CARTE DE RUGĂCIUNI (Monastirea scântului) Felix Rian Constantinescu 2016-2017
MOTTO „Acești bieți supuși români, care sunt fără îndoială cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Transilvaniei, sunt atât de chinuiți și încărcați de nedreptăți de oricine, fie ei unguri sau sași, că soarta lor într-adevăr, dacă o cercetezi, este cu adevărat de plâns (...). Nu mă mir că pământurile lor sunt rău lucrate, căci doar cum ar putea fi altfel când omul de la o zi la alta nu e sigur de posesiunea sa și trebuie să fie zi de zi și poate în fiecare ceas la lucrul domnului său. Altfel, națiunea are într-adevăr spirit; neașezarea ei vine desigur din nenorocirea ei.” Împăratul Iosif al II-lea, Austria. „Fericite auguste împărate! (...) Națiunea română este cu mult cea mai veche dintre națiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucît este lucru sigur și dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, al unei tradiții niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor și obiceiurilor, că ea își trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian, în nenumărate rînduri, în Dacia, cu un număr foarte mare de soldați veterani, ca să apere Provincia. Urmașii lui Traian Augustul au stăpînit Dacia cîteva secole. Sub a lor neîntreruptă stăpînire, în această Provincie a fost răspîndită și credința creștină după ritul bisericii răsăritene prin străduința episcopilor Protogen, Gaudențiu, Niceta și Theotin, mai ales în secolul al IV-lea, după cum ne-o arată această întreagă istorie bisericească. (...) Cînd ungurii, către sfîrșitul secolului al IX-lea, sub ducele (lor) Tuhutum, au năvălit în părțile Transilvaniei, locuitorii romani ai acestor (părți) se numeau cu numele, schimbat, de vlahi, după mărturia celui mai vechi scriitor al Ungariei, Anonymus, notarul regelui Béla: în fruntea lor se afla în clipa aceea ducele lor propriu, Gelu, cu putere supremă, nenorocos însă în lupta la care a pornit cu ungurii spre apărarea patriei sale, de vreme ce în acea luptă el și-a pierdut și domnia și viața. (...) Atît istoria Patriei cît și istoria romană ne arată că românii au locuit în părțile Transilvaniei desigur cu multe secole înainte de a fi venit ungurii, și, cînd ei, pierzînd în luptă pe propriul lor duce Gelu, nu s-au mai împotrivit ungurilor, ci mai curînd, de bunăvoia lor, prin chiar acest fapt au admis de la sine pe unguri la conlocuirea cu dînșii, la concetățenie, ca și la comunitatea drepturilor regnicolare. Ungurii au fost mulțumiți cu această liberă și spontană acțiune a românilor, și amîndouă neamurile șiau găsit în concetățenie și în comunitatea drepturilor fericirea lor, pe care n-au voi s-o încreadă sorților unui război ulterior, de al cărui sfîrșit nesigur amîndouă trebuiau să se teamă. (...) Că sașii au venit în părțile Transilvaniei în secolul al XII-lea, (iar) armenii și bulgarii în secolul al XVII-lea și că au obținut (și ei) admisiunea, ne mărturisesc, afara de istorie, privilegiile și diplomele principilor. Mai rămîn germanii, cetățeni ai Patriei, care, după cum ne-o dovedește de asemenea istoria, au venit în Provincie mai ales pe la sfîrșitul secolului al XVII-lea cu armata fericitului împărat Leopold și au obținut admisiunea exact în același fel în care (au obținut-o) și ungurii, care au venit pe la sfîrșitul secolului al IX-lea. (...)” Supplex Libellus Valachorum „„Înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de ltiință și arte și alte asemenea. Asociația va avea un președinte, un vicepreședinte, un secretar-prim, un secretar, un bibliotecar, și arhivar, un casier, un controlor - toți aleși pe trei ani.” ASTRA, Sibiu. Psalmul 136 1. La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. 2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. 3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântați-ne nouă din cântările Sionului!" 4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? 5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! 6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
7. Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricațil, stricați-l până la temeliile lui!" 8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ți va răsplăti ție fapta ta pe care ai făcut-o nouă. 9. Fericit este cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră. Această carte este ctitorită de Biserica Ortodoxă Română. Este o priceasnă și o spovedanie, o doină. Biserica iși dăruiește binecuvântarea nemeritată, eu vin cu sufletul nostru defect. Realizez că e o carte neobișnuită, dar în poeziile problematice am încercat să intru în psihologia personajelor mele asemeni toporului lui Dostoievski.. FELIX
FETELE LUI MIRCEA VULCĂNESCU ȘI RADU GYR
ÎNCHISOARE CÂNT CE MOARE SUFERINȚĂ BIRUINȚĂ RUGĂCIUNE MAME BUNE PLÂNSUL FETEI DORUL TETEI AM VENIT LA ÎNCHISOARE CU O MÂNĂ DE MÂNCARE TATA-I PIATRĂ SUS ÎN CÂMP INIMILE LOR MORMÂNT ÎNCHISOARE ÎNCHISOARE CU ROMÂNU N-AI RĂBDARE ȘI CE NOI PLÂNGEM AICI AUZIM ÎN REDUIT AUZIM TĂIAT ÎN PIATRĂ ȘI ÎN CÂNTECUL DIN VATRĂ.
