ce Mihai îi povesti toate că el are tendinţa să-i idealizeze pe oameni în vreme ce ei sunt asemeni oglinzii aceleia a vrăjitorului aceluia răutăcios, unul dintre cei mai răi care era chiar dracul, din povestea lui Hans Christian Andersen, iar că asta înseamnă că el zbocotitu’ Zbocotit e mai sus în vreme ce oamenii din jurul lui sunt mai jos, dar că totodată el deşi nu vrea să şio recunoască se crede mai mult, încât oamenii spun că nu e destul şi în plus violenţa nu e niciodată răspunsul. Stăteau la pescuit de scoici nici ei nu ştiau de ce dar cu gândul să încerce să le găteaască preum italienii şi bretonii prin bolovănişurile mlăştinoase de pe Strei cu unchiu-său, mătuşa şi mama lui cu Adriana, vară-sa de nouă ani mai încolo pe pe pământul cu smârcuri mocirlite de iarbă şi acoperit de cetini. Streiul era plin de sălcii în ploaia mocănească şi îngheţată ce cădea din cerul îngheţat, un peisaj trist ca o carte poştală cu Marea Neagră în octombrie. Departe, la ambele capete, râul se pierdea în ceaţă. Nici nu mai conta tot ce se petrecea în camera 3, dar tot sufletul îi era mocirlit ca un porumbel prăbuşit în noroi. Voise să le dea, să le spară moaca, să-şi pună pumnul lui mic între ei cei trei mari şi să-i îngenuncheze în ţara în care e un ciumeg pe fiecare scară fiecare fiind cel mai tare şi câte un smardoi cu sabie japoneză pe perete în fiecare bloc, dar acum nu mai ştia. Îşi simţea sufletul în piept ca o hârtie de acuarele ude pe care văru-so şi vară-sa pictaseră ca la şcoală ceva neînţeles, ceva ce nu înţelegea, dar care acum era el, devenise el, orice ar fi fost icoana naivă pe care o mâzgăliseră acolo, de parcă ploaia ce cădea cu încăpăţânarea proştilor, udându-l, îi pătrunsese până în suflet devenind sufletul său. Iar convertirea aceasta avusese loc până la urmă fără nici un răspuns, doar cu o singură întrebare, aceasta fusese tot ce îi fusese oferit. De parcă ar fi fost musulman, evreu sau creştin, de parcă ar fi devenit peste noapte Buddha ori John Coltrane. Pumnul strâns din sufletul său îi devenise o mână de om. Nu mai voia să sufere, voia să ierte. Privind mai bine pe malul călănean al Streiului îl văzu pe domnul Ceafa la pescuit, desculţ şi cu picioarele în apă, văzându-l şi amintindu-şi pictura în trompe d’oeil a lui Parmigianino – arătând ca prima dată când îl întâlnise în prima zi de şcoală la internat -, neputând să nu se gândească

-Ce educaţie o putut omul acesta să-i dea băiatului lui, încât odată trimis în lume să-i facă pe cei mici şi mai slabi câinii lui, totul pentru evoluţie, ca un demon al acestui Pământ? Precum poetul Ovidiu îşi uitase şi viaţa şi numele pe care îl iubise o viaţă de copil. De mult, mult timp numele lui era Zbocotit Câine Câne Cânele. Toată ziua la internat auzea cuvinte precum acesta: PAVEL: „Poate că noi l-am omorât pe Dumnezeu!” RELU: "Spatiu vital..." PAVEL: „Îţi place dulceaţa, câne?” RELU: „Cânele, cânele!... Cânele umanist” ANTON: (pronunţa încet, dispreţuitor, basarabeneşte): Câne!...” PAVEL: „Te bat cu bâta, câne.”

PAVEL: „Te-am deletat!” PAVEL: „Mânci c****”. RELU & PAVEL: „Am înfiinţat un nou curent literar. Căcărismul. Am şi scris nişte poezii.” PAVEL: „Taci, câne!” PAVEL: „Ce-ţi fac?” PAVEL: „Ce mai face cânele?” ANTON: „Auzi, câne?” PAVEL, ANTON: „Dormi ca un câne.” RELU, PAVEL, ANTON: „(recită): Stăpâne, stăpâne/ Mai cheamă ş-un câne” ANTON: „Pentru că eşti fraier.” PAVEL, ANTON: „Bine, câne.” PAVEL: „Bine, câne, las’ că te ţin eu minte.” ANTON: „Tu, câne, n-ai dat bani, aşa că n-ai ce bea.” ANTON: „Iote-un câne!” (când intra pe uşă, venind de acasă) ANTON: „Iote ş-un câne!” PAVEL: „Daţi-i foc la câne!” PAVEL: „Lu’ cânele îi plac poeziile. Aşa-i câne?” PAVEL: „Câne, de ce tot zic poeţii că ei cântă? Blaga şi alţii. Nu cântă, să c***!”

ANTON: „Ce, te bucuri că pleci în vacanţă?” ANTON: „Cânele comat!” („comat”, adică om, câine sau ceva de genul ăsta care fusese în comă alcoolică) PAVEL: „Opreşte radioul, îi place la câne.” PAVEL: „(merge la Mihai, îl ia de gât şi-mi vorbeşte foarte, foarte de-aproape, tăios): Câne!... Câne!... Fii atent cum te porţi. Vezi cum te porţi, câne.” RELU: „Cânele din Pompei” ANTON: „Cânele s-o sugă.” PAVEL: „Te c*** pe gură!” PAVEL: „Hai să-i tragem o ţapă la câne, hai să-l f**** pe câne!” PAVEL: „Te f** la cap, ha! (grotesc) Te f**” Astea erau pâinea, lacrimile şi sângele ce-i întuneca privirea făcându-l să vadă negru înaintea ochilor, din toate zilele vieţii sale de copil fiind ceva mai rău ca moartea ca pentru orice copil şi tot ce îl ţinea să nu se sinucidă doar ca să scape de durere cum o fac atâţia alţii în ziua e azi, era faptul că de la fereastra camerei trei pe un spate de bloc cu aproximativ şase sau poate mai multe etaje se vedea nu Luna ci crucea de pe turla mare a catedralei ortodoxe de pe bulevardul socialist ce vine de la gară. Şi nici de la camera 1, unde stăteau cinci elevi din Valea Jiului care urmau la liceul Auto, nici de la fosta lui cameră 2, nici din partea cealaltă de la ultima fereastră de pe zidul acela, de la spălător crucea nu se vedea; doar de la fereastra camerei 3, camera torturii lui şi atunci când colegii lui de cameră plecau cu satisfacţia ucigaşilor în priviri şi îl lasau otravit şi la porţile mormântului ca Heman Ezrahitul şi rămânea singur o vreme privea la crucea aceea de aramă vopsită cu argint cum priveau evreii la şarpele acela misterios de aramă sculptat de prorocul mare şi atârnat pe cruce, în pustiul inundat de întuneric şi plin de duhuri. Aşa a fost de a trăit, aşa a supravieţuit. În urma problemelor din camera aceea ignorată de profesorii liceului, a ajuns şi în comă alcoolică chiar de ziua mamei lui, de parcă era cineva ce făcea voodoo însufleţindu-i colegii de cameră să-l chinuie metodic până dincolo de utima

putere de rezistenţă. Se apucase să citească Dostoievski şi, lângă liceu, la vechea răscruce de la capătul străduţei internatului se afla un birt numit La Calul Bălan.

Acolo începuse să meargă să bea cu colegii de clasă fugind de la ora de educaţie fizică şi de la turele de teren pe care trebuiau să le facă la stadionu de sub cetate toţi cu clasa. Se apucase de băut ca să-şi uite condiţia de câine, câne, cânele, iar Feodor Mihailovici împreună cu Marmeladov păreau să-i justifice prăbuşirea sufletească. Birtul era un local infect ca toate cârciumile unde oamenii merg numai să bea, împuţit şi gălăgios de oameni puţin băuţi, pişcaţi sau muţi de beţi.

Acolo a venit mai mult cu unul din colegii, cel mai prost coleg din clasa lor care după aceea avea să fie exmatriculat, cu care bea bere amestecată cu vodcă şi bere amestecată cu rom. În discuţiile lor de beţivi puberi la halba cu trinitrotiluen, îi povestea că bea pentru o fată de la ei din clasă de care îi plăcea întradevăr, dar care nu era adevrăatul motiv, care era faptucl că găsise în sfârşit o cale să uite de camera 3 a realiştilor şi de câine, câne, cânele. Simerianu a făcut un pariu cu el pe mâncare de care el, Mihai, nu prea avea că nu poate să bea trei halbe de bere Timişoreana în care să fie băgate în fiecare câte o sută de vodcă de Arad, iar apoi l-a lăsat în comă alcoolică pe o altă străduţă de lângă liceu, fiindcă a trebuit să prindă trenul de navetişti spre Simeria. Până la urmă s-a întâmplat ca în filme şi profa de sport de la ora căreia fugise să meargă să bea cu geniul ăla din Simeria, l-a găsit tot pe străduţa aceea şi l-a dus cu taxiul la spital unde a rămas fără să ştie de el toată noaptea lângă un om operat şi un altul care căzuse de pe bicicletă şi îl călcase o maşină pe autostradă. Precum Holden Caulfield când îşi mai reveni din comă nici nu putea să vadă bine şi când dimineaţa a venit mama lui sărmana, la început nici nu a putu să o distingă. Zilele acelea din preajma lui 21-22 noiembrie fuseseră ziua ei – fiindcă se născuse noaptea -, iar ea era necăjită ca Fecioara Maria sub cruce. Multe necazuri veniseră şi rămaseră peste ei de parcă strămoşii lor îşi adunaseră toate blestemele acestui pământ şi de parcă oamenii răi şi damnaţi le făcuseră farmece ca în vreo povestire nenorocită de Gabriel García Márquez. A fost groaznic, iar cei i-au făcut în acel timp cei trei colegi de cameră a fost îngrozitor, ca în Biblia pe care mendicanţii de toate felurile o mutilează predicând-o. Şi nici atunci nu a putut vorbi, se simţea în acele vremuri de parcă nu poate spune nimic nimănui. Tragediile cele mai vorace sunt cele neconşteienizate şi nevăzute, cele pe care sufletul încearcă ignorate şi părăsite să le uite, cum ar încerca să uite un trib de peşti piranha pe care un coleg glumeţ de viaţă l-a turnat în bazinul de înot. Nici măcar medicul de la urgenţă nu ştia ce se întâmplase, îi spusese că dacă mai ajunge vreodată înapoi să nu se supere dacă-l va bate, îi vorbea cu prietenie iar el le destăinui unei asistente, mamei lui şi doctorului doar că era nenorocit luase o ciupercă de la toaleta minunatului internat a minunatului liceu, că iubea o fată şi că vrea să se facă scriitor, iar până şi medicul ca toată lumea nu ştia că e doar un copil abuzat. Când îl lăsau singur stătuse întins de atâtea ori fără să gândească, săprivească ori să respire, stând singur în amurg timpuriu sau târziu şi tăcere până când de atâtea ori crescu muşchi de pădure pe el, iar ochii de durere i se

preschimbau în două pietricele de izvor, rotunde şi lustruite de lacrimi, cine ştiu unde, pe undeva departe prin coclaurii colindaţi doar de ciobanii singuratici precum Ioan Botezătorul ai Retezatului. Dar se gândea ce putea să facă.

Patericul spune că datorită demonilor şi oamenilor orice credincios are nevoie de răbdare. Când se afla pe clasa a cincea într-un an binceuvântat citise cartea Kon Tiki, din care încă îşiamintea că până să ajungă în apele liniştite şi pline de peşte din largul Pacificului şi chiar până la recifurile primejdioase de la porţile paradisului, cei şase vikingi trebuiră să se lupte aproape deznădăjduit cu marea. În lume omeneşte din sfârşit de copilărie avea condiţia umană a unui câine, iar în urma tainicului bullying la care fusese supus, oamenii răi şi sufletele deteriorate începuseră să spună că Zbocotit e nebun.Într-o după-amiază merse la Biblioteca Judeţeană de lângă parc, la sediul vechi care se afla la uşcioara de dincolo de cercul de broaşte de bronz din faţa porţii mari a casei lui Matei Corvin şi după ce o căută la fişier ceru cartea lui Heyerdahl, mergând apoi cu ea în parcul citron. Recitind acolo pe banca de lângă sculptura aceea academică modernă, se gândea că dacă i-ar fi cerut vreun prof să facă un rezumat al alineatelor acelora ce pentru el erau o parabolă a vieţii sale, ar fi scris în tema lui că că primul lucru pe care l-au observat exploratorii era acela că că pe atunci când erau loviţi de apă, nu mai puteau controla cârma, întocmai ca şi el. Iar primul lucru pe care l-au făcut afost să înţepenească cârma între două unghiuri în care să aibă libertatea de mişcare. Primul lucru ce trebuia şi el să facă e acelaşi. Să-şi pună un unghi de siguranţă minţii, asemeni sfinţilor, din a căror geometrie să nu mai iasă, iar acea siguranţă să fie ca în orice situaţie tipică lumii să spună, să gândească şi să creadă: ‚D-zeu ajută’ – şi să-şi păstreze credeul oricât de rea ar deveni viaţa lui. Deasemenea plutaşii aceia s-au luptat să păstreze direcţia indicată de compas uimiţi deasemenea să vadă că oricât de mari erau valurile ce se aplecau deasupra plutei, aceasta se urca deasupra fiecăruia, întocmai cum credinţa se urcă deasupra a orice altceva. Şi chiar de n-au reuşit să păstreze în întregime direcţia, au învăţat mersul pe apă, iar în ceasurile în care nu erau de cart, se odihneau, viaţa lor atunci era doar efort şi odihnă, nu aveau timp pentru nimicuri. Apoi valurile oceanului au crescut şi mai mult, u mie şi unul de feluri de valuri şi când în sfărşit marea s-a mai linştit puţin s-au vârât toţi în cabina de bambus şi s-au lăsat în mâna lui Dumnezeu, adormind în eventualitatea că Simfonia a 5-a va începe din nou. Şi s-autrezit într-o mare încă agitată dar uniformă şi primul lucru pe care l-au văzut a fost soarele pentru prima dată. Acum nu le mai păsa de valurile ce în continuare îi ameninţau să se prăbuşească peste ei ştiind că nu le pot face nimic cât timp stăteau pe pluta de balsa. Se întrebau doar fiecare în sinea lui dacă va rezista vechea lor plută primitivă şi înţeleaptă la drumul lor lung, dacă nu se vor umple buştenii gigantici de apă, ori nu se vor dezintegra funiile ce îi ţineau? Iar apoi după o săptămână marea s-a mai liniştit şi s-au apucat de pescuit peşti zburători de pe bord până când în cele din urmă deasupra cerul şi sub plută marea se înseninară. Cam aşa ar fi fost rezumatul pentru şcoală pe care l-ar fi făcut el, elevul Zbocotit Mihai,

poveştii în care găsea învăţături pentru ce să facă până la urmă cu viaţa lui în lume. La asta se gândea. Spusese: -M-ai găsit, Doamne. Acum pune-mă cu bucurie pe umeri... şi du-mă la tine acasă, spusese. Da, Doamne, cât am stat eu-n întuneric, exclamă dintr-o dată la un moment dat, ca Ezechia singur în templul lui Solomon. Cândva, înainte, la o vârstă crudă şi deznădăjduit în urma necazurilor prin care trecuse, devenise apostat lepădându-se de toată credinţa lui scumpă din pruncie, trecând la tabăra adversă precum Cassie înainte de convertire. În principiu ce făcuse fuseseră nişte invocaţii damnate, iar apoi ca rezultat făcu un descântec magic de dragoste celei mai frumoase fete de la el din clasă pe care credea că o iubeşte şi care dezvoltă un neobişnuit interes pentru persoana lui, dar pe care o lăsă în pace în parte pentru că era perea copleşit de destinul său de câine cum zicea Pavel pe când îi spunea că el e „alesul”, adică alesul pentru suferinţă din partea lor, şi în parte pentru că încă mai avea rămăşiţe de conştiinţă după cum cetatea dinamitată de deasupra Devei încă mai are rămăşiţe de ziduri. Apoi inexplicabil se apucă să asculte rock, muzică hippie şi punk, formaţiile lui fiind pe rând Lake of Tears, cu albumul acela melancolic şi intolerabil de întunecat, The Jimi Hendrix Experience cu chitara aia majestică şi drogată, orice formaţie punk de junkmusic şi în cele din urmă cea la care se opri până să învie, cu arta adevărată dar prea tristă sufleteşte a lui Eddie Wedder şi tot ceea ce înseamnă Pearl Jam, formaţia care avea să vină târziu ca un leac preatrist in rănile lui. În tot acest timp credea că totul era doar stil, e când de fapt era doar o agonie. Căzuse în necredinţă, nu, nu necredinţă, ci altceva, simţea că nu îl mai poate înţelege pe Dumnezeu, nu înţelegea de ce Dumnezeu îl chinuia astfel, de parcă şi Dumnezeu era coleg cu el în camera 3 a internatului Colegiului Naţional Decebal din oraşul Deva împreună cu Pavel, Anton şi Relu, băiatul al cărui chip semăna cu Blaga tânăr şi care era singurul din toţi internii decebalişti care citea; în anii cât au fost colegi citise Război şi pace, Bacovia, Blaga, Crimă şi pedeapsă, dintre care pe unele le citiră împreună ca prieteni secreţi, după care, după ce un timp se dedică poeziei, visând să scriu un volum de poeme intitulat „Cioburi” şi citindu-şi reciproc cu Zbocotit producţiile în berăriile filistine şi dostoievskiene ale Devei, se scufundă în literatura de specialitate a cărţilor de istorie profesionistă şi merseseră împreună la cercul de arheologie, marea pasiune a lui Mihai din copilărie, la un profesor care avea să moară chiar în anul acela în perioada Crăciunului, şi mergând apoi după doi ani, la terminarea liceului, la uzina de istorici, mai degrabă producătoare de dascăli şi predicatori a celor patru adevăruri supreme ale istoriei, fiindcă istoricii îs rari ca păstrăvii de o sută de kile. Era tot el, dar era un Mihai abuzat, nu mai înţelegea nimic din viaţă, sufletul îi era ca un ghem de lână încâlcită, şi înainte să i se formeze în el sufletul cu adevărat în urma vieţii la care era supus în camera aia malefică, începuse în el un proces de regresie a sufletului, începuse să se deindividueze, pentru care nici o pedeapsă nu ar fi prea mică pentru cei trei colegi ai lui, dar în chietudinea lui ştia că o vor primi, avea doar paişpe ani şi viaţa lui era o tragedie. Şi în tot acest timp, pe lângă colegii din camera 3, Dumnezeu devenise

poate angoasa lui cea mai mare. Şi până la urmă se îmbolnăvi, ca toţi ceilalţi, cum se îmbolnăvesc oamenii, dar de fapt boala lui nu era o boală cîn fapt, ci doar un lung, uneori lent şi progresiv proces de demonizare, lucru ce se întâmplă multora în urma unor suferinţe extreme, spre deosebire de cei fericiţi, puţini, care se îndumnezeiesc. Şi târziu află că în lumea aceasta, chiar şi medicii, oricât de genii ar fi, dacă nu cred în ce a spus Christos sunt nişte călăuze cu ochii legaţi ale al nostrului alt fel de veac întunecat. Mama lui, neştiind nimic din tot ce se întâmpla, simţea că nu se mai poate înţelege cu el. În urma necazurilor care le avuseseră în familie, disperată, şi mai ales pentru el şi pentru vindecarea dramei lui pe care o percepea dar nu înţelegea de unde vine, se apropie de biserică pentru mângâiere şi ajutor, ea care fusese toată viaţa intelectualul proletariatului cu o credinţă ascunsă şi modernă. Mergea la biserica ortodoxă unde obişnuise el să meargă în copilărie cu duhul făcut ţăndări şi se mângăia ascultând pricesenele triste care se cântau la sfârşit, după fiecare slujbă câte una, plecând la biserică cu o iubire de mamă necăjită şi chinuită şi venind acasă cu o iubire ca a lui Dumnezeu. Mihai fusese de acord să meargă cu ea în pelerinaj la hram la mănăstirea Nicula, unde mama lui, profesoara de gramatică, încercui de trei ori biserica de lemn împreună cu ţărăncile, pentru el. Autocarul îi lăsă undeva departe şi merseră pe jos împreună cu puzderia de oameni, cântand cu ei cântecul de pelerinaj al mănăstirii Nicula, O, Măicuţă Sfântă: „O, Măicuţă Sfântă, te rugăm fierbinte/ Să ne-asculţi deapururi marea rugăminte/ Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale/ Că noi suntem fii lacrimilor tale/ Când plângeai sub cruce Maică-ndurerată/ Te-am primit de mamă noi şi lumea toată/ Călători pe-o mare veşnic tulburată/ Noi ne-am pus în tine şi nădejdea toată/ Tu eşti steaua mării şi s-ajuţi să treacă/ Dintre cari te roagă nimeni nu se-neacă/ O, Măicuţă Sfântă, cea mai scumpă floare/ Fă din fii de lacrimi dalbe lăcrămioare/ Fă să-ţi batem zilnic la miloasa-ţi poartă/ Câtă vreme-n lume valul ne mai poartă/ Noi când nori şi ceaţă înnegriv-or zarea/ Vino tu măicuţă să ne-arăţi cărarea/ Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale/ Căci noi suntem fii lacrimilor tale.” La hram era popor răspândit pe iarbă ca pe Polivalentă la concertul lui Michael Jackson, iar noaptea preoţii făcură dezlegări de blesteme şi nişte femei de acolo de departe din faţă începură să urle, iar o tânără care venise cu ei cu autocarul în pelerinaj la mănăstire, plecă brusc în pădure cu un băiat flegmatic şi voinic pe care nu-l mai văzuse niciodată precum simplilor pelerini ai lui Hugo. În noaptea aceea Mihai dădea ture pe uliţele mănăstirii, şi oamenii de pe drumul întunecat şi totul părându-i-se dintr-o dată incredibil de urât, ca Nastyei din filmul ortodox rusesc Ostrovul. Rătăcit, voi să sărute icoana ca Emil Cioran, plecându-se până la urmă când ajunse în faţa ei şi sărutând colţul ca toţi dreptmăritorii. Iar Valeria, mama lui, durerea Mariei era durerea ei, o Marie căsătorită cu Irod cel Mare, mamă adoptivă a copiilor lui Irod cel Mare, şi mamă a unui copil nemulţumit în răstignirea lui, care se întoarce împotriva lui D-zeu; ce durere poate fi mai mare?

Dar a înţeles cineva? Fiindcă din păcate doar mamele le înţeleg pe mame, iar durerea mamei lui poate doar Sfânta Fecioară Maria putea cu adevărat să o

înţeleagă. Câmpurile mănăstirii Nicula era ca o apă mare la care venea întreaga Românie să se spele de păcate, de parcă icoana făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu imprimată pe lemn din matriţa sufletului preotului Luca în 1681 era un Gange în care să se boteze pelerinul şi toţi oamenii care veneau – inclusiv mama lui - o numeau făcătoare de minuni, ăştia sunt ortodocşii, luându-şi reproduceri cu ei şi punându-le la loc de cinste acasă, batjocorită din câte ştia el doar de cei ignoranţi. Mai mult ce ar putea fi spus, omenirea nu va înţelege niciodată cine e Maria, fata din poporul iudaic de acum două mii de ani şi opt mii de neîntrerupte anotimpuri vivaldice din trupul şi sufletul căreia a fost născut Hristosul, fara care daca nu ar fi D-zeu, crestinismul ar fi cea mai mare pustiire de pe pamant. Nu îi ştim chipul, dar putem şti toţi cu siguranţă că Maria este cea mai frumoasă fată din câte au existat pe pământ şi din întregul cer, din împărăţia de la capătul cărării bătute de Arsenie Boca, Maria cea plină de har este frumoasă asemeni unei parabole din care s-a născut Cuvântul perfect, şi chiar dacă multe din dogmele bisericii romano-catolice, basilică mamă a noastră a tuturor, nu sunt adevărate, sunt o nataşarostovaiaskiană reverenţă şi un gest de pioasă politeţe înaintea celei mai frumoase Mame din câte au existat vreodată şi vor putea fi. E adevărat Sfânta Trinitate nu e alcătuită din D-zeu, I(i)sus şi Maria, cum cred musulmanii, dar pentru noi pentru creştini Maria este nebunia întâi a Iudeului şi apoi a Moslemului, Maria este nebunia noastră pentru Cristos. Personal nu-i adresez rugăciuni, dar nu vreau să sărut în vreo zi picioarele pline e praf ale lui Hristos fără să sărut înainte mâna Mariei, din care cel mai apropiat de realitate din ce ne e dat să cunoaştem sunt martiriul Ioanei d’Arc şi peliculele cinematografice cu michelangelica, ebree şi umană Keisha Castle-Hughes. Acolo la Nicula, în faţa icoanei Fecioarei, pe genunchii ei ce şi i-a zdrelit acolo, şi în toate rugăciunile ei de mamă, i-a obţinut viaţa de la Dumnezeu, lui copilului ei, care mult i-a greşit.

Cât despre Sfânta Fecioară, e păcat că oamenii ca şi credincioşi căutăm cu orice chip doar să ne îmbogăţim tânjind după ceva ce nu cunoaştem, în loc să dorim să fim ca Maria, I(i)sus şi Iosif cărora D-zeu le dădea munca de care aveau nevoie. În schimb noi toţi vrem să fim ca bogatul care l-a omorât pe Lazăr, ca bogatul nebun şi ca fariseul preasfânt, nu vrem să fim ca Maria. La despărţire Nuţu îi zise: -Ai probleme? Trebuie să le rezolvi, şi amândoi copiii îl întrebară ce o să facă. -Păi cam ce pot să ştiu eu, e de exemplu la colegu ăla, să-i rup în el şi mâinile şi picioarele. -Când te duci între ei, nu da şi tu! Ok?! Ok??! spuse Ioan.

-N-o fă, eşti rău. Groaznic. Nu pot nici să mă uit la tine, zisese vară-sa pe când îi conduceau la ocazie. -> 11 aprilie 2016 la 22:16 UTC+03 CRUCIFICAREA DIN CAMERA 3 Felix Rian-Constantinescu “I am your life, but if you will not name me, Seal up your soul with tears, and never blame me.”

Charles Causley 1 Camera 3 Facebook. Şi era un câine de pripas care tot venea la mine-n ogradă la Nădăştie, până l-am luat şi l-am răstignit pe doi pari luaţi din gard, i-am bătut cuie-n lăboace, cuie vechi de căruţă de pe vremuri şi aşa bătut

în piroane, l-am hârâit pân-o murit, zise colegul necunoscut pe când Zbocotit Mihai uitându-se după camera 2, privi nevăzut o secundă în singura cameră din internat cu dulap metalic. Dumnezeu e bun doar oamenii suntem răi. Şi Cristos a spus: „Fericiţi cei săraci în sufletul lor.”, dar trebuie să fim oameni, obişnuia să spună românul, dar pe pământul acesta din vremuri vechi nimeni nu scapă neurcat româneşte pe cruce de aproapele său, fiindcă lumea aceasta e lumea în care a trăit I(i)sus, plină de irozi şi de barabe, o lume tormentor, dusă bine cu pluta, care chinuie ce nu poate ucide după cum mărturiseşte sacrul, iar în lumea aceasta vestea cea bună e că voi muri. Bullying, despre care noi n-am auzit, dar îl cunoaştem foarte bine, există, dacă nu dintotdeauna, atunci de mult mult timp şi abia acum după ani de zile de suferinţă şi gânduri, de singurătate şi meditaţii, realizez că dacă bullying-ul acesta – despre care ştim singur că există, dacă nu de când lumea – Pământul ce se învârte de când e istoria nu pe patru ţestoase, ci în gura unui leu cu aripi uriaşe de venin ce ne învăluie ca multe mahrame, otrăvindu-ne privirile cu urletele lui de fiară neputincioasă - atunci de când există şcoli, - ucide vieţi ale tinerilor şi chiar copiilor care ajung să se omoare într-un fel sau altul în urma durerii sufleteşti, asta nu e pentru că pe vremea lui Salinger, Dickens ori Shakespeare sau chiar Horaţiu, nu ar fi existat bullying, ci pentru că în ziua de azi l-am lăsat deja de peste o sută de ani pe Nietzsche să-l omoare pe D-zeu şi odată cu D-zeu, Nietzsche ne omoară şi pe noi, pentru că nu mai avem puterea să-i rezistăm ori spus în cuvinte mai proletare, nu mai aveam tăria sufletească să rezistăm nebuniei lumii care ne chinuie până înnebunim şi noi şi ne luăm vieţile ori murim de durere şi inimă rea; Dickens a trecut prin acelaşi lucruri şi a scris David Copperfield, Un Colind de Crăciun şi Oliver Twist, ceea ce nu e lucru puţin; noi copiii de azi trecem prin lucruri poate mai uşoare şi ne gândim să murim şi să ne sinucidem; şi eu în 96 la Decebal m-aş fi sinucis poate, de nu s-ar fi văzut de la fereastra camerei acelei nenorocite în care Ministerul Învăţământului pusese la un loc un câine, un lup cu ochi albaştri, un om înapoiat şi o caracatiţă care sugea câinele muşcat de lup şi băut de om printro mie de ventuze şi mâncat de ciocul ei, bineînţeles inuman în fiecare zi de la ora şapte dimineaţa până la unu noaptea şi după, caracatiţa feroce cu nume de om ca Anticristul, de călăneanț, lăsând în el urme adânci pentru tot restul anilor puţini pe care îi mai avea de trăit până să intre iar în pământ, şi doar de acolo, crucea de pe catedrala veche din Deva, crucea aceea a fost plină de înţeles pentru mine, faptul de a o privi plângând îmi alina sufletul, de-aia n-am murit şi nu m-am omorât cum îmi spunea s-o fac „colegul meu de cameră” care împreună cu ceilalţi colegi de cameră făceau tot şoul acela pentru mine. Mulţi, creştini de toate felurile, credincioşi, şi doar ei, spun că tragediile ne sunt date de D-zeu pentru a trece prin ele nu pentru a ne distruge; grecii vechi aveau dreptate asupra procesualităţii sufleteşti a apariţiei unei tragedii, dar nu asupra semnificaţiei şi deznodământului lor, de asta după scrierea epistolelor apostolilor nici măcar grecii nu au mai putut scrie tragedii; viaţa este întradevăr un dezastru, însă un necaz căruia trebuie să-i supravieţuieşti, asta fac cei ce nu vor muri

niciodată, de mii de ani. Unii oameni încearcă să fie buni într-o lume rea, evil, unde nu poţi înţelege nimic, dar dincolo de care poţi crede totul. Drept comentariu se poate spune că un lucru pe care învăţătorii, duhovnicii şi orice guru al Pământului nu îl pot şti, este că nimeni nu poate înţelege viaţa; acest lucru rămâne valabil chiar şi atunci când cunoşti adevărul, fie el monoteism, ultima teorie a fizicii, ori iubirea pentru cineva. Din acest punct de vedere toate cărţile lumii au eşuat, cu excepţia Bibliei şi textelor saga ale Islandei medievale, fiindcă toate au fost interpretate de virtuozi care nu numai că îşi reflectau foarte bine subiectul în creaţiile lor, fie ele terţine danteşti, dialogurile lui Cervantes ori chiar noua odisee a irlandezului potretizat de Constantin Brâncuşi la Paris. Toată arta de până acum e o lucrare stângace, un joc cu mărgele de sticlă, pentru că cea mai sensibilă şi mai profundă nervură a existenţei este că în nici o paradigmă a ei te-ai afla nu poate fi înţeleasă. Suferinţa, nebunia şi kitsch-ul apar din dorinţa şi pretenţia de a înţelege viaţa, de aceea Dostoievski scriitorul care spunea că pe lângă faptul că e ucenic, mai e ceva, o minte care cunoaşte secretul lumii, duhovnicul căruia toţi îi sărutăm mâna şi spune acelaşi lucru şi Jung care spunea D-zeu există dar a făcut şi din ştiinţă un numinos şi în cele din urmă chiar şi marea artă brâncuşiană ce pretindea că poate cunoaşte omul în esenţa lui, totul nu sunt decât amăgiri de-o seară într-o difuză cutie italiană, dar viaţa e mai mult decât scenografie ori decât o instalaţie de scări prăfuite şi acoperite de vopsea şi var, şi lumini, iar scriitorul fara suflet la ce ar putea folosi? În lumea noastră cel mai înalt lucru este Evanghelia, dar nimeni dintre noi nu a înţeles-o vreodată.

Dacă mi s-ar alege să intru într-una din două cuşti: una cu un leu MGM şi alta cu Cristos, aş intra în prima, iar explicaţiile sunt fără sens. Întrebările şi răspunsurile sunt inutile; nu ştiu ce contează în alte lumi, însă lumea noastră e saturată de Cristos ca de lumină. Mai mult nu poate fi cunoscut vreodată. Avem nevoie de artă adevărată, de o artă care nu mai cunoaşte nimic, nu mai înţelege nimic şi nu mai propovăduieşte nimic, însă care s-a reîntors la lumină precum prerafaeliţii şi Rembrandt, iar şi iar, şi dacă e adevărat că Mihai a venit din lumină, iar orice lumina, pentru a ajunge iarăşi la lumină trebuie să treacă prin întunericul care nu poate vreodată pătrunde lumina. Singurul lucru ce trebuie să i se ceară artei e să fie adevărată precum un ruginit tren de marfă după cum şi religia trebuie să fie frumoasă doar, însă arta e mare doar dacă, precum viaţa, n-o înţelegi fiindcă cine a înţeles vredodată un adevăr şi Mihai atunci, până să moară, sufletul îi era un somn orb din adâncurile Mureşului cu ochii plini de două discuri de nisip întărit ca piatra. Dacă ar fi crezut că Dumnezeu nu există, ar fi lăsat baltă pustia de şcoală şi s-ar fi făcut probabil soldat încercând în lumea aceasta să facă şi el o pâine şi chiar şi aşa tot s-ar fi întors la credinţă precum bişniţarul ăla bătându-şi pieptul în templu, cu credinţa lui la negru de François Villon fiindcă toţi hoţii cred în Dumnezeu. Dar aşa spre deosebire de cei mai mulţi oameni, Zbocotit Mihai voia să moară tânăr, una din credinţele sale fiind aceea că în viaţă nu contează decât ceasul morţii, dar în acele vremuri puţini oameni din lume mai cunoşteau acest lucru, şi chiar şi aceia nu erau din lumea

noastră, ograda lui Corvine, însă paradoxal, deşi este de partea noastră a Carpaţilor, Deva, ţara rotundei pâini pe vatră, e un oraş bacovian irecuperabil, insa perceput astfel numai odata cu trauma, cu multe străzi constând în poezie, simţire pură, nişte locuri parcă proiectate plimbărilor simboliste. Deva nu e un oraş e o stare a sufletului, acea bucurie neînţeleasă a nucii când cade toamna în iarba deja rece ca degetele lungi încovoiate şi îngheţate de iele ce-ţi desfăşoară ultimul fir din suflet înainte să cazi imperceptibil în pământul în care spre deosebire şi asemeni oamenilor, nuca va muri şi va învia în lumea altor frunze imperiale şi fructe zdrelite, a altor oameni. Deva anului 1996 era acel oraş de provincie care e mulţumit în a fi în rândul altor oraşe de provincie din Ardeal şi de unde or mai fi. Unul din puţinele oraşe exemplare în judeţul său distrus de industrie, cu acea cetate dinamitată de revoluţionarii secolului XIX aflată pe vulcanul ce veghează Deva ca un baci uriaş cu o cunună de pietre pe cap, cu parcul acela la picioare în care parcă era un loc pentru oricine, cu castelul lui Matias Corvin încă păstrându-şi tainele, cu cele două muzee, cu lapidariul şi expoziţia de vipere vii ţinute în terarii cu pietre şi nisip la uşa de intrare a Muzeului de Ştiinţe Naturale, făcându-ne pe fiecare să ne adresăm noi înşine în taină în toate solilocviile noastre dacă nu bate în noi o inimă de Cleopatră. Tot în parc se poate vedea adevărata statuie a lui Decebal, cea veche, fiindcă cea ecvestră din piaţă ar fi fost la fel de reuşită dacă l-ar fi urcat pe Decebal pe un motor chopper Harley Davidson. Deasemenea casa lui Dr. Petru Groza de la intrarea în parc spune oricui are o inimă să înţeleagă că primul călău al Mamei România a fost un om cu gust. Lângă parc începeau străzi pe care aproape că nu trecea nici o maşină, colindate doar de frunzele rostogolite în praf de vânt precum cuţitele de maşină de tocat aruncate de copii una peste alta, prin uliţele galbene răvăşite de paşii de luzăr ai elevilor însinguraţi. Iar noaptea era un oraş constructivist şi vangoghian cu spiralele vegetale ale luminii electrice decompusă de prismele mate ale ochilor vagabonzilor alcoolici bătuţi printre blocuri de gardienii publici, izvorând pictural din felinarele bombate, alungite şi albe ca abdomenele de furnici matcă palpitând în pământ, aducând iluminări, revelaţii şi teologii artificiale drogaţilor ce se târau din puburi spre casă după ora trei dimineaţa. Străzile acestea erau nişte concerte complementare pentru vânt, galben şi roşu, iar iarna îţi transformau ochii în vitralii dacă ai şapteşpe ani, iubeşti şi ţi-s buzele degerate în timp ce umbli pe drum ca Eminescu singur prin noapte. Dinspre parc pornesc înspre oraş trei străzi paralele, fiecare diferită de cealaltă. Într-o parte bulevardul ce trece pe lângă biserica zugrăvită de Ion Vlasiu în perioada interbelică, strada liceului în mijloc şi străduţa ce duce înspre Şcoala Normală, liceul pedagogic în faţa căruia se află multicolora biserică reformată în cealaltă. Bulevardul larg datează doar din istoria demolărilor şi extinderilor comuniste, iar străduţa ce duce din partea aceasta înspre liceul pedagogic e aproape abia o uliţă de Frampol, însă strada Decebalului e o veche şosea de oraş transilvan, unguresc şi mai ales românesc totodată, cu imobile alungite tip vagon, cu etaj, la parterul cărora dintotdeauna au fost prăvălii şi

birturi, iar la unele săli de la etaj ateliere de lăcătuşerie sau case de amanet până în ziua de astăzi. Unul din capetele străzii era barată cu drugi verticali de fier înnegrit de timp, lucru care făcea strada şi mai puţin circulată, trecând pe ea doar câte un camion ce aproviziona alimentara de vizavi ori câte o Dacie albă sau roşie cu nişte părinţi ce voiau să-şi înscrie copiii la cea mai prestigioasă şcoală din judeţ. În septembrie 1996 liceul Decebal, locul în care ani de zile ca elev avea să se simtă ridicol asemeni unui om bătut, era clădire chihlimbarie întunecată, cu un etaj la stradă şi două în curtea cu terenurile de sport şi cu multe ferestre ca o mănăstire ungurească. Avea un gard vechi de fier răsucit şi forjat care, cel din faţa intrării profesorilor avea să dispară mai apoi, în spatele căruia pierduţi în vânt stăteau spartele coloane corintice a doi castani de dinainte de 1918, echinoxul modernităţii. Clădirea liceului avea forma unui avion prăbuşit, fără carlingă si cu aripile frante, de la jocul avioanele, cu zidurile acoperite din toate părţile de ferestre ca de nişte nenumăraţi ochi, de parcă cu toţi cei o sută de ochi ai săi liceul nu era decât cadavrul gigantului învins de zei neînduraţi. În interior Decebalul era un labirint, iar sufleteşte era Caruso al lui Julio Iglesias. În acea primă noapte fără să-şi dea bine seama ce face, Mihai se trezi şi coborî în pijamaua lui albastră treptele largi de pe casa scării internatului şi ieşi în întuneric, în curte. În spatele său internatul luminat pâlpâia, liniştit ca o colibă ţigănească după ora trei dimineaţa, iar înainte liceul negru oglindea Luna în cele treizeci de ferestre ale zidului său de apus. Stătu acolo mut ca un înger mult după ce după un timp totul se umbri încet cufundându-se în binefăcătoare beznă.

Cerul era negru. Trecură ceasuri de tăcere în care Zbocotit Mihai nu se mişcă şi nu spuse nimic precum Ovidiu pe când se gândea să-şi ia viaţa din piept, când văzu că în partea cealaltă, pe una din băncile de sub castani, lângă apă era cineva. O fată cu faţa de Lună şi îmbrăcată în indigo privindu-şi reflexia în apă şi cântând îngânat: - Încet-încet te vrăjesc, băiete, în descântec, aici în cerul ce-i un joc copilăresc cu mărgele de sticlă, încet, încet te vrăjesc, am putere să-ţi dau iubire şi am putere să ţi-o iau iarăşi, iară să ţi-o iau şi iară să ţi-o dau, încet, încet, băiete, încet; fii tu nebunul pe care-l iubeşte toată lumea, ca părintele tău Francisc, încet, încet, băiete, încet, încet te iubesc. Tu ai spus, Mă-ntrebi de iubire pământeană zeiţă? Plin de bişniţari priveşte în târg îngheţatul templu Toţi iubind pentru bani, iar de ai inimă Să nu plângi spun zeii, plângi spune D-zeu.

