Cry freedom, No. 1, Folk & Folklore, Martie-Iunie, 2017, România, UE. by Constantinescu Felix-Gelu

Daniel-Samuel PETRILĂ (n. 24 august 1993, Salonta)

ARNALDO CALVEYRA 29-15.

Între două nopți de Tudor ARGHEZI Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie.

Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului – Raul Constantinescu, 2017.

Şi mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt.

cry freedom

Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră.

Revistă inter-națională online de poezie pură, Martie – Mai, nr. 1, FOLK & FOLKLORE , Ed. Felix Rian Constantinescu.

S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, şi-n pisc plîngea Isus.

„Last night Jesus entered my cell oh, how sad and how tall seemed Christ! The Moon followed after him in the cell and made him taller and sadder.” Radu Gyr, (1905 - 1975) „WE ARE GOING TO CHANGE SOUTH AFRICA.” BANTU STEPHEN BIKO

Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iatăl, Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl. Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Şi în odaia goală din nou mi-a fost urît.

--------------------------------------------------------

Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu. Maśkar duj rătă xramosardi katar o Tudor ARGHEZI Spidem mirro ćhinălo fuàri and-i sovlin. Avri mardăs balval. Avri sasas briśin’. Te xunavdem m’i sòba and-i phuv telal. Avri mardăs briśind. Avri sasas balval.

Vinca-Turdas culture, beginning 5500 BC.

Ćhudem i phuv andar-i xïv, pànda i felăstri’. 1

I phuv sasas kali: laqi perdǐ, bodli.

Fără să spui nimic, nici un cuvânt... Vreau să mă simt la tine ca acasă, Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt... Învăluită-n straie de culcare Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem, Şi deapănă mereu, fără-ncetare, Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem... Fereşte-mă în preajma ta, de vasta Urgie-a toamnei care bântuie... Şi nu mă întreba în noaptea asta De ce mă înspăimântă frunzele...

Felăstrinănθe i phuv aresli ʒi opre But baro sas laqo muj, o Isus rovlă ’othe. Xunavindoj phagilo o fuàri. Dikh ’oles savo mosardăs le’, Sasas ćak o Dad, pesqe masença barrutne. Te boldem man vaxtenθar, katar man po mekhlem, Te and-i ćući sòba palem daranilem.

Le patrina xramosardi katar o Radu STANCA Na pućh man khanć kadale rătăθe, Sode si o vaxt, so godă si man. Po laćhes mukh man i felăstrin te phandav la, Te na śunav le patrina sar peren andar le ranika. Thabar i jag ’haj phir tut andar o kher Bi te phenes khanć, nijekh lav… Kamav te xatărav man tuça sar khere, Te na xatărav le patrina sar xurăn and-i balval. And-e sovipnasqe gada patărdi Thov tut paśal manθe jekhe thavorrăça, ‘Haj suv savaxt, biaćhindoj, Te na śunav le patrina sar roven telal phirda… Arakh man, paśal tuθe, E bare nasulipnasθar e angloivendesqo kaj xasarel să… ‘Haj na pućh man khanć kadale rătăθe Sosθar daraven man le patrina...

Th-atòska kamlem te vazdav man kaj te resav opre. Jekh ćerxen sas opral-o devel, kothe rătărdăs pe’. Izvorul nopţii de Lucian BLAGA Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste seşuri acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea. I xaning e rătăqi xramosardi katar o Lucian BLAGA

Lăutarul [Lui George Enescu] de Miron Radu PARASCHIVESCU Cu spiralatu-i vârf, vioara pare În pieptul lui, un semn de întrebare. O-mpunge-arcușul ca o codiriște: În juru-i, timpuri, spații prind să miște. Și cum se zbate roșia lăută E-o aripă din pieptul lui crescută.

Śukarorri!e, kodobor kale si t’e jakha ke răte kana beśav m’e śereça t’e podăθe fal man ke t’e jakha, le xorutne, si i xaning andar savi răte garavindoj pes thavdel opral e xarra t-opral e plaina t-opral e umala ućharindoj i phuv jekhe tamle derăvaça kodobor kale si t’e jakha, dud mirre!a

O baśavno xramosardi katar o Miron Radu PARASCHIVESCU I baśavni sikavel sar jekh viram e pućhipnasqo Kadja, e boldine rostărde agoreça, and-o kolin lesqo. O tulung pusavel la sar jekh ćugnăqi porik: Vaxta, thana astaren te ćhalaven pen trujal lesθe. ’Haj sar ćonosarel pes i loli baśavni

Frunzele de Radu STANCA Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am. Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă focul şi preumblă-te prin casă 2

Voj sikavel and-o kolin lesqo sar jekh phakh resindoj avri. Anno MMCI de Petre STOICA Gândul omului era un curcubeu melodiile sale ridicau sate oraşe hrăneau făpturile pământului istoria se retrage din pagini memoria îmbrăţişează culoarea apei semnalele pier în depărtare şi piatra ia forma placentei în ea gestează o pasăre fără aripi viitoarea cumnată a infernului

--------------------------------------God By Kagiso Edson-saul (Botswana) God tell me Are you the one? The one they talk about The one I was warned about or the one they tell me to serve

Anno MMCI [O berś duj mìe jekh śel thaj jekh] xramosardi katar o Petre STOICA I godĭ e manuśesqi sasas jekh Devlesqi kuśtik laqe gilă vazdenas gava fòrură parvarenas e phuvăqe ӡivutren i història inklŏl e patrinănθar o seripen angalărel i rang e panăqi e phundorrenqe sikavne meren dural vi o barr kerdŏl sar e masesqo gad e lokhăqo and-e laθe khabnŏl jekh ćirikli biphakhança i avutni sali e benglinăqi

God tell me How did you do it ? How could you allow me to ask you this? God tell me Am I sinning? Are my questions evil ? God tell me They say you are everywhere Everywhere!!! How come I can't see you? The geniuses you brought forth They say you are energy Energy!!!!!

[gaura din dulap...] Daniel-Samuel PETRILĂ gaura din dulap ia o poziție defensivă la ora când trupurile cabaline cad de pe genunchii mei am mutat cu tata ferestrele în podea să nu mai bată vântul ci vertebră cu vertebră să se-nalțe pe axă la bătrânețe ne vom ascunde după ziduri fotogenice stăm cu măsurile afirmative în apă

God tell me Are you the one who brought them Them , who corrupted my mind Who spread misconceptions Who planted migraine in my brain Who brought panic in my life Which later gave birth to confusion in my life

in un'altra vita V Daniel-Samuel PETRILĂ

God tell me Are the heavens real ? Does hell exist? Who am I?

mă ascund în dulapul meu biedermeier ca un erou din narnia aici doarme un pește orb mașinării de fabricat visuri trec tăcute prin văzduhul alburiu de toamnă o hologramă internă îmi răstignește casa părintească undeva sub coaste peștele își scoate ochii orbi noapte bună copii

God tell me Tell me who you are Tell me how to praise you Show me the heavens Show me hell Give me that endless knowledge and wisdom God tell me Did you create it all ? 3

The atoms they say The quarks they say The dark energy they say The ones I have never saw with my eyes

BEGERS CAN'T BE CHOOSERS. IN THIS WORLD MOST OFTEN JUSTICE IS IN RAGS. MAYBE THIS IS THE KEY OF WHAT HAPPENED IN AMERICA AND HER FIRST 13TH COLONIES. â&#x20AC;&#x201C; A LITTLE ARTICLE. ---------------------------------------------THE POETRY

God tell me Which book should I read ? Is it the holy Quran ? Is it the holy Bible ? Is it the holy Torah ? Is it the Sahib ? Or is it that book ? The one which denies you existence The one full of theoretical physics

by F. R. Constantinescu Written - thought - self-spoken - dreamt Copyrighted - own - claimed - fought for A piece of property - like a stool or an USD - the poetry is the solace of the self What's it all about - money & checknotes or the freedom of the word inside us and Man? Really? The poetry is a violent game In which we have to lose like the gladiators.

God tell me When will you come to earth God tell me Am I allowed to question your existence ? Am I sinning right now? Writing this poem Am I misusing the art you gave me?

--------------------------------------------

EDITORIAL CORNEL BUDA DIN ORASTIE SAU DESPRE STILUL HUNEDOREAN, IGNIDOREAN, de F. R. Constantinescu.

God tell me I am confused Man you created confuses me He created his own God

Romania a cunoscut in secolele 17-18 ceea ce este poate cea mai inalta forma de arta si cultura romaneasca, din toate vremurile, stilul eclectic brancovean. Acesta impreuna cu cei care au fost Brancovenestii si Cantemirestii au eclipsat pana si zecile de manastiri ale lui Stefan al 3-lea cel Mare si chiar legendarele ctitoriri ale Basarabilor de peste munti, incununate de cultura universala a Cantemirestilor si de credinta universala a Brancovenilor.

God tell me Show me the right path Show me the path to your castles Deliver me from mans evil I am a simple man A confused fellow A LITTLE ARTICLE - BEGGERS CAN'T BE CHOOSERS, A DEAD DREAM? By F. R. CONSTANTINESCU

Mult mai modesti suntem Noi, dar aici in pamanturile sterpe si bolovanoase ale judetului Hunedoara fiecare dintre poetii acestui pamant ne luptam ca Crisan ori Ioannes de Hunedoara cu noi insine scriind iar si iar cu ochii in piatra, Cred Doamne ajuta necredintei mele.

WHAT MADE THE PURITANS OF NEW ENGLAND ABANDON OR TRANSFORM THEIR UTOPIC DREAM? wHY DID THEY ASSOCIATE WITH THE SOUTH OF VIRGINIAN COLONIES, WITH THE SLAVES AND TOBACCO? IS IT, WAS IT, A BETRAYAL, A SELF-BETRAYAL? DID THEY RETIRE? WHAT WAS IT? DID THEY AFTER THE SALEM GENOCIDE SAW THE NEED OF A MUCH WIDER AND MORE LIBERAL WORLD? JUST A HANDFUL OF QUESTIONS. AND THE GREATEST. WAS THE AMERICAN DREAM DEAD FROM THE START? THIS LITTLE ARTICLE IS NOT ANTIAMERICAN. IT JUST TRIES TO GO DEEPER TO THE ROOTS OF THE MECHANISMS OF OUR WORLD. NOW WE HAVE TO FACE EASTER AGAIN. HOW DO WE DO IT? LIKE THE PURITANS, LIKE THE SLAVE-POPRIETORS, OR LIKE TRAITOR OF BROTHERS OF THE EAST? DOUG SAYS,

Nu suntem oameni de mare cultura. Nu avem orase prea civilizate ci vechi si puzderie de sate. Fossatumuri. Nu suntem mari, ci vechi. Albi. Batrani. Am trait, ne-am cunoscut si ne-am citit decenii ori secunde dar pentru prima data vedem emergand, intuim un stil hunedorean sub 4

semnul Paliei de la Orastie, cum este stilul sacru arhitectural vechi hategan si hunedorean de la Nucsoara si Densus pana la Ribita si Criscior, bisericutele de pietre sfinte ale sacrilor cnezi hunedoreni.

care aruncau mreaja în mare căci erau pescari.” - Biblia lui Gala Galaction, 1939. --------------------------------------------------------"I Will Always Love You" By

Astfel ce au adus veacurile 11-16 in evanghelia de piatra a bisericii nord-bizantine, aduc deceniile acestea in poezie, proza si exegeza in tinutul Hunedoarei. Astfel oameni ca fratii Evu, tatal meu, poetul C. Stancu, regretatul poet Ciprian Nickel din Deva, ca si atatia altii laolalta cu prozatori dedicati si oameni care studiaza critic lucrarile literare, stim tot mai mult cine suntem, primim o identitate, nu locala cum de atatea ori ni s-a aruncat in fata sau in spate, ci c u l t u r a l a.

Dolly Parton If I should stay I would only be in your way So I'll go, but I know I'll think of you each step of the way And I will always love you I will always love you Bitter-sweet memories That's all I am taking with me Good-bye, please don't cry We both know that I'm not What you need I will always love you I will always love you

Iar acest stil autentic hunedorean este tot mai evident cu placheta de versuri Cal arzand pe rug, publicata de poetul Cornel Buda la Cluj in anul 2014, dupa cum aveam sa constat o precursoare si mai mult decat atat o carte frate bun cu manuscrisul meu interzis si respins si marginalizat DISPRETUITI-VA PARINTII (Carte de rugaciuni nationale) si Imersiune posibila, 2004.

I hope life, treats you kind And I hope that you have all That you ever dreamed of And I wish you joy And happiness But above all of this I wish you love And I will always love you I will always love you I will always love you

Putem numi si stilul si judetul al Ignidoarei.. Ceea ce credem ca e si mesajul cartii a carei citire v-o doresc. Mai mult nu voi spune, caci in g e i s t u l lui Rilke, Oare cum ar putea fi tradusa poezia in h e r m e n e u t i c a? Voi spune doar ca judetul Hunedoara e dorul Ardealului.. ----------------„Când Iisus auzi că Ioan a fost pus în închisoare plecă în Galileia./ Și părăsind Nazaretul a venit de a locuit în Capernaum lângă mare, în hotarele lui Zebulon și Neftali:/ Ca să se împlinească ce s’a zis prin Isaia profetul care zice:/ Pământul lui Zebulon și pământul lui Neftali, cum mergi spre mare, dincolo de Iordan, Galileia păgânilor,/ Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în laturea și-n umbra morții răsăritu-le-a lumină./ De atunci începu Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă căci s’a apropiat împărăția cerurilor./ Pe când umbla el pe lângă Marea Tiberiadei a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei,

_ WITH JESUS IN THE CELL, by Radu Gyr (1905 - 1975) Last night Jesus entered my cell oh, how sad and how tall seemed Christ! The Moon followed after him in the cell and made him taller and sadder. His hands seemed as lilies on tombs, the eyes deep as forests. The Moon beat him with silver on garments silvering on his hands ancient marks. Startled I left from under my gray blanket -From where you come, Lord, what eon? Jesus took a hand to his mouth and made me a sign to shut. He sat next to me on the mat -Put on my wounds your hand! On the ankles he had nails and rust like he bore chains once Sighing he laid his beat bones On my mat with cockroaches 5

The Moon lit but the large lattices traced on his snow, lines. The cell seemed mountain, seemed Skull and lice and rodents were squirming I felt how my head falled on my hand and I slept a thousand years... When I awoke from the depth of depths the straws were smelling of roses I was in the cell and it was Moon only Jesus was nowhere... I reached my arms, no one, silence. I askt the wall: not a reply! Only the cold rays, edged in the summit with their spear pierced me... -Where are you, Lord? I screamed at the lattice From the Moon came smoke of incence... I felt... and on my hands I felt the marks of his nails. ____________________________________ NOPCEA FAȚĂ-NEAGRĂ

perdant sărac ori bogat mare grofii din joc puteau să iasă… În aprinsă rugă-n jurământ, Nopcea, la‘ lui Sân Giorz icoană, prin perete drum pe sub pământ, deschise-n sfânta sa prigoană, cu voinicii lui sub neagră față, prin strâmte locuri și hațeguri, lovind scurt, ei dări înhață și aur, biruri pier în neguri… Pe tainic drum de sub pământ, la răspântii cu-a lui ceată răsărea la miez de noapte ca un vânt birurile spre-mpărat oprea, întorcea averi pe la sărmani, făcea dreptate-n miez de vatră; le da merinde, arme, bani, pierind apoi sub drum de piatră.

Raul Constantinescu (Bradu, Argeș, 1944 - )

Scotea scântei prin păr, prin mâini, i se ridica pleata vâlvoi; nu-l simțeau pândași nici câini, când trecea ca un strigoi cu mască neagră pe obraz, credeau că-i însuși dracul, ei, când apărea-ntr-al nopții ceas în fruntea cetei lui de zmei.

Motto: „La miez de noapte prinde viață Năluca-nveșmântată-n ceață, Nevăzut prin nori el zboară Veghind a Hațegului Țară…” Legende spun, povești destule de cruntul Nopcea Față-Neagră; ce-or fi drept și ce-or fi hule, ascunde hronica poneagră. Cumplit ca-n vis seară de seară de sub pământ umbra-i răsare, străbate-a Hațegului Țară zburând mereu pe nori călare.

În noaptea soră-nvăluit, Nopcea tăcut zbura neajuns pe drum de umbre tăinuit, prin labirint de nepătruns la Peștera Bolii în adânc – ca semn venind dinspre trecut – comori peste comori se strâng altar de har necunoscut.

O lume-ntreagă-i știe spaima, birăi, fișpani, baroni îngheață… i se dusese demult faima haiducului cu neagră față. Streini hulpavi, ne-având ce face, în nopți la joc tocau averi – bănet, aurării, conace… sărmanilor șir de poveri.

Legende spun, povești destule de Față-Neagră Bassarabă; ce-or fi drept și ce-or fi hule, rapsozii nicicând nu se-ntreabă, dar mereu seară de seară de sub pământ umbra-i răsare, veghind a Hațegului Țară, zboară plutind prin cer călare. --------------------------------------------***

Castel, moșii, țărani, trăsură pierdeau jucând totul pe-o carte; trișori-n huzur fără măsură, se îngropau sub oarbe soarte. Și pietre scumpe, podoabe rare mormane se-adunau pe masă;

Steven Sassman (Texas, USA) 6

... decade de consum marșul îndatoritor al achiziției al obiectelor resturi și bucăți ale VISULUI AMERICAN cum e văzut la TV îngrămădit și viscolit în curtea din spate a casei mult prea mică să țină Visul tot ce-și pot permite batjocura amară a tuturor anotimpurilor în vânt culori înălbite metalice ruginituri plăcile scorojite dar aceste lucruri nu au fost niciodată ce au fost au fost în schimb ce au Semnificat așa că încă își țin valoarea încă țin Visul _____________________________ SATIRĂ II

legate la ochi, cu ceară-n urechi bâjbâie printre rămășițele vechi să-și reînvie străvechea figură a nemuririi răsărind din zile apuse cu-aceleași doruri vii și vise nespuse și peste barbarii valuri ce-au năvălit, iată-ne vii; sub vremi nu am pierit! ================================

Felix Rian Constantinescu POETUL SCRIE VEȘNIC VOLUM FURĂ ȘI CARTE ÎNNOADĂ MODERN HALIMA STRÂNSĂ ACUM TOȚI ÎI ÎNCHINĂ IZVOADĂ FALS GIG ÎN MINTE-I AJUNS ETERNĂ MARMURĂ-I FRUNTEA DE LIPSĂ DE SENS E PĂTRUNS SCOARȚE BRODÂND ÎNCĂ. =============================== Arhitectură

Ion Vlasiu - Mireasă -------------------------------------------------------------MADALINA MANOLE DO YOU KNOW W/ HAPPENED W/ MADALINA MANOLE? THE WORLDS IN COLLISION - THE VILLAGE THE TENDER GIRL - THE SENSUCHT - THE LOVE THE ROCK OF THE DOR - THE BLUE GIRL

Felix Rian Constantinescu Dacă aș fi zidar Aș face casele de piatră - boltite - biserici vechi În rugăciune lângă Lună

SHE DRANK A PINT OF TRIUMF - BECAUSE SHE WANTED TO MAKE A STATEMENT - LIKE CLEOPATRA AND MAYBE SHE IS A LEGEND - WAS ANYWAY BUT LEGENDS ARE OFTEN FORGOTTEN BY T/ SAD MIND. ------------------------------------------------------------

Am trăi în ele viețile trezviei - ca sihaștrii din munți ori din stupii de cireș, beți Dumnezeu s-ar întoarce. _____________________________ CU PUMNUL ÎN GURĂ

______________________________________ Steven Sassman, (Texas, USA)

Raul Constantinescu Generații cu pumnul în gură, 7

„YOU SHOULD WOMEN...” – Frankie & Johnnie.

HAVE

SAID,

Mihai Eminescu, 28 de ani.

Linda Maria Baros, Academia Mallarme, Paris.

Paul Gauguin, Madame Ginoux ------------------------------------------------------------

Somebody who should have been born is gone. the grass as bristly and stout as chives, and me wondering when the ground would break, and me wondering how anything fragile survives; up in Pennsylvania, I met a little man, not Rumpelstiltskin, at all, at all... he took the fullness that love began. Returning north, even the sky grew thin like a high window looking nowhere. The road was as flat as a sheet of tin. Somebody who should have been born is gone. Yes, woman, such logic will lead to loss without death. Or say what you meant, you coward...this baby that I bleed.

--------------------------------------------------------------

„YOU SHOULD HAVE SAID, WOMEN...” – Frankie & Johnnie. ---------------------------The Abortion by Anne Sexton Somebody who should have been born is gone. Just as the earth puckered its mouth, each bud puffing out from its knot, I changed my shoes, and then drove south. Up past the Blue Mountains, where Pennsylvania humps on endlessly, wearing, like a crayoned cat, its green hair, its roads sunken in like a gray washboard; where, in truth, the ground cracks evilly, a dark socket from which the coal has poured,

6 000 000 STARS

Fur Elise

Anne Sexton, American Poet, 20th Century. ---------------------------------------------------

DISPREȚUIȚI-VĂ PĂRINȚII (Carte de rugăciuni naționale) Felix Rian Constantinescu 2016-2017

MOTTO „Acești bieți supuși români, care sunt fără îndoială cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Transilvaniei, sunt atât de chinuiți și încărcați de nedreptăți de oricine, fie ei unguri sau sași, că soarta lor într-adevăr, dacă o cercetezi, este cu adevărat de plâns (...). Nu mă mir că pământurile lor sunt rău lucrate, căci doar cum ar putea fi altfel când omul de la o zi la alta nu e sigur de posesiunea sa și trebuie să fie zi de zi și poate în fiecare ceas la lucrul 11

domnului său. Altfel, națiunea are întradevăr spirit; neașezarea ei vine desigur din nenorocirea ei.” Împăratul Iosif al II-lea, Austria.

încreadă sorților unui război ulterior, de al cărui sfîrșit nesigur amîndouă trebuiau să se teamă. (...) Că sașii au venit în părțile Transilvaniei în secolul al XII-lea, (iar) armenii și bulgarii în secolul al XVII-lea și că au obținut (și ei) admisiunea, ne mărturisesc, afara de istorie, privilegiile și diplomele principilor. Mai rămîn germanii, cetățeni ai Patriei, care, după cum ne-o dovedește de asemenea istoria, au venit în Provincie mai ales pe la sfîrșitul secolului al XVII-lea cu armata fericitului împărat Leopold și au obținut admisiunea exact în același fel în care (au obținut-o) și ungurii, care au venit pe la sfîrșitul secolului al IXlea. (...)” Supplex Libellus Valachorum

„Fericite auguste împărate! (...) Națiunea română este cu mult cea mai veche dintre națiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucît este lucru sigur și dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, al unei tradiții niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor și obiceiurilor, că ea își trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian, în nenumărate rînduri, în Dacia, cu un număr foarte mare de soldați veterani, ca să apere Provincia. Urmașii lui Traian Augustul au stăpînit Dacia cîteva secole. Sub a lor neîntreruptă stăpînire, în această Provincie a fost răspîndită și credința creștină după ritul bisericii răsăritene prin străduința episcopilor Protogen, Gaudențiu, Niceta și Theotin, mai ales în secolul al IV-lea, după cum ne-o arată această întreagă istorie bisericească. (...) Cînd ungurii, către sfîrșitul secolului al IXlea, sub ducele (lor) Tuhutum, au năvălit în părțile Transilvaniei, locuitorii romani ai acestor (părți) se numeau cu numele, schimbat, de vlahi, după mărturia celui mai vechi scriitor al Ungariei, Anonymus, notarul regelui Béla: în fruntea lor se afla în clipa aceea ducele lor propriu, Gelu, cu putere supremă, nenorocos însă în lupta la care a pornit cu ungurii spre apărarea patriei sale, de vreme ce în acea luptă el și-a pierdut și domnia și viața. (...) Atît istoria Patriei cît și istoria romană ne arată că românii au locuit în părțile Transilvaniei desigur cu multe secole înainte de a fi venit ungurii, și, cînd ei, pierzînd în luptă pe propriul lor duce Gelu, nu s-au mai împotrivit ungurilor, ci mai curînd, de bunăvoia lor, prin chiar acest fapt au admis de la sine pe unguri la conlocuirea cu dînșii, la concetățenie, ca și la comunitatea drepturilor regnicolare. Ungurii au fost mulțumiți cu această liberă și spontană acțiune a românilor, și amîndouă neamurile și-au găsit în concetățenie și în comunitatea drepturilor fericirea lor, pe care n-au voi s-o

„„Înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de ltiință și arte și alte asemenea. Asociația va avea un președinte, un vicepreședinte, un secretar-prim, un secretar, un bibliotecar, și arhivar, un casier, un controlor - toți aleși pe trei ani.” ASTRA, Sibiu. Psalmul 136 1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. 2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. 3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi neau cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!" 4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? 5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! 6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. 7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!" 8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. 12

9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.

RĂU NEO CHINUIT NEO ZAVISTUIT NEO DISPREȚUIT ȘI NEO MURUIT.

Această carte este ctitorită de Biserica Ortodoxă Română. Este o priceasnă și o spovedanie, o doină. Biserica iși dăruiește binecuvântarea nemeritată, eu vin cu sufletul nostru defect. Realizez că e o carte neobișnuită, dar în poeziile problematice am încercat să intru în psihologia personajelor mele asemeni toporului lui Dostoievski.. FELIX

FETELE LUI MIRCEA VULCĂNESCU ȘI RADU GYR

ÎNCHISOARE CÂNT CE MOARE SUFERINȚĂ BIRUINȚĂ

PENTRU CEAM MURIT

RUGĂCIUNE MAME BUNE PLÂNSUL FETEI DORUL TETEI

PENTRU CEAM MURIT PENTRU CEAM JERFIT MURMÂNT NEO ZIDIT MULT NEO OCĂRIT

AM VENIT LA ÎNCHISOARE CU O MÂNĂ DE MÂNCARE

PENTRU CEAM IUBEAT ȘI VIEAȚA NEAM DAT ȘI ȚARĂ AM DAT ȘI-NTÂI ÎMPĂRAT?

TATA-I PIATRĂ SUS ÎN CÂMP INIMILE LOR MORMÂNT 13

ÎNCHISOARE ÎNCHISOARE CU ROMÂNU N-AI RĂBDARE ȘI CE NOI PLÂNGEM AICI AUZIM ÎN REDUIT AUZIM TĂIAT ÎN PIATRĂ ȘI ÎN CÂNTECUL DIN VATRĂ.

COPIII FAC CUNOȘTINȚĂ CU GULAGUL MONASTIREA SCÂNTULUI

Doamna a plecat puțin și ne-a spus să o asteptăm pe hol Ne-am spus să deschidem ușa Dietei Cavalerilor ne izbeam cu umărul în usă și apoi ne-a chemat doamna directoare și ne-a pus diafilm cu Păcală care trăgea ușa după el.

MONASTIREA SCÂNTULUI LACRIMILE SFÂNTULUI ȘOPOCĂITUL VÂNTULUI TĂCUTUL CUVÂNTULUI TU EȘTI CARTE NESFÂRȘITĂ DIN DURERE IZVODITĂ FRUNTEA MEA NEMIRUITĂ MAMA MEA CEA NEMURITĂ.

COPIII MERG SĂ INTALNEASCĂ IUBIREA noi Copiii din grupa doamnei Ronai mergem cu doamna La sala mare să îi vedem pe Lizuca și pe Toto La teatrul pentru copii. COPIII FAC CUNOSTINTA CU IEPURII Era cam toamna anului 1987 Copiii au mers la doamna Ronai Acasă 14

să vadă iepurii albi și gri negri și roșii frații pisicilor închiși în zăbrele cât niște sicrie pentru iepuri. COPIII FAC CUNOSTINTA CU MOARTEA Era poate Primavara lui 1988 De Înviere noi Copiii din grupa mare am fost duși încolonați de doamna Ronai la cimitir să vedem păpădiile mari și galbene și fluturii albi.

Gânduri la Veghea lui Zalmoxis de Raul Constantinescu

OCHII LUI ZAMOLXE Spitalului de la Zam. Zalmoxis înseamna urs în zale, adică melc.

trebuie să mă întorc la origini la pacea minții unită cu pacea inimii la muntele din psihic la chihlimbarul din ochi la tăcere supunere și castitate.

Ochii lui Zamolxe sunt doi melci Morți în peșteră Zalmoxis e un tău cosmic Degetele îi scot ochi de bour Genunchii îi sunt pietre sparte Cade în noapte Zamolxe Cu inima lumină. Părul, barba, vorba îi sunt ciorchini de struguri albaștri Chipul, omul din nuci.

SONETE MARIANICE II Veghează plopii an de an Marie Peste castel negru de-orfani Stăpână Cobor orfani pământ înghit Marie Tristae est Terra Harzoc Latina Te rog divină săracă Regină Cobori peste spitalul mort Marie Adu balsam în iad o tu Marie Și ai mila de Nebun și de Cadana Dar mâna ta rămâne între stele De ce nu poți să vii tu să ne mântui Când viețile ne sunt moarte în rele? Noapte de noapte negre trepte bântui Balanțe trag virtuți cu pietre grele Noi te rugăm Marie să ne bântui.

TRIBUNUL DE PE MUNȚI Lumea icoană Urlet dorul Mort amorul Viața vamă Cu Dumnezeu Șade pe munte Stânce cărunte La sfatul său Poporul dor Pentru pămant Pentru cuvânt Moartea omor.