MONASTIREA SCÂNTULUI
MONASTIREA SCÂNTULUI LACRIMILE SFÂNTULUI ȘOPOCĂITUL VÂNTULUI TĂCUTUL CUVÂNTULUI TU EȘTI CARTE NESFÂRȘITĂ DIN DURERE IZVODITĂ FRUNTEA MEA NEMIRUITĂ MAMA MEA CEA NEMURITĂ.
COPIII FAC CUNOȘTINȚĂ CU GULAGUL Doamna a plecat puțin și ne-a spus să o asteptăm pe hol Ne-am spus să deschidem ușa Dietei Cavalerilor ne izbeam cu umărul în usă și apoi ne-a chemat doamna directoare și ne-a pus diafilm cu Păcală care trăgea ușa după el. COPIII MERG SĂ INTALNEASCĂ IUBIREA noi Copiii din grupa doamnei Ronai mergem cu doamna La sala mare să îi vedem pe Lizuca și pe Toto La teatrul pentru copii. COPIII FAC CUNOSTINTA CU IEPURII Era cam toamna anului 1987 Copiii au mers la doamna Ronai Acasă să vadă iepurii albi și gri negri și roșii frații pisicilor închiși în zăbrele cât niște sicrie pentru iepuri. COPIII FAC CUNOSTINTA CU MOARTEA Era poate Primavara lui 1988 De Înviere noi Copiii din grupa mare am fost duși încolonați de doamna Ronai la cimitir să vedem păpădiile mari și galbene și fluturii albi.
OCHII LUI ZAMOLXE Spitalului de la Zam. Zalmoxis înseamna urs în zale, adică melc. Ochii lui Zamolxe sunt doi melci Morți în peșteră Zalmoxis e un tău cosmic Degetele îi scot ochi de bour Genunchii îi sunt pietre sparte Cade în noapte Zamolxe Cu inima lumină. Părul, barba, vorba îi sunt ciorchini de struguri albaștri Chipul, omul din nuci.
Gânduri la Veghea lui Zalmoxis de Raul Constantinescu
trebuie să mă întorc la origini la pacea minții unită cu pacea inimii la muntele din psihic la chihlimbarul din ochi la tăcere supunere și castitate.
TRIBUNUL DE PE MUNȚI Lumea icoană Urlet dorul Mort amorul Viața vamă Cu Dumnezeu Șade pe munte Stânce cărunte La sfatul său Poporul dor Pentru pămant Pentru cuvânt Moartea omor.
SONETE MARIANICE II Veghează plopii an de an Marie Peste castel negru de-orfani Stăpână Cobor orfani pământ înghit Marie Tristae est Terra Harzoc Latina Te rog divină săracă Regină Cobori peste spitalul mort Marie Adu balsam în iad o tu Marie Și ai mila de Nebun și de Cadana Dar mâna ta rămâne între stele De ce nu poți să vii tu să ne mântui Când viețile ne sunt moarte în rele? Noapte de noapte negre trepte bântui Balanțe trag virtuți cu pietre grele Noi te rugăm Marie să ne bântui. III Un cântec vechi din ceruri vin Marie Coboar' din munți plini de orând Marie Din îngeri mii din stele vii Marie Și îmi vorbești mă lecuiești Marie O viață stau la templul tău Marie Și plâng cu plâns de cerb în râu Marie Și mult te caut în câmpul vechi Marie Când te găsesc mă mântuiesc Marie Ești mai frumoasă ca o ia Marie Mai bună ești ca mama mea Marie Iar te aștept tu să mă chemi Marie Și să mă duci peste triremi Marie Cu gura os cu piept pământ Marie Iarăși te chem din necuvânt Marie. IV Mă rog să-mi vii Marie Doamna mea Carte-ți trimit din temnița de piatră Sfântă coboară pe frunte-mi mâna ta În sala de tortură cerul latră Doamne mă uită frânge-această vioară Alungă-mă din rai dar schimbă-mi viața Veți rămane doar tu și dimineața Căzut în pamant piatra de moară Tu vezi Marie dorul greu de moarte Pe care l-ai cerut mamă sub cruce Noi două priviri scrise-ntr-o carte În drum spre cer sonetul trist mă cruce Văzând cum cerul mi-e pulberi de sate Cruce de fier de lemn de piatră duce.
