!!!!!!!!!!!!disertatie

UNIVERSITATEA TEHNICĂ, FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM CLUJ-NAPOCA ANUL UNIVERSITAR 2014-2015

LUCRARE DE DISERTAȚIE

PATRIMONIU INDUSTRIAL – FURNALE PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

Autor: Dragoș I. Cristian Indrumător: conf. dr. arh. Virgil Pop

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

2

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................................................................................... 5 ARGUMENTUL ISTORIC ŞI SOCIAL .................................................................................................... 7 SEMNIFICAŢIA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL ........................................................................ 9

1.

A.

CERCETAREA şi PĂSTRAREA .......................................................................................... 13

B.

CONSERVAREA ..................................................................................................................... 15

C.

CONVERSIA ............................................................................................................................ 21

PATRIMONIU INDUSTRIAL – FURNALE................................................................................... 27

2.

4.

5.

A.

CONCENTRAŢII DE PATRIMONIU INDUSTRIAL ............................................................ 27

B.

CIRCUITUL LOCAL INDUSTRIAL ....................................................................................... 31

C.

CIRCUITUL EST EUROPEAN AL FIERULUI..................................................................... 33

D.

REACTIVAREA ORAŞELOR MICI INDUSTRIALE........................................................... 35

E.

FURNALE .................................................................................................................................. 37

3.

CONVERSIA FURNALULUI DE LA GOVAJDIA ................................................................... 41 STUDIU DE CAZ .............................................................................................................................. 45

A.

EXEMPLE DE CONVERSII INDUSTRIALE ROMÂNIA .................................................... 45

B.

EXEMPLE DE CONVERSII INDUSTRIALE EUROPA ...................................................... 51

EDUCAŢIE, CERCETAREA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL ................................................ 57

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................ 62 WEBOGRAFIE ......................................................................................................................................... 63 SURSA IMAGINI ...................................................................................................................................... 64

3

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

4

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

INTRODUCERE

Industria începe undeva pe la mijlocul secolului XIX să influenţeze imaginea oraşului să creeze un peisaj nou, să se integreze în oraş să transforme oraşul din punct de vedere economic cultural şi social. Industrializarea oraşelor se opreşte în punctul în care dezvoltarea industriei se mută în afara oraşelor din cauza costurilor ridicate de proprietăţi şi întreţinere şi nevoii de extindere. Astfel economia oraşelor şi dezvoltarea acestora se orientează spre servicii. După aceasta dezindustrializare oraşele rămân cu aceste zone moarte industriale ce odată erau situate în zona mediană a oraşului ajung odată cu dezvoltarea acestuia să facă parte din zona centrală creând o imagine de poluare socială a oraşului.

Aşa numitele şi „maidane industriale” sunt parte a societăţii, au căpătat o identitatea socială şi nu pot fi demolate, acestea poarta istoria oraşului sunt inima în jurul cărora sa dezvoltat oraşul şi care a ajutat la dezvoltarea acestuia .

Fără îndoială oraşul a beneficiat mult de pe urmă a acestor situri industriale, motiv pentru care trebuie văzut astăzi cum putem beneficia din nou de pe urmă acestora, cum le putem valorifica şi reutiliza. În ultimi ani valorificarea patrimoniului a început să fie o temă predilectă având în vedere nevoia şi tendinţa foarte de mare de a recicla într-o societate modernă unde se urmăreşte a se limita folosirea de materiale noi şi de a crea spaţii noi când ne putem folosii de elemente şi spaţiile existente pentru a pune în valoare un obiect de arhitectură. În urmă cu câţiva ani s-a tras un semnal de alarmă cu încălzirea globală şi efectele nocive asupra mediului înconjurător astfel politicile de dezvoltarea s-au îndreptat spre practică arhitecturii ecologice.

Revalorificarea siturilor industriale înainte de această criză ecologică era de o factură mai romantică decât ecologică cum este acum, atunci s-a orientat mai mult pe păstrarea memoriei locului şi a identităţii sociale, regăsirea valorilor culturale şi importanţă istorică.