III Un cântec vechi din ceruri vin Marie Coboar' din munți plini de orând Marie Din îngeri mii din stele vii Marie Și îmi vorbești mă lecuiești Marie O viață stau la templul tău Marie Și plâng cu plâns de cerb în râu Marie Și mult te caut în câmpul vechi Marie Când te găsesc mă mântuiesc Marie Ești mai frumoasă ca o ia Marie 16

Mai bună ești ca mama mea Marie Iar te aștept tu să mă chemi Marie Și să mă duci peste triremi Marie Cu gura os cu piept pământ Marie Iarăși te chem din necuvânt Marie. IV Mă rog să-mi vii Marie Doamna mea Carte-ți trimit din temnița de piatră Sfântă coboară pe frunte-mi mâna ta În sala de tortură cerul latră Doamne mă uită frânge-această vioară Alungă-mă din rai dar schimbă-mi viața Veți rămane doar tu și dimineața Căzut în pamant piatra de moară Tu vezi Marie dorul greu de moarte Pe care l-ai cerut mamă sub cruce Noi două priviri scrise-ntr-o carte În drum spre cer sonetul trist mă cruce Văzând cum cerul mi-e pulberi de sate Cruce de fier de lemn de piatră duce.

Lucian Blaga la Lancrăm 1

PARADIS ÎN SAT

LUCIAN BLAGA, Idee, idee! Stea de pământ, tristă idee, mamă mormânt. MORMÂNTUL, Ascultă cuvântul, când vine vântul, moare pământul, trezește sfântul. SPIRITUL, Tăcuta harpă, neagra marcă, lumina parcă, tăcuta țarcă. LUCIAN BLAGA, Tu vină, lumină, moartă stăpână, mă ține de mână. MORMÂNTUL, Copilă, copilă, în milă e milă, caută lumină, în noaptea stăpână. SPIRITUL,

Uite tată Ceru parca-i de icoană Saltă frunza ramura Plopii-s linii Soarele e alb De gheață.

NEGURA, O, tu străine Vino la mine În munții ruine Din urâciune. NEGURA, Ascultă, ascultă Bezna e multă Munte murit Bord nesfințit. NEGURA, E timpul luminii Din nopțile vinii Să vină străinii În sufletul vinii. 4 Lucian Blaga ridicându-se din Mormânt MORMÂNTUL, Te du în lume La lume spune Cei fără nume Copile nebune. (LUCIAN BLAGA tace) Cortina.

Ah, cât te-am căutat, al meu păcat, mormânt preacurat, mormânt luminat. LUCIAN BLAGA, În moarte e moarte, în pământuri parte, în litere carte, în creștinism moarte. MORMÂNTUL, Copile-ai venit, la mama-i venit, iubirea e mit, mormântu-i trăit. Dialogul SPIRITULUI cu MORMÂNTUL 2 SPIRITUL, Mormânt e lumea Și lumea un mormânt Mormânt e Biblia Cuvânt în Mormânt. SPIRITUL, Cădem în moarte Cosmic nihil O arsă carte Ulise copil. MORMÂNTUL, În mușchi cuvântul Șoptește mormântul Mort e pământul În Isus smântul. SPIRITUL, Fără de viață Ultima ceață În dimineață Tristă paiață. MORMÂNTUL, Te chem în moarte Să mă ai parte Te scriu în carte Fără de moarte. SPIRITUL, Nu, eu sunt fiară Mormântul să piară Sânge în sară Ura în vară. MORMÂNTUL, Te chem în moarte Să mă ai parte Te chem în viață În noua ceață. 3 Căderea NEGURII

Aiudul și Auschwitzul

Măi Aiudo groapă rece Cine-n lume te întrece? Auschwitz cu cuptoarelă Roma cu duioarele? Auschwitz tu fratele mieu Ce știi tu de Dumnezeu? Ce știi tu de al meu dor? Că iou vreu dor ca să mor.

COL ULP TRA AUG DAC SARM

ROMANORUM SUMUS AETERNA CIVITATE ANIMA UT HUMUS FLORIS LATINITATE SACRUM CHRESTUS AMOR UT MORS LIBERTATIS MOXIS SILVAE MOR VINUM LACRIMAE PANIS.

Moisei

+++++++++ ++++ +++ ++++++ ++++++

OASE CENUȘĂ-N VATRĂ TĂCERE LA MORMÂNT ADUC COPII LUMINI MAMA E ÎN PĂMÂNT SINGURI CA NIȘTE CÂNI – FURTUNĂ ȘI AVÂNT.

PĂMÂNT SCHINGIUIT CIMITIRUL I Ardealul tras pe roată Cu Ungrovlahia toată

POEME SCRISE-N PIATRĂ DUHURI VORBIND ÎN VÂNT 20

Bour mort sub plug de sânge Mințit în cărți de plângeri

Cât îi lumea asta roată Toată îi numa’ o zarcă Și în zarcă nu-i lumină Decât inima stăpână.

Grâu martirizat în vatră Porumb îngropat în piatră Înflorit cu duhul vechi Zugravii mâncând curechi.

LAZĂR ȘĂINEANU ZARCA Telal de basme l-am văzut vorbind frumos ca-n carte

În zarcă m-am pocăit În zarcă m-am spovedit Și în zarcă am să mor Numărându-mi dor cu dor 21

Bătrân și tânăr nevăzut viu și fără moarte.

HONTERUS. LEGENDĂ

Waltz No. 2 (Poem pillatian)

Vigilate et orate orice ardelean un frate Turnul Roman

Vii valsuri sub Kremlinul rubiniu.

piatra neagră Biserica Romană Neagră Avva cu păr negru pană.

CU FIRU ȚESUT S-A SPÂNZURAT.

CRIȘAN ÎN TEMNIȚĂ

ÎN TEMNICIOARĂ CRIȘAN AMĂGIT GATA SĂ MOARĂ ȘEDE MINȚIT MÂNI M-OR LUA PE ROATĂ M-OR DA CORBI M-OR MÂNCA MUMA O VEDEA

Formație de tineri ardeleni cu poetul Johan Klein. RAGNAROK

TOT CE-A MAI AVUT TOT CE I S-A DAT

Am șezut între meri 23

în uda trista livadă de devenii măr Pleiade mă vadă

a mers tot pământul cristosul și sfantul.

cine va pune securea la rădăcina mea cine din pământul meu mă va alunga și când voi ajunge-n cer pe ce drum voi plânge drum de pietre și fier drum de dor și sânge?

GHERLA HEATHCLIFF Spune spune pocăite de esti sfânt ce cați aice

În lumea lui tăcere în lumea lor fiere

de tu crezi în Dumnezeu 24

de ce-i ești copilul rău?

cruce frântă zei cuvântă cruce spartă cruce moartă.

REX HUNGARORUM CRUCEA STREIULUI Tu fiu al lui Iancu Matia Rege să-ți doinesc cântu cel fără de lege

De mult trăsai o cruce streiul Streiului mă duce

Din iobagi și sărbi pe tronul maghiar ți-otrăviră șărpi românescul har

steiul dorului gridul boarelui ochiul zimbrului plânsul varului

acum Tu la Cluj 25

pe-ntregul Ardeal ne dai învăț din al morții bal

NU-I DE MÂNCAREA GLOANȚE ÎN CAP MORMÂNT FĂRĂ VRAC

cel mai mare Rege al Ungariei Mari latin otrăvit de nobili barbari

CERCUL POLAR ÎN URM-AM LĂSAT RUSUL BARBAR M-A EXPLOATAT

Drag fiu al lui Iancu Matia Rege hai sa-ți doin cântu cel fără de lege.

CU GREU M-AM ÎNTORS CU GREU AM VENIT SIBERIA-M VĂZUT ȘI AM BIRUIT.

EROUL DE LA STALINGRAD GHEORGHE DOJA AMINTIRII OSTAȘULUI ROMÂN PAIC ȘTEFAN PLUTONIER ÎN ARMATA A 3-A A GENERALUI DE ARMATĂ PETRE DUMITRESCU COMBATANTĂ ÎN BĂTĂLIA ȘI ÎNCERCUIREA DE LA STALINGRAD ȘI COTUL DONULUI. +

Ia cleștele smulge-i limba limba care-a-nvațat colinda taie-i nasul scoate-i ochii infidelul babei Dochii

ZĂPADĂ DE SÂNGE ȘI CERUL PLÂNGE BRUN CONVOI STOI BLAC STOI

pune-l pe tronul Încins

EXTERMINAREA 26

mesteacănul cesta nins.

Mării lumii far Cu buzele cusute Geniu în mizerie Mâini pentru altă viață Beat de idei puzderie Suflet de dimineață.

Biserica ortodoxă din Strei, 1310. FATA IUBEAȚĂ PAGANINI COPIL A fost o fată mărgărint Zisă fata iubeață Cât a trăit tot a iubit În sat de fum și ceață Azi în ceasul vieții La ce-am trăit? Am bătrânit

Prietenului din copilărie Radu Vancea, care Îmi vorbea ades de Niccolo Paganini. Un biet copil scripcar Hainele-i sunt rupte 27

e bal val după val

De ce trăiesc iubeții?

cautăm lumină marie stapână deasupra e bal val dupa val.

FOAMEA ȘI BĂTAIA. FABULĂ CÂNTECUL ROBILOR dedicată unei Pisici sărmane Internilor din spitalul de la Păclișa.

Mă Bătaie cruntă ești stătu Foamea la povești

Sub boltă trist cântec câni fara pantec

Ba tu Foame mă întreci aș mânca

deasupra 28

și pietre reci.

să adăstăm în limbă felix philosophicum bestiam homo de ce traim nu știm duhule sfinte din guri ne curg cuvinte.

COLINDUL BOLII ȘEZĂTOARE În câmp de soc Colind bolind Mă opresc în loc În amurg sfint Și zicu cu foc Doamne care-ai dat Care ai trimeas Tu nu ai ertat Nici al mieu necas Cât au fost de reu Te ție Dumnezău Că nu m-ai iertat Și la câni m-ai dat Viața m-ai mâncat De viu îngropat.

lui Glad Berindei Omul e un abis vorbitor și singurătatea îl cheamă la vorbă în el parinții sunt cartea morților pleacă se-ntoarce în alb cer vechi Corbu așadar să vorbim încă un mileniu și încă o mie de ani 29

CRUCIAȚII ROMÂNI CÂNDEA ȘI CÂNDREȘ PLINĂ ȚARA E DE CRUCI

Cândreș frate Hai ne-om Bate

DE PĂMÂNT ȘI DE NĂLUCI

Pentru Țară Și Cetate De-om Muri Ne-or zugrăvi

MIRCEA-N COZIA IANCU-N URȘI

Doamne Temple Or zidi.

DOJA MORT CU OCHII 30

SCURȘI Doamne Nimeni Ca mine.

ȚĂRANI CNEJI MORȚI ÎN BISERICI COPII BLÂNZI SECERÂND FERIGI.

NENEA RĂDUCU Din Război Până-n Aiud Cu Isus Și creier crud

Duhuri și păcat

O Părinte Lumea nu e Pentru mine

Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit

Nici cetatea-ți Căzută În ruine

În zăvoare L-au băgat Cu spini L-au încununat

Nu te Doresc Părinte

Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit

Cetatea Mea Mi-e-n minte

Lacrimi sânge A scuipat Nimeni nimic N-a știat

Duh mort Pentru Tine 31

Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit Nea Răducu Criminalu Cruciatul Mort în valu Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit Poet viu În închisoare Și mort pentru Lumea mare.

MILESCU

FOSILĂ VIE

MILESCU PELERIN PE JOS SPRE PEKIN ROMÂN CĂTRE CHIN

Cântul mântul cântul smântul

ÎMPĂRATU-L AȘTEPTĂ BLÂND MILESCU SE CERTĂ IARTĂ DAR MĂRIA TA EU MĂ-NCHIN LA MAMA MEA.

plânsul spânzul plânsul dânsul.

tu vrei doar să fii bogat spune os de împărat.

TIGROAICA DIN CSEJTE SCRISOARE CĂTRE KENDEFFI

Voivodița Garofița Erzsebet Ez mintelet

Eu sunt cânele turbat

După centurii De crime După urlet De prea bine

eu sunt câine răsculat ce-ai făcut cu-al meu barbat

Copila Înnebuni Fete simple Omorî

spune fata de-mparat

Cine este Vinovat Maica mamă De-mpărat

râul tot tu ai arat

Or boierii în serai Ce-au făcut Din Iadu Rai?

și pădurea ai tăiat capuri negre-ai retezat munții toți tu ai lăsat copiii tu ne-ai mâncat 33

CIMITIRUL II PARA BELLUM ÎNTINȘI MORȚII ÎNGROPAȚI MULT SUNT PLÂNȘI MULT SUNT UITAȚI

Unul grec Altul latin Dușmănie Între câini

CÂND O VINI DUMNEZEU O-NVIA ȘI TATĂL MEU

Nu-ți vinde Poporul tău Nu uita Cristosul tău

CÂND O VINI PRECESTA O-NVIA ȘI MAMA MEA.

Când ajungem În mormânt Noi suntem Celași pământ.

și ducați Stavrofore au luat pe bani CRONICA RIMATĂ DE LA PĂCLIȘA

Și au strâns la gologani

Hei, c-a fost un om odat

Dar Cândreșu a murit

Pe-aici mare împărat

La români a revenit

Nicolae I Cândea

Au avut întreg pământ

Care-a stabilit orânda

Și l-au cărat în mormânt

El cu turcii s-a bătut

Deci ascultă basna toată

Și-a primit to ce-a avut

Și te roagă Preacurată.

Mihail Întâi zis Cândea Cândea I și Ioan Cândea Și apoi Ioannu Cândreș Ce se ruga fără greș Au ajuns Mult prea Bogați În biserici 35

Regele Mihai cu Regina Maria și Regina Elena. BARABA SPÂNZURAT Pe care Întemnițat Îl vreți iară Lepădat? Pe Baraba pe Baraba Care-a Omorât cu laba Nice îl vreți Pe Isus Care a venit De sus?

CÂNTURILE BISERICILOR NEGRE MAMEI MELE VALERIA

Pe Baraba Pe Baraba Care a ucis Cu laba

MĂNĂSTIREA COLȚ BISERICA PICTATĂ BISERICA DE PIATRĂ BISERICA RUGATĂ ÎNDRĂCIȚII LATRĂ

Și Baraba Înfruntat S-a dus și S-a spânzurat.

CĂLUGĂRE SFÂNT ROMÂNESC CUVÂNT RÂU CE SUSURĂ FOC CE PICURĂ. Hunedoara Cântă Inidoară Biserică mioară Ev de pământ Sate mormânt Cât te-am așteptat Doamne te-am rugat O Cristoase sfânt Umblă pe pământ.

Streisângeorgiu CÂNTĂ BISERICĂ DE IOBAGI CÂNTĂ BISERICĂ DE SĂRACI

Cântă Streisângeorgiu Cavaler Sângheorghios Harfă de litere Cor de cithere

NOI NEAMUL NE-AM PIERDUT CĂ AM DAT TOT CE-AM AVUT.

Biserică albă Floricică dalbă Schit în amurg Lacrime curg.

DENSUȘ

Sânpetru

CÂNTĂ ICOANELE ÎN DENSUȘ O CASTELULE DIN SUS

Cântă Sânpetre Cartea de pietre Cantă mă tată Cartea pictată

CNEAZ CĂLUGĂR DANIIL CASĂ TEMPLU BAN UMIL.

Cât ești tu De veche În lumea De streche.

STREI SÂNTĂMĂRIE CÂNTĂ BISERICĂ DIN STREI CINE ȘTIE ANII MEI? CÂT SANGE EU AM VĂZUT CÂȚII MIRII AM LĂUT

Cântă Sântămărie Satul de slugărie Pe Cândea și Iuda Cneaz rău în Buda

CÂȚI RUMÂNI AM BOTEZAT CÂȚII CNEJI AM ÎNGROPAT CLOPOT SFÂNT ÎN TURN GORGAN CÂNDREȘ DOMN CU CHIPUL BAN.

Cu pictură ortodoxă Te-nveșmântași Și pentru coroană Poporul ți-ai uitat.

BISERICA DIN PĂCLIȘA MĂNĂSTIREA PRISLOP

LA SCHITU IEU M-AM UITAT NIMENI NU-L ASCULTĂ-N SAT

DE LA ATHOS LA TISMANA NICODIM ȘI SFÂNTA ANA

LA ICOANE AM PRIVIT DE SĂTENI M-AM ÎNDOIT.

PLÂNGI ZAMFIRĂ PLÂNGI DOMNIȚĂ CÂNȚI PRISLOAPE -N ICONIȚĂ. SĂLAȘU DE SUS 37

Biserica ortodoxă din Nucșoara

HAI MĂI ȚIGANE IUBITUL NESĂRUTAT

Hai măi Tigane Muncește Mâncarea Se isprăveste

IUBITUL NESĂRUTAT PLÂNSETUL ÎNMIRESMAT INIMA RUPTĂ ÎN DOUĂ LACRIMA RUPTĂ ÎN NOUĂ

Hai mă Române Cânta Să ai inimă De sfântă.

EU LA FATĂ M-AM UITAT LOCUL MEU DIN CER I-AM DAT TIMPUL TRECE BĂTRÂNESC FATA LUI ISUS IUBESC.

DOMNIȘOARA POGANY Domnișoara Pogany Ce pe Brâncuși Îl iubi

RUGĂCIUNE RUGĂCIUNEA ESTE GÂND E FURTUNĂ ȘI AVÂNT

Fată de vampir Turbat Care-a chinuit Un sat

DACĂ-N RUGĂ AM GREȘIT DUMNEZEU NE-A MIRUIT.

Domnișoara Pogany Ce cu Brâncuși Se iubi Fată de vampir Părat Care-a îngropat Un sat.

Important Suflet. Lirism. Pietre de hotar. Poezie. Pădure. Divinitate. Pasiune. Divinitate. Cântec. Prietenie. Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni.

Chemare a Sfintei Ioana d'Arc în ajutorul soldatului

Isus Maria Rege al Angliei vin înaintea ta Fată a lui Isus, a Franței și Mariei care ai învins pe cumplitul rege al Angliei și îți cer ajutorul în bătălia mea de azi (se spune bătălia) ajută-mă pe mine și superiorii mei să învingem fie și de a fi să murim dar tu ai putere împreună cu Maria Virgina Domnului și Isus Fiul Domnului for să ne mai ții în viață o zi îți mulțumim și ne punem săbiile inimilor înaintea ta Martiră a Bisericii și Sfântă a Îngerilor. Amin.

28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG

Acatistul lacrimilor

Vă chem pe voi lacrimi vă invoc și vă desfac în mine și peste întreg pământ plângi suflete plângi poporule Lacrimi să-ți fie sufletul Pentru durerea Mea. Cântecele pure

Cântecele pure Pe harfe de vânt Sânge și mure Ursă-n mormânt Cassandră zdrobită Flori în noroi Pădure vrăjită Lumea de apoi. PENTRU CARTE DE (Monastirea scântului)

RUGĂCIUNI

HIMERA

Din răsărit crunt izvorât himeră tăcută bestie tăcută

Georg Trakl APOSTOLUL

Și veacul trece și ne întrece himera piere fiară și fiere.

Eu am fost întâi chemat eu am fost primul bărbat Sunt Andrei și eu vă spun mă crucificați acum Însă mâine oi înflori însă mâine oi verzi România oi potopi și pe voi oi mântui.

Copii s-au jertfit Pajere-or grăi Rumâni mântui.

CENUȘĂ ÎN LUMINĂ

Ui cenușă În lumină A murit A mea stăpână

FAMILIA ROMÂNĂ Tu române ești creștin Mânci pâinea muiată-n vin

Am rămas orfai în lume fără mumă fără nume.

Muierea îți poartă ie și e ca Sfântă Mărie

ARDERE DE TOT

SUNT O ARDERE DE TOT PENTRU CRISTOS SAVAOT

Nu fi tu creștinu rău respinge nimic al său. ALT RĂSUNET

ȘI MAI CAT O RUGĂCIUNE RUGA MEA FĂRĂ DE NUME

Tu popor înmiresmat care sângele ț-ai dat nu te plâng și nu te boc nu-ți zic pace nici noroc

O VENI DE OI MURI LUMEA TOATĂ OI PĂRĂSI. VULTURI DE FIER

De oi fi de n-oi mai fi de oi fi și mort oi fi

Vulturi de fier În vremuri ce pier Veghind pământul Fier li-e cuvântul

Pune mâna scrie carte popor sfânt făr de moarte

Noroade-au murit

Dar atâta 42

cartea e harfă marmura-i spartă.

vei trăi cât mereu te vei căi.

LUMINĂ Hai copilă dă-mi lumină tu nu ai avut vro vină

ICOANA

așa îi necazu viaței ca bucuria paiaței

Tristă icoană dăruită din pictură plămădită

eu oi sânge tu oi plânge dară moartea nu ne-o stânge.

Ce ești tu icoană sfântă? demonul ce nu cuvântă?

MATROANA ROMANA Icoană uriașă plânsă icoană durută și ninsă.

Tu fiul Matroanei Tu pruncul Doamnei

HAȘDEU Mama ta-i piatră iar lumea o șatră

Nebun plângând geniu cuvânt fiică-n mormânt hașdeul sfânt

mereu să te lupți să remâi în cărți

Carte și gând dor de pământ paris și avânt poeme în vânt. 43

TEMNIȚA BOLNAVILOR Mă copile ești nebun haide mintea să-ți aduni

„N-am avut noroc Să stau cu frații mei” Cântec de la Zam

Ea mult se roagă el trage la joagăr

Noi suntem bolnavi noi suntem oameni slabi Mult am suferit până am murit.

Și mor odată tânăr și mată. MARIA CÂNDREȘA O icoană ce-am făcut și la lume am dădut Poate la ea s-o uita și mămuca mi-o picta.

FECIOARA ROMANĂ Cânt sfânta fecioară romană minervă și ceres zeiță umană

CERȘETORUL Eu - eu sunt Cerșetorul târgul batjocoritorul

Înțelepciune și pietate povești de iubire crucificate.

Am căutat s-ajut săracii să nu mai umble cu sacii

MAMA BEȚIVULUI O bătrânică cam puțintică c-un handralău -Mă duc să beu!

Rău m-ați mai batjocorit 44

dar de-acu s-a mântuit. EROUL DE LA PĂCLIȘA PIATRĂ DE MORMÂNT

Spune psalmule Odată De țară Neatârnată

Sunt piatra de mormânt a părinților mei sfinți

Că nărodu O ieșit Lângă schit S-o priponit

Avraham și Sara și craniu voi fi.

Lângă schit El s-o rugat Plânge maica La-mpărat Pentru libertate -n vulg Copită de negru Murg.

ȘOIMUL PATRIEI DEȘTEAPTĂ-TE BISERICĂ ȘOIMUL PATRIEI CÂNTĂ ȘOIMUL PATRIEI PLÂNGĂ

DEȘTEAPTĂ-TE BISERICĂ.. DEȘTEAPTĂ-TE PATRIARHE DEȘTEAPTĂ-TE PASTORE DEȘTEAPTĂ-TE NUNȚIU

PĂMÂNTUL DRACULUI PĂMÂNTUL LACULUI.

DEȘTEAPTĂ-TE BOACĂ DEȘTEAPTĂ-TE POCĂITE DEȘTEAPTĂ-TE FREEMIND DEȘTEAPTĂ-TE COPILE..

ZALMAN RABINSOHN ZBOR TATĂL FETEI ȘI-AL MIRESEI PLÂNSUL LETEI ÎMPĂRĂTESEI

SINGUR ÎN ICOANA PRESSE-PAPIER ÎMI PRIVESC CHIPUL ÎN OCHIUL TĂU CERUL ÎNNORAT DE PLUMB DUMNEZEU VOI MERGE VA VENI ANUL ÎN CARE VOI MERGE

SÂNGE MAREA SÂNGE ȚARA PLÂNGE ZALMAN PLÂNGE LABAN. 45

ÎN MOARTE PE PICIOARELE MELE CĂLĂUZIT DE CEI TĂCUȚI ȘI DE CEI MORȚI PÂNĂ ATUNCI TRĂIESC DAR ALTCINEVA TRĂIEȘTE ÎN MINE CREIERUL MEU BOLNAV CREIERUL MEU ANGELIC.

SUNT ACEST POPOR

SUNT ACEST POPOR BUN ȘI MULTICOLOR SUNT ACEASTĂ LUMINĂ NĂSCUTĂ DIN LUMINĂ

KRISTALNACHT ÎN MINE SUNT SINAGOGI CU VITRINELE SPARTE DE CRISTOS OCHII TĂCIUNI ROȘII DE OȚEL NEGRU ACOPERIT DE FUNINGINE SUNT UN CREMATORIU ASASINÂND SUFLETUL UMANITĂȚII PLÂNG CU LACRIMI DE PLUMB TOPIT CE NU MAI CURG

VĂ ROG NU MĂ UCIDEȚI E RUGĂCIUNEA MEA VĂ ROG NU MĂ APRINDEȚI E RUGĂCIUNEA MEA. ANA BLANDIANA. comunismului

O STATUIE DE BRONZ UNDEVA PE O GRĂMADĂ DE GUNOI LA MINE AU VENIT TOȚI CEI MORȚI CEI VII ȘI CEI NEVII I-AM VĂZUT PE TOȚI CHEMÂND MOARTEA CU OCHI DE ZEI NU NU MAI VREAU SĂ TRĂIESC VOI SĂ DEVIN CADAVRU

proces

1. Cheie de lemn Ruptă în semn Biserică frântă Temniță sfântă

CÂND VOI FI MURIT ȘI VOI FI FOST PUTRED SE VA SPUNE DESPRE MINE AICI A FOST UN URIAȘ UN CĂPCĂUN DIN VECHIME MORȚII S-AU TEMUT DE EL EU NU VOI MAI AUZI SAU NU VOI MAI ASCULTA VOI PUTREZI ÎN PĂMÂNTUL MAMEI MELE.

2. Cimitir negru Tristețe allegro Infern fără cap Românul Harap 3. Eu te-am Bătut Eu te-am Născut. CUVINTELE APOSTOLULUI

NU VOI VENI ÎN MAREA TRADIȚIE DE DINAINTEA MEA NU VOI FACE BUCATA DE PÂINE VIN 46

VOI VENI VORBIND DESPRE NOAPTEA CARE SE ÎNTOARCE IAR CU IAR CA O FIICĂ ALUNGATĂ VOI VORBI DESPRE LACRIMI CARE SUNT STELE ÎN OCHII OAMENILOR ȘI COPIILOR ȘI ÎN OCHII USCAȚI ȘI MARI AI BĂTRÂNILOR VOI VORBI DESPRE TĂCERE NU DESPRE ICOANE CARE SUNT UNA ȘI VOI VORBI DESPRE MINE CARE NU SUNT NU POT NU AM PUTUT FI ISUS.

Csibi Barna nemulțumit de Mihai Eminescu.

TACI PĂRINTE

TACI PĂRINTE DOAMNE SFINTE PANA CÂND TU AI VENIT VIAȚA MEA S-A PRĂPĂDIT TACI PĂRINTE LASĂ RUGA OCHII NOȘTRI ÎS MURUGĂ FATA NOASTRĂ TE-O JELIT C-UN ȚARAN NI S-O NUNTIT TACI PĂRINTE TACI DIN GURĂ CÂND DAI CUMINECĂTURĂ TACI PARINTE TACI IUBITE MARIA SĂ-ȚI DEA CUVINTE. ĂSTA NE FIE VERDICTUL VINOVĂȚIA ȘI SCRISUL.

Karl Schmidt-Rotluff, Emaus.

Biserica din Strei, Kândres, frescă. ______________________________________

AMERICAN POETRY

ENGLISH

-----------------------------------------xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

-Sfârșit-------------------------------------------

vis prin ninsori de foc sub auroră, un verde țărm îmi va surâde-n zare cu penelopa soare-ntre altare

The Statue of Liberty. ___________________________________ American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . American & English Poetry . ___________________________________

Repin, Edecarii de pe Volga.

Poeme de Raul Constantinescu

PRIVIRILE CELOR CE MOR (Quinset)

Cum gheara morții nimic nu-i sfâșietor și nici mai greu prin zile nu te-ncearcă hule și-uragane într-a vieții barcă – sub munți de talazuri o coajă de nucă... precum suflul morții nimic nimicitor

ULYSSE Al mării rătăcesc de țărm departe, sirenele în cânt mă fură-ntruna; pe stânci sub fulgere înfrunt furtuna, infernul îl trec neatins de moarte, iar goană ca aceasta nu-i niciuna printre ciclopi și hule să mă poarte; din toate părțile 'ncolțit sunt foarte când în ithaca s-a întins minciuna. Mă va răpi pe mai departe cântul și nopți și zile voi veghea la proră; spre alte zări îmi voi spori avântul

nu se-arată printr-al clipelor înalt zbor când pe spirala de ani viața-i pe ducă nu-i scapă nimeni săraci bogați sfinți ori regi când semne dulci prelung le face-mbietor și chiar de-ar fi să piară-n spulber lumi întregi, 48

tăișul ghilotinei e ne-ndurător; în urmă-i rămân piramide de cranii...

În babel mă zidesc turn punct vertical desfășurat printre infinite puncte linii arce spre afeliu-n cheia de boltă căi concurente fug continuu; în dans sonuri eterne aurore ritmul inimii răsfrâng – o jertfă printre alte mii de mii înainte de mine și după – limba dintâi vie și azi, în turn sânge liant – ale vieții ghirlande-n cruguri de stele

din toate ceasul morții e îngrozitor: pre toți ne dor prin ani privirile stranii din ultime clipe ale celor ce mor...