PARADIS ÎN SAT
Uite tată Ceru parca-i de icoană Saltă frunza ramura Plopii-s linii Soarele e alb De gheață.
Lucian Blaga la Lancrăm 1 LUCIAN BLAGA, Idee, idee! Stea de pământ, tristă idee, mamă mormânt. MORMÂNTUL, Ascultă cuvântul, când vine vântul, moare pământul, trezește sfântul. SPIRITUL, Tăcuta harpă, neagra marcă, lumina parcă, tăcuta țarcă. LUCIAN BLAGA, Tu vină, lumină, moartă stăpână, mă ține de mână. MORMÂNTUL, Copilă, copilă, în milă e milă, caută lumină, în noaptea stăpână. SPIRITUL, Ah, cât te-am căutat, al meu păcat, mormânt preacurat, mormânt luminat. LUCIAN BLAGA, În moarte e moarte, în pământuri parte, în litere carte, în creștinism moarte. MORMÂNTUL, Copile-ai venit, la mama-i venit, iubirea e mit, mormântu-i trăit. Dialogul SPIRITULUI cu MORMÂNTUL 2 SPIRITUL, Mormânt e lumea Și lumea un mormânt Mormânt e Biblia Cuvânt în Mormânt. SPIRITUL,
Cădem în moarte Cosmic nihil O arsă carte Eram copil. MORMÂNTUL, În mușchi cuvântul Șoptește mormântul Mort e pământul După Isus smântul. SPIRITUL, Fără de viață Ultima ceață În dimineață Tristă paiață. MORMÂNTUL, Te chem în moarte Să mă ai parte Te scriu în carte Fără de moarte. SPIRITUL, Nu, eu sunt fiară Mormântul să piară Sânge în sară Ura în vară. MORMÂNTUL, Te chem în moarte Să mă ai parte Te chem în viață În noua ceață. 3 Căderea NEGURII NEGURA, O, tu străine Vino la mine În munții ruine Din urâciune. NEGURA, Ascultă, ascultă Bezna e multă Munte murit Bord nesfințit. NEGURA, E timpul luminii Din nopțile vinii Să vină străinii În sufletul vinii. 4 Lucian Blaga ridicându-se din Mormânt MORMÂNTUL, Te du în lume La lume spune Cei fără nume
Copile nebune. (LUCIAN BLAGA tace) Cortina.
Aiudul și Auschwitzul
Măi Aiudo groapă rece Cine-n lume te întrece? Auschwitz cu cuptoarelă Roma cu duioarele? Auschwitz tu fratele mieu Ce știi tu de Dumnezeu? Ce știi tu de al meu dor? Că iou vreu dor ca să mor.
COL ULP TRA AUG DAC SARM
ROMANORUM SUMUS AETERNA CIVITATE ANIMA UT HUMUS FLORIS LATINITATE SACRUM CHRESTUS AMOR UT MORS LIBERTATIS MOXIS SILVAE MOR VINUM LACRIMAE PANIS.
Moisei
+++++++++ ++++ +++ ++++++ ++++++
CIMITIRUL I POEME SCRISE-N PIATRĂ DUHURI VORBIND ÎN VÂNT OASE CENUȘĂ-N VATRĂ TĂCERE LA MORMÂNT ADUC COPII LUMINI MAMA E ÎN PĂMÂNT SINGURI CA NIȘTE CÂNI – FURTUNĂ ȘI AVÂNT.