Tu nu ştii că iubirea e acea petală plăpândă Aripa fluturelui cel mai frumos dintre flori Ce de vrei s-o săruţi cenuşă se face? Să n-o săruţi spun zeii, sărut-o spune D-zeu. În lumea aceasta orice are un înţeles, un lucru la care Anselm nu sa gândit. În chipul fetei erau toate nemângâiatele mări pythiace, erau toate oraşele oamenilor fără chipuri, era acea tăcere dincolo de care nu e mai află decât iubirea şi o altă tăcere, erau asfinţiturile toate şi era fiecare răsărit, era noaptea, muza iubirii, dar mai ales în chipul Lunii erau scrise toate amurgurile timpurii, toate neumblatele drumeaguri călcate doar de vântul ale cărui sandale culcă ierburile verzi-galbene la pământ, aplecându-le; şi erau toate câmpurile noastre împărăteşti, trăsăturile din al ei chip era oglinda magică în care e

reflectau toate fetele care sunt pe erau pe pământ şi care iubeau sau nu vor iubi vreodată; iar cântecul, descântecul – şi mai mult – privirea, tăcerea, iubirea şi zâmbetul ei erau doar armele cumplite ale frumuseţii ei îngenunchind muritori, prinţi, ericiclaptoni deopotrivă, aşişderea, pe când ineplicabil vântul începuse să bată făcând să sune frunzele de aur oglindite în apă în acorduri şi septime. Era tânără ca orice femeie şi bătrână în acelaşi timp, bătrână precum iubirea. Fata coborâse pe treptele ei de raze ca la Livadia odată să-şi privească chipul în apă şi, cine ştie, poate să fure câte un băietan cu ochii ei nepătrunşi de femeie.

Buzele îi ardeau ca jarul albastru pe când o ţinea zgriubulită în braţe fiindcă oamenii spun că orice băiat care trebuie să moară trebuie întâi să sărute Luna, cea care acum nu mai voia să-l lase să plece, dacă ce spun profeţii e adevărat şi iubirea poate vindeca moartea. Decebalul era un loc străin, străin de tot ce întâlnise vreodată în lumea sa, o instituţie care avea să se dovedească un loc vulgar şi ignorant ca o biserică dickensiană, unde la ora de engleză învăţau printre altele ce răi şi nebuni sunt irlandezii din IRA cu bieţii englezi din Irlanda de Nord, o aglomeraţie coraliferă de coridoare şi încăperi kafkiene ostilă sufletului cald, curat de la ţară, un loc al înstrăinării şi al nefrăţiei, cu toate acestea trecând prin el în aceeaşi perioadă, un suflet de mare artist, venit disciplinar de la Bucureşti da tatăl său, Truică, elev la liceul de arte plastice, încă de atunci şef de reviste de artă şi liderul colegilor săi de clasă deveni care îl numeau cu simpatie Ţuică, parcă mereu scoţând o maşină de scris din dulapurile de fier de pe coridor, un geniu poate, dar care nu şi-a făcut prieteni în internat decât colegii lui artişti şi a stat prea puţin acolo. Liceul era o lume a proletariatului în guler alb al viitorului, iar el venise de la ţară dintr-un loc unde chiar atunci câmpurile de porumb recoltat erau galbene ca veşmintele arhiepiscopilor cum nici van Gogh n-a visat vreodată şi nici Pissaro nu le-a putut fotografia. Liceul fusese deschis in 1871, iar internatul în jurul anului 1920, ca o contiuare de către proaspătul unit dodoloţ stat român a eforturilor pedagogice din fosta şi glorioasa Austro-Ungarie. În spatele liceului ce la stradă avea un etaj iar în curte două, se aflau un teren de volei aproape mereu fără plasă, unul de baschet, unul de fotbal, pe asfalt nu iarbă, cu asfaltul plin de crăpături şi brăzdat de neneumărate mici adâncituri asemeni petelor de vărsat, şi încă unul de baschet, - cu sala de sport într-o parte şi nişte săli de clasă şi bătucitele mese de ping-pong în cealaltă – după care se înălţa expresionist precum Titanicul scufundându-se în noapte, clădirea internatului, veche, cu clopotul ei ruginit de templu calvin care nu mai suna poate de cinci decenii şi cele două etaje pustii, un loc în care în era aceea modernă, nu fusese mântuit nici un om, dimpotrivă. Înăuntru, la parter, era o cantină care funcţiona intermitent, nişte săli de clasă la etajul întâi pe care deţinuţii adolescenţi le numeau ‚sălile de meditaţii’, şi cele aproape douăzeci de camere de internat şcolar de la etajul al doilea. Mai sus era, podul, un loc misterios în care se păstra avutul de vechituri al instituţiei şi în care rătăcea poate doar bufniţa învăţăturii. În multe privinţe o închisoare, ca orice loc nenorocit, era un loc senin asemeni unei camere de gazare, locuit de

elevii interni mereu flămânzi ai epocii romîneşti de tranziţie, călăuziţi de un pedagog alcoolic, un bătrân chelbos cu sufletul îmbibat în fiecare zi de vodcă românească şi cu pete roşii pe chipul mereu ras suspect de bine, proprovăduind în fiecare zi prin camerele pe care le vizita şi pe coridoarele internatului că nu degeaba a fost secretar cu propaganda şi a făcut şeptişpe ani de şcoală. Pe palierul internatului camere mari de altădată fuseseră împărţite cu ziduri subţiri în câte trei sau două camere mai mici, cu câte patru sau cinci paturi de fier, cu tavanul şi ferestrele înalte, cu nişte pereţi văruiţi şi goi pe care de peste cinci decenii nu se mai aflase nici o icoană ori crucifix cu un torturat şi indestructibil Crist de fier. Dulapurile de tablă groasă se aflau aliniate pe coridorul lung ca un tunel din Malmaison, cu ferestre aproape Art Nouveau, contemporane oricum, coridor spre care ducea scara monumentală pe care ar fi putut urca alăturate două plutonuri în ţinută de paradă, la ale cărei două mezaninuri se aflau oxidatul clopot mut de bronz, şi două ferestre gigantice care fiecare ar fi putut oglindi un întreg vitraliu de catedrală, puse vertical una peste cealaltă precum monoliţii din Stonehenge, de la care se putea vedea întreaga curte a şcolii acoperită cu asfalt cenuşiu, zgrunţuros, tocit şi ros de ploi şi într-un gri de pictor neoplastic, cu uşoare gropi în locurile în care nu se repsctase compoziţia, până la peretele rupt parcă din Escorial al clădirii liceului, cu ferestre lichide reflectate în bălţile încremenite sub cerul uneori răzbunat din septembrie, cu vechile bănci sub castanii înţelepţi ca pietrele, cu frunzele înstelate şi zbicite, cu plopii gigantici pe jumătate uscaţi cu trunchiuri groase ca statuile lui Buddha, acoperite de un neînţeles arabesc de rune şi ignorate răbojuri lângă sala de sport care trebuie că fusese la origine o capelă franciscană foarte mare, după care decenii de-a rândul fusese locul pentru fumat, Fumi-clubul tuturor luzărilor care au frecventat vreodată majestica instituţie lângă care în partea stângă se ridica oblic aproape năruit un zid cu iz de antichitate acoperit cu un grafitti incoprehensibil care parcă era acolo dintotdeauna şi va rămâne până vor rămâne ziduri pe pământ.

Instituţia aceasta este abatorul pinkfloydian la care neştiutoarea mamă a lui Mihai îşi aduse băiatul, un adolescent solid deja în vârstă de 14 ani, copil de profesoară de limba şi literatura română căruia însă nu prea îi plăcea să înveţe şi din toate liceele Devei nu reuşise să intre decât în deal în Micro 5 la Miner, venind la internatul liceului Decebal pentru că părinţii lui hotărâseră că e mai bine să stea între tineri inteligenţi de la şcoli bune, nu între viitori muncitori care nu ştiu ce e aceea o carte. Era o zi ploioasă de septembrie în care doamna profesoară din Haţeg îşi aduse băiatul cu sufletul încă copilăresc, crud cum se exprimase ea însăşi. Pedagogul încă nu era venit şi coborâră la primul mezanin privind curtea îmbibată în ploaie ca într-o soluţie de sodă ce curăţa ochii arzându-i. Mama spunea: -Vezi ce frumos e, Mihăiţă? Era o zi de septembrie udă şi întunecată precum vinerea mare. Înainte de ininteligibilul semestru de şcoală ce avea să urmeze, începuse deja durerea despărţirii. Mama lui trebuia să-l înscrie la pedagog şi apoi să se întoarcă acasă la Haţeg, iar el să rămână aici în locul acesta rece şi străin, printre tinerii aceştia inteligenţi. Lângă ei la mezanin

se oprise părintele unui alt elev, un electrician de televizoare şi casetofoane cu mutră de ţigan şi care se prezentă drept Fâcîu, iar băiatul lui care din stadiu embrionar tânjea să se facă medic avea să se dovedească drept veriga lipsă a evoluţionismului - alpinistul care cucerea Retezatul cum a cucerit Edmund Sir Hilary Djomolungma şi mergea cu mască medicală pe faţă în drumul spre şcoală - Mihai avea s-o ştie doar când o să moară că nu mai e nevoie să caute mai departe şi dacă ar mai putea, o găsise. Asta fusese. Un ajun de tortură sufletească de videoclip creştin de Al Bano şi Romina Power, în care asta şi cenuşă sub steagul negru al vieţii e tot ce a mai rămas. -Vezi ce frumos e, Mihăiţă? spusese Mama cu o expresie de Marie. Pedagogul îi întâmpină beat, cu un zâmbet galben şi pe chip cu o expresie atât turmentată cât şi destul de sobră, şi după ce îl scrise pe Mihai în registru şi îi făcu cunoştinţa, trecu la alt intern un băiat de clasa a şasea cu o cutie de vioară în mâini, iar mai încolo mama merse la tanti Stela de unde trebuia să plece la Haţeg, şi îi făcu cu mâna de la fereastra mezaninului de sub acoperişul ţuguiat al internatului. Rămase în camera goală, iar în camera vecină nu era decât un singur băiat, rusnac basarabean blond destul de solid pe care pedagogul îl strigă „Anton”, întrebându-l dacă a mai venit cineva din camera lui. Îşi luă săpunul, prosopul şi pasta de dinţi cu periuţa în pahar şi merse la spălător care era dincolo de dulapurile de fier de pe coridor. În timp ce se spăla pe faţă intră un băiat care părea mai mare care folosi chiuveta de la două chiuvete distanţă pe post de pişoar. În timpul acesta cineva de pe coridor strigă în zgomotul unor uşi de dulapuri metalice trântite: -Doctore, ai venit?! după care pe coridor se făcu iarăşi linişte. Mai târziu, Doctorul se dovedi a fi un băiat extrem de înalt de la liceul silvic de la seral, de pe clasa a treişpea care intrase la facultatea de arheologie şi stătea la polul opus al internatului şi care avea şi misiunea să vegheze să nu se producă între elevi nici un fel de fapte reprobabile în incinta internatului, care – totuşi – era aproape la fel de străin de lucrurile din internat ca şi pedagogul. Doctorul era cel care, deşi agnostic însă aflând că Mihai e creştin, avea să-i spună odată nişte noţiuni care pot fi rezumate în următoarele cuvinte, învăţându-l primele noţiuni dobândite de hermeneutică: -Stairway to Heaven. Comentariu. Cântecul Stairway to Heaven, considerat de unii cel mai bun cântec din istorie, constituie de fapt dezasamblarea a două mii de ani de muzică creştină cu toate ideile ce le conţin şi remontarea lor în paradigma Led Zeppelin deplânsă de Johnny Cash la bătrâneţe. Cântecul foloseşte o suită de simboluri, unele mai accesibile, altele mascate, ca să nu spun ocultate. Priul vers ne povesteşte de o anumită doamnă, un simbol al Bisericii, creat de apostolul Ioan în a doua sa epistolă, în formularea sa „aleasa doamnă”.

Din ce urmează mai departe putem observa că balada asta este un protest al tinereţii împotriva fariseismului, şi poate mai mult. Prima strofă ne spună că doamna e sigură – crede - că tot ce străluceşte este aur şi cumpără o scară către cer, adică Biserica îşi bazează mântuirea pe virtuţi neautentice. Strofa a doua este doar o artă poetică tehnică a poemului ledzeppelinian, de aceea nu ne vom ocupa acum de ea. Apoi povestitorul ne împărtăşeşte sentimentul ce-l are atunci

când priveşte pe spre vest – adică atunci când se gândeşte la moarte – vest, apus, moarte, duhul lui doreşte plecarea şi are viziuni cam sumbre. În strofa următoare e spus cum că e şoptit – aici un simbol cum mai multe înţelesuri, cum sunt multe în versurile cântecului, atât zvonurile între oameni, cât şi şoptitul „tainei” Bisericii, cât şi poate în primul rând „şoptitul” cuvântului de câtre Dumnezeu prin revelaţiile date – că „în curând” dacă toţi chemăm cântecul atunci cimpoierul ne va duce spre raţiune. Aici artiştii au folosit cuvinte omofone pentru a-şi oculta unele simboluri; „soon if we all call the tune”, cântat sună exact cum ar suna şi „soon if we all call the Jew”; apoi al doilea: „then the piper will lead us to reason” sună ca şi „then the Bible will lead us to reason”. Iar „reason” a fost folosit probabil atât pentru sensul de raţiune, câ şi pentru sinonimul polisemantic „judgement” – tradus prin cuvântul românesc polisemantic „judecată” care ne duce la alt simbol. Totul lalolaltă: Şi e revelat că în curând dacă toţi îl chemăm pe Evreu (Hristos) atunci Biblia ne va conduce spre raţiune şi judecată. Trebuie amintit că acel „curând” a fost rostit de Hristos la sfârşitul Bibliei. Apoi următoarele două versuri au un înţeles foarte uşor de descifrat, promisiunile Bisericii. „O nouă zi (o nouă viaţă) va răsări pentru cei ce stau mult (eternitate) şi pădurile vor răsuna de râsete (mântuire). În strofa următoare cântăreţul repetă cuvintele Bisericii, cum că dacă îţi e o agitaţie (hormoni) între boscheţii tăi (tinereţea) să nu te îngrijorezi, e doar o curăţenie de primăvară pentru regina lunii mai (mersul naturii). Da sunt două cărări pe care poţi să mergi, dar în timp mai îndelungat este încă vreme să schimbi drumul pe care mergi. În strofa aceasta ca şi în prima se poate observa protestul împotriva fariseismului creştin şi corupt. Povestitorul îi răspunde spunându-i că îi zumzăie capul şi nu îi va trece, iar cimpoierul o cheamă să i se alăture – cimpoier – piper, omofon cu Bible, - prozelitismul, misionarismul şi femomenul convertirii care apare în biserică - spunând apoi: „Dear lady, can you hear the wind blow, and did you know Your stairway lies on the whispering wind.” – acel „Times are changing for worse” al lui Don Tomassino. Iar la sfârşit, ultima strofă, strofa rock, deasemenea şi cea mai lungă şi care deasemenea este şi cel mai evident blasfemiatoare. Ei se rostogolesc pe drum, ca duhurile ori ca rockerii într-un autobuz de turneu de milioane de bancnote, şi cum zice mai departe cu umbrele lor mai înalte decât sufletul – un simbol întunecat -, pe drum întâlnesc o doamnă pe care ei toţi o cunosc, - în sensul că e frecvent întâlnită, apoi alt sens, de vază şi apoi un al treilea sens din care reiese că doamna pe care toţi o „cunosc” e o târfă, vers care înfăţişează subiectiv decăderea Bisericii. Versul patru: doamna străluceşte lumină albă (sfinţenia Bisericii) şi vrea să prefacă totul în aur (marea trimitere). Şi, - cuvintele doamnei iar - dacă asculţi îndeajuns de tare (sau de mult, adică nu în a auzi un sunet ci a împlini o poruncă): „the tune will come to you at last”, care cântat sună exact ca „the Jew will come to you at last” , the Jew cum am mai spus, adică Isus. „Când totul e una şi una e totul Să fii o piatră şi să nu te rostogoleşti.” Adică să fii o piatră în templul spiritual al creştinismului şi să nu te mai clintească nimic de acolo. Dar pe de altă parte

ultimul vers mai are un sens: „Să fii o piatră şi să nu te rostogoleşti”, să nu te rostogoleşti mai poate însemna să nu faci sex, iar aceasta este tragedia ledzeppeliniană din care a germinat acest cântec. Apoi ultimul vers al cântecului, repetat din prima strofă, „And she’s buying a stairway to heaven”, însemnând că Biserica încearcă să cumpere mântuirea prin nişte virtuţi găunoase, printre care şi abstinenţele pe care le profesează. Când se întoarse în cameră colegii, doi băieţi de clasa a zecea, fraţi gemeni, foarte de treaba, adevarati colegi, din Uricani, îşi desfăceau bagajele. Ei în timp ce vorbeau îi spuseseră că e preferabil să spună celor ce-l vor întreba pe coridor că e pe clasa a unşpea, fiindcă oricum pare mai mare, şi astfel va fi lăsat în pace de luzări. Mihai oricum părea mai mare, cum se apucase de haltere chiar în anul acela. Însă era doar un copil sufleteşte care la acea vârstă descoperise o singură idee: nonviolenţa creştină, care avea să-i atârne de gât până la moartea timpurie ca o cruciuliţă făcută din verigheta bunicii moarte de douăzeci şi trei de ani. Fusese repartizat în camera 2, împreună cu cei doi uricăneni şi încă un elev care nu venise încă. Îşi desfăcu bagajele şi îşi puse haltera artizanală de patruzeci de kilograme făcută din două reductoare zimţate de utilaj de pe Râu Mare puse pe o bară de fier şi cele trei gantere sub pat, împreună cu un cufăr militar, de lemn lăcuit plin pe mai mult de jumătate de caiete neîncepute, completate cu numele de elev şi cu denumirea fiecărei materii, în clasa a IX-a G. Era şapte şi gemenii spuseseră că vor să meargă la cenaclul Flacăra ce se ţinea în mica piaţă unde fusese vechea statuie monumentală a lui Petru Groza. Îl întrebară dacă vrea să vină şi pe când plecau, se opriră şi în camera vecină „până la Anton”. Anton venea şi stătea la internat toată vremea, pleca la Tiraspol sau Chişinău de unde era doar de Crăciun sau în vacanţe. Cum colegii lui nu veniseră şi oricum nu avea ce face, plecară clandestin toţi patru atenţi să nu-i vadă Gogu. Săriră o vechitură de gard din faţa gheretei de plăcinte din stânga liceului şi iată-i la ora şapte şi jumătate seara pe stradă în oraş. Cenaclul fu o variantă metal a fostelor concerte folk din anii 80 cu un Adrian Păunescu profetic, păros şi burtos, şi Anton îi spuse lui Mihai că nu-i fain şi că vrea să plece. Îi lăsară pe cei doi gemeni cântând Andrii Popa în chei electrice, şi dădură o tură de centru. Pentru un băiat abia venit dintr-un târg comunist ca Haţegul, meschinele lumini ale Devei i se păreau o scenografie metropolitană. Anton părea un băiat inteligent şi foarte de treabă şi tot dând ture îi spuse că mai stă cu doi decebalişti şi cu încă un băiat, de care nu le plăcea, un şmecher, unul Torogoată de la liceul de muzică care nu învăţa nimic şi avea un cercel în burtă. Anton spuse că ceilalţi doi colegi sunt nişte băieţi deştepţi şi de familie bună, nu ca ceilalţi din internat şi până la urmă se înţeleseseră că Mihai poate să se mute din camera 2 în camera 3 iar pentru asta balaiul basarabean îl sfătui să cumpere ziua următoare o sticlă de vodcă de Arad pe care să i-o ducă pedagogului rugându-l să-l mute. Mai dădură ture de Deva şi văzând nişte lasere pe cer merseră prin oraş să le găsească sursa până când ajunseră la poarta vechii discoteci Max de lângă Sala Sporturilor deasupra porţii căreia era fixat proiectorul care arunca linii luminoase pe cerul Devei în acea seară de duminică.

Era frumos, chipul demonului care însufleţeşte lumea era încă ascuns în noapte, iar lumea era încă asemeni unui poem din cartea Suntem primăvara ţării. Era târziu deja şi pe stradă mai treceau aproape doar maşini. Găsiră deschis la o alimentară şi Mihai cumpără o sticlă de vodcă uleioasă, unsuroasă şi greţoasă pentru pedagog. Nu mai aveau ce să facă, văzuseră toată Deva, aşa că se reîntoarseră înspre piaţa cenaclului unde şi acolo nu mai era nimeni, decât un câine care-şi făcuse culcuş chiar în floarea străină cu frunze gigantice de pe locul statuii proletariatului. Mergeau pe strada barată pentru maşini unde avea să se facă barul luxos de pe colţ în care avea să doarmă un poet beat odată, trezit doar dimineaţa când o fată veni să pornească televizorul şi să spele pe jos precum carmelitele, când ajunseră la liceu săriră gardul încârligat, şi merseră pe aleea dintre liceu şi zidul preistoric mai devreme menţionat al casei vecine, apoi prin curtea liceului întunecată ca un câmp lângă o autostradă, şi apoi intrară precauţi în internat pe coridoarele sale pustii ca de închisoare sau mănăstire.

Cum în camera 3 nu venise nimeni şi era loc se înţeleseseră ca Mihai să doarmă acolo şi apoi să-l roage pe Gogu să îl mute. Într-o oră deveniseră cei mai buni prieteni, încă unul din lungul lui şir de prieteni opaci, sfinţi sau hippie, în mâinile cărora îşi simţea sufletul ţinut ca între nişte labe mari de animal straniu, iar Mihai era încântat că se împrietenise cu un basarabean, cu cineva dintr-o altă ţară. Era grozav, de-abia venise şi deja îşi făcuse prieteni. După ce mâncară vinete cu ceapă făcute de mama lui, adormi cu gândul că o să fie minunat la internat, iar liceul trebuia să fie plin de gagici. O visă pe Thalia, neauzind cucuvelele deznădăjduite care, orbecăind, dădeau târcoale ferestrelor. Afară în noapte era doar cerul, tăcut şi nepătruns. Şi mai presus de orice, un dor de cea singura căreia îi păsa de el, dorul scânteii după lumina care este ea însăşi. În somnul său fără să ştie ce face plânse până camera se umplu de lacrimi ca un acvariu, iar el, Anton şi Gogu care dormise noaptea aceea acolo, se învârteau prin cameră, prin apă, în somn fără şă ştie ca nişte personaje de tablou de Marc Chagall, ori ca nişte pisici de mare întorcându-se cu burta lipită de pereţi şi tavan, iar dimineaţa curtea şcolii era presăratul de lumini lac de lacrimi din vis aici limpede cu apa liniştită aici zbicit de vânt, precum tăurile de gheţari topiţi de acasă din Retezat prin apă până la glezne mergeau elevii de gimnaziu gălăgioşi ca nişte vrăbii făcute ciuciulete de potop, băltoniul mare cât curtea cu apa unduindu-şi marginile ca un veşmânt din marmură mototolită de vânt. -> 11 aprilie 2016 la 22:15 UTC+03 SEX SEX SEX NEÎNȚELES Felix Rian-Constantinescu 1981-2016 DIALECTICA SEXUALĂ A LUI FELIX SUPERMANN 2016 1 Maternitate sadică Întreaga viață a lui Felix Supermann a stat sub semnul sexului, încă de când era tânăr, încă de când era copil, băiețel, embrion. Dacă nu era pacient n-ar fi vorbit despre asta, dar cum meseria pacientului este să-și spună probleme încerca să spună. Că fusese bătut și abuzat încă după concepție de către tatăl său.

Că înainte de naștere la maternitate a avut drept moașă o asistentă obsedată alcoolică lesbiană care îi pipăia mama în travaliu. După ce s-a născut a fost luat

sub oblăduirea maternității două sau trei săptămâni. acolo asistenta l-a abuzat și torturat pe domnul Supermann care atunci era făt pentru vina normalității mamei sale. Nu știa exact ce îi făcuse cu mici excepții, primele lui amintiri, dar uneori avea viziuni ca și cum ar fi stat lângă un șarpe uriaș, monstruos și lipicios.

Coșmarurile lui repetitive din copilărie se petreceau la maternitate, însă el credea că au loc undeva între cer și pământ, stele și iad, în spațiul dintre filele cărții vieții, acolo unde proorociile sunt țesute. Și toată copilăria și viața a crezut că avea să moară martirizat. Amintindu-și unul dintre vise putea să reconstruiască poate prima sa zi pe pământ ca om. Niște oameni se uitau la el, și îl drăgălășeau și cineva spusese: -Arată ca Isus! Și îi arătau dealurile verzi din jurul maternității și înțelegea că sunt ca un amfiteatru. Și apoi în jurul lui se făcea gol și el era gol și deodată apăreau niște oameni care se strângeau în jurul lui și se uitau la el și o femeie spunea pe același ton dar cu o răutate malefică: -Arată ca Isus!! Și îl strângea în scutece ca într-o togă romană și apoi îi strângea pieptul ca într-o cămașă de forță poate sufocându-l dar asta nu-și amintea. Apoi îi râdea în nas și toată viața avea să-și amintească râsul, răutatea și buzele drogate ale femeii aceleia, monstrul de la maternitatea din Hațeg din martie 1982. Și se trezea sub brațul mamei. -A fost halima la maternitate, spunea îngerul. Prin 1985, mama sa rămase iar însărcinată și avortă, de ce doar Allah poate ști toate cele o sută de motive, motiv pentru care avea să moară înainte de vreme în același spital, după 26 de ani, la reanimare. -Celălalt vis, ambele visate până la vârsta de cinci ani iar și iar, era cu o casă în care intram, spunea, care acum văd că de fapt era creșa, actuala Judecătorie din Hațeg, unde cineva la intrare îi spunea că trebuie să-i spună ceva, și îl întorcea și răsucea pe toate părțile cumva ca în niște haine.

Oricare ar fi fost tema, cert e că avea piciorul drept și rădăcina penisului mutilate, piciorul ținându-și-l perpendicular cu celălalt și în urâtul său penis neavând stabilitate. Cine poate să judece însă toate? Ar trebui să fie oameni mulți pe pământ, atâția încât să nu mai aibă sfârșit. Am primit educația sexuală la maternitate și am continuat-o la creșă, spunea. Epilog Ehei, dragii Moșului, au fost multe ale peripeții în viața supereroului care ar putea alcătui un bestseller de 600 de pagini și poate va fi scris cândva cu apă pe apă într-o altă viață. În schimb mă mulțumesc cu această povestioară pe care cred oamenii o vor citi cu tot atât nesaț cum citesc Verdictul. Complexul român Doar banii mai contează.

România nu e o țară în care să trăiești. Nimic făcut în România nu e de calitate.

Artiștii români și oamenii de știință sunt ori niște nulități ori de calitatea a doua.

De ce să citești Rebreanu din biblioteca mamei când poți să citești Coelho, împrumutat ori pentru o grămadă de bani? În România și metaliștii sunt nasoi pentru metaliste față de metaliștii străini. Nu avem muzică. Nu avem literatură.

Nu avem cultură. Nu avem istorie. Creatorii sunt niște chinuiți. Tot ce fac țiganii este rău. Tot ce fac statele care au bani sau sunt măcar puternice e acceptabil.

Muzica română de orice categorie e nașpa. De altfel suntem un popor nașpa. Cel mai bine e să pleci dincolo de Linie și să te deznaționalizezi complet la a treia generație, uitând că mama ta a fost vreodată româncă. Chiar și românii care au

fost "cunoscuți" în lume au fost primiți în adevărata cultură doar pentru că au plecat din balta României. Oh, de ne-am fi născut în America, ori măcar în RFG! Nici măcar nu știm cine suntem. Pedofilie și vitralii Motto: "Be nice to strangers, cause sometimes you're a stranger too." We're No Angels, 1989 I Giton Giton, cum ai trăit când te-ai făcut mare? Cum ai reușit? Ai copilărit la bloc la marginea ghetoului, o copilărie frumoasă, dar privește adevărul în față, psihic ai fost un Huck Finn. Cum a fost în ziua aceea? Erai cu prietenul tău pe aleea cu cuburi din spatele blocului și a trecut ea, doamna Freud. Era îmbrăcată în negru și bătrână. Noi stăteam pe aleea pietruită și o priveam. Søren mi-a șoptit că e nebună. Doamna Freud a zâmbit și s-a oprit. Privindu-ne, ne-a spus ceva, nu știu ce. Søren mi-a spus încet: -Hai să fugim. Eu nu am fugit. Prietenul meu s-a oprit mai încolo. Bătrâna mi-a spus cu o tandrețe ciudată și duritate, severitate, apropiindu-și gura de a mea, de fața mea: -Dă-mi o pupă. Mirosea înțepător, a rom aveam să aflu mai târziu. Am stat fără să fac nimic, tulburat, cu o frică stranie. După un timp, biata femeie privi înainte și își urmă drumul mergând ca Terminator unu. A mai convertit un psihic. Pentru mâine, lectură obligatorie a povestirii O zi minunată pentru peștii-banană, de J. D. Salinger, cu impresii de lectură notate în jurnal. Atenție să nu vă pierdeți mințile! Succes. Comentariu.

Voiam să merg să văd lumea, dar văd că nu am de ce pentru că totul s-a petrecut aici, aici este scena vieții mele. Dar ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat, Giton?

Te întreb așa cum l-a întrebat Kramer pe Frank Costanza despre Coreea. Am fost abuzat. Creierul mi-e mucegăit, inert, pe jumătate putred, ca o carie fetidă ori o scoică moartă, iar în el am o perlă uriașă, grunțuroasă, grea, chinuindu-mă ca ochiul de bufniță al unei Erinii. Odată corupt, am căutat cu toată mintea parcă să corup chiar la vârsta aceea de copil și am corupt. Chiar și un copil poate să fie un monstru. Creierul meu, Lotte. Creierul. Creierul meu își amintește ceva ce a uitat. Am primit în copilărie programarea unei educații pe care mama nu a dorito pentru mine. Sunt Un monstru. Un psihopat. Am gânduri incontrolabile îngrozitoare. Ăsta și nu eșecul în dragoste este motivul sinuciderilor mele. E îngrozitor când te sinucizi și mori măcar puțin de fiecare dată, ca în sex. Ai un sentiment de regret, de sfârșit, fie că ești credincios sau nu ești torturat de credință, și nu mai vezi decât negru. Aceasta e povestea mea, nu sunt un zeu care visează oameni. Faptul că am menționat Coreea, înseamnă că sunt o victimă, un ucis. -Spune-mi, Lotte, mă iubești și așa faustic? Blestemat? Ca Oedip simțeam impulsul de a-mi înțepa ochii cu ace, dovada că psihologul Freud știa ce spune.

Acum dorm și îmi simt creierul dospind, măduva spinării mi se îngroașă ca o viperă cu corn grasă, pântecoasă. Simt trecutul cu mine ca un butuc fixat de gât precum un guler cervantin. Acum nu mai am obsesia sinuciderii. Dar nu știu ce ma în loc. Riscul? Doamna Freud, bestie cu mii de nume și capete cu boturi mirosind a rom, m-a omorât ca pe un melc. Scriu, în patul mamei, lucruri pe care nu le pot citi cu voce tare în locul în care le-am scris. -> 11 aprilie 2016 la 22:10 UTC+03 11 aprilie 2016 la 22:02 UTC+03

19. Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. 20. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. 21. Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. 22. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut. - Evanghelia după Luca.

11 aprilie 2016 la 21:59 UTC+03 Now fuck off până nu mă supăr.

11 aprilie 2016 la 21:46 UTC+03 Campania de primăvară. Scoateți-vă bocancii din șoric de porc. La război, aveți horilcă, țuică și pălincă. Tutun primiți. Încă un cap retezat de munte crud. Ați pus să mă mânce pe mine cățeaua acum câțiva ani, o să vă mânce și pe voi karma pe toți. Tot ce vă spun eu se va împlini după cum s-a împlinit și până acum. Veți muri, ca fanarioții, amintiți cu dispreț.

11 aprilie 2016 la 21:34 UTC+03 Oare Hegel a fost un filozof sau un simplu profesor? M-am uitat prin-ntr-o carte de-a lui acum și am constatat că nu e o carte de fiozofie ci o carte de discursuri, iar discursurile sunt opusul filosofiei. Astfel Hegel devine un simplu predicator pietist. Poate că adevăratul filozof al Romantismului german e sărmanul Scardanelli.

11 aprilie 2016 la 21:26 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

11 aprilie 2016 la 21:19 UTC+03 Filozofie sau cărți pentru copii? This is the question. Which is wiser? Maybe they are reflecting each other.

11 aprilie 2016 la 21:15 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=3A34Qtr3m0w&nohtml5=False 11 aprilie 2016 la 21:00 UTC+03 În Grecia Antică erau niște cioburi de scoici. Grecii scriau numele cuiva pe acea valvă de scoică, îl zgâriau cu ceva ascuțit, și acea persoană era ostracizată pentru că cioburile se numeau ostrakon și oricine ar fi fost trebuia să plece. Așa a apărut votul. Era un fel de Luger Parabellum, într-adevăr. Plutocrația se teme de popor doar din patru în patru ani și îl omoară cu bere și alte metale.

11 aprilie 2016 la 20:39 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=QnVkI1QV7hg&ebc=ANyPxKqG0j31A9FA1lvWTKlRdRjggPrcwtdeinq4PE GMimB8jzh2uCSJ6ZaCTkdi0gdCNWRMXZ1qAIn56v8gQZIApgoFfGcvg&nohtml5=False Sandra, best voice of the 80s.

11 aprilie 2016 la 20:38 UTC+03 I am beyond, but what I can tell you do not support any kind of mobsters and their phoney clients. And vote, this is Democracy. I do not vote, because i am God, but you should, and vote for Ștefan cel Mare. Okay? Whoever he is.

Actually since 23 August 1944 the Romanian people has almost only embarassed himself. The vote is God s gun. Mafioții politici dacă nu reușesc să vă mai mintă frumos o să trebuiască să-și facă carteluri și să fure la drumu mare.

O să-i susțineți și atunci? Boborule! Am văzut mulți tribuni autentici la inimă descalificați la inimă. Facem o foaie pentru minte inimă și literatură sau ne întoarcem la bancnotele cu Bălcescu pe care personal nu am avut-o niciodată?

11 aprilie 2016 la 20:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=TDOf41Xwrc4&nohtml5=False I like theatre, and dancing and playing the piano. God forgive me, that the way I was brought up. It was silly to look in each other for qualities we never had.

11 aprilie 2016 la 20:27 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8-XzvpLseeA&hd=1 11 aprilie 2016 la 20:26 UTC+03 Drumul din câmp E un drum în câmp unde vin turmele de stele la amiază Rotindu-se în jurul nucului Dumnezeu și pietrele cântă.

11 aprilie 2016 la 18:40 UTC+03 Până în ziua de azi întreaga literatură începând cu Balzac a fost viciată de realism. Și nu atât Balzac sau curentul realist în sine ci așa numita literatură de după. Totul trebuia să fie realist. Trebuie să scriem mai mult decât să oglindim zgârcenia și butoaiele lui moș Grandet. Și nu există rețete.

11 aprilie 2016 la 18:19 UTC+03 Today is history. I have made my best book so far. It is already sent to the publisher and I wait an answer. The book name, of 73 A4 pages, is SEX SEX SEX NEÎNȚELES. And it is a book of stories, from Supermann, to Vitralii, to Complex, 7 and 3. Yea. A new literary century has begun.

11 aprilie 2016 la 17:41 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=_dhuRGe8HO0&nohtml5=False 11 aprilie 2016 la 17:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=FTJ6RrQoOxU&ebc=ANyPxKptNLcB1qgzAqqElNX9ei8Pk4qiINDuNFUW BINuV9rAseD6VgUaG6yvOAMnYmVjGKOW6YtlAu32nQA3V3YaxbCEEO qmPA&nohtml5=False 11 aprilie 2016 la 17:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=L3SFuURpWr8&hd=1 11 aprilie 2016 la 17:17 UTC+03 Dumnezeu nu vrea să renunțe nici la dolarul de argint Liberty nici la copeica cu globul pământesc Congresul 1966 apărută în 1975 sau 1977. Le-a cumpărat cu bani grei.

11 aprilie 2016 la 17:16 UTC+03 11 aprilie 2016 la 17:14 UTC+03 E o stâncă ce de veacuri stă în valuri ca un far 11 aprilie 2016 la 07:49 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=tMpGdG27K9o&nohtml5=False

11 aprilie 2016 la 06:53 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5_4U1flxR38&nohtml5=False Poezie a la Cr[ciun. ceea ce v[ doresc ;i dumneavoastr[.

11 aprilie 2016 la 06:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=drGGNVViC5Q&nohtml5=False The French play French in everything we do.

11 aprilie 2016 la 06:43 UTC+03 Secolul nebuniei Totuși florilor - Dimineață de '90.

11 aprilie 2016 la 06:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=vv066NyKq9k&hd=1 11 aprilie 2016 la 05:48 UTC+03 https://vimeo.com/31895355 Don t be stupid, whoever you are.

11 aprilie 2016 la 04:08 UTC+03 Să mă-ngropi, soro!

11 aprilie 2016 la 03:41 UTC+03 Mă, că Dumnezău o făcut o fată tare bună, frumoasă și mintoasă. Asta era demult. Și o măritat-o cu unu, un om năcăjât și erau fericiți. Și privighetoarea le cânta ca Anton Pann. Da vezi că nu știu cum să întâmplă ca fata îl trimise din sat după pâine. Azi așa, mâine așa, Trece iarna, trece anul, biet sărăcan numa iel cu sufletul lui. Ea adu-mi așa, adu-mi așa, până le rugini inelul de nuntă și li se surpă casa frumoasă. Și un nebun zâs Dumnezău îi porunci du-te și adu-ți-l că nu vă lasă Dumnezeu și cu mai puțin și mai țineți-vă de mână că nevinovat e băiatul.

11 aprilie 2016 la 01:46 UTC+03 http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=31 11 aprilie 2016 la 01:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

11 aprilie 2016 la 01:41 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 11 aprilie 2016 la 01:35 UTC+03 Some of the things I think you could teach her.

11 aprilie 2016 la 01:12 UTC+03 Love finds a home. -A great writer like Harriet Beecher-Stowe. Sau Samuel.

11 aprilie 2016 la 00:47 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

11 aprilie 2016 la 00:27 UTC+03 Copiii mici n-au unde sa stea. Cei mari n-au unde sa plece. Trauma si bullying, complex. Iar societatea, de la Presedinti si persoanele care pot sa-i ajute pana la prostul care trece pe strada ii ignora in cel mai bun caz. Oamenii nu ii considera oameni. Intr-o zi toti vom cobori in canale, toti vom cobori in morminte.

10 aprilie 2016 la 23:57 UTC+03 Cred că o să mă culc acum pentru că din păcate și eu am conștiință.

10 aprilie 2016 la 23:40 UTC+03

Într-un an cazul va fi închis.

10 aprilie 2016 la 23:38 UTC+03 Conștiința n-o mai otrăvește nimeni.

10 aprilie 2016 la 23:35 UTC+03 Majoritatea oamenilor trăiesc în frică. Frică de lucruri mărunte sau naturale sau care ne rănesc orgoliul. Datorită acestei frici trăiesc vieți mărunte, stupide, lipsite de semnificație, care sunt uitate după înmormântare. Viața înseamnă mai mult. Înseamnă să fii Gheorghe, Ioan, Maria, Magdalena, și cine vrei tu să fii.

Mai spun odată, și cine vrei tu să fii.

10 aprilie 2016 la 23:29 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

10 aprilie 2016 la 23:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=wh2TUiCMbYU&hd=1 10 aprilie 2016 la 23:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=0Z33CwdtUIA&nohtml5=False 10 aprilie 2016 la 23:11 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=OXHYeRNT_IY&hd=1 10 aprilie 2016 la 23:04 UTC+03 http://www.wingclips.com/movie-clips/schindlers-list/that-is-power?play=1 10 aprilie 2016 la 22:58 UTC+03 Eu sunt un milion de rândunici într-una singură.

10 aprilie 2016 la 22:57 UTC+03 Da. 10 aprilie 2016 la 22:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=whvDmNkJhUk&hd=1 10 aprilie 2016 la 22:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nelson Mandela.

10 aprilie 2016 la 22:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Geo Vuici.

10 aprilie 2016 la 22:48 UTC+03 Inocență ucisă? Va rămâne lacrima când nu mai rămâne nimic Ochiul scos de pumni tăcerea lui Dumnezeu Va fi o lumină în întuneric iar cei din Elizeu vor coborî în morminte Și va fi viață pe câmp și în orașe Mașinile se vor preschimba în asini Și stelele se vor aduna în metrouri Copiii se vor întoarce acasă pentru totdeauna Toți copiii se vor întoarce acasă pentru totdeauna Și moartea va învia sau va muri Dumnezeu va scoate oamenii din morminte Și morții vor mărturisi și vor trăi Mai mult decât mine și mai mult decât tine.

10 aprilie 2016 la 22:27 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=bExf-xi_TEY&nohtml5=False + _> 10 aprilie 2016 la 22:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Horoscop si Numerologie.

10 aprilie 2016 la 22:01 UTC+03

Când ești închis prima dată, lumea se sfârșește. Când ești închis a doua oară, iei lumea cu tine.

10 aprilie 2016 la 21:53 UTC+03 10 aprilie 2016 la 21:51 UTC+03 10 aprilie 2016 la 21:25 UTC+03 10 aprilie 2016 la 21:16 UTC+03 10 aprilie 2016 la 21:11 UTC+03 10 aprilie 2016 la 20:55 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=oah6D9xhM-Q I want them to see Nathalie.