ULTIM SILF

--------------------------------------------

Iată prin eter nu mai sunt carne nu mai sunt lut... duh în extaz lăuntric foc întrebare mă înalț dincolo văzutelor nevăzut, altfel de floare ochi ce nicicând nu doarme în turnul babel de veghe corolă de lavă în noapte, viu steag printre bezne și nori întreg și parte, coajă și miez pârguit departe-n aproape-n marea carte mă înfășor literă cu literă muiate în sânge și foc; din toate și tot vis mă înfirip în ultima fantă spectru pe-ale sufletului chei efemer din crisalida secundei ies același mereu altul din haos renasc din roua ierbii în zori din apuse splendori prim și ultim silf sub marele divul ochi de nimeni zărit ... nebănuit...

[LUCRARE ÎN LUCRU]

FREEDAY BOOK VREAU SĂ TRADUC (Îndreptar)

Felix Rian Constantinescu 2012-postumă

LIANT

pentru scurt timp doamna Sylvia Plath, și destinul Annei Sexton, care e și al meu by the way. Astfel, cred, pot spune, traduc femei pentru că le iubesc, pentru că le consider mai bune - și mai inteligente - decât restul oamneilor, dar le iubesc într-adevăr ca un sculptor daumierian, cum mi-am iubit mama, cum o iubesc pe Băltean Ana, muncitoare la Fabrica de Marmeladă până la moartea prematură de cancer la sân, mamă a doi copii, din care o cunoștea doar fata.

Motto: „Yes, crush, cold world, this breaking heart.” The Duke Bridgewater

Așa că cred, traduc femei pentru că s u n t o femeie. PROLOG

Oricum, ca să faci așa ceva, să o traduci pe Sylvia, ori pe Fata la seceriș a lui Wordsworth ori chiar pe nebunul bătrân care a împușcat allbatrosuyl e nevoie de pasiune. Ăsta e al doilea indiciu. Într-un fel tradusul poemelor seamănă cu actoria.

Cum să vă-nvăț eu pe voi să Traduceți? În primul rând în cartea aceasta sunt traduse texte poetice de la Sylvia Plath, adică un superstar, și Margaret Taylor, o necunoscută, la Declarația de Independență și Am un vis, Milton și Steven Sassman.

Un alt lucru, seamănă și cu munca de polițist, trebuie să fii năcut pentru așa ceva, ori să ai instinctul, știu eu, căutătorului de aur. Asta e. Cauți aur, pe tot Pământul, și uneori îl găsești dar poetul sau Dumnezeu îți interzice să-l traduci. De aceea poeții morți sunt mai buni.

Cred că ce pot să spun pentru initio e să vă placă acest fel de oameni și să petreceți timp în compania lor dacă vreți să-i traduceți. Puteți să observați că nu l-am tradus pe Adolf Hitler, deși aș putea cu un dicționar mediu.

În primul rând nu se prea știe ce e poezia mai ales azi - și nu voi veni cu nici o definiție, ca poetul tipic anglo-saxon care vorbește la conferințe după ce citește două din poemele sale.

Ca să traduci pe cineva, trebuie să-i iubești. Nu poți traduce pe cineva doar din compasiune. În acest fel, tradusul, e diferit de citit.

Sunt momente când vezi, într-o carte pentru care ai suferit să o ai, fie un drum, fie foame, fie o ceartă cu sponsorii tăi, fie online, dar vezi uneori vezi, o poezie și îți spui cum ar fi să fie această poezie și în idiomul meu la un popor care de obicei trăiște în întuneric?

Și chiar de scris. Pentru a mă lua pe mine ca studiu de caz, spune că dintotdeauna am iubit poezia engleză, mi-am iubit colegele de clasă, pe MLK, stilul și tonul Declarației Americii, fascismul de ce să nu recunosc, dacă Radu Gyr e fascist, Singurătatea Margaretei Taylor, pe Elizabeth Jennings, ori copilăria împărtășită cu domnișoara și mai apoi

Iar eu am început traducerile cu Anne Sexton, The Abortion - still have the book, nam rupt-o - și cam pe acolo mă învârt: Ce e în capul femeii?

Înțeleg că oamenii au tot felul de curiozități și fantezii chiar,

poetry, just as in the time of Horatius and William Shakespeare, those denialists.

sunt destui bărbați și profesioniști care se dedică femeilor,

Ceea ce vreau să spun e că sufletul femeii e o mare liniștită, and if we the Illuminists e d u c a t e Her to go beyond word-spelling, we may have and another Siglo de Oro, in which all men would be terrified by women and go to Jerusalem and make themselves women.

dar în arheologia asta psihică, am descoperit că femeile departe de a fi handicapate, inferioare, sau nebune

Amon! Yin...

sunt posesoarele înțelepciunii.

But this endeavor must have as motto the words of Chris Stevens at the radio, Congratulations Shelly, you’re better woman, that’ll ever be...

Adevărul, spun

Well this is the prologue.

Adevărul Bisericii și chiar al lui Dumnezeu,

ar muri fără jurnalele și rândurile scrise de femei în momente de plictiseală.

GUANTANAMERA de José Martí

Reforma a început odată cu jurnalul privat și sobornicesc al Perpetuei,

Eu sunt un om sincer De unde crește palmierul Și înainte să mor eu vreau Să-mi fac versurile din inimă.

Felix-Gelu cu o mie trei sute de ani înainte de Cetatea de Martin Luther; Epoca contemporană a izvorât din Lacrimile Rahelei, cartea scrisă de părinții fetei moarte, din oameni ca Rachel, Cassie și Ishaiah Shoels we the now draw strength before our own deaths.

Versul meu e de un verde clar Și de un carmin aprins Versul meu e un cerb rănit Ce caută în munte adăpost. Cultiv o roză albă În Iulie ca și Ianuarie Pentru amicul sincer Ce-mi dă mâna francă.

So you see a woman is crucial, and not at the cooking stove as I joked with my Gymnasium English teacher the One that gave me the Engsih, and not in the be of woe, and not at the fire missile and in the Israeli, Fascist and Communist Government, but at the greatest button, the Conscience of Children, and aren t all of us Children. Really?

Cu săracii țării Voi să-mi arunc soarta Desișul muntelui Iubesc mai mult ca marea.

Women didn t colonize English literature, they built it, and Jane Austen is the tip of the ice-berg.

1. Pledoarie pentru Wordsworth

Today in the age after Boy George and more than that of unisex chlotes, women own

O parte din poemele lui Wordsworth sunt scrise bineînţeles rimat. Cealaltă parte e scrisă în vers alb. Din preţuire pentru pana lui Wordsworth le voi traduce pe toate în vers alb, urmând exemplul înaintaşilor care au tradus versurile antice atârnând clopoţei de capetele lor. Un poem adevărat e intraductibil, precum Masa tăcerii. Noi oamenii de rând ne putem mulţumi să-i facem un portret şi acela fotografic şi ca în viaţă ar trebui să ne mulţumim cu atât; în nici un caz nu îl putem scrie pe Wordsworth în română ori în orice altă limbă ori a traduce sufletul lui Brâncuşi în cutia italiană a sufletelor noastre. Din dorinţa de a fi cât mai credincios poeziei wordsworthiene şi a o traduce cât mai fidel m-am văzut pus în situaţia de a o trăda, renunţând brâncuşian la aparenţe, fie ele şi poetice, pentru a păstra sufletul care dă viaţă. Înaintea acestei posibile versiuni româneşti a poemelor lui William Wordsworth, tălmaciul poate spune că noi în România avem nevoie de poezia lui Wordsworth. W. W. a fost un poet romantic la fel ca poetul nostru romantic, iar pentru a nu fi tributari propriului Weltanschauung, fascinaţi într-un mod narcisist propriei frumuseţi ar fi indicat să experimentăm şi alte avatare ale geniului romantic şi a privi şi alte vitralii din catedrală. Şi în mod deosebit curentul romantic, fiindcă piatra din capul unghiului a sufletului românesc s-a dovedit a fi şi cel mai probabil va rămâne cât va rămâne şi românitatea, o cheie de boltă neogotică romantică pe care cel mai mare arhanghel e brodat în marmură. Este nevoie de aceste poeme în învăţământul românesc, în bibliotecile marilor oraşe şi din sătucuri, în mănăstiri, în penitenciare, azile şi oriunde este un pic de suflet şi în întreaga noastră cultură, dacă vrem să o avem. Iar aceasta include postulatul că după cum istoria literaturii române are nevoie de William Wordsworth printre alţi „nemţi” caragialeşti, tot astfel Marea Britanie are nevoie printre alţi necunoscuţi romantici şi de Mihai Eminescu, dar asta va fi munca altor traducători.

14 Felix Rian

Haţeg,

șapte

august

2012

Secerătoarea solitară

de William Wordsworth Iat-o, singură în câmp, Acolo solitară fată munteancă! Secerând și cântându-și sieși; Se-oprește, ori merge blând! Singură retează și leagă grâul Și cânt-o arie melancolică; O, ascultă! fiindcă Valea profundă E inundată de sunet. Vreo Privighetoare nu cântă Așa de dulce odihnindelor cete De Călători în un popas umbrit, Printre Nisipurile Arabe Vreo voce mai dulce nu se auzi Primăvara de la pasărea cuc, Spărgând tăcerea mărilor Printre cele mai de departe Hebride. Nu-mi va spune cineva ce cântă? Poate că notele plânse curg Pentru lucruri vechi, nefericite, îndepărtate, Și bătălii de pe vremi: Ori e vreo baladă mai umilă, Problemă obișnuită de astăzi? Vreo suferință a naturii, pierdere, sau durere, Care a fost, și poate fi iar! Ori'care era subiectul, Fata cânta Precum cântecul nu ar avea sfârșit; Am văzut-o cântând la muncă, Și peste seceră îndoindu-se; Am ascultat până m-am umplut: Și, pe când urcam pe deal, Muzica am purtat în inimă, Mult după ce nu s-a mai auzit.

Suntem

‘Mergi pe-arătură, mica mea fată, Brațele-ți sunt vii; Dacă doi sunt în curtea bisericii, Atunci sunteți numai cinci.’

William Wordsworth

Un simplu copil, dragă frate Jim, Ce ușor respiră, Și-și simte viața-n orice braț, Ce să știe de moarte?

‘Mormintele sunt verzi, pot fi văzute’ Mica fată răspunse, ‘Doișpe pași mai mult de la ușa mamei, Și sunt unul lângă altul.’

Am întâlnit o copilă colibașă Avea opt ani, spunea; Avea păr gros cu multe bucle Ce-o-nconjurau pe chip.

‘Acolo ades-mi brodai colțunii, Batista mi-o țesui; Și colo pe pământ am stat – Am stat și le-am cântat.’

Avea un aer rustic, de la pădure, Înveșmântată ca un geniu; Ochii frumoși, și mai frumoși, - Frumusețea ei mă bucură.

Ș-ades dup-asfințit, domnule, Când este viu și frumos, Îmi iau micuțul castronaș, Și-mi mănânc cina acolo.

‘Surori, frați, micuță fată, Cât de mulți voi sunteți?’ ‘Cât de mulți? Șapte de toți’ spuse,’ Cu mirare privind la mine.

Prima ce muri fu mica Jane; În pat zăcu gemând, Pân’ce raiul de dureri o vindecă Și-apoi plecă departe.

‘Și unde sunt ei, te rog îmi spui?’ Spuse: ‘Suntem șapte, Și două locuiesc la Conway, Și doi-s plecați pe mare.’

Așa că în curtea bisericii fu pusă, Și toată uscata vară ‘Mpreună la mormânt ne-am jucat Fratele meu John și cu mine

Doi dintre noi stau în curtea bisericii, Sora și fratele meu, Și în coliba din curtea bisericii, eu Stau aproape de ei cu mama.’

Și când pământul era alb de zăpadă, Și puteam să alerg și să alunec, Fratele meu John trebui să plece, Și zace lângă ea.’

‘Spui că două locuiesc la Conway, Și doi-s plecați pe mare, Dar sunteți șapte; te rog spune-mi Dulce Fată, cum a fi fi se poate?’

‘Câți sunteți atunci, spusei, Dacă ei doi sunt în cer?’ Mica Fată replică, ‘O, dascăle, suntem șapte.’

Apoi micuța Fată răspunse, ‘Șapte băieți și fete suntem noi; Doi dintre noi stau în curtea bisericii, Sub copacul din curtea bisericii.’

‘Dar ei sunt morți, cei doi sunt morți! Duhul le e în cer!’ Vorbeam degeaba; că mereu Mica Fată își făcea voia, 53

Și spunea, ‘Nu, suntem șapte!’

Ș-izbi-ntr-un braț de lemne; Se apucă iar la lucru, iar Lucy Luă Lampa în mână.

[în românește de Felix Rian] Mai voioasă neagra ciută nu-i, Cu izbituri a joacă Picioarele-i împrăștie praful de zăpadă Ce se înalță fum. Lucy

Potopul veni mult prea devreme Merse în sus și-n jos Și pe multe culmi Lucy urcă Dar nu ajunse-n târg.

Gray

de William Wordsworth

Pierduți Părinții în toată noaptea Au chemat departe-n tot locul; Dar nu a fost nici glas nici văz Să le fie călăuză.

Ades am auzit de Lucy Gray Și când încrucișai pământul ‘Ntâmplă de-am văzut-o-n crăpat de zi Copilul solitar.

‘N crăpat de zi pe un deal stătură Sus, sus, peste bahnă; Ș-atunci văzură Podul de Lemn La doi pași de ușă.

Nici coleg nici tovarășă Lucy n-avea; Viețuia pe-o bahnă uriașă, Cel mai dulce lucru ce crescu vreodat’ Lângă o ușă de om!

Și-acum spre casă merg plângând ‘În cer ne vom-ntâlni!’ Când în zăpadă Mama văzu Urma piciorului lui Lucy.

Totuși poți iscodi faunul la joacă, Iepurele pe smarald; Dar dulcea fațăa Luciei Gray N-om mai vedea vreodată.

Apoi în jos de muchea abruptă Urmară micile urme; Și prin ruptul păducel Și lungul zid de pietre;

‘La noapte va fi furtună, La târg trebuie să mergi, Și ia o lampă, copilă,să lumini Mamei prin zăpadă.’

Apoi un camp deschis trecură, Urmele erau aceleași; Le-au izvodit, nicicând pierdut, Până au dat de Pod.

‘Aceasta, Tată, fac cu bucurie; E abia amiază – Orologiul abia a bătut două, Și uite sus e Luna.’

Le-au urmat de pe țărmu-nzăpădit Urmele, una câte una, Până în mijlocul ghețușului, Iar mai departe niciuna.

La asta Tatăl luă vătraiul 54

Totuși unii spun și azi Ea-i un Copil trăind, O poți vedea cumintea Lucy Gray Pe Sălbăticia singuratică.

Sihastrul stă singur. Deşi de mult pierdute, Aceste forme de frumuseţe nu-mi fură Cum e un peisaj ochiului unui orb: Însă adesea, în camere însingurate şi în mijlocul tumultului Din târguri şi oraşe, mi-au zălogit, În ceasuri de osteneală, dulci simţiri, Apăsând în sânge şi simţite-n inimă-mi Şi trecând chiar în mai limpedu-mi suflet Cu liniştită refacere: - sentimente deasemenea De plăcere neamintită; astfel, poate, Cum nu au avut o influenţă comună În acea mai bună parte în viaţa omului bun; Micile lui, nenumite, fapte neamintite De bunătate şi iubire. Nu mai puţin, cred, Lor le-am datorat poate alt dar, De-un chip mult mai sublim; acea stare binecuvântată, În care greaua şi trudnica greutate A acestei neinteligibile lumi E uşurată: - acea senină şi binecuvântată stare, În care sentimentele blând ne-ndrumă Până suflarea acestui înveliş corporal, Şi chiar mişcarea sângelui nostru uman Aproape s-a oprit, adormiţi suntem În trup şi devenim un suflet viu: În vreme ce cu un ochi liniştit de puterea Armoniei, şi-adânca putere a bucuriei, Vedem în viaţa lucrurilor.

Peste noroi sau iarbă ea merge încet Și niciodată nu privește în urmă; Și cântă un cântec solitar Ce flutură în vânt.

RÂNDURI SCRISE LA CÂTEVA MILE DUPĂ BISERICA TINTERN La revisitarea răstoacelor de pe Wye într-o călătorie, 13 iulie 1798

de William Wordsworth

Cinci ani trecură; cinci veri, în lungimea A cinci lungi ierni! Şi iar aud Aceste ape, rostogolindu-se din izvoarele lor din munte Cu un dulce murmur mocănesc. – Încă odată Privesc aceste stânci abrupte şi semeţe, Ce într-o neîmblânzită retrasă scenă aduce Gânduri de mai profundă retragere; şi unesc Peisajul cu liniştea cerului. Ziua e sosită când din nou stau Aici, sub acest sicomor întunecat şi văd Aceste pete de ogrăzi, aceste smocuri de livezi, Ce, în timpul ăsta, cu fructele lor necoapte, Printre păduri şi desişuri se pierd, Nici, cu nuanţa lor verde şi simplă, tulbură Verdele peisaj neîmblânzit. Încă o dată văd Aceste vii, abia garduri vii, linioare De neliniştit lemn devenit săbatic; aceste ferme păstoreşti Verzi până la uşă; şi şuvoaie de fum Ridicat, în tăcere, de printre copaci, Cu o percepţie nesigură cât s-ar părea, Despre rătăcitori sălăşluind în pădurile fără cămin, Ori despre vreo peşteră de pusnic, unde lângă foc

Dacă aceasta Ar fi o credinţă fără rost, totuşi, o! ce-ades, În întuneric şi printre multe arte forme Ale a zilei lipsite de bucurie lumini, când cei fără astâmpăr aleargă Fără folos şi febra lumii, Au atârnat asupra bătăilor inimii mele, Ce-ades, în duh, m-am întors spre tine O Wye silvan! Tu rătăcitor prin păduri, Ce-ades mi s-a întors duhul spre tine! Şi-acum, cu străluciri de gând pe jumătate stins, Cu multe recunoaşteri înceţoşate şi şterse, Şi ceva dintr-o tristă perplexitate, Imaginea minţii iarăşi învie: În vreme ce stau aici, nu doar cu simţirea Plăcerii prezente, ci cu plăcute gânduri 55

Că în ăst moment este viaţă şi hrană Pentru anii viitori. Şi astfel îndrăznesc să sper Deşi schimbat, neîndoielnic, din ceea ce am fost, când întâi Venit-am între-aceste dealuri; pe când asemeni ouălor de peşte Mă izbeam peste munţi, pe grohotişurile Râurilor adânci şi volburelor singuratice, Oriunde natura purta, aproape ca un om Zburând dinspre ceea ce urăşte, decât unul Căutând lucrul ce-l iubea. Pentru natură atunci (Plăcerile brute ale zilelor mele băieţeşti Şi toate animalicele lor mişcări trecând,) Pentru mine a fost tot în tot – Nu pot picta Ce-am fost atunci. Cascada ce sună Mă bântuia ca o pasiune: stânca înaltă, Muntele, şi bungetul adânc şi împâclit, Culorile şi formele lor, îmi erau atunci O foame: un sentiment şi o iubire, Ce nu avea nevoia unui farmec mai îndepărtat, Adus de gând, ori vreun interes Neîmprumutat dinspre ochi. – Acel timp e trecut, Şi toate bucuriile lui îndurerate acum nu mai sunt, Şi toate ameţitele sale răpiri. Nu pentru asta Mă sting, sau jelesc, sau murmur: alte daruri Au urmat, pentru a căror pierdere, cred, Răsplată abundentă. Fiindcă am învăţat Să privesc natura, nu ca în ceasul Tinereţii fără de gânduri, ci auzind adeseori Blânda, trista muzică a umanităţii, Nici aspră nici amară, deşi de o putere amplă Să înfrâneze şi să subjuge. Şi am simţit O prezenţă ce mă tulbură cu extazul Gândurilor înalte; un sublim simţ A ceva mult mai adânc amestecat, Al cărui sălaş este lumina sorilor asfinţind, Şi oceanul rotund, şi văzduhul viu, Şi cerul albastru, şi în mintea omului, O mişcare şi un duh, ce poartă Toate lucrurile meditaţiei, toate obiectele întregii gândiri, Şi se rostogoleşte prin toate lucrurile. De aceea sunt liniştit Un iubitor al fâneţelor şi pădurilor, Şi al munţilor; şi din tot ce vedem

Din acest pământ verde; din toată puternica lume A ochiului şi urechii, cu ce pot crea aproape, Şi ce precep; foarte încântat să recunosc În natură şi în limbajul simţirii, Ancora gândurilor mele cele mai pure, doica, Călăuza, gardianul inimii mele, şi suflet Al întregii mele fiinţe morale. Nici, poate, Dacă nu aş fi fost învăţat astfel, ar trebui mai mult Să sufăr ca duhurile mele geniale să decadă: Fiindcă tu eşti cu mine, aici pe marginea Acestui râu mândru; tu, Prietena mea cea mai dragă, Draga mea, dragă Prietenă şi în glasul tău disting Limbajul inimii mele anterioare, şi citesc Plăcerile mele anterioare în luminile săgetânde Ale ochilor tăi neîmblânziţi. O! încă puţină vreme Pot să privesc în tine ce am fost odată, Draga mea, dragă Soră! Şiaceastă rugăciune Ştiind că natura niciodată n-a trădat Inima ce o iubea; este privilegiul ei Prin toţi anii vieţii noastre aceste, să poarte Din bucurie în bucurie: fiindcăpoate astfel înştiinţa Mintea ce este în noi, astfel ului Cu linişte şi frumuseţe, şi astfel hrăni Cu gânduri înalte, încât nici limbi rele, Judecăţi imprudente, nici batjocurile egoiştilor, Nici salutări unde bunătate nu este, nici toate Urâtele întâlniri ale vieţii zilnice, Nu vor învinge asupra noastră ori tulbura Vesela noastră credinţă că tot ceea ce privim E plin de binecuvântare. Astfel lasă luna Să strălucească asupra ta în plimbarea ta solitară; Şi lasă vânturile din muntele umed limpede Să sufle împotriva ta, şi în anii de după, Când aceste extazuri neîmblânzite se vor împlini Într-o încântare serioasă, pe când mintea ta Va fi o casă pentru toate formele plăcute, Amintirea ta o locuinţă 56

Pentru toate dulci sunete şi ceremonii; O! atunci, Dacă solitudinea, ori frica, ori durerea, ori jalea, Vor fi să-ţi fie partea-ţi ‚ dar ce gânduri vindecătoare De bucurie blândă îţi vei aminti de mine, Şi exhortaţiile mele aceste! Nici, poate, De voi fi, acolo de unde nu mai pot să aud Al tău glas, nici să văd din neîmblânziţii tăi ochi aceste străluciri De existenţă trecută, vei uita tu atunci Că pe marginea acestui încântător şuvoi Împreună stăturăm; şi că eu, de-atât Un adorator al Naturii, aici am venit Neobosit în acel serviciu: mai degrabă spun Cu iubire mai caldă, O! cu zel mult mai adânc De iubire mai sfântă. Nici nu vei atunci uita, Că după multe colindări, mulţi ani De lipsă, aceste păduri abrupte şi înalte prăpăstii, Şi-acest verde peisaj păstoresc, îmi fură Mai dragi, atât pentru ele cât şi pentru tine.

A fost în jos și a fost în sus, Peste deal, peste vale, negrul Corb s-a dus. Multe Toamne, multe Primăveri Călători cu aripi fără cer: Multe ierni și multe veri - Nu-ți pot povesti juma din întâmplări. Pe urmă se întoarse cu el și o Ea, Și ghinda crescuse un înalt steja'. Și-au făcut un cuib în cel mai înalt ram, Și puișori avură, fericiți de-acum. Dar curând veni un Tăietor îmbrăcat în blană, Sprânceana marchiză i-atârna în geană. Avea un topor în mână, un cuvânt n-a spus, Ci cu multe hâcuri izbind hotărât, Doborâ al bietului Corb cuib-nstejărit. Puișorii i-au fost uciși; n-au putut să fugă, Mama le-a murit că n-a putut să ducă. Crengile copacului le tăie Tăietorul; Și plutiră-n jos pe șuvoaie din fluviu. Le-au tăiat în scânduri, scoarță au dat jos, Și din copac și alți-au făcut vas frumos. Corabia, lansată, aproape de țărm S-a ridicat o furtună de nețărm. Se izbi de-o piatră, valuri năvălinde: În jur și în jur zbură Corbul chemând șiroinde. Auzi ultimul țipăt al sufletelor pierind - Vezi! Vezi! peste catarg nebuna apă rotind! Bucuros a fost Corbul și-ndată-a zorit, Și Moartea mergând spre casă pe-un nor antâlnit, Și i-a mulțumit iar și iar atunce: I-au luat totul, iar RĂZBUNAREA A FOST DULCE!

CORBUL O POVESTE DE CRĂCIUN, SPUSĂ DE UN ȘCOLAR FRĂȚIORILOR ȘI SURIOARELOR LUI de Samuel Taylor Coleridge

Sub un vechi stejar bătrân Mulți porci fără stăpân, Guițau ronțăind catargul: Era copt și cădea smântul. Au tropăit, venind vântul: Doar o ghind-au mai lăsat, alta nu vedeai cu gândul Și veni un Corb, căruia nu-i plăcu astă nebunie: Aparținea, ei spuneau, ielei Melancolie! Era mai cernit decât jgheaburi picurate, Zbura jos în ploaie, cu pene neudate. Luă ghinda și o îndată o mormântă Lângă o apă uriașă și adâncă. Unde s-a dus, unde Corbul s-a dus?

1797 Odă Pauló majora canamus de William Wordsworth (fragment)

Deşi nimic nu poate reîntoarce ora 57

A splendorii în iarbă, a gloriei în Flora; Nu vom jeli, ci găsi Putere în ceea ce rămâne, În primitiva compătimire În care ce a fost trebuie să fie În gândurile liniştitoare ce izvorăsc Din suferinţa umană. În credinţa ce priveşte prin moarte, În ani ce aduc mintea filosofică.

Oh Susan, ea plânse, ţi-ai pătat talia nouă. Dulce aromă – gura mi-e atât de plină şi albastrul dulce ieşind tot drumul spre Damariscotta. Ce faci? Lasă-mă-n pace? Nu poţi să vezi că visez? În vis nu ai niciodată optzeci.

Şi oh voi Fântâni, Pajişti, Dealuri şi Păduri, Nu vă gândiţi la despărţirea noastrelor iubiri! Deşi în inima inimilor mele v-am simţit avânt, Mi-am mai abandonat un singur încânt A trăi sub obişnuitul vostru freamăt. Iubesc Pâraiele ce în jos curg, Mai mult decât am curs mai uşor ca ele; Inocenta strălucire a noii născute zile, E încă încântătoare; Acei Nori ascunşi în jurul asfinţitului de soare Au o nuanţă liniștită întradevăr într-un ochi Ce a vegheat asupra mortalităţii omului; O altă alergare a fost şi alte sălcii sunt câştigate. Mulţumită inimii umane trăind, Mulţumită tandreţei, bucuriei, patimi, Primesc de la cea mai sărmană floare pocnind Gânduri ce adesea adastă prea adânc pentru lacrimi.

După Auschwitz de Anne Sexton

Furia, la fel de neagră precum un cârlig mă ajunge din urmă. În fiecare zi, fiecare nazist lua, la 8:00 A. M., un copilaş şi îl făcea soté pentru micul dejun În tigaia lui. Şi moartea priveşte cu obişnuinţă în ochi şi-şi scobeşte murdăria de sub unghia degetului.

2. Bătrână

Omul e malefic, spun cu voce tare. Omul e o floare ce ar trebui arsă spun cu voce tare. Omul e o pasăre plină de noroi spun cu voce tare.

de Anne Sexton

Şi moartea priveşte cu obişnuinţă în ochi şi-şi scarpină anusul.

Mi-e frică de ace, Am obosit de cearceafuri de cauciuc şi tuburi. Am obosit de feţele pe care nu le ştiu şi acum cred că moartea începe. Moartea începe ca un vis, plin de obiecte şi râsetul surorii mele. Suntem tinere şi mergem şi culegem afine sălbatice tot drumul spre Damariscotta.

Omul cu degetele lui mici roz de la picioare, cu degetele lui miraculoase nu e un templu ci o dependinţă, spun cu voce tare. Fie ca omul niciodată să nu-şi mai ridice cana de ceai. Fie ca omul niciodată să nu mai scrie o carte. Fie ca omul niciodatăsă nu-şi mai pună pantoful. Fie ca omul niciodată să nu-şi mai ridice ochii, 58

într-o blândă noapte de iulie. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Spun acele lucruri cu voce tare.

Să-l întâlneşti pentru totdeauna pe Jim acasă la 5:35. Vei fi din nou la fel de normală şi de egoistă şi fără inimă ca oricine altcineva.

Îl implor pe Domnul să nu audă.

Este viaţă rămasă: pianul o spune cu octava zâmbetului său. Covoarele moi apără lovitura şi tăietura suicidului ce trebuie să fie. Totul va fi splendid: bunica nu va bea din obişnuinţă. Salata de fructe va înflori pe farfurie precum un buchet Şi grădina va fabrica panglica albastră a aquilegiei.