PĂMÂNT SCHINGIUIT
Ardealul tras pe roată Cu Ungrovlahia toată Bour mort sub plug de sânge Mințit în cărți de plângeri Grâu martirizat în vatră Porumb îngropat în piatră Înflorit cu duhul vechi Zugravii mâncând curechi.
ZARCA
În zarcă m-am pocăit În zarcă m-am spovedit Și în zarcă am să mor Numărându-mi dor cu dor Cât îi lumea asta roată Toată îi numa’ o zarcă Și în zarcă nu-i lumină Decât inima stăpână.
LAZĂR ȘĂINEANU
Telal de basme l-am văzut vorbind frumos ca-n carte Bătrân și tânăr nevăzut viu și fără moarte.
Waltz No. 2 (Poem pillatian) Vii valsuri sub Kremlinul rubiniu.
HONTERUS. LEGENDĂ
Vigilate et orate orice ardelean un frate Turnul Roman piatra neagră Biserica Romană Neagră Avva cu păr negru pană.
CRIȘAN ÎN TEMNIȚĂ
ÎN TEMNICIOARĂ CRIȘAN AMĂGIT GATA SĂ MOARĂ ȘEDE MINȚIT MÂNI M-OR LUA PE ROATĂ M-OR DA CORBI M-OR MÂNCA MUMA O VEDEA TOT CE-A MAI AVUT TOT CE I S-A DAT CU FIRU ȚESUT S-A SPÂNZURAT.
RAGNAROK
Am șezut între meri în uda trista livadă de devenii măr Pleiade mă vadă cine va pune securea la rădăcina mea cine din pământul meu mă va alunga și când voi ajunge-n cer pe ce drum voi plânge drum de pietre și fier drum de dor și sânge?
HEATHCLIFF
În lumea lui tăcere în lumea lor fiere a mers tot pământul cristosul și sfantul.
GHERLA
Spune spune pocăite de esti sfânt ce cați aice de tu crezi în Dumnezeu de ce-i ești copilul rău?
CRUCEA STREIULUI
De mult trăsai o cruce streiul Streiului mă duce steiul dorului gridul boarelui ochiul zimbrului plânsul varului cruce frântă zei cuvântă cruce spartă cruce moartă.
REX HUNGARORUM
Tu fiu al lui Iancu Matia Rege să-ți doinesc cântu cel fără de lege Din iobagi și sărbi pe tronul maghiar ți-otrăviră șărpi românescul har acum Tu la Cluj pe-ntregul Ardeal ne dai învăț din al morții bal cel mai mare Rege al Ungariei Mari latin otrăvit de nobili barbari Drag fiu al lui Iancu Matia Rege hai sa-ți doin cântu cel fără de lege.
EROUL DE LA STALINGRAD
AMINTIRII OSTAȘULUI ROMÂN PAIC ȘTEFAN PLUTONIER ÎN ARMATA A 3-A A GENERALUI DE ARMATĂ PETRE DUMITRESCU COMBATANTĂ ÎN BĂTĂLIA ȘI ÎNCERCUIREA DE LA STALINGRAD ȘI COTUL DONULUI. + ZĂPADĂ DE SÂNGE ȘI CERUL PLÂNGE BRUN CONVOI STOI BLAC STOI EXTERMINAREA NU-I DE MÂNCAREA GLOANȚE ÎN CAP MORMÂNT FĂRĂ VRAC CERCUL POLAR ÎN URM-AM LĂSAT RUSUL BARBAR M-A EXPLOATAT CU GREU M-AM ÎNTORS CU GREU AM VENIT SIBERIA-M VĂZUT ȘI AM BIRUIT.
GHEORGHE DOJA
Ia cleștele smulge-i limba limba care-a-nvațat colinda taie-i nasul scoate-i ochii infidelul babei Dochii pune-l pe tronul Încins mesteacănul cesta nins.
PAGANINI COPIL
Prietenului din copilărie Radu Vancea, care Îmi vorbea ades de Niccolo Paganini. Un biet copil scripcar Hainele-i sunt rupte Mării lumii far Cu buzele cusute Geniu în mizerie Mâini pentru altă viață Beat de idei puzderie Suflet de dimineață.
FATA IUBEAȚĂ
A fost o fată mărgărint Zisă fata iubeață Cât a trăit tot a iubit În sat de fum și ceață Azi în ceasul vieții La ce-am trăit? Am bătrânit De ce trăiesc iubeții?