I want them to see me!

10 aprilie 2016 la 20:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=32IM6dUKKf0 10 aprilie 2016 la 20:15 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=XSIeC1oEAXs&index=6&list=PLB1E537075F10528F 10 aprilie 2016 la 20:04 UTC+03 Just some fucked up guy! Fucked up guy? Fucked up guy needs three thousand dollars? Yeah, that s right. Now where is that bag?

10 aprilie 2016 la 19:48 UTC+03 3. Este Unul, care ar fi avut toate motivele să spună: „Fără Mine!" şi care nu o spune Acest Unul este Domnul Isus însuşi. El ar fi avut într-ade¬văr toate motivele să spună: „Fără Mine!" - şi care nu o spu¬ne. Dumnezeu să fie lăudat că nu o spune! Daţi-mi voie să vă spun aici o istorioară. Un poet danez pe nume Jacobsen a scris o nuvelă tulburătoare: „Ciuma la Bergamo". Bergamo este un orăşel italian în apropiere de Ravenna, construit pe panta muntelui şi unit cu exteriorul doar cu o potecă stîncoasă. In acel orăşel, scrie Jacobsen, a izbucnit în Evul Mediu ciuma. Groaznic! Zi şi noapte se aud clopotele pentru cei morţi.

Oamenii se roagă la Dumnezeu. Ei strigă după ajutor. Dar fără rezultat: ciuma bîntuie cu şi mai multă furie. Descurajaţi, oamenii devin indiferenţi. Ei spun: „Dumnezeu e mort!" Ei scot afară din pivniţe butoa¬iele cu vin şi se pun să bea fără reţinere, pînă cînd, beţi morţi, bărbaţi şi femei se cuplează fără să ştie cine cu cine. începe o bacanală, o orgie a disperării. Zile în şir. Tuturora le este egal.

Toate instinctele s-au dezlănţuit. In mijlocul dansului, cade jos cîte unul din ei, cu faţa neagră. Ei îl lasă acolo, şi orgia continuă. „Să mîncăm şi să bem, căci mîine vom muri! într-o zi se opresc dintr-odată. Ei aud un cîntec, un coral. Se grăbesc spre poarta oraşului. Acolo văd o pro¬cesiune de penitenţi urcînd spre oraş şi cîntînd o litanie: „Kyrie eleison - Doamne, ai milă de noi!" înaintea lor mer¬ge un călugăr tînăr, purtînd o cruce grea de lemn. Proce¬siunea ajunge la poarta oraşului. Oamenii din Bergamo stau şi rîd: „Idioţilor! Aici, Dumnezeu a murit! încetaţi cu litania voastră prostească! Dumnezeu e mort! Haideţi să mîncăm şi să bem, căci mîine vom muri!" Dar călugărul din fruntea procesiunii îşi urmează drumul. Uşile bisericii sînt deschise, deşi nimeni nu le mai călcase pragul. Procesiunea intră înă- -163- untru. Călugărul propteşte crucea de un

stîlp. Apoi gloata sălbatică a desfrânaţilor sortiţi morţii dă şi ea năvală în bise¬rică, urlînd şi rînjind. Un ucenic de măcelar cu şorţul în¬sângerat se urcă pe altar, ia în mînă un potir de aur şi urlă: „Beţi! La noi Dumnezeu e mort!"

Atunci călugărul cel palid se urcă la amvon şi face semn cu mîna. îndată se aşterne tă¬cerea. Apoi el începe să vorbească: „Vreau să vă povestesc ceva. Cînd Fiul lui Dumnezeu era pe cruce şi I se bătuseră piroanele în palme, mulţimea de atunci a început şi ea să rîdă şi să-şi bată joc. Şi chiar şi cei doi tîlhari din dreapta şi din stînga Lui şi-au bătut joc. în clipa aceea Fiul lui Dum-nezeu Şi-a zis: ,Pentru oamenii aceştia să mor Eu, pe care nu-i interesează moartea mea?!

Să-Mi dau viaţa pentru această omenire ticăloasă şi împietrită?!' Şi strigînd: ,Fără Mine! Fără Mine'/ - S-a smuls cu puterea Lui divina din cuie, a sărit jos de pe cruce, Şi-a luat înapoi haina de la ostaşii romani cu un gest care a făcut ca zarurile să se rosto¬golească pe dealul Golgota în jos, S-a înfăşurat cu ea şi S-a înălţat la cer spunînd: ,Fără Mine!' Iar crucea a rămas goală! Şi acum nu mai e nici mîntuire, nici salvare, nici via¬ţă veşnică. Acum nu mai e decît moarte şi iad!" Aşa predică călugărul. - Isus destinul nostru, Wilhelm Busch.

10 aprilie 2016 la 19:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de FRIENDS (TV Show).

10 aprilie 2016 la 19:33 UTC+03 In the future people won t do it to use people.

10 aprilie 2016 la 19:29 UTC+03 Sfinx îndrăgostit.

10 aprilie 2016 la 19:25 UTC+03 Trei ciclopi.

10 aprilie 2016 la 19:22 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

10 aprilie 2016 la 19:18 UTC+03 Cruce la a 3 a.

10 aprilie 2016 la 19:05 UTC+03 Prințesă obosită.

10 aprilie 2016 la 18:48 UTC+03 Gheorghe omorând balaurul.

10 aprilie 2016 la 18:42 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Stomp Out Bullying.

10 aprilie 2016 la 18:40 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Stomp Out Bullying.

10 aprilie 2016 la 18:27 UTC+03 Dacă ne amintim ce ne spuneau părinții noștri când aveam treisprezece ani ne putem da seama că nu suntem în ordine. Ei la fel dacă își amintesc ce le spuneau bunicii noștri. Bunicii la fel, străbunicii. Morala, pentru că e o morală, e că ne irosim și o să ajungem precum casa cnezială a Cândeștilor de la Râu de Mori, până la urmă, dacă nu ne oprim.

10 aprilie 2016 la 18:19 UTC+03 Femeia aia mi-o făcut mult rău. Stau picior peste picior ca o Sharon Stone dusă pe la icoane până mă doare. Și acum realizez că așa am stat toată viața.

10 aprilie 2016 la 18:15 UTC+03 O țară foarte civilizată este Japonia. Acolo și Împăratul se mulțumește cu puțin.

Case mici, porții mici, mașini mici, timbre și romane mici - totul desăvârșit. Și temple mici.

10 aprilie 2016 la 18:09 UTC+03 Exasperarea poate uneori să îmbrace forme foarte grave. Cunosc în Essen o tînără fată care are scleroză multiplă şi e complet paralizată de această boală îngrozitoare. Ea locuieş¬te într-o casă mică. Alături locuieşte un tînăr egoist şi bru¬tal, care se uită la TV în fiecare seară de la 7,30 pînă la 11 dînd sonorul aproape la maxim. Biata fată bolnavă aude to¬tul prin zidul subţire care o desparte de respectivul. Ea 1-a rugat pe tînăr: „Vă rog să daţi mai încet sonorul!"

Atunci el a dat drumul şi mai tare. închipuiţi-vă: An de an, seară de seară, ceas de ceas merge aşa. Ce brutali sîntem noi! - Isus destinul nostru, Wilhelm Busch.

10 aprilie 2016 la 18:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=yik7Vp8EbKU 10 aprilie 2016 la 17:54 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=33OEpIuR0y4&nohtml5=False 10 aprilie 2016 la 17:43 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=gR54BxSzZbs&hd=1 10 aprilie 2016 la 17:17 UTC+03 Din bartea bunicului sunt cuman din Țara Românească.

10 aprilie 2016 la 17:09 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=qiiwNus43Hw&nohtml5=False 10 aprilie 2016 la 17:07 UTC+03 Psychology.

10 aprilie 2016 la 17:04 UTC+03 If eternity is the time for Africa why can t we give it to Her? 10 aprilie 2016 la 17:02 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=ICZZ3SwuPl8&ebc=ANyPxKqiFJr8OkWqV73ub1Bi1D22WhfzX_7ZlvxrbT aeOugrOmL0nPffI6zY1AnGBQRB0vTpZGhRERH7UhN3H8pj4c26UsktQ&nohtml 5=False 10 aprilie 2016 la 17:00 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

10 aprilie 2016 la 16:58 UTC+03 10 aprilie 2016 la 16:44 UTC+03 10 aprilie 2016 la 16:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ZnM6zHUEeSs&nohtml5=False Isn t he true?

10 aprilie 2016 la 16:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=vdW0jwEihrs&nohtml5=False 10 aprilie 2016 la 16:22 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 4 fotografii noi.

Aceste două imagini, trei chiar, sunt niște procese ale comunismului, al Anei, al mamei și, inconștient, al meu. Dar capul fără creier nu merită tăiat.

10 aprilie 2016 la 16:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=sdaPoUNk5R8&nohtml5=False 10 aprilie 2016 la 16:10 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=fSzV90Lqv_A&nohtml5=False 10 aprilie 2016 la 16:07 UTC+03 Internetul înseamnă ori acces nelimitat la cultură ori potop de abjecție.

10 aprilie 2016 la 16:04 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=dyPip_-qJRs&nohtml5=False 10 aprilie 2016 la 16:00 UTC+03 L-am visat pe Ilie. De fapt nu pe Ilie, ci pe Eliahu. Era la costum. Iar eu eram Moise. Eram undeva pe un loc înalt un fel de balcon, și eu îl întrebam dacă după Ioan Botezătorul e adevărat că e acum în lume. Și încercam să citesc cartea Apocalipsei. (a Revelației).

10 aprilie 2016 la 15:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=L1ICFdH7IaA&nohtml5=False 10 aprilie 2016 la 15:55 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hoHCJksUXko&hd=1 People think I m a tough bitch, but that ain t true, shit like this chokes me up.

10 aprilie 2016 la 04:42 UTC+03 http://123movies.to/film/seinfeld-season-4-6016/watching.html And now he straightened out.

10 aprilie 2016 la 04:25 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Z2DFu7oWit0&hd=1 Everything you say, do, sing - is minded upon. Skinhed fucked my mind, man.

10 aprilie 2016 la 03:39 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=t2QvuZpxmeo&hd=1 10 aprilie 2016 la 03:15 UTC+03 Tragedie Corul: Tu ești sfânt. Edip: Nu, Nu, trebuie să plec. Isus: Primit. Edip: Primit.

10 aprilie 2016 la 02:59 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=2sZp8oSpKg4&hd=1 Who s the angel if not man?

10 aprilie 2016 la 02:02 UTC+03 După câte văd a rămas loc de discuții. Atunci să povestesc mai departe. După un an jumate de atingeri, aproximativ, de tachinări la băgarea acului și de mângâieri în spirt ale locului injectat cred că e normal să fi dezvoltat și eu un complex pentru tânăra, după cât s-a excitat mama ei pe trupul meu. Nu am făcut nici pe

departe un lucru bun, rău chiar, dar nu știu dacă l-aș fi făcut în condiții de asistență medicală normală. Mai mult de atât, tac, pentru că dacă omul nu se ajută singur nu vreau să-l fac să rămână fără ajutor.

10 aprilie 2016 la 01:11 UTC+03 Noapte bună.

10 aprilie 2016 la 01:10 UTC+03 Când vei merge în moarte ține minte patru lucruri, cine ești, cine ai vrut să fii și cine ai fost.

10 aprilie 2016 la 01:08 UTC+03 Omul nu poate fi asemănat decât cu sine de aceea poate că omul e un mormânt.

10 aprilie 2016 la 01:03 UTC+03 Evoluția nu e vrăjmașa sufletului.

10 aprilie 2016 la 01:01 UTC+03 Dacă nu contempli drama, o vei trăi. Dacă nu citești teatru, îl vei trăi.

10 aprilie 2016 la 00:58 UTC+03 Lumea e făcută din apă.

10 aprilie 2016 la 00:57 UTC+03 Trebuie să ne numărăm toate faptele și să jucăm ca nebunii sau să tăcem înaintea lui Dumnezeu.

10 aprilie 2016 la 00:53 UTC+03 Lumea e sala unui judecător.

10 aprilie 2016 la 00:45 UTC+03 Viața omului se termină ureche de ac.

10 aprilie 2016 la 00:43 UTC+03 Domnul privește din înălțimea cerurilor, și vede pe toți fiii oamneilor. Din locașul locuinței lui, el privește pe toți locuitorii pământului. El le întocmește inima la toți și ia aminte la toate faptele lor. - David.

10 aprilie 2016 la 00:38 UTC+03 Hai că am avut o istorie frumoasă până acum, de la topoarele de piatră până la Hubble. Să sperăm că nu vom abandona evoluția creierelor noastre și istoria omului va continua mai bine. Avem mari oportunități, ne așteaptă planete nedescoperite ca în Arthur Conan Doyle, totul e să fim cuminți. Și buni.

10 aprilie 2016 la 00:26 UTC+03 De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. ... Pe cel rău îl omoară nenorocirea... ... Domnul scapă sufletul robilor săi... - Regele David.

10 aprilie 2016 la 00:01 UTC+03 https://vimeo.com/98674451 Hey, God loves you, man. Do you know that God loves you?

9 aprilie 2016 la 23:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

9 aprilie 2016 la 23:31 UTC+03

Dacă îți urăști aproapele nici să nu mai spui că ești israelit că nu ești, de care tablă a legii ești chior, și se va vedea, când vei orbi ca Nebuchadnezzar și Adolf, când tot cu ce vei rămâne e nimic sau nu.

9 aprilie 2016 la 23:06 UTC+03 Știm Trei punkiști, o fată și doi băieți noaptea sub pod. Doi dintre ei se sărută.

Ea întreabă. -Ce ai? Al treilea răspunde. -O să ajungeți în iad. Al doilea spune.

-Știm.

9 aprilie 2016 la 22:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

9 aprilie 2016 la 22:50 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hkXHsK4AQPs&hd=1 9 aprilie 2016 la 22:42 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=gzwBIAytyo&list=PLjNR28f0BTKZ2ccrGuDF_V-Alqs7vL3x7&index=7&nohtml5=False Tocmai am venit din Gyula.

9 aprilie 2016 la 22:33 UTC+03 Îngerul rugându-se Papei O mie de drumuri fug dinspre Roma Poți să o iei pe oricare dintre ele Până la urmă tot vei fi prins și răstignit Pe drumurile pietruite de cranii de necredincioși Nu te ruga la ce ar putea folosi Fugi și așteaptă-ți moartea în efigia împăratului Pe care o porți în mână Vei muri după cum a murit poporul tău veșnic.

9 aprilie 2016 la 22:28 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=QnDbH7Y8CnM&index=6&list=PLjNR28f0BTKZ2ccrGuDF_VAlqs7vL3x7&nohtml5=False 9 aprilie 2016 la 22:25 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=YmheClTttuE&list=PLjNR28f0BTKZ2ccrGuDF_VAlqs7vL3x7&index=5&nohtml5=False 9 aprilie 2016 la 22:18 UTC+03 Autoportret în cer Fata morgana sunt frumoasă ca un vis elen și înalt Privirea țintă a Florei cu grâu și spice de cer în creștet Dorința în noapte deznădăjduită și înfrigurată sub miliarde de stele Plăcerea îngerilor și nefericirea plânsă a lumii întristate Iubirea care nu se termină în amfiteatrul cerului Ținerea de mână a morților înaintea lui Dumnezeu Iubirea fata și durerea copilul cu lacrimi curate în păr Fata pe care nu o poți uita fie că te numești om sau Dumnezeu.

9 aprilie 2016 la 21:10 UTC+03 Când STRIGĂ cei fără prihană, DOMNUL AUDE, și-i scapă din TOATE necazurile LOR. 9 aprilie 2016 la 21:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=msLOapqimmI&nohtml5=False 9 aprilie 2016 la 20:58 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=7RJA4RxhaGk&nohtml5=False

9 aprilie 2016 la 20:20 UTC+03 Coloana lui Brâncuși e soclul Prințului Fericit, Poarta Sărutului e Sărutul Rândunelului, iar Masa Tăcerii e locul unde ședem și mâncăm carnea Rândunelului și inima de plumb a Prințului, iar scăunelele acelea sunt soclurile Consilierilor Orașului.

9 aprilie 2016 la 20:19 UTC+03 D-zeu a vorbit lui Felix și i-a spus: ce vrei să știi? Nimic. Atunci știi totul. E important degetul mic pentru tine? Nu. E important degetul arătător pentru tine?

Da. Nu. Nu, Doar degetul inelar e important pentru mine a spus Felix lui D-zeu când i-a vorbit.

9 aprilie 2016 la 20:02 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=a0Iy7Ez7Fyk&hd=1 9 aprilie 2016 la 19:56 UTC+03 Poți fi geloasă pe un animal? Totuși trebuie să mănânc ceapă. E originară din Armenia.

9 aprilie 2016 la 03:39 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Steven Sassmann.

9 aprilie 2016 la 03:34 UTC+03 Biblia este singurul lucru perfect din univers. În același timp mintea omului nu este perfectă. Astfel că din profet în profet este nevoie de anumite editări ale stâlcirilor făcute de mințile adunărilor. cei răi trebuie iartați, da, dar trebuie pedepsiți și iertați.

9 aprilie 2016 la 03:32 UTC+03 Inocența este comoara mea cea mai de preț.

9 aprilie 2016 la 02:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=BGBM5vWiBLo&nohtml5=False 9 aprilie 2016 la 02:27 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=1tvmbMD8ZA4&nohtml5=False 9 aprilie 2016 la 02:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=sEhy-RXkNo0&nohtml5=False Women talk about it. Men are too preachy to talk about this too.

9 aprilie 2016 la 02:12 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=GBby44hViWE&nohtml5=False 9 aprilie 2016 la 02:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Us-TVg40ExM&hd=1 A new world is emerging. - Dr. King.

9 aprilie 2016 la 01:40 UTC+03 Europa Isus te iubește.

9 aprilie 2016 la 01:38 UTC+03 I am the secret of the life road of Europe, and maybe the soul of the world.

Cherish the love. Because love is tears.

9 aprilie 2016 la 01:16 UTC+03

Confesiune către eroul de fier Pământul era negru. Pe măsură ce putrezeam îl auzeam respirând. Era furtună. Morții mă batjocoreau din cavouri. Îi auzeam jucând zaruri și canastă. Doar un erou de război tăcea. Era de fier. Cimitirul era plin de flăcări și flori. Cerșetorii se umpleau de bani doar în ziua asta pentru păcatele făcute morților. Respiram adânc și putrezeam. Eram relaxat acum.

Reușisem să mor, îmi făcusem saltul mortal peste patul înalt din sala de sport și acum eram mort. Oamenii vorbeau despre mine la trecut și eu nu mai vorbeam despre ei deloc. Totul era bine. Moartea își urmase cursul și lumea putea să privească iar la televizor. Vânzătorii vindeau chipsuri expirate pe sub mână. În cimitir era frig dar după ce degerai te simțeai bine. Aș fi vrut să țin un discurs morților, dar nu mai aveam buze. Ce aș fi putut să le spun? -Și voi morților ați fost odată vii?

9 aprilie 2016 la 00:26 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc&hd=1 9 aprilie 2016 la 00:11 UTC+03 Este bine ca omul să aibă hobby-uri. Ale mele sunt făcutul de icoane, privitul pietrelor și cântatul la pian. Chiar și creând cu stângăcie, sufletul naiv poate ajunge la rezultate de mare valoare. Și zidesc sufletul pe generații, și poate un urmaș de al tău va ajunge un mare artist datorită hobby-urilor tale naive și dezinteresate.

8 aprilie 2016 la 23:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=gTKsHwqaIr4&hd=1 8 aprilie 2016 la 23:26 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Le Petit Larousse.

8 aprilie 2016 la 23:25 UTC+03 I gotta read the Larousse man.

8 aprilie 2016 la 23:01 UTC+03 Felix Constantinescu, scriitor și filozof, clasa a cincea. Mama ei de filozofie.

8 aprilie 2016 la 22:37 UTC+03 Life is worth living only because of the diamonds in the rough.

8 aprilie 2016 la 21:56 UTC+03 http://putlocker.is/watch-frankie-and-johnny-online-free-putlocker.html All I ever want is in this room.

8 aprilie 2016 la 21:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

8 aprilie 2016 la 21:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=w2h4jwlkDq8&nohtml5=False ?

8 aprilie 2016 la 21:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=0-KGOpyrQ4Y&nohtml5=False 8 aprilie 2016 la 21:25 UTC+03 8 aprilie 2016 la 20:33 UTC+03 Everything I want is in this room.

8 aprilie 2016 la 20:03 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

8 aprilie 2016 la 19:54 UTC+03 It s very dim in here, can you read?

8 aprilie 2016 la 19:45 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Miracle Channel.

8 aprilie 2016 la 19:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=iXvkhA2WBQI&ebc=ANyPxKrlkuzo0RYrLdxxiwNnVEJxgUfGHBtlhFcUq hnAPFPfVf3caPL7ZYvqmQ4N84v8sNTee5TCBicYFzSqAN9fuJHnwhuvzA&n ohtml5=False 8 aprilie 2016 la 19:27 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=dcuqlooSD6s&hd=1 Mama mea profesoara de sport.

8 aprilie 2016 la 19:20 UTC+03 Eu am alergie la spitale. Sunt un om rezonabil, dar data viitoare când mă cazează fără motiv într-un spital o să-l mănânce câinii. Nu mai suport asistentele. Doar dacă sunt credincioase.

8 aprilie 2016 la 19:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5ywI71sI8io&hd=1 Cine o putut să-mi facă așa ceva?

8 aprilie 2016 la 18:53 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=CAwYgPkxtgE Cu dedicație specială pentru Cristina din Transsylvanie!!!!!

8 aprilie 2016 la 18:50 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=3e1IoyB56Y8 Trebuie să traduc povestirea grecească oricât de încinsă ar putea părea. De fapt e o spovedanie pentru cel, bărbat sau femeie care nu mai apucă să își mărturisească păcatele, care nu sunt străine de nici unul dintre noi.

8 aprilie 2016 la 18:43 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Danielle Ate the Sandwich.

8 aprilie 2016 la 18:30 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Stomp Out Bullying.

8 aprilie 2016 la 18:29 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

8 aprilie 2016 la 17:56 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

8 aprilie 2016 la 17:26 UTC+03 După ce am venit de la spital tata a zis că a găsit pe cineva să-mi facă injecția, o vecină șchioapă, fostă asistentă medicală pensionată. La început, în primul an, venea la noi acasă și făcea tot felul de fițe față de mine îi era frică de mine că vezi Doamne sunt nebun, cam asta era ideea neexprimată direct. Apoi tata a zis

că trebuie să mergem noi la ea. După un timp eu m-am făcut frumos pentru că mă uitam la videoclipurile msnativewarrior și doamna asistentă a început să mă atingă diferit pe bucă atunci când îmi făcea injecțiile. De fiecare dată, cred, îmi spunea: -Te-am bătut. Oricum aproape de fiecare dată. Ori de câte ori îi spuneam că am ceva, o carte îmi spunea că îi trebuie și ei. Venea cu plăcinte încă din primul an, lucru dubios pentru oricine cunoaște femeile puțin. ȘI așa o duc la doi ani de pipăit, în timp ce mai mult ca sigur are și o relație cu tatăl meu. Și ăsta e motivul pentru care vor să mă spitalizeze, tata îmi spune mereu de internare, și poate să mă spitalizeze pentru totdeauna pentru că nu sunt de acord cu drăgostitul lor adulter. Și eu am păcatele mele dar măcar m-am căit. Muierea aia îi un monstru care face farmece și tata e un prost. Și acum tăiați-mi capul.

Muierea aia vrea averea noastră. Azi după ce am venit de la injecție, eu am comentat pe Facebook pentru că flirtează amândoi și se înțeleg prin semne ce sa facă cu mine - i. e. ea da din piciorul stâng ca să îi dea de înțeles tatei să mă trimită la spital - și apoi tata mi-a adus mâncare, urzici, spunând să mănânc și ciuperci că sunt "de la mama ei". Eu m-am gândit că e descântec pentru că am găsit și o cutie de tămâie pe grinda șopronului în curte, dar - bineînțeles că nu pot fi sigur - s-ar putea să-mi fi băgat ceva în urzicile alea. O fi și în ciuperci, dar nu le mai mănânc. Oricum mă cam doare capul și fața ca și cum aș avea o substanță în mine, dar nu știu. Și e greu de spus pentru că am făcut și injecția.

Dar tata mi-a spus să plec neapărat la spital. deci e ceva la mijloc. Tata nu mă mai iubește. Sună oamenii și bate șaua să priceapă iapa că aș fi un om periculos, așa îi de lacom pe casa și pământul mamei. Azi mi-a spus ceva ce ar putea semnifica să nu-i mai spun tată: -Nu, tata! Aici nu e situație de medic ci de judecător. femeia aia până și perna unde am făcut injecția, mi-a pus o pernă roz pentru că știe că îmi place culoarea roz, că mi se spune Pink și că iubesc o fată Pink Floyd. Azi a mai zis că nu cântă cucu. Și că îi spurcă pupăza. Eu sunt pupăza cică. Și tot eu și cucu să mă duc la spital cum s-o dus unu Cucu și ei să își trăiască iubirea de porumbei de primăvară. Și de asemenea cucu sunt sentimentele mele amestecate când mă atinge și îmi spune: -Te-am bătut! Și bineînțeles ce-o mai însemnând în capul ei. Femeia asta crede că are spate pentru că băiatul ei este polițist și fata asistentă socială, dar pentru cât m-a atins pe mine sexual în timpul practicii ei având în vedere că eu sunt labil psihic pot să o bag în închisoare. Și e o rușine pentru toată lumea, că bărbatul ei și fata și băiatul ei care sunt oameni buni o tolerează pe nimfomană și se ajunge la situații oribile în care o persoană are acces sexual la tată și la copil. Și deasemenea e o rușine pentru mine, mama mea și tată meu deși vrăjitoarea asta i-a furat mințile, o mare rușine care nu se va spăla niciodată. În cer mama și tata nu vor fi în același loc. Eu nu mă apuc să le fac rău oamenilor oricât mi-au făcut ei mie, dar cer oamenilor care au creier în capete să mă apere de asemenea oameni nebuni și răi și să îl ajute pe tata să revină pe calea cea bună cum a fost în 2013 când m-a ajutat ca tatăl fiului risipitor. Amin.

8 aprilie 2016 la 14:52 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=6OcH5peSGZo Doamne, hai să omorâm vrăjitoarea.

8 aprilie 2016 la 14:39 UTC+03 This is what God is calling you to be, you ignorant one.

8 aprilie 2016 la 14:32 UTC+03 Pe Isus nu-l interesează ce ești, totul e să crezi în el și să faci faptele lui. Dacă nu, poți să fii și din biserica primară, nu vezi lumina.

8 aprilie 2016 la 14:30 UTC+03 Eu cred că acești teroriști albi care apar înEuropa sunt niște tineri și tinere dezorientați, care caută în monoteism o salvare și fug de nonspiritul sex, drugs and rocknroll occidental și se opresc la djihad, fiind în același timp și răniți și furioși pe mașina care le-a distrus viețile vânzându-le mereu câte ceva.

8 aprilie 2016 la 14:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=_D7qd0wBKiU&hd=1 Shame on you, Romania, wherever you are.

8 aprilie 2016 la 14:16 UTC+03 Saul later had the Witch of Endor conjure Samuel's ghost in order to predict the result of an up-coming battle. This passage is ascribed by textual scholars to the republican source. Classical rabbinical sources say that Samuel was terrified by the ordeal, having expected to be appearing to face God's judgement, and had therefore brought Moses with him (to the land of the living) as a witness to his adherence to the mitzvot.[14] 8 aprilie 2016 la 14:14 UTC+03 Calling[edit] One night, Samuel heard a voice calling his name. According to the Jewish historian Josephus, Samuel was about 12 years old.[11] He initially assumed it was coming from Eli and went to Eli to ask what he wanted. Eli, however, sent Samuel back to sleep. After this happened three times Eli realized that the voice was the Lord's, and instructed Samuel on how to answer. Once Samuel responded, the Lord told him that the wickedness of the sons of Eli had resulted in their dynasty being condemned to destruction.[4] In the morning, Eli asked Samuel to honestly recount to him what he had been told by the Lord.

Upon receiving the communication, Eli merely said that the Lord should do what seems right unto him.

8 aprilie 2016 la 14:13 UTC+03 Name[edit] According to 1 Samuel 1:20, Hannah named Samuel to commemorate her prayer to God for a child. Samuel is translated as heard of God or "God has heard" (from 'shama', "heard," and 'El', God).[9] The Hebrew root of "Samuel" is "sha’al", a word mentioned seven times in 1 Samuel 1 and once as "sha’ul", Saul’s name in Hebrew (1 Samuel 1:28). Biblical historian Michael Coogan suggests that Saul’s birth narrative was transferred to Samuel by the Deuteronomist historians.[10] 8 aprilie 2016 la 14:13 UTC+03

Samuel initially appointed his two sons as his successors; however, just like Eli's sons, Samuel's prove unworthy.

8 aprilie 2016 la 14:10 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/Samuel 8 aprilie 2016 la 13:58 UTC+03 Isus si Maria.

8 aprilie 2016 la 13:54 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

8 aprilie 2016 la 13:53 UTC+03 Holy Maria 8 aprilie 2016 la 13:37 UTC+03 Astea să-ți fie de pomană.

8 aprilie 2016 la 13:19 UTC+03 M-am născut ca cei răi să nu mai aibă nici o șansă Înger ebraic djinn Și cei buni să se bucure Că mult suferă pe pământ.

8 aprilie 2016 la 13:16 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

8 aprilie 2016 la 13:12 UTC+03 Scoală-te și mănâncă multă carne.

8 aprilie 2016 la 13:10 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=JmcE-OZZyDs&hd=1 8 aprilie 2016 la 13:05 UTC+03 Don t fuck with me whoever you are.

8 aprilie 2016 la 13:05 UTC+03 Nu judec clase sociale, dar când judec un om ori îl eliberez ori îl execut.

8 aprilie 2016 la 13:00 UTC+03 Voi credeți că ne jucăm?

8 aprilie 2016 la 12:53 UTC+03 Femeie îți spun deslușit. O să mori. De data asta nu mai scapi. Și dacă vii la mine în casă îți moare tot neamul de la bătrân la copil. Dacă te liniștești, doar tu.

Ai futut pe cine nu trebuia.

8 aprilie 2016 la 12:51 UTC+03 Și cu cât rău mai mare îmi faci cu atât zbori mai repede. Uite că o cântat și cucu.

8 aprilie 2016 la 12:49 UTC+03 + 8 aprilie 2016 la 12:39 UTC+03 Rugăciune Doamne preacurat Ia spurcăciunea de vrăjitoare de pe pământ că multe răutăți face casele desface nu se oprește nu se căiește are casă și vrea alta mâna ei e făcută numai să primească și să fure va muri că tu Doamne nu lași pe cei necăjiți să fie chinuiți de cei spurcați în inimile lor. Își va plăti toate spurcăciunile Și viermii îi vor mânca inima murdară Și pământul o va uita Și cerul o va uita Și pe mine de vrăjitoare mă vei scăpa. Amin.

8 aprilie 2016 la 12:22 UTC+03

Ce sunt românii? Oare nu un imens amestec din Africa și Spania până în Amur și India, nu suntem întreaga lume adunați în jurul unei piramide triunghiulare? O sinteză a omenirii.

8 aprilie 2016 la 12:11 UTC+03 Cântecel Tata își găsi drăguță care îl învață dând din picior am eu ac de nasul tău drăguță te las eu fără pici-picior. Îngeru o să te ia. Dacă nu te-ăi depărta Dumnezău o să te ia Și pe tine o să te ducă Și dracu o să te fută. Îngeru o să te ia.

Tu vrei bani? Îți dau eu bani Vrei și cărți? I-auzi pe morți? Îngeru o să te ia. Poți să faci și șasă cruci Că în iad o să mi te duci In iad o să putrezea Și-n iad o să șchiopăta. Îngeru o să te ia. Opt biserici ăi umbla Dar tu nu vei mai scăpa Vrăjile n-apoi ț-ăi lua Chelea-n băț eu ț-oi punea. Îngeru o să te ia Vrăjitoare slută, rea.

Să mă duc eu la spital Ca tu să te urci pe cal? Las că vezi tu unde mergi Las că vezi tu ce culegi. Io cu tine nu mă joc Te las în chept fără foc Io te-ngrop io te pomen Io te judec io te chem. Asa că vezi de viata ta Nu pofti tu la a mea Că ieu viața ț-oi lua După ce te-oi judeca. Dacă nu te-i liniști Ochii îți vor putrezî Ție și la neamu tău Că v-o uitat Dumnezău. Lasă-l pe tata în pace Că viața eu ț-oi desface Vrei să mă auzi la noapte Vrei să vină Mama Moarte? Tu la mine n-ai cuvânt Eu o să te bag-n mormânt Gândurile de nu-ți stăpâni Vei muri.

8 aprilie 2016 la 12:08 UTC+03 8 aprilie 2016 la 12:04 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=2FRNeIIbUXo&hd=1 8 aprilie 2016 la 12:03 UTC+03 8 aprilie 2016 la 12:00 UTC+03 Traducerile slave ale cartilorde ritual accepts toate aceste fonetisme bizantine, cu toate ca vecheaslava dispunea de sunetele b, ce, au, eu etc. § 2. Cartile slavone nu prezinta alts modificare specifics limbiislave decit redarea lui & bizantin in slava rus5, cu ft sau f ca in FteodorFedor < Ozoa6poc §i, bineinteles, a terminatiei greco-latine us, -os§i a lui -ius, -ios ij. De observat cal in sinaxare gi ceasloave, y cirilic arevaloare de v sau u, de obicei in diftong, si de i inauntrul cuvintului, cafn Akylina Kris gf Akilina (rus Akulina), Anykit, Akyndin, Kyril etc. § 3. Traducerile in limbo, romina, avind ca model cind textul medio-grec, cind eel slay, prezinta fonetismul grec b > v, ce > ke, ge > gh, darpe 3 1-au transcris cu th sau t (rareori cu ft, ca Dosoftei < Dositheos),pe e?) grec cu ey, ev, ef, pe ad) cu ay, av, pe nt latin uneori prin fonetismulneogrec nd (ca in Andonie < Antonios, Constandin < Constantinos) - Dictionar Onomastic Românesc, de Constantinescu Nicolae A. 8 aprilie 2016 la 11:55 UTC+03 https://dexonline.ro/definitie/roman 8 aprilie 2016 la 11:49 UTC+03 https://dexonline.ro/definitie/gros 8 aprilie 2016 la 11:32 UTC+03 Is this Felix?

8 aprilie 2016 la 11:23 UTC+03

RUPTAȘ - Definiția din dicționar Traducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. RUPTÁȘ, ruptași, s.m. Contribuabil care, plătind darea numită ruptă, era scutit de orice bir.

- Ruptă + suf. -aș. Sursa : DEX '98 ruptáș s. m., pl. ruptáși Sursa : ortografic ruptáș, ruptáși, s.m. (înv.) 1. arendaș cu câteva pogoane. 2. negustor străin plătitor de bir. 3. fiu de preot sau din clasa privilegiată. 4. contribuabil care, plătind darea numită "ruptă", era scutit de orice bir. Sursa : arhaisme 8 aprilie 2016 la 11:22 UTC+03 Ruptaș De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ruptașii alcătuiau un grup privilegiat din punct de vedere fiscal în Țările Române din perioada fanariotă.

Titlul de Ruptaș era conferit de marele vistiernic pentru a stimula popularea localităților pustii. Ruptași deveneau cei întorși de peste hotare sau coloniștii străini. Privilegiile fiscale ale ruptașilor constau în faptul că plăteau dare într-o sumă fixă, numită ruptă, pe sferturi în patru rate, fiind astfel scutiți de orice bir.

Titlul de Ruptaș se transmitea prin ereditate. Atât ruptașii cât și mazilii erau folosiți la îndeplinirea unor "porunci" domnești sau ale administrației locale, participau la lucrările de hotărnicire, la impunerea țăranilor la îndeplinirea obligațiilor.

8 aprilie 2016 la 11:07 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ds5B_eqkIRY&nohtml5=False 8 aprilie 2016 la 11:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=PNHoyuu-EGs&hd=1 8 aprilie 2016 la 11:01 UTC+03 https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_cel_Mare 8 aprilie 2016 la 01:06 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

8 aprilie 2016 la 01:04 UTC+03 Ce frumoase erau manualele de română odată. Literatura contemporană nu mai are versurile și povestirile de jucărie de altădată. -Ce-ai acolo? -O gâscă domnule. Dar e bolnavă. - Marin Preda.

8 aprilie 2016 la 01:00 UTC+03 Povești cu și despre albine. :) 8 aprilie 2016 la 00:17 UTC+03 Judecată? Familia noastră avea un apartament la Hațeg și bunica o casă la Arad.

Apoi tata cu mama au făcut casa lor după ce au cumpărat un ogor. Sora mea a pus pe bunica să amaneteze casa odată fără să știm, - parcă așa mi-a zis tata -, și apoi încă odată și au pierdut-o. Casa a cumpărat-o unul din frații mei și pe urmă a vândut-o. Tata nu a primit nici un ban. Eu am primit de la fratele meu cincizeci de dolari pe care i-am dat tatei. Pe Ica au dus-o la o pensiune și apoi la o garsonieră unde au lăsat-o singură din câte știu fără mâncare. Ica avea peste optzeci de ani, și s-a gândit că iar au venit rușii și e refugiată din Cernăuți și a făcut Alzheimer. Sora mea a avut un șoc, cum au oamenii proști față de bolnavii psihic, și ne-a sunat și ne-a spus că trebuie să o aducă puțin și va veni și ea după

două săptămâni. A adus-o, a pupat-o, a lăsat-o, nu a mai venit, decât o dată cel mult de două ori câțiva ani mai târziu, dar o dată cred că a fost, și în 2011 tata a îngropat-o. De Ica a avut grijă tata și mama și eu îi eram singurul prieten. De Ramona bunica a întrebat până aproape de moarte numind-o Ica, sora ei pierdută datorită refugiului. Pentru mine nu e o chestie ce ține de economie, dar am primit de la mama mea niște valori pe care vreau să le păstrez. Și ce îmi spune mie logica e că dacă au vândut casa și au făcut-o praf să nu vândă pământul. Pot foarte bine să-l folosească. Pământul nu se vinde. În partea unde au de la mama lor, apartamentul să facă ce le spune inima, dar unde e de la mama mea și a noastră, nu va vinde nimeni nimic cât voi trăi eu. Amin.

7 aprilie 2016 la 23:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=zJYsQ-6-_gQ&hd=1 Primul spectacol pe care l-am văzut la Casa Mare cu colegii de la grădiniță.

7 aprilie 2016 la 21:26 UTC+03 Războaiele nu mai pot fi purtate cu gloanțe ci cu flori.

7 aprilie 2016 la 20:50 UTC+03 https://vimeo.com/98674451 7 aprilie 2016 la 20:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=2jqgT2Lxs5Q&hd=1 We must hid people in God in our hearts and save them.

7 aprilie 2016 la 20:19 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=SMo1mXV2oc0&nohtml5=False 7 aprilie 2016 la 19:21 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

7 aprilie 2016 la 19:19 UTC+03 Steaua a rămas aceeași doar că s-a făcut dimineață. Se va face iar noapte și iar noapte și o vom revedea.

7 aprilie 2016 la 19:02 UTC+03 Damn.

7 aprilie 2016 la 19:00 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Miracle Channel.

7 aprilie 2016 la 19:00 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2idm6w 7 aprilie 2016 la 19:00 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Cukierski Family.

7 aprilie 2016 la 18:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mary's Miraculous Medal Family.

7 aprilie 2016 la 18:46 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Mihai Florin.

7 aprilie 2016 la 18:40 UTC+03 7 aprilie 2016 la 16:46 UTC+03

Epigraf Trezește-te Sicilie la vremurile vechi Învie Italie preacurată Grecie roagă-te geniilor tale Flora mergi desculță pe câmp și cântă A sosit timpul să ne ridicăm ca păpădiile din morminte Căci templele sunt pustii și florile neiubite Unde ești Spanie unde ți-ai trimis viceregii? Și tu Sfinte Gheorghe arată-te și zâmbește asemeni sfinților Mai avem un oaspete la masă...

7 aprilie 2016 la 16:29 UTC+03 Epigraf Pallas coboară în Grecia înaripată De sub coiful de ape privește tăcută Toate coloanele astea nu sunt mai frumoase Decât un singur măslin grecesc...

7 aprilie 2016 la 16:16 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=aFikNzlEUy4&nohtml5=False 7 aprilie 2016 la 15:58 UTC+03 Ordinul felician. Regula celor zece fericiri. Creștinismul ca antispectacol.

7 aprilie 2016 la 15:57 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Dominican Sisters of Mary, Mother of the Eucharist.

7 aprilie 2016 la 15:57 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place I am a Woman of God. 7 aprilie 2016 la 15:57 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Ask A Catholic Nun. 7 aprilie 2016 la 15:13 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=aSLZFdqwh7E&hd=1 7 aprilie 2016 la 15:09 UTC+03 We were strangers in these places. Nevertheless, they were deserted too. And in a desert place man feels always a stranger. We spent there in the winter a week and two weeks in the summer at my Mother's sister and I don't remember that once should have remained longer. My aunt was soon a widow. The proprietor of these places was her husband and their fortune was unexpresseley big. At the husband's death, the woman remained with a girl child whom she sent to school in the island of Naxos. The happening with Naxos is sort of knotty. Seemingly someone praised the school there. And she kept this in mind, and when the time arrived to send her daughter to learn French and receive a more special education, she decided to send her to Naxos. The girl was named Ermioni and there is no explanation to her name. A such name no one in the family had bear, not from one side, or another. Nevertheless, when I grew bigger and I began to understand the things a bit, I arrived to the conviction that this is the most suitable name she could have bore.