Seară în sanatoriu de Louise Bogan

Liberă seara se stinge, în afara ferestrelor zăvorâte cu grilaje decorative de fier. Lămpile sunt aprinse; perdelele asistentele

Pisicile vor fi vesele; taţii se vor simţi justificaţi; mamele uşurate. Fii şi soţii nu vor mai trebui să plătească facturile. Copilăriile vor fi lăsate deoparte, coşmarul obscen nimicnicit.

trase;

veghează un pic. Este ora complicatului tricotat cu sigurele

La capătul coridoarelor băile curg. Doamna C simte din nou umbra ideii sale obsesive. Domnişoara R. priveşte îmbrăcămintea şemineului care trebuie să însemne ceva.

andrele de os; ale jocurilor de anagrame şi bridge: Ucigătorul joc de şah; cartea ţinută sus ca o mască. Perioada celui mai sălbatic plâns, cea mai violentă deziluzie, e sfârşită. Femeile îşi odihnesc obositele inimi pe jumătate vindecate; sunt

Comentariu de Dorothy Parker

aproape bine. Unele vor sta aproape bine mereu: chipul tocit al femeii a cărei gândire s-a dizolvat În disciplina academică; fata maniacodepresivă Acum echilibrându-se; o paranoică afectată de gelozie. Alta de persecuţie. Ceva alinare a fost

Oh, viața e un slăvit ciclu de melodii, Un amestec al extemporaneei; Și iubirea e un ceva ce nu poate greși, Iar eu sunt Marie a Roumaniei. Bărbații

posibilă.

de Dorothy Parker

O, binefăcătoare mireasă, care niciodată nu vei redeveni iar extatică după naştere! O, norocoasă soţie trecută, vindecată de a fi nedorită! La staţia de tren subteran te vei reîntoarce, reîntoarce,

Ei te slăvesc ca pe luceferii celești Pentru că ești așa cum ești. Dacă le reîntorci sentimentul, 59

sperând ţinând piept sunt vie sunt filipină sunt femeie.

Vor să îți schimbe sufletul; Și-odată ce te au, sigur și bine, Vor să schimbe tot la tine. Pe simțiri, obișnuințe, ei pun jurământ; Ar vrea să-ți dea cu totul un alt simțământ. Nu te pot lăsa în călcătura ta; Vor influența și vor educa. Ar schimba tot ce-au admirat. Îmi fac rău, m-am săturat.

3. Steven Sassman

Cine sunt? ... decade de consum marșul îndatoritor al achiziției al obiectelor resturi și bucăți ale VISULUI AMERICAN cum e văzut la TV îngrămădit și viscolit în curtea din spate a casei mult prea mică să țină Visul tot ce-și pot permite batjocura amară a tuturor anotimpurilor în vânt culori înălbite metalice ruginituri plăcile scorojite dar aceste lucruri nu au fost niciodată ce au fost au fost în schimb ce au Semnificat așa că încă își țin valoarea încă țin Visul

de Elizabeth Tapia

Sunt femeie sunt filipină sunt vie sperând sunt creată în imaginea lui Dumnezeu ca toţi ceilalţi oameni din lume; sunt o persoană cu valoare şi demnitate, sunt o persoană ce gândeşte, o persoană ce simte, o persoană ce face. sunt micul ‘sunt’ ce stă înaintea marelui ‘SUNT’ sunt muncitoarea ce este chemată constant şi privesc nevoile Bisericii şi societăţii în Asia şi în comunitatea globală. sunt furioasă pe structurile şi puterile ce crează toate formele de opresiune, exploatare şi degradare.

Kubla Han de Samuel Taylor Coleridge În Xanadu Kubla Han Un impunător dom al plăcerilor decretă Unde Alph, râul sacru, curgea Prin caverne de nemăsurat omului Jos spre o mare fără lumină. Așa că două or cinci mile de pământ roditor Cu ziduri și turnuri au fost încinse împrejur Și aici erau grădini strălucitoare cu râulețe sinuoase, Unde înfloreau mulți pomi roditori de tămâie Și aici erau păduri vechi la fel ca dealurile Îmbrățișând pete însorite de verdeață. Dar oh! Acea adâncă romantică prăpastie ce se înclina

sunt martoră la gemetele, lacrimile, banerele şi pumnii încleştaţi ai poporului meu. pot să le aud cântecele de eliberare, rugăciunile ce speră şi marşul decisiv spre justiţie şi libertate. cred că noi toţi – femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni, creştini şi non-creştini – suntem chemaţi să luăm acţiuni responsabile; să fim preocupaţi să fim implicaţi ACUM! 60

Și închide-ți ochii cu spaimă sfântă, Pentru că el cu miere de rouă s-a hrănit Și a băut laptele Paradisului. (1797; 1816)

În jos pe dealul verde tăind un veșmânt de cedru! Un loc sălbatic! La fel de sfânt și vrăjit Precum sub o lună asfințindă era bântuită De o femeie jelindu-și pentru al ei iubitdemon! Și din prăpastie, cu neîncetat zbucium clocotind, De parcă acest pământ în repezi dese papilări ar respira O fântână puternică pe moment a fost forțată Prin acea repede zbucnire pe jumătate intermitentă Fragmente uriașe țâșniră ca grindina căzând Ori grânele cu pleavă sub biciul îmblătitorului Și printre-aceste stânci dansând deodată și pentru totdeauna Se aruncă deodată râul sacru. Cinci mile șerpuind cu o mișcare labirintică Prin păduri și vâlcele râul sacru curgea, Apoi ajunse la cavernele de nemăsurat ale omului, Și se scufundă în tumult într-un ocean fără viață Și în acest tumult Kubla auzi de departe Voci ancestrale profețind război! Umbra domului plăcerii Plutea în mijlocul valurilor Unde se auzea măsura amestecată A fântânii și a peșterilor. Era un miracol de rar mecanism Un însorit dom al plăcerii cu peșteri de gheață! O domnișoară cu un timpanon Într-o viziune odată am văzut Era o fată abisiniană, Și la timpanonul ei cânta, Cântând de Muntele Abora. Aș putea să reînnoiesc în mine, Simfonia și cântecul ei, Către o asemenea încântare m-ar câștiga, Încât cu muzică zgomotoasă și îndelungată, Aș construi acel dom în aer, Acel dom însorit! Acele peșteri de gheață! Și toți ce-au auzit le-ar vedea acolo, Și toți ar striga, Ferește-te! Ferește-te! Ochii lui strălucitori, părul lui plutind! Țese un cerc în jurul lui de trei ori

4. LIRICĂ ENGLEZĂ Published by admin on April 15, 2015 Jenny JOSEPH Avertisment Când voi fi bătrână voi purta purpuriu Cu o pălărie roșie care nu merge și nu mi se potrivește Și-mi voi cheltui pensia pe brandy și mănuși de vară Și sandale de satin și voi spune că nu avem bani pentru unt. Voi sta pe pavaj când voi fi obosită Și voi înfuleca mostre în magazine și voi apăsa la sonerii Și-mi voi purta bastonul pe gardurile publice Și voi recupera pentru seriozitatea tinereții mele. Voi ieși în șlapi în ploaie Și voi culege florile în grădinile altor oameni Și voi învăța să scuip.

Tu poți să porți cămăși îngrozitoare și să devii și mai gras Și să mănânci trei livre de cârnați o dată

Ori doar pâine și murături timp de o săptămână

Zi după zi, mi-am aranjat cărțile: Nimic senzațional dar toată

Și să faci provizii de stilouri și creioane și cartonașe de bere și lucruri

Experiența e ca un nerv deschis.

în cutii.

Părinții mei și cu mine ne schimbam priviri reci. Oh, fiecare e ca un vas plin până la buză

Dar acum trebuie să avem haine care să ne țină uscați Și să ne plătim chiria și să nu înjurăm pe stradă

În care florile se înclină afară și doresc aer.

Și să dăm un bun exemplu copiilor.

Și noi. Mirosul gătitului se ridică înalt

Vom avea prieteni la cină și vom citi ziarele.

Dar abia mă atinge pentru că știu

Dar poate ar trebui să exersez puțin acum?

Că trei sferturi din mine nu mai sunt aici.

Astfel ca oamenii care mă cunosc să nu fie prea șocați și surprinși

Și totuși iubesc acest cer zbuciumat, plin de reproșuri

Când brusc voi fi bătrână și voi începe să port purpuriu.

Și mi-e frică de unde trebuie să merg.

Traducere de Felix Constantinescu

Elizabeth JENNINGS

Margaret TAYLOR

Mirosul gătitului

a. Singurătate

Mirosul gătitului ajunge la mine în cameră

de Margaret Taylor

Vorbește clar de copilărie și multe lucruri. Oraș coșmar, Străzile tăcute, negre; Sabat vid Urmează-mă acasă: Merg încet Și pietrele udate de ploaie Clipesc sub luminile de sodiu, Le aud chicotind Pe când îmi plec capul ploii:

Întotdeauna în aceste zile, sunt aproape în lacrimi fiindcă Părinții mei și cu mine ne părăsim casa. Chiar și lucruri ce rănesc afecțiunea îmbrățișează.

Trebuie că am mers acest drum Acest drum fără capăt O mie de ani, Dar nu am întâlnit un suflet, Chiar și mototoliturile de hârtie Se trag la o parte, Casele se ridică Din grădinile lor jilave, Dar perdelele brodate nu se mișcă – Oh Dumnezeule nu e nimeni în acest oraș?

Traducere de Felix Constantinescu 5. Declarație de Independență Publicată inițial: iulie 1776 Autori: Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Roger Sherman, John Adams, Robert R. Livingston Declarația de Independență: O transcriere

b. Singurătate

ÎN CONGRES, 4 Iulie, 1776. Unanima Declarație a celor treisprezece State unite ale Americii, Când în Firul evenimentelor umane, devine necesar pentru un popor să dizolve cetele politice care l-au conectat cu un altul, și să asume între puterile pământului, punctul separat și egal la care Legile Naturii Dumnezeu și Dumnezeul Naturii, un respect decent asupra opiniilor omenirii cere ca ele să declare cauzele care le împing la separație.

Oraș de coșmar, Străzile tăcute, întunecoase; Sabat pustiu Urmează-mă acasă: Merg încet Și pietrele ude de apa de ploaie Clipesc sub luminile de sodiu,

Păstrăm aceste adevăruri ca fiind evidente prin ele însele, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt dotați de Creatorul lor cu anumite Drepturi neînstrăinabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și urmărirea Fericirii.--Că pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre Oameni, derivându-și drepturile juste de la consimțământul guvernaților. --Că oricând orice formă de Guvernământ devine distructivă în aceste scopuri, este Dreptul Poporului să modifice sau să îl abolească, și să instituie nou Guvernământ, stabilindu-i fundația pe asemenea principii și organizându-i puterile într-o asemenea formă, încât pentru acestea să nu le săvârșească decât Siguranța și Fericirea. Prudența, într-adevăr, va dicta că Guvernele stabilite de mult nu trebuie să fie schimbate pentru cauze ușoare și tranziente și deasemenea întreaga experiență a demonstrat, că omenirea e mai dispusă să sufere, când răurile sunt suferibile, decât să se îndrepte prin abolirea formelor sub care

Le aud chicotind Pe când îmi plec fruntea în fața ploii: Trebuie că am mers pe acest drum Acest drum fără sfârșit O mie de ani, Și totuși nu am întâlnit niciodată un suflet, Chiar și bucățelele de hârtie ruptă Se dau la o parte, Casele se înalță Din grădinile lor umede, Însă dantelele lor îngrijite nu se ridică niciodată – Oh Dumnezeule nu e nimeni în acest oraș? 63

sunt obișnuiți. Dar când un lung șir de abuzuri și uzurpări, urmărind invariabil același Obiect învederează un plan de a le reduce [popoarele] sub Despotism abolut, este dreptul lor, este îndatorirea lor, să răstoarne un asemenea Guvern și să dea noi Gardieni pentru securitatea lor viitoare.-Aceasta a fost Suferința pacientă a acestor Colonii; și astfel este acum necesitatea ce le constrânge să-și modifice fostele Sisteme de Guvernământ. Istoria prezentului Rege al Marii Britanii este o istorie de injustiții repetate și uzurpări, toate având în obiect direct stabilirea unei Tiranii absolute asupra acestor State. Pentru a dovedi aceasta, Faptele să fie supuse unei lumi candide.

și ridicând condițiile a noi Apropieri de Pământuri. El a blocat Administrația Justiției, refuzându-și Aprobarea la Legi pentru stabilirea puterilor judiciare. El a făcut Judecătorii dependenți de Voința lui singură, pentru termenii de ocupație a oficiilor lor, și cantitatea și plata salariilor lor. El a ridicat o multitudine de Noi Oficii, și a trimis încoace roiuri de Ofițeri să hărțuiască poporul nostru, și să le mănânce substanța. El a ținut printre noi, în timpuri de pace, Armate permanente fără consimțământul Legislaturilor noastre. El a interesat să facă Armata independentă de și superioară puterii Civile. El s-a combinat cu alții să ne supună unei jurisdicții străină de constituția noastră, și nerecunoscută de Legile noastre; dându-și aprobarea Actelor lor de pretinsă Legislație: Pentru încartiruirea de largi corpuri de trupe armate între noi: Pentru protejarea lor, Printr-un Proces Fals, de la pedeapsă pentru orice Crime pe care aceștia le-ar comite asupra Locuitorilor acestor State: Pentru tăierea oprirea comerțului nostru cu toate părțile lumii: Pentru impunerea de Taxe asupra noastră fără consimțământul nostru: Pentru lipsirea noastră,în multe cazuri, de beneficiile Procesului cu Jurați: Pentru transportarea noastră peste Mări pentru a fi judecați pentru pretinse ofense Pentru abolirea Sistemului liber de Legi Engleze într-o Provincie învecinată, stabilind astfel un guvern Arbitrar, și mărindu-i Hotarele astfel să o facă deodată un exemplu și instrument potrivit pentru a introduce aceeași regulă absolută în aceste Colonii; Pentru îndepărtarea Cartelor noastre, abolirea celor mai valoroase Legi ale noastre, și modificarea fundamentală a Formelor Guvernelor noastre: Pentru suspendarea propriilor noastre Legislaturi, și declarându-se ei înșiși investiți cu putere de a legisla pentru noi în toate cazurile oricare.

El și-a refuzat Aprobarea asupra Legilor, cel mai întreg și necesar pentru binele public. El le-a interzis Guvernatorilor săi să treacă Legi de importanță imediată și neîntârziată, fiind suspendați în operația lor dacă Aprobarea lui nu era obținută; și când erau suspendați, el a neglijat cu totul să îi asiste. El a refuzat să treacă alte Legi pentru acomodarea a mari districte de popor, doar dacă acele popoare ar renunța la dreptul dreptul de Reprezentare în Legislatură, un drept inestimabil pentru ele și formidabil numai pentru tirani. El a chemat laolaltă corpuri legislative în locuri neobișnuite, inconfortabile, și îndepărtate de depozitarul Arhivelor publice, pentru singurul scop de a le obosi în conformitate cu măsurile lui. El a dizolvat Casele Reprezentative repetat, pentru opunerea cu fermitate umană față de invaziile lui asupra drepturilor poporului. El a refuzat pentru mult timp, după asemenea disoluții, să cauzeze altele să fie alese; prin care puterile Legislative, incapabile de Anihilare, s-au întors la Poporul larg pentru exercițiul lor; Statul rămânând în acel timp expus tuturor pericolelor de invazie din afară, și convulsii înăuntru. A încercat să prevină popularea; pentru acel scop obstrucționând Legile pentru Naturalizarea Străinilor; refuzând să treacă altele pentru a le încuraja migrația încoace,

El a abdicat Guvernul aici, prin declararea noastră în afara protecției sale și bugetând război împotriva noastră. El ne-a jefuit mările, ne-a potopit Coastele, ne-a ars orașele, și a distrus viețile poporului nostru. El la această dată transportă mari Armate de Mercenari străini să îndeplinească muncile morții, dezolării și tiraniei, deja începute cu circumstanțe de Cruzime & perfidie puțin acompaniate în cele mai barbare epoci, și total nevrednic Cap al unei națiuni civilizate. El a constrâns colegii noștri Cetățeni luați Captivi pe Mările înalte să ridice Arme împotriva Țării lor, să fie executorii prietenilor lor și fraților, or să cadă ei însuși de Mâinile lor. El a agitat insurecții domestice printre noi, și a încercat să aducă asupra locuitorilor frontierelor noastre, neîndurații Indieni Sălbatici, a căror regulă cunoscută de război, este o nealeasă distrugere a tuturor vârstelor, sexelor și condițiilor.

Noi, astfel, Reprezentativele Statelor unite ale Americii, în Congres General, Adunați, apelând la Judecătorul Suprem al lumii pentru rectitudinea intențiilor noastre, în Numele, și prin Autoritatea Oamenilor buni ai acestor Colonii, publicăm solemn și declarăm, că aceste Colonii Unite sunt, si în Drept ar trebui să fie State Libere și Independente; că toate sunt absolvite de orice obligație față de Coroana Britanică, și că toată legătura politică între ele și Statul Marii Britanii, este și ar trebui să fie dizolvat total; și că drept State Libere și Independente au toată puterea să perceapă Război, încheie Pace, contracteze Alianțe, ridice Comerț, și să facă toate alte Acte și Lucruri pe care Statele Independente au dreptul să le facă. Și pentru suportul acestei Declarații, cu o încredere fermă în protecția Providenței divine, ne obligăm reciproc unii altora Viețile, Soartele și sacra noastră Onoare. [Traducere de Felix Rian Constantinescu]

În fiecare stagiu al acestor Oprimări Noi am Petiționat pentru Corectare în cei mai umili termeni: Petițiilor noastre repetate li s-a răspuns doar de repetată leziune. Un Prinț al cărui caracter e astfel marcat de fiecare act ce poate defini un Tiran, este inapt să fie regulatorul unui popor liber.

Martin Luther King Jr. Am un vis rostit pe 28 august 1963, la Memorialul Lincoln, Washington D. C. Sunt fericit să mă alătur vouă astăzi în ceea ce va rămâne în urmă în istorie drept cea mai mare demonstrație pentru libertate în istoria națiunii noastre. Acum de cinci ori douăzeci de ani, un mare american, în a cărui simbolică umbră stăm astăzi, a semnat Proclamația Emancipării. Acest decret unic a venit ca un mare fascicol de lumină de speranță pentru milioane de sclavi Negri care au fost copți în flăcările copleșitoarei injustiții. A venit ca un voios zori de zi să sfârșească noaptea lungă a captivității lor. Dar o sută de ani mai târziu, Negrul încă nu este liber. O sută de ani mai târziu, viața Negrului este încă trist invalidă în cătușele segregării și lanțurile discriminării. O sută de ani mai târziu, Negru trăiește pe o insulă singuratică de sărăcie în mijlocul unui vast

Nici nu am dorit atenția fraților noștri Brittanici. Noi i-am avertizat din timp în timp asupra a tentative a legislaturii lor să extindă o jurisdicție fără mandat peste noi. Noi le-am reamintit de circumstanțele emigrării și sălășluirii noastre aici. Noi am apelat justiției lor native și magnanimității, și i-am rugat pe legăturile asemănării noastre reciproce să dezaprobe aceste uzurpări , care, inevitabil ar întrerupe conexiunile noastre și corespondența. Ei deasemenea au fost surzi la vocea justiției și a consanguinității. Noi trebuie, astfel, a consimți în necesitatea, care ne denunță Separația, și să-i ținem, cum ținem restul omenirii, Inamici în Război, în Pace, Prieteni.

satisfacem setea de libertate bând din paharul amărăciuni și urii. Trebuie să ne purtăm veșnic zbuciumul pe planul înalt al demnității și disciplinei. Nu trebuie să îngăduim ca protestul nostru creativ să degenereze în violență fizică. Iar și iar, trebuie să ne ridică la înălțimile maiestuoase de a întâlni forța fizică cu forța sufletului. Minunatul nou militantism care a potopit comunitatea Neagră nu trebuie să ne ducă la o neîncredere față de toți albii, fiindcă mulți dintre frații noștri albi, după cum e dovedit de prezența lor aici astăzi, au ajuns să realizeze că destinul lor este legat cu destinul nostru. Și au ajuns să realizeze că libertatea lor este inextricabil legată de libertatea noastră. Nu putem merge singuri. Și pe când mergem, trebuie să facem angajamentul că întotdeauna vom merge înainte. Nu ne putem întoarce înapoi. Sunt acei care îi întreabă pe devotații drepturilor civile, ”Când veți fi mulțumiți?” Nu putem niciodată fi mulțumiți atât cât Negrul este victima ororilor de nepovestit ale brutalității poliției. Nu putem niciodată fi mulțumiți cât corpurile noastre, grele cu oboseala călătoriei, nu pot primi cazare în motelurile autostrăzilor și hotelurile orașelor. Nu putem fi mulțumiți atât cât mobilitatea de bază a Negrului este dintr-un ghetou mai mic spre unul mai mare. Nu putem fi mulțumiți atât cât copiii noștri sunt dezbrăcați de sie și jefuiți de demnitatea lor de semne declarând: ”Numai pentru Albi”. Nu putem fi mulțumiți atât timp cât un Negru din Mississippi nu poate vota și un Negru în New York crede că nu are pentru ce să voteze. Nu, nu, nu suntem mulțumiți, și nu vom fi mulțumiți până ”justiția se varsă ca apele, și dreptatea ca un șuvoi impetuos.” Nu sunt neatent că unii dintre voi ați venit din mari încercări și suferințe. Uni dintre voi ați venit proaspeți din înguste celule de închisoare. Și unii dintre voi ați venit din zone unde căutarea - căutarea libertății v-au lăsat intoxicați de furtunile persecuției și împleticiți de vânturile brutalității poliției. Voi ați fost veteranii suferinței creative. Continuați să munciți cu credința că

ocean de prosperitate materială. O sută de ani mai târziu, Negrul este încă firav în colțurile societății americane și se găsește un exilat în propriul lui pământ. Și astfel am venit astăzi aici să dramatizăm această condiție rușinoasă. Într-un sens am venit la capitala națiunii noastre să încasăm un cec. Când arhitecții republicii noastre au scris cuvintele magnifice ale Constituției și Declarației de Independență, au semnat o obligațiune căreia oricare american urma să devină moștenitor. Această obligațiune era o promisiune că tuturor oamenilor, da, oamenii negri la fel ca oamenii albi, le vor fi garantate ”Drepturile inalienabile”, de ”Viață, Libertate și căutarea Fericirii.” Este evident astăzi că America a absentat de le această obligațiune, în ceea ce îi privește pe cetățenii ei de culoare. În loc să onoreze această obligație sacră, America le-a dat oamenilor Negri un cec fals, un cec care a revenit marcat ”fonduri insuficiente”. Dar refuzăm să credem că banca justiției este falită. Refuzăm să credem că sunt fonduri insuficiente în marile seifuri de oportunitate ale acestei națiuni. Și așa, am venit să încasăm acest cec, un cec care ne va da la cerere bogățiile libertății și garanția justiției. Am venit deasemenea la acest loc sacru să-i reamintim Americii despre urgența îndârjită a lui Acum. Acesta nu e un timp de a ne răcori ori de a lua medicamentul tranchilizant al gradualismului. O mie nouă sute șaizeci și trei nu e un sfârșit ci un început. Și acei care speră că Negrul a avut nevoie să-și verse nervii și că acum va fi mulțumit vor avea o trezire dură dacă națiunea se întoarce la afaceri ca de obicei. Și nu vor fi nici odihnă nici liniște în America până când Negrului nu i se dau drepturile sale cetățenești. Vâltorile revoltei vor continua să zguduie fundațiile națiunii noastre până când ziua strălucitoare a justiției emerge. Dar este ceva ce trebuie să-i spun poporului meu, care stă pe pragul cald care duce în palatul justiției: În procesul de a ne câștiga locul cuvenit, nu trebuie să fim vinovați de fapte pline de greșeală. Să nu căutăm să ne 66

suferința nemeritată este redemptivă. Mergeți înapoi în Mississippi, mergeți înapoi în Alabama, mergeți în Carolina de Sud, mergeți înapoi în Georgia, mergeți înapoi în Louisiana, mergeți înapoi în zonele sărace și ghetourile orașelor noastre nordice, știind că această situație cumva poate și va fi schimbată. Să nu ne bălăcim în valea deznădejdii, vă spun astăzi, prietenii mei. Și astfel deși întâlnim dificultățile lui azi și mâine, încă am un vis. Este un vis adânc înrădăcinat în visul American. Am un vis că într-o zi această națiune se va ridica și va trăi adevăratul înțeles al crezului ei: ”Ținem aceste adevăruri drept evidente prin sine însele, că toți oamenii sunt creați egali.” Am un vis că într-o zi pe dealurile roșii din Georgia, fii foștilor sclavi și fii foștilor stăpâni de sclavi vor fi în stare să stea împreună la masa fraternității. Am un vis că într-o zi chiar și statul Mississippi, un stat secat de căldura injustiției, secat de căldura opresiunii, va fi transformat într-o oază de libertate și justiție. Am un vis că cei patru copilași ai mei vor trăi într-o zi într-o națiune în care nu vor fi judecați după culoarea pielii ci după conținutul caracterului lor. Am un _vis_ astăzi! Am un vis că într-o zi, jos în Alabama, cu rasiștii ei vicioși, cu guvernatorul ei având buzele picurând cuvintele ”interpunere” și ”nulificare” - într-o zi chiar acolo în Alabama, băieței negri și fetițe negre vor putea să-și unească mâinile cu băieței albi și fetițe albe ca surori și frați. Am un _vis_ astăzi! Am un vis că într-o zi fiecare vale va fi înălțată, și fiecare deal și munte va fi făcut mic, terenurile accidentate vor fi făcute câmpii, și terenurile strâmbe vor fi făcute drepte; ”și gloria domnului va fi descoperită și toată carnea o va vedea împreună.” Aceasta este speranța noastră, și aceasta este credința cu care mă întorc în Sud. Cu aceasta credință, vom fi capabili să cioplim din muntele disperării o piatră de

speranță. Cu această credință, vom fi capabili să transformăm ciondănitoarele discordii ale națiunii noastre într-o frumoasă simfonie a fraternității. Cu această credință, vom fi capabili să muncim împreună, să ne rugăm împreună, să ne zbatem împreună, să mergem la închisoare împreună, să stăm în picioare pentru libertate împreună, cunoscând că noi vom fi liberi într-o zi. Și aceasta va fi ziua - aceasta va fi ziua când toți copiii lui Dumnezeu vor putea să cânte cu un nou înțeles: Țara mea e a ta, dulce pământ al libertății, de tine cânt Pământ unde mi-au murit părinții, pământ al mândriei Pelerinilor Din orice coastă-n munte, să sune libertatea! Și dacă America este să fie o mare națiune, aceasta trebuie să devină adevărat. Așa că să sune libertate de pe vestitele dealului din New Hampshire. Să sune libertatea de pe puternicii munți din New York. Să sune libertatea de pe treptele Aleganilor din Pennsylvania. Să sune libertatea de pe înzăpeziții Stâncoși din Colorado. Să sune libertatea de pe colinele curbate din California. Dar nu doar asta: Să sune libertatea de pe Muntele Pietrei din Georgia. Să sune libertatea de pe Muntele Păzea din Tennessee. Să sune libertatea de pe fiecare dea și gâlmâ din Mississippi. Din fiecare coastă de munte, să sune libertatea. Și când se întâmplă aceasta, când lăsăm libertatea să sune, când o lăsăm să sune din fiecare sat și din fiecare cătun, din fiecare stat și fiecare oraș, vom fi capabili să grăbim acea zi în care _toți_ din copiii lui Dumnezeu, oameni negri și oameni albi, Evrei și Păgâni, Protestanți și Catolici, vom putea să ne unim mâinile și să cântăm în cuvintele vechiului spiritual Negru: Liberi în sfârșit! Liberi în sfârșit! Mulțam lui Dumnezeu Tare, noi suntem liberi în sfârșit! 67

6. RIMA BĂTRÂNULUI MATROZ de Samuel Taylor Coleridge ÎN ȘAPTE PĂRȚI Facile credo, plures esse Naturas invisibiles quam visibiles in rerum universitate. Sed horum omnium familiam quis nobis enarrabit? et gradus et cognationes et discrimina et singulorum munera? Quid agunt? quae loca habitant? Harum rerum notitiam semper ambivit ingenium humanum, nunquam attigit. Juvat, interea, non diffiteor, quandoque in animo, tanquam in tabulâ, majoris et melioris mundi imaginem contemplari: ne mens assuefacta hodiernae vitae minutiis se contrahat nimis, et tota subsidat in pusillas cogitationes. Sed veritati interea invigilandum est, modusque servandus, ut certa ab incertis, diem a nocte, distinguamus--T. BURNET, _Archaeol. Phil_, p. 68. PARTEA I Un bătrân Matroz întâlneşte trei Crai invitaţi la o nuntă şi opreşte unul. Este-un bătrân Matroz Şi-opri unul din tri „Pe măturoiu-ţi cenuşiu şi ochi strălucitor, Acu de ce m-opri? Uşile mirelui-s deschise larg, Iar eu sunt ruda lui Poporu-i strâns, ospăţu-i prins, N-auzi ce zgomot şui?” Îl ţine cu mâna-i de mort „Era un vechi barcaz, vorbi el începu. „Jos, gheara jos, nebun cărunt!” Şi drumul îi dădu. Nuntaşul e vrăjit de ochiul bătrânului marinar şi silit să îi audă povestirea. Îl ţine cu strălucitoru-i ochi Şi stătu nuntaşu-aci S-asculte ca-un prunc-nţărcat Matrozul birui. Nuntaşu-se aşeză pe-o piatră Nu poate decât s-audă Şi-aşa vorbi cel om bătrân, Matroz cu ochi de dubă. „Vasul urat, portul lăsat, Voioşi plecarăm noi Lăsarăm schit, lăsarăm câmp Şi farul de văpăi.