CÂNTECUL ROBILOR
Internilor din spitalul de la Păclișa. Sub boltă trist cântec câni fara pantec deasupra e bal val după val cautăm lumină marie stapână deasupra e bal val dupa val.
FOAMEA ȘI BĂTAIA. FABULĂ
dedicată unei Pisici sărmane Mă Bătaie cruntă ești stătu Foamea la povești Ba tu Foame mă întreci aș mânca și pietre reci.
ȘEZĂTOARE
lui Glad Berindei Omul e un abis vorbitor și singurătatea îl cheamă la vorbă în el parinții sunt cartea morților pleacă se-ntoarce în alb cer vechi Corbu așadar să vorbim încă un mileniu și încă o mie de ani să adăstăm în limbă felix philosophicum bestiam homo de ce traim nu știm duhule sfinte din guri ne curg cuvinte.
COLINDUL BOLII
În câmp de soc Colind bolind Mă opresc în loc În amurg sfint Și zicu cu foc Doamne care-ai dat Care ai trimeas Tu nu ai ertat Nici al mieu necas Cât au fost de reu Te ție Dumnezău Că nu m-ai iertat Și la câni m-ai dat Viața m-ai mâncat De viu îngropat.
CÂNDEA ȘI CÂNDREȘ
Cândreș frate Hai ne-om Bate Pentru Țară Și Cetate De-om Muri Ne-or zugrăvi Doamne Temple Or zidi.
CRUCIAȚII ROMÂNI
PLINĂ ȚARA E DE CRUCI DE PĂMÂNT ȘI DE NĂLUCI MIRCEA-N COZIA IANCU-N URȘI DOJA MORT CU OCHII SCURȘI ȚĂRANI CNEJI MORȚI ÎN BISERICI COPII BLÂNZI SECERÂND FERIGI.
Duhuri și păcat
O Părinte Lumea nu e Pentru mine Nici cetatea-ți Căzută În ruine Nu te Doresc Părinte Cetatea Mea Mi-e-n minte Duh mort Pentru Tine Doamne Nimeni Ca mine.
NENEA RĂDUCU Din Război Până-n Aiud Cu Isus Și creier crud Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit În zăvoare L-au băgat Cu spini L-au încununat Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit Lacrimi sânge A scuipat Nimeni nimic N-a știat Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit Nea Răducu Criminalu Cruciatul Mort în valu Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit Poet viu În închisoare Și mort pentru Lumea mare.
FOSILĂ VIE
Cântul mântul cântul smântul plânsul spânzul plânsul dânsul.
MILESCU
MILESCU PELERIN PE JOS SPRE PEKIN ROMÂN CĂTRE CHIN ÎMPĂRATU-L AȘTEPTĂ BLÂND MILESCU SE CERTĂ IARTĂ DAR MĂRIA TA EU MĂ-NCHIN LA MAMA MEA.
SCRISOARE CĂTRE KENDEFFI Eu sunt cânele turbat eu sunt câine răsculat ce-ai făcut cu-al meu barbat spune fata de-mparat râul tot tu ai arat și pădurea ai tăiat capuri negre-ai retezat munții toți tu ai lăsat copiii tu ne-ai mâncat tu vrei doar să fii bogat spune os de împărat.
TIGROAICA DIN CSEJTE Voivodița Garofița Erzsebet Ez mintelet După centurii De crime După urlet De prea bine Copila Înnebuni Fete simple Omorî Cine este Vinovat Maica mamă De-mpărat Or boierii în serai Ce-au făcut Din Iadu Rai?
PARA BELLUM
Unul grec Altul latin Dușmănie Între câini Nu-ți vinde Poporul tău Nu uita Cristosul tău Când ajungem În mormânt Noi suntem Celași pământ.
CIMITIRUL II
ÎNTINȘI MORȚII ÎNGROPAȚI MULT SUNT PLÂNȘI MULT SUNT UITAȚI CÂND O VINI DUMNEZEU O-NVIA ȘI TATĂL MEU CÂND O VINI PRECESTA O-NVIA ȘI MAMA MEA.
CRONICA RIMATĂ DE LA PĂCLIȘA Hei, c-a fost un om odat Pe-aici mare împărat Nicolae I Cândea Care-a stabilit orânda El cu turcii s-a bătut Și-a primit to ce-a avut Mihail Întâi zis Cândea Cândea I și Ioan Cândea Și apoi Ioannu Cândreș Ce se ruga fără greș Au ajuns Mult prea Bogați În biserici și ducați Stavrofore au luat
pe bani Și au strâns la gologani Dar Cândreșu a murit La români a revenit Au avut întreg pământ Și l-au cărat în mormânt Deci ascultă basna toată Și te roagă Preacurată.