Lucrarea propune o analiză a valorilor de patrimoniu industrial construit în scopul păstrării şi valorificării acestora pe motivul reintroducerii într-un traseu turistic. Numitorul comun al acestui studiu va fi baza teoretică a proiectului de diploma ce constă în reabilitarea şi conversia furnalului de la Govăjdia din apropierea oraşului Hunedoara.

5

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F1.Govăjdia in 1900.

F2. Valea Govăjdiei văzuta astazi.

6

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

ARGUMENTUL ISTORIC ŞI SOCIAL

„Funcţiunea urmează forma că a fost înţeles greşit. Forma şi funcţia ar trebui să fie una, alăturate într-o uniune spirituală.”1 Înconjurat de zone puternic dezindustrializate după 1989 , şi pentru că am crescut având în jurul meu aceste ruine m-a ajutat să observ mai bine problemele în aceste situri industriale şi să mă determine să abordez acest subiect în lucrarea mea.

Scopul lucrări mele este de a defini şi înţelege importanţa patrimoniului industrial, punerea în valoare a acestuia prin reutilizarea şi schimbarea funcţiunii sale şi menţinerea morfologiei şi a coerentei spaţiului arhitectural.

Pentru că un mediu arhitectural istoric să poată fi păstrat, conservat şi reutilizat trebuie să se adapteze cerinţelor contemporane de proiectare în arhitectură, însă multe din clădirile istorice prezintă probleme de adaptare şi siguranţă în exploatare când vine vorba de reutilizarea acestora. Scopul nostru este să luăm în considerare faptul că în loc să le înlocuim cu construcţii noi putem să păstrăm memoria locului prin găsirea unor soluţii prin care aceste spaţii pot fi reintroduse în circuitul urban şi social.

Aşadar lucrarea se împarte în 5 capitole. Începutul cuprinde o punere în temă a tot ce reprezintă patrimoniu industrial, impactul său social-istoric şi o scurtă descriere a acestuia şi a acţiunilor din jurul acestora. În al doilea capitol voi aborda problemele şi valorile monumentelor şi concentraţiilor industriale din micile oraşe industriale din zona Hunedoara respectiv Reşita. Pe finalul capitolului voi sublinia câteva idei de reactivare a acestor zone industriale. În al treilea capitol voi prezenta un scenariu de conservare, conversie şi dezvoltare turistică a obiectului de studiu ce stă la baza proiectului de diploma. În capitolul patru va conţine un studiu de caz în temă cu subiectul ales, voi prezenta trei exemple din România şi trei exemple din Europa.

Apoi ultimul capitol va cuprinde cercetările patrimoniului industrial şi interesul în special al arhitecţilor în tineri pe aceasta temă, şi faptul că subiectul ar trebui să facă parte din educaţia fiecărui arhitect şi nu numai.

1

Frank Lloyd Wright (1908);

7

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

8

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F3. Revoluția Industrială.

1. SEMNIFICAŢIA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

Odată cu apariţia industriei, apar tehnologii noi, introducerea maşinilor acţionate cu abur în fabrici, structuri noi industriale, forme noi de aşezare şi metode noi de organizare a forţei de muncă. Această perioadă reprezintă revoluţia industrială din sec. XVIII, începutul industrializării. Noile comunităţii industriale au generat o nouă cultura industrială cu noi locuri de muncă, totodată şi urbanizarea a fost ca un rezultat al industrializării în majoritatea naţiunilor.

Produsele activităţii industriale au dobândit aceleaşi drepturi şi privilegii de conservare şi inventariere ca şi monumentele şi capodoperele arhitecturale din cele mai vechi timpuri.2 Ideea de patrimoniu industrial are încă în România idei şi păreri controversate de la semnificaţia patrimoniului la legislaţia şi protejarea juridică a acestuia. Termenul de patrimoniu industrial se referă la rămăşiţele fizice şi tehnologiile industriale înfiinţate de demult care sunt de valoare istorică, tehnologică, socială, arhitecturala sau ştiinţifică.

Introducerea a tuturor obiectivelor industriale importante într-un traseu turistic este necesară o cercetare, documentare, identificare, păstrare apoi urmează punerea în aplicare a unui plan bine pus la punct de un proces de conservare pentru a repune în valoare clădirea de patrimoniu.

Patrimoniul industrial reprezintă o ramură desprinsă din patrimoniul arhitectural istoric, o ramură nouă, diferită ca estetică.