7 aprilie 2016 la 14:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=t2QvuZpxmeo&nohtml5=False 7 aprilie 2016 la 14:18 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=H0kJLW2EwMg&hd=1 7 aprilie 2016 la 13:56 UTC+03 I need a servant. And I m gonna have her.

7 aprilie 2016 la 13:33 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=SwZCg_LeYR0&nohtml5=False 7 aprilie 2016 la 13:30 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8xAa_--aRyI&hd=1 7 aprilie 2016 la 13:09 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

7 aprilie 2016 la 12:57 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=n_9jYr-xRWQ 7 aprilie 2016 la 12:52 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=wsdy_rct6uo 7 aprilie 2016 la 12:48 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=6NXnxTNIWkc&nohtml5=False 7 aprilie 2016 la 12:39 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=f-LdY8rxckg&nohtml5=False 7 aprilie 2016 la 12:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=fE6YDSUeY6c&nohtml5=False 7 aprilie 2016 la 12:30 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=BuWer3CqWdY&hd=1 7 aprilie 2016 la 12:21 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=aSLZFdqwh7E&hd=1 7 aprilie 2016 la 04:32 UTC+03 Epigraf Ne închinăm la zeul tinereții Cel mai neîndurat Care ne ucide după o vară... Ne iubim stăpânii Cruzi Care ne taie capetele după o noapte de sărutări.

7 aprilie 2016 la 03:51 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=A0vZgQ2IFKI&hd=1 7 aprilie 2016 la 02:54 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=r6RwwVlvxfs&nohtml5=False 7 aprilie 2016 la 02:11 UTC+03 Opera literară a lui Ernest Hemingway trebuie citită integral, mai mult decât a lui Tolstoi. Din cărțile lui Hemingway oamenii pot face o nouă lume, noi oameni.

7 aprilie 2016 la 02:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=WcM5rSVkTQg&hd=1 7 aprilie 2016 la 01:15 UTC+03 Good night universe wherever you are.

7 aprilie 2016 la 00:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

7 aprilie 2016 la 00:51 UTC+03 Lumea e un motor care nu merge bine și care până la urmă se va strica.

7 aprilie 2016 la 00:41 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=m_yIpVHgW0M&hd=1 7 aprilie 2016 la 00:31 UTC+03 I feel bad because I began another book about family death. I will continue writing and get the venom out.

7 aprilie 2016 la 00:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

7 aprilie 2016 la 00:21 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=uh_XsYknMxQ&nohtml5=False 6 aprilie 2016 la 23:54 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=2UweidgHw9o&hd=1 6 aprilie 2016 la 23:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

6 aprilie 2016 la 23:34 UTC+03 Now you see the end of the world. WHAT can I do? You are not you, and you are not you. You are not you. Și _acum_ mă cam deranjează atâta iubire.

6 aprilie 2016 la 23:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

6 aprilie 2016 la 23:14 UTC+03 Iată o scenă din cele mai impresionante din Noul Testa¬ment. Ponţiu Pilat, guvernatorul roman, îl dăduse pe Isus să fie biciuit. I se pusese o cunună de spini pe cap. Faţa Lui era acoperită de sînge. Spatele îi era zdrobit. Pe faţă mai avea urme de scuipat O epavă de om! Şi astfel este dus afară. Pi¬lat îl priveşte ţintă şi apoi se întoarce spre popor. Arătîn-du-L pe Isus cu degetul, el strigă, zguduit: „Iată Omul!" Luther traduce: „Iată, ce Om!" Cu asta vroia să zică: „Am văzut pe mulţi din aceşti bipezi, dar erau lupi înfometaţi, ti¬gri setoşi de sînge, vulpi viclene, păuni înfumuraţi, mai¬muţe! Dar Isus este un Om". Poate că Pilat a avut o clipă de luciditate: „Isus este un Om cum ar trebui să fim noi! De¬unăzi, cineva mi-a zis: „Isus a fost un om ca şi noi". Atunci i-am răspuns: „Isus a fost un Om, desigur, dar nu cum sîn-tem noi, ci cum ar trebui să fim noi!" Isus a fost Omul ide¬al, aşa cum 1-a conceput Dumnezeu. Dacă vă spune cine¬va: „Isus a fost Om ca si noi", atunci întrebaţi-1: „Eşti tu ca Isus?" - Wilhelm Busch, Isus destinul nostru.

6 aprilie 2016 la 23:13 UTC+03 Isus este „Om adevărat". El a plîns la mormîntul lui Lazăr. Şi-mi imaginez că a şi rîs, cînd a zis ucenicilor: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strîng nimic în grînare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte". Da, îl văd izbucnind în rîs pe EI, Domnul meu: „Vrăbiile astea -40obraznice! Ele nu se ocupă cu nimic, şi totuşi se satură, cresc şi se îngraşă!" Ce Om extraordinar este acest Isus! - Wilhelm Busch, Isus destinul nostru.

6 aprilie 2016 la 23:04 UTC+03 1. Puneţi capăt necredinţei voastre şubrede în lungii ani ai lucrării mele în marile oraşe am auzit atîtea obiecţii Ia mesajul biblic, am întîlnit atîta'necredinţă, încît aş vrea în primul rînd să vă rog - căci e vorba de sal¬varea sufletelor voastre - să puneţi capăt atitudinii voastre de necredinţă. în timpul războiului, pe lingă munca mea de pastor al ti¬nerilor. am servit cîtăva vreme ca duhovnic într-un mare spital. într-o zi, tocmai am vrut să bat la uşa camerei unui bolnav cînd am văzut o tînără soră alergînd pe culoar spre mine şi spunîndu-mi de-abia suflînd:

„Vă rog, nu intraţi în camera aceasta, domnule pastor!" „Dar de ce?" am întrebat eu. „Domnul a interzis categoric intrarea oricărui pastor! Cu siguranţă că nu doreşte venirea dvs.! O să vă dea afară!" Şi a arătat cu degetul plăcuţa cu numele bolnavului de pe uşă, iar eu am citit numele unui cunoscut om de afaceri, pe care-1 ştiam din auzite. „Soră", „te asigur că am o răbdare vrednică de pus la încercare" şi am ciocănit la uşă. „Intră!" a zis o voce groasă de bărbat. Am intrat în camera. în pat era un domn în vîrstă cu păr cărunt. „Bună ziua!" am spus eu. „Sînt pastorul Busch!" „O", a răspuns el, „am auzit mul¬te despre dvs. Vă dau voie să-mi faceţi o mică vizită!" „Foarte drăguţ din partea dvs.!" am exclamat eu bucuros. Şi atunci el a continuat: „Dar cu creştinismul dvs. lăsaţi-mă vă rog în pace!" „Ce păcat!" i-am răspuns rîzînd, „tocmai des¬pre aceasta voiam să vă vorbesc!" „Exclus", a replicat el cu gest şi glas. „Nici nu încape în discuţie. Am terminat-o cu religia. Cînd am fost copil, am fost silit să învăţ psalmii pe de rost, iar dacă nu-i ştiam, căpătăm bătaie. Ca adult, mi-am construit apoi propria mea filozofie, în care pilonii sînt Darwin, Haeckel şi Nietzsche!" Atunci „am văzut ro¬şu", căci din nefericire îmi ies cam uşor din fire, şi mi-am dat drumul: „Ascultaţi-mă bine, dragă domnule! Cînd un băiat de şaisprezece ani, în plină adolescenţă, îmi spune că a făcut din Nietzsche profetul lui, zîmbesc şi-i zic: Ei, e nu¬mai un fenomen de tranziţie. Vei sfîrşi prin a descoperi că nici filozofii moderni nu mai cred în profeţii cei vechi, care le-au slujit ca model. Dar cînd un om bătrîn ca dvs. aflat de¬ja cu un picior în veşnicie îmi spune asemenea lucruri, este înspăimîntător! Sînteţi foarte grav bolnav. Cînd veţi sta îna- -61intea lui Dumnezeu, o să-I debitaţi prostiile astea? Vă rog!" S-a uitat mirat la mine. Hotărît lucru, nu era obişnuit să i se vorbească pe un asemenea ton! Dar atunci mi-a trecut brusc un gînd prin minte: „încetişor! Aici la spital nu ai dreptul să explodezi aşa. Aici trebuie să ai o aparenţă calmă şi fină!" Şi atunci mă cuprinde o mare milă pentru acest biet om. îmi schimb tonul şi încep, în ciuda refuzului lui iniţial, sa-i vor¬besc despre Isus care vrea să fie şi pentru el un Bun Păstor. £1 a suspinat adînc: „Da, ar fi frumos! Dar ce să fac atunci cu filozofia mea!? Să arunc arunci peste bord tot ceea ce am crezut o viaţă întreagă?" „Bineînţeles", am strigat eu bucu¬ros. „Dragă domnule! Aruncaţi peste bord tot ce nu vă slu¬jeşte la nimic în faţa veşniciei! Aruncaţi totul peste bord, mai degrabă azi decît mîine! Cu o necredinţă cusută cu aţă albă ca a dvs. nu se poate nici trăi, nici muri în pace. Pe ur¬mă aruncaţi-vă în braţele deschise ale Fiului lui Dumnezeu care a murit ca să ne răscumpere. El vrea să devină şi Salva¬torul dvs.". Atunci a intrat sora. S-a mirat cînd ne-a văzut discutînd aşa de familiar. Apoi mi-a făcut semn. Am înţe¬les. Era timpul să plec. Am strîns cu putere mîna bătrînului domn şi am părăsit în tăcere camera. Nu ştiu dacă a făcut ce i-am zis. Căci în noaptea aceea a murit! - Wilhelm Busch, Isus destinul nostru.

6 aprilie 2016 la 22:52 UTC+03 http://putlocker.is/watch-the-apartment-online-free-putlocker.html Ma-dam Otto Boob Pu-ppy Pa-ra-ble.

6 aprilie 2016 la 21:49 UTC+03 Raul Constantinescu a distribuit o fotografie în cronologia ta. ca să știm!!!

6 aprilie 2016 la 21:37 UTC+03 The Medlars by I. M. Panayatopoulos It was a day full of bitterness, a day with a sad face. The Golf of Corinth seemed to stay still under the heavy load of the leaden clouds. We walk along the shore and watch in front to the mountains from Rumeli. There the shore is scattered entirely with blue and scarlet stones.

The waves come, draw back, then they advance again. The feast of Christmas is near. The weather is gentle. We could sayit is a day of late summer in the middle of the winter. It was maybe 1910. Today, when I remember, it looks like an unbelieveble thing for me to live in 1910. Nevertheless, it seems that I lived in that age. The place is narrow - just a sheet of earth near the sea. A little up is the road and, farther, - the railway. When the train reached the curve, blew long and continued its way. I don t remember to have stopped sometime. From there began the mellow cliff of the mountain, planted with lots of cypress-trees laying one next to the other. Suddenly, the cliff climbed steep, making place for the naked rock and grey stones, aloneful and silent. Then the first hill back appeared, after which lots of others and, lastly, the biggest back, and the tales, covered with the early snow. So, on this places we were around the year 1910. I walked around the shore together with my brother, which now is no longer alive.

Years and years passed, so much time so it seems to me that he was born only and only to die. True, isn't it right that we come into the world only and only to die? My brother was a little older than me, he maybe was fifteen, and I just made ten. I wished to mentionhere his name, but I have the faith that it's better not to utter it. And so, my brother can remain in memory regardless of time.

Fortunately, I remeber a bit to a certain degree of his face, brown and saddened.

You had the impression that this child realizd that he was destined to perish. It seems to me that all those who have the fate of a life of shorth length have un unseen sign of their own. You cannot distinguish it, but you are sure of its existence. Suddenly my brother asks me: -Isn't it so that are beautiful the mountains arising in front? -Yes they are very beautiful, I told him. But do you realize why they are beautiful? -Maybe they seem so to me, he answered me.

How I was almost to slide on the rocks, he got me by the arm and we stopped.

-Do you want we should run next to the fence? -You know very well I will run faster. Then why should we run? -Just so! Only for the sake of running. Don't you like to run? -No! I don't. I want to watch the mountains, now when it begins to get dark. Do you see those lights afar, which just lit? There is Epahtos. -What is Epahtos? -A city. Over it rises a mountain, and up, up, on top of the mountain it is built a fortress. We looked towards the lights afar. People lit the lamps and candles, because it started to get dark. The night is to man a friendbut also an enemy, because hids in it so much silence and makes you feel guilty. If you think about it, the night brings in the soul a shyness and gives you the sensation that

you are alone, awkward. The night means loneliness. We reached the fence.

There began the big orchard. The earth was damp and grey and you could feel its tired breath. Next to the wall, were lain cypress-trees. In the orchard grew only medlars.

6 aprilie 2016 la 21:33 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Florin Demean.

6 aprilie 2016 la 21:30 UTC+03 After, in my teen and youth I dreamt sometimes to kill my bullies. If there is no God, I would have.

6 aprilie 2016 la 21:26 UTC+03 http://www.filme-bune.net/august-rush-film-online-subtitrat-in-romana/ 6 aprilie 2016 la 21:22 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mary's Miraculous Medal Family.

6 aprilie 2016 la 21:21 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Stomp Out Bullying.

6 aprilie 2016 la 20:55 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

6 aprilie 2016 la 20:50 UTC+03 http://www.anidescoala.ro/divertisment/povesti/autori-straini/printul-fericit-deoscar-wilde/ 6 aprilie 2016 la 20:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=w2h4jwlkDq8&nohtml5=False 6 aprilie 2016 la 20:28 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Xo1C6E7jbPw&hd=1 6 aprilie 2016 la 20:12 UTC+03 Copiii bombei Duminică, noi suntem copiii bombei Luni, noi suntem copiii bombei Marți, noi suntem copiii bombei Miercuri, noi suntem copiii bombei Joi, noi suntem copiii bombei Vineri, noi suntem copiii bombei Sâmbătă, noi suntem copiii bombei. O bombă americană a explodat la trei metri de o femeie însărcinată în luna a opta. Femeia era bunica mea, copilul era tata și nici pentru el nici pentru noi războiul nu se va sfârși vreodată. București sub teroare.

Vinovat nu sunt nici eu, nici tata, ci persoana care a trimis mașina cu bombe în cer, Franklin Delano Roosevelt. Românii au murit, militari și civili, nu pentru că ar fi fost fasciști, ci pentru că aveau petrol și grâu. Să fie o lecție istoriei, ca și viața noastră. Al Doilea Război Mondial nu se va încheia decât când creierele noastre vor fi noroi. Cine citește să înțeleagă.

6 aprilie 2016 la 20:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

6 aprilie 2016 la 18:28 UTC+03 http://www.watchfree.to/watch-1c8b2-King-of-the-Hill-movie-online-freeputlocker.html

6 aprilie 2016 la 18:22 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Our Mother of Perpetual Help.

6 aprilie 2016 la 18:21 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

6 aprilie 2016 la 18:17 UTC+03 Mama spunea că în anii șaptezeci copiii pocăiților erau cei mai cuminți. Apoi au devenit cei mai răi. Deasemenea generația mea, 81-82, a fost prima care a început să nu mai învețe. Și zic eu, elevii de altădată dacă ar face iar școala ar fi genii.

6 aprilie 2016 la 18:11 UTC+03 https://en.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_Foch 6 aprilie 2016 la 18:04 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=47jiJBPYaU4&hd=1 6 aprilie 2016 la 17:50 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Alicia Keys.

6 aprilie 2016 la 17:23 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

6 aprilie 2016 la 17:14 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=tP1PXRiVoJw&hd=1 6 aprilie 2016 la 16:36 UTC+03 -Bolnavii psihic nu pot să iubească. NOI știm să iubim. Noi. 6 aprilie 2016 la 16:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

6 aprilie 2016 la 15:46 UTC+03 http://putlocker.is/watch-red-desert-online-free-putlocker.html 6 aprilie 2016 la 15:33 UTC+03 http://vezi-online.ro/the-party-1968-33143 6 aprilie 2016 la 03:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=JYEfJhkPK7o&index=2&list=PLDFDSA42rQjsCHBpR8V9GNTRPRaQLOl GW 6 aprilie 2016 la 03:17 UTC+03 Your Complete Results: Default order is alphabetical, Brendan Klein determined the order. URL: http://www.selectsmart.com/plus/select.php?url=BK26 Link: Which Ethnicity/Race are you? See other people's top results. Your Black!

(100%) Your East Asian! (86%) Your Hispanic! (84%) Your White! (81%) Your Middle Eastern! (64%) [http://www.selectsmart.com/plus/select.php?url=BK26] 6 aprilie 2016 la 02:53 UTC+03 Cine downloadează, o buctează, nu cu șefu, ci cu Șefu.

6 aprilie 2016 la 02:42 UTC+03 http://putlocker.is/hdvideo/hdstream.php?movie=Women%20on%20the %20Verge%20of%20a%20Nervous%20Breakdown%20(1988)

6 aprilie 2016 la 01:57 UTC+03 Iou Fiindcă harul am lăsat Harul mi s-o-ndepărtat Ascultați pe dereglat Fiindcă eu l-am învățat Nu va merge nu va pierde În rai nu se va alege Omul care o mințit Și pe frați batjocorit Unde sunt oi fi acum Șed la margine de drum Acolo unde eu oi fi Aici și voi oți veni Îi un leac și numai unu Pentru mine nu-i nici unul Noi pe toți noi vă vedem Noi pe toți noi vă plângem Și de-acasă oi veni Voi pe mine m-ați primi Sau pă min m-ați alunga Singura iubire a mea?

6 aprilie 2016 la 01:32 UTC+03 Apăi, că mă pusăi și iou-n pat. Și-o venit la mine o muiere moartă. Și mi-o spus! Îmi pare rău... Eu i-am zis, Bine. Ea mi-o zis, Îmi pare rău. Eu m-am gândit, Îți pare rău? Ea o zis, Că p-aicea nu-i cum credem noi. Și eu m-am gândit, Nu-i cum credem noi.

6 aprilie 2016 la 00:57 UTC+03 Prizonierul Luceafăr nu-s Dar ochii îmi sunt stele În convoi de prizonieri Sub cerurile rele E frig aici și-ovăz puțin Moarte asemeni unei curtezane Muncă fără capăt ger de vin Vine la toți și ne face stane.

5 aprilie 2016 la 23:50 UTC+03 Fă-ți un obicei și numără până la trei înainte să vorbești. (pe poster) ÎNVĂȚAȚI, ÎNVĂȚAȚI, ÎNVĂȚAȚI. 5 aprilie 2016 la 23:44 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

5 aprilie 2016 la 23:34 UTC+03 *.0 5 aprilie 2016 la 23:22 UTC+03 Bă, românilor, dacă nu puneți filmul Figuranții 1987 la loc pe net vă mănânc mau!

5 aprilie 2016 la 23:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5zWIfAhR5fo&hd=1 5 aprilie 2016 la 23:04 UTC+03 Rău e să fii sărac.

5 aprilie 2016 la 22:58 UTC+03 I must do therapy and get out of the cell my soul is in.

5 aprilie 2016 la 22:53 UTC+03 There out in the sun it s gonna make you feel better I love it when you wear pink Mama you always look so pretty I I don t know why they dind let me come here Mama cause I would had sat just like that and I wouln t make you feel tired or sad I just wanted to tell you that I love you and that i miss you. - Missie.

5 aprilie 2016 la 22:48 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Stomp Out Bullying.

5 aprilie 2016 la 21:44 UTC+03 Anyway, look at me. NOTHING BAD IS GONNA HAPPEN. You gotta have a little faith. Yeah...

5 aprilie 2016 la 21:21 UTC+03 5 aprilie 2016 la 21:03 UTC+03 Substanta corporala nu se poate naste, nici nu poate pieri decat prin creatie si anihilatie: In adevar, o data ce dureaza ea va dura totdeauna, caci nu exista nici un temei ca sa se risipeasca, - Leibniz.

5 aprilie 2016 la 20:11 UTC+03 Despre plăcere ca factor degenerativ Cu ani în urmă am citit despre un experiment. Au fost puși niște electrozi în creierele unor cobai care aveau acces la un buton care declanșa impulsul. De ori câte ori apăsau butonul simțeau plăcere, plăcere care în același timp le distrugea creierele. Experimentul a fost făcut pentru a arăta distructivitatea dependenței de substanțe, dar eu cred că arată faptul că plăcerea conține în sine degenerarea. Este mult mai bine să suferi sau să stai într-un mediu - chiar și familial advers, plin de greutăți de tot felul decât să trăiești ca un căutător al plăcerii, mod de viață care te va distruge, dacă nu prin SIDA, sifilis, dependențe, ori ciroză sau alcoolism și tulburări ale creierului, printr-o degenererare a genelor, creierului și chiar sufletului tău.

Deasemenea nu trebuie să te droghezi ca să fii în situația asta, statul pe calculator ore în șir e destul să-ți declanșeze substanțe în creier care pe urmă îl fac să involueze. Ce trebuie făcut este să faci ce e mai greu, în același timp ce răspunde chemării sufletului tău. Să citești, să scrii, să pictezi după regulile cromatice, să descifrezi o partitură muzicală, să numeri de câte ori prietenii tăi înjură și de câte ori spun ceva cu semnificație, toate astea sunt dificile și pun creierul să muncească făcându-te ființă umană.

5 aprilie 2016 la 19:38 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de FOCH. 5 aprilie 2016 la 19:37 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de FOCH. 5 aprilie 2016 la 19:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Steven Sassmann.

5 aprilie 2016 la 19:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Nobel Prize.

5 aprilie 2016 la 19:27 UTC+03 MLK. He didn t live for himself so he will never die.

5 aprilie 2016 la 18:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

5 aprilie 2016 la 18:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mary's Miraculous Medal Family.

Multumesc Maria.

5 aprilie 2016 la 18:43 UTC+03 Library girl.

5 aprilie 2016 la 18:05 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=8be8zBJWDJw&hd=1 Europe ist xenophobe.

5 aprilie 2016 la 17:40 UTC+03 Distih Acum știu tata își retrăiește djihadul.

5 aprilie 2016 la 17:39 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=MENMfDlBzSU 5 aprilie 2016 la 17:32 UTC+03 5 aprilie 2016 la 17:30 UTC+03 Nimeni nu intră în sine însuși.

5 aprilie 2016 la 16:27 UTC+03 Felix culpa Fiecare rău spre bine ar putea fi un precept leibnizian Dumnezeu va pretinde Leibniz îngăduie uneori răul fiindcă duce la un bine mai mare Astfel scrie filozoful nostru în Teodiceea Apendici Gerh. Phil. Schr. VI 377 s-a arătat că cei vechi numeau păcatul lui Adam felix culpa adică păcatul fericit fiindcă a fost reparat cu uriașă prisosință cu prilejul venirii fiului Domnului care a dus Universului un lucru mai nobil decât orice s-ar fi ivit în alte privințe în făpturi”.

5 aprilie 2016 la 15:40 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=0qh_5wQoZXU Meat and potatos.

4 aprilie 2016 la 19:26 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M Silence is murder. All the Christians who shut up in my case will have to respond some time to G-d.

Okay?

4 aprilie 2016 la 18:55 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mk2SNcpTNbs 4 aprilie 2016 la 18:06 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=eS9de6gEbZc&hd=1 4 aprilie 2016 la 18:00 UTC+03 Spre deosebire de voi eu nu sunt un psycho. Cu răutatea voastră o să vă pierdeți sufletele voastre. În ce mă privește pe mine dacă vreți să vă mai suporte Dumnezeul vostru cât de cât întoarceți-vă în galaxia voastră și lăsați-mă în pace forever. M-ați rănit mai mult ca toți idioții din viața mea la un loc. Ar trebui să vă fie rușine și nici să nu mai ridicați ochii din pământ d-a-păi să gândiți numai rele. Cu toată onestitatea vă spun că sunteți niște monștri cu care nu vreau nici să mai, efectiv nici să nu mai îmi amintesc de voi. Un om mai slab n situația mea sar sinucide și mărturisesc despre voi înaintea lui Dumnezeu că până una alta sunteți niște oameni pierduți și nu va fi bine de voi.

4 aprilie 2016 la 17:08 UTC+03 Când începi să portretizezi în scris ori cumva un om abia atunci începi să te uiți cu adevărat la el.

4 aprilie 2016 la 16:51 UTC+03 Am un titlu de Hemingway și o idee care să-l susțină. If I get it right I m in the books.

4 aprilie 2016 la 16:50 UTC+03

https://genvideos.org/watch?v=The_Godfather_1972 4 aprilie 2016 la 16:11 UTC+03 Observ că fiecare coleg din clasă era cel mai, cea mai cum zice în filmul Declarație de dragoste. De exemplu eu eram cel mai inteligent, Alin era cel mai tare la mușchi între băieți cum se zice, Dragoș era cel mai tare ca om, Uțu era cel mai sensibil, Paveloni era cel mai bun, Crișan era cel mai cuminte, Călin era cel mai înțelept, Bogdan era cel mai de treabă. Fetele la fel. Fiecare dintre elevi este un superlativ în clasa lui. Orice elev în orice clasă. Mă, aș fi fost bun de diriginte, dacă eram sănătos.

4 aprilie 2016 la 16:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=p1QThmO1J2E M-am uitat la filmul ăsta cu Dragoș pe clasa a cincea și ne-am plictisit de moarte dar Dragoș a zis că dacă lam adus să ne uităm.

4 aprilie 2016 la 15:48 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=hT1OKo1rT84&list=PLuq0qv2jY_zuFhR1MUctvaZwFmSb14THf&index=1 7 4 aprilie 2016 la 15:42 UTC+03 https://foch.bandcamp.com/track/dziewczyna-i-foch Seamănă cu Ramones, formația lui Dexter.

4 aprilie 2016 la 13:36 UTC+03 http://putlocker.is/watch-frankie-and-johnny-online-free-putlocker.html Cooking again. :) For Dad. :) 4 aprilie 2016 la 13:21 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de FOCH. Suet.

4 aprilie 2016 la 12:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Vatican Radio English Section.

4 aprilie 2016 la 11:53 UTC+03 Franța a creat francofonia pentru niște teritorii străine. România are porțiuni din pământul național înstrăinate. Ar fi bun un simț românesc, care nu știu cum ar putea fi numit într-un mod decent care să promoveze valorile noastre naționale în pământurile românești, în Basarabia și în Bucovina de Nord, pentru a nu uita regiunile din afara țării de la sud de Dunăre și din cât știu și din Ungaria locuite de vechi populații românești. Dacă România va cunoaște un boom economic odată cu BRIC-ul ar trebui să dea pâine și suflet românilor tăcerii ce locuiesc în necunoscut.

4 aprilie 2016 la 11:30 UTC+03 Cea mai bună carte după Biblie nu e nici Mahabharata nici teatrul lui Shakespeare, ci Le Petit Larousse. Dacă aș citi Larousse-ul în întregime (ediția

1993) aș deveni un om dacă nu contemporan cel puțin modern. Și are o mulțime de poze.

4 aprilie 2016 la 11:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=D_gIFO12QFs&hd=1 4 aprilie 2016 la 11:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

4 aprilie 2016 la 11:01 UTC+03 Pe baza unor amintiri rămase de la mama, pot spune că dintre frații mei - dacă nu se schimbă statu quo-ul metafizic - doar eu voi ajunge în cer. Deasemenea e greu de spus, dar nu ar fi exclus să murim în ordinea următoare, Frate-meu al doilea, soră-mea cea mare, frate-meu al treilea și eu. Și la mine după moarte vor veni oamenii să afle lucruri.

4 aprilie 2016 la 10:24 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5zWIfAhR5fo&hd=1 4 aprilie 2016 la 09:44 UTC+03 http://filmecrestineonline.ro/late-night-2001/ 4 aprilie 2016 la 08:42 UTC+03 După cum există popi de colac sau preoți de mir sunt și soldați de recrutare și ostași de vocație. Eu sunt mult mai soldat ca mai mult de jumătate din armata română, mă refer la soldații ăia de pe vremuri care fugeau noaptea din unitate.

Poate de asta la Spitalul Militar la Sibiu când m-au lăsat la vatră impropriu spus pentru că nu făcusem armată medicul ofițer care a vorbit cu mine m-a tratat cu respect.

4 aprilie 2016 la 08:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

4 aprilie 2016 la 08:12 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc&hd=1 4 aprilie 2016 la 08:10 UTC+03 https://en.wikipedia.org/wiki/Fixation_(psychology) Many psychologists are a bit fixated too. I just read what they say.

4 aprilie 2016 la 08:07 UTC+03 https://www.psychologytoday.com/blog/mr-personality/201107/what-makesyour-obsession-healthy-or-unhealthy-is-your-perso 4 aprilie 2016 la 04:52 UTC+03 https://en.wikipedia.org/wiki/Nicolaus_Copernicus 4 aprilie 2016 la 04:42 UTC+03 http://stiripentruviata.ro/cum-sa-depasesti-o-dependenta-de-pornografie-caadolescent/ 4 aprilie 2016 la 03:33 UTC+03 Mai important decât a-i schimba pe cei ce-i iubești este să-i iubești și atât. Dacă iubești noblețea ți se va răspunde într-un mod ales.

4 aprilie 2016 la 03:24 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Iubim Ortodoxia.

4 aprilie 2016 la 03:05 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Științe. Științe.

4 aprilie 2016 la 02:59 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

4 aprilie 2016 la 02:53 UTC+03 Democrația este ateniană, spartană și corintică. Democrația modernă din păcate a devenit prea curând corintică din idealurile ateniene. Atena se află între extremele Corint și Sparta. Cu puțin creier folosit sufletu ne-am mântuit. Cine mai citește Platon noaptea asta?

4 aprilie 2016 la 02:50 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=g5Vq0k5mCgk&hd=1 4 aprilie 2016 la 02:32 UTC+03 http://www.despresuflet.ro/forum/dependenta-f20/dependenta-de-tutun-alcoolsi-droguri-t26.html 4 aprilie 2016 la 02:26 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=qFtx7tZEBCU&ebc=ANyPxKr8YdOUFXQGzAEJiv0XTv8XAHaOgtjWqPu 2QIs48IDzEhiKrCsEIBOBrlU-lW5jmh7Cp8K-F4hk68sAOy6ztmNrnpFfgA 4 aprilie 2016 la 02:14 UTC+03 După douăzeci de ani de băut creierul îți devine ori o sticlă de țuică ori o halbă de bere.

4 aprilie 2016 la 02:12 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Mary's Miraculous Medal Family.

4 aprilie 2016 la 00:47 UTC+03 http://www.vtube.ro/seriale/seinfeld/the-parking-garage/ 4 aprilie 2016 la 00:28 UTC+03 3 aprilie 2016 la 23:57 UTC+03 Luna si Mama Lumina din vina Fata preacurata Luna stapana Mama inmiresmata Dumnezau-o muritu Marii s-or rugare Ceru prabusitu In ochi de fecioare.

3 aprilie 2016 la 23:00 UTC+03 Îți vei căuta mâncarea pe câmpuri Și nici acolo nu o vei găsi datorită mulțimii păcatelor tale fără număr dar vei găsi îndurare în abjecție când îți vei pleca genunchii în pământ și fruntea în noroi nu mai alerga la mulțimea templelor tale multe ca stelele cerului care nu pot să te salveze fugi la Dotan și fă dreptate o dată în viața ta o dată înainte de moartea ta ce nu întârzie Israel.

3 aprilie 2016 la 23:00 UTC+03 Îți vei căuta mâncarea pe câmpuri Și nici acolo nu o vei găsi datorită mulțimii păcatelor tale fără număr dar vei găsi îndurare în abjecție când îți vei pleca genunchii în pământ și fruntea în noroi nu mai alerga la mulțimea templelor tale multe ca stelele cerului care nu pot să te salveze fugi la Dotan și fă dreptate o dată în viața ta o dată înainte de moartea ta ce nu întârzie Israel.

3 aprilie 2016 la 22:07 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=a0Iy7Ez7Fyk What s wrong to feel beautiful, wanted and graceful for once in my life?

3 aprilie 2016 la 21:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 3 aprilie 2016 la 18:51 UTC+03 Ochii Sylwiei Ochii Sylwiei iubită Taină a melcului închis în sine Lumină purtând de la un veac la altul Iubire în delicate mâini Sufletul chitarei ce începe să cânte În ochii Sylwiei sunt lacrimi și tăcere Și o mie și una de săruturi Asemeni galaxiilor înflorite.

3 aprilie 2016 la 18:33 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Sylwia Urban.

2 aprilie 2016 la 20:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=pAexxdwDNKg&hd=1 2 aprilie 2016 la 18:35 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=BkDaaSqQfhE&hd=1 Many times someone who says something like this to you is the person that loves you the most.

2 aprilie 2016 la 18:10 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Mo4cmTaEDIk&hd=1 2 aprilie 2016 la 14:05 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=SMo1mXV2oc0 2 aprilie 2016 la 13:41 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Vatican Radio English Section.

2 aprilie 2016 la 13:32 UTC+03 Nobodiness menhir Felix Rian-Constantinescu Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor Inspiraţie fugitivă (…) Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă (…) Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip Muze gracile însufleţind templele în paragină Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi În intersecţia năclăită de noapte Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării Alge împotmolind tălpile viselor Mărturia exploziei electrice cirus Prunii livezii îşi şoptesc egloge Văzduh geometric (…) Nori în vârtejurile naşterii apotropaice Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet După-amiaza petrecută la fereastră (…) Sprijiniţi în palmele transformate în frunze Triunghi ascuţit ca o

rachetă scuturându-şi şuviţele de flăcări Vechi locomotive negre răsturnate precum nişte jucării pe covor Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi Cadet pe corabia cu nume de pasăre Vântul îmi toceşte muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele Iubirii (…) Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar Falsă exasperare în faţa arborelui pragmatic Tablouri realizate cu amprente cromatice (…) Bibelouri purtând conversaţii în noapte pe rafturi Culori aşezându-se simplu pe hârtia umedă Seraficul amestecat cu abjecţia daimonic geniu lucrând la normă Valuri sărate îmi inundă cortegiul Pe chip am o meduză ca mască mortuară Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas Ocean cu valuri distincte precum tuşele impresioniste Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului Bancnote folosite în loc de cărţi de vizită şi de lanterne Oameni ucişi pentru bani purtând steme de state Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate Lumea a Treia legată în lanţurile lagărului planetar Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie Bolovan turtit înaintând în necunoscut Oraşe invadate de imperii de termite Diptere gri ce-şi depun ouăle în pielea noastră Radiourile liniştindu-ne angoasele întru importantul comerţ Viaţa părăsindu-mă la crepuscul Unul din şamanii comunităţii Revoluţii de catifea înăbuşite cu perne de pluş Pictură în frescă imitând grafitti-uri Frunze de cireş zburlite precum o coafură afro Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului Nisip curgând misterios din cutii de carton (…) Copilăria devenită un situ arheologic Dansul expresionist al frunzelor însufleţite de vânt Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip Stele îngropate pe umerii generalilor Noaptea sosind ca o divizie de tancuri Frunze purtate de vânt în deşerturile mantice ale îndoielii Furnicar de stele adunate în jurul matcei De la mii de ani lumină distanţă Pământul strălucind enigmatic Muşte zgâriind hexagonal sticla Circular şir de zile primitive salbă de mărgele străvezii Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine Nisip topit în lingouri Moartea îndepărtată precum următorul week-end Încă o noapte sub cerul pelasg Ziduri surpate cerul nopţii scăpărând ca un vitraliu Legende ţesând trecutul Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare (…) Oceanul Arctic inundând Europa Tatuaje incaşe în scoarţa baobabilor Deznădejdea zvâcnind precum un peşte abisal Filozofi încărunţind la orele18 Schelete de uriaşi dinozauri lângă autostradă Lavă încremenind sub elemente Aborigen sfârşit sub soarele pătrat Efemeră argumentaţie a erorii convingătoare ca o bilă de heroină Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greşeală Vieţi trăite doar pentru a umple câteva cărţi sau cd-uri Şi apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulţi din cei şase miliarde în imponderabilitatea revelaţiei ignorate Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei şi al primului început Conştiinţa mozartiană a frunzelor Neoplastic Stratocaster Lira electrică pe măsura secolului douăzeci Corzi de aur ce vor amuţi când noi Vom fi acolo şi nu aici Revelaţii paraşutându-se precum trupele de ocupaţie Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului Singurătate strivită ca un pachet de carton

Ploaia izbind frunzele copacilor (…) Muşuroaie crescând precum oraşele sub lumina de neon a amurgului Copaci de umbre acoperite de aburul gheţii ochilor noştri Bard rătăcit printre Muze în Parnassos Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene Din inima mea Surpat zid în jurul templelor greceşti susţinute De aliniamente de furnale în flăcări Suflare de aer cald pe ochi Apa solidificată în aisberguri Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriaşe Blocuri către sud Topindu-se tot mai mult şi devenind apă amară Şi întunecată precum fruntea unei surori din Africa Inspiraţia strivind metafizic poeţii Arta devenită o ştiinţă exactă Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă Gheizere trădând râuri subterane Meşteşugari medievali reprezentând miracolul în catedrala Cu ferestre mari cât oglinzile de mână Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr (…) Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a Giulgiului Africii Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostoli Cu tălpi prăfuite Feţele fraţilor noştri înnegrite de lacrimi Nervi scormoniţi exhibiţionist în cadrul noilor isme Muzica de cameră dispărând de pe servere Din lipsă de afişări (…)

Oameni dărâmaţi contemplându-şi degetele încleştate Unghii umplute de pământul aspru al urletului Egoismul narându-şi propriul ego amăgit de tricksteri Sfârşitul strălucind pe munții Canaanului Prooroci anunţându-ne deznădejdea (…) Consumatori zâmbind cu priviri de zombies Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor Pagini tipărite industrial conţinând unice clipe de revelaţie Ochi verde smarald străluceşte luna în surdul clipocit cosmic Buze de fildeş murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice Treime nevăzută Graţie pogorâtă însufleţind lutul Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor Nori străjuind ca un cântec brazilian (…) Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineţii Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă În care noi ne-am uitat la televizor şi apoi… îţi aminteşti ? Am pornit radioul şi am dat făcut un chef Sau mai ţii minte când am mers cu maşina o lună mai tarziu? Şi la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie Un muncitor, un student, cine ştie ce-o fi fost. Nu l-am luat şi apoi la sfârşitul săptămânii am citit un articol mic În gazeta oraşului în numărul 21-28 ianuarie : Un tânăr navetist a fost găsit degerat şi jefuit la sensul Giratoriu. (…) Nori alunecă precum nişte ciudate bărci de pescari Salcâmi niciodată înfloriţi uzi de picurii de cerneală ai nopţii Frunziş încărcat de păsări şi gânduri Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră La vere revolution est prêt a porter Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopţii Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele Evanescent personaj de animaţie cu privire indigo Înserarea se manifestă printr-o absenţă Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului Jungla strălucind în ochi africani Penele păsărilor îngălbenind în septembrie Ochi arşi de acidul propriilor gânduri Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluţie Rotindu-se amplu sub strălucirea tălpilor Lui Dumnezeu Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon Tristele momente când inima omului devine pură ca un

excalibur Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei Măşti gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei Idealişti murind în singurătate Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens Cărţi arse în cuptoarele furnalelor Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri mnemotehnice Nesfârşitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creaţiei păstrătoare a negaţiei Solipsiste Universul iluzoriu mutant al Ideii Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm Sunt orbit asemeni unui somn albastruîntunecat scos repede la lumină Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noştri Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat De frunze şi vântul ireversibil Dealurile se cabrează înconjurând oraşul Asemeni unei turme nomade Veşnicii consumatori ctitorind supermarket-uri Trandafiri părăsiţi pe o bancă Martori ai unei întâlniri ratate Blânzi piţigoi morţi de frig iarna Simetrii fasciste înceţoşează muşuroaiele în această zi putredă Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri Salcâmii acoperiți cu mușchi şi lacrimi (…) Artă apărând în mod secundar din pură necesitate Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli Cărţi cad misterios din rafturi alegându-ne Fauna marină înţepenită în pietre Nor fluturând ca un sombrero Din metrou cerul văzut printr-un grilaj Cu păr valuri sărate aed al Lumii a Treia Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi Vegetaţia primăverii strălucind ca fosforul De pe spinarea peştilor oceanici Verzi Ce muşcă atunci când vrei să-i scoţi din acvariul supermagazinului Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaștri Cerul mă săruta cu buze întunecate Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic Alge și cochilii îngreunează apa albă a fluxului Peste pietre râul Draperie transparentă precum o respirație Lemn închircit într-o creștere a abstractului Angajată într-o dispariție prematură planeta respiră Sub fulgere matematice Lumina organică strălucind în noi Terra devenita o aglomerare urbană Poemele autorilor romantici înălțându-se în turnuri Prin camera de cămin Noaptea strălucește precum o stea reflectată în mii de oglinzi Frigul mirosului pătruns de rășină al ierburilor din tundră Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier Deznădejde în fluctuații însoțind triburi de clone Mitic păcurar al turmelor de nori Ploaia maschează cu desăvârșire sfârșitul În straturi adânci de șisturi ferigi carbonizate Apriga zbatere a aripilor Timpul înnegrind fereastra Plopi cu frunziș de flăcări luminând precum îngerii (…) Copilăria fluturând grandios zmee în urmă Stinse linii de albastru și lumină ștearsă compunând o operă de artă Amețeli vâjâind precum un salt boungeejumping Paradigma mayașă scufundându-se în lichidul cerului Manechine de plastic transportate spre săli de expoziție Și acei ochi orbi Când deja exist și degetele lui de lumină Mi-au mângăiat fruntea când am ieșit din ele Când am să respir pentru ultima oară Am să-i devin propria respirație În rotație imperceptibilă Soarele Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un păr prea lung Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor Remușcările înaintând în divizii Natura deszapezită de imaginație lângă Sfârșit Vă rog nu mai

levitați Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilina sau al aceleia O cât de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV Vindecarea înscrisă într-o metafizică formulă chimică Gânduri deznodate la suprafață din imponderabilitatea și hipnoza lirei Note de jazz Monoton lustruind sticla dimineții Bompres al meditației scufundat iar și rar în omniprezența inutilității de zgomote Păsările imprimându-și caracterele cuneiforme ale aripilor În plastelina atmosferei Fulgerele întruchipează niște albaștri plopi cristici Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului Instrumente muzicale de aramă și simțământ perpetuu Precum plantele care ies din pământ Cifre arabe Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte Cerul acoperindumă ca un scut de marmură Aglomerația de asteroizi densă ca un perete Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen Ecoul fântânii părăsite încărcându-se de ecouri galbene Nava cosmică făcută din diamant Meteor al suferinței omului în ostroave de lumină Diluviunile timpului târâte în abstracte rotații Oceane de fosfor aureolând planete în geneză Terra Enigmatică precum un monument de pietre neciplite Acoperit de alge și ploaie Cerul pătat de nori Ca și cum ar sta la pândă Visare înscriind pătrate în raze incerte Rugăciunea și-a lasat semnul mâinii în praful podelei Guri sărutand petalele diafanei atingeri a Ideii Țipătul vertebrelor depunându-se în sedimente Panteon de formule algebrice adăpostind cuvintele profeților (…) Sub nori plutește împietrita maieutică a ratării Pătrat curb zgâriat de colții primelor zile Înalte statui de fier cu ochii sfărâmați de fulgere Cununa din frunzele gândurilor Flirt al abstractei Muze Suflet lăsat vraiște în urma polisului pustiu al cunoașterii Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor (…) Emoția nesfârșită a înserării ce întârzie pe ramurile Încă înfrunzite Și emoția părăsirii omului de aur Cu ochi adânciti de idol Statuie care va pândi din orice Babilon În asfințit fereastra strălucind galben Precum sufletul nostru Lira elenă împrăștiind stoluri de sunete Frunze înconvoiate precum ogivele răzuite în piatră Bolovani eclipsați de efortul aripilor În această noapte liniștită precum o pană de curent Ochi sprijiniți tridimensional de fruntea veșniciei Fulgere ne încunună părul cu aripi albe Arabescul ființei cercetându-ne în incandescente valuri Plopi sărutându-se ca pe băncile Parisului sub ecranul imaterial al cerului Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor Și încăperilor orașului Pleoapele nopții zvâcnesc răsărituri Părul vântului spălat în vârtejuri de liniște Suflete fuzionând prin sărut precum acuarelele Universul strălucește în noapte asemeni unui mare New York (…) Adevărul incendiindumă cu o mângâiere inefabilă.