Matrozul povesteşte cum corabia navigă spre sud cu vânt bun şi vreme frumoasă, până când ajunse la Linie. Din stânga steaua apărea Din mare se năştea! Lucea puternic şi în dreapta În mare se-ngropa. Mai sus şi sus în orice zi Peste catargu-n şuier Nuntaşul se bătu în piept Când auzi din fluier. Nuntaşul aude muzica de nuntă, dar Matrozul îşi continuă povestirea. Mireas-acu intră în sală, Roşie ca roza ea-i În tact bătând-naintea ei Voioşi sunt muzicanţi-i. Nuntaşul se bătu în piept, S-audă poate decât Şi cel bătrân aşa vorbi Matroz cu ochi arzând. Corabia e purtată de furtună spre polul sud. Şi-acum PRĂPĂD veni şi el Neîndurat şi crud Lovind când aripile lui sosiră De ne-alungă spre sud. Catarge îndoind şi prova scufundând Cel ce-o urma cu hăis şi cânt Încă venea după umbră-i în vânt De-n jos fruntea-i apleacă, Barcazul fugea, furtuna urla De tot în sud ne poartă. Şi-acum veniră ceţi şi-omăt Făcându-se cumplit Şi gheaţă până la catarg plutea Verde ca smaraldul. Ţinutul de gheaţă şi de sunete înfricoşătoare unde nimic viu nu era de văzut. Şi de groază străluceau Peste gheţuri înzăpeziţi gheţari Oameni şi fiare nu văzurăm Gheaţă în orice zări. Gheaţă aici, gheaţă acolo, Gheaţă în orice fir Scârţâind, hârâind, răgând, urlând Ca zgomote-n delir! Până când o mare pasăre 68

Nici lucitor şi nici carmin precum Chipul divin Slăvitul soare urcă Şi toţi jurând, paseri omorând Ce-aduc ceaţă şi pâclă. E drept, spun toţi, s-ucizi pe paseri Ce-aduc ceaţă şi pâclă. Vântul bun continuă; corabia intră În Oceanul Pacific şi navighează Spre nord până ajunge la Linie. Bunul vântul bătea, spuma mării zbura O brazdă urmându-ne-n tării Noi furăm primii ce călcarăm 'N cea mare a liniştii. Corabia se linişti dintr-o dată. Căzură vânt, căzură pânze 'Ra trist cât trist noi ştiam Şi noi vorbeam dar ca să frângem Tăcerea de noian! Tot i-un cer de cupru-ncins La prânz soare de sânge Deasupra de catarg Ce luna-l poate stinge Fără suflu ori mişcat Opriţi ca un pictat barcaz Pe un ocean pictat. Şi Albatrosul începe să fie răzbunat. Apă apă, peste tot Şi tot lemnul se-usucă Apă apă, peste tot Nu-i pică în cănucă. Întregu-adânc se putrezea Hristoase! Că se vede Cum fiare mucede se-urcară Pe valuri mucede. În jur, în jur tresărind aiure Focul-morţii juca în noapte Apele ca uleiuri de vrăjitoare Ard verde, albastru şi lapte. Un Spirit îi urmărise; unul din acei invizibili locuitori ai acestei planete, nici suflete plecate, nici îngeri; în legătură cu existenţa cărora învăţatul evreu Josephus şi platonicul constantinopolitan Mihail Psellos pot fi consultaţi. Sunt foarte numeroşi şi nu există climat sau element fără unul ori mai mulţi. În vise la câţiva s-a zis De Duhul ce ne otrăvi La nouă noduri în adînc Din locul de omăt şi-al ceţii Şi-n astă sete orice limbă

de mare numită Albatrosul veni prin chiciură şi fu primit cu mare bucurie şi ospitalitate. Apoi trecu un Albatros Prin ceaţă el trecând De parca ar fi fost duh creştin 'L primit-am în Domnul sfânt. Mâncând ce nu mâncă nicicând Şi în cerc şi-n cerc zbură Sparte-s gheţuri cu un tunet Năierul pe drum ne purtă. Şi vezi! Albatrosul s-a dovedit a fi un semn bun urmînd corabia ce se întorcea spre nord prin ceaţă şi gheţurile libere. Şi-un vânt bun veni din sud Ne urma Albatrosul zburând Şi-n orice zi la tain sau joacă Venea l-al năierilor cânt! În ceaţă ori în nor, pe catarg ori în pânză Stătu el nouă vecerne Când tot în noapte prin pâclă albă Dalba Lună încerne! Bătrânul matrod neospitalier ucise pasărea pioasă de semn bun. „Domnul! bătrâne marinar, Mântuie-te de draci şi chinoros! De ce arăţi astfel?” – Cu arbaletă, eu, Împuşca-i pe ALBATROS. PARTEA a II-a Soarele apărea din dreapta Din mare se năştea Ascuns în fum şi-n partea stângă În mare se-ngropa. Şi vântul bun din sud sufla Dulci păsări nu vedem zburând În nici o zi la tain sau joacă Venind l-al Matrozilor cânt! Camarazii urlă împotriva batrânului matrod, pentru uciderea păsării de noroc bun. Şi eu făcui lucru-ndrăcit Ce-aduce doar necaz Ei toţi jurând, pasărea omorâi Ce făcea vântul să bată. Amărât! Spun, pasărea omorî Ce făcea vântul să bată! Însă după ce pâcla dispare, îl îndreptăţiră, făcându-se astfel părtaşi la fărădelege.

Aproape pe val de apus Plutea marele Soare Îi păru doar scheletul unui vas. 'Ndat Soarele fu-nchis în gratii, (Madonă dă-ne har) De parcă dintr-un zid privea Cu-arzându-i chip de jar. Vai! (gândii şi inima-mi bătu) Ce tare s-apropiind! Ale ei sunt pânzele ce ard în soare Ca fire de paing? Iar nervurile sale se văd precum gratii pe chipul Soarelui apunând. Femeia-Spectru şi Soţul-în-moarte şi nimeni altcineva pe vasul schelet. aşa vas, aşa echipaj. Şi-i lemnăria-i prin care Soare Priveşte porintre gratii? Şi e Femeia toată trupa? Este o MOARTE? Şi sunt doi? Şi este MOARTEA soţul ei? Buzele ei îs roşii, chipu-trufaş, Părul galben de aur Iar albă pielea ca alba lepră, Coşmarul VIAŢĂ-ÎN-MOARTE era, Ce-ngheaţă sângele-n ghiaur. Moartea şi Viaţa-în-moarte au datcu zarul pentru echipajul corăbiei, iar ea, cea din urmă, l-a câştigat pe bătrânul marinar. Pustia epavă s-apropie Iar cei doi dau cu zarul 'Jocu-i sfârşit! Am câştigat!' Zise, suflând treiarul. Nu este amurg în curţile Soarelui. Soarele se moaie, stelele răsar Deodată vine bezna Cu şopot tare, peste mare Ţâşni vasul fantomă. La răsăritul Lunii, Ascultarăm de privirăm, stană Cu frică din inima cană Sângele vieţii părea să curgă Stelele erau şterse, noaptea groas' Cârmaciul lângă lampă-i şters Din pânze roua plouă Până pe mâna de răsărit urcat Colţul Lunii c-un sclipăt Aprins de stea în mers Unul după altul, Unul după altul, pe Luna urmată de stele, Prea iute pentru gemăt ori oh

Este-ofilită din pământ O, n-am vorbi nici de mai mult Funingine mâncând. Corăbierii, în amarul lor necaz, vor să arunce întreaga vină pe bătrânul matrod: semn în care îi atârnă moarta pasăre marină de gât. Oh, bunătate, ce rele priviri, Bătrâni şi tineri azi! În loc de cruce pe-Albatros Legat'mi-au de grumaz. PARTEA a III –a Trecu un timp trudit. Orice gât ars era iar ochii pâlpâiau. Un timp trudit! Un timp trudit! Toți ochii pâlpâiau. Bătrânul matrod vede un semn în elementul din depărtare. Uscat tot ochiu strălucea, Privind-n apus, văzui Ceva în cer. La început un punctuleţ Apoi păru o ceaţă Plutind, plutind lasă-n urmă O formă-n dimineaţă Un punct, pâclă, o formă Şi înc’ se-apropiind Fugind de-un duh al apei Scufundând, virând, cotind Apropiindu-se, îi păru a fi o corabie; şi cu mare greutate îşi eliberă glasul din strânsoarea setei. Cu gîtul ars, cu buze coapte În sete cruntă muţi stăturăm Mă muşc de braţ, îmi sug din sânge, Şi strig, un vas, un vas! Cu gâtul ars, cu buze coapte Uimiţi strigând m-aud cu toţii Moment de bucurie, Drăguţă! de bucurie zâmbiră Cu toţi deodată răsuflând De parcă ar bea cu toţii. Şi groaza urmează. Căci poate exista o corabie ce înaintează făr vânt ori flux? Vezi! Vezi! (strigai) nu mai coteşte! Venind de-aduce noroc Fără vânt şi fără flux Pluteşte drept în loc! Valul de apus era în flăcări Ziua era pe moarte! 70

Dar blestemul continua pentrtru el în ochii morţilor. Sudoarea se topi din ei În moaşte s-au făcut Cu ultima lor privire Ce nicicând n-a trecut. Blestem de-orfan ar doborî Un spirit din 'nălţimi; Dar vai, mai groaznic îi Blestem în ochi de mort Şapte zile, şapte nopţi, blestemul îl văzui Şi nu putui muri. În singurătatea şi imobilitatea sa, tânjeşte după călătoarea Lună şi stelele ce încă adastă, înaintând însă: şi oriunde cerul albastru le aparţine şi le este odihna hotărâtă şi ţara lor de obârşie şi casele lor fireşti în care păşesc nevestite precum stăpânii ce sunt aşteptaţi cu siguranţă şi totuşi cu o bucurie tăcută la sosirea lor. Mişcată Lun-urca pe cer, Niciund' nu rămânea: Atât de blând călca în sus Cu-o stea ori două-n ea – Razele-i smereau noianul Ca un Aprilie-n ger Dar unde vasu-n umbr-era Vrăjită apa-ncet ardea Un gros şi groaznic însânger! La lumina Lunii el vede creaturile lui Dumnezeu pe întinderea apei. Dincolo de umbra bărcii, Privii şerpii mari de nadă Plutind în dâri de spume-n alb Şi cum urcau, lumini de elf Căzură ca zăpadă. Aci în umbra bărcii Le privii bogat veşmânt: Albastr', verde lucitor şi negru catifea Se răsuceau plutind şi orice urmă 'Ra o flacără de aur. Frumuseţea şi fericirea lor. O fericite fiinţe vii! Nu-i glas Frumseţe s-o poată povesti: Izvor de iubire din inimă îmi curge, Le binecuvântă în inima lui. Le binecuvânta-i şi fără a ști: De sfântul meu cel bun de mini se-ndură Şi le binecuvânta-i şi fără a ști. Descântecul începe să se spargă. Chiar în moment ce mă rugai

Fiecare-şi întoarse chipul c-un groaznic junghi Blestem dându-mi din ochi. Corăbierii cad morţi. De patru ori cincizeci de oameni, Şi-am auzit nu geamăt ori plâns Cu mare-izbit, o formă moartă, Căzură unul câte-un ins. Însă Viaţa-în-moarte îşi începe munca în bătrânul marinar. Suflete-le zburau din piept Plecând spre dulce-'xtaz ori chin! Şi orice duh, trecu vibrând Ca arbaleta ce-n mână ţin. PARTEA a IV –a Nuntaşul se teme că un duh vorbeşte cu el. „Mă tem, bătrâne marinar! De mâna-ţi ca de gheară! Şi eşti înalt şi slab şi şters Ca ţărmu mării-n seară. Mă tem de ochiu-ți scânteietor Şi brațul slab și copt.”Dar bătrânul marinar îl asigură de viaţa lui terestră şi continuă în a-şi povesti îngrozitoarea penitenţă. Te teme nu, tu, măi nuntaș Acest trup nu e mort. Singur, singur, tot, tot singur, Singur pe-o largă mare! Nici-un sfântu nu milui Duhu-mi prins în sudoare. Dispreţuieşte făpturile apei. Atâţi fraţi şi-aşa frumoşi Şi toţii morţi zăceu Şi mii de mii de târâtoare Trăiesc; trăiesc şi eu. Privii pe marea putrezind, Apoi în altă parte; Privii putredă puntea Cu-oameni ntinşi în moarte. Şi regretă că ei nu trăiesc şi că atât de mulţi sunt morţi. Privii în cer, -ncercai să-l rog; Dar rugăciuni de spun Un şopot rău-mi sfărmă Inim-ca praful de tăciuni. Ochii închişi, -i ţinui închişi, Şi globii bat ca vâna Pentru că cer şi mări şi mări şi cer Povara-n privire zac Iar morţii zac ţărână. 71

Ar fi ciudat chiar într-un vis, La morți să vezi învierea. Timonierul conducea, barca mergea; Nu sufla măcar un vântuleț; Matrozii toți-apucat parâme, Unde erau trași la sorți; Și-au ridicat brațele ca biete unelte – Un echipaj de morți. Trupul fiului fratelui meu Stătu lângă mine, genuchi la genuchi: Trupul cu mine trăgeam de parâmă Dar nu-mi zisă nimic.” Dar nu de sufletele oamenilor, nici de daemonii pământuluiori văzduhului, ci de o ceată de îngeri, trimise jos de invocația sfântului păzitor. “Mă tem, bătrânule Matroz!” “Fii liniștit, tu, Nuntaș, mă! Nu erau suflet’le-n dureri plecară, Ce la cadavre se-ntoarsă iară, Ci ceată de spirit’ fericită: Când răsări – lăsară brațe, Se strânseră la catarg; Dulci note le-au ieșit încet din guri, Și din trupuri se sparg. În jur, în jur, plutea-orice notă, Apoi -n Soare țintiră; ‘Ncet notele se reîntoar’să Amestecate ori singură. Odat’ picată chiar din cer Auzii al ciocârliei cânt; Odat’ toate dulcile păsărele ce sunt, Ce par să umple mări și vânt Cu al lor dulce cânt. Acu erau toate intrumentele, Acu singur nai; Acu era un cânt de înger, Ce face mut un rai. ‘Ncetă; dar încă pânzele făcură Un plăcut zgomot pân’ l-amiază Un zgomot ca de pârâu ascuns În iunie plin de frunză, Ce pădurilor adormite ‘ntreaga noapte Liniștitit solfegiază. Până la prânz încet plutirăm, Făr’ să respire-un vânt: Încet și calm plutea corabia, Mișcată din adânc. Singuraticul Spirit de la polul sud duce corabia până la Linie, în ascultare față de ceata de îngeri, dar încă cere răzbunare.

Şi liber de pe gâtu-mi Căzu Albatrosu cufundând În mare ca un plumb. PARTEA a V-a Oh, somn! Este un lucru blând, Din pol în pol iubit! Mariei Regină laudă adusă! Trimisă blândul somn din susă, Ce-n suflet mi-a pășit. Prin grația sfintei Mame, bătrânul Matroz este împrospătat cu ploaie. Neroadele găleți de pe punte, Ce-atât de mult rămasă Visai că erau pline de rouă Și când m-am trezit, plouă. Buzele ude, gâtul rece, Jilav mi-era vestmântu; Sigur am băut în vise, Și încă trupu-mi bău. Mișcai și nu-mi simțeam ciolanele Așa ușor eram aproape Încât crezui că murii în somn, Și-eram un spirit ferice. Aude sunete și vede priveliști stranii în cer și element. ȘI iute-auzii un urlet de vânt: Ce nu veni aproape; Dar cu-al lui sunet scutură pânzele, Așa subțiri și-uscate. Naltul văzduh zbucni la viață! O sută steag de foc licărea, Înainte și-napoi aruncate-n doară! Și-nainte și-napoi, și în și afară Unde dansa palidă orice stea. Și vântul venind urlă mai mult, Rogoz jeluind pânze; Și ploaia cădea dintr-un nor negru crunt Luna-i era la muche. Norul gros negru acu-era rupt, cu Luna-nveșmântată. Apă țâșnită de pe-o stâncă Fulger căzu făr’ nici o brâncă, Apă iute-adâncată. Trupurile echipajului corăbiei sunt însuflețite, iar corabia începe să se înainteze; Vântul năprasnic n-ajunse barca Da’ barcazul mergea iacă! Aici sub fulger și sub Lună Năierii-ncepeau să geamă. Gemeau, mișcau, s-au ridicat, Nici vorbind, căutând cu privirea; 72

Sub navă jos la șapte noduri, Din pământul de ceață și-omăt Spiritul pluti: și era el Ce dădea-al bărcii avântăt. Pânzele l-amiezi și-au lăsat cântul, Barcazu-i nemișcăt. Soarele chiar sus peste catarg, A lipit-o de mare: Da-ntr-un minut se ridică Cu o scurtă bruscă mișcare – ‘Napoi și ‘nainte la jumătate lungime Cu o scurtă bruscă mișcare. Tovarășii daemoni ai Spiritului Polar, locuitorii invizibili ai elementului, iau parte la greșeala lui; și doi dintre ei își povestesc unul altuia, că penitență lungă și grea pentru bătrânul Matroz a fost acordată Spiritului Polar, care se reîntoarce spre sud. Cât în aceeași stare zăcui Nu am nicicum să șuier; Dar înainte ca viața să mi se-ntoarcă Auzii până în suflet parcă Două voci în aer. ‚E el?’, spuse, ‚Acesta-i omul? Pe cel murit pe cruce, Cu arcu-i crud lăsă în jos Albatrosul fără price. Spiritul ce stătea singur În pământul de ceață și de nea, Iubea pasărea ce iubea omul Ce cu-arcul o-mpușca?” Celălalt avea glasul mai blând Blând ca mierea din cer Zise, ‘Omul făcu penitență Și canon va mai sânger’.’ PARTEA a VI-a ÎNTÂIUL GLAS ‘Dar spune-mi, spune-mi! vorbește iar, Răspuns blând re-nnoind – Ce face corabia-așa de iute? Ocean’ ce-o fi făcând? AL DOILEA GLAS Nemișcat rob către stăpân Oceanul nu zbucnea; Strălucitoru-i ochi în liniște Luna o privea – Dacă ar ști-n ce drum să meargă; Îi e ghid milos ori aspru. Vezi, frate, vezi, ce grațios -l privește floarea astru.’ ÎNTÂIUL GLAS

Matrozul a căzut într-o transă; pentru că puterea angelică a făcut vasul să meargă spre nord mai repede decât viața umană poate rezista. Dar ce duce vasu-așa pripit? Fără talaz ori vânt?’ AL DOILEA GLAS Aeru-i retezat ‘naintea bărcii Din spate suflă gând. Zbori, frate, zbori! mai sus, mai sus; Că vom fi înnoptatu: Că-ncet și incet nava o merge Când năieru’ o fi alinatu. Mișcarea supranaturală este întârziată; Marinarul se trezește și penitența lui începe iar. Trezii și pluteam-nainte Ca într-o vreme miloasă: ‘Ra noapte, noapte calmă, luna sus, Morții stau lalolaltă. Stăteau cu toți-ntr-un loc pe punte, Pentru catacombe buni: Toți mă fixau cu ochi pietroși Scânteind în lumina Luni.’ Necazul, durerea, în ce-au murit, Rămasă strâns în doage Nu puteam să-mi iau ochii din ai lor Nici să-i pun să se roage. Blestemul e în final ispășit. Și-acu descântu-i rupt: iar Privii verde ocean, Uitai departe, dar puțin Nimica nu vedeam – Ca unul, pe-un drum singuratic Merge-n groază și teamă Și-ntorcându-se merge-nainte, Și nu mai întoarce seamă; Pentru că știe un groaznic demon Pe ai lui pași dă vamă. Dar iute bătu un vânt pe mine Fără mișcare-ori zgomot: Cărarea-i nu-i era pe mare În valuri ori în tunet. ‘Mi flutură părul, răcori obrazul Ca-un vânt de primăvară-n pajiști – Se-amestecă straniu cu fricile mele, Dar simții bune vești. Iute, iute zbura barcazul, Dar plutea-așa de blând: Briza bătea dulce, dulce – Dar numai pe mine-i vânt. 73

Și bătrânul Matroz își vede ținutul natal. Oh! vis de bucurie! oare Văpăii far eu văd? Ăsta e câmpu? Ăsta e schitu? Țara cu-al meu norod? În derivă merserăm spre port Și cu suspine furtună Fă să fiu treaz, Dumnezeul meu Ori să dorm totdeaună. Portul pustiu lucea ca sticla, Așternută-așa de lină! Și peste port lumina nopții Și umbra de Lună. Stânca ardea, schitul la fel, Deasupra de pământ: Lumina ridica-n tăcere Țeapăn cocoș de vânt. Portul era alb în lumină tăcută Până ridicând, Spiritele angelice părăsesc trupurile moarte. Multe forme, ce erau umbre, ‘N culori carmin apărând. Și apar în propriile lor forme de lumină. Distanță mică de la prova, Stacojiile umbre pluteau : Mi-am întors ochii spre punte Oh, Hriste! ce vedeau! Orice cadavru zăcea jos, fără viață, Și, pe sfânta cruce! Om de lumină, om seraphic, Pe orice mort stătea. Ceata de serafimi își flutura mâna: Priveliște senină! Stăteau ca semne spre pământ, Plăcută lumină; Ceata de serafimi își flutura mâna: Fără să scoată glas – Glas nu; dar oh! tăcerea s-adâncea Muzică-n al meu ceas. Curând aud zgomot de vâsle, Aud strigătul Pilotului; Cap mi-am întors deodată eu, Văzui prova barcazului. Pilotul și al lui băiat, I-auzii repezi: Drag Domn în Cer! fui fericat Morții nu pot vâsli. Văzui pe-al treilea – i-auzii glasul: Este Sihastrul bun! Cânta gălăgios ale lui imnuri sfinte Ce le face în alun’.

M-o spovedi și o spăla De Albatros ce-i spun. PARTEA a VII-a Sihastrul din Bunget, Acest Sihastru stă în bunget Povârnit către mare. Dulce glasul lui tot crește! Are inimă pentru matrozii Ce vin din depărtare. În genunchi în zori, l-amiezi, ‘n-amurg – Are o pernă de-un cot: E mușchiul ce-ntreg ascunde De stejar putred ciot. Luntrea-i aici: i-aud vorbind, Păi, cred, asta-i ciudat! Unde-s luminile, multe, frumoase, La care m-am uitat. Se apropie de corabie cu uimire. ‘Ciudat, pe credință!’ spuse Sihastrul – Nu ne-au chiuit! Scândurile-s scorojite! și uite catarg, Subțire, zdrențuit! N-am mai văzut nimic astfel Decât poate-am zărit Cenușii umbre de frunze ce zac Împrejur de-al meu râu; Smirdaru-i greu de zăpadă, Și ciufu strigă-n jos la lup, Mâncând al lupei fiu.’ Doamne drăguț! arată-spaimă – (răspunse blajinul Pilot) Mi-e frică’ – ‘-nainte, -nainte!’ Sihastrul dădu chiot. Luntrea veni lângă barcaz, Nu mișcai, nu vorbii; Luntrea veni chiar sub barcaz, Și oblu un son țâșni. Corabia brusc se scufundă. Chiar sub apă hurui, Cu teamă și dând șfung: Ajunse vasul, despică portul; Barcazu-n jos e plumb. Bătrânul Marinar este salvat în luntrea Pilotului. Uimit de-acel viu, groaznic sunăt, Ce vrăjea cer și ocean, Ca unul de șapte zile-‘necăt Pluteam pe noian; Dar iute-n vis, am mânecăt În al Pilotului cian. Peste barcaz peste vârtej Luntrea se rotea; 74

Totu-i tăcut, doar muntele De tunet ne vorbea. Vrui să vorbesc – Pilotul țipă Și căzu-n dambla; Sfântul Sihastru-și ridică ochii, Ședea și se ruga. Luai de vâsle: băiatul Pilotului, ‘Ncepu să-nnebunească Râse gălăgios și mult și mă privea Cu privire câinească. ‘Ha! ha!’ zise, acu văd Dracu știe să vâslească.’ Și-acu, toți în ținutul meu, Pășii pământul tare! Sihastru’ coborî din luntre Și-abia putea ședeare. Bătrânul Marinar se roagă cu sinceritate de Sihastru să-i facă spovadă și penitența vieții cade peste el. ‘M-ascult-, ascultă, sfinte om!’ Sihastru fruntea-și crucea. ‘Zi iute,’ el spuse, ‘-ți cer să-mi spui – Ce om ești dumneata?’ De-acum acest chip al meu fu zdrobit Cu-vaiete de chin, Ce m-au făcut să-mi spun povestea; Și scoaser-al meu spin. Și mereu și curând o agonie în viața lui viitoare îl constrânge să călătorească din pământ în pământ. De-atunci, la oareșcare ceas, Agonia-mi revine: Și până groaza mea îi spusă, În inimă ard ruine. Trec, precum noaptea, din loc în loc; Am stranie putere de povăț: ‘N momentul când văd al său chip viu, Omul ce va să m-audă-l știu: Pe el povestea-nvăț. Ce gălăgie-i la ușa ceea! Nuntașii toți-‘s colea: Dar între flori este mireasa Fetele or cânta: Și-auzi clopotul de seară Mă chem-a mă ruga! O, măi, Nuntaș! ‘cest duh a fost Singur pe-o mare, mare mare Singur a fost, că Dumnezeu Părea în depărtare. Mai duce decât ospățul de nuntă, Mult mai dulce mie,

Să umblăm până la schit În bună tovărășie! – Să umblăm până la schit Cu toții implorând Când fiecare Dumnezeu adoră, Bătrâni, prunci, prietini-n sfânta oră, Tineri și fetele zâmbind! Și să învețe, prin propriul său exemplu, iubirea și reverența față de toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut și iubește. Adio, adio! dar asta-ți spun Ție, măi, Zară! Iubește bine, se roagă bine, Om, pasăre sau fiară. Iubește bine, se roagă bine Orice lucru mare sau mărunt; Pentru că drag Dumnezeu ce ne iubește, A făcut și iubește-n amănunt.” Matrozul, cu ochiul limpede, Cu barba colilie, -i plecat, și-acum Nuntașul Turnă de la voioșie. Merse ca unul c-era uimit De creieri părăsit; Un om mai trist, om mai ‘țelept, L-al nopții asfințit. 7. Tăticule de Sylvia Plath Nu mai mergi, nu mai mergi De-acum pantof negru În care am trăit ca un picior Treizeci de ani, sărac și alb, Abia îndrăznind să respir ori Hapciu. Tăticule, ar fi trebuit să te ucid. Ai murit înainte să am timp Greutatea marmurei, o pungă plină de Dumnezeu, Statuie cadaverică cu un degețel cenușiu Mare ca o focă Frisco Ș un cap în ciudatul Atlantic Unde curge mazăre verde peste albastru În apele dincolo de frumosul Nauset. Obișnuiam să mă rog să îți revii. Ach, du. 75

In limba Germană, în târgul Polon Sfâșiat la pământ de rollerul Războaelor, războaielor, războaielor. Dar numele târgului e comun. Prietenul meu Leș

Mi-a mușcat inima mea drăguță roșie în două. Aveam zece câdn te-au îngropat. La douăzeci am încercat să mor Și să mă întorc, întorc, întorc la tine. Am crezut că oasele ar fi mers.

Spune că sunt vreo duzină sau două. Așa că niciodată nu am putut să-ți spun unde Îți pui piciorul, rădăcina. Niciodată nu ți-am putut vorbi. Limba mi se lipea în falcă.

Dar m-au scos din sac, Și m-au lipit cu aracet. Și apoi am știut ce să fac. Un model al tău Un om în negru cu un look Meinkampf

Se înțepenea într-o capcană cu sârmă ghimpată. Ich, ich, ich, ich, Abia puteam vorbi. Credeam că orice Neamț erai tu. Și limbajul obscen

Și o iubire pentru muncă și șurub. Și am spus Da, Da. Deci tăticule, În sfârșit am terminat. Telefonul negru e tăiat la rădăcină, Vocile nu pot viermui.

Un motor, un motor Greblându-mă ca pe un evreu. Un evreu spre Dachau, Auschwitz, Belsen. Am început să vorbesc ca o evreică. Cred că aș putea foarte bine fi o evreică.

De am ucis un om, am ucis doi Vampirul care a spus că ești tu Și mi-a băut sângele un an, Șapte ani dacă vrei să știi. Tăticule, poți să te întinzi înapoi acum.

Zăpezile Tirolului, berea limpede vieneză Nu sunt foarte pure ori adevărate. Cu strămoașa mea țigancă și norocul meu ciudat Și pachetul de Taroc și pachetul de Taroc Pot fi un pic de evreică.

E un rug în inima ta grasă și neagră Și sătenii niciodată nu te-au plăcut. Joacă și calcă pe tine. Întotdeauna au știut c-ai fost tu. Tăticule, tăticule, ticălosule, am terminat.

Întotdeauna mi-a fost frică de tine, Cu a ta Luftwaffe, bolboroseala ta. Și mustața tușinată Și ochiu Arian, albastru scânteietor. Panzer-man, panzer-man, O Tu -

8. Tranzit rapid

de Barbara Harr

Fără alt Dumnezeu decât o svastică Atât de neagră nici un cer nu ar putea chițăi prin ea. Fiecare femeie adoră un fascist, Cizma în față, bruta Inima brută a unei brute ca tine.

La o milă depărtare, metrourile urcă în lumină, se mișcă printre treptele înclinate ale blocurilor aproape de o ceartă într-o casă, copiii la cină, iubiri obosite adormiți înapoia unei umbre rupte.

Stai la tablă, tăticule, În poza pe care o am cu tine, O despicătură în bărbie în loc de picior Dar nu un diavol mai puțin pentru asta, nu nu Mai puțin omul negru care

Te-am chemat într-o seară, peste o stație de metrou. Tu nu puteai auzi, și ai dat din umeri lângă ultimele mele cuvinte din noapte.