Industrializarea a avut un impact puternic asupra oraşelor dar de altfel şi declinul industriei a fost la fel de puternic şi dramatic ca şi industrializarea. În analiza valorilor alăturate patrimoniului industrial trebuie să înţelegem că deşi impactul industrializării a fost foarte puternic asupra vieţii noastre, modul în care oameni percep acest lucru derivă din estică diferită, rădăcinile, sentimentele şi atitudinile create la începutul perioadei.3 Siturile industriale sunt privite în cel puţin două moduri diferite, un mod este acel de mediu poluant şi nociv, periculos pe scurt negativ, pe de altă parte este privit ca un sit istoric cu potenţial de regenerare de comunităţi şi identităţi culturale.

Patrimoniul industrial este un discurs unic, aduce provocări noi şi diferite şi este în căutare de răspunsuri şi idei inovative fiind o temă nouă şi fără precedente.

2 3

Choay Francoise, „Alegoria patrimoniului “, editura Simetria, București, 1998; Douet James, „Industrial heritage re-tooled” , Carnegie Publishing, Lancester, 2012, pag 9;

9

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

10

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL F4. Crystal Palace, revoluția industrială.

1. SEMNIFICAŢIA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

“o dramă strict personală: mi-au dărâmat moară! Cine? Habar n-am. Care moară?

Moara mea, moara “Dâmboviţa”4 Patrimoniul industrial, ca parte a patrimoniului cultural, reprezintă un domeniu de interes de dată recentă în preocupările celor care gestionează politicile culturale în România. În patrimoniul industrial intra construcţii, furnale, utilaje, hale sau ateliere cu valoare istorică, tehnologică, socială, arhitecturala sau ştiinţifică. În perioada sistemului comunist, centrele industriale au fost confiscate şi exploatate de noul regim cu daune minime, pentru că după 1989 situaţia să se schimbe radical, multe dintre acestea suferind distrugeri grave.

Cel mai concludent exemplu din Bucureşti este monumentul istoric „Moara lui Assan”, aflat în apropierea Pieţii Victoria, care a suferit distrugeri însemnate ani de zile, pentru că în prezent să fie aproape o ruină. Un exemplu pozitiv îl reprezintă reconversia parţială a unui depou de tramvaie într-o librărie.

Conceptul de patrimoniu tehnic este un termen recent în domeniul turismului ce se referă la identificarea şi exploatarea vechilor edificii cu destinaţie industrială, în vederea conservării şi valorificării acestora

4

Mircea Cărtărescu, “Baroane”, editura Humanitas, 2005;

11

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F5. Harta situri de patrimoniu industrial.

12

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL F6. Logo identitate vizuală, patrimoniu în pericol.

1. SEMNIFICAŢIA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL A. CERCETAREA şi PĂSTRAREA

„Fiecare teritoriu trebuie să identifice, să înregistreze şi să protejeze rămăşiţele industriale pe care vrea să le păstreze pentru generaţiile viitoare.”5 Din punct de vedere legislativ patrimoniul industrial ar trebui privit ca atare şi să aibă în vedere natura specifică acestuia, dar ar trebui văzut şi luat ca fiind integrat în patrimoniul cultural. Protecţia legală are trebuie să aibă în vedere protejarea eficientă a fabricilor, furnalelor, maşinăriilor, a întregului complex şi peisaj industrial. „Cele mai importante situri ar trebui protejate integral şi nu ar trebui permisă nici o intervenţie de natură să compromită integritatea lor istorică sau autenticitatea materialelor”6 Impactul dramatic al industrializării urmat apoi de declinul la fel de dramatic al dezindustrializării, este un proces ce a lăsat în urmă un ansamblu de „maidane industriale” părăsite, dezafectate, abandonate ce trebuie identificate şi analizate, nu toate pot fi păstrate şi protejate. Este necesar să se facă o identificare a spaţiilor industriale ce merită a fi păstrate şi luate în considerare că patrimoniu şi care dintre acestea vor fi neglijate.

Pentru clasarea unei fabrici ca patrimoniu industrial sunt necesare câteva criterii decisive precum istoria, semnificaţia, cantitatea şi tehnologia, acestea ajuta la definirea semnificaţiei ansamblului industrial şi importanta acestuia la vremea respectivă pentru a putea fi clasat ca monument istoric.