2 aprilie 2016 la 13:27 UTC+03 E artă când filmul dispare de pe servere. FIGURANȚII, România, 1987. Și azi adevăratele valori sunt axfixiate cu perne în cel mai bun caz ori li se pune pumnul în gură.

2 aprilie 2016 la 13:20 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place un film în filmweb.

2 aprilie 2016 la 12:40 UTC+03

Istoria ne spune ca Tarile Romane au fost cel mai adesea de la infiintarea lor ceea ce limba de lemn numeste teatru de razboi pentru statele vecine. Poate si Moscova si Washington vad in Europa de Est un loc unde sa-si testeze bombele.

2 aprilie 2016 la 12:32 UTC+03 Razboiul atomic e ca lupta intre doi samurai. Prima tara lovita e terminata.

Militar, economic, psihic. Si daca mai are resurse militare nu mai are puterea morala sa le foloseasca.

2 aprilie 2016 la 12:17 UTC+03 Holocaustul nu a inceput in capul lui Nietzsche ci in bordelurile secolului XIX. 2 aprilie 2016 la 11:59 UTC+03 Crestinismul se rezuma in a baga oamenii in organizatii. Dumnezeu ne cere sa nu mai pacatuim. Degeaba intram in loji crestine daca pacatuim. Ce cere Dumnezeu e simplu. Crinul e singur in camp dar e curat.

2 aprilie 2016 la 11:27 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Nicolae Uszkai.

2 aprilie 2016 la 11:21 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Angela-Carmen Placintar.

2 aprilie 2016 la 11:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

2 aprilie 2016 la 11:08 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

2 aprilie 2016 la 11:02 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Vis. 2 aprilie 2016 la 10:52 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Sylwia Urban.

2 aprilie 2016 la 10:49 UTC+03 Prorok - Puskhyn.

2 aprilie 2016 la 07:28 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=-Kr0A_24Rxo 2 aprilie 2016 la 07:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

2 aprilie 2016 la 06:28 UTC+03 Yesterday I felt beautiful. Today I feel sweet. :) 2 aprilie 2016 la 06:17 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9X_ViIPA-Gc 2 aprilie 2016 la 05:26 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=19nm5_nAwQg O oră de tăcere pe zi.

2 aprilie 2016 la 04:54 UTC+03 Pentru că am văzut zice El cum vă urâți iubiții în mijlocul vostru, pentru că am auzit toate șoaptele voastre, pentru că bateți pe cel slab vă voi pedepsi, cine

crede că nu va fi pedepsit e un nebun zice D_OMNUL, crezi că nu vei fi pedepsit Israele, crezi că nu vei fi pedepsit Pământule, vei fi pedepsit și vei tot fi pedepsit până nu vei mai fi un prilej de poticnire și nu vei mai asupri cu răutatea ta mai mare ca marea, răule. Pentru ca cei buni să trăiască, pentru ca cei buni să mai trăiască puțin fac toate acestea, zice Domnul Sfântul lui Israel și al lui Avraham. Credeți și fiți drepți, stați drepți înaintea Domnului și sădiți-vă florile departe de câmpul răutății căci răutate și aramă e tot ceea ce cei răi au parte, nu vor trăi.

2 aprilie 2016 la 03:38 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=8Sg7BzjlDnA 2 aprilie 2016 la 03:24 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Alexandru Vakulovski.

2 aprilie 2016 la 00:47 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc&hd=1 2 aprilie 2016 la 00:14 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

1 aprilie 2016 la 23:55 UTC+03 Râul negru Creier de miere Fagure ochii Somnul îi cere Sub piatra Dochii Vom merge odată Pe râul negru Țara toată În luntrea de cedru.

1 aprilie 2016 la 23:02 UTC+03 Noapte Mă veghează florile La fereastră arde satul Ele-mi sunt surorile Mi se luminează patul Flori ard cerul tace Pe râul cu morile Sinele mi se desface Mă veghează florile.

1 aprilie 2016 la 22:28 UTC+03 Moi aussi je t'aime.

1 aprilie 2016 la 22:21 UTC+03 I deserved to be happy.

1 aprilie 2016 la 22:05 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Polonia.

1 aprilie 2016 la 21:49 UTC+03 Dorință Mamă vreau În dulce vis Să zbor blând Peste abis Mai copil ca El Să fiu Cu inima mea Argint viu.

1 aprilie 2016 la 21:39 UTC+03 1 aprilie 2016 la 21:20 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Stomp Out Bullying.

1 aprilie 2016 la 21:19 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Suceava News Online.

1 aprilie 2016 la 21:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

1 aprilie 2016 la 21:16 UTC+03 Lacrimi Fetele plâng Băieții pleacă Părinții vând Copiii se-neacă Privim în urmă Cărări de rouă Cine le-a plâns Ziua cea nouă?

1 aprilie 2016 la 21:04 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=5QIrRpGj_c8&hd=1#t=3808.379417 L'enfant du professeur de francais.

1 aprilie 2016 la 21:02 UTC+03 Ioviță Făt Frumos În răsărit Mi s-o ursit Să plâng ades Lacrimi să țes Să tot sărut Sarea din lut Și când să mor Vă umplu de dor.

1 aprilie 2016 la 20:23 UTC+03 1 aprilie 2016 la 19:46 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=UEiMv4mCI1g&hd=1 1 aprilie 2016 la 19:16 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 1 aprilie 2016 la 18:57 UTC+03 http://putlocker.is/watch-raise-ravens-online-free-putlocker.html 1 aprilie 2016 la 18:42 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=KaVnA88oNTg 1 aprilie 2016 la 18:27 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=SvPZo52X5vo 1 aprilie 2016 la 18:22 UTC+03 Fata și Moise Moise coborât Ce lumea o zisu? Moise îndrăgostit Ce-ai visat în visu? Lumea o bocit Că mult o murit Fata m-o privit Și s-o îndrăgostit.

1 aprilie 2016 la 17:24 UTC+03 Chemare Vino Fată iubită În vis Chitară vrăjită Oh, nu te-am găsit Mai iute Tâmpla mea mâna Să-ți asculte.

1 aprilie 2016 la 00:40 UTC+03 Am scris cateva texte asa de bune incat nu stiu daca mai pot scrie vreodata povestiri sau roman cu adevarat, nu doar sa-mi fac temele. Asta e lupta mea.

1 aprilie 2016 la 00:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

31 martie 2016 la 23:40 UTC+03 La Tendresse.

31 martie 2016 la 23:20 UTC+03 Oda fetei furtunii Fata furtunii Melodia lumii Esti o cununa De apa buna Cand ma privesti Ma fericesti Lacrima ta E iubirea mea.

31 martie 2016 la 23:11 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nelson Mandela.

31 martie 2016 la 22:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Șoricelul de bibliotecă.

31 martie 2016 la 22:41 UTC+03 31 martie 2016 la 21:23 UTC+03 Omenirea se află înaintea unui dezastru, dar și WWI și WWII au fost dezastre.

Globalwize. Dacă va reuși să-l evite merită scrisă istoria cu vârful acului în colțul ochiului.

31 martie 2016 la 21:22 UTC+03

„El le-a mai zis: „Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”” - Marcu.

31 martie 2016 la 20:44 UTC+03 http://www.dailymotion.com/video/x2idm6w Okay? :) 31 martie 2016 la 20:29 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Yy5cKX4jBkQ&hd=1 31 martie 2016 la 20:15 UTC+03 Prayer to the Dead The Dead The Silent Dead With eyes pierced With hearts shred Where are you Dead Sweet Dead? Where is the love Forevermore?

31 martie 2016 la 20:07 UTC+03 Cine vrea învețe despre viață și nu are bani de colegiu să meargă direct la sanatoriu. Gorki ar fi făcut-o, dar el a mers aproape oriunde altundeva.

31 martie 2016 la 19:34 UTC+03 Cuminecare Doamne păcatele Mi-am făcut De mână Nu fui ținut Nu mă ucide Cu pietre de râu Dă-mi să beau sânge Și pâine de grâu.

31 martie 2016 la 19:24 UTC+03 31 martie 2016 la 19:22 UTC+03 31 martie 2016 la 19:11 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 31 martie 2016 la 18:45 UTC+03 Amintiri din moarte Soarele mi-e inimă Luna stăpână Thetys sulfină Luceafăr pe mână Soarele orbea Luna era rea Thetys plângea Luceafăr murea.

31 martie 2016 la 18:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Ulay2FvUEd8&hd=1 Everybody loves my baby.

31 martie 2016 la 17:55 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Șoricelul de bibliotecă.

31 martie 2016 la 17:53 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

31 martie 2016 la 17:38 UTC+03 Oameni normali Există și oameni normali. Când sunt copii sunt copii și nimic mai mult, apoi adolescenți ca toți adolescenți, apoi tineri în lumea aceasta și apoi părinți pur și simplu, și probabil dacă îmbătrânesc găsesc bucurie. Asta nu îi face deloc mediocri, și oricum geniile sunt ca rare ca firele de sare în Dunăre, ci normali. Nu sunt obsedați, maniaci, oameni cu idei, ori personaje ionesciene.

Aceștia sunt oamenii frumoși, restul de Charlotte și Charlies sunt ciudați, iar geniile bat tot timpul la mașină, ce să vorbești cu ei?

31 martie 2016 la 17:32 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=xr0Tfng9SP0 31 martie 2016 la 17:28 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=w3PX267adKs 666?

31 martie 2016 la 17:20 UTC+03

Floarea-de-colț Floarea-de-colț Stup în izvor Floare-de-cer Singurul dor Nu suntem mașini Își șopteau roboții Astăzi în grădini Au înviat morții.

31 martie 2016 la 17:09 UTC+03 Melancholia Doar tristețe Gigantică lume Orice om Copil fără nume Ce e sufletul? Te întrebi plângând În lumea ta Numeri gând și gând.

31 martie 2016 la 16:10 UTC+03 Satul cubist Satul e cubist Ceahlău întristat Eu sunt dadaist De sufletu-mi beat O să vin-o zi Dar până atunci Când mă vei iubi Rătăcim prin lunci.

31 martie 2016 la 16:02 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=ACAWGRTKpY4 31 martie 2016 la 15:41 UTC+03 Gogonele și Pacino, way out of spring fever.

31 martie 2016 la 14:51 UTC+03 Sound like you're still pretty upset at her.

31 martie 2016 la 14:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Media.

31 martie 2016 la 14:22 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=fAD2U2nZbak 31 martie 2016 la 14:14 UTC+03 Sărut toxic Vrei să mă săruți Zburătorule? Spui că sunt drăguț Zburătorule? Fugi înapoi Eu sunt un înger Noi nu suntem noi Sunt lege și plângeri.

31 martie 2016 la 13:57 UTC+03 Roza Lupte de tauri Se duc în arenă Triburi de mauri Vin pe triremă Apocalips Spre Lumea Nouă Veghe în vers Mormânt în rouă.

31 martie 2016 la 13:48 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=lCeebWgjrrU&ebc=ANyPxKoVgsemlW9FLMkS13CVxe41vRZz3_FambS0 8fvjFYZP1iaakObvX2BcxCX9PhNWOxoozJ0NJvAskpPrwi54RRe9OgLhFA 31 martie 2016 la 13:47 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=9dqzGgMnypw&ebc=ANyPxKp_x0c10TOTbbOi5YQfqvaqWdKcZCF34JH umeddfwU0_r8RHDdAvo_0qG8DWHkGVq3nSpE7icqGXvnzJNpJZ1pgsb3RK g 31 martie 2016 la 13:38 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=BBOqnSvVlI8&hd=1 31 martie 2016 la 13:30 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Bznxx12Ptl0&hd=1 31 martie 2016 la 13:02 UTC+03 Despărțirea Asta e despărțirea Lună Mă duc într-o lume Mai bună Să mă iubești Dar nu prea mult Fată de aur Și tumult.

31 martie 2016 la 11:43 UTC+03 Tata În amintire Tata zâmbește Întreaga fire Se jeluiește Dar vine acasă Nu mi-a murit Azi vine-acasă Tatăl iubit.

31 martie 2016 la 11:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=uTIB10eQnA0&hd=1 31 martie 2016 la 11:14 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Teo Trandafir.

31 martie 2016 la 11:05 UTC+03 Împărtășanie Satul doarme Mănăstirea tace Ruginite arme Coc în găoace Barbar e iudeul Și elinul Venin e zeul Și vinul.

31 martie 2016 la 10:04 UTC+03 În monoteism esențială e Cartea. Orice altceva e dispensabil, creștinii se pot împărtăși ori de câte ori mănâncă, se pot boteza singuri, pot trăi singuri, asemenea și evreii și musulmanii pot călca Scriptura din dragoste pentru Scriptură dar Scriptura nu poate fi desființată cum spunea Isus. Chiar și acest text se diferențiază de textele obișnuite, astfel un credincios analfabet în Islam, mozaism ori creștinătate e un dodo. Chiar mai mult găsim în fiecare din cele trei Scripturi mărturisiri pentru sufletele noastre proprii și astfel războiul, în veacul acesta măcar cel interior, se sfârșește.

31 martie 2016 la 01:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=JipAwfmuXq8 31 martie 2016 la 01:08 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=JipAwfmuXq8 31 martie 2016 la 01:01 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de FRIENDS (TV Show).

31 martie 2016 la 00:52 UTC+03 Unforgiven Cântă pământul Rotire de fată Singură-n câmp Lacrimi în vatră Nu te-am iubit Ți-am spus odată De ce m-ai născut? Nu te iert niciodată.

31 martie 2016 la 00:24 UTC+03 Geniile si cand sunt copii sunt tot genii.

31 martie 2016 la 00:12 UTC+03 31 martie 2016 la 00:11 UTC+03 31 martie 2016 la 00:02 UTC+03 30 martie 2016 la 23:54 UTC+03 I could burn myself.

30 martie 2016 la 23:19 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 30 martie 2016 la 23:02 UTC+03 Plecarea copilului cuminte Moartea e dor Steaua plecării Când stai în prag Asemeni mării Lași morți Și bătrâni În casa iubită - Fără stăpâni...

30 martie 2016 la 22:36 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

30 martie 2016 la 22:23 UTC+03 30 martie 2016 la 21:33 UTC+03

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

30 martie 2016 la 21:03 UTC+03 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Cracovia.

30 martie 2016 la 20:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=a0Iy7Ez7Fyk&hd=1 30 martie 2016 la 20:20 UTC+03 Lespedea de piatră Tăcută lespedea de piatră Mormântul mamei îl arată Cine va merge, cine știe? Cine va ține lumină vie? Ne despărțim ca niciodată Tu mi-ai fost tată eu ți-am fost fată Mamă ești moartă eu am rămas vie În pământ ia-mă sau hai învie.

30 martie 2016 la 18:38 UTC+03 Comfortably numb.

30 martie 2016 la 05:59 UTC+03 Hope You Had a Very HAPPY BIRTHDAY !!

30 martie 2016 la 05:38 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5ywI71sI8io&hd=1 Vă mulțumesc că v-ați gândit la mine de ziua mea. În toată viața m-am gândit la multe lucruri și nimic nu am găsit așa de valoros ca inocența. Dacă poți să mergi pe câmp și să fi fascinat de o păpădie înseamnă că nu ești încă un om pierdut. Asta vă doresc să nu încetați niciodată să fiți copii.

30 martie 2016 la 05:38 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=5ywI71sI8io&hd=1 Vă mulțumesc că v-ați gândit la mine de ziua mea. În toată viața m-am gândit la multe lucruri și nimic nu am găsit așa de valoros ca inocența. Dacă poți să mergi pe câmp și să fi fascinat de o păpădie înseamnă că nu ești încă un om pierdut. Asta vă doresc să nu încetați niciodată să fiți copii.

30 martie 2016 la 01:10 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=U7mPqycQ0tQ&hd=1 Yes, I can.

30 martie 2016 la 00:20 UTC+03 A Princess Decalogue 1. A princess does not masturbate for anyone. 2. She does not drink, smoke, drugs. 3. She loves first with her heart, second with her body and leaves the machines love themselves. 4. She does not make dirty photos. 5.

She speaks good words and avoid bad words. 6. She protects her inner world and the innerworlds of others. 7. She lives to love. 8. She loves as She prays. 9.

She is unforgetable and never forgets. 10. She is the best and God gave her the best.

29 martie 2016 la 23:59 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=3A34Qtr3m0w This is our movie.

29 martie 2016 la 23:49 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

29 martie 2016 la 23:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=DED812HKWyM&hd=1 29 martie 2016 la 23:24 UTC+03

La multi ani fericiti, Felix !

29 martie 2016 la 23:04 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

29 martie 2016 la 22:59 UTC+03 Plans Plangi plangi Sat de cruci Plangi plangi Departe te duci Plangi plangi Departe te duci Plangi plangi Sat de cruci.

29 martie 2016 la 22:05 UTC+03 Suflet în drum Izvor adăstând Panteist mormânt Unde sunt acum?

29 martie 2016 la 22:05 UTC+03 Călătoria Suflet în drum Izvor adăstând Panteist mormânt Unde sunt acum? Plec în vis nespus Departe de părinți Caut soare de dinți Mă cheamă Isus.

29 martie 2016 la 22:04 UTC+03 La mulți ani! Sanatate!Sa iubesti si sa fii iubit!

29 martie 2016 la 21:27 UTC+03 LA MULTI ANI !!!

29 martie 2016 la 20:54 UTC+03 La multi ani fericiti!

29 martie 2016 la 20:14 UTC+03 Odă iubirii Cântecul tace Fată frumoasa Părul se desface Vine acasă Dă-mi un sărut Pasăre măiastră Vânător mut Floare albastră.

29 martie 2016 la 20:07 UTC+03 La multi ani fericiti si linistiti,Felix!

29 martie 2016 la 20:06 UTC+03 La multi ani!

29 martie 2016 la 20:02 UTC+03 La multi ani!

29 martie 2016 la 19:50 UTC+03 Cel mai dulce poet din intreaga istorie a poeziei este Friedrich Holderlin, colegul de internat al lui Hegel si Schelling, mai mult decat Schiller, cartea Sonetelor ori Rilke. Nimeni, nici macar David nu se aseamana cu bietul bibliotecar.

29 martie 2016 la 19:28 UTC+03 Omul cu Neomul S-au întâlnit Costum frumos Și s-au privit Veșmânt răpănos Ceas de buzunar Veșnic fericit Cearcăn amar Clopot oprit.

29 martie 2016 la 19:21 UTC+03 One year older and not an hour richer. - Ebenezer Scrooge.

29 martie 2016 la 19:17 UTC+03 People say about me thay I am crazy, and maybe I am, but the truth is that they are obsessed.

29 martie 2016 la 19:17 UTC+03 People say about me thay I am crazy, and maybe I am, but the truth is that they are obsessed.

29 martie 2016 la 18:55 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9IVKaOHJI0Y&hd=1 Piano-o-o.

29 martie 2016 la 18:31 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=3xNmeDx-NJU 29 martie 2016 la 18:30 UTC+03 Am visat mulți câini siberieni, mulți, mulți, de care m-am speriat dar care nu-mi făceau nimic, erau ai unui prieten și deasemenea când s-a luminat am văzut că eram lângă un oraș extraterestru în culori pastelate deschise.

29 martie 2016 la 18:28 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Dhm11sUYQY&ebc=ANyPxKroGvetzV9aO46H27q-MTYTdJAAeg3I6lMGeWdPYq_XEsHDZrxfE7HVs_ayMLrf94UMybInpo6qlXIiHnGFq7wxgo20w Forget...

And you can do that?

29 martie 2016 la 18:19 UTC+03 La multi ani!

29 martie 2016 la 18:07 UTC+03 Diavolul și Maria Eu sunt Dumnezeu Diavolul spunea Frumos Dumnezeu Diavolul spunea Eu sunt pământ Maria spunea Frumos pământ Maria spunea.

29 martie 2016 la 17:55 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hw2XWtRfAw&ebc=ANyPxKo_ZXYXn3HEGEZO3SUi4pAfUJA1b1w9fJPgOSMVyPbNBjHUHxpox8CSJ2xMXUtGKq6cFjt6V pOHaUPJReL6nutrVBoSA S-a-nnoptat. Pentru ce dormi?

29 martie 2016 la 17:51 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

29 martie 2016 la 17:50 UTC+03 29 martie 2016.

29 martie 2016 la 17:44 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=X1m2UmEGHs&ebc=ANyPxKppsmAvobuEbUqfB5GQrIClFE7fpzbvINMzRzkdZJP7s8uj u0bO4dzsqKLlOhwE4Vk1gsmI2tZYpoURpMg9GKe4l89Q8A 29 martie 2016 la 17:33 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Hj5jOi3qjxQ&hd=1 29 martie 2016 la 12:29 UTC+03 La multi ani Felix,iti doresc o zi frumoasa !

29 martie 2016 la 11:55 UTC+03 29 martie 2016 la 11:29 UTC+03 La multi ani, Felix!

29 martie 2016 la 10:24 UTC+03 La mulți ani, prietene!

29 martie 2016 la 10:16 UTC+03 La multi ani :) 29 martie 2016 la 10:11 UTC+03 La Multi Ani Felix! multa sanatate si fericire!!!

29 martie 2016 la 10:07 UTC+03

La mulți ani 29 martie 2016 la 09:55 UTC+03 La multi ani, sa fii sanatos si baftos!

29 martie 2016 la 09:54 UTC+03 sa cresti mare ...!

29 martie 2016 la 09:45 UTC+03 La multi ani !!!

29 martie 2016 la 08:56 UTC+03 Raul Constantinescu a distribuit o fotografie în cronologia ta.

La mulți frumoși buni ani fericiți în marea armonie cu tine, cu Dumnezeu, cu mama natură și cu lumea! Cu drag!

29 martie 2016 la 06:48 UTC+03 Happy Birthday to you.

29 martie 2016 la 04:25 UTC+03 http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/glossa.htm 29 martie 2016 la 02:43 UTC+03 La multi ani !

28 martie 2016 la 23:59 UTC+03 Cântecele pure Cântecele pure Pe harfe de vânt Sânge și mure Urs în mormânt Cassandră dorită Flori în noroi Pădure vrăjită Tine, mine - noi.

28 martie 2016 la 22:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9fPYyoY49Bc&hd=1 Annoying as it is.

28 martie 2016 la 22:37 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=9fPYyoY49Bc&hd=1 Annoying as it is.

28 martie 2016 la 22:36 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

28 martie 2016 la 21:56 UTC+03 Chopin la pian Florile invie din ele insele Asemeni stelelor pe camp Si fetele merg tacute la rau Sub soarele urias cat o lacrima Ultima - a mamei sacre a lumii Si apoi noaptea fara capat Plina de tristete cand nu mai esti tu Ci esti lacrimile iubite.

28 martie 2016 la 20:18 UTC+03 Evolutia va avea loc dar nici macar pentru ca vrem ci in mod natural. Oamenii vor uita sa urasca. Problema o vor fi cei care vor uita sa iubeasca.

28 martie 2016 la 20:10 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 martie 2016 la 19:43 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=6a0Q0rfbUVI&ebc=ANyPxKqHxZ8hRgYXDUthxWHZfFAPtQPe9LHfKY CTBzAmCcS7gfn4yrQmgicBpF85orNCVIjVMBHYNgu1mqztzsBH2Ow4kFH hEQ 28 martie 2016 la 19:41 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Jv5QMgBJgbo&hd=1

28 martie 2016 la 18:14 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 martie 2016 la 17:58 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Alicia Keys.

28 martie 2016 la 17:53 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

28 martie 2016 la 17:52 UTC+03 28 martie 2016 la 17:39 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de She used to care.

28 martie 2016 la 15:34 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=siJmE75-xA0&hd=1 28 martie 2016 la 15:09 UTC+03 Mafioții în sutană nu-l afurisesc pe bogătanul care o luat de la toată lumea, ci pe profet, da profetul are ac de sutanele lor.

28 martie 2016 la 14:12 UTC+03 Fata de ametist A trecut atâta timp dar nu pot să uit Fata tăcută cu ochi mari și frumoși Parabola unei iubiri neîmplinite trist Și buzele moarte de viu ametist Te rog întoarce-te din moarte adolescentă Vino înapoi de peste negre țărmuri E drept că m-ai iubit încât să vrei De dragul meu să stingi tu scena lumii?

28 martie 2016 la 14:01 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=RpErNHC9orQ&ebc=ANyPxKpJDJeLSG5kgtOyG-erFUbYL1oBLjcusATKZIMyn6z3nj1sPi9KxR_3zRm8zfOqnf78bwJrUVhDqWO153iqc 5k2wSivw 28 martie 2016 la 01:03 UTC+03 https://www.youtube.com/watch? v=wGwz4p_ACuE&ebc=ANyPxKrsadoNCe277QKJ6IQhm6R3OFIjainz8EakT gNmLnWH_opK7Tp3olCqriR7n15wPZ6hgBJ5gHCLurFhduI38gsAP_MO-w 28 martie 2016 la 00:45 UTC+03 Ochiul Djinnului e plin de vise Toate coșmarurile pământului Gata să dăruiască groaza lumii Eu sunt Djinnul și voi lua cu mine tot ce este rău Zburând deasupra mării și pustiului Aruncând în nimic nimicul În veșnică uitare ca pasărea Rok Ca pasărea Phoenix Și cei răi morți vor fi 28 martie 2016 la 00:45 UTC+03 Ochiul Djinnului e plin de vise Toate coșmarurile pământului Gata să dăruiască groaza lumii Eu sunt Djinnul și voi lua cu mine tot ce este rău Zburând deasupra mării și pustiului Aruncând în nimic nimicul În veșnică uitare ca pasărea Rok Ca pasărea Phoenix Și cei răi morți vor fi Inima mea e o oglindă de oțel pe care o pun în fața chipului mort al lumii. Veniți. Veniți să muriți.

28 martie 2016 la 00:42 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=Urw-iutHw5E 28 martie 2016 la 00:33 UTC+03

Mă gândesc. Să duc clerul nostru ortodox în misiune în Africa, în masă și să-i las acolo. Și catolici să-i fac să-și dea banii oamenilor, că au tare mulți. Și pe protestanți să le mai încurc limbile odată că vorbesc tare mult. Pașol na turbinca.

Uă, care-i primul?

28 martie 2016 la 00:04 UTC+03 Erau trei frați. Unul era Rabin altu Franciscan și al treilea Călugăr. Franciscanul stătea așa într-o doară Dar nimeni nu știa la ce se gândește Călugăru voia să-l convertească pe Rabin Rabinu era cam luat de cap Că franciscanul cu călugărul numai se băteau în cap numindu-se pedofil și homosexual de Paști. De departe priveau Imamii la fel de impenetrabili. Hristos a înviat!!! Până or murit toți și sa încheiat istoria bisericii astea de doi lei.

27 martie 2016 la 23:56 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=hVnJ1v60bfo&hd=1 27 martie 2016 la 23:34 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mental Health Quotes.

27 martie 2016 la 23:32 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Sylwia Urban.

27 martie 2016 la 23:18 UTC+03 Mama knew.

27 martie 2016 la 22:13 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de The Mindful Life.

27 martie 2016 la 22:10 UTC+03 Salcamul taiat Inflorind in amintiri. Carari cosmice.

27 martie 2016 la 21:25 UTC+03 http://putlocker.is/watch-seinfeld-tvshow-season-3-episode-14-online-freeputlocker.html 27 martie 2016 la 21:09 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

27 martie 2016 la 21:02 UTC+03 http://www.poezie.ro/index.php/poetry/45975/Hotar 27 martie 2016 la 20:54 UTC+03 Îngerul din livadă Vezi lumina? A răsărit. Ca prima floare de câmp. Primăvara a venit Cu morții din mormânt. Te iubesc și nu mint Te rog crede-mă, mă crezi?

Tu Înger de mărgărint Privindu-mă din livezi.

27 martie 2016 la 20:25 UTC+03 27 martie 2016 la 19:27 UTC+03 To Love an Angel To love an Angel Drunk with kissess Every eye is a flower In Paradise We are alone together In our souls And I love you like the sea Your wet soul covered with black salt.

27 martie 2016 la 18:23 UTC+03 https://www.youtube.com/watch?v=zMqIQhiJdvs&hd=1 27 martie 2016 la 17:59 UTC+03

https://www.youtube.com/watch?v=TDfKRDYE3w0&hd=1#t=73.1535 27 martie 2016 la 17:18 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

27 martie 2016 la 17:03 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Anny Garlan.

27 martie 2016 la 15:58 UTC+03 26 martie 2016 la 23:57 UTC+02 Nu pleca din brațele mele e noapte Dar tu ești mai multă lumină decât oriunde pe lume Sărută-mă Înger iar suav miracol Cu păr de flăcări negre și apă și albastre stele Cu ochi de serafim blânzi și filosophici Privește-mă din spațiu muzică a Lunii Și sărută-mă te rog acum și după ce voi muri.

26 martie 2016 la 23:11 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ecmRksfy--I 26 martie 2016 la 23:06 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=l6e1M2d4BJ0 26 martie 2016 la 22:20 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

26 martie 2016 la 22:15 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 4 fotografii noi.

26 martie 2016 la 21:58 UTC+02 Europa are nevoie de 1 Constitutie și de o Declarație de Independență de trecut.

Detox.

26 martie 2016 la 21:18 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=CNTw6kG4zTQ&hd=1 Nu suntem nebuni, suntem de la Giurgiu.

26 martie 2016 la 21:09 UTC+02 Yes! Yes! Yes, yes, yes!

26 martie 2016 la 19:56 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei.

26 martie 2016 la 19:55 UTC+02 Mama Aud plansul inabusit al embrionilor ce nu vor sa se mai nasca Singuri in burtile mamelor ca Iona Profetizand in tacere asemeni soldatilor din Razboiul de Independenta Batuti si neputand sa tipe sa strige sa spuna Mama Ma-ma 26 martie 2016 la 18:43 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

26 martie 2016 la 16:44 UTC+02 http://www.filme-bune.net/music-and-lyrics-film-online-subtitrat-in-romana/ 26 martie 2016 la 16:29 UTC+02 26 martie 2016 la 16:18 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de ANDREY TARKOVSKY INTERNATIONAL INSTITUTE - OFFICIAL PAGE. 26 martie 2016 la 16:16 UTC+02

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Monarhia Salveaza Romania.

26 martie 2016 la 15:47 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

26 martie 2016 la 15:47 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

26 martie 2016 la 15:45 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

26 martie 2016 la 15:07 UTC+02 Numai prostii ii reproseaza sarii ca-i strange de gat.

26 martie 2016 la 15:03 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Women With PTSD. 26 martie 2016 la 14:58 UTC+02 Ce iti spun eu este Adevarul!!!

26 martie 2016 la 14:14 UTC+02 Sinuciderea unui copil Un copil s-a sinucis Al meu. Nu am știut. Nu am vrut. S-a sinucis la mine sub pat. Mă iubea foarte mult. Dar acum e mort. Să nu plângem după laptele vărsat.

26 martie 2016 la 14:07 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=UqLRqzTp6Rk 26 martie 2016 la 14:02 UTC+02 Într-un sat era un om numit Cain. El avea doar un copil căruia mamă-sa moartă îi puse numele Abel. Erau amândoi singuri în câmp. Cain era sobru tot timpul ca peștele sfântului Petru pe când Abel dacă ar fi fost lăsat ar fi fost jucăuș ca un miel. Abel era chinuit rău. Până într-o zi când muri și îl îngropară și Cain se întoarse singur acasă.

26 martie 2016 la 13:38 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

26 martie 2016 la 13:36 UTC+02 Glorie Sunt un tub de orgă Între pământ și stele Si cristalin de copil În marea orgă a lumii Stelele îmi ascultă plânsul Pictate pe ferestre Tăcerea este totul Dumnezeu.

26 martie 2016 la 13:19 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=4ahIlzBsTBU 26 martie 2016 la 13:04 UTC+02 Și Isus și-a ridicat ochii și a văzut pe niște bogați care își aruncau darurile în vistierie. A văzut și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți. - Luca. Punguța cu doi bani.

26 martie 2016 la 12:51 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

26 martie 2016 la 12:38 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=wFWhhCqOR2k&hd=1 26 martie 2016 la 12:31 UTC+02

Easter Doina Christ is dead In the bread And alive In the wine In the sleep We weep In the cry We die.

26 martie 2016 la 12:26 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=kxv87YS8Kzs&hd=1 26 martie 2016 la 12:18 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

26 martie 2016 la 12:09 UTC+02 26 martie 2016 la 11:59 UTC+02 26 martie 2016 la 00:18 UTC+02 Raul Constantinescu a distribuit o fotografie în cronologia ta.

25 martie 2016 la 22:03 UTC+02 Casa in noapte Sufletul iubind suflet. Si cerul rotind.

25 martie 2016 la 21:19 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=tT4d1LQy4es 25 martie 2016 la 21:17 UTC+02 Sunt autist și habar n-am avut. :<) 25 martie 2016 la 21:09 UTC+02 I write too good to be published.

25 martie 2016 la 20:45 UTC+02 Lucian Blaga era un pre-homo 8.

25 martie 2016 la 20:37 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=GJ8xKtS6zA8&ebc=ANyPxKq1lcWPZbSE7we3O6G-Eip8MZpjpfgkuLzrwHTxkC3QuOCV67B50GW3XxxRCKDL3e3x_ZwkS1LoQBhmVY X-7w7PzVGsg Divorce should be illegal.

25 martie 2016 la 20:31 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=M-RU0sXrLE0&hd=1 25 martie 2016 la 20:25 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=AIGGVIkcyWU&ebc=ANyPxKqPNENBzntWmJ2fDfScgyJdSVVq89bTwUDFmTrZGOhmH82qbBJ4WjJ0PJr5wmK4yqnV BRXZykcHmObVX1EEEqmPCgqJw 25 martie 2016 la 19:45 UTC+02 Amurg pe Marte Sfinxul se scufundă în abis Cerul tace asemeni unui jurământ Oameni albaștri te duc în roșu vis Pe oceane părul mi-e plin de vânt Universul se stinge precum o lumină Pietrele se roagă cu inimă de piatră Lacrimile vechi lacrimi noi alină Lutul din părinți e departe de vatră.

25 martie 2016 la 17:42 UTC+02 A bolt of lightning.

25 martie 2016 la 13:11 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=RhrgkhPvJWM&hd=1 25 martie 2016 la 12:49 UTC+02

https://www.youtube.com/watch? v=H5b27xJ8Ing&ebc=ANyPxKqVF_sBe46kxDnH79sABvFnLlUku38W3rKz5 U8JyXRU1IuWI3-R6M2xx1aOxS8F1Rngb_ISxOhyzdsFQMKNgRx4nVHNsQ 25 martie 2016 la 12:47 UTC+02 Pianul și Îngerul Coastele mele sunt clape albe de pian Ploaia cântă la mine Părul mi-e o harfă de coarde la care cântă Îngerul Sunt frumos pentru prima dată Sunt un pian negru plin de tăceri Degetele Îngerului mă mângâie pe frunte Syntem una Muzică a ochilor sărutându-se în lacrimi asemeni mării și cerului.

25 martie 2016 la 12:08 UTC+02 LANCRĂM SAXON Mormintele sunt vegheate De omul de piatră Tăcerea e prea pură Doar îngerii latră Cad grăunțe de apă Cerul e o ciutură Mamele sunt moarte Noi strigăm la nori.

25 martie 2016 la 11:59 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=5_4U1flxR38 24 martie 2016 la 23:18 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=WNJlKaF8sJc Mai bine să zică lumea că ești nebun, decât să știi că nu ești om.

24 martie 2016 la 22:39 UTC+02 Joaca la sanatoriul de copii Am înaintat prin șanț peste țeava de gaz Am trecut pe sub conducte Pietrele le-am aruncat în cer Când au început să apară am început să tragem Cornetele zburau ca libelulele Râdeam ca nebunii Râdeam ca nebunii În fericirea noastră în amurg peste curtea de beton Apoi am început să simțim niște pumni în burtă în piept Ne-am oprit și am văzut că eram plini de sânge Eram plini de gloanțe ascuțite și urlam Cea mai tare joacă din viața noastră.

24 martie 2016 la 22:33 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Dorina Stirbu.

24 martie 2016 la 22:21 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=K6LA7v1PApU 24 martie 2016 la 22:15 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=bucVwI0RfEg Puțin punk ca pe vremea lui Decster.

24 martie 2016 la 22:10 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Wt9UyhTH87A&hd=1 24 martie 2016 la 19:31 UTC+02 24 martie 2016 la 18:48 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 24 martie 2016 la 18:26 UTC+02 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Nichita Stanescu.

24 martie 2016 la 17:18 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=YNmKOGkozEw&hd=1 24 martie 2016 la 17:18 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Elizabeth Taylor.

24 martie 2016 la 17:10 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de PTSD Support And Recovery.

24 martie 2016 la 17:08 UTC+02 *** Eternitate Galaxii inflorite. Ce e pamantul?

24 martie 2016 la 16:17 UTC+02 Arghezi, inteleptul literaturii romane, Ion Barbu, geometrul literaturii romane.

24 martie 2016 la 16:12 UTC+02 24 martie 2016 la 16:05 UTC+02 Horvath Iozsef.

24 martie 2016 la 15:37 UTC+02 Stea vegetala.

24 martie 2016 la 15:37 UTC+02 Stea vegetala.

24 martie 2016 la 15:36 UTC+02 Stea vegetala.

24 martie 2016 la 15:21 UTC+02 *** Casa batranei Fum singur de om sarac. Roata florilor.

24 martie 2016 la 14:49 UTC+02 *** Gutuiul batran Arabesc verde negru. Muguri nevazuti. *** Cerul in noapte Muzica apei Leeloo vii. Iubire in ochi. *** Capul pe masa Agonia copilei.

Rautatea.

24 martie 2016 la 12:45 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

24 martie 2016 la 12:44 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

24 martie 2016 la 12:29 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

24 martie 2016 la 12:28 UTC+02 24 martie 2016 la 12:17 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

24 martie 2016 la 11:48 UTC+02 Shine on you crazy diamond.

24 martie 2016 la 10:48 UTC+02 Seinbloom.

