Dr. GHEORGHE GLODEANU
__________________________
RETRĂIRI
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GLODEANU, GHEORGHE Retrăiri / Gheorghe Glodeanu - Slobozia: Star-Tipp, 2008 ISBN: 978-973-8134-80-5 821.135.1-94
© Editura STAR TIPP - Slobozia, 2008 Coperta I - Desen, pictor, Ion Murariu Corector - Mira Glodeanu Bun de tipar: 28.07.2008; Coli tipar: 16,5 Format: 16/61x86cm Tipografia S.A. - Editura STAR TIPP strada Filaturii nr. 3, localitatea Slobozia, judeţul Ialomiţa, cod poştal 920049 Tel./Fax: 0243/231.888 www.TipografiaSA.ro
Dr. GHEORGHE GLODEANU
RETRĂIRI
Editura
Slobozia 2008
5
RETRĂIRI
Cuvântul autorului Văzând lumina zilei prin ceaţa traiului unei familiei de oameni săraci, într-o comună de graniţă a judeţului Putna, actualmente Bacău, m-a urmărit toată viaţa datoria de a nu-mi scăpa nimic din eforturile ţăranilor şi hotărârea lor de a contribui la progresul general al ţării, de a fi, ei înşişi, nu doar contribuabili, ci şi parte a rezultatelor încleştării cu dorinţa de a fi mereu în serviciul patriei. De la simplul rol şi statut de „talpă a ţării”, cum au fost consideraţi, pe drept cuvânt, evoluţia istoriei, progresele înregistrate de societate i-au ridicat până la rangul de aliat principal al muncitorimii şi cu aceştia devenind clasa conducătoare a ţării. Acum, de când România este împinsă pe drumul rătăcirii identităţii sale, privesc cu disperare în neputinţa mea, cum se agravează, pe zi ce trece, starea de convulsie a tuturor românilor; şi acum, celor cărora ar trebui să se simtă datoare pentru tributul plătit de-a lungul istoriei în beneficiul progresului, ţăranilor, li se acordă cea mai neînsemnată atenţie. Personajele mele aparţin acestei populaţii, ţăranilor, din tată în fiu amestecându-şi bucuriile şi tristeţile la un loc cu toţi sătenii care, pe drumul dintre agonie şi sublim, n-au fost lăsaţi să guste, mai pofticios, din fericirea la edificarea căreia trudise zeci de ani. Realităţile cotidiene, sumbrul orizontului spre care mărşăluim în ritmuri impuse de interese străine nouă,
6
Dr. GHEORGHE GLODEANU
sunt nuanţat percepute, în funcţie de vârstă, de sex, de categoria socială din care fac parte şi nu în ultimul rând de mediul urban, rural în care trăiesc. Nota comună ce-i uneşte, chiar dacă nu sunt suficient de mulţi în nicio parte ca să poată, deocamdată, determina o schimbare a direcţiei de mers, este convingerea lor „că nu aceasta-i calea” de urmat, cum susţin toate partidele, fără excepţie, iar puterile statului nu fac niciun secret din hotărârea lor de a induce naţiei această iluzie. Experienţa lor de viaţă, puterea de analiză şi de argumentare a cauzelor care au aruncat România înapoi în istorie cu zeci de ani, transformând românii în trăistarii Europei; pertinenţa soluţiilor la care se gândesc, şi le propun, pentru scoaterea ţării din marasmul în care a fost aruncată, sunt doar câteva motive care pledează în favoarea valorificării cu maximă atenţie şi discernământ, a învăţămintelor tezaurizate în timp, ca şi pentru lecturarea cărţii. Folosind limbajul uzual al oamenilor pământului, cititorul nu va avea nicio greutate în înţelegerea sensurilor în care personajele îşi deapănă amintirile, ori îşi permit să se lanseze în previziuni futurologice, care, se va vedea, îmbracă o bună parte a preocupărilor ce pun stăpânire pe marea parte a „concetăţenilor” noştri. Simplitatea aparentă, uneori, a dialogurilor dintre personaje nu are în vedere doar inlesnirea înţelegerii mesajului cât, mai ales, invitarea cititorilor la masa dezbaterii problemelor reale cu care sunt confruntaţi, renunţând la „preţiozitatea” în exprimare de frica taxării ca „vorbitori cu limbă de lemn”. Autorul
7
RETRĂIRI
Cuvânt înainte Gheorghe Glodeanu este un om al timpului său. A acelui timp care credea că poate ţine istoria în frâu. Care credea că poate învinge natura. Care punea omul şi umanitatea în centrul universului. Şi ca totul să fie în ordine, timpul despre care vorbim s-a legitimat prin lupta aspră împotriva individualismului şi a egoismului social. Interesul general, problemele obşteşti erau puse înaintea interesului personal. Întâi colectivitatea şi abia după aceea eu, acestea era imperativul epocii pe care a slujit-o credincios Gheorghe Glodeanu. Ca lider de tineret, ca primar al Sloboziei, chiar în perioada în care localitatea a devenit într-adevăr oraş, ca secretar al P.C.R. şi prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular al judeţului Ialomiţa în perioada în care s-au construit marile poduri de la Feteşti – Cernavodă, Combinatul chimic din Slobozia sau cel siderurgic din Călăraşi, fabricile de zahăr, ulei, drojdie şi amidon de la Ţăndărei. Podurile încă stau pe pilonii lor, dar Combinatul siderurgic de la Călăraşi a fost distrus, astăzi se vând de acolo şi pietrele şi cimentul, îmbogăţind o mână de ticăloşi şi închizând peste zece mii de locuri de muncă. Cronicarul zicea acum câteva sute de ani că bietul om este sub vremi, adică la cheremul istoriei. Poate că şi el avea dreptate. Gheorghe Glodeanu pare să înţeleagă şi dânsul că lucrurile au o anumită relativitate. La fel de impetuos ca pe vremea tinereţii biologice, el pune