O numesc stricarea covorului.

Drăguțo, ne-am născut să murim, să dormim să visăm o vreme,

O numesc stricarea covorului. Este cu totul ușor Dacă mintea ta încearcă să-i facă față expertului bucătar În timp ce mâinile tale sunt prinse în jonglarea cu farfurioare și platouri Și încercând în vreme să obțină o parte rezonabilă Din brânza rasă, pe care în cazul nostru nu o avem; Pentru azi avem Coptul tortelor.

să călătorim unde oameni orbi izbesc cupe de tinichea pe șiruri cu sonuri de iubire și moarte, să fugim, strivite în mulțimi unde nebunii ne ating coapsele ori ușile ni se închid pe degete, să căpătăm un transfer acasă sus pe scările cu banere nesupravegheate, singure. 9. Coptul tortelor

[Traducere de Felix Rian Constantinescu]

de E. V. Milner

Bunica mea

Azi avem Coptul tortelor. Ieri Am avut Salate simple. Și de mâine peste două săptămâni Vom avea Cum să garnisești cotlete de cod. Dar azi Azi avem Coptul tortelor. Spectatorii Își flirtează ecranele într-o rafală de emoție mută, Pentru că azi avem Coptul tortelor.

de Elizabeth Jennings Ținea un târg de antichități - sau o ținea. Printre linguri Apostol și sticlărie de Bristol, Mătăsuri ofilite, mobila grea, Își privea reflexia în alămuri Tipsii și vase de argint, ca să dovedească că Șlefuirea e totul, nu iubirea. Și îmi amintesc cum odată am refuzat Să ies cu ea, fiindcă mi-era frică. Era poate o dorință da a nu fi utilizată Ca obiectele antice. Deși nu a spus Că a fost rănită, încă pot simți vina Acelui refuz, ghicindu-i sentimentele.

Acesta este gemul de căpșuni care este extras curat Cu o împunsătură blândă a lingurei. Și vă rog să nu văd Pe vreunul lingându-și degetele. Este cu totul ușor Dacă ai cât de puțin gem în vas. Spectatorii Sunt tăcuți și nemișcați, niciunul nelăsând să vadă pe Vreunul din ei cum își linge degetele.

Mai târziu, prea fragilă să mai țină un târg, Și-a pus toate lucrurile într-o cameră îngustă. Locul mirosea vechi, toate lucrurile ținute închise, Mirosul absențelor erau umbre coborâte Ce nu pot fi șlefuite. Nu mai era nimic atunci Să-i întoarcă reflecția iar.

Și aceasta pe care o vedeți e untura. Scopul acesteia E să prevină patiseriile de a se lipi. Putem să o ungem. Rapid înapoi și înainte: numim asta A freca tigaia. Și rapid înapoi și înainte Spectatorii dibuie după biscuiți și își varsă cafeaua:

Și când muri nu am simțit durere, Doar vina a ceea ce odată am refuzat. Am intrat în camera ei printre înaltele Noptiere și mese de ceai - lucruri niciodată folosite Dar dorite și nu erau urme de degete acolo, Doar praful nou căzând prin aer. 77

C'tremură

[Traducere de Felix Rian Constantinescu] Steven Sassman

Și micul Făt E Domn Savaot

Mamă Marie Din Memfis Preerie Bătrânul Iosiph Tâmplarul Sofist Iat-am Venit Copil Bolnăvit Îmi poți Da Din Pâinea ta Te poți Ruga Spre Mintea mea?

***

de Steven Sassmann

De faci Așa Mare-o să Crești De asta Sunt Dureri și Povești.

nimic schimbat – dar totul a fost diferit – citește vorbi Îngerul – citește

10. PARADIS PIERDUT (Fragment) John Milton

Colind unui Rembrandt

Pruncul Adoarme Vise Să Sfarme

Cartea I De-a Omului primă nesupunere, și fructul Acelui interzis copac al cărui gust de moarte Aduse moarte în Lume, și tot necazul nostru, Cu dorul Edenului, până un Om mai înalt Ne readuse, redând tronul de har,

Și Când Se-nmură Leagăn 78

(...)

Cântă, Muză cerească, cum, pe vârful tainic Al Orebului, ori Sinai, ai inspirat Acel cioban ce primul învăță alesul grâu În început cum ceruri și pământ S-au ridicat din Caos: ori, dacă muncelul Sion Te-ncântă mai mult, și izvorul Siloa ce curse Iute la oracolul lui Dumnezeu, atunci Invoc ajutoru-ți cântului meu cu țipăt, Că nu cu zbor jos vreu să trec Peste muntele Aonian, în timp ce urmărește Lucruri neîncercate încă în prosă ori în rime. Și înalt tu, O Spirit, ce preferi În loc de orice temple inima dreaptă și pură, Mă învață, căci tu afli; tu dintâi Fuși și cu aripi sfinte întinse, Turturea dormind în vast Abis, Dându-i viață: ce în mine-i bezne Iluminează, ce-i slab apără și păzește; Că, la înălțimea acestei mari lupte, Să pot declara Providență Eternă, Și să justific căile Domnului în oameni. Spune întâi - căci Cerul n-ascunde nimic vederii tale, Nici adâncul câmp al Iadului - spune întâi ce cauză Ne mișcă strămoșii, în starea fericită, Iubită de Cer atât, să cadă Din Demiurg, să-i calce testamentul Pentru o poruncă, domni ai Lumii mai mult. Cine-i seduse întâi către hâda revoltă? Al infernului șarpe; a fost el cel a căruinșelăciune 'Zvorâtă din pizmă și întoarcere de rău, minți Muma omenirii, în timp ce mândria-i îl izgoni din cer, cu toată oastea De Angeli rebeli, de-al căror ajutor, dorind În glorie fii peste-ai lui tovarăși, Credea că l-a ajuns pe Cel Înalt De se luptă, și cu vană țintă Împotriva tronului și monarhiei de zeu, Cercă profan război în cer, bătaie mândră, Cu deșartă luptă. El Puterea fără Capăt Îl azvârli în flăcări din spațiul de eter, Cu slută ruină și combustie, jos În pierzare fără fund, unde să vie În lanțuri fără leac și foc urgii, Cel ce-ndrăzni să cheme pe Dumnezeu la luptă.

11. ODĂ PE O URNĂ GRECEASCĂ de John Keats I Tu încă nerăvășită mireasă a liniștii, Tu copil-orfan al tăcerii și timpului încet, Istoric silvan, ce nu poți astfel spune Un basm înflorit mai dulce decât versu-mi: Ce legendă înfrunzită îți bântuie forma De deități ori mortali, ori asijderi, În Tempe ori vâlcelele Arcadiei? Ce om ori zeu aceștia? Ce fecioare potrivnice? Îndeletnicire nebună? Ce zbucium spre ieșire? Ce fluiere și tobe? Ce extaz sălbatic? II Melodiile auzite sunt dulci, dar cele neauzite Mai dulci; astfel, voi fluiere moi, cântați; Nu urechii fizice, ci, mai drag, Suflați la ale spiritului sonuri fără ton: Tineri frumoși, sub arbori, nu vă putetț părăsi Cântul, nici copacii pot fi goi; Iubit îndrazneț, în veci, în veci nu poți săruta, Dar câștigi lângă țintă - și nu jeli; Nu pieri, deși nu-ți ai fericirea, Pe veci tu vei iubi, și ea frumoasă! III Ah, fericite, fericite ramuri! ce nu-ți varsă Frunzele, nici caută primăverii rămas-bun; Și, fericit lăutar, neobosit, Mereu suflând cântece mereu noi; Iubire mai ferice! mai fericită, fericită iubire! Veșnic caldă și încă de-a fi drag', Veșnic gâfâind, și veșnic tânăr; Totul suflând pasiune umană de sus, Ce lasă o inimă prea-îndurerată și săturată, Fruntea arzândă, și o limbă arsă.

MIEZUL NOPȚII

Cine sunt acești venind la sacrificiu? La ce altar verde, o, preot de misterii, Duci tu acea vițea îngenunchind la ceruri, Și mătăsosul grumaz înflorit cu ghirlande? Ce orășel lângă râu ori mare, Ori munte-de- zid cu pașnica citadelă, Golit de-acest popor, pioasă dimineață? Și, orășel, străzi pentru veșnicie Vor fi tăcute; și nici un duh să spună De ce ești în deznadejde, nu se pot întoarce.

de Carlos Mastronardi, poet argentinian (1901-1976) Aștrii fac cercuri în jurul Domnului. Se răsfiră secolele; orice chietudine bătrână. Ieriul meu prins pe veci în ani în pacea mea singuratică mă înconjoară tăcerea lui. Este lumea uitată de ea însăși, noaptea ce-mi respinge pașii curtați de stele. Păsări tăcând trec căutănd spartul de zi, și sufletele mărșăluiesc suspinând licurici.

V O formă attică! Mândră ținută! cu prăsila De barbați de marmură și tocite fecioare, Cu ramuri de pădure și călcată iarbă; Tu, formă tacută, ne necăjesti de gândire Precum eternitatea: Rece Pastorală! Când bătrânețea va pustii acest neam, Tu vei rămâne, în mijlocul altor urgii Decât a noastră, un prieten al omului, tu care spui, "Frumusețea e adevăr, adevărul frumusețe,' - aceasta e tot Voi știți pe pământ, și tot ce-aveți nevoie.

[Traducere din spaniolă de Feliix Rian Constantinescu] PAȘII TATĂLUI MEU de Arnaldo Calveyra, poet argentinian, (1929-2015) După o sută de ani auzind pașii tatălui meu în această străduță de Paris.

12. Băiețașul găsit

(2001) [Traducere din spaniolă de Felix Rian Constantinescu]

de William Blake

TUMBERGIA Băiețașul pierdut în balta singuratică, Condus de lumină călătoare, Începu să plângă; dar Dumnezeu, veșnic aproape, Apăru ca taică-său, în alb.

de Silvina Ocampo, poetă argentiniană, (1903-1994) Acel ce nu cunoaște tumbergia în ianuarie nu va cunoaște cel mai deosebit arbore din lume. Florile sale ca și lumânările se deschid în orice punct răsfirate de crengi, fructul cenușiu razat înfrumusețează frunzișul. Floarea înmiresmează apa în care e scufundată când o așezăm într-un vas. E singura floare ce-și conservă parfumul multe zile cozile nu putrezesc chiar și de nu se schimbă apa

Își sărută copilul, &-l duse de mână, La mama îl aduse, Ce în albă suferință, prin singura vâlcea, Copilul plâns și-a găsit. [Traducere de Felix Rian Constantinescu] SIDE B DE ESPANOL I. 80

îl mântui din aurita za.

și poate fi băută cau un elixir. Înflorește pătimaș, apoi florile cad precum mănuși albe la prima împărtășanie.

Mai mult, ay!, ce alamă insidioasă-n muchii În cristale din mâna ei frumoasă sacrileg sânge divin bea:

[Traducere din spaniolă de Felix Rian Constantinescu] FAȚA TATĂLUI MEU

purpuriul puțin limpezește indianul fildeș; invidioase pe zăpadă, garoafele au scuturat Aurora în zadar.

de Basilio Uribe

[Traducere din spaniolă de Felix Rian Constantinescu]

Fața tatălui meu se luminează în mine încet în aniii maturității mele. E un gest, doar, un aer în punctul de a apărea ce apasă și se oprește pe marginea buzelor mele. Aici acum pleacă în reflexia strâmbă a sticlei metroului subteran împotriva tunelului. Cu fiecare zi e mai bătrân, ceva ce va veni, poate, uneori, la tatăl taților.

SFÂRȘIT BRAIN FLOWERS 2017 Felix Rian Constantinescu Motto „Pot să vă mai spun o istorie frumoasă? Cunosc un om nu¬mit Dapozzo. El este un evanghelist francez. Din lagărul de concentrare s-a întors cu un braţ complet zdrobit. El mi-a povestit o întîmplare pe care n-am uitat-o niciodată. El a spus: „în lagăr unde eram, m-a chemat intr-o zi la el co¬mandantul lagărului. Am fost dus într-o cameră în care era pusă masa, dar cu un singur tacîm. Apoi a intrat coman¬dantul. Mie mi-era o foame de lup. Comandantul s-a aşezat la masă şi a fost servit cu un ospăţ regesc. Un fel după altul. Iar eu trebuia să stau acolo şi să-1 privesc. El îşi lingea bu¬zele - iar eu muream de foame. Dar ce era mai rău încă nu venise. La sfîrşit i s-a adus cafeaua. Atunci a scos din ghean-tă un pacheţel pe care 1-a pus pe masă şi a spus: ,Priviţi acest pachet. Vi 1-a trimis soţia din Paris. E plin de prăji-turele!' Ştiam cît de puţin era de mîncare şi cit trebuia să fi economisit soţia mea ca să-mi facă aceste prăjiturele. Şi apoi comandantul s-a pus să le mănînce una cîte una. L-am ru¬gat ,Daţimi vă rog barem una, nu vreau s-o mănînc, ci s-o păstrez ca amintire de la soţia mea'. A mîncat-o zîmbind pe ultima0. Aceasta era o

(7 Decembrie 1959) [Traducere din spaniolă de Felix Rian Constantinescu] Basilio Uribe, poet argentinian, (1916-1997) II. DESPRE O DOAMNĂ CARE SCOȚÂNDU-ȘI UN INEL S-A ÎNȚEPAT CU UN AC de Luis de Góngora y Argote (1560-1627) Temnița sidefului era articulată de neclintirea mea un emul lucind un diamant, ingenios în aur și el întemnițat. Clori, atunci, că nici degetu-i premiat metalului așa prețios nu consimte, voioasă, într-o zi, și nerăbdătoare, 81

He must Write That in Him Truth must Abide;

clipă cînd exasperarea atinge punctul culminant şi se transformă în ură! Şi Dapozzo a continuat „în acea clipă am fost conştient ce înseamnă că ,dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre'. Am simţit dragoste pentru omul acesta. Mam gîndit: Bietul de tine! N-ai pe nimeni care să te iubească. Eşti înconjurat de ură! Ce bine e că sînt copilul lui Dumnezeu!" înţelegeţi: i-a fost milă de comandant şi nu sa mai simţit călcat pe nervi. Atunci omul a simţit asta, s-a ridicat de la masă, şi dus a fost! Dapozzo 1-a vizitat după război. Atunci omul a pălit: „Vreţi să vă răzbunaţi?!" „Da", a spus Dapozzo, „vreau să mă răzbun. Aş vrea sa beau o ceaşcă de cafea cu dvs. Iar în maşină am adus tortul. Şi acum să mîncăm şi să bem îm¬preună!" Zguduit, omul şi-a dat brusc seama că cineva care s-a su¬pus lui Isus Cristos nu se mai află sub stăpînirea urii, ci a -143fost eliberat de exasperare, pentru că dragostea lui Dumne¬zeu a fost turnată in inima lui.” - Isus destinul nostru, de Wilhelm Busch.

Mother said That He must Learn Otherwise in Hell He'll Burn; To write What And to learn Where Oh, the Time... Said the White Hare. YOU ON THE ROAD

And the Road is filled With Rocks And the Mocking-bird still Mocks; I on the Road Am too But have never had seen You.

A. THE CHILD SAID THAT

I ONE WAS LOST Felix Rian Constantinescu I one was Lost In Life Two Times I Need Wore A Knife

2016 Muzei Noastre...

Now they Say to me I'm Found More to You than god I'm Bound.

1. THE CHILD SAID THAT 2. & 13 AMERICAN POEMS

FAR YOU ARE THE CHILD SAID THAT Far you Are Far in the Night

The Child said that 82

I am Down My eyes Alight;

You are the Queen! A GIRL

But You Are Up in the Light And mine Eyes Dead in the Night.

There's a Girl Not far from Here On the Island Ellesmere

MOZART ABOUT BEETHOVEN

Her Eyes Stars Her Hair Gold Sea Sad A Nayad She should Be.

A Boy I Met Dark of Regret

PROPHECY TO THE BELOVED He hardly Eats He hardly Lives But Woe to me Music me Gives

You are Wise And I am Mad You are Beautiful I'm Sad

A GIRL IN LOVE

To you peoples Come to Bow In me the Centuries Grow

A Girl in Love She does Not Say About the Name She likes to Play

How could Be A World to See And Still be Just you and Me?

A Name or Number Stuck in Brain Forgotten Eyes She dost Refrain.

Not even If I run from You Then in Hell You'll meet me too.

A CHILDâ&#x20AC;&#x2122;S DISCOVERY

The Child discovered I am the King! Father my Knight Warman Viking

PEOPLE IN THE VILLAGE LAUGH

People in the Village Laugh Why a Rich girl dost He Love?

And Who am I said Mother's Spleen Oh, you Mama 83

Prairie It's his Fault they Say With Scorn What a Racket Day to morn'

Old man Joseph Carpenter Sophist

Even the River does Cry Only Summers Winter's nigh.

Here I Came The Child That's Lame

SPHYNX’S QUESTIONS Can you Give A Piece of Bread Can you Pray For my sad Head?

What means One And what does Two What colour has I Love You?

If You do This You will Grow This Is Why My Life is So.

What is Five What's One again? What is God And what is Man?

PATCHWORK

CHRISTMAS CAROL TO A REMBRANDT I will Enlighten And I Will Brighten

The Baby Sleeps To Himself Keeps

I will Dream And I will Seam.

And when He Wakes The Cradle Shakes

LUKA

And the Child Is God Almight

He’s just a Cat He's not a Bat

Mother Mary In Egypt

He was Alone 84

No Milk Or Bone

The Road of Poetry Is no use to mistak'ly Muse Of Immortality.

Now He's Asleep In Silence Deep

CATECHISM Music He Digs To Mommy Thinks.

A Man Forbids Himself Of Pleasure

DEFINITION Trying with Soul & Wit God Measure

Universe is But a Tree And all Stars Fiery Apples

Another lives Eternal Kiss To whom Belongs Life's Bliss?

You pick and Eat Eternity River of Grey & Dark Matters.

VIRTUE AND SIN THE WAIL OF POETRY My name Is Virtue Poor and Humble I live Past The Cemetery

Alas, Poetry is Song And Poets Birds Following the Seasons There is no Faith No Truth No Love Just libraries and Schisms Whoever the World Is Governed by The Rich Or Murderous Ageless Poets Give It Speech Making Rob, Murder Pious This is the Way For every World

My name is Sin Rich and Proud All Virtue I can Bury. TO THE STAR BORN OF THE STAR

Of Light 85

I chaunt The Light You haunt

Listen to Me Die

Innocent Star From Afar

I am the World Beautiful Face

What is Your Name What is To know

Only when I Cry. UGLY PEOPLE

Life is a Game Men Billions Show

I see them Swirming Like Bugs Eating Like Ants Everything Made of Rot And Excrement Sharks Idiotic Living For Today's Today Wondering Could this mess Be lifted To humanity?

Eternal Rivers You will See What is your Name Tell Me You are The Star Born From The Star Abraham Your Father Angel bright Mort'en Light

THE GUITARâ&#x20AC;&#x2122;S GAME

You Are The Star Of Evermore The Children Of Our Mother.

A Guitar Is A Guitar Whether Citizen Or Star

ESTELLA Teach to Sing Or She Teach You

Hear my Weep Beloved Pip

Just a Game 86

Of where are You Just a Game Of I am Far

In one Verse One Earthly Version of God Where Money Abode.

When You Play On Your Guitar

JESUS TO PETER Just a Game Of I am Here When the Musics No more Hear.

Let me Sing You Of my Love

THE GIRL WITH THE ABORTUS Do You Believe Me?

I Believe In Love She Cried And The Next Minute She Died

Let me Speak to You Of Truth

What's the Use of Love You Know If She makes Only Death Grow?

Do You Believe Me? Let me Show to You My Death

THE KILLED MAN

Do You Believe Me?

There was A Killed Man In New England Stars Ago

TO MY STONE

Named Mister Edgar Allan Poe

O Rock Thou Stone Or Bird I hear You In the Night Of walking Dead & Fright - Ago

Gave Birth To Universe And kept It 87

You came From River Afar And You My Stone = a Star.

And The Moon Walks by Alone.

RESPONSE TO PRIDE THE CAT ELECTED A TSAR You tell Me To be Proud I tell You That I'm Mad

You are Mice And I A Cat

A Difference To Be: Your Pride Is under Me.

That is All the World Precise

MIHAI EMINESCU AT BELLU CEMETERY We're All So And so You Are

The Poet Wrote His Epitaph

We'your Servants Blessed Tsar.

And The Centuries Riffraff

A YOUNG COUNTRY BOY

Childhood Songs Written in Marble

He's a Young Country Boy Grew up Without a Toy

Psalms Of Stephen Cain & Abel

Despised by Everyone Because he Works the Lan'

Logic Sentences In Stone

Despised by Any Girl The Boy w/ Soul A Pearl. 88

MUSIC HAS A WAY

Heaven Sings Above The Slum

Music has A Way Eternity To Weigh

Can't Tell Angel Can't Tell Maid.

Whenever Man @ Lose Music Must Accuse.

THE CARTOGRAPH AND KING ARVAD

-I inkt The World Out On a Leaf

MY LOVE WEPT

My Love Wept I can't Accept

Years by Ago With Old Mate Leif

All This Misery So please My Love

We Sailed To Another World

My Church & Treasury Let's Kiss The Rosary.

Got Verily To God's Household;

ALL ANGELS COME -And what You brought To me Old Mad?

All Angels Come To the Bum Strum

;Said foolishly Young King Arvad;

Such a Way Life Is Made

-What you Brought 89

To the Knight Of Knights

Of every Bird In Morning time Is Heard

When You Enterred This Rich Site?

At Night Starstorms rain And no One Hears their Pain.

-Just this Leaf O blessed King

DADDY WANTS TO BE ALONE

Daddy Wants To Be Alone

The Drift Of Leif The Viking

Everyday Tells To His Son

From It You My King Arvad

Mother Is Years Gone Dead

Learnest How To get To God.

Buried In a Tomb Of Lead.

EPIPHANY

When He Was Born Sky Was All Starn

COME ONE FRIEND

Come on Friend We'll Play A Game

Mom Gave A Kisst: Let's Call Him Christ.

You will Tell me What's My Name

STARSTORMS

The Cry & Song 90

And then We'll Go on The Game

To Amerigo

I will Tell You What's your Name

Lar of America Herald of Night

And when Our Name Will Know

All are In You The Big And Dead.

In the Cem'tery Will Bow.

To Work

The Broken Arm And Broken Brain

13 AMERICAN POEMS The American Raven

Joseph has No Hands Mary Blind.

The Raven Flies Sad Mother Dies

Alone in the Cemetery The Baby Cries White Raven Flies.

Alone with Jesus In the Cemetery

Ode to a Computer The Dead are Silent The Rain Speaks.

The Moon is in It The deserted Street

The Pogany Castle The Oak where We Meet The Heart and the Beat.

In Night 91

Castle is Wet In Night Sun is Set

Waiting Death

Dead Ghosts fly Dead Night cry.

Death is a Glimpse Of Light Excess I learnt the Truth I must Profess

To the Genius of America

Down in the Path There's Nothing True So me and Death Is Stamp and Glue.

I was Buried In a Garment of Stones And I Built A Cranium Armor

To the Werewolf From the Vampyre I write American Werewolf

I Walk inside the Worm I Live with Ignorance Down in the Grave Forever Alone.

London and Kerouac Wrote American morning.

Transylvanian Night Comes Night I fall Asleep Town is Foolish Moon is Deep

To Dollar

My Dream is A River And my Head A Stone.

You The Blood of United States of America

To My Mother

The Paper Of Confessions The Nuggets Of Liberty.

At Night At Day When Black Comes Gray

To Liza

To You I Pray With Death Alone To Me She Say Life is but None.

All the Factories Are One 92

Just a yellow brown toneless guitar That my parents bought me when they lived You cannot play anything on it Is like the dead soul of my Mother

All the Workers Are We. To the End

But soul nevertheless so I know That this loose strings guitar is a memory A moment in time worthy to be celebrated So I keep it nearest and sadden for her silence.

Love is the End Like Death

ON RELIGION X#

When Music Is Done Only Dark.

I am a worshipper of trees and ruins And walked the land forevermore Like Isak walking I have seen God and man The ignorant peasants talking and spading the earth

B. BEATFUL STONES I cannot work the earth like the hermit rodents So my love is born of Plato like the love of dor And everytime I go on the road in the field I hope to see myself but I never do my friend my tomb

Felix Rian Constantinescu 2016 Muzei Noastre...

Like it would be that my soul is just this land Is made of earth and could be cultivated Like the Getshemani the garden of treason And decided hopeless unresponded prayer.

Motto „Imagine all the things to cope I close my eyes that gives me hope It pures the silence” Stevie Nicks, Every Day

ODE TO A DNA # 1. THE LETTERS OF THE UNPERSON Two straws of hair growing around each other From eternity A black one and a white one like the Eskimo dogs You The DNA acid, unkind as the poison of the spider Bearing vases with Oxigen through the great halls of Valhalla

Felix Rian Constantinescu 2016 – A GUITAR #

And I am the soldier dead on the battlecamp somewhere You just come to the snow in which we all die and you are the Frost But more than that I put you under the microscope under the telescope under Gamma Rays I put you in the Shroud of Turin on the Tower of Eiffel But still could not see you hear you know you meet you Are you a god an unknown god where are your temples Where are your believers Since my birth I believed that love is prophecy So in the Name of God I the Truth Call you Love.

Whate'er mistake or pain ever be forgiven For your tender brain and soft seed of your spirit You give the old school worth and no one Not even the old Schoolmaster is worthier than you. MELANCHOLY AND BLUES # If we grasped the color of the night What it would be not black nor blue The indigo of prostitution streets And the dazzling city lights of metropolii But night has no color just the tempting dark Inciting to sin and the new vices and ruin You can see it in the eyes of the packs of teens Discovering the world and soul damnation

TO A MICROSCOPE +# Teller of diamonds and of infinite grace Green microscope made by the singing dwarfs With stones of glass locked in your steel body A mechanism of truth and measured reason

So my solace and redeemer is Melancholy The Blue Angel teaching me of Time And men who live to be -- like the mosquitoes And love in sorrow just to die of love.

In your three eyes I look for deeper truth And wonder at your discovering design The eye of eye of eye until the hidden You who transform every corpse in stars

Selbstmörderpavillon (#) Empty halls in december Only the poor or desperate are here Outside the walls carved with names and years Liza 1960, Theodore 1957 Only the cleaning lady comes and cleans And the tired doctor drinks coffee with the nurses A sense of impermanence like anyone is cured Or dead And no one is locked up It's a wonder if Moș Crăciun will come at least to The women and girls

I wonder if you had the power to put me under What would you see with your eyes of stone Am I a star nothing less or man As every man before me going to the dead? THE LAD # You I sing youthful lad of the schools With eyes bright and a heart of blood Discovering the world of tricks and wonders Making one of know and play and love 94

At least the priest would come and pray in the dining room Would be cool Cluj gets chilly And there's nobody out-there So a priest or a mythical figure could stand to excuse the absence of God.

THE EMPTY TRAIN # The train rides empty on the side of the river Inhabited only by a few commuters and robbers After crossing the steel bridge it sings like a whale Draging itself on the ground like an electric snake

Working # We could build a monument a colossus a family Make our apprenticeships learn the masonry and geometry We would buy land and rise huge walls on them We would buy the bricks from the poor people And pay huge wages to the skilled masons We would put it plainly in the papers that we erect a wall More than an arch of triomph or a old tower buried in rust Our children would go at night with their cars and scribble Profanities about our beliefs the very core of our ideals Of modern purity - We would divide the ovo of the world In two the left side or the right side or the right side and the left And in the night we will be unseen at watch as the calm tigers We would protect our ideal - if only we would start today working.

Up the hill is the old dungeon destroyed by the peasants And the forest of oak and bullfrogs and blueberries People die of sickenesses in the huts near the villas And the community events are football and drinking The railway-station is blocked with rust brown commodies And the train is now a memory of the other life lived right here Like the memories of an embrion heartbeating inside the woman The train is no longer part of the village has its own way alone Another life the good one though we not know not even now What was so particularily good about it maybe the stolen beer The stolen meat and the kindness of the train official letting you go Inside only a game of cards is played and a woman reads the Time

GIRL IN NATURE +# The girl wait sun depart from her soul The earth is raped and robbed far away She is alone like the lake alone water Moon A cosmos and time are before her her life

The card-players are the workers, the last workers - working But they still have time to laugh eat pig-lard and muse at the Colored drawings of the cards with servants, knights, women, And Kings and the woman is just a woman going to her cousin.

The unknown of her life her nameless love The orchard is neutral with no fruits or flowers Mother awaits her dead in the cemetery And the sun is now away and she rises up. 95

SIGH IN A CEMETERY (#)

Or when - lets live the moment - and Die and let die - so to the west my sad Traveler - and leave behind the tomb Of your Mother and your Father's vine And go where none can find you please But pray for what you leave behind.

Abandonment to the genii as to lovers A life in self-denial abort in tunes The sense of losing once again the life And tiredsome walk to the ruins and spirits

REFLECTION ON A YOUTH WALL (#) There is none there no man nor demon Just stars unborn prisoners in frescoes And the beds of the dead in anonymous grin & poetry with tender lips and eyes too old.