24 martie 2016 la 10:05 UTC+02 Tatăl inexplicabil Omul cu gura cuțit Gura care m-a sărutat din prima zi Gura mussoliniană care mă veghează Iadul meu de toată vremea Infernul Dite diavolul Tatăl inexplicabil Și durerea.

23 martie 2016 la 23:01 UTC+02 Tarile mici fac afacerile cu TIR-uri, superputerile le fac cu bombe.

23 martie 2016 la 22:43 UTC+02

Personal cred ca gasca ISIS sunt niste smecheri pe mana cu baietii rai din oppzitia americana care comanda cate un atac terorist ca sah politic. Dupa ce lam citit pe Marquez, nu sunt geniu sa vad asta. Donald Trump s-ar putea sa fie tata lor.

23 martie 2016 la 20:49 UTC+02 Dacă mă culc acum mă trezesc de dimineață.

23 martie 2016 la 20:45 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

23 martie 2016 la 20:20 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

23 martie 2016 la 20:04 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=pfRfPon9vmU&ebc=ANyPxKpO9ePum9fC3pWADxiKH1VLn87n00K1b1iy GmnWcC_UxrOTAPxvM36TwfTpWrTyEsPBMLMC5UTbJXNReCnadrbVU9 VGaA 23 martie 2016 la 17:46 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=ZN5RDJFwI3I&ebc=ANyPxKrwNaXLT9shtzSVnBONq7rWnLUGPbqDeV Xgy7flF9Lp5ZwZdXTsckbCrYRLZfiWdmOLfPuyl9mVKcV65LDi0d0eGM8A qQ 23 martie 2016 la 17:43 UTC+02 There must be something safe in the world, like a stone.

23 martie 2016 la 17:27 UTC+02 Pentru ajungerea la pace este nevoie de un război al inimii cu nu mai puține victime poate. Milioane de oameni care să murim ca oile timp de ere doar pentru ca armele să fie desființate din sufletele noastre.

23 martie 2016 la 17:18 UTC+02 What is happening, Babu?

23 martie 2016 la 17:11 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=OvENFHv0Jug&hd=1 The DDR one was better, but they took it out.

23 martie 2016 la 17:07 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Sylwia Urban.

23 martie 2016 la 17:01 UTC+02 ogień {m} (also: zapał, gorliwość, żar) 23 martie 2016 la 16:54 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=cD5f7TtH1jM&hd=1 23 martie 2016 la 16:45 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=A8MO7fkZc5o&ebc=ANyPxKo_QCMURvE13EnSSLDzxtithOroGFJtPNVv bbbVCfwwa3_fCcADpN2FRZbbfMUyc4U66n8XSKzqljuQRu0uBNlVGp64Sg 23 martie 2016 la 16:30 UTC+02

https://www.youtube.com/watch? v=tAGnKpE4NCI&ebc=ANyPxKrSZ0CSDNVt1VUi8907cxDa92ZLvUbTC7O MmEDprqN7y9jyHZXXKDX8-iFgBrnEJkbYhRmM5G0emEjsqn8A3Ivbof0yQ 23 martie 2016 la 16:21 UTC+02 23 martie 2016 la 15:56 UTC+02 The Protector I am your Protector Look into my weary eyes I know you I made you I love you I speak from the phone I would do anything for you I would give you Venus and Jupiter Teach you to run into my arms Lay like a dog at your soles Like Phil Collins Pray for you heal you soothe you I would do anything for you Shoot you with my omnipresent bullet Just to keep you free from harm Make your eyes alive like TV Make miracles for you Work for you Adore you Kill for you Maria.

23 martie 2016 la 15:07 UTC+02 Dean Blues I read and the blood of my tears stopped like a machine gun Teach me to write Teach me to write man.

23 martie 2016 la 14:47 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=3xNmeDx-NJU 23 martie 2016 la 14:41 UTC+02 Păzește-ți piciorul când intri în casa Domnului.

23 martie 2016 la 14:31 UTC+02 Prințu lu Constantinescu Toți se căsătoresc și se mărită și urcă în Arce Numai Felix nu Numai Felix nu Nimeni nu e îndeajuns de bună pentru el Nu Felix nu are nevoie să iubească Să sărute o mână de fată frumoasă Nu Felix nu O să avem noi grijă de el O să-i facem un templu Și o să venim acolo.

23 martie 2016 la 13:59 UTC+02 The Kissing Dead She's cool Accompanied by a legion of drums Girl of today and forever and tomorrow She waited in the unseen A century has passed And so we run down the road Not to end the world With our lips buried in our souls We are the Kissing dead beautiful like the dead.

23 martie 2016 la 13:21 UTC+02 Poem despre flori albe În fiecare an mărul de lângă fereastră își alege unde să își înflorească florile de parcă ar vrea să-mi spună ceva Dar eu sunt prea ocupat să îl privesc Și florile lui albe mor triste scuturându-se ca sentimentele.

23 martie 2016 la 13:05 UTC+02 Lumânarea care se va aprinde Pământul e un ghem de ață descântată Acoperit de desene Nazca popoarele merg spre moarte în exoduri intrând în porți sacre între munți Pietrele stau îngenuncheate Și cântecele mor Eu sunt un pistol cu capse Încărcat Copiii joacă ruletă rusească Sub asfaltul școlii așteaptă viermii Lumânarea care se va aprinde va fi aprinsă pentru totdeauna.

23 martie 2016 la 12:37 UTC+02 Îl bate Barbu pe Arghezi? Numai Cristos poate să răspundă.

23 martie 2016 la 12:28 UTC+02

23 martie 2016 la 12:19 UTC+02 United States' of America Cinderella.

23 martie 2016 la 12:15 UTC+02 Weltanschauung-ul păduchilor de polen Pentru păduchi florile de măr sunt eterne Stau în petale bete murind intoxicate de polen Florile sunt stelele unei galaxii Albe ca veșmintele preoților catolici ori sfințenia Și rădăcina e albă rănită de pietre ca un bulb de ceapă Mărul se rotește în jurul lui însuși cu toate florile sale Iar noi suntem uriași extratereștri.

23 martie 2016 la 11:59 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=WkNp56UZax4&hd=1 23 martie 2016 la 11:51 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=VZt7J0iaUD0&hd=1 23 martie 2016 la 10:17 UTC+02 CONSTANZE (schiță dramatică) Felix Rian-Constantinescu O grădină de pomi înfloriți în luna lui Martie. DUMNEZEU: Constanze, acum să fii pregătită pentru că o să-ți întâlnești ursitul. CONSTANZE: Oh. Constanze rămâne singură între flori și adoarme. În jurul ei se strânge înmormântarea contelui de Orgaz.

CONSTANZE: Of, ce-am visat. Am visat flori și mulți mulți oameni, drumuri reavene acoperite de brumă, cântece risipite de copii în joacă între falanstere, bătrâni morți ce nu pot să uite și muzica, muzica precum... un băiat. Florile se înroșesc de rușine. FLORILE: Ooo! CONSTANZE: Sunt îndrăgostită. Vai mie, nu știu ce înseamnă. Să-i țin capul în mâini și să-i zâmbesc în ochi o veșnicie!

Constanze se trezește. CONSTANZE: Of, ce-am visat. Am visat flori și mulți mulți oameni, drumuri reavene acoperite de brumă, cântece risipite de copii în joacă între falanstere, bătrâni morți ce nu pot să uite și muzica, muzica precum... un băiat. Florile se înroșesc de rușine. FLORILE: Ooo! CONSTANZE: Sunt îndrăgostită. Vai mie, nu știu ce înseamnă. Să-i țin capul în mâini și să-i zâmbesc în ochi o veșnicie! Cortina. 2016 23 martie 2016 la 09:31 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Rares Craiut.

23 martie 2016 la 09:15 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=STd0FwPdL3M&hd=1 23 martie 2016 la 09:07 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Tirea Vlad.

23 martie 2016 la 08:43 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Jv5QMgBJgbo&hd=1 22 martie 2016 la 23:20 UTC+02 Are you for real. Da, tu esti Tarina intregii Rusii. Printesa Lebada.

22 martie 2016 la 20:57 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

22 martie 2016 la 20:31 UTC+02 22 martie 2016 la 20:00 UTC+02

Comoara de flori Apa fierbe pe flacăra de gaz În vasul roșu Tata mă duce la tezaurul lui de flori Ținând crenguțe de tei în mâini Rupem flori în oala care se înmiresmează Ca mirul În această clipă arhetipală.

22 martie 2016 la 19:36 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=twkjN0xQsWw&hd=1 22 martie 2016 la 19:08 UTC+02 Recunoștință.

22 martie 2016 la 18:10 UTC+02 http://watchseries.cr/series/columbo/season/9/episode/5 22 martie 2016 la 17:08 UTC+02 I cried for you in three days more than I cried in my entire life.

22 martie 2016 la 16:53 UTC+02 22 martie 2016 la 16:46 UTC+02 What the fuck is happening, Robert? You re God. You mean like the matcă?

Yeah.

22 martie 2016 la 16:38 UTC+02 22 martie 2016 la 15:05 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=YUPxwKso_pQ&hd=1 Yeah!

22 martie 2016 la 14:44 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=D_gIFO12QFs&hd=1 22 martie 2016 la 14:34 UTC+02 63 63 e înainte de 64 Anul morții Morții 63 de ani ca 63 de sicrie Iar eu Îngerul Morții Îmi privesc poporul Mort pentru mine Și îmi pun ochelarii de soare.

22 martie 2016 la 14:22 UTC+02 22 martie 2016 la 14:19 UTC+02 22 martie 2016 la 14:13 UTC+02 Autobiografia unui cobai M-am născut plin de speranțe Lumea îmi zâmbea Apoi a venit bomba pântecoasă Și m-a băgat în cămașa ei de forță În fiecare zi îmi privesc chipul în oglindă Cred că sunt om Mă numeam om Cred.

22 martie 2016 la 14:05 UTC+02 La mine vine Paștele. Ce catolic nu-l ține cu Papa?

22 martie 2016 la 13:43 UTC+02 Mircea Eliade, Jurnal. - Vine din nou tânărul student (undergratuate) la General Studies, toboșar, hippy și, cum precizează, mistic-șaman...

22 martie 2016 la 13:30 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=UobRyLSn9KI&ebc=ANyPxKrltXPnhgSeXkZbPz2uJRaGQgChg2oECgrIL Ane6MqnUu7kzG-hRkWQeBE294Uf0luhMObtDikiTkzMl3_Zx3xbLon29Q Lacrimile Spărgându-mi-se Pe chitară.

22 martie 2016 la 13:13 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=XAug_UmsTgQ 22 martie 2016 la 13:01 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=VMmMz4rTFO8&hd=1

22 martie 2016 la 12:16 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=HSrFRMZWUeo&hd=1 Djinnie.

21 martie 2016 la 23:38 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Andrei Roman.

21 martie 2016 la 22:53 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=vUSzL2leaFM&ebc=ANyPxKq3FtPRZZCIIJAb4FMhl9kPmlGVbdg7MwUc CXRc4vj-o2La4f-n-4wKhfcAJjrgwsx4zfT8DUYtIdqqnMm02ABs1s0DCw 21 martie 2016 la 22:36 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Sylwia Urban.

21 martie 2016 la 22:30 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Steven Sassmann.

21 martie 2016 la 22:17 UTC+02 I m tired of being abused.

21 martie 2016 la 21:43 UTC+02 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Maxim Media Advertising & Events Group.

21 martie 2016 la 21:28 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=WlGE-y9qHGg&hd=1#t=168.9745 21 martie 2016 la 20:57 UTC+02 http://putlocker.is/watch-seinfeld-tvshow-season-3-episode-14-online-freeputlocker.html 21 martie 2016 la 20:53 UTC+02 Cu tine etern Moartea e frumoasă ca un cântec învățat în copilărie Moartea te cheamă Și te așteaptă Îți dă să mănânci lapte Și te învață să vorbești Râde cu tine Și va sta cu tine etern.

21 martie 2016 la 20:37 UTC+02 When you get out of yourself you see that you are not the centre of the world.

21 martie 2016 la 20:33 UTC+02 Schizofrenia văzută din interior înseamnă să crezi mai multe lucruri în același timp în vreme ce crezi un singur lucru.

21 martie 2016 la 20:25 UTC+02 Polonia a fost mătușa necăsătorită pe care familia a scos-o de la moștenire.

21 martie 2016 la 20:19 UTC+02 Cortina de Fier ne-a mutilat sufletele.

21 martie 2016 la 20:19 UTC+02 Cortina de Fier ne-a mutilat sufletele.

21 martie 2016 la 20:06 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=vgpUG6BbFM&ebc=ANyPxKpUakLGL08r6f1WGjO_FN0ZijAljd6eL5M38_eRT3w UjmbJt_JKO-i4dXKtbOrzYx5MS0vZdITYYsvHIW7QI7fhBWryrw 21 martie 2016 la 19:42 UTC+02

A fost un om numit Americo. El era proprietarul unei ferme. Porumbul, cartofii, roșiile erau valoroase ca aurul. Vecinul lui a pus tutun și a început să facă whiskey. Ca să poată să-și are pământul a pus și Amerigo tutun. Îl păștea falimentul. Ce să facă? A mers la Femeia Sfinx să o întrebe. Femeia a tăcut privindu-l din cer.

21 martie 2016 la 19:34 UTC+02 Poluarea influențează comportamentul colectiv.

21 martie 2016 la 19:20 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Cristina Muntean.

Me and you forever now.

21 martie 2016 la 19:18 UTC+02 Cred că există ceea ce se poate numi un inconștient bun și un inconștient rău.

Există o diferențiere. Inconștientul bun este energia, inconștientul rău este puterea. Nu am diplomă dar cred că am dus mai departe teoria lui Jung despre inconștient.

21 martie 2016 la 18:51 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc 21 martie 2016 la 18:47 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

21 martie 2016 la 17:45 UTC+02 Spiritul negru Între lumină și întuneric e o sabie Pătrată tăcută moartă monstruoasă Nu este viitor în început Lumina a căzut în sine Am vrea să auzim lacrimile născându-se Am vrea să murim pe rug Numele nostru care e? Suntem noi oameni?

21 martie 2016 la 17:30 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=iHCK4bQNg_w 21 martie 2016 la 17:27 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=1qb5fHfIync&hd=1 Mi s-a acutizat boala.

21 martie 2016 la 17:04 UTC+02 Gravitația aștrilor nu e doar simplă gravitație, este atracție a corpurilor cerești, ceea ce înseamnă că Pământul va fi înghițit de Soare și Soarele de miezul galaxiei, iar galaxia va fi la rândul ei înghițită și universul într-o zi va imploda, toate stelele se vor izbi unele de altele. Iar datorită atracției gravitației, omenirea va trebui să mute Luna. Pata de pe Jupiter este o Lună jupiteriană prăbușită.

21 martie 2016 la 16:46 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=9xOxQygYxJ0&hd=1 21 martie 2016 la 16:17 UTC+02 Profesorul tatalui meu. Marti, 11. Ce plimbare frumoasa am facut ieri cu tata!

Iata în ce împrejurare: Ieri seara la cina, când îsi citea ziarul, tata striga deodata cu bucurie si ne zise: - si eu, care-l credeam mort de douazeci de ani! stiti pe profesorul meu din scoala primara, bietul Vincenzo Crosetti, iata-l ca traieste înca! E de optzeci si patru de ani! Citesc aici ca ministrul i-a acordat medalia "Bene-Merenti" pentru saizeci de ani de profesorat. saizeci de ani, întelege-ti

voi? si numai de doi ani nu mai da lectii! Bietul Crosetti! La Condova, sotul gradinaresei noastre de la vila din Chieri. Apoi adauga: - O sa mergem sa-l vedem, Enrico! Toata seara, tata vorbi numai de profesor. Numele profesorului sau din clasele primare îi aducea aminte o multime de lucruri de când era copil: de camarazii lui, de biata mama a sa! - Crosetti! zicea el, parca-l vad si acum.

Era de patruzeci de ani când îmi dadea mie lectii. Un omulet, cu spinarea încovoiata, cu ochii vii, nu purta barba. Înfatisarea lui era aspra, purtarea însa îi era blânda; ne iubea ca un tata, dar nu ne ierta nici o greseala. Din taran ajunsese profesor, dupa multa munca si lipsuri. Zdravan om! Mama îl iubea foarte mult; tata îl privea ca pe un prieten. Dar nu-mi dau seama cum a ajuns el, de la Turin la Condova. Nu o sa mai ma cunoasca, desigur. si ce-i cu asta? O sa-l cunosc eu!

Au trecut patruzeci si patru de ani, Enrico; patruzeci si patru de ani de atunci! Sa ne ducem mâine negresit, sa-l vedem. Ieri dimineata, pe la ora noua, eram la gara. As fi vrut sa mearga si Garrone cu noi, dar nu a putut pentru ca mama sa era bolnava. Era o zi frumoasa de primavara. Trenul trecea printre câmpiile înverzite. Gardurile erau îmbracate numai în flori. Te îmbata mirosul lor raspândit prin aer. Tata era foarte vesel privind câmpia, si din când în când ma lua de gât si vorbea cu mine ca si cu un prieten. Bietul Crosetti, zicea el, dupa tatal meu, el m-a iubit mai mult si mi-a facut mai mult bine. N-am uitat niciodata sfaturile lui cele bune, precum nici dojenele aspre si drepte, care-mi umpleau ochii de lacrimi. Parca-l vad si acum, când intra în clasa, cum îsi punea bastonul într-un colt si îsi atârna paltonul în cuier, totdeauna în acelasi fel. Cum în toate zilele venea cu aceeasi voie buna, totdeauna linistit si constiincios, staruitor si atent, în fiecare zi ai fi zis ca-si face lectia pentru întâia data. Îmi aduc aminte de el, ca si cum l-as vedea acum, când îmi striga: - Bottini! Ei, Bottini! Aratatorul si degetul mijlociu pe condei. Mult s-o fi schimbat în patruzeci de ani! Îndata ce ajunseram la Condova, ne duseram la gradinareasa de la vila din Chieri. Ea tine o pravalioara în catunul acela. O gasiram îngrijindu-si de copii. Ne primi cu toata inima si ne spuse ca barbatul sau trebuie sa se întoarca foarte de curând din Grecia, unde a plecat de trei ani pentru o lucrare.

Ne vorbi si de fetita ei, care e în institutul de surdo-muti din Turin; apoi ne arata calea, ca sa mergem la profesor, caci e cunoscut de toti. Iesiram din sat si apucaram pe o carare ce trece printr-o livada smaltata cu floricele. Tata nu mai rostea nici un cuvânt. Parea cufundat în amintirile sale. Zâmbea din când în când si uneori clatina din cap. Deodata se opri si zise: - Iata-l. Nu stiu ce as zice, daca n-ar fi el. Venea spre noi pe carare, un mosneag mic de stat, cu barba alba, cu o palarie cu marginile mari si se sprijinea într-un toiag. Picioarele i se clatinau si mâinile îi tremurau. - El e! zise tata, grabindu-si pasii. Când ajunseram în dreptul lui, ne opriram. Mosneagul se opri si el, si se uita lung la tata. Fata îi era înca tânara si ochii vii îi straluceau în cap. - Dumneata esti profesorul Vincenzo Crosetti? întreaba tata, salutându-l. Mosneagul îsi scoase si el palaria si raspunse cu glas tremurator, dar sigur: - Eu sunt! - Asadar, zise tata, luându-l de mâna, da voie vechiului dumitale elev, sa-ti strânga mâna si sa te întrebe ce mai faci? Am

venit înadins din Turin, ca sa te vad. Batrânul se uita câtva timp la dânsul, cu mirare, apoi îi zise: - Îmi face prea multa cinste... Nu stiu... Când ai fost elevul meu? Te rog... Numele dumitale? Tata îsi spuse numele Alberto Bottini, precum si anul în care a urmat la scoala, la dânsul, si unde. Apoi adauga: - Dumneata nu mai îti aduci aminte de mine, si e foarte firesc, dar eu te tin asa de bine minte!

Profesorul îsi pleca usor capul, se uita în pamânt, cugeta si rosti de vreo trei ori numele tatii, care în timpul acesta se uita la dânsul zâmbind. Deodata, batrânul ridica fruntea si zise încet: - Alberto Bottini? Fiul inginerului Bottini? Acela care locuia în piata Consolata? - Tocmai asa, raspunse tata, întinzându-i mâinile. Asadar, zise mosneagul, îmi dai voie, nu e asa, îmi dai voie... domnul meu, si, înaltându-se, îmbratisa pe tata. Capul sau alb de abia ajungea la umarul tatii, care îsi pleca obrazul pe fruntea lui. În câteva minute ajunseram la o curte ce se întindea în fata unei casute cu doua usi. Profesorul deschise o usa si ne pofti întro odaie. Odaia avea peretii varuiti. Într-un colt se afla un pat de lemn, învelit cu un macat alb, cadrilat cu albastru. În alt colt, lânga fereastra, era o masuta si o polita cu carti, patru scaune, o harta geografica atârnata de un perete. În casa mirosea a mere. Ne asezaram câtesitrei. Tata si profesorul se uitara câtva timp unul la altul în tacere. - Bottini! zise încet, profesorul, uitându-se în jos, la pardoseala de caramida patrata a odaii din care soarele facea un joc de sah. Da, îmi aduc aminte foarte bine. Mama dumitale era o doamna foarte buna!

Dumneata, în cel dintâi an de învatatura, ai stat câtva timp în banca întâi din stânga, lânga fereastra. Vezi ce bine mi-aduc aminte? Parca am si acum dinaintea ochilor parul d-tale cârliontat. Dupa aceea ramase putin pe gânduri.

Erai un baiat vioi; ba cam prea vioi! în al doilea an ai fost bolnav rau de anghina.

Mi-aduc aminte când ai venit iar la scoala, slab si învelit într-un tartan. Sunt patruzeci de ani de atunci; nu e asa? Îti multumesc din toata inima, ca ti-ai adus aminte de profesorul dumitale. Au mai venit multi din fostii mei elevi sa ma vada, anii trecuti: un colonel, preoti, o multime de domni. Întreba pe tata ce ocupatie are. Dupa ce-i raspunse tata, el zise; - Ma bucur, ma bucur din suflet. Îti multumesc. De vreo câtva timp nu mai vad pe nimeni si mi-e teama sa nu fii dumneata cel din urma oaspete al meu. - Ce spui dumneata! zise tata. Esti bine de tot, înca verde. Nu trebuie sa vorbesti astfel. - Nu, nu! raspunse profesorul.

Uite! si-i arata cum îi tremurau mâinile. Este un semn rau, crede-ma. Sunt trei ani de când m-a apucat aceasta infirmitate; dadeam înca lectii. La început n-am tinut seama; credeam ca o sa fie ceva trecator. Dimpotriva, râul se tinea una; merse tot crescând, si veni ziua când nu mai putui sa scriu. Ce zi, Doamne! întâia data când facui o pata pe caietul unui scolar, fu o lovitura cumplita pentru mine. Staruii înca o bucata de vreme. În sfârsit, nu o mai putui duce. Dupa saizeci de ani de profesorat, fui silit sa parasesc: scoala, scolarii si munca. A fost un trist lucru pentru mine, foarte trist. În ziua când dadui cea din urma lectie ma însotira toti pâna acasa, ma sarbatorira, dar eu eram foarte trist. Pricepeam ca viata mea era pe sfârsite. Cu un an înainte îmi pierdusem sotia si pe scumpul meu fiu, singurul ce-l aveam. Nu-mi mai ramân decât doi nepoti sateni. Acum

traiesc din câteva sute de lire pensie. Nu mai fac nimic. Zilele îmi par sfârsite.

Singura mea îndeletnicire e sa rasfoiesc cartile de scoala, niste culegeri daruite.

Iata-le aici, zise el, aratând toata mica lui biblioteca, aici sunt amintirile mele, tot trecutul meu... Nu mi-a mai ramas altceva pe lume. Pe urma, adauga cu o voce înveselita: Ai sa te minunezi, domnule Bottini! Se scula si, apropiindu-se de masa, deschise un sertar în care erau o multime de pachete mici, toate legate cu câte o sforicica si pe fiecare pachetel era scris un nume si un an. Dupa ce cauta putin, lua unul, îl desfacu, rasfoi mai multe hârtii si scoase o foaie îngalbenita de timp pe care o dete tatii. Era o lucrare de clasa, veche de patruzeci de ani. Pe plic era scris: Albert Bottini, Dictando, 3 aprilie, 1838. Tata îsi recunoscu îndata scrisul lui apasat de când era copil, si începu sa citeasca zâmbind. Dar deodata ochii i se umplura de lacrimi. Ma sculai si îl întrebai ce are. El ma apuca de umeri si-mi zise: - Uita-te la pagina asta. Vezi? Sunt îndreptari facute de biata mama. Îmi îngrosa totdeauna pe t si pe l. Cele din urma rânduri sunt toate scrise de ea. Imita foarte bine scrisul meu, astfel ca daca eram obosit si-mi era somn, sfârsea dânsa pagina în locul meu. Sfânta mea maicuta! Ridica încet caietul si saruta pagina. - Iata! zise profesorul, aratând alte pachete, iata amintirile mele! În fiecare an am pus deoparte câte o lucrare scrisa de-a fiecaruia din scolarii mei si toate sunt aranjate dupa numar. Adeseori le rasfoiesc asa si citesc un rând de aici, unul de colea si astfel îmi trec pe dinainte atâtea si atâtea lucruri! Mi se pare ca traiesc iar trecutul. Câti elevi am mai avut si eu! Închid ochii si vad pe rând clasa dupa clasa, sute si sute de baieti, si cine stie câti dintre ei vor fi murit!

De multi îmi aduc aminte foarte bine. Îmi aduc aminte de cei mai buni si de cei mai rai; cei care mi-au pricinuit multe multumiri si de cei care m-au necajit rau; caci, de! Am avut si serpi, se întelege, într-un numar asa de mare de baieti!

Acum, întelegi, este ca si cum as fi în alta lume, de aceea îi iubesc pe toti deopotriva. Se aseza iar pe scaun, tinându-mi o mâna în mâinile sale. - De mine nu-ti aduci aminte sa fi facut vreo strengarie? îl întreba tata zâmbind. - De dumneata? raspunse mosneagul, zâmbind si el. Nu în clipa aceasta nu! Dar asta nu înseamna ca n-ai facut nici una. Dta judecai bine, erai destul de serios pentru vârsta ce aveai. Îmi aduc aminte ce mult te iubea mama dumitale... Dar ce bun esti ca ai venit sa ma vezi. Cum ti-ai putut lasa afacerile, ca sa vii la sarmanul dumitale profesor? - Sa-ti spun, domnule Crosetti! raspunse tata. Mi-aduc aminte când biata mama m-a adus întâia oara la scoala, la dumneata. Biata mama se despartea pentru întâia data de mine si trebuia sa ma lase doua ore dus de-acasa, lasat pe alte mâini decât ale tatii: pe mâinile unei persoane necunoscute. Pentru acea fiinta dulce, intrarea mea în scoala era ca si intrarea în lume: un lung sir de despartiri trebuincioase, dar dureroase; era societatea care îi rapea pe fiul ei pentru întâia oara, ca sa nu i-l mai înapoieze niciodata în întregime. Era emotionata; si eu, asemenea. Când ma încredinta dumitale, vocea îi tremura si-mi facu semn din cap înca o data din pragul usii, cu ochii plini de lacrimi. Dumneata, tocmai în acel minut i-ai facut un semn, ducându-ti mâna la piept, parca ar fi voit sa-i zici: Doamna, ai încredere în mine! Acel semn, acea

privire prin care eu bagai de seama, ca dumneata întelesesesi totul, nu le-am uitat niciodata, mi-au ramas totdeauna întiparite în inima. Acea amintire m-a facut sa plec din Turin, si iata-ma spunându-ti, dupa patruzeci si patru de ani: Multumesc, scumpul meu profesor! Profesorul nu raspunse, îmi mângâia când parul, când fruntea, cu mâna lui care tremura, si parca tremura din ce în ce mai tare. Tata se uita lung la peretii goi, la patul acela sarac: o bucata de pâine si o sticla cu untdelemn se aflau pe fereastra; întelegeam ca-si zice: Bietul om! Dupa saizeci de ani de munca, asta îi este rasplata? Dar bietul batrân parea multumit.

El reîncepu a vorbi cu vioiciune de familia noastra, de alti profesori din timpul acela si de camarazii de clasa ai tatii, dintre care de unii îsi aducea aminte, iar de altii nu. Tata îi întrerupse vorba si-l ruga sa se coboare în sat, ca sa prânzeasca împreuna cu noi. El raspunse: - Multumes, multumesc! însa prea nehotarât. Tata îl lua de mâna si-l ruga iarasi. - Dar cum o sa manânc, zise profesorul, cu mâinile astea, care tremura ca frunza? E o pedeapsa: si pentru mine si pentru ceilalti! - O sa te ajutam noi, domnule, raspunse tata. Atunci primi, dând din cap si zâmbind. Frumoasa zi e azi! zise batrânul, închizând usa. - Frumoasa zi, domnule Bottini! Te încredintez ca o sa-mi aduc aminte cât voi mai trai. Tata dete bratul profesorului; acesta ma lua de mâna si coborâram pe carare. Întâlniram doua fetite desculte, care mânau vitele; si un baietel, care trecu alergând cu o sarcina de paie în spinare. Profesorul ne spuse ca erau doua eleve si un elev din clasa a II-a, care dimineata mânau vitele la pasune si lucrau câmpul desculti, iar spre seara îsi puneau ghetele si se duceau la scoala. Era pe la amiaza. Nu mai întâlniram pe nimeni. În câteva minute ajunseram la birt, ne asezaram în jurul unei mese mari, puseram pe profesor între noi si începuram îndata sa mâncam. Birtul era tacut ca o manastire. Profesorul era foarte vesel si bucuria îi marea tremuratul mâinilor. De-abia putea sa manânce. Tata îi taia carnea, îi rupea pâinea, îi punea sare pe taler. Ca sa bea, trebuia sa-si tina paharul cu amândoua mâinile si îsi lovea dintii de marginea paharului. Dar vorbea mereu cu caldura: de cartile de citire, de pe vremea când era tânar, de programele de pe atunci, de laudele ce îi aduceau inspectorii, de regulamentele din anii cei din urma si pe toate le spunea cu fata senina, ceva mai rosie, dar cu glas voios ca de tânar. si tata îl privea, cu aceeasi privire cu care se uita uneori la mine. Profesorul îsi varsa vin pe piept, tata se ridica si-l sterse cu servetul. - Dar, domnule, nu-ti dau voie, zise el, râzând. Spunea cuvinte latinesti. În cele din urma ridica paharul care-i juca în mâna si zise foarte serios: - În sanatatea dumitale, domnule inginer, în a copiilor si în memoria duioasei dumitale mame!

- În sanatatea dumitale, bunul meu profesor! raspunse tata, strângându-i mâna. În fundul odaii era birtasul si câtiva straini, care se uitau surâzând ca si cum ar fi fost multumiti de sarbatoarea ce se facea învatatorului din comuna lor. Pe la ora doua si mai bine iesiram, si profesorul vru sa ne însoteasca pâna la statia drumului de fier. Tata îi dadu iarasi bratul si el ma lua de mâna; eu îi duceam bastonul. Oamenii se opreau în drum, ca sa se uite, pentru ca toti îl cunosteau; unii îl si salutau. Pe la jumatatea drumului auziram de la o fereastra mai multe

glasuri de copii care citeau împreuna cu glas tare silabisind. Batrânul se opri, parca se întristase. - Iata, domnule Bottini, zise el, ceea ce ma mâhneste. Sa auzi voci de baieti în scoala si eu sa nu mai fiu cu ei, sa stiu ca este un altul în locul meu! Am auzit saizeci de ani de-a rândul muzica aceasta si-mi intrase în fire.

Acum sunt fara familie, nu mai am copii! - Nu, domnule, zise tata, reluându-si drumul, dumneata ai multi copii împrastiati în lume, care-si aduc aminte de dumneata, cum mi-am adus aminte eu, totdeauna. - Nu, nu, raspunse profesorul, cu întristare; nu mai am scoala, nu mai am copii; si fara copii nu o sa mai pot trai. O sa-mi vina în curând ceasul. - Nu mai spune asta, domnule, nu te mai gândi asa; raspunse tata. Oricum, dumneata ai facut mult bine! Ţi-ai încredintat viata într-un chip atât de nobil! Batrânul profesor îsi pleca un moment capul sau cel alb pe umerii tatii si ma strânse de mâna. Intraseram în gara. Trenul era gata sa plece. - Ramas bun, domnule! îi zise tata, sarutându-l pe amândoi obrajii. Adio, multumesc! raspunse profesorul, strângând tare mâna tatii. Pe urma îl sarutai si eu, si simtii ca obrazul îi era ud de lacrimi. Tata ma împinse în vagon, si, în momentul când se urca, smulse repede din mâinile profesorului bastonul cel gros si îl dete în schimb pe al sau, cu mânerul de argint, cu initialele sale gravate, strigându-i: - Ţine-l, ca sa-ti aduci aminte de mine. Batrânul încerca sa i-l înapoieze si sa-si ia înapoi pe al sau, dar tata intrase în vagon si închisese usa.

- Adio, bunul meu profesor! - Adio, fiul meu, raspunse profesorul în momentul când trenul se punea în miscare. Dumnezeu sa te binecuvânteze pentru mângâierea ce ai adus unui sarman batrân. - La revedere! striga tata, cu vocea înabusita de emotie. Profesorul clatina din cap, ca si cum ar fi zis: nu o sa ne mai vedem. - Da, da, repeta tata, la revedere! El raspunse ridicând mâna spre cer: Acolo, sus! si disparu din ochii nostri cu mâna ridicata si cu privirea spre cer.

21 martie 2016 la 15:56 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Saptadip Saha.

21 martie 2016 la 15:47 UTC+02 Cuvinte Este un cântec neauzit asemeni luminii nevăzute sărutului neprimit ori mamei și copilei mute Noi mergem în ochiul mamutului Cerul e o hartă Moebius De o viață încercăm să ne furăm sufletul Ratându-ne.

21 martie 2016 la 14:50 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit o Pagină.

21 martie 2016 la 14:37 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 21 martie 2016 la 14:27 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=6a0Q0rfbUVI&hd=1 21 martie 2016 la 14:19 UTC+02 RĂMÂN PIETRELE Pământul e viu Chitul din adâncuri Domn al peștilor Zăvorându-l pe Iona Limba e rugăciune Și chiar și cerul vorbește Un cântec apoi altul Și pietrele român.

21 martie 2016 la 14:03 UTC+02

STEAUA OILOR Oile se înmulțesc pe pământ Cucerirea paradisului începe de aici Din acest vânt prin ierburi Din privirea plină Capul ce se așterne greu pe brațul îngropat Din norii ca niște caravele albe Cerul ultramarin spre care nu mie teamă să privesc.

21 martie 2016 la 12:39 UTC+02 Acum îmi dau că persoana care m-a iubit cel mai mult la biserică a fost mama lui Ciste. Dacă am fi fost de o vârstă s-ar fi măritat cu mine. Și eu cu ea.

Dumnezeu să-i binecuvânteze sufletul bun și înțelept.

21 martie 2016 la 12:35 UTC+02 Felix - Nu contează, Jean boxează. Ciste -Nu Iov este, d-A prim este.

21 martie 2016 la 11:57 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=vsjPWWtV8zA&hd=1 Macedonski?

21 martie 2016 la 02:19 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

21 martie 2016 la 02:18 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=ZjUGfDSURTE&index=3&list=PLrYSgUdkojye5P3UgXnFJWHz0Y7UON S_21 martie 2016 la 00:07 UTC+02 In vremurile ultime dusmanii tin ls tine mai mult ca prietenii.

20 martie 2016 la 23:38 UTC+02 20 martie 2016 la 23:22 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=tAGnKpE4NCI&hd=1 20 martie 2016 la 19:52 UTC+02 Omenire, ai un mesaj. Nu te speria de sfârșitul lumii așa cum îl înțelegi tu.

Bombele nu pot sfârși omenirea. Dumnezeu a făcut pământul și stelele ca voi să mergeți și să le umpleți. Dar. Omul modern trebuie să evolueze. Să vină o zi în care omul modern este lăsat în urmă asemeni omului primitiv. Va veni un sfârșit dar mai întâi trebuie să vă faceți bordeiul până la marginea universului și să vă cuceriți pe voi înșivă. acum este timpul ca de la homo sapiens sapiens să treceți la homo 8. Încercați și veți reuși. Nu va mai fi război Nu vor mai fi bani Nu va mai fi ură Păcatul nu va pieri Dar oamenii da.

20 martie 2016 la 19:45 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=OENqdK7abM&ebc=ANyPxKqWNQ4_ijSTi2_Z-xA0vNYd57Eeknbvasdd9vyG_6bluopHzwcTy2o4N4YSBZr0hqh_qPT5KyKjiNe_PwdUDVh4liYg 20 martie 2016 la 19:44 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Sinceritatea.

20 martie 2016 la 19:43 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Herbamon.

20 martie 2016 la 19:27 UTC+02

You want to know who I am? I am here to bless and to curse, to give life and to kill and to never leave the Earth not even after my death to continue my work on the erath which I have seen before it s making. G-d, the God that you name have seen these Earths and it s calling by name. We will never escape. The good and the bad.

20 martie 2016 la 19:15 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=b6mMxyLYMlM&hd=1 20 martie 2016 la 19:09 UTC+02 http://www.dailymotion.com/video/x7zuq_jimi-hendrix-all-along-thewatchtow_music A guy from INXS played this at VIVA I think so I bought the album.

20 martie 2016 la 19:06 UTC+02 Hai faceți puțină liniște. Mai schimbați-vă adrisantul rugăciunilor. Eu nu sunt Isus, și dacă îmi frecați mult ridichea poate vă alegeți cu capul spart.

20 martie 2016 la 18:19 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=VhuVE-bf-oI&hd=1 20 martie 2016 la 18:17 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

20 martie 2016 la 18:15 UTC+02 Trebuie să-ți fie milă.

20 martie 2016 la 18:10 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Nelson Mandela.

20 martie 2016 la 18:06 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=KaVnA88oNTg&hd=1 20 martie 2016 la 17:20 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=_kIcHsbeobY&ebc=ANyPxKrixz7I_53fi7wfzrpG6CNnJTENgtnYH0UcjFCTNGofM9InIewRKk_0jg3ic5UFsOVPvQ2xcJzp6tv PNO6HYpPTPX6Pw 20 martie 2016 la 17:19 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=B4OXm9-E8OQ 20 martie 2016 la 15:14 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=fiore9Z5iUg&ebc=ANyPxKoXd3qfxIdsukOVeT2nkqGyKfxnjMzhmEflASJdI2s4gtaQSFFw_dzxwP68DxpGdIJEQebFVEA_YMiyAtzXEL6OP0XA Ce tâmpiți îs ăștia. :) 20 martie 2016 la 15:13 UTC+02 Vreau să am cei mai frumoși copii din lume.

20 martie 2016 la 15:05 UTC+02 I ll win alright.

20 martie 2016 la 15:04 UTC+02 http://evilroxy.blogspot.ro/2010/01/poveste-micul-copist.html

20 martie 2016 la 15:03 UTC+02 http://evilroxy.blogspot.ro/2010/01/povesti-batrana-din-padure.html 20 martie 2016 la 15:01 UTC+02 http://evilroxy.blogspot.ro/2010/01/povesti-balonul-spart.html 20 martie 2016 la 14:59 UTC+02 Și copiii merg în iad.

20 martie 2016 la 14:59 UTC+02 http://evilroxy.blogspot.ro/2010/01/povesti-doi-feti-cu-stea-in-frunte.html 20 martie 2016 la 14:57 UTC+02 http://evilroxy.blogspot.ro/2010/01/printesa-si-bobul-de-mazare.html 20 martie 2016 la 14:51 UTC+02 http://evilroxy.blogspot.ro/2010/01/povesti-cuore-inima-de-copil-deedmondo.html 20 martie 2016 la 14:49 UTC+02 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuore_(roman) 20 martie 2016 la 13:42 UTC+02 If it is night it s no use of shutting down the lamp.

20 martie 2016 la 13:38 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=8NjbGr2nk2c&hd=1 Princess in tears.

20 martie 2016 la 12:08 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=5j1RCys4R0g&hd=1 20 martie 2016 la 11:58 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=dk89VSroHtA&hd=1 20 martie 2016 la 11:55 UTC+02 Nu îi om mai primit ca omu asuprit.

20 martie 2016 la 00:14 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

20 martie 2016 la 00:07 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=RGPXr7sces&ebc=ANyPxKqSGrGUSOEg9DM5IxQbDCWiyfL9yqZE8q1trrnZgPBarP25gwfApRW35Mwd-ll3yZ-Du_bwGpB3Z8nJI7dSUXtUEzTA 19 martie 2016 la 23:42 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Yc1kw5ePyoY 19 martie 2016 la 23:04 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de ANDREY TARKOVSKY INTERNATIONAL INSTITUTE - OFFICIAL PAGE. 19 martie 2016 la 22:55 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Jerry Seinfeld.

19 martie 2016 la 22:31 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

19 martie 2016 la 22:24 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Steven Sassmann.

19 martie 2016 la 22:04 UTC+02 Gândirea creativă este mai mult decât gândirea critică, chiar și în comunicare.