BARABA SPÂNZURAT Pe care Întemnițat Îl vreți iară Lepădat? Pe Baraba pe Baraba Care-a Omorât cu laba Nice îl vreți Pe Isus Care a venit De sus? Pe Baraba Pe Baraba Care a ucis Cu laba Și Baraba Înfruntat S-a dus și S-a spânzurat.
CÂNTURILE BISERICILOR NEGRE MAMEI MELE VALERIA MĂNĂSTIREA COLȚ BISERICA PICTATĂ BISERICA DE PIATRĂ BISERICA RUGATĂ ÎNDRĂCIȚII LATRĂ CĂLUGĂRE SFÂNT ROMÂNESC CUVÂNT RÂU CE SUSURĂ FOC CE PICURĂ. Hunedoara Cântă Inidoară Biserică mioară Ev de pământ Sate mormânt Cât te-am așteptat Doamne te-am rugat O Cristoase sfânt Umblă pe pământ. Streisângeorgiu Cântă Streisângeorgiu Cavaler Sângheorghios Harfă de litere Cor de cithere Biserică albă Floricică dalbă Schit în amurg Lacrime curg. Sânpetru Cântă Sânpetre Cartea de pietre Cantă mă tată Cartea pictată Cât ești tu De veche
În lumea De streche. SÂNTĂMĂRIE Cântă Sântămărie Satul de slugărie Pe Cândea și Iuda Cneaz rău în Buda Cu pictură ortodoxă Te-nveșmântași Și pentru coroană Poporul ți-ai uitat. MĂNĂSTIREA PRISLOP DE LA ATHOS LA TISMANA NICODIM ȘI SFÂNTA ANA PLÂNGI ZAMFIRĂ PLÂNGI DOMNIȚĂ CÂNȚI PRISLOAPE -N ICONIȚĂ. SĂLAȘU DE SUS CÂNTĂ BISERICĂ DE IOBAGI CÂNTĂ BISERICĂ DE SĂRACI NOI NEAMUL NE-AM PIERDUT CĂ AM DAT TOT CE-AM AVUT. DENSUȘ CÂNTĂ ICOANELE ÎN DENSUȘ O CASTELULE DIN SUS CNEAZ CĂLUGĂR DANIIL
CASĂ TEMPLU BAN UMIL. STREI CÂNTĂ BISERICĂ DIN STREI CINE ȘTIE ANII MEI? CÂT SANGE EU AM VĂZUT CÂȚII MIRII AM LĂUT CÂȚI RUMÂNI AM BOTEZAT CÂȚII CNEJI AM ÎNGROPAT CLOPOT SFÂNT ÎN TURN GORGAN CÂNDREȘ DOMN CU CHIPUL BAN. BISERICA DIN PĂCLIȘA LA SCHITU IEU M-AM UITAT NIMENI NU-L ASCULTĂ-N SAT LA ICOANE AM PRIVIT DE SĂTENI M-AM ÎNDOIT.
IUBITUL NESĂRUTAT IUBITUL NESĂRUTAT PLÂNSETUL ÎNMIRESMAT INIMA RUPTĂ ÎN DOUĂ LACRIMA RUPTĂ ÎN NOUĂ EU LA FATĂ M-AM UITAT LOCUL MEU DIN CER I-AM DAT TIMPUL TRECE BĂTRÂNESC FATA LUI ISUS IUBESC.
HAI MĂI ȚIGANE Hai măi Tigane Muncește Mâncarea Se isprăveste Hai mă Române Cânta Să ai inimă De sfântă.
RUGĂCIUNE RUGĂCIUNEA ESTE GÂND E FURTUNĂ ȘI AVÂNT DACĂ-N RUGĂ AM GREȘIT DUMNEZEU NE-A MIRUIT.
DOMNIȘOARA POGANY Domnișoara Pogany Ce pe Brâncuși Îl iubi Fată de vampir Turbat Care-a chinuit Un sat Domnișoara Pogany Ce cu Brâncuși Se iubi Fată de vampir Părat Care-a îngropat Un sat. - SFÂRȘIT. -