There is something in youth - the ignorance of evil The few seconds when you have all your life Right there unlived before you - and you hope - in Nothing In your own smile reflected on a thousand screens

TO A GAY FRIEND (#) Sweet friend of youth I remember you And your dear friendship me you bore Now we are grown no more stagg deer Al'most no more glee in our hearts of minds

Yes there is something in the youth years The age of not knowing anything and Innocence And may be that Time is but a Lie to Tell That Soul Changes Heart and there is no Hope.

Then all our life was pain and sufferring Ununderstood and all the much desired A puzzle of the hearts in brain's cold toy And now we're dead forgotten in the world

The Hitchhiker & the Road (#)

If there's a meaning in man's wretched life Then we should know for none had been More inquisitive then in all life's ornaments But life has no purpose and so not we â&#x20AC;&#x201C;

The trees sleep in permafrost Winter has come like december fish The street new every house newly painted Stars do not exist nor people Just cars soul-less mechanisms watches And the Hitchhiker a worm in the Road The day is cold like a bottle of wine And just the cars pass-by automatic In the robot city robot cars robot hitchhiker.

So die my friend and to God go as you please You were not born of your will nor of mine And me aswell and when you will arrive to the Banker of secrets - what will you say - loved me?

Humbleness (#)

TO AN EMIGRANT (#)

All life I longed for lamb's timidity Hard thing to get since I have claws And all this cat teeth and a hunger For meat. I am not a lamb nor can be But what I am what beast or deity That I inspire world all this catharsis

You want to leave the revolute world Go in another and I won't implore you You have your little suitcase and your Money - and a fresh will to start anew Like the wine - let's not think what 96

What beauty is in me and what squalor Beyond t/ humble - angel-like & demon?

Man is a hurt robot made of sand and death W/ no power over himself or man A rotten puppet marching to the Ocean Of Mind and Introspection - knowing Hope lies in hoplesness & everyday rejection The mind of man broken in thought and image Inside mankind arising like the tears of termites.

WHEN DEATH VISITS (#) Death the Almighty King knocks and enters He is well dressed and polite and asks for hearts Your wait is finished lastly and you are anxious For the journey - He woos you and wants you

TITANIC ASYLUM (#) The halls are damp with moss and unteared tears And old and mad infants and fighting rodents The woman with no leg the Child with no Mother The crematorium breathes bodies to heaven Over the village - peasants walk blind and eager for Night - by the morgue a big dog sits hungry for life.

In his bed - will you go? - to the New World To the lilies and butterflies - hungry for you Will you give him your lips and heart to eat Will you regret when you will be dead & away ? Death comes like a pretender - not to be refused Dressd in his suit and dead eyes and the black limo And all the regret of the world and home's farewell Death visits and you not know if you are asked by

MAN OF STUDY (#) Books - prints - old writings of the wise Ancient experiences that shaped the world So reach out and touch God and write Find the hidden meaning of the cosmos

Doctor Mengele or Virgin Mary - and you go crying Like the bride - O Death your Love is everlasting Like the love of a Sequoia or the sleep in snow & you offer precious rubies and emeralds to t/ Earth.

And go to the dead wiser and let them know This is what you want so waste no time Go into your cell rewrite the universe And drop a dime f/ the ones you leave in Hell.

TO ANGER (#)

PROCLAMATION (#)

I've watched the old gray masters who tamed anger Love of God lead them to perfection I do now know I know'n my head's computer That use brings the calamity of feeling

I believe in traveling - from Hell To Paradise - to walk like the Pilgrims To Jerusalem - to wander like the sick Knight - I believe in traveling and Love

I believe that man should walk far and Broad - to linger at the Causeways alone Or in love - to look in the Lake and Sky To die on the Road - and not be Forgiven.

On young poet Hai Zi's death.

Death must be a metaphor A bag a Bible a book of stories A Romantic novel and the Kon-Tiki Raft.

TO GOD. A COMPLEX RESOLVED (#) Come with us to the great Waltz The blue Music of the Moon and Stars Come & stay with us & Prey on our Souls You are the Saviour & the Tormentor; The Saviour again - Tormentor of our unseen Souls - Left Alone in the absence of You And your Dreams - betrayers and betrayed; You are the God we wish Not kill anymore.

Dead - chopped-off by the Procust Train - The butchered brain of China And something that evades. MOON THINKING (#)

THE INSENSIBLE POET (#)

In the Night - I am not alone Although I do not know the modus I am with Someone - with the god of Night Looking at me with his empty eyes

Inside the oceanic shell of his bones awaits For revelation of the words and poetic pleasure Lives for posterity and eternity alone Silenced by the roses of his dreams

Inside books people wonder if not Live - inside books - I live: Inside the Night as we all - I walk On Clouds and Wait the time to Fall.

Sees not the meaning of the world And writes unceasingly like the apostles There is no pain in him or in creation And blue is just another twilight word.

IN THE MIND OF GOD (#)

TO LOVE GENIUS (#)

The Star moves in the Mind of God Relentless & frozen lost in Logic & equations. Just a brain of Meat and Soul - - Heart

I deplore you Genius of the World Sad atavism of the Lost Garden What's in your Heart I do not Know One two five six or Pardon

In the Morning the Errand to the Market And the few Money in the Sock Childhood and Angels and old Age And the Angelus chant.

You - tired Engine of the Spirit Always killed by the Simpleton & Weak Love Genius are why Arts exist You only my Loneliness comes Seek.

TO A WHITE POET (#)

TO A SYMBOLIC EXIT (#)

Discovery of Man and of the World Friends are few they saw - 4 or 5 at best 98

But isn't Intoxicating this Orgasm? - Always with the right People

perpetual There's a complementarism in our friendship I eat all my cabbage with meat and think You work & as my Mom wish help I can work & you can learn.

Never a Bum or a Hobo a Negro a Homeless A Loser - Friendship enwings us to the Peak - Like Vultures and prototype Zeppelines The last Illusion of our Times.

A CHRISTMAS TREE IN CHINA + (#)

R. S. THOMAS (#)

In China There is a big tree An evergreen The tree walks

We look a/ life's Wound Prophetic As to a Libellula quadrimaculata Or R. S. Thomas alone in a Book Or City – with living Uncertain

What is wrong with you Tree? Say the mountains of ice But the Christmas tree waits Xmas.

Eyes - What's more to Get? What's more to Live for? - Except Those Cat eyes & the Nothingness o/ Alone Unselfunderstood Spirit.

WORDS FROM T/ GIRL (#)

TO A GIRL (#)

I love you tells you the unconscious girl Walks w/ you on t/ paths & asian bridges Inside brain – the darkness of darkness Like the interior of bee-hives or tombs

The brain was dead Reversed polaris of anima And heart was perculating As an electric water-pump

You - light – burn for the machine or life You god of t/ patron truths of heaven & hell The one t/ never die or lie – sacred oblivion Burn your secrets in t/ abbey of 86 bn cells.

The disarticulate movements The silence of the street And the cry Lord Jesus mercy me.

AT THE PSYCHOLOGIST + (#)

COMPLEMENTARISM (#)

The telephone is useless - uniting Two dead planets – Moon and human Dreams -- nobody existing -- the reality Of the era – and no one deserving to be

.To China

I am just a cheese doughnot But something makes me special Don't know what - I'm a lamb grower Maybe your radiosongs

The library too – a treasure of corpses O – man – o – woman – what is in Thee? – in me – my embraced trees of rot and Soul – Half heartbeat and half sacred... 99

Cemetery of books dead in my broken eyes River without spring – please – the origin Of logic – be gentle with these Children Failing w/ centuries f/ homework or Death.

YELIZAVETA YEVGENYEVNA. A CAROL + (#) Beautiful - a bit manly - with a decided spirit Probably a painter or a pianist with cinema Lips and big dark Child eyes - sits like a poet A poet maybe - t/ love of A. I. Solzhenitsyn?

Recollecting Sylvia Plath (#) The pause on the road blank and Alone - the moment when one isolates And thinks the modern thoughts and Puts them in practice - this is t/ worst

Could be - who knows now? - they are all dead In the dark book of their life - and her smile & Look on British paper - who are you Yelizaveta Yevgenyevna: a lover?: a victim in love exile?

Failure success sex/ love suicide - all Leading to theology and waste When - a Dog howls in Agora - will The mad twentieth century end?

I look at you now on the holy day and think I prefer to think that you did not waste your Life & feelings – that you loved – Solzhenitsyn Stalin: whoever – a dog – b/ n/ sit Saturn sad.

LAKE DISTRICT + (#) A destination - like the Westminster Abbey A place to rest on the excuse on good books With all the lakes and angelic soft stones With Wordsworth & Coleridge in t/ West Wind

TO AN OLD PHOTOGRAPH + (#) A mannequin - not of t/ surface b/ of t/ soul Of surface too - delicate and high-time A woman - from day H - infernal little girl Witch with a tuned soul – unloved

the undying instinct - of life unvanquished or losing the decision to live at any cost - to live adamant like the hermits and rodents & a/ night to enter back in t/ crematorium.

An old woman walking alone on the road Childless or barren or bereft - crazy With words and silences & dead friends A portrait of youth and pleasure years.

Mother. A Lullaby (#) Mother is a Romantic word Carved under a fortress Or in solidified eternal salt & dead Mother stainless;

PSYCHOPATHS (#)

The common sadbrain rot - like In bark of trees & t/ fish heads Ext. life and own existence seen On the blackscreen of the need

Where a/ you? asks t/ orphan None reply except t/ stone of tears My postwar Mommy - did galaxies Took form? - One? Cosmos?

100

To kill - to kill - just to kill randomly Without explication - just to provoke Undesired death - despondents left Alive - A Godplay - mad luciferic I's.

The art of article - and word lapidarium Pictures of great men & courageous w/n Prodigal Childs and Novgorodian icons Life lived in the writing cell - @ t/ notebook T/ ones - sacrificing t/selves 4 t/ poor.

EMILY'S GAY CHILD (#)

GROUP BEHAVIOR (#) A gay man - n/ wishing to be thus Just existing - like the water pot Like Perpetua & - mauve Saturn A martyr? - Of what? - who can Agree/ - George Michael - greek The preacher singer & bluesman An adored excluded - the year of Youth & abuse - hm/btf Jesus

The church - the school - the army - social Truths – the horas - pass-by gms: success & Torture - & all the laughs of t/ cool people - meaningful occupations - hobbies – science The paria condition of the solitary – kids – never Remain in books & dreams – alone unperson Beauty - Moses rule in reverse everywhere & Beat hearts praying f/ ending – Death Redentor.

Mother sick with self-torture - lone Endures - permanent sense of loss And religion - unsatisfied omens Gossiping friends & severe society Mistaken dreams - She doesn't Live - _Her_ Child is a homosexual Why? - She blames the abortion And lives for nothing - hurt pride.

SONY + (#)

SOUL. A STREAM (#) Tape Walkman – innerworld & autism – C 15/97 Cliff Burton Bach Duke Ellington & Louis Armstrong & Solitude & Ich ◌ dich – said to the wall – Sony Angst Dire

Stream of soul - men and women Girls and boys - unconscious Proteus Spirits' communion from one to another Through time - life breathing by posterity

Straits thrash rap guitars Angst P/Floyd Swing pop flower-power San Francisco '80s T/ J.H. Experience concertos Teofil Phoenix & Pittiș – double-bass & kigo.

The unseen spending the _being_ - every Man an eye - a space built with art/ When life will not be - will be An a x i o m a - doubted and cornellian.

HEAD MUSIC (#)

ENLIGHTENMENT (#)

Meditations - bypass - piano Electric - sadness of the lobes - head Music overdose - music, just music Instead of everything: orgasm or play

Satanic brain - reproved to the core Light burning itself in t/ carved pumpkin Books - not books - handmade dictionaries 101

Memories forgotten downtown - key change And the silence - like a cell - monastery or Prison - love after love like Cluny Stone - meaningless life - & redemption.

THE BAD PARENT + (#) Looks down the road - kept Alone thinking of the dead & Broken - self-accusations - regrets Like egrets falling upon him in

A LIFELONG QUARELL (#)

One frozen kiss - the embrace of His young years - he _was_ young When e/thing was possible & at hand - waits death coming w/ t/ groceries.

Angry words and beats - self-destruction Everyday loss - a furious God – 1 more family Hidden to wall of meek howls and silence Furious-youth Father & Punk Child – echec

Epitaph (#) Dead Mother - eloped relatives - bitter - a Name with no future - the despise/rejection Of Xtians and stable spirits of society – art battle & anarchy - & no answers but WWII.

A Child's friend - actor and teacher Of enlightened years - of worlds and Meanings - a dead brain - dead serious - dead man - no - a suicided urchin

ANSWERING THE PHONE (#) Walking from one indigo blackboard To another - like Peter Pan running From death to never - a madman Puck on anything killing my C/hood.

Wait: if you would answer now I'd Say that there are many people Around - workers poets business -women - and they all deserve a Destiny you'd probably say they Do not quest it - and there is a Lack of logic in our love, I would Think; you do not answer, I n/call.

A blackbird beak (#) În the Prunus armeniaca the blackbird black With intimations - with her red painted beak - looks at me friendly - She knows - I am a Blackbird aswell - a poet of villages and time

ON SEEING A COUNTRYSKYLARK + (#) for Eliza

Blackbirds show only in early winter like The circus - giving to Children glee & The Mothers sand - but they do not Sing - only look for crumbs & fellowship w/ Cats.

She speaks - about beautiful moods Alone in the pulpit - preaching the Unseen - atheist religion of smile & silence - She is beautiful – not

2. BEATFUL STONES Like the wind or a morn of May Melodic lips - true - and everything Contained in sound not letter - She Sings - a skylark - finds my soul.

The beauty & the dead (#)

102

She loves him - a dead boy - sweet Once - a puppet/Joe Doe somewhere - anonymous friendless - pastless - lifeless - corpus - a shell of 1 time

We come in sleep to the Beautiful gates - warriors In dream - and someone Speaks in our burning brain

meaning and thought - but can he still _love her_ - gossip the old church ladies And the young Mothers - and mean city - a Mystery - a secret of the depths - dead.

A demon maybe or an angel We do not know life's Answers - and on Christmas Night - miss someone alone.

The Outsider + (#)

Asperger dogmas + (#)

Lives outside the poor village Far from the wet cemetery and The old and new house church He is alone there - only with a black

World is stupid. 6 is evil. Brain is blind. Love is fake. Death is now.

Cat and mad Daughter - a Maria Bolkonskaia - true - not dismissing God - he is a God - an old migrated Shaman & Judge of G-d & good Is

God is me. Satan is I. World is I. Man is bestia. Jesus is lamb.

The peasants revere the man and /mock Him - exclusion - like of a Master Of painting or sorcery - he mutters Unfaith - and nobody visits t/ table.

The singer + (#)

Love is a British Movie + (#)

Alone at the microphone - long dress Dancing and praying in the sphere Auditorium - with the friendly bass-player And keyboards girl - and four thousand

Love is a British movie Life a French one Coproductions useless Movies about language

Hearts - she sings about things felt And the magic world - a place to be A place to dissappear in happiness or Not/ness - t/ Bermuda of love & now.

And one kiss under sky In tweed and requiteness Natural born gentleman Natural born Lady.

Roads (#) I always think of concepts & roads Which is strange today I never Travel - remember long travels In the night to Blakmen monastery

Tear (#)

103

Or the hurried pace at the crossroad Where demons wait & easy-picking Pebbles in the road like the mindless Birds - forgotting t/ reason of walk.

He being a man - tired And crying and preaching about going To the bathroom -- Apollo _was_ a god. The Rat (#)

Unkindness + (#)

Runs in the shop squeaking Afraid - I could squash it Black and funny - useless Without meaning - or friends

Hitler was very bad - very _Unkind_ - the way of refusing Love or business - Hitler Is the demon of we all â&#x20AC;&#x201C;

Here - hiding from the neighbor's Little tiger - a rat - arrived From the damp ploughed field - I close the door - & walk away.

And so - reasonless - we plan Holocausts in our steerless lives We burn ourselves or others At the stake - Joan, Anna, Ana

Complexity (#)

We _are_ unkind - every king can Say - so there is no use pretending There is no final solution to soulgeld But accepted tears and endurance.

Some are just beautiful - others Write well - or dance divine Make the best mouse-traps - others cry and preach and do

The madness of witchcraft. An allegory + (#)

Comedy - man comes in various Shapes and sizes - in w/man sts In tragedy/drama or smiling girls Sentimental for the romantic boys.

Leaves of bookplants - researched by the Disturbed - for life or death - sole salvation Biochemical miracles and social respect A family line of mental illnesses and

Three musicians (+) (#)

Glory - in crime or pure moments In religion or war - the lifeless brain Rule of the neverkissed - except one Time - the psychopath heroes - & poetry.

Three musicians - playing the harp Some oriental far-eastern never heard Instruments - Buddhist and Ancient One is the star of the group - other

The Painting (#)

The apprentice - between them is the Spirit - the spirit of Tokyo - an older Lady - Japanese - who's grain of being Cries cosmic - I want to live - leave me

Jesus replaced Apollo - can be seen in heads The idol of lightgiving - Jesus A solar figure - sun's Replacement - bigger than the sun

Alone - sounds from the heart and logic Born in the War - like the morning-sun

Funny though - if one thinks 104

You can see me - but you cannot touch Me - I have no logical truth to give. - and demons wait - but more Than that - a hermitage - a place To find your mind - when You lose it - far in the world.

Leaving home (#) I put Johnny B. Goode in the Mp3/player tk w/m Poesii Maiorescu And my medication and walk out The door of miracle - to poetry

Melancholy. A dor (#) National virtue - self-deprivations superlove Feeling storms - unrequitted tears - brain pain - silence together - and alone - lost in books And collected memories - ancestors friends

Ready - a bit feeble but good And just walk somewheres - like Huck Finn Davy Oliver Matia Romain Kalbris Linda Maria Baros writing. The white dress + (#)

With spiders and volves - the taming of the Aspid in the communion glass - sadness & Virtue - a life lived with brief embrace and Replay - girls with rocky eyes & lovemyths.

Every girl's dream - a pure Glowing on her vowed body Baptized w/ God & offspring Seamed in times of loneliness

Prayer (#)

In secret - like guilty masturbation - she wants t/ dress - she _needs_ It - ant the stone church - and walk o/t/ aisle - alight and white - Virgin.

After a long day of poetry in t/ amfora Of heavy head pottery nothing remains But prayer a gesture aword like a Piece of cloth in the swollen mouth

The house at the crossroad (#)

Choking it time of beautiful words Has gone/come and in the rough Nerves the wait like in an official Room or a mental institution crowded & alone.

Always the same - in light or Dark - full of books and Silence - the cry of dead Mother and the mourning

Madonna + (#)

Of the other - the house Of the crossroads is barren And the road to the castle Blocked with a Communist

Mother of God and trouble - 17 Sits enthroned in the television Sorceress & adolescent - lover Young - the deer of the cosmos

Fence - generations of builders And died - Child getting old Walking to the big cemetery - one day - here spirits visit

Born for birth and love - woman Adored by human history - antichrist 105

& teacher - bowed down in earth Nameless & abandoned - Mother.

To a Christmas Death. Homiletics (#)

Social barriers + (#)

Singer - young man - one hears people Die - but never _sees_ it - never grasps A concept death is not - and yes - you Were gone with the Christmas carols

Love obstructed by wealth - family Aborted by racisms & epithets - what Will she do when Daddy returns From prison - who marries the sick

Who entered for you - Marley? - Jesus? Answers are there but unspokable In death on Christmas there is a light Like the wise sadness of Child forever.

Girl - the God of the gay and insane Law and piety - enciclica of fraternity - stalker boy - bad girl - the no goods T/ multitudes - friendless kids on welfare.

Alzheimer (#)

The psychopath + (#)

I wonder on the meaning of diseases Alzheimer for instance - what Does it mean - what is life trying To say - to teach the old and man

Redemption in a Girl - pedophilia Demon - murder rape suicide A prince's madness - and all The vices and gods - the Parcae

To forget-the past? - grudges - instincts On top - what is to forget and why Is needed - the Holocaust - and what About the millions of years and slaves?

Drunk at the Infant's head - a killer In every war in Europe - a shouter Twister - snake - a deadman - devil A Child - alone too much happy/sad.

Or is it a signal - to remember? - to try The Mothers - the dead - the lovers Or Saints - sorrow and sin - just to Remember - like the Mississippi time.

Seeds of grass. A prophecy (#) Fantasies (#) In the night of George Michael's exit Visions - memories and fantasms - recicling & feeling lost - pleasure – images – a try for Beauty - negation of loneliness - Joy of Life And oh - brokeness mended - for now

I dreamt a dream coming to me Timely - I was sucking me again Wasn't very nice though - and There were seeds of grass in

If we are still human and sin is not here Faith hope love written by the prophet And our life - to love a person - to love Just to love - in sin and secrets – broken.

My dreamely uncircumcision - I Was taking them out w/ my tongue Revelations come and go - but This brainia strange and moving.

Oil filter 106

(#)

Conception - defeated warriors of d'Arc exiled In all the Orbus - the old Polignacs Romantic

I found it on the side of the road While coming home on foot and I took it as a knick-knack - metal Instead of porcelain - in the window Black dirty filled with grinded pebbles Filled with olive salt - A symbol of the Industrial man - to me - the walker T/ bum - t/ primitive - t/ biblical Child.

Birds of centuries - with the mind & superlogic Brain inscribed in castle towers - in the faith Of France - artists of war and grammar losers French origins - undying - braindead & heartful.

The rape (#)

Me and the Witches (#)

End of highschool. I accompanied a girl To colleges - to see the student market A dear one - a dear one - and there I Took the drinks -vodka - and I made my

Every now and again witches spell me Defiant and lost - wishing me bad luck And omens - I try to resist the charm But the witches enthrall me -

Move - I kissed her holding her - and And what I did - one of my sexual assaults Was a psyche rape to Her - now: friendless I don't ask f/giveness some don't - just cry.

If only I could ever let them go - banish Them - kill them dead in my heart and World - the witches are rulers of dark - from which I unwilingly come.

The Poster. Portrait of an Artist (#)

I want to get married (#)

Sits in his room barefoot w/ the lamp And personal computer - looks a/ t/ Keyboards with hallowness - with Regret - he will never make them

I want to get married - with a Girl - the one that I love - shall I wait her? - stay pure and Simple - can this be? - tell me

Sing - he just copy/pastes videos And meaningful scenes and universal Art - he is an artist of posting - and He knows it - like Beethoven/Nightingale.

Sincere - honest - can you? Are you pure - is your religion True - is love to be? - is love A truth? - I want to marry.

French origins (#)

Dopamin (#)

Noble - from the Medieval Loire of fortressess And visions - a world devoted to the Immaculate

Broken circuits - the music of the eyes When it gets cloudy you have true Take your raincoat - if you have One - or stay home - but upside 107

By interested parties Sun is invincible - brain transmuted in Tears - why people drink and dance and Love - the mad Earth and the lost Years - everybody's having fun just me.

So legs would grow tender and Graceful - the beauty boygirl & by mad incessant prayer of Orphan Mother.

The poet. On Susan (#)

The Scorched Tree (#)

Brain is a shell - empty or Pregnant - what creature is he - the Poet - beyond its sex - a hegelian Concept - pure as a bird

Stands in the fenced field - a big Nut-tree - no priestess comes to Pray and sing the hymns of love And nature - dead - dark - and

In space - in his hour - and then The light closes - and the raft Is Dark - a humpback in the Ocean - prophet prayed and preyed.

Meaningless - alone - untrue Nobody will base a world Religion on it - he is ignored As nobody can pick and eat.

The Demagogue (#)

Walk with van God (#)

Elections passed - red - propaganda resurected Is he bought? - college teacher - a man of the 80s Easy money - speaks at the radio again with wife After Christmas - t/ unemployed of Italy & t/ wall

The day is cold - seems an Arctic summer Sun everlasting dead in the sky - on the Tractor roads I carry the Letters I - and Thought that machine - stone - angel Nevertheless - but dead van Gogh was None - I look at the book unread - and Believe - in man and letters - I walk With van God again and ask for reasons.

Of Mexico - the sinistre face of democracy and The poor life - and I think - another one goes back Like t/ zombies of our past - t/ eightiers are purple And now they are ready for their own Revolution.

Masturbation (#) God in solitude - the woman god - beyond Recollection - life of defeats - beauty She Sings - chirrups - an enemy - think But what an angelic one - coming for truth

The Feminine Man (#)

In the evening - the soul who plays and Sings - obsessed with you - until death And true is in heaven there is no place For secrets or relief & angels love not.

The feminine man is made - not Born - prayed not bore - He is Made by disjointing in the cradle 108

(#) Meaning. A Love’s Shyzofrenia (#)

This field is a place for potatoes & sheep Shepherds come – with rams and dogs And build round stone fires – like ancient Priests – the earth black and gold

After genesis - intimate silence - Girl broken World becoming science-fiction - hermit 'S sad friend despaired - deserving to be Will give her her body as a beautiful crutch

In solitude I love the field – like Isak The space of a new world today – Electric thought – But the sheep are the Same and the spring remaings of fires.

Would let herself crucified for the Saint But oh She just have to sing in the broken Monastery and be - be - Pu Yi's second Best - somewhere in t/ Greenwhich Moon.

The Bum (#)

A Schyzophrenia (#)

Just a drunk – living alone With twin brother – sleeps In a cold room and drinks Toward death – no food

Ideal life & self justifications - a dementia Of will - pain contemplation - and true Holy Rosary - every woman Mary - maybe A buglike brain larger than man & t/ dopamin

No friends really – just a Drop and a cigarette And memories of playing Guitar at Gatherings

Shots - is he a monster or Age's wo/man Would never know - just walks the road A century after another - a measure & a lie No/y helps a schyzophrenic - t/ is t/ reason why.

Just a bum to the world Ill sick and careless Just a sullen orphan Dying – & not a bum. Mangods (#)

Poetry & Love (#)

The right to step on – the Logic behind it – the old Potter – The rabbit – the Casual friendship of

I have read a haiku about Love And thought Man changes Nature - with Love - not Man But the Poet if Poet is All

The mangods laughing Against life – antichrism Torture room of the head & night again in the sea.

We are - and what true God Can be - tears bring wisdom That is a verse of God & Love is Pain not Pleasure.

Pleasure (#)

The Flock 109

And communion wine - the true holy Ghost of yesterday -- telling us all About the bad place and the secret Of it -t/ bad place of love-(saved?).

Man a psychiatric robot moved by pleasure The thought giving dopamins – the blessing And the curse – pleasure of existence – of Just be – this is the key of life and man

The Phoenix (#)

Takes pleasure in everything even in men Grief – Nothing brings him down or breaks His heart – in orgasm and proteins – he’s God – & he deserves to be – & sick uncool.

A fire in the night - far With the fields - shepherds Sit around the phoenix - n/y

The Confession (#) Awake - blue star melting In the night - the sorrow Or the Graal - burning and Cry for her love - t/ shepherd.

Humble knees - a fugue of sins In the years of the Church - to speak Up - opening of the little book and pray I did and I dreamed and I thought

Sacrifice. To my Lover (#) The heartful sinner - will he go to God Or never like the Ancient peoples? Please - Jesus - give f/giveness - will Sin more? - or not - like t/ sinful woman?

Don't you want to be a Grandmother In the ruin house of your dead Mother When you will be old and archetype To count the years & stars lit in dusk

The Comedian (#) To devote your life to English poetry And at death be buried in this palace By kinky priests holy or homosexuals & the Queen /7 her seamstress sitcry.

Up before the crowds - speaks Contemporary words - he is alone There - in his life and wisdom Walks the alley to the fridge

Crystal Man (#) And thinks existence - he is a Priest - psychanalyzing the world They all laugh and build up Religion here & t/ comedian goes.

The rotten apple near the lit lamp He sits at the computer not knowing To say Aye! - books are closed Long ago - with only mind trampled

George Michael at Westminster Abbey (#) By thoughts - the world an eye Universe an I - God an Ay! & he a crystal man - if man could He be - death impossible - life.

Preys there - cries in t/ rembrandtian Dark - altar boys hear his nightcry The new spirit of the Abbey - another Dead in the African stained-glass

The Naked Woman 110

(#) But what big She is Like a Venus of Willendorf Is She sick does She have Elefantiasis or is She pregnant?

She sits naked in the cold of the camera She wants to be loved - feels unwhole Needs a Friend quest for in all the world - her porcelain skin makes her special -

3. WORDS OF THE NIGHTINGALE (14 AMERICAN POEMS)

- but only in these true moments - she is The naked woman - longing after the Rain and sky - beautiful Because contrary to God - she loves.

The American Raven The Happy Child (#)

The Raven Flies Sad Mother Dies

His name is Happy - given by the kings And he is - he does not remember himself The pain of his birth and white conception No angel or demon can equal him -

The Baby Cries White Raven Flies.

A boy or girl? nobody knows and love Love is not pure enough for this Child He is the Happy Child - trapped / forever In the ivory palace of his marble brain.

Ode to a Computer The Moon is in It The deserted Street

The Nightingale (#)

The Oak where We Meet The Heart and the Beat.

You hold me in your palms little bird And your eyes sing to me you say - you Are my Nightingale my little lovely wing I am just souldark and afraid - I am

To Amerigo Your Nightingale - Priestess of t/ Temples I wait in dark for the Moon - she has Your face - night is an eye and you are The night - not love song just cry.

Lar of America Herald of Night

Blue Glass Icon (#)

All are In You The Big And Dead.

Blue Mary singing in the temple The old men pious and rebelde Look at Joseph he is gay And every Jew eats 111

And I Built A Cranium Armor

To Work

I Walk inside the Worm I Live with Ignorance Down in the Grave Forever Alone.

The Broken Arm And Broken Brain

Transylvanian Night Joseph has No Hands Mary Blind.