8
Dr. GHEORGHE GLODEANU
mâna pe condei şi combate cu vehemenţă jaful, lipsa de patriotism, prostia şi egoismul prezentului. Doctor în sociologie, desigur că dl. Gheorghe Glodeanu nu se leagănă în iluzii că societatea s-ar dezmetici singură. El ştie că pentru a ridica vălul de pe ochii oamenilor trebuie să acţionezi. Şi dumnealui chiar acţionează. O lungă perioadă scria polemic în ziare. A tipărit un număr impresionant de cărţi :”Trădare perpetuă”,”Viaţa e totul”,”Zbateri”,”În cunoştinţă de cauză”,”Nici sărac nici cinstit”,”După 15 ani armata schimbă garda”… Ar mai fi destule de zis, dar mă opresc aici, amintindu-mi că Gheorghe Glodeanu afirma cândva despre sine: “Eu am fost pus în funcţii, zicea dânsul, nu pentru a împărţi dreptatea. Eu am fost pus în funcţii înalte pentru a da dreptatea celui care o are, făcând astfel dreptate”. E un principiu puternic şi pilduitor, pe care Gheorghe Glodeanu l-a respectat cu toată energia şi dăruirea. Viorel Ştirbu
CAPITOLUL 1 Nostalgia - ca stare de spirit şi îndemn
10
Dr. GHEORGHE GLODEANU
Zi toridă, de mijloc al unui cuptor secetos, cum prin părţile locului nu mai fusese de prin '46. Soarele aluneca spre orizont, “descătuşând” vietăţile ce-şi caută pe arşiţă adăpost în măruntaiele pământului. Cu o frunză de brusture în mână pe post de evantai, dar să se şi apere de ţânţari, istovit de sete, năpădit de gânduri, Gheorghiţă aştepta, la capătul ciricului1 semănat toamna trecută cu grâu, să vină Aristică cu combina să îl treiere. Era obişnuit să aştepte, dar simţea că-l părăsesc puterile. De-a lungul anilor, cât fusese brigadier, apoi şef de fermă în cooperativa agricolă de producţie, aşteptase de multe ori combinele. Numai că atunci veneau câte 10-15 la câte o tarla de două-trei şi chiar mai multe sute de hectare de grâu, orz, soia ori floarea-soarelui. Aşteapta, un fel de a zice, fiindcă treieratul presupunea o pregătire tactică şi strategică, ca o adevărată bătălie. Şi chiar aşa se şi zicea: “începem bătălia strânsului recoltei, campanie care trebuie să se desfăşoare în condiţii de maximă operativitate şi siguranţă, pentru ca toată roada pământului să ajungă în hambare”. În campaniile agricole de recoltat, încadra1
Ciric - o jumătate de pogon
RETRĂIRI
11
rea în timpul optim şi eliminarea oricăror pierderi din producţie, erau scopurile şi obiectivele ce le avea de îndeplinit toată suflarea românească, nu doar ţăranii. De la şcoală, începând cu clasele primare, care adunau spice şi terminând cu Guvernul R.S.R.1 şi Comitetul Central al P.C.R.2, toate forţele apte să facă ceva erau mobilizate la stânsul recoltei. Ca şef de fermă trebuia să se ocupe în amănunt de reuşita campaniilor agricole. El asigura formaţiei de pompieri voluntari, mijloacele necesare intervenţiei în caz de nevoie să poată stinge incendiul : butoaie cu apă, mături de nuiele, furci şi lopeţi, stingătoare, tractoare cu pluguri etc. În puncte precise şi bine protejate, marcate cu tăbliţe, “loc pentru fumat”, cu nisip şi butoaie cu apă, supravegherea respectării regulilor fumatului numai în aceste locuri, intra în grija pompierilor. Ca şef de fermă se îngrijea de pregătirea ariei, o suprafaţă de pământ bine curăţată şi aleasă în aşa fel încât, dacă ploua, să nu băltească apa, unde să poată fi descărcate combinele când mijloacele de transport, camioanele şi tractoarele cu remorci, nu reuşeau să transporte boabele la locurile de depozitare, silozuri şi magazii. Până când, din ordinul ministrului Agriculturii, s-au desfiinţat sediile din câmp ale brigăzilor de tractoare, mâncarea pentru mecanizatori se pregătea acolo unde şi serveau masa. De când s-au desfiinţat acele sedii, mâncarea se aducea din sat, de la zeci de kilometri, în unele cazuri, iar fermierul trebuia să asigure mijlo1 2
Republica Socialistă România Partidul Comunist Român
Cuprins Capitolul 1 Nostalgia - ca stare de spirit şi îndemn .................................................... 9
Capitolul 2 Analiştii ................................................. 121
Capitolul 3 Încotro ................................................... 205
Tipﾄビit la TIPOGRAFIA S.A. Slobozia Tel./Fax 0243 / 231 888. Web: www.TipografiaSA.ro