19 martie 2016 la 20:22 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=4DLsumVnu0E 19 martie 2016 la 20:10 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=U016JWYUDdQ 19 martie 2016 la 19:53 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

19 martie 2016 la 19:37 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=jRGrNDV2mKc 19 martie 2016 la 19:34 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=1JSBhI_0at0&ebc=ANyPxKqVQRTrFzDOuU3LyX2ZbBxIo0jzOi9Unze9f0v1Gwj1GsE3ah-1a4iXlul8fi6roC6mGpx6u0X8QlvDRzyDu2Lkp95A 19 martie 2016 la 19:19 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=5OaeR6C1-HQ&hd=1 Privesc în oglindă și ce văd e un copil cu barbă. - el cred că a zis 19 martie 2016 la 19:15 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Ricardo LF Rocha.

19 martie 2016 la 19:04 UTC+02 Alt vis frumos a fost că l-am visat pe Toxic. Lucra. I-am spus -Nu ne-am mai văzut de mult. -Da, mi-a răspuns, nu ne-am mai văzut de mult.

19 martie 2016 la 18:43 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=9VoRAZdc85I 19 martie 2016 la 18:35 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=bn5TNqjuHiU 19 martie 2016 la 18:27 UTC+02 https://wwhttps://www.youtube.com/watch? v=AqZceAQSJvc&hd=1w.youtube.com/watch?v=AqZceAQSJvc&hd=1 19 martie 2016 la 18:04 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

19 martie 2016 la 18:00 UTC+02 Ferește-mă Doamne de preoți cu magnetofon sub sutană. - vers de Mircea Dinescu.

19 martie 2016 la 17:51 UTC+02 Un vis frumos. Am visat un loc și încă un loc. Primul loc nu mai știu care era, dar era mic, iar al doilea era Coreea de Nord. Am visat că m-am întâlnit cu mama și ne-am hotărât să mergem, în Coreea de Nord. Chiar când să plecăm neam întâlnit și cu Begu și l-am chemat și pe el. În Coreea de Nort era o coreeancă la aeroport ca a vorbit cu mine și mi-a spus -Noi ne-am eliberat și acum o să poată să vină oameni la noi. Begu s-a întâlnit cu mama lui acolo și era foarte bucuros. Pe urmă au trecut niște călugărițe budiste ducând ceva o plantă pentru masă. Locul celălalt cred că erau cele trei județe basarabene.

19 martie 2016 la 15:58 UTC+02 Poate că oamenii viitorului vor fi ori monștri ai răutății ori copii.

19 martie 2016 la 15:54 UTC+02 http://www.poezie.ro/index.php/poetry/26179/Elegia_%C3%AEnt%C3%A2ia 19 martie 2016 la 11:11 UTC+02 Copil până la moarte.

19 martie 2016 la 09:43 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=MKLwutElZ-s 18 martie 2016 la 20:10 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

18 martie 2016 la 20:09 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

18 martie 2016 la 20:02 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=qCxewiy04F8&hd=1 18 martie 2016 la 20:01 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Generatia Cu Cheia La Gat. 18 martie 2016 la 18:36 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Generatia „Feisbuc” & Diaspora Romaneasca.

18 martie 2016 la 18:17 UTC+02 Eu nu mai pot să iau Diazepam. Nu îl am de luat dar nu cred că mai pot să-l iau vreodată. Sper să nu mai îmi fie prescris până la moarte.

18 martie 2016 la 17:45 UTC+02 Care mie mi-o greși La el Moartea o veni N-o veni că ieu o chem O veni că ieu mă tem O veni și mi l-o lua Pân la Mama Precista Care rău l-o scutura Din viață l-o arunca.

18 martie 2016 la 17:13 UTC+02 Oamenii mergeau cu pluta pe Pacific și noi nu putem să postăm pe net.

18 martie 2016 la 16:49 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=D_gIFO12QFs&hd=1 Cyberbullying has now many tools all springing out of hate?

18 martie 2016 la 16:45 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Codrin Stefanescu.

18 martie 2016 la 16:38 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=Q8TUSsqWCTM&ebc=ANyPxKp8DSRlYbEa3yRHPEig7JD1T5p66eQhRh 1PxE33LuHsq6_UjAmiIzShWkP20IPoAMQ2zWBu6DqPd045Lkhf7AaANyAuA 18 martie 2016 la 16:32 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=6Dz_HAG61CY&hd=1 18 martie 2016 la 15:45 UTC+02

https://www.youtube.com/watch?v=yOGHMmKpASk 18 martie 2016 la 15:28 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=aLRLO8Ewtok#t=109.2125 18 martie 2016 la 15:20 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=gj9z8N33AL8 18 martie 2016 la 15:16 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=_ifJapuqYiU 18 martie 2016 la 15:10 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=XEjLoHdbVeE&ebc=ANyPxKr_WySSzaDNKLR5sWwWK3dH3iZhRJFMtJ7t2JxH9rY2pX4PwmJgJNuwaQmWt05GQaPW4cya8qLrUQobbBSqUD6akGEw 18 martie 2016 la 15:07 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=unfzfe8f9NI&hd=1 18 martie 2016 la 15:00 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=kvDMlk3kSYg 18 martie 2016 la 14:38 UTC+02 Make love, don t fuck. - Junea.

18 martie 2016 la 13:43 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=8twvXHUNrXY&hd=1 18 martie 2016 la 13:34 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=eKx81wrTASg 18 martie 2016 la 13:27 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=aeUwicsu7Jk 18 martie 2016 la 13:24 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=VAZXXTlLDYw + 18 martie 2016 la 13:17 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Mb1ZvUDvLDY 18 martie 2016 la 13:10 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Do5MMmEygsY 18 martie 2016 la 13:02 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=aSLZFdqwh7E&hd=1 18 martie 2016 la 10:56 UTC+02 http://putlocker.is/watch-women-on-the-verge-of-a-nervous-breakdown-onlinefree-putlocker.html 18 martie 2016 la 10:50 UTC+02 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Peliculas IO. 18 martie 2016 la 10:36 UTC+02 Dintr un bolovan coboara pasul meu de domnisoara.

18 martie 2016 la 10:31 UTC+02 Imagine.

18 martie 2016 la 10:18 UTC+02 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Cinemobilul.

18 martie 2016 la 10:17 UTC+02 Aventura - Obsesion.

18 martie 2016 la 10:16 UTC+02 A new world should be emerging.

18 martie 2016 la 08:30 UTC+02 :) 18 martie 2016 la 08:23 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=t_Ntxka1Qso&ebc=ANyPxKqgLRqxO8sgsWRoICUZ4q8qGUVVmtFxYSh Dc2VnO6Xybo_McV4183B77UUaU8z3Egkva488HAsZ_WsjEKjT1kI4JEldSg 18 martie 2016 la 08:17 UTC+02 ANyPxKqgLRqxO8sgsWRoICUZ4q8qGUVVmtFxYShDc2VnO6Xybo_McV4 183B77UUaU8z3Egkva488HAsZ_WsjEKjT1kI4JEldSg 18 martie 2016 la 08:07 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=zX6z1EHPH3o 18 martie 2016 la 07:44 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=iPpIPYgQtZo&hd=1 18 martie 2016 la 06:12 UTC+02 http://putlocker.is/watch-twins-online-free-putlocker.html Oameni mor pentru că nimeni nu le spune adevărul.

18 martie 2016 la 05:21 UTC+02 NO ONE IS GONNA USE MY APARTMENT FROM NOW ON. 18 martie 2016 la 04:59 UTC+02 Muslims kill you because you don't respect them.

18 martie 2016 la 04:53 UTC+02 Al-Fâtihah În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim] , [1:1] În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim] , [1:2] Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor, [1:3] Cel Milostiv, Îndurãtor, [1:4] În Ziua de Apoi Stãpânul Cârmuitor, [1:5] Numai pe Tine Te adorãm, numai la Tine cerem ajutor, [1:6] Pe drumul drept Tu fii-ne Cãlãuzitor, - Muhammad.

18 martie 2016 la 04:31 UTC+02 Islam is my little brother.

18 martie 2016 la 02:39 UTC+02 DIALECTICA SEXUALĂ A LUI FELIX SUPERMANN Felix RianConstantinescu 2016 1 Maternitate sadică Întreaga viață a lui Felix Supermann a stat sub semnul sexului, încă de când era tânăr, încă de când era copil, băiețel, embrion. Dacă nu era pacient n-ar fi vorbit despre asta, dar cum meseria pacientului este să-și spună probleme încerca să spună. Că fusese bătut și abuzat încă după concepție de către tatăl său. Că înainte de naștere la maternitate a avut drept moașă o asistentă obsedată alcoolică lesbiană care îi pipăia mama în travaliu. După ce s-a născut a fost luat sub oblăduirea maternității două sau trei săptămâni. acolo asistenta l-a abuzat și torturat pe domnul Supermann care atunci era făt pentru vina normalității mamei sale. Nu știa exact ce îi făcuse cu

mici excepții, primele lui amintiri, dar uneori avea viziuni ca și cum ar fi stat lângă un șarpe uriaș, monstruos și lipicios. Coșmarurile lui repetitive din copilărie se petreceau la maternitate, însă el credea că au loc undeva între cer și pământ, stele și iad, în spațiul dintre filele cărții vieții, acolo unde proorociile sunt țesute. Și toată copilăria și viața a crezut că avea să moară martirizat.

Amintindu-și unul dintre vise putea să reconstruiască poate prima sa zi pe pământ ca om. Niște oameni se uitau la el, și îl drăgălășeau și cineva spusese: -Arată ca Isus! Și îi arătau dealurile verzi din jurul maternității și înțelegea că sunt ca un amfiteatru. Și apoi în jurul lui se făcea gol și el era gol și deodată apăreau niște oameni care se strângeau în jurul lui și se uitau la el și o femeie spunea pe același ton dar cu o răutate malefică: -Arată ca Isus!! Și îl strângea în scutece ca într-o togă romană și apoi îi strângea pieptul ca într-o cămașă de forță poate sufocându-l dar asta nu-și amintea. Apoi îi râdea în nas și toată viața avea să-și amintească râsul, răutatea și buzele drogate ale femeii aceleia, monstrul de la maternitatea din Hațeg din martie 1982. Și se trezea sub brațul mamei. -A fost halima la maternitate, spunea îngerul. Prin 1985, mama sa rămase iar însărcinată și avortă, de ce doar Allah poate ști toate cele o sută de motive, motiv pentru care avea să moară înainte de vreme în același spital, după 26 de ani, la reanimare. -Celălalt vis, ambele visate până la vârsta de cinci ani iar și iar, era cu o casă în care intram, spunea, care acum văd că de fapt era creșa, actuala Judecătorie din Hațeg, unde cineva la intrare îi spunea că trebuie să-i spună ceva, și îl întorcea și răsucea pe toate părțile cumva ca în niște haine. Oricare ar fi fost tema, cert e că avea piciorul drept și rădăcina penisului mutilate, piciorul ținându-și-l perpendicular cu celălalt și în urâtul său penis neavând stabilitate.

Cine poate să judece însă toate? Ar trebui să fie oameni mulți pe pământ, atâția încât să nu mai aibă sfârșit. Am primit educația sexuală la maternitate și am continuat-o la creșă, spunea. Epilog Ehei, dragii Moșului, au fost multe ale peripeții în viața supereroului care ar putea alcătui un bestseller de 600 de pagini și poate va fi scris cândva cu apă pe apă într-o altă viață. În schimb mă mulțumesc cu această povestioară pe care cred oamenii o vor citi cu tot atât nesaț cum citesc Verdictul.

17 martie 2016 la 17:22 UTC+02 http://putlocker.is/watch-the-apartment-online-free-putlocker.html 17 martie 2016 la 17:01 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=B4CRkpBGQzU&hd=1 17 martie 2016 la 15:14 UTC+02 Bulgakov intră la Stalin obosit și trist. -Ce faci, Mișa? întreabă Stalin. De ce ai mutra asta pierdută? Ce ți s-a întâmplat. -Am scris o piesă. -Și ăsta-i un motiv să fii așa trist? -Teatrele nu vor să mi-o joace, Iosif Visarionovici. -Și unde ai vrea să-ți fie jucată? -La Teatrul de Artă, Iosif Visarionovici. -Stai jos, Mișa, n-auzi?

Nu-ți fă probleme. Și Stalin pune mâna pe telefon. -Alo, domnișoară! Alo, domnișoară, mă auzi? Dă-mi Teatrul de Artă! Alo, Teatrul de Artă? Cine e la telefon? Bună ziua, tovarășe director! Stalin la telefon. Alo, alo, mă auziți? Și

iată că Stalin începe să se înfurie, suflă în receptor, apasă în furcă etc. -Tot comisariatul comunicațiilor e o șleahtă de idioți. Domnișoară, dă-mi din nou Teatrul de Artă! Da, da, dă-mi din nou teatrul, ce dracu', doar nu vorbesc chinezește?! Cine e la telefon? Teatrul de Artă? Aici Stalin. Nu închideți. Unde e directorul? Cum adică a murit?! Pe loc?! Poftim, da' nervoși mai sunt oamenii de azi! (Scenetă improvizată și jucată de Bulgakov pentru prietenii săi) 17 martie 2016 la 13:20 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=7_t9a7UZCyM&hd=1 17 martie 2016 la 11:11 UTC+02 https://ro.wikipedia.org/wiki/Georges_Jacques_Danton 17 martie 2016 la 10:59 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=e1sOLdefxqA 17 martie 2016 la 10:57 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=o9reuCbOMJU&hd=1 Forever seventeen.

17 martie 2016 la 10:44 UTC+02 Homo femininae.

17 martie 2016 la 10:23 UTC+02 I could have been a teacher at my College. Yet I become a rockstar. What a decepție.

17 martie 2016 la 09:48 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

17 martie 2016 la 09:36 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=IigRv6B763k&hd=1 17 martie 2016 la 08:48 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

17 martie 2016 la 08:47 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Steven Sassmann.

17 martie 2016 la 08:46 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

17 martie 2016 la 08:36 UTC+02 The world is marching towards a collapse.

17 martie 2016 la 08:30 UTC+02 A book must be written about the sins of the kids and crushed lifetimes.

17 martie 2016 la 08:11 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=lYfkl-HXfuU Aztec princess.

17 martie 2016 la 08:06 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=H0kJLW2EwMg 17 martie 2016 la 07:59 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=GgEVfjalThQ&hd=1 17 martie 2016 la 07:27 UTC+02 Mama mea și Luiza Cred că lecția vieții mamei mele a fost când mi-a spus că dacă ar fi avut o fată cum eu nu am fost ar fi vrut să fie Luiza. cea mai deșteaptă

și mai nesupusă din toate. Și eu am întrebat gelos Și ai fi iubit-o? Mi-a răspuns, cu o tristețe limpede, Aș fi iubit-o așa cum e.

17 martie 2016 la 06:22 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 Thimpk.

17 martie 2016 la 06:20 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

17 martie 2016 la 05:42 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

17 martie 2016 la 05:41 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

16 martie 2016 la 21:14 UTC+02 http://www.divxonline.ro/comedie/580-home-alone.html 16 martie 2016 la 18:55 UTC+02 If you do not opress the alien, I will let you live securely in this place.

16 martie 2016 la 17:09 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=VoOG7LEyUJ0 For the King.

16 martie 2016 la 17:02 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=hVnJ1v60bfo&hd=1 16 martie 2016 la 16:52 UTC+02 :) 16 martie 2016 la 16:48 UTC+02 Homo 8.

16 martie 2016 la 13:34 UTC+02 Cassandra Ce e-într-un om? Cenușă și lumină Tăcere și zbucium de ape Cine să iubească omul Dacă nu îngerul omului? Aducând mereu lumină În privire Precum Cassandra cea nebună.

16 martie 2016 la 13:29 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M 16 martie 2016 la 13:01 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=sM2x90x0UJs&hd=1 16 martie 2016 la 11:59 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

16 martie 2016 la 11:22 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

15 martie 2016 la 22:26 UTC+02 De aceea aduceți-vă aminte că odinioară erați păgâni din naștere, numiți necircumciși de către aceia care se numesc circumciși, în carne, de mâna omului că în timpul acela erați fără Hristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. - Pavel.

15 martie 2016 la 22:13 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc 15 martie 2016 la 22:11 UTC+02 Thoughts are deeper than ideas.

15 martie 2016 la 22:02 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=OQIYEPe6DWY&ebc=ANyPxKqLzxnJwkcoFKQRfmTw00CuwfhstUn_6Z ZBUvYrChwzu6HMBQwzVVoBBsVXj9h5IJaW7mI8Nxe5Sm0mKNchhaQ0WrhLQ 15 martie 2016 la 21:58 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=VXa9tXcMhXQ&hd=1 15 martie 2016 la 21:44 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=6xZSza7ln8k&hd=1 15 martie 2016 la 21:06 UTC+02 Doamne îmbună-te Moarte alungă-te Mortule ridică-te Boală vindecă-te.

15 martie 2016 la 18:38 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

15 martie 2016 la 14:04 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=w3PX267adKs&hd=1 :( 15 martie 2016 la 11:53 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M&hd=1 15 martie 2016 la 11:52 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

15 martie 2016 la 10:47 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=2NXgqFbfrd8 15 martie 2016 la 10:43 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=bhSB8EEnCAM&hd=1 15 martie 2016 la 10:35 UTC+02 Peace or Rest In Peace.

15 martie 2016 la 10:27 UTC+02 https://en.wikipedia.org/wiki/Jewish_Autonomous_Oblast#Jewish_settlement_a nd_development_in_the_region Bila galbenă la colț. Iei dubletul la mijloc.

15 martie 2016 la 10:25 UTC+02 https://en.wikipedia.org/wiki/Amurzet Siberian Jews. Left. Or gotta leave.

15 martie 2016 la 09:37 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=A07tDouATcE 15 martie 2016 la 09:27 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=_hN1SKVx31s 15 martie 2016 la 09:07 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=JpO1syPBHFg 15 martie 2016 la 09:06 UTC+02 I said what I had to say. For now.

15 martie 2016 la 08:53 UTC+02 Lumea ar trebui să-l lase în pace pe Si Bryant, spre binele tuturor.

14 martie 2016 la 21:52 UTC+02 Dragilor, vreți să-mi pun mănușile negre sau mănușile albe? Am și de unele și de altele. Am și autorizații pentru fiecare. Când ai făcut atâta bine cât am făcut eu

poți să furi sufletul și să-l duci la D-zeu. Sau poți să-l mai dai o tură, să-l mai ții un an. Cum am făcut eu. Am omorât treișpe oameni și mi-e frică de niște pumni.

Da, sigur. Iar oamenii răi sunt cei mai ușor de dus în rai, așa că dacă vreți să plecați căutați-mă. O să și vin cu voi.

14 martie 2016 la 21:27 UTC+02 pe cine nu la;i s[ moar[ nu te las[ s[ tr[ie;ti. Z\mbet trist.

14 martie 2016 la 21:16 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

14 martie 2016 la 20:45 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=MX4BWeCYuFo&hd=1 14 martie 2016 la 20:35 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc&hd=1 14 martie 2016 la 20:29 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Media.

14 martie 2016 la 19:57 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=QQPJYnr48yU Chiar și pe cruce cita din Scriptură.

14 martie 2016 la 19:52 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Ypkv0HeUvTc&hd=1 14 martie 2016 la 19:23 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

14 martie 2016 la 18:49 UTC+02 Cu mult drag, Tata!

14 martie 2016 la 12:49 UTC+02 Geniului răzvrătit i se cere înapoi sufletul, Christina Aguilera însă este iubită de oameni și îngeri.

14 martie 2016 la 12:29 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

14 martie 2016 la 11:38 UTC+02 14 martie 2016 la 09:39 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=vt1Pwfnh5pc 14 martie 2016 la 09:31 UTC+02 Magicul trezește conștientul, iar miracolul vindecă magicul.

14 martie 2016 la 09:26 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=OyhMeC_HoVQ Și Isa s-a întors în Mesopotamia și a găsit acolo doar străini. Totul era străin, vorbirea, mâncarea, tichiile, chiar și gândurile în capete. Întoarceți-vă, le-a spus. Dar nu l-au înțeles.

Erau străini. Chiar și râul era străin oglindindu-i chipul. Nu putea să moară acolo.

14 martie 2016 la 09:13 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ZtWTUt2RZh0&hd=1 14 martie 2016 la 09:11 UTC+02

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de ANDREY TARKOVSKY INTERNATIONAL INSTITUTE - OFFICIAL PAGE. 14 martie 2016 la 09:07 UTC+02 Life, liberty and the pursuit of happiness nu înseamnă acumularea dementă de capital. Poate că între extremele capitalismului și socialismului poate exista o a treia formă de guvernare. Socialismul bazat pe capital. Statul x are trei oameni de afaceri A, B, C și trei angajați A1, B1, C1. Statul le dă celor trei patroni, A, B și C, plafon financiar de să zicem 100 milioane USD. Tot ce depășește acest plafon intră regulat în proprietatea statului care îl folosește pentru activitatea socială, iar A, B și C continuă afacerile pentru menținerea plafonului de 100.

000, fiindcă în afaceri cifrele fluctuează. Astfel protestul hobo din America poate da roadă și poate fi înțeles ca un gest de profundă umanitate trăit după viața Apostolului Pavel pentru o lume să sperăm mai bună.

14 martie 2016 la 08:59 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Media.

14 martie 2016 la 07:05 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=5ywI71sI8io&hd=1 14 martie 2016 la 06:50 UTC+02 Who's... Char-les Dickens?

14 martie 2016 la 06:34 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=5WUGSALira0&hd=1#t=112.9545 14 martie 2016 la 06:23 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=WxVnwfBt270&hd=1 14 martie 2016 la 04:29 UTC+02 The purpose of the game is only to be better than yourself.

14 martie 2016 la 04:22 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=TvnibvhY29Q 14 martie 2016 la 03:57 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat un serviciu în cronologia lui.

14 martie 2016 la 03:57 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat un serviciu în cronologia lui.

14 martie 2016 la 03:57 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat un serviciu în cronologia lui.

14 martie 2016 la 03:57 UTC+02 14 martie 2016 la 03:17 UTC+02 Am fost la școală. Aveam de învățat lacrimile. Primul profesor mi-a plâns înainte și am plâns. Al doilea profesor mi-a spus povestea vieții sale și am plâns.

Al treilea profesor mi-a pus înainte un geam de Mercedes.

14 martie 2016 la 02:50 UTC+02 Ideile sunt vanități.

14 martie 2016 la 02:32 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

14 martie 2016 la 02:01 UTC+02

Tadik 14 martie 2016 la 01:28 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=mzJj5-lubeM&ebc=ANyPxKrsTCpItGzisOK0L2IylJ_YywoSCAnnI96JQyCJrfG9GLjTHnD0rMHdZHKGXw ZrOAik3R7atjerPt0Yv4orybtVSLuwA Everybody s a bum.

14 martie 2016 la 01:22 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=rn_YodiJO6k 14 martie 2016 la 01:14 UTC+02 Tot secolul 20 a fost o prostie.

14 martie 2016 la 01:13 UTC+02 Acum știu de ce voiam eu să mă împușc toată viața, pentru că sunteți PREEAA PROȘTI. 14 martie 2016 la 01:11 UTC+02 https://ro.wikipedia.org/wiki/Benito_Mussolini 14 martie 2016 la 01:09 UTC+02 What I want is over a hundred years old. A family. Before The First World War. 14 martie 2016 la 00:21 UTC+02 Sistemul penal întreține starea de corupere a umanității. Iar societatea întreține sistemul penal în curs de la începutul istoriei. Ceea ce ne face pe toți responsabili și corupți. Pedepsele penale trebuie schimbate. Închisorile trebuie desființate cu perversitățile și șobolanii lor. Pedepsele penale trebuie să fie ca metodele de tortură prin impulsuri electrice din cartea 1984 care să dureze de la mai puțin de un minut la o sută. Doar așa omenirea poate evolua. Dar fără Marele Frate.

13 martie 2016 la 22:19 UTC+02 http://www.watchfree.to/watch-361-Taxi-Driver-movie-online-freeputlocker.html 13 martie 2016 la 21:58 UTC+02 Raul Constantinescu a distribuit o postare în cronologia ta. bururunzii 13 martie 2016 la 21:27 UTC+02 Iubirea este muntele de diamant cea care poate înfrăți oameni și lupi mai înaltă decât Tibetul mai înaltă decât Steaua Polară. Doar iubirea ne poate salva de noi înșine Ca un fir roșu într-un stup de albine Poate că ploaia e iubirea cerului Poate că noi suntem ploaia.

13 martie 2016 la 19:38 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Radio România Cultural.

13 martie 2016 la 05:36 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Hycinta Mosiyoa.

13 martie 2016 la 05:29 UTC+02

Daca ar fi sa mi sculptez propriul idol acesta ar fi propriul meu creier smuls din teasta si pus pe piedestal. My brain isn t a brain of man anymore, and I can t even hate it.

13 martie 2016 la 03:23 UTC+02 Ca să se facă pace America trebuie să facă afaceri cu Rusia. Rusia a intrat într-o criză economică. Nu de bine acceptă politicienii ruși să facă un posibil război.

America trebuie să facă comerț cu Rusia cum face și Anglia de la 1600 și atunci ne vor lăsa rușii în pace pe noi pe români și pe toată gașca NATO cum au lăsat Turcia până nu s-au băgat americanii iar în Cuba. Problema e că rușii nu vor să fie dominați de America, mi-a spus Putin, asta e toată problema. Dacă se face business de la egal la egal intre ei, se și desființează bombele alea barosane. No gândiți puțin. Nu greșim și noi la fel de mult cât greșesc ei? Dacă am fi sinceri care ar fi răspunsul?

13 martie 2016 la 03:19 UTC+02 Un pic de șah. Rusia dă ultimatum României. România spune Înapoi țară. Rusia invadează România. România învinge armata rusă. Rusia aruncă o bombă pe România și America arunca o bombă peste Rusia și Rusia aruncă o bombă peste America. Se termină partida și viața merge înainte cum poate. Încă o știre și o carte de istorie.

13 martie 2016 la 03:15 UTC+02 Pacea o face inima nu armele și nu doar o inimă.

13 martie 2016 la 03:07 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=7Yal-pAQy2U 13 martie 2016 la 03:02 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=o3_yW9lcVUQ&ebc=ANyPxKpJNZlmEgKadl8xBvQZsOGdjvFgqBZ8DV0Ip3WHmmRPFCANauCrU4kKJuQqpjj oBLWtopat2r7NbqUccMCDeObOLV8tw 13 martie 2016 la 01:48 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

13 martie 2016 la 01:15 UTC+02 Stelele s-au strâns toate la sfat deasupra mea Le-am spus, Vedeți cum sunteți scrise în apă? Apa vă va duce la vale. Stelele s-au strâns la capul meu întrebându-mă Voi veți pieri, le-am spus, dar ideea voastră trebuie să rămână.

Stelelor coborâți pe pământ.

13 martie 2016 la 01:06 UTC+02 Cuțu-șchiop.

13 martie 2016 la 01:01 UTC+02 "Iar voi ați dat Nazireilor să bea vin, și proorocilor le-ați poruncit: Nu proorociți!" - Amos. Și scrie mai departe. Eu vă spun doar că nu va mai fi ce a fost. Trebuie să vă întoarceți. Toți. Cine nu se va întoarce va suferi. Și vă rog înțelegeți că eu nu sunt ca voi, eu sunt ca un om care vă vorbește dintr-o altă galaxie. În viitor copiii vor ajunge mai puternici decât oamenii răi.

13 martie 2016 la 00:23 UTC+02

21 of May 12 martie 2016 la 23:57 UTC+02 12 martie 2016 la 22:04 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=hz9W_Ijt-ks&hd=1 12 martie 2016 la 21:37 UTC+02 Spiritele sunt de diferite mărimi. Eu sunt mai mare decât mama mea, dar mai mic decât Ana. 12 martie 2016 la 21:35 UTC+02 În fiecare carte e câte un spirit.

12 martie 2016 la 18:32 UTC+02 http://putlocker.is/watch-twins-online-free-putlocker.html 12 martie 2016 la 18:23 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Fm71Khu5-Lk&hd=1 12 martie 2016 la 15:07 UTC+02 http://www.dailymotion.com/video/x2idm6w Toți pendulăm între rațiune și nebunie. - Vlad Mugur.

12 martie 2016 la 15:01 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

12 martie 2016 la 15:00 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

12 martie 2016 la 14:34 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=qEZyHIhe_9E 11 martie 2016 la 20:53 UTC+02 Știu că am scris o carte despre mama mea, că moartea ei m-a distrus și că am iubit-o. Dar când trăia am judecat-o foarte mult, de fapt ne-am judecat reciproc.

Eram ca doi judecători închiși de comuniști în aceeași celulă. Desigur că o să vă șocheze în morala poleită a societății noastre, dar o dată am întrebat-o interogativ despre viața ei intimă, judecând-o, nu din vreo curiozitate bolnăvicioasă ci dintr-un dispreț de Pateric. Am judecat precum Moise cauza propriei existențe cât am putut să înțeleg la acea dată.

11 martie 2016 la 19:43 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=mtmO3t0ud1M 11 martie 2016 la 18:30 UTC+02 SIDA poate fi contracarată cu o injecție care să conțină anticorpii și leucocitele lipsă după grupele de sânge. HIV e un virus care mănâncă anticorpi și leucocite.

Iar vindecarea împotriva HIV se găsește tot în HIV. HIV e o leucocită pe invers ori un anticorp pe invers. Trebuie ca HIV să fie mutat într-o specie nouă, antiHIV, care să vâneze virusul HIV. Dar este nevoie de mare grijă pentru a nu se ajunge la rezultate mai dezastruoase.

11 martie 2016 la 17:54 UTC+02 Câinele lui D-zeu. Înnebunesc.

11 martie 2016 la 17:18 UTC+02

Ezekiel, 100 I've seen a people Lying tied in beds On one side Or another Bearing the sins of the world From birth to death The white wall Is all they see.

11 martie 2016 la 16:57 UTC+02 Platon scria că pentru vindecarea trupului este nevoie și de vindecarea sufletului.

Pentru vindecarea sufletului, de exemplu un pacient cu paranoia, schizofrenie sau apă la cap este nevoie și de vindecarea vieții acelui om și a oamenilor din jurul lui și nu mă refer doar la familia lui. E un fel de purificare a întregului mediu al bolnavului, de oprire a infecției bolii sufletești care într-un fel sau altul ne afectează pe toți.

11 martie 2016 la 16:40 UTC+02 Înainte de răstignire morții erau necurați, de aceea nu puteau fi chemați. Acum, după Înviere, morții buni sunt sfinți, îngeri și pot fi chemați în ajutor ori chiar și numai dacă te simți singur.

11 martie 2016 la 16:30 UTC+02 We shouldn't blame our ignorance on cybernetics.

11 martie 2016 la 15:27 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=4Zy_T21SaIc&hd=1 11 martie 2016 la 15:19 UTC+02 https://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_%C8%99i_supraomul 11 martie 2016 la 13:25 UTC+02 Istoria este influențată de psyche-ul colectiv care este influențat de boli general răspândite. Roma antică a fost scrisă de vin și exces alimentar. Amfiteatre, lupanare, circ și plebe. Grecia antică de sărăcie alimentară care a dus la nuditate și homosexualitate și nebunie. România mileniului unu a trecut printr-o traumă a refugiului care a dus la un zbucium vizibil până în ziua de azi. Evul Mediu occidental a fost influențat de ciumă care a dus la misticism și fervoare religioasă la un loc cu cea mai mare abjecție. Ghilotina și apoi Napoleon au fost aduși de foame și abuzuri. Romantismul și pașoptismul au fost create de tuberculoza care nu mai avea nimic de pierdut. Odată cu penicilina și antibioticele au apărut oamenii cu idei și la belle epoque, iar mai târziu genocidurile celor două războaie mondiale. Tratamentul psihiatric și psihologia au și un efect secundar al anestezierii sufletului omului față de D-zeu, ajungându-se la toate ororile autojustificate ale epocii noastre.

11 martie 2016 la 12:43 UTC+02 Iloan Cosiță Pân vremuri de nu se mai știu trăia o împărăteasă. Împărăteasa asta mult își dori să nască o fată și să-i pună numele Ileana Cosânzeana. Așa că urcă pe Retezat și înghiți o stea. Cum înghiți steaua și născu. Da' vezi că fetișoara era un băiat. Îl luă, îl spălă în cer și îi puse numele Iloan Cosiță. Se spunea despre Iloan Cosiță că era așa de frumos că putea să adoarmă prin privire. Când împărăteasa muri se închise și Iloan într-un mormânt. Oamenii spuneau că găsise adevărul, dar ce știu oamenii?

11 martie 2016 la 10:16 UTC+02 Suntem icre de Pește.

11 martie 2016 la 08:27 UTC+02 http://www.filme-bune.net/august-rush-film-online-subtitrat-in-romana/ 11 martie 2016 la 02:41 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

11 martie 2016 la 02:27 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=V6LAXCfZwSU 11 martie 2016 la 02:17 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=VZt7J0iaUD0&hd=1 11 martie 2016 la 02:12 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

11 martie 2016 la 02:05 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=UEiMv4mCI1g 11 martie 2016 la 01:57 UTC+02 Acum înțeleg că e doar încă un caz de fascinație a morții.

11 martie 2016 la 01:51 UTC+02 Oamenii sunt acum cum eram eu în anii 90. Suferă, au traume, își doresc să moară, au un acut sentiment al durerii. Peste vreo douăzeci de ani poate că o să fie ca mine acum. Oamenilor nu trebuie să le fie frică măcar să încerce să fie vindecați.

11 martie 2016 la 01:33 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=_N6DvE-w4lU 11 martie 2016 la 01:28 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=adOThwFvJ9k&hd=1 10 martie 2016 la 14:15 UTC+02 Dear Mr. Putin, my name is Felix and I write you because I always wanted to be a soldier. Now I don't anymore, but I would liked to do military service. But there was some trouble with me. But I wouldn't like to go to war and kill people and be killed. Therer are so many people in the world but the world is big.

Youssou N'Dour sings "work together." Why can't Romanians, Russians and Americans work together instead of shooting people in the head? My Mother died and I will never get over it. Why don't your Mother meet with the Mother of Mr. Obama at a cup of coffee? I don't wanna die and I don't want history to end. Cu drag, Felix 10 martie 2016 la 13:10 UTC+02 Via otrăvită. Toată casa îmi era înecată de o vie cu mulți ciorchini ca via lui Christos. În ceas de primăvară am văzut pământul pe care se afla casa era radioactiv. Știam că odată cu strugurii n-aveam să am ce să mănânc și nu am să pot să mă stăpânesc și am să mănânc din ei și am să mor. Așa că noaptea m-am dus cu un topor la rădăcina viei și am ucis via din care a ieșit sânge negru ca argintul.

10 martie 2016 la 12:08 UTC+02

Complexul psihiatrului - definiție. Frica pe jumătate inconștientă față de pacienți poate deveni o piedică în ducerea a unei vieți normale de către psihiatru putându-se ajunge chiar la patologii, psihiatrii devenind propriile lor victime și ale unei „lumi” medicale insuficient evoluate.

10 martie 2016 la 11:22 UTC+02 Sper că am făcut ceva pentru ca suferința noastră a tuturor să fie ușurată cât de puțin. Dar cred că în confesiunea sufletului în fața lui Dumnezeu din toată inima și mintea cu cele mai negre lucruri și cele mai pure există o forță de eliberare care nu poate fi egalată de nimic altceva. Singurul mod în care se ajunge până la urmă cu o împăcare cu Dumnezeu cu sinele și cu aproapele. Pentru a-l oglindi pe Horațiu voi spune că în cele patru cărți ale mele și în opera postumă am reușit să fac o dezghiocare și pentru această dezghiocare a sufletului omenirea nu mă va uita niciodată. Culoarea mea e galben.

10 martie 2016 la 11:04 UTC+02 Healing is the transfiguration of killing and killing is the corruption of healing.

10 martie 2016 la 08:26 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=l3la0C19Z4&ebc=ANyPxKqNNEGLCV9wzlEH7M9qBpS0M5H3C4SmeIjR3KiYUCf31MmdJzOlcmUhxOJDrQ31VoAsPk_WPNj1atgm7ZxDnG YorqEMg 10 martie 2016 la 08:11 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=BUTUQ7_TFW4 10 martie 2016 la 08:00 UTC+02 Isus Se arată şi lui Toma 24 Toma, zis* Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. * Ioan 11:16; 25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi* degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” * 1 Ioan 1:1; 28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice* de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” - Ioan.

10 martie 2016 la 07:56 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=JzxDXLGJoYU 10 martie 2016 la 07:49 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ea2yBvkBCBk 10 martie 2016 la 06:24 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=em328ua_Lo8&hd=1 10 martie 2016 la 06:06 UTC+02 Dumnezeu e mai mare decât oamenii.

10 martie 2016 la 05:37 UTC+02

Genie My brain is my rifle And my heart my ammunition And I will shoot until I fall Buried in the Western Wall I am silent most of the times And no one visits But no one did And I fight the one hundred years war.

10 martie 2016 la 05:23 UTC+02 Jocurile copiilor sunt un permanent antrenament și pregătire pentru războaiele mereu iminente ale Istoriei.

10 martie 2016 la 05:03 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Tj75Arhq5ho 10 martie 2016 la 04:53 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=-u-HCHCuHMg&hd=1 10 martie 2016 la 04:43 UTC+02 Don Corleone a avut + și a sfârșit în -, iar Mikee a avut - și a sfârșit în +.

10 martie 2016 la 03:49 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=tywrNMVXAZ8 10 martie 2016 la 03:36 UTC+02 Do you know anything about golf, A? Sullivan got sent to live with my uncle. At least you got a brother to get sent.

10 martie 2016 la 03:15 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ncguzWPtE6A&hd=1 10 martie 2016 la 02:45 UTC+02 Am citit în Biblia mea ruptă de trei ori „Nu vă înțepeniți grumazul, ca părinții voștri; dați mâna Domnului, veniți la sfântul lui locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia lui aprinsă să se abată de la voi.” - 2 Cronici 30: 8 10 martie 2016 la 02:38 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=6Dz_HAG61CY 10 martie 2016 la 02:33 UTC+02 I m glad when I die cause I will meet you again no matter what.

10 martie 2016 la 02:12 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=YsJBDkOtmf8&hd=1 10 martie 2016 la 01:56 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=bhSQPxoZSFU 10 martie 2016 la 01:54 UTC+02 When I pray I become a genie. :( 10 martie 2016 la 01:48 UTC+02 În altar M-am născut primăvara Sau poate toamna Nu-mi amintesc Dar mi s-a spus că m-am născut pri-mă-va-ra Când plouă și oamenii merg beți Și stau beți în paturile lor Și la școală Și în altar.

10 martie 2016 la 01:44 UTC+02 Comuniștii au negat supranaturalul dar comuniștii au fost niște bețivi și chiar și azi bisericile ar fi pline de nu ar fi comerțul în plus și sexul liber.

10 martie 2016 la 01:36 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=GN0rEmvvN6Y

10 martie 2016 la 01:10 UTC+02 O mamă, un profesor, încă o mamă, o sinucidere cu încă una - fascinația morții, o fată fascinată de moarte chemând moartea, un băiat, încă un băiat, o vecină, o victimă, un vecin, un necunoscut, încă un necunoscut. Sunt copilul Morții, am stat o viață la pieptul Morții. Sunt Îngerul Morții. Și când voi muri vă voi privi cu ochi mult mai mari. So be good, keep your nose clean, be a good earner, and who knows maybe one day when They open the Books you ll get straightened out. I m an angel, and I m death. In childhood I wondered if I m not 666, but I m not, I m 777.

10 martie 2016 la 00:59 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=V6LAXCfZwSU&hd=1 9 martie 2016 la 13:28 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=OkokNfS80WY&hd=1 9 martie 2016 la 13:08 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Radio România Cultural.

9 martie 2016 la 12:48 UTC+02 9 martie 2016 la 12:23 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

9 martie 2016 la 11:24 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

9 martie 2016 la 11:18 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de FRIENDS (TV Show).

9 martie 2016 la 11:12 UTC+02 O mie și una de sinapse Mintea mi-e un ghem de șerpi Un foc în flăcări Mă prăbușesc în ea ca în abis Și zbor plutesc Un diamant port în craniu stea Electrizat de Lună Bolovan de lumină mintea mea De iubire nebună.

9 martie 2016 la 10:40 UTC+02 Axiomă. De la Kierkegaard orice propoziție are numai o semnificație și numai una.

9 martie 2016 la 09:02 UTC+02 M-am gândit cu tata care ar fi poezia care ar cuprinde cel mai mult din sufletul românesc. Tata a spus că nu poate fi doar una. Și ne-am gândit la următoarele cinci. Testament de Tudor Arghezi Miorița Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu Mirabila sămânță de Lucian Blaga 9 martie 2016 la 08:03 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=gGMSfiH850o&hd=1 PIAN CARLO S 9 martie 2016 la 07:40 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=50CJTm2tLuQ&hd=1 9 martie 2016 la 07:23 UTC+02

Pianul este bun pentru copiii și toți oamenii care au problema de a nu avea forță în mâini datorită sistemului nervos.

9 martie 2016 la 07:14 UTC+02 Gama lui Mozart era mai bună decât compoziția lui Salieri.