Comes Night I fall Asleep Town is Foolish Moon is Deep

Alone in the Cemetery My Dream is A River And my Head A Stone.

Alone with Jesus In the Cemetery

To My Mother The Dead are Silent The Rain Speaks.

At Night At Day When Black Comes Gray

The Pogany Castle To You I Pray With Death Alone To Me She Say Life is but None.

In Night Castle is Wet In Night Sun is Set

Waiting Death

Dead Ghosts fly Dead Night cry.

Death is a Glimpse Of Light Excess I learnt the Truth I must Profess

To the Genius of America

Down in the Path There's Nothing True So me and Death Is Stamp and Glue.

I was Buried In a Garment of Stones 112

To the Werewolf When Music Is Done Only Dark.

From the Vampyre I write American Werewolf

CONTENTS London and Kerouac Wrote American morning.

1. The Letters of the Unperson 2. Beatful Stones 3. Words of the Nightingale (14 American Poems)

To Dollar

C. XTIAN POEMS Felix Rian Constantinescu 2017

You The Blood of United States of America

â&#x20AC;&#x17E;cante' waste' hoksila ake istimba, hanhepi kin waste'.â&#x20AC;? Lakota Lulluby

The Paper Of Confessions The Nuggets Of Liberty.

Ourselves alone

The funny things we do ourselves Alone in the black bed of foolish Thoughts the eyes we give for Nothing - the dead reasons of

To Liza All the Factories Are Mine

Regret - and pain - we will never be The same after our games - win or Lose - we wait for pedigree and Love - noble and ice-cold and pure.

All the Workers Are We.

Napoleon Laughing

Orgasmic brain - what will be left of it But today the man laughs - just born Far from his destiny of truth an death But what ideas flow in his uconscious

To the End

Love is the End Like Death

God knows - nothing satanic though A beautiful Child before making world Obey - they say genii laugh too - a

113

Cosmic laugh - followed by rebellion & meaning.

Weirdly clip things without reason To break the expensive things Of the family in frenzy but that Was long ago still lurking in Memory and deeds I am yes A madman b/ e/thing has cause.

Broken Guitar

The guitar is broken and glued again Mistakingly - they put the neck of a Swan - to this yellow silent piece Of music - how can She sing except

II More than that – a need to break The heart of strangers and family To play with feelings as a policeman To hurt and to be hurt and do

Before Death - when the swan will rise To a heaven and the guitar will shrink In the depths of the earth - and spring When we'll live in air & our memoires.

Bad – like the psychopathic thieves There must be an explanation I Think but don’t request it instead Wait for the bloomings to make tea.

Thomas More. A Life Art HOMOSEXUAL UNROTTING I believe that flowers mean flowers And believe that people mean people Like truth is a red caterpillar Tearing your soul down

Dead entombed and wept for By some law of nature a refuse To rot turn into excrement and Earth a dead homosexual Saint

I believe in the eternal leaves And the soliloquia of dead Mother I believe God a wall and a door & my names mean Thomas More.

Alone with himself in the coffin What miracle has passed who done it Maybe St. Anne of the Weeping Children What will we do of this Saint?

JURAMIS, THE DARK GIRL

PURPLE TOMBSTONE

A dark girl - made of chaos & tears She is alone - alone and relentless Remained in Sheol read her S/speare's Is in a Child love's meaningness?

My tombstone will be of purple waters Made of my tears and bloodful thoughts It will be a trufle watered by my cadaver Inside the Earth as in a woman's tummy

Tell me - is it? - or not - and all a lie? What is to be if nothing? - please please Answer me - does Life end? & love die? Friends are unseen & only Soul is.

On it will writ HERE LIES RODION THE MAN OF BIG IDEALS AND GREAT LOSSES and a year or two of the ones Known and a star a bee star with honey.

About The Clipping of Things I

MUTANTISM Seems like since always I have it The habit to tear unkowingly to 114

Of civilization and spirit and they send Colored postcards and the wine of

A MILD WAY TO MUTATE THE BRAIN TO ADAPT MEN AND WOMEN LIKE TERMITES IN A PYRAMID OF SAND TO GIVE DOCTRINE AND IDEAS EVEN

Peace look how sad they are we Became again the grizzly volois A strange land with no inheritance They exod using God for impotence.

AND TO PROMISE FREEDOM OR FUN TO OFFER THEM A CHANCE TO BE ALIVE LIKE TO A LAZY BEE AND TO TEACH IT ALWAYS CHOOSE FLOWERS NOT SALT.

ASYLUM CRY Some time ago I wanted to draw With blue ink the overstreet asylum And I drawn a beast with big teeth And opened jaws on all the page

OPTIC FIBER VILLAGE

The land is the same, only the plough's Blade cut is bigger ever since the Nazi-Soviet War the villagers are devious the same or Not? Who knows? They don't eat corn

Yes I know the feebleness of the ill And the attitude of Mothers and The leaving there but this night first I heard the pain of the asylum the cry.

With milk - they have cars and fancy clothes And foreign money and vice diseases & www. & dead relatives in rich tombs in the cemetery But they do it they plough & sheperd after work.

THE GRUNGEROCKER

Walks lonely w/ stories in hand on t/ roads of t/ city to t/ new bridge Where the younger hip hop kids draw defamatory images of him Walking and gay and orgasmic like Whitman - forever unaccepted Forever philosophical - like a serious waker - and no friends

THE CABBAGE FIELD

This year we will put cabbage I can see the letuces rise just As back home in Anatolia and Far East to Armenia and Iran

Mother quit long ago to understand him She dead anyways The city just don't seem to accept his own ever since Childhood Un uomo universale from tertines to Sheryl Crow but is he straight? Girls look at him as at to something strange & shut up to themselves.

The cabbage field will be one Of the world's wonders and We will eat it all day after day Until next spring happy and full.

THE DRAKKAR THE DESERTORS I am the drum of the drakkar pulsing in the sea The prophet of the berserk and merchants warmen

Tired of this paradise they go To build another Their eternal dream 115

The innocent the soul the bird the spirit I am The drakkar god possesed knowing the unknown

Toledan with lightning and revelation - the sinful Child - ostracised then - stoned - the pilgrim Child - the War lost - and the heart a seed of stone The Calvary - and the Law - never fulfilled Torah Death never coming - expected as a salvation Life proving t/ Bible - in silence & obscurity - son.

Way - the waters fight as centuries the lands cry Blood - the drum is my heart and the ship a big Fish w/ maiden head - I am t/ only one knowing We will die - I am t/ only one peaceful albatross.

A WHITE SHEET OF PAPER THE NOCTURNAL I sent my Father to the printers To ink my Romanian heretic book And I was surprised to see my Book in harmonious array -

At night we betray ourselves we love Not men or people but the night itself A biological etat dâ&#x20AC;&#x2122;ame not love even But chemistry and veins wet tissues

Whith 3 dispersed sheets of paper Blank - two of them numbered And the third nude - well w/ only A sheet of paper - still have it.

It is called the nocturnal man t/ strange Of silence bereft near the lamp and Computer - we pray to become digital Or for the night to neverend - no pain.

THE HUMANE XTIAN Philosophical notion - sociological absolute - the Man Dream - a fall into grace and incompleteness - the pain Of love - of forgiveness - forever and everafter - the need Of forgiveness - to forgive and be forgiven is soul

Engines and brains pumping on the streets In silence - the silence of robots and laugh Of hyenas - the grunge of the day and yes For me the song - Xtian - keeping my soul In all the autism of the mechanisms - and Money - for everything a price - o, God When will I die away from the pharaonic Cities? - still alive - still walking - thinking.

An angel? - the biological laws of the cosmos - an islam Of every soul in genius or simplicity - the road To Jerusalem - the truth of weakness; everlasting And psychology - but more than that - the Greek temple.

CHIAROSCURO

A rembrandtian icon - a soul among daemons The Brahmaputra pulsing in the temple - sky 116

DOR & ECSTASY. The Industrial Revolution

Corrupted souls - destroyed auras Mad - the hurt - when damnation comes It's like a knife - in your frontal lobes To be avoided but life is so beautiful.

Gauguin walking with Christ - & the surrounding villages Like the boughs of a piano - the sensucht of country-boys The silence of night-fields - lightless - the silence of wo/man In t/ night - thoughts as birds - black/white - beasts & flowers

THE FLOWERS

It is questionable which is the meaning Of flowers - they germinate in the snow On boughs in the field in the orchards & gardens - & then everything is t/ same

& t/ urban people - offices - euphoric or depressed - crying Or mute - The silent deserted factories the night before Pleasure - soul is biochemy - cars - t/ wisdom of t/ junkies t/ love of t/ gay - t/ machines - & t/ noise of t/ market - mdnss.

Dead - they bloom in t/ cemetery & in brain Of corpses flowers are unconsciously Compared to stars - flowers have a law Of their own - which we all accept - no one Cries for the death of a flower - & we kill Them - again and again - With a humane Fascinated superior grin - we do - in our Lovedeclarations and mourning and poetry.

DARK & ALONE

Six million villages left in permafrost 23 million souls in the dark - every road Falls apart - you will live you will see God Leave us - go - go Mother - go son - forget us

The Children Hospital From my window - I can see the Children Hospital - a place by God forgotten Souls rejected by life - not good enough How much they eat? Do they have Mothers?

Romania - Albania - Macedonia - Cernowitz Who cares you know - I want a Dorothy’s house God knows w/ I want - I want to go uncompletness I want God to come and bury my Mother.

But they _are_ good and they pray in prison And as they just sit they help each other up In the afternoon on the tricolore benches They are not heart misfits just soul martyrs

DAMNATION In a better world they will be adopted and Loved or sent back home and healed And they would have food to eat and they Would pray and work and love and grow.

to Rodica Lăzărescu

ANGELS

Damnation is not a thing to be desired Mostly - all people seem to profess Heaven - except for a few psychopaths And quirky rockers - or maybe the

I wonder sometimes and now Parsley sage Rose Mary and time 117

Does any man or woman need The angels given to us - do we Or just live like beasts for the Evolution - like the gorillas in the Prison - like the dogs in the den Do we need angels tell me?

Towards the Atlantis To convert Death West in Atlantis.

Bad Marriage

A FRIEND OVERSEAS

Psalm 73

The fields belong to the centuries A way over the sea - a song of t/ Fregate with the heart of a Swallow You - left - and made a New World

Mother married Father out of Christian charity A widower with three mangy orphan cats First thing She bought them warm clothes And food - and loved receiving only for hate

In the resemblance of the Ancients The Caelts - riding on stars and Birches - you were born of doom And hope - so Talitha Kumi -.

And then she bore her Voodoo Child - me The loser of the family - She dead years now The older brothers wait for Old Bad Father To die - and the little one to Auschwitz.

THE POETRY THE CHRISTIAN Written - thought - self-spoken - dreamt Copyrighted - own - claimed - fought for A piece of property - like a stool or an USD - the poetry is the solace of the self

Brendan is gone and so the King The christian Puts to bed in drakkar Viking

What's it all about - money & checknotes or the freedom of the word inside us and Man? Really? The poetry is a violent game In which we have to lose like t/ gladiators.

Towards the Atlantis To convert Death West in Atlantis

Felix. An Autobiography

Writer - singer - behaved Rastafarian Locked in a cabin - on matresses in Barrack - thinking - of love & abuse Poetry and squalor - a dog - why not?

The Christian Lies there The ship Coffin is And sails West

Still alive in the world not agreing with Sinking in the equinox of the great fall Sad - most than anything - living hurt 118

In t/ Precambrian of t/ contemporary. I sit with my cat on my torso Listening to the radio & staring In the night thinking to my Dead Grandmother and her

The Clown

Alone - having only himself to think about Unloved - green brain like French cheese Singing or silent - hated and loving enemies Nothing helping him - really - nobody - the

House - demolished - 100 miles Away - just like her time will be When I will erect like a Patriot In the beyond gone dead spirit.

Girl is far and lonely too - the female Clown With a library and digital library in head Red heart - burgundy lips - the soul a tree In bloom and fallen to the ground - praying.

The Poplars

Gentle - windpainting in the sky - swaying Like algae underwater - some scorched Of life - vertical - brush lines in tones brown & young green - comforting the sad temples

Consecrated Bread

Dough of the Ancients - staining the hands Of Maiden Mary - from the Hellenic Ponts Stained of olives and the oil of the battle Lost generations of Virgin great priestesses

Nobody sees them though - they are angels Ministrants of soothe - in anonymous temper Rocking like the Children for the bird's view Not a place to be - clouds free - prisoner istm.

Artemis - Athena - Minerva - Ceres with All her prayers - the first Christians - holy Killed and raped by the Barbarians - I am Their voice their soul their Child - honor me.

The Minor Poet

The English Bible

For Susan Stewart, with Love.. Published - accepted - a notion of the age Owner of his name as if of a good property Christian - homsexual - atheist - all in one A dreamer - working in literature - pleasant

I read in the English Bible The Past Present & Future If world will unite in peace It will be in It - It will be in It

Never against society and Church norms In t/ open of day - a man of thoughtlessness And words - the unudnerstood prodigy Oh, the minor poet - a name & two poems.

I read in the English Bible The Past Present & Future If world will unite in peace It will be in It - It will be in It.

The Cherubim Evanescence

119

God how long has been - tell me Twenty years - thirty - thousand? Children meet cherubims & love Them - making them Children -

Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend

No more - alas - the pain never Fades - we all were cherubims Once - what happned - Jesus? Tell me - tell me - tell me - tell...

Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend.

Jazz Math Autoportrait 2 If Columbus had apllied Jazz mathematics is Possible instead of America to be hanged

sabato matisse coltrane carmelite Child butler pig-eater rabbi joe le taxi Ceshire logician joe doe sabato matisse coltrane carmelite Child

In the fools prison But just as well he Could have discovered How do you call them?

butler pig-eater rabbi joe le taxi Ceshire logician joe doe sabato matisse coltrane carmelite Child butler pig-eater rabbi joe le taxi.

Those waves which are In universe and lead Effortlessly from one end To another of the cosmos.

Milton

Autoportrait

The man of the '20s Is morally implied W/ political convictions Freedom seeker

sabato, matisse, coltrane, carmelite, Child, butler, pig-eater rabbi, joe le taxi, Ceshire logician - sabato, matisse, coltrane, carmelite, Child, butler, pig-eater rabbi, joe le taxi,

No dogma is good Enough - no man Holy - potentially from Reject to Man.

Ceshire logician - sabato, matisse, coltrane, carmelite, Child, butler, pig-eater rabbi, joe le taxi, Ceshire logician - sabato, matisse, coltrane, carmelite, Child, butler, pig-eater rabbi, joe le taxi.

To the Fields. To Dr. Terpe, Yeas Ago I said my Prayer To the Fields Of Incence and Myrrh

Overcomed Asperger To the Leafs 120

And Stones Please Let me Pray. An American Prayer - One - Master of Puppets Welcome home (Sanitarium) - Leper Messiah Orion - The Battery - Fade to Black Motorbreath - Seek and Destroy - The Four Horsemen – Sod

THE RIGHT TO EDUCATION My dad was a jerk you know All I ever wanted wast to read I used to say to People Teach me to Read - but Father

Hit the Lights - The Unforgiven 1-2-3 Nothing Else Matters - Until It Sleeps - Load - The Call of Ktulu For Whom the Bells Tolls - Damage Inc. Reload The Memory Remains - My Friend of Misery - Ginc

Took all my welfare and gave Me no books - and abused me So I killed the Motherfucker Will I go to jail - are there books? MY REASONS

Mama I'm Coming Home - Soldier of Fortune - Gee Guerilla Radio - Sleep Now In the Fire Karmapolice It’s only When I Lose Myself - Back in the USSR -

Asperger reasons are basically handful Have you read Kataev's book? - what Do you think about courage? - do you Consider parties fun? - are you a blonde Or a brunette? - what do you think are The advantages of loneliness? - in Childhood did you dream of becoming A recluse? - do you like food? - terrible? - are you sane? - are you guilty?

Imagine - Let It Be - Blackened - Don't Look Back In Anger - St. Anger - God Will Make A Way To Your Heart - He Holds the Whole World in His Hands - It.

Beautiful UNAPPRECIATED PATIENCE Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful

I know I shouln't tell but show My home was hell forever So I took to the priest to the Psychologist to the priest

Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful.

Again - to the psychyatrist Only to be abused despised Neglected rejected hated Feared clowned left alone

D. THE TABLOID. MODERN SONNETS THE TABLOID

For life - by my family - judged 121

Made to live as a convict Hazed - mazed - amazed - led

Well if I should bet and put money on It - I'd say the man is angel now - B/ we Will never know till our untimely death.

Because I seek peace a martyr God is beyond - and here - but I am alone - peaceful stranger.

IMMITATIO TOXO

THE FLOWER So what was going through you head when You were doing it? - The Punkbullying? You have to remember those Romanian Years - our parents were ex-communists Party Members or Workers - and we knew

I feel like holding a flower In my hands - my soul Maybe - a gray flower & I sit alone on t/ embank-

Our Grandmothers at least of a world before 1984 - and the Revolution left a mark in any Kid's heart I dunno forever - and we were sick Of Securitate and Fear - and they were poor

ment - there are no people Near - except drones and Stars - I look at my flower It would be a pleonasm

Kids you know what that means? - & I had been Jesus - Satan too - yeah - but before - I wanted A change like Huckleberry Finn - to think not

To confess that I cry Anyway I cannot protect It - my flower will die Soon before me and only Herds of sheep pass by B/ I hv a flwr in my hands.

Weed - So yes - I dreamt of a community without Violence - in all its forms - and that was my first teen Gospel - punk tolstoyanism - dread of Mothers.

DEATH OF A PASTOR. A Sonnet

A man died in Phoenix, Arizona A Romanian man - shouting pastor Heartcase - a good friend of my Father In the before years - here right here

Basics A life of basics is a beautiful life A Child's or Children life & smiles A life of few need and huge love Maybe you won't be successful

I heard him on a tape back in 1986 Preaching to Christians and Party Members at an entombent - he said Men who die are not just daffodils

Maybe you won't Dream and drive Maybe you will share onion soup With your ragged family but you Will love them and return to them

There is a place we know not of Where the dead go - light becoming Light - he had a good name - Michael

Like the Jews - maybe you'll work 122

In a factory all your life but maybe You'll make friends in the workers

Take a crumb of popcorn with soda And think to whatever you want but T/ way u won t b just meat capisci?

Those tired too sexy bereft women Who would teach you of women Wisdom - & instead of Rio: alms -.

And Maybe Shame Is The Answer. xxx Fantasia for all the ashamed masturbating Children.

Mind Hurricane

First is the play Then is the game Head of black & head of hay

for Kubin Hurricane Carter, Books can change the world. I do not do - I do not do I wrote my life away - for you My God - my pain is not My brain - natural born soldier

And then Life Become the same Full of pleasure Full of shame

But you and them - I know slavery My mind hurricane is going to get You - this is what I believe I do not do - I do not do

In the end death And tears unwept Fall from the eyes

I do not do - I do not do I do not do - I do not do I do not do - I do not do

Maybe we are Karl And Gretchen and Our love CrÄ&#x192;iasa zÄ&#x192;pezii.

I do not do - I do not do I do not do - I do not do I do not do - I do not do.

With Wordsworth I do not hope in history or man Instead in humanity and kind's Content - now four cents past Shakespeare is dead - and you

Textmessage In the Night Hey kidd if you're just outhere in dark Not knowing what to do with you Nobody knows anything for you And why do you still bother be good

I am with Wordsworth though In books and poetry - in recluse Sins and sinning tears - I do not Know - if heaven should on earth

You just sit by yourself and years pass By or you live your life in the collective Maybe you live in pain maybe you live In pleasure but just take it man, girl

What City could it be and the Omen Is She a vile pontif? - but more than That - we all humans even God - so

Even if god doesn't exist just do it Be your own god and sacrifice you Be Jesus for you just for you & eat

Dear Williams and circumcised Milton Lay in town tombs and inward books & to my Death find some1 new 2 save.

123

THE GUITAR SARGEANT

Ninth Were busy with their tools and Men with

A lie for Truthman Ciste. Woodcrosses - yes kill the Mad but in my Madness I prophesied this just as a son of Zeus so this if why am t/ Father of t/ Romans.

You no longer have to hide Your guitar in the woods Sarge Take it and play it in your helicopter Like Emile Botta the dead hamlet

THE DIVINE COMEDY. ALONE ON WORK DAY Of our p Ä&#x192; m Ă˘n t yes play it In your mind drills shoot the Nazi's With your strings and think If you find anything to think about

It's finally windy warm Work Day Nobody answers the phone I sit & think like a tired dog chewing My broken pencil which I write

You will die Sargeant me too Our all company will die today So play your guitar for the Children

Nobody's out-there - I'll eat my Steak alone like an Aids man - I Ponder what to read - Paradise Lost - the Devill and the Gods? -

Nothing will survive us except your Guitar So pass it on like a light For a day when all Armies will fight guitars. Amen.

Or something worse - the tragic Childhoods of great composers? Alone in my black hole the last Verse is the harder before sudden Death - mankind cast me out and Every Father - I'm a pilgrim to my tomb.

THE SOLDIERS THAT CRUCIFIED JESUS

E. THE HALL OF THE DOUBLE MIRROR

The soldiers that crucified Jesus were my men Thirty-three men from all over the world tired Men - of war and executions - I knew each one Of them - but ten were my friends - ten like the

1. The Adventures of Little Punk Dog FR-C Little Punk Dog FR-C Little Punk Dog Goes to school Every kid takes Him for a fool The teachers say He's not alright! He barks and cries Every night Every night! (Chorus) Every night every night The kids say to him When the talk of - him Bad Punk Dog Bad Punk Dog You're a Little Punk - Dog

Wonders of the world - I was the first - one son Of my Mother the Skipper was a Persian and The third Arameic and the fourth Etrusque The fifth was Black and sixth Jewish the seventh Celtic and the ninth Greek and the last Getae But we all did it only I was watching my orders The beat slept in the prison-castrum and the 124

You're a Little Punk - Dog Little Punk Dog! (Chorus) Every night every night every night Every night every night every night Every night every night every night Singalong everybody! Encore. He sits friendless And alone His head is heavy Like a stone Nobody loves him Nobody will So he starts to Make up his will! (Chorus) Every night every night every night Every night every night every night Every night every night every night Phoebe Buffay and Petre Roman FR-C When he was down Schooled A bloody coup d'ĂŠtat Fooled And the teacher lady Said Who well we vote Kids? Who will we vote Kids? Roman we will Vote Roman we will Vote Roman we will Vote Roman we will Vote Roman we will Vote We all shouted in class We had fun Petre Roman was a Communist Bum I storytell this tale

Cause I wanna say That I love Phoebe Buffay Yes I love Phoebe Buffay I'd marry Phoebe Buffay. Little Punk Dog Writes A Book FR-C Little Punk Dog Writes a book The publisher page This kid's a spook. He signs both contracts Don't give one back And this is how Little Punk Dog gets jacked. Little Punk Dog gets jacked! (Chorus) Gets jacked gets jacked His Mom is dead Nobody cares! He sits alone Nobody cares! He sleeps in the frost Nobody cares! He writes all the time Nobody cares! Nobody cares!! (Chorus) Nobody cares nobody cares Four years later publishes On his own money Now he can die But nobody reads - about his Mommy About his Mommy! (Chorus) Nobody nobody nobody nobody People like to sleep eat and fuck If they don't afford condoms They use a sock People suck people suck People suck people suck People suck people suck People suck people suck (Chorus) People suck people suck people suck people suck People suck people suck people suck people suck People suck people suck people suck people suck People suck! Yea-a-a-ah. emoticon smile Little Punk Dog In The Cemetery FR-C

night every night every night every

125

Little Punk Dog Sits alone At his head He has a tombstone He's with Grandma We hope he's merry But we don't know Cause he don't show. Little Punk Dog Blues FR-C Little Punk Dog Still has a Father A weary old man Like his dead Mother Kids don't even visit The don't call They wear O'Neal They don't pay a bill They don't pay a bill! Don't say I love you They don't say I did trouble you Maybe my old man will die And just me will cry! Little Punk Dog Visiting Agafia FR-C Little Punk Dog ran In a cold cold forest Nothing was in the area But a damned securist But fifty meters farther Watched by a cuss And a fart-er In the oldest house Lived a Mother Agafia The daughterless Mother. Little Punk Dog Goes To Church FR-C Little Punk Dog Goes to church Christians think His name is Lurch He likes the mood He feels bless-ed And everyday He feels rejected Yay! (Chorus) Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum

He is mocked he is used He's insulted and abused He is laughed at and ignored He's despised And he's always bored (Chorus) Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum You can talk to God Only in institution So to be a hermit Is not a solution You must be sharp Smart and holy And you must You must be jolly (Chorus) Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum If someone there loves you It's a wonder But you just can't see her Like Stevie Wonder It's like she is far away Like in a far away land And you wave your hand And you wave your hand. The Failed Suicides of Little Punk Dog FR-C I tried to kill miself Onces upon a time Lime to a lemon Lemon lemon to a lime People want to die And some them Suicide But if you cry Life has a bright side So let me Little Punk Dog Bid you farewell Suiciders are losers What is more to tell? Try this at home with your guitar! 2. The Hall Of The Double Mirror THE EXCLUDED. TO JONI HEY JONI I WANNA TELL YOU 126

ANOTHER HEARTBREAKING STORY OF MINE - ABOUT MY GIRL - YEA - HER NAME IS SHE

Yea God save the Queen - we all Are people they say - but who knows What's inside man and his brain The songs of the bullied are cool

WELL IT'S A PRETTY WILD MISHAP - WITH AN ANGRY FATHER - HE TORTURED ME AND NOW EVERYBODY IS

And annoying - why is that von Paulus Maybe because of the crushed Mirrors of mankind and soul - but Where we'll find the soul to avoid the end

AFTER HER - TELL ME JONI THERE MUST BE SOMETHING WRONG WITH LIFE - WHY WE EAT EACHOTHER ON BEACHES

And really - since when the feud started The man in the arena with the rhinos Hungry and placid - we have no bombs Inspired men to exterminate the herd

AND WHY IS HER EXCLUDED THE ONLY INNOCENT I KNEW IS THERE HOPE IN MAN SWEET OR ARE WE GIANT INSECTS?

But like in the case Grigurcu vs. Nichita What remains - no, not glory - remains The struggle - everyday fight - the bad And good held together in one embrace.

HANDICAPPED CHILDREN FOR EVERY LOST CHILD IN THE WORLD For Joni Eareckson Tada. Where is Mommy, Girl, where is Daddy, Boy Where you bad today who won the fight today Little Boy Lost with a missing image in the Brain - yourself missing - hurt - failing sinful

I look at them right now over the window Two girls in red sitting on a bench - and Why they waste their life in prison Angels as they are - o God why no one Visits - Mothers or Brad Pitt - and no One want a vulnerable cherub to love And comfort - day passes and night Comes - the asylum will be a shipwreck

Where is Daddy, Boy? Did you kill him? and God - too? - where is Mama, Girl, tell me? No one knows when the hurt will end - but we Are the ephemeridae of the summer not living

In the night in which all wait death No icecream songs or prayers will Be heard - just the wall - the holy Here to protect and comfort â&#x20AC;&#x201C;

But l o v i n g like the animals in anarchist Paradise - So, Mom, Dad, where are you What good is a temple if it makes people Unjust - And God - what good is he knowing Everything and planning lives like prisonwalls

The handicapped and bereft - so Please! - if you are man and in Mankind you live - come here and Choose two kids - to live, to live. THE SONGS OF THE BULLIED

If love is a game then why do we lose? - why 127

Mothers and Fathers die and we in their hearts The ice-cold moment when She says I do not Love you anymore and you go in the world.

Good and evil in the same mind Of broken smiles and self-help Books - God an idea in a numbered Book - 666 - and the young Prodigy

+++ Opened window Quince of white lights. Cloudy evening.

Dead - in the last day before war When everything turned to toilet Paper and menstrual blood - oh Please don't kill me - I am immortal.

THE UNDERDOG THE HALL OF THE DOUBLE MIRROR Every man an Underdog Parents trying to make Ends meet - Children Struggling at school

Who Is Out There? A tall fragile hall - Valhalla? - maybe A big room here in which I am alone Ended by the wall of a mirror - what s Beyond? - The other side - the right?

Every man a victim - of The World - and himself Ignorance stronger than Truth - and the shame

I can pound on it like the psycho Child Hit my head against the stainless mire Like the rabies - but I will never see The other room - what is in it - perhaps

Of failing - the Underdog Awakes in the rink for a Two dollar bill - people Die forgotten and Children

My dead Mom - faith is of no use - blind Maybe beyond are lightnings and forests Or maybe flowers - or maybe just me Stare-pounding - writing digital letters

Too - where is the good Thing - where is the food For the spirit - the crushed Spirit of our Infants? - speak.

On the mirror someone reads - never Seeing himself - except the letters I Write - is he trying too to break this glassy Fortress to reach me - for kill or love?

WITH GOOD AND EVIL to Alice Liddel

CONTENTS A. The Child Said That 1. THE CHILD SAID THAT 2. & 13 AMERICAN POEMS B. Beatful Stones 1. THE LETTERS OF THE UNPERSON 2. BEATFUL STONES C. Xtian Poems D. The Tabloid. Modern Sonnets E. The Hall of the Double Mirror 1.The Adventures of Little Punk Dog 2. The Hall of the Double Mirror

Schizophrenia gave man belief But no mad will excuse himself When normal means greed & Power - after a dream the Child Finds out it's insane - and more Than the Kaaba - left alone in The dark and ignored by the big Juries - insane vs. normal - with 128

-THE ENDPăclișa, 2015-2017

Romania, 1996.

129