Criteriul istoric – se referă la legătura fabricii cu un eveniment istoric ce ar fi putut avea un impact puternic din punct de vedere industrial sau social; Criteriul cantitativ – fabrica în perioada respectivă la nivel regional din punct,t de vedere al industriei trebuie să fie cea mai reprezentativă ca ansamblu industrial; Criteriul semnificaţiei – clădiri remarcabile identificate prin limbajul arhitectural şi tehnologiile sau tehnicile constructive folosite în realizarea fabricii sau personalitatea industrială ce a dus la înfiinţarea acesteia;

5 6

TICCIH, Carta patrimoniului industrial, Moscova, 2003; TICCIH, Carta patrimoniului industrial, Moscova, 2003;

13

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

Criteriul tehnologic – procese tehnologice industriale inovative sau unice folosite pentru acele timpuri;

F7. Logo-ul organizaţiei de Patrimoniu industrial şi tehnologic european.

14

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

1. SEMNIFICAŢIA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL B. CONSERVAREA

„1. Succesul unui program de conservare stă în existenţa unei instituţii specializate încadrate cu conservatori profesionişti, 2. Nevoia unui inventar al monumentelor, 3. Conservarea părţilor vechi, păstrarea materialului original şi menţinerea la un minim necesar a intervenţiilor.”7

„Programe pentru conservarea patrimoniului industrial trebuie integrate în politicile de dezvoltare economică şi în programele naţionale şi regionale” Descoperirile arheologiei industriale şi rafinarea percepţiei asupra proiectelor de conservare, reabilitare şi comemorare a unor etape, au determinat expansiunea câmpului cronologic în care înscriu monumentele istorice.

Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de către alocarea lor unor utilizări sociale. O astfel de utilizare este de aceea de dorit dar ea nu trebuie să modifice dispunerea şi decoraţia clădirii.

Principii de conservare (…) .Vernacularul este rareori reprezentat de structuri individuale, şi este conservat cel mai bine prin întreţinerea şi conservarea ansamblurilor şi aşezărilor de caracter reprezentativ, regiune cu regiune.

Vernacularul construit este parte integrantă a peisajului cultural (…)

Vernacularul ia nu numai forma fizică a construcţiilor, structurilor şi spaţiilor, dar şi a felului în care acestea sunt folosite şi înţelese, precum şi a tradiţiilor şi semnificaţiilor ce le sunt asociate.8 Trebuie stabilite oportunităţile şi constrângerile pe care le are un spaţiu sau un ansamblu ca mai apoi să fie dezvoltată strategia de intervenţie. Cele mai întâlnite constrângeri de pe un sit industrial sunt starea avansată de degradare a clădirilor sau a infrastructurii şi clădirile parazitare.9 Recunoscută ca țara unde se declanșează „Revoluția industrială”, Anglia este prima ţară care recunoaște valorile monumentelor industriale și pornește o politică de cercetare, listare și conservare a acestora.

7

Fr. Schinkel (1781-18410, „The drama of Architecture”, 1994; Carta patrimoniului vernacular, 1999; 9 Douet James, „Industrial heritage re-tooled”, Carnegie Publishing, Lancaster, 2012, pag 94; 8

15

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F8. Industria creativă.

16

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

1. SEMNIFICAŢIA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

Direcţiile de conservare a patrimoniului industrial în România sunt într-o fază incipientă multe se afla într-o fază de identificare s-au elaborat câteva studii precum “Patrimoniul industrial al Banatului Montan valoare europeană şi potenţial de integrare” sau o lucrare în curs de elaborare a Centrului de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii din Bucureşti.

“Monumentele (…) sunt prezenţe durabile în peisajul social şi spre deosebire de amplasamente normale, îşi lasă urmele în peisaj, chiar şi în acele perioade când nu mai funcţionează.” (Richards Bradley, 1984) Dezindustrializarea nu trebuie văzută doar ca fenomen producător de sărăcie, „cheia problemelor sociale”, noi trebuie să ne distanţăm de trecut prin absorţie şi atenuare şi nu prin amnezie sau ignoranţă pentru a putea percepe şi înţelege realitatea din jurul nostru.