9 martie 2016 la 04:16 UTC+02 Acum o sută de ani Păclișa se afla mai spre râu. A fost mutat din motive din care nu au rămas decât legende. Cert e că a fost mutat de pe o pășune cu sol de calitate nedeterminată însă lângă terenuri agricole bogate în aur pe un zăcământ de bauxită. Satul Păclișa trebuie să nu mai folosească apa din sol, și trebuie să primească apă potabilă din sursă externă (Hațeg) iar în același timp Păclișa trebuie să intre la zonă defavorizată, țăranii și spitalul trebuind să primească înlesniri financiare la apa potabilă. Și satul în perspectivă trebuie mutat dacă nu desființat. Deasemenea trebuie menționat spitalul de neuropsihiatrie din sat care fiind aici este ca un loc de sentință pentru bolnavi. Spitalul a fost făcut în comunism, în locul unui cămin de refugiați greci și nord-coreeni. Este posibil ca Spitalul pentru psihici să fi fost făcut după ce nomenclatura a aflat de impactul bauxitei (aluminiu) asupra creierulu chiar pe terenul cu bauxită a cărei eliberare în atmosferă a fost mascată apoi cu brazi uriași în curtea spitalului, Spitalul din Păclișa fiind încă un loc de exterminare sufletească și fizică a individului, într-o epocă în care destui dușmani ai poporului erau trimiși la spitale de psihiatrie.

Deasemenea și Spitalul de pisihiatrie din Păclișa ar trebui mutat în altă parte.

Aluminiul se adună în creier. Tot satul e bolnav. Păclișa - sat martir. „Is-a dus vestea în toată Siria;și aduceau la el pe toți cei care sufereau de felurite boli și chinuri:pe bolnavii psihic, pe bolnavii de epilepsie și pe bolnavii de sistemul nervos;și el îi vindeca.”- Matei.

9 martie 2016 la 03:40 UTC+02 Naxos Daruim iar si iar aceeasi drahma pierduta Ahile joaca zaruri in Insula Serpilor Ochii ne sunt drahmele cu profilul Imparatului Grecia are buzele arse si sanii fara lapte Haide in Naxos Vom prinde pesti si ne vom ruga spre Rasarit Facandu-ne cruce iar si iar vom binecuvanta copii Cerand paine si lapte.

9 martie 2016 la 02:17 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 2 fotografii noi.

I am responsible for you. I will not leave you. I will never leave you, but if you will be evil poți să și crăpi și să crăp și eu că te-am iubit dar asta ni va însemna despărțire. Mă scuzi, dar eu sunt de la Livadia de Coastă.

9 martie 2016 la 00:49 UTC+02 9 martie 2016 la 00:44 UTC+02 http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rigacrypto.php 9 martie 2016 la 00:38 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

9 martie 2016 la 00:03 UTC+02 http://putlocker.is/watch-seinfeld-tvshow-season-3-episode-14-online-freeputlocker.html

8 martie 2016 la 22:06 UTC+02 http://ffilms.org/the-apartment-1960/ 8 martie 2016 la 21:40 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=uov9d-nqyFY&hd=1 8 martie 2016 la 08:56 UTC+02 http://www.povesti-pentru-copii.com/petre-ispirescu/george-cel-viteaz.html 8 martie 2016 la 07:44 UTC+02 Am ascultat un cântec al formației Vama. Am auzit acolo niște versuri care leam pierdut dar care mi-au inspirat un fapt ce ține de fizică. Timp de mii de ani oamenii spuneau că nu există apă altundeva în univers. Există apă, pentru că de la începutul timpului oceanul planetar e un ceai care se evaporă încet pierzânduse prin straturile atmosferice în spațiu. Tot adevărul ăsta a fost spus de Tudor Chirilă în cântecul lui într-un vers.

8 martie 2016 la 06:12 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=cLQJVKP3YlM&hd=1 8 martie 2016 la 06:10 UTC+02 When I was dumped pregnant, the problem wasn't for me that he left me, but thinking of the future of my child and doing everything for my child. - AfroAmerican Girl, 90s.

8 martie 2016 la 05:56 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Silvia Potopea.

8 martie 2016 la 05:50 UTC+02 Floare-albastră! floare-albastră!... Totuşi este trist în lume!

8 martie 2016 la 05:49 UTC+02 În situația în care sunt eu trebuie să plâng trei zile și să merg mai departe. parafrază Cami.

8 martie 2016 la 05:37 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Nurses Mumbai.

8 martie 2016 la 04:58 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=fYOpX4IctrM 8 martie 2016 la 04:55 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Nelson Mandela.

8 martie 2016 la 04:48 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=1kQlRQRGdfQ&hd=1 8 martie 2016 la 04:43 UTC+02 I have been called.

8 martie 2016 la 04:41 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=wH-DvxDh_nw&hd=1 8 martie 2016 la 04:35 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=kIDWgqDBNXA 8 martie 2016 la 04:09 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=_OLUSELxFok .4 8 martie 2016 la 02:03 UTC+02

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

8 martie 2016 la 00:53 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat un serviciu în cronologia lui.

8 martie 2016 la 00:50 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=TbGX3KBHUnY Boy from the poor side of town.

7 martie 2016 la 23:05 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=50CJTm2tLuQ&ebc=ANyPxKrU2Z_dLikCxabtefGhWkiWgSMzvWpntnXKLqDmwTONCvEAICQI59DPRtxG 18kNFKRJInP9bOow5p-T9tmJqmDpBMWFQ Now this is what I call living.

7 martie 2016 la 22:29 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Alexandru UrsuBukowina.

7 martie 2016 la 21:46 UTC+02 Fabula Șarpelui În ogradă e un Șarpe Șarpele fără de moarte Lumea stă și o privește Lumea râde viețuiește. Vede pe Cocoș în curte Urlă mult la muieri multe Are și copii o mie Și o creastă pe chelie. E așa de fericit Nu mai gată de iubit Până-l taie a mea Mămucă Ca băiatu să se ducă. Merge un vecin cu turma Câinele latră din urmă De Paști turma s-a jertfit Câinele mi-au otrăvit. Și Mămuca mi-au murit Tata mi-au îmbătrânit Și eu m-am îmbolnăvit Lumeantreagă s-o prostit. Tot trăiesc și nu mai mor Ici în țara știmelor Viața e un lucru prea bun Și omul e prea nebun. Nu văd că mai și murim Că noi ne mai și jertfim Nu murim ca să trăim Ci trăim ca să murim. Și cine s-o supăra Să-și vadă de treaba sa Treaba mea nu-i treaba sa Numa dacă-l cheamă Lumea.

7 martie 2016 la 21:40 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=3nSEMJW7UqE 7 martie 2016 la 21:37 UTC+02 Până n-ai zis Da de ce? Nu știi nimic cum e.

7 martie 2016 la 21:35 UTC+02 „Cînd observi faptele şi gesturile oamenilor din jurul tău, cînd îi vezi flirtînd, făcîndu-şi curte, sărutîndu-se, îmbră-ţişîndu-se, ai impresia că sînt fericiţi. O fată tînără îmi spu¬nea: „Domnule pastor, noi avem astăzi valori diferite de cele ale bunicilor noştri. Avem o nouă morală, o nouă etică!" Auzind aceasta aş fi aproape ispitit să-mi scot pălăria -dac-aş avea una - şi să răspund: „Tot respectul!" Dar cînd ai fost aşa multă vreme pastor de oraş mare ca şi mine, atunci nu mai crezi în marile cuvinte. Ştiu din experienţă că toate -87- frazele acestea frumoase nu sînt decît o faţadă în spatele că¬reia se ascunde o suferinţă, o mizerie fără margini: tineri care au legături îndoielnice şi nu ajung să-şi rezolve proble¬mele, cupluri care încearcă să pară că totul e în ordine sau care se despart: o suferinţă fără margini! Şi despre această suferinţă ştim toţi. Nu vorbesc despre alţii, ci despre noi în¬şine. Cu ani în urmă am ţinut o conferinţă într-un orăşel din Lipperland cu o temă asemănătoare, numai pentru ti¬neri.

Cînd am intrat în sală mă gîndeam: „Ăsta-i iadul!" Băieţi, fete, fum de ţigară!

Cîţiva din băieţi aveau în mînă sticle de rachiu. Unele fete şedeau pe genunchii băieţilor. „Aici trebuie să vorbesc eu?! O să am nevoie de curaj, nu glumă!" Şi apoi am început cu propoziţia: „în domeniul sexual există o suferinţă copleşitoare! S-ar fi zis că, în clipa aceea, s-au tras în sus toate jaluzelele. Revăd încă pe un bă¬iat cum a dat-o repede jos pe fata pe care o ţinea pe ge¬nunchi El fusese atins. Deodată s-a făcut o tăcere înmor-mîntală, şi nu m-am putut abţine să nu gîndesc: „La prima vedere ai fi zis că toţi nu simţeau decît bucurie, dar s-a do¬vedit că aveam dreptate: în domeniul sexual, există o sufe¬rinţă fără margini!” - Wilhelm Busch.

7 martie 2016 la 21:04 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

7 martie 2016 la 20:43 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Michael Ferdinand.

7 martie 2016 la 20:30 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=sWiCHa9DFOY&hd=1 Am depășit orice alt fel de muzică și am revenit la muzica de la cinci ani, cu o gamă cromatică mai mare. Muzica clasică e poneiul, restul sunt doar jucării. Am ascultat clopoțeii pentru a fi cool, și am renunțat la muzica clasică pentru că muzica nouă m-a stupefiat, adică m-a făcut stupid. Eram mult mai inteligent la cinci ani, dar nu mă băga nimeni în seamă prin casă. Tobele de tinichea.

7 martie 2016 la 19:51 UTC+02 Thanking you from Nepal. :-) 7 martie 2016 la 19:19 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de OPEN YOUR EYES. 7 martie 2016 la 18:38 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de FRIENDS (TV Show).

7 martie 2016 la 18:36 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

7 martie 2016 la 17:31 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

7 martie 2016 la 16:27 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=KpOtuoHL45Y&ebc=ANyPxKqxA25sAQfkHVJ7jFZOxh1aEALfg7zawzgT 1vRj8yjRO7jYSeNkTPHA5EIWFyKyTNN3DqLI3sRA7A6QyJ_ZNHESxGmc 7 martie 2016 la 16:20 UTC+02 Sursa patologiei psihice sunt hormonii, o perturbare psihologică apărând la fiecare individ aceasta începând odată cu declanșarea lor în organism care dacă nu este rezolvată ca problemă a ființei poate duce la boli psihice ori patologii

grave. Creierul este lăsat de D-zeu sub influența hormonilor, toți oamenii prezentând perturbări psihologice datorită acestor hormoni, iar salvarea este unică și diferită pentru fiecare om în parte, totuși în esență fiind iubirea în vreunul din ale ei avataruri conceptuale. De aici rezultă că singurii oameni care sunt sănătoși cu adevărat psihic sunt copiii, lucru evident dacă observi oamenii pe stradă sau citești Lev Tolstoi.

7 martie 2016 la 16:14 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=CvFH_6DNRCY&hd=1 7 martie 2016 la 15:44 UTC+02 Care Tropic e mai trist?

7 martie 2016 la 15:27 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=G0w8CEzMBrY&hd=1 7 martie 2016 la 15:21 UTC+02 Musical.

7 martie 2016 la 15:19 UTC+02 https://en.wikipedia.org/wiki/Genius#IQ_and_genius 7 martie 2016 la 15:17 UTC+02 https://ro.wikipedia.org/wiki/Geniu 7 martie 2016 la 15:04 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=suy41j5n8oo&hd=1 7 martie 2016 la 14:46 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

7 martie 2016 la 14:23 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=JiFXuj5I5Do 7 martie 2016 la 14:17 UTC+02 Geniul e cea mai înaltă formă de nebunie, singura șansă a sufletului să nu se autosuprime fiind să nu se rupă de înaltul din care a fost chemat.

7 martie 2016 la 09:05 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=KeCYLMcTxjY&hd=1 7 martie 2016 la 08:50 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=-ic4vHOgWew&hd=1 7 martie 2016 la 08:42 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit clipul video postat de Birlan Elena.

6 martie 2016 la 16:09 UTC+02 http://www.moviesub.net/watch/aladdin-1992/398.html 6 martie 2016 la 15:54 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=adOThwFvJ9k 6 martie 2016 la 15:51 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=AEYN5w4T_aM .+ 6 martie 2016 la 15:47 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=n4g_H751Qbw&ebc=ANyPxKojZ7vzKmJUlkAhjhViHTCM6b-

ZzTN0IFbAQfs5QxvT_O9Asr8lSy6JobP_2KePsl01DRPa03jAVRPJiWJj6_CupgugA 6 martie 2016 la 15:42 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ZQ6Sk8Aj-SQ&hd=1 6 martie 2016 la 13:05 UTC+02 http://www.dailymotion.com/video/x2idm6w 1997! Yeah, I know.

6 martie 2016 la 12:57 UTC+02 Cântecul moților Casă-n lume n-am avut nu era-n priciuri mâncare ci mâncam mărgăritare aurul stătea în cale dar noi nu aveam mâncare nici mâncare, nici hăinuțe doar mămucile drăguțe asta-i viața moțului cum e viața câinelui câinelui mare și blând ce îți șade pe mormânt mai bine n-aveam în munți aur pita noastro face-un faur pâinea noastră îi turnată în lingouri si-i furată merge moțu-n lumea mare oamenii-îi picură sare merge moțu vânzător și toți spun că-i cerșetor Iancule măria ta tu în mormânt nu ședea că nu-i vreme de șezut ci îi vreme de păscut de păscut cu turmele oameni și cu oile sărăcan de sărăcan umblă moțu fără-un ban cum trăiește doar el știe doar el și sfântă Mărie 6 martie 2016 la 12:09 UTC+02 I didn t want to say nothing. But G-d wants to. He is going to kill you if you do not get any better. And it has nothing to do with me. I don t hate you.

6 martie 2016 la 12:04 UTC+02 You are too bad. Surgery must be done.

6 martie 2016 la 12:03 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=l1jzfaNxxr4&hd=1 6 martie 2016 la 12:01 UTC+02 The executioner comes to take down your head You will not escape I am your executioner My goodness is cursed to decapitate you.

6 martie 2016 la 11:53 UTC+02 Cuvântul DOMNULUI a venit la Iona, fiul lui Amitai, spunând: „Scoală-te, dute la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei; căci răutatea ei s-a suit până la mine!” - Iona.

6 martie 2016 la 11:50 UTC+02 Satul de ucigași A fost odată un copil. Copilul a tăcut mult și și-a ținut ochii deschiși în întuneric. Apoi a crescut deși nu am putea spune în ce fel. Stătea întrun sat pe o insulă. Și stătea și privea întunericul. Până când sătenii l-au luat și lau ucis ca să nu mai vadă nimeni întunericul. Și așa a ajuns satul acela un sat de ucigași. Pentru că dintotdeauna chiorul a vrut să-l chiorească și pe văzător. Dar pentru a ucide toți văzătorii de pe pământ trebuie să-l omori pe Dumnezeu. E plină lumea de ucigași, de asta mor atâția oameni.

6 martie 2016 la 11:46 UTC+02 Regatul morților Am propriul meu cimitir Îmi arde în privire Toți sunt acolo Gesticulând tăcuți Am acoperit orașul cu dune Și am murit și eu Dar pentru mine nu e decât lumină Tristețe și această apă diamantină.

6 martie 2016 la 06:46 UTC+02

Lupta cu inconștientul Am ascultat albumul Eternal Return al formației Byron, fostă Agathodaimon ce m-a trimis la imaginea lui Iacov luptând cu propriul inconștient, suflet, al cărui tablou ar putea fi demonizatul Legiune din Gadara, de parcă acesta ar fi întregul chip al umanității. Și departe de a avea urmări negative, acest album este cathartic făcând parcă puncții în pungile de puroi pe care le ținem în sufletele noastre asemeni unor oameni ce refuză ajutorul, în orice mediu uman. Câți oameni n-au murit pentru că nu au vrut să coboare ceea ce li se părea a fi o treaptă socială. Câți oamenii nu și-au spus, da, am probleme dar nu pot să iau medicamente pentru că nu voi mai putea bea? Iar titlul trimite la faptul că Legiune nu a ajuns așa dintr-un accident până a ajuns să creadă că numele lui e Legiune. În noi este o trinitate infernală, identitatea, trauma și plăcerea, with whom it is not dealt with this complex can destroy us. E tragic că am făcut din ideea că păcatul ne poate distruge o banalitate.

6 martie 2016 la 04:40 UTC+02 Cuvânt blând către biserici. Peste patru ore vă veți strânge în templele voastre.

Diferiți și singuri, reci sau obsedați de Dumnezeu. Îl aveți pe Cristos cu voi și amintiri ale lui și săptămână de săptămână mergeți să vă numărați păcatele. Ce ar putea face un om? Mergeți la biserică. Nu vă voi predica nimic. Doar că a zidi un templu cu sufletul tău nu e ceva ușor și e ca și a zidi un om. Ce ați putea face e să luați o piatră din biserică și să o duceți cu voi acasă purtând-o atârnată de gât ca zăvorâții. Dacă ați ști cine sunteți ați păși poate mai drept, dar D-zeu ne vrea pe toți închinați și îndoiți.

6 martie 2016 la 04:31 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=VZt7J0iaUD0&hd=1 Stancu Cornelia! :) 5 martie 2016 la 22:58 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=a0Iy7Ez7Fyk&hd=1 5 martie 2016 la 22:26 UTC+02 Îmi este limpede acum că este foarte posibil ca un anumit număr de orașe din Statele Unite să fie bombardate nuclear, iar Europa să cunoască un regim de teroare, dacă nu a fost deja, mă refer la regimul comunist. Poate că singura cale a Americii de a evita un atac nuclear este să devină comunistă. Ce ironie a lui Dzeu. Spun lucruri îngrozitoare dar vă rog credeți-mă că sunt doar un pianist care nu vrea să supraviețuiască lumii voastre. Viitorul va fi chimic, cyber, nano. V-aș mai spune dar chiar și pentru voi adevărul este ocult însă.

5 martie 2016 la 22:19 UTC+02 Moartea este nu un sfârșit ci o vizită.

5 martie 2016 la 22:18 UTC+02 Pentru o singură zi trebuie să fii pregătit în viața aceasta.

5 martie 2016 la 22:08 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ST56ATKfgfs Drop down your guns Drop them Drop your bullets like tears Even if you are afraid of death Live like the wise animals Who have no guns to kill each other or themselves Be like the trees who remain silent and cry with water from their cutted eyes See that you are

here And try to remain here In the truth of the Earth And know that the truthe of the wolf Is no different from yours So pray And cry.

5 martie 2016 la 21:59 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=JQw_Nfxypj4 5 martie 2016 la 21:48 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=VhuVE-bf-oI&hd=1 5 martie 2016 la 21:41 UTC+02 Whatever you do I will fight G-d not to kill you and me.

5 martie 2016 la 20:46 UTC+02 http://vezi-online.ro/rocky-iii-1982-18433 5 martie 2016 la 19:36 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ak8NVlX77Ao#t=1070.652967 Pe mine în adolescență Pe culmile disperării m-a pierdut, iar mai apoi Lacrimi și sfinți m-a salvat.

5 martie 2016 la 18:49 UTC+02 Life is science-fiction.

5 martie 2016 la 18:41 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=In7MChGC2Wo&ebc=ANyPxKq9vBCGmlfimk8nhOVDbqYD5CwSKNgCFGcjOoj3oq1WX9g9BM8cerzMPMpnA0Q697-5bLInS3BiBHNWnMx5vJlKqpRw 5 martie 2016 la 18:37 UTC+02 Bloom.

5 martie 2016 la 18:21 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=4V3igRYJHUQ 5 martie 2016 la 18:01 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=wPSV8CsshnM 5 martie 2016 la 17:47 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ncguzWPtE6A 5 martie 2016 la 17:05 UTC+02 Mai bine este să plângi decât să te aperi.

5 martie 2016 la 15:15 UTC+02 Minotaura și Phoenixul Un Pui de galben Phoenix Căzu în promoroacă Își amintea cuvinte Pui Mic Oi da de Piștimoacă? Toți născuți pentru Iubire Se spune în nouă sate Merg băieții a-n cerșire La frumoasele Feate. Întâlni și Puiul Fată acolo colo cea Privire din poartă de labirint Eu sunt Minotaura ta De mă iubești îți cânt. Tu știi să cânți, zidită în Castel? Știi tu să iubești? Nu ai zidit tu labirint Privind plânse ferești? Da știu să cânt și să iubesc Minotaura suspină!

Din labirint te tot aștept Iubire fără vină. Sunt Minotaură c'est vrai Cu ochii arși de Mamă Dar inima de Fată mi-e Afară tu mă cheamă. Dar tu ești mic al meu Pui Mic Cu ce ai să te lupți? Nu ai nici gheare n-ai nici cioc În ceruri să mă duci? În lume trebuie să fii mare tare! Spun oamenii mai buni Ori tre să fii mai cumpătare? Zic ceia mai bătrâni Adevărul toți îl știm Din primele povești Pe mici și buni îi ține-n palmă Fecioara din ferești Toți născuți pentru Iubire Se

spune în nouă sate Merg băieții a-n cerșire La frumoasele Feate. Și știm nu e lucru ascuns Se știe-n toată lumea De ești cu Doamna mai și plângi De rouă ți-e cununa.

5 martie 2016 la 14:43 UTC+02 If you re a man and think as a woman you should be happy.

5 martie 2016 la 14:33 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=oyjvedVCPYw 5 martie 2016 la 13:43 UTC+02 G\nde;te-te cu mare c\rb[ ;i p[rere de r[u la p[catele tale ;i niciodat[ s[ nu socote;ti c[ preúie;ti ceva pentru c[ ai f[cut ni;te fapte bune. - Toma de Kempis.

5 martie 2016 la 13:29 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=CoNtYC_XDC8&hd=1 5 martie 2016 la 12:28 UTC+02 Eu sunt în Si. Mama era în La. E în La. 5 martie 2016 la 12:20 UTC+02 Muzicienii au crezut că odată cu inventarea microfonului au murit compozitorii.

Nu, trebuie să privim calculatorul mai reci decât este el însuși și să compunem ca altădată Bach, Mozart, Haendel la orgă. Muzica trebuie să iasă din sufletele noastre nu din niște circuite electrice sau electronice.

5 martie 2016 la 12:14 UTC+02 Dacă pianul este pictura în ulei, orga pictura acrylică, iar pianul virtual e pictura în culori de apă, tonurile nu sunt egale, prezintă variabile, și fac însăși simțirea ta să se amestece cu ea însăși.

5 martie 2016 la 12:08 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=iqxMgC7C3po&hd=1 Apropierea de caravelă. Edgard Varèse.

5 martie 2016 la 12:03 UTC+02 Azi am cântat de nota opt.

5 martie 2016 la 12:00 UTC+02 În muzică trebuie să nu te uiți la soare și să asculți Luna cum scria Mircea Cărtărescu.

5 martie 2016 la 11:51 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=P7NUz5ivqYg&hd=1 5 martie 2016 la 11:28 UTC+02 5 martie 2016 la 11:24 UTC+02 https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_cel_Mare 5 martie 2016 la 09:48 UTC+02 Muntele de gheață.

5 martie 2016 la 09:44 UTC+02 Izvor de lumină.

5 martie 2016 la 09:38 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ZtWTUt2RZh0&hd=1 5 martie 2016 la 09:33 UTC+02

Handshake.

5 martie 2016 la 09:19 UTC+02 Muzica afro-americană s-a epuizat. Jazzul, punk-ul și electronica și-au îndeplinit menirea. Totul e distrus. Părăsim tobele și ne întoarcem la instrumente la fel de complexe precum viețile noastre. Mă refer la muzica pe optzeci și opt de coarde.

5 martie 2016 la 09:07 UTC+02 Get on the piano and stay there.

5 martie 2016 la 08:58 UTC+02 5 martie 2016 la 08:29 UTC+02 5 martie 2016 la 07:44 UTC+02 Cântec pentru înseninarea cerului 5 martie 2016 la 07:40 UTC+02 Cântec pentru înseninarea cerului Trezește-te Transilvanie Cu Bartok și țiganii Trezește-te Moldovă în vioara lui Enescu Înalță-te Românie iar către zei.

5 martie 2016 la 07:33 UTC+02 Piano is erotism. It can t be just you and the piano.

5 martie 2016 la 07:30 UTC+02 Pianul nu trebuie să fie un instrument de tortură estetică.

5 martie 2016 la 04:34 UTC+02 Ploaie în câmpie My pen breaks. - Rumi.

5 martie 2016 la 01:06 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

5 martie 2016 la 01:02 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

5 martie 2016 la 00:49 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Rk_sAHh9s08&hd=1 4 martie 2016 la 15:26 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=e1sOLdefxqA&hd=1 4 martie 2016 la 13:57 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=8-XzvpLseeA&hd=1 Ce vezi m-a întrebat Domnul? Văd o podea prăfuită am văzut. Vezi bine pentru că lumea e pe drum. Și așa cum e lumea pe drum eu o voi pune la podea mi-a spus Domnul. Lumea s-a învechit și trebuie schimbată mi-a spus Domnul.

4 martie 2016 la 13:52 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=2A4a3mplXPo&hd=1 I m hearing this voices, having this dreams. When I was in Jerusalem I felt this fire inside me!

Like g-d wants me to do this things say this thing. I don t know how this word could have come...

4 martie 2016 la 07:03 UTC+02 MUNDUS OBSCENITAS EST CAELUM DOLUM 4 martie 2016 la 06:45 UTC+02 ORACULUM CRESCIT VANITATEM VANITATEM MORS EST 4 martie 2016 la 06:17 UTC+02

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mango Music.

4 martie 2016 la 02:42 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

4 martie 2016 la 01:47 UTC+02 Piano for children.

4 martie 2016 la 01:31 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

4 martie 2016 la 00:50 UTC+02 Happy Kitty.

4 martie 2016 la 00:24 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

4 martie 2016 la 00:19 UTC+02 Icon 3 martie 2016 la 23:32 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Franciscan Media.

3 martie 2016 la 23:26 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Diddy.

3 martie 2016 la 22:52 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit postarea publicată de Imagine Sisters.

3 martie 2016 la 21:42 UTC+02 21 (Metaphysical) 1/2 E-53 B-36 G-20 D-39 D-39 G-20 E-5 B-24 F-54 C-37 A22 E-41 E-41 A-22 F-6 C-25 4/4 E-41 C-25 F-6 A-22 D-39 B-24 E-5 G-20 E-41 C-25 F-6 A-22 D-39 B-24 E-5 G-20 1/2 F-54 E-41 A-22 C-37 E-53 D-39 G-20 B-36 F-54 E-41 A-22 C-37 E-53 D-39 G-20 B-36 1/2 E-53 B-36 G-20 D-39 D39 G-20 E-5 B-24 F-54 C-37 A-22 E-41 E-41 A-22 F-6 C-25 1/4 E-53-B-36-D39 B-36-G-20-D-39 E-41-A-22-C-25 A-22-F-6-C-25 D-39-G-20-B-36 D-39-B24-E-5 E-41-A-22-C-25.

3 martie 2016 la 21:09 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=YC56jnMf95Y 3 martie 2016 la 21:02 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=0qB54PNb4hA 3 martie 2016 la 20:54 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=ODHhWcEdrvg&hd=1 3 martie 2016 la 20:52 UTC+02 Lagărele de concentrare, de muncă și de internare[modificare | modificare sursă] Articole principale: Lagăr de concentrare, Gulag, Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare, Gulagurile sovietice, (lagărele de muncă), au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși: Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și Basarabia, a prizonierilor de război germani, precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist, sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS (cecenii, de exemplu). Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau, de

asemenea, o rată a mortalității foarte ridicate, mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante, în condiții foarte proaste de alimentație, nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare. În SUA și Canada, sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective. Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele, izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință. Crimele de război și atacurile asupra civililor[modificare | modificare sursă] Articole principale: Crimele japoneze de război, Bombardamente strategice, Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit. Milioane de evrei, polonezi, ucrainieni, belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor. Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor. Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști. Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală. Între 1939 și 1941, peste 1,8 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați. În 1940, autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22.000 de cetățeni polonezi, în special ofițeri de armată, dar și oameni de știință, politicieni, doctori, avocați, preoți și polițiști, în în pădurea Katyn.

Populația civilă a suferit cumplit. Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945, din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin, dar cel mai mult din cauza naziștilor. La sfârșitul războiului, au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania. Executarea a 300 de prizonieri de război polonezi la Ciepielów de soldații Regimentului al XV-lea Motorizat German Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă. Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi. Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China, printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731, având drept „cobai” populația civilă. Pierderile chinezilor au fost estimate la 35 de milioane de oameni – militari și civili, morți, răniți și dispăruți între 1931-1945. [5] Crimele japoneze de război mai includ violul, jaful, asasinatul, canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale, cunoscute și ca "femei pentru reconfortare". Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea, țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945. În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite. Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război. În primele zile de război, guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului, care interziceau bombardarea civililor, dar aceste restricții au fost relaxate treptat, până la a fi total abandonate, în 1942.

Până în 1945, bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict. Bombardamentele germane ale orașelor poloneze, rusești, englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a

aproximativ 600.000 de civili. Bombardamentele strategice ale aliaților angloamericani asupra orașelor Axei, (Tokyo, Hamburg și Dresda), ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze, Hiroșima și Nagasaki, au ucis aproximativ 400.000 de germani și între 350.000 și 500.000 de japonezi. Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat, neselectiv, ținte civile și militare, trebuie spus că, în cazul orașelor japoneze, atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite, uneori întrețesute ce acestea, ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone. ([6]). Începând din 1945 și până în 1951, oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război. Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg, precum și în alte procese. Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice. - W 3 martie 2016 la 20:49 UTC+02 Genocidul[modificare | modificare sursă] Rutele naziste importante de deportare către lagărele naziste de exterminare, în timpul Holocaustului. Articol principal: Holocaust Odată cu izbucnirea războiului, Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust, masacrarea premeditată, la scară industrială, a 9 până la 11 milioane de oameni, (cifrele sunt aproximative).

Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau, în special, pe evrei, polonezi, prizonierii ruși de război, slavi, romi, sinti, persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice, homosexualii, Martorii lui Iehova, disidenții politici și comuniștii. Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane, evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă, între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor. La început, germanii foloseau plutoanele de execuție, Einsatzgruppen, pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber, în unele cazuri fiind împușcați până la 33.000 de oameni într-o singură zi, ca de exemplu la Babi Yar. Din 1942, conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale (Endlösung), genocidul evreilor europeni, și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor. În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii, în 1933, conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare, special concepute pentru uciderea evreilor. Printre acestea, cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz. Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate, de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții", unde erau gazați sau împușcați, de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport. - W 3 martie 2016 la 20:47 UTC+02 Impactul asupra civililor. Atrocitățile de război[modificare | modificare sursă] Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație. Germanii au ucis

între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite, care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă, acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante. Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă, uneori împotriva propriilor cetățeni. Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate, iar URSS aproximativ 4 milioane, din care jumătate erau cetățeni sovietici.[3]. Surse chineze afirmă că totalul pierderilor umane provocate de japonezi – militari și civili, morți, răniți și dispăruți – se ridică la 35 de milioane de oameni, între 1931-1945.[4] Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane, (în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei ), dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă, (este cazul bombardării Dresdei din 1945). Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani. Mai mult, aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze, în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile, ducând la moartea sutelor de mii de civili. Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki. Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane. - W 3 martie 2016 la 20:25 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=IfRY3SsozuM 3 martie 2016 la 20:05 UTC+02 Metallica is a special band.

3 martie 2016 la 20:02 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=dkNfNR1WYMY 3 martie 2016 la 19:27 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

3 martie 2016 la 19:19 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

3 martie 2016 la 19:16 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

3 martie 2016 la 19:14 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=Qy9_lfjQopU&hd=1 3 martie 2016 la 09:56 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=sPlhKP0nZII&hd=1 3 martie 2016 la 09:47 UTC+02 Pentru muzică. Leonora Bengescu nu mânca înainte de a cânta la flaut. De asemenea multe alte lucruri pot fi făcute până muzicianul ajunge ca omul lui Giacometti și atunci auzim Requiemul, Missa și Cantatele cât mai aproape de adevăr. Dacă luăm ființa umană ca instrument muzical în ce măsură e mai pură într-atât obținem o muzică mai limpede.

3 martie 2016 la 08:53 UTC+02

Constantinescu Felix-Gelu a distribuit un link.

3 martie 2016 la 08:44 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=aSLZFdqwh7E&hd=1 3 martie 2016 la 06:11 UTC+02 Today is history. Este 3 Martie 2016 și începe o nouă eră. Întreaga omenire poate a fost stalkerită de psihologia puterii. De acum vom fi slabi, fără a avea curajul, slabi pur și simplu. The weak don't hurt. Nu vom căuta puterea și o vom arunca în râuri la un loc cu aurul. Cine va vrea. Era aceasta se va numi Don't be afraid to be week.

3 martie 2016 la 04:27 UTC+02 Durerea mea e că nu mai îmi spune nimeni cât sunt de frumoasă.

3 martie 2016 la 03:14 UTC+02 Rosu 3 martie 2016 la 03:12 UTC+02 The best of Satie 3 martie 2016 la 02:38 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

3 martie 2016 la 02:29 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

3 martie 2016 la 02:27 UTC+02 Da da 3 martie 2016 la 02:18 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=YC56jnMf95Y&hd=1 3 martie 2016 la 02:04 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Life Of An Introvert.

3 martie 2016 la 02:02 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Mental Health Quotes.

3 martie 2016 la 01:51 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de PTSD Support And Recovery.

3 martie 2016 la 01:49 UTC+02 Don't play with your unconscious but don't ignore it.

3 martie 2016 la 01:31 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

3 martie 2016 la 01:09 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

3 martie 2016 la 00:58 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

2 martie 2016 la 23:01 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a actualizat fotografia de profil.

2 martie 2016 la 22:59 UTC+02

Cuvintele Monseniorului micuț De ce nu ai luat și sfeșnicele, frate Ochii mei de flacără și sticlă fiartă? Haide mergi du-te-n libertate Umblă în fericirea fără hartă Vei cunoaște oameni fiare și idei Vei afla totul și numele ei Chiar iubirea vei găsi în carte Și fiică îți va spune Marea Moarte.

2 martie 2016 la 22:46 UTC+02 Nigării cu jula, românu cu biciu. Știu de la străbunicu Leon. Și nimeni nu învață nimic.

2 martie 2016 la 22:40 UTC+02 Why Vietnamese can t come to Europe?

2 martie 2016 la 22:14 UTC+02 Avort Nu este pentru mine fericirea Doar supliciul, execuția fără capăt Nu trebuia să mă nasc o știu demult Dar copiii n-au înțelepciune să se ucidă singuri În burțile dulci ale mamelor lor Să nu vadă nimic să nu mai audă nimic Să devină lut pentru monumentul lumii. Sau poate totuși fericirea e și pentru mine.

2 martie 2016 la 22:11 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

2 martie 2016 la 22:05 UTC+02 Dar viticultorii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: „Iată moștenitorul! veniți să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.” - Matei.

2 martie 2016 la 20:40 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

2 martie 2016 la 19:48 UTC+02 Oaspetele cel rău Doamne nu-mi lua oaspetele cel rău Dacă tu mi l-ai trimis înseamnă că ai vrut așa Lumânare de ceară lumânare de seu Ține-mi oaspetele cel rău și nu mi-l lua Deși îmi face sufletul țăndări Tu ai vrut dinainte să mă naști Stai lângă ceea ce ai făcut Stai îndură-te cunoaște și paști.

2 martie 2016 la 19:40 UTC+02 https://www.youtube.com/watch? v=TFLRHPUWBI8&ebc=ANyPxKrbn3FNnq5e6H3_2vhnttZI8DhGGWhoGvis mNJdT2gE2i4Mh0L6Xx3CjLaXixmsq64kbtIb3DLkBRMQ6eZCij0ODAsZlQ I have the glory, You have the peace. Shit!

2 martie 2016 la 19:07 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=_N6DvE-w4lU&hd=1 The return to Normality.

2 martie 2016 la 18:14 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=4FKoS_2Ix_E&hd=1 1 martie 2016 la 19:05 UTC+02 Nici măcar îngerii nu au sănătate deplină pentru că sunt bolnavi de dragoste.

1 martie 2016 la 18:05 UTC+02 Sora și surioara Soră vino să mă cerți Am greșit și nu mă ierți Soră vino să mă bați Ca pe irozi și pilați Am fost mică și n-am știut Țelepciune n-am avut Fii tu soră înțeleaptă Și te rog soră mă iartă.

1 martie 2016 la 14:40 UTC+02

Va trebuie să se scrie un Talmud întreg numai din propoziția aceasta înainte să fie cioplită o singură piatră din templu și nu de voi, nu de voi.

1 martie 2016 la 13:15 UTC+02 Lui Constantinescu Felix-Gelu îi place Don't Let Bullying Lead To Suicide .

1 martie 2016 la 13:13 UTC+02 M-am spălat pe picioare cu apa de la spanac și mă simt ca Ahile. La picioare, cel puțin.

1 martie 2016 la 13:09 UTC+02 https://www.youtube.com/watch?v=4FKoS_2Ix_E&hd=1 The Return to Normality.

1 martie 2016 la 12:58 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu şi-a schimbat fotografia de copertă.

1 martie 2016 la 11:51 UTC+02 Lumea noastră va fi îndepărtată de oameni ca un vis urât.

1 martie 2016 la 11:45 UTC+02 Decât să fii liber și blestemat Mai bine să fii rob și binecuvântat. Acesta va fi crezul viitorului imediat. De e rău de e bine n-am aflat.

1 martie 2016 la 11:06 UTC+02 Călătorie la capătul artei.

1 martie 2016 la 10:55 UTC+02 Dacă meditezi asupra copilăriei lui Hitler realizezi că nu a fost un iluminat ci un om comun, Europei și Istoriei. Mii de Hitleri au făcut mii de pogromuri în toată lumea iar și iar.

1 martie 2016 la 08:27 UTC+02 Pianul nu înseamnă inteligență ci doar aspirație spre frumusețe.

1 martie 2016 la 08:20 UTC+02 Să nu înlocuiască omul teroarea trecută, a agresivității, cu alta, a dreptății.

Clemenza și iar Clemenza. Mai bine să mori decât să faci altfel. Totul e să spui ca Boy George ia-ți puterea, n-am nevoie de ea. Acum văd că asta înseamnă onoare.

1 martie 2016 la 08:19 UTC+02 Creierul meu nu corespunde Creierul meu e o bucată de carne Cea mai valoroasă parte sunt lobii frontali Dar și spata face ceva Creierul meu e cele două emisfere ale Porții sărutului Creierul meu e acoperit de circumvoluțiuni ca orbitele de sateliți cicatrici ca tatuajele lui Billy Bones și plin de sânge ca o sticlă de vin creierul meu arde de dorința de a ieși afară Creierul meu există Creierul meu iubește.

1 martie 2016 la 04:01 UTC+02 Fratele și frățiorul Frate uite poți să mă și bați Hai și bate-mă de vrei Mângâiam-or îngeri nalți Și cânta-mi-or dulci văpăi Eu sunt mic și iau bătaie Tu ești mare și-nțelept Lucru de șagă nu-ți paie Că eu vreau să fiu mai drept.

1 martie 2016 la 03:07 UTC+02 Trezvia este dormitul iepurește al omului.

1 martie 2016 la 03:01 UTC+02 Sfântul Ioan Scărarul spune că iubirea e izvorul credinței, abisul îndelungei răbdări, marea umilinței. Înainte de asta spune că iubirea, după calitate, este asemănarea cu Dumnezeu, pe cât e cu putință muritorilor.

1 martie 2016 la 02:57 UTC+02 În lume îs mulți demoni. Iar lumea e peste tot. Cine nu se curățește, singur se gunoiește. Cine nu se ferește, îl iau demonii în dește.

1 martie 2016 la 02:53 UTC+02 Iar cea de a treia niciodată nu cade, nici nu încetează de a vedea (de a contempla), nici nu lasă pe cel hrănit de ea să se liniștească de nebunia ei. Sfântul Ioan Scărarul, în Calist și Ignatie Xanthopol.

1 martie 2016 la 02:49 UTC+02 Tibetul a dormit Românu a plâns Mult am suferit Bine am ajuns.

1 martie 2016 la 02:43 UTC+02 http://www.nistea.com/teof-trezvia.htm 1 martie 2016 la 02:42 UTC+02 I-am spus Părintelui Teofil Poți să mă faci să dorm? Ce crezi tu mă că e călugăria? Mi-a spus.

1 martie 2016 la 02:41 UTC+02 A venit la mine Leul Alb A coborât la mine Leul Alb Și m-a privit din înălțimi Și m-a privit din slavă Și i-am spus Chipul de sânge nu va dispărea Așa i-am spus Leului Alb. 1 martie 2016 la 01:44 UTC+02 Daniel 11: 44,45.

1 martie 2016 la 00:59 UTC+02 In Romania s-au zidit o gramada de baraje. Produc curent dar ar putea produce si peste. Cu putina ingrijire si o concesionare a bazinelor barajelor unor firme de agricultura piscicola. De la Dunare pana in Tara Hategului si Bicaz barajele pot fi dotate cu filtru la centrala si burdusite de pesti pentru comert. Pesti de munte si pastravi cat cuprinde, care se va vinde, si la Dunare pesti de ses, crap, somotei, lin si novac. Asa poate se ridica iar industria alimentara piscicola romaneasca.

1 martie 2016 la 00:53 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Seinfeld.

1 martie 2016 la 00:00 UTC+02 Constantinescu Felix-Gelu a distribuit fotografia postată de Women With PTSD. -SFÂRȘITUL VOLUMULUI 4-