I reached my arms, no one, silence. I askt the wall: not a reply! Only the cold rays, edged in the summit with their spear pierced me... -Where are you, Lord? I screamed at the lattice From the Moon came smoke of incence... I felt... and on my hands I felt the marks of his nails. -------------------------------------------SATIRĂ II
HYPERPY
RON.., Revistă inter-națională online de
Felix Rian Constantinescu
poezie pură, Martie – Mai, Ed. Felix Rian Constantinescu.
POETUL SCRIE VEȘNIC VOLUM FURĂ ȘI CARTE ÎNNOADĂ MODERN HALIMA STRÂNSĂ ACUM TOȚI ÎI ÎNCHINĂ IZVOADĂ FALS GIG ÎN MINTE-I AJUNS ETERNĂ MARMURĂ-I FRUNTEA DE LIPSĂ DE SENS E PĂTRUNS SCOARȚE BRODÂND ÎNCĂ. ________________________ CU PUMNUL ÎN GURĂ
Motto: „Over the hills and far away, For ten long years he'll count the days. Over the mountains and the seas, A prisoner's life for him there'll be.” NIGHTWISH
______________________________ WITH JESUS IN THE CELL, by Radu Gyr (1905 1975) Last night Jesus entered my cell oh, how sad and how tall seemed Christ! The Moon followed after him in the cell and made him taller and sadder. His hands seemed as lilies on tombs, the eyes deep as forests. The Moon beat him with silver on garments silvering on his hands ancient marks. Startled I left from under my gray blanket -From where you come, Lord, what eon? Jesus took a hand to his mouth and made me a sign to shut. He sat next to me on the mat -Put on my wounds your hand! On the ankles he had nails and rust like he bore chains once Sighing he laid his beat bones On my mat with cockroaches The Moon lit but the large lattices traced on his snow, lines. The cell seemed mountain, seemed Skull and lice and rodents were squirming I felt how my head falled on my hand and I slept a thousand years... When I awoke from the depth of depths the straws were smelling of roses I was in the cell and it was Moon only Jesus was nowhere...
Raul Constantinescu Generații cu pumnul în gură, legate la ochi, cu ceară-n urechi bâjbâie printre rămășițele vechi să-și reînvie străvechea figură a nemuririi răsărind din zile apuse cu-aceleași doruri vii și vise nespuse și peste barbarii valuri ce-au năvălit, iată-ne vii; sub vremi nu am pierit! -------------------------------------------„Când Iisus auzi că Ioan a fost pus în închisoare plecă în Galileia./ Și părăsind Nazaretul a venit de a locuit în Capernaum lângă mare, în hotarele lui Zebulon și Neftali:/ Ca să se împlinească ce s’a zis prin Isaia profetul care zice:/ Pământul lui Zebulon și pământul lui Neftali, cum mergi spre mare, dincolo de Iordan, Galileia păgânilor,/ Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în laturea și-n umbra morții răsăritu-le-a lumină./ De atunci începu Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă căci s’a apropiat împărăția cerurilor./ Pe când umbla el pe lângă Marea Tiberiadei a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, 1
care aruncau mreaja în mare căci erau pescari.” - Biblia lui Gala Galaction, 1939. NOPCEA FAȚĂ-NEAGRĂ Raul Constantinescu (Bradu, Argeș, 1944 - )
făcea dreptate-n miez de vatră; le da merinde, arme, bani, pierind apoi sub drum de piatră. Scotea scântei prin păr, prin mâini, i se ridica pleata vâlvoi; nu-l simțeau pândași nici câini, când trecea ca un strigoi cu mască neagră pe obraz, credeau că-i însuși dracul, ei, când apărea-ntr-al nopții ceas în fruntea cetei lui de zmei.
Motto: „La miez de noapte prinde viață Năluca-nveșmântată-n ceață, Nevăzut prin nori el zboară Veghind a Hațegului Țară…” Legende spun, povești destule de cruntul Nopcea Față-Neagră; ce-or fi drept și ce-or fi hule, ascunde hronica poneagră. Cumplit ca-n vis seară de seară de sub pământ umbra-i răsare, străbate-a Hațegului Țară zburând mereu pe nori călare.
În noaptea soră-nvăluit, Nopcea tăcut zbura neajuns pe drum de umbre tăinuit, prin labirint de nepătruns la Peștera Bolii în adânc – ca semn venind dinspre trecut – comori peste comori se strâng altar de har necunoscut.
O lume-ntreagă-i știe spaima, birăi, fișpani, baroni îngheață… i se dusese demult faima haiducului cu neagră față. Streini hulpavi, ne-având ce face, în nopți la joc tocau averi – bănet, aurării, conace… sărmanilor șir de poveri.
Legende spun, povești destule de Față-Neagră Bassarabă; ce-or fi drept și ce-or fi hule, rapsozii nicicând nu se-ntreabă, dar mereu seară de seară de sub pământ umbra-i răsare, veghind a Hațegului Țară, zboară plutind prin cer călare. --------------------------------------------***
Castel, moșii, țărani, trăsură pierdeau jucând totul pe-o carte; trișori-n huzur fără măsură, se îngropau sub oarbe soarte. Și pietre scumpe, podoabe rare mormane se-adunau pe masă; perdant sărac ori bogat mare grofii din joc puteau să iasă…
Steven Sassman (Texas, USA) ... decade de consum marșul îndatoritor al achiziției al obiectelor resturi și bucăți ale VISULUI AMERICAN cum e văzut la TV îngrămădit și viscolit în curtea din spate a casei mult prea mică să țină Visul tot ce-și pot permite batjocura amară a tuturor anotimpurilor în vânt culori înălbite metalice ruginituri plăcile scorojite dar aceste lucruri nu au fost niciodată ce au fost au fost în schimb ce au Semnificat
În aprinsă rugă-n jurământ, Nopcea, la‘ lui Sân Giorz icoană, prin perete drum pe sub pământ, deschise-n sfânta sa prigoană, cu voinicii lui sub neagră față, prin strâmte locuri și hațeguri, lovind scurt, ei dări înhață și aur, biruri pier în neguri… Pe tainic drum de sub pământ, la răspântii cu-a lui ceată răsărea la miez de noapte ca un vânt birurile spre-mpărat oprea, întorcea averi pe la sărmani, 2
așa că încă își țin valoarea încă țin Visul
3