Dezindustrializarea şi spaţiile post industriale au înţelesuri diferite pentru cei care au fost afectaţi direct, pentru cei care se îmbogăţesc de pe urma lor, distrugând clădirile, furând echipamentele, ducând bucată cu bucata la fier vechi sau construind ansambluri de locuinţe în locul lor. 10 În urma procesului de industrializare a rezultat o modificare permanentă a obiectelor produse cât şi a metodelor tehnologice. După un proces continuu de modernizare şi miniaturizare a proceselor tehnologice şi componentelor mecanice a dus la o restrângere destul de considerabilă în ocuparea spaţiilor şi suprafeţelor de producţie, multe produceri de bunuri s-au diminuat sau au încetat fiind înlocuite de altele concepute şi fabricate diferit rezultând astfel o adaptabilitate de spaţii.

Aceste fenomene şi împreună cu migrarea producţiei în zonele cu forţa de muncă ieftină a dus la un abandon treptat sau chiar brusc al spaţiilor industriale ce constituie un patrimoniu industrial important care poate fi utilizat prin conversie datorite calităţilor pe care le însumează. În cele mai multe din cazuri clădirile industriale cu potenţial arhitectural au fost lăsate să se degradeze treptate fie au fost demolate pentru a se elibera terenul pentru posibili investitori.

Acest fenomen se perpetuează şi astăzi din cauza indiferentei faţă de refolosirea resurselor şi conservare sau indiferenţă de valorile istorice, toate acestea se întâmplă mai mult în ţările mai puţin dezvoltate.

10

Ianoş, I. (2004). „Dinamica urbană. Aplicatii la oraşul şi sistemul urban romanesc.” Bucureşti: Editura Tehnică;

17

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F9. Moara lui Assan, indiferenţă faţă de păstrarea şi conservarea acesteia a dus la prăbuşirea ei.

18

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

1. SEMNIFICAŢIA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

Conservarea şi includerea clădirilor industriale în patrimoniu a fost încurajată de cei ce urmăresc păstrarea valorilor, de către autorităţile locale şi firme de turism care au fost interesaţi de regenerarea urbană şi marketingul memoriei locului şi nostalgiei care vor să valorifice cea ce odată era un handicap pentru oraş. Astfel fabricile devin obiecte de cultură industrială.

După ce se face o triere a clădirilor care merită păstrate şi protejate şi cele care nu merită păstrate, cele care au o semnificaţie definită vor urma un plan de reabilitare şi conservare. Fiecare component din ansamblu, fie clădire, structură, peisaj, mecanism trebuie analizat şi stabilit nivelul de importantă a fiecăruia.

Trebuie stabilite oportunităţile şi constrângerile pe care le are un spaţiu sau un ansamblu că mai apoi să fie dezvoltată strategia de intervenţie. Cele mai întâlnite constrângeri de pe un sit industrial sunt starea avansată de degradare a clădirilor sau a infrastructurii şi clădirile parazitare.11 Pentru a reutiliza un monument industrial sunt necesare câteva intervenţii de restaurare conversie. Aceste intervenţii au ca scop crearea de spaţii atrăgătoare şi interesante, introducerea unor obiecte de arhitectură contemporană în ansamblul industrial pot crea spaţiul şi mai atrăgător, iar ca această conversie să fie şi din punct de vedere financiar rentabil este necesar ca nouă funcţiune să fie aleasă de pe urma unor studii şi analize corespunzătoare în conformitate cu realitate urbană.

Conservarea patrimoniului industrial depinde de păstrarea integrităţii funcţionale iar intervenţiile asupra unui sit industrial trebuie astfel să aibă în vedere păstrarea acesteia cât mai mult posibil. Valoarea şi autenticitatea unui sit industrial pot fi semnificativ reduse dacă se înlătură maşini sau componente sau dacă sunt distruse elemente auxiliare care constituie parte dintr-un sit.12 Conservarea unor arhitecturi valoroase este o modalitate de păstrare a trecutului cu prezentul, monumentul rămâne martorul însă doar a restaura nu este suficient, acesta trebuie să satisfacă nevoile sociale ale societăţii, să trăiască prin oameni, iar când monumentul nu mai poate să satisfacă nevoile şi cerinţele vremii soluţia este conversia. „Ceva ce nu este autentic nu poate fi o valoare şi în consecinţă nu are cum să prezinte interes”13prof.dr.arh. Hanna Derer, autenticitatea este tot ceea ce defineşte obiectul arhitecturii, incluzând concept, design, materiale, tehnici de construcţie şi amplasament.

11

Douet James, „Industrial heritage re-tooled”, Carnegie Publishing, Lancaster, 2012, pag 94; TICCIH, Carta patrimoniului industrial, Moscova, 2003; 13 Crișan, Rodica, „Analiza integrativa a valorilor culturale si de utilizare a clădirilor existente, Vol. 1, Ed. Universitară „Ion Mincu”, București, 2004, p. 21 12

19

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F10. 12 variante de ocupare funcţională a unei hale abandonate.

20

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

C. CONVERSIA

Conversia14 în arhitectura este procesul de transformare şi reutilizare a clădirilor vechi pentru a fi corespunzătoare unor noi folosinţe. Conversia prin definiţie implică înţelegerea dintre dorinţă şi continuitate cu păstrarea structurii şi imaginii unei clădiri cu posibilităţile de utilizare funcţională.

Reabilitarea monumentelor reprezintă acum un demers firesc, bazat pe considerente de natură romantică şi istorică sau pe considerente de natură ecologică şi economică. Într-un proces de conversie pentru a genera spaţii interesante şi atrăgătoare trebuie aleasă funcţiunea într-un mod responsabil în conformitate cu realitatea, direcţiile pe care le vor urmă aceste intervenţii pot tinde spre funcţiuni industriale, rezidenţiale, birouri, mixte, culturală, muzeala.

Funcţiuni industriale – Reabilitarea unui sit industrial nu înseamnă automat schimbarea completă a funcţiunii, în anumite cazuri se poate păstra funcţiunea parţial prin adaptarea la o linie nouă de producţie, producţii mici, împreună cu activităţi interactive pentru public.

Funcţiuni rezidenţiale – transformarea fabricilor în locuinţe colective ar rupe din monotonia şi repetitivitatea locuinţelor colective fără identitate, mai ales că fabricile reprezintă spaţii ideale şi inedite cu un caracter aparte.

Funcţiuni de birouri – conversia vechilor fabrici în birouri se practică destul de frecvent mai ales de firme de design sau media care urmăresc protejarea mediului, costuri reduse.

Funcţiuni mixte – datorită diversităţii volumetrice în cazul complexelor mari industriale, abordarea este una mixtă pentru o eficienţă economică ridicată.

Funcţiune culturală – un centru cultural este ideal pentru capabilitatea de a atrage un număr mare de vizitatori. Artiştii prefera clădirile cu spaţii de expunere în detrimentul spaţiului alb şi curat al muzeelor tradiţionale.

Funcţiune muzeală – aceasta funcţiune se pretează pentru spaţiile cu o personalitate istorică foarte mare cu un potenţial muzeal puternic astfel încât să atragă un număr mare de vizitatori şi să fie rentabil din punct de vedere atât financiar cât şi cultural.

14

CONVÉRSIE s.f. v. Conversiune; CONVERSIÚNE, conversiuni, s.f. 1.Schimbare a condițiilor unui împrumut. 2.Preschimbare a unei valori de natură economică în alta.3. (Log., în sintagma) Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiunii subiectului și predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecății. 4. (Chim.)

Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică în unitatea de timp, exprimată de obicei în procente pe unitate de timp.

21

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F11. Zone industriale București.

22

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

1. SEMNIFICAŢIA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL Acesta soluţie trebuie luată în calcul în spaţii industriale cu personalitate şi istorie foarte puternică, care au potenţialul cultural şi muzeal suficient de mare pentru a fi capabil să atragă vizitatori, să creeze un flux rentabil din punct de vedere atât financiar cât şi cultural şi comunitar (moara Arkwright din Cramford, Derbshire).15 Aceasta industrie răspunde în mod adecvat cererii societăţii de agrement şi oferă în plus statutul social şi consumul de bunuri patrimoniale, dartrebuies să inventeze modalităţi de controlare şi temperare a fluxului16. Francoise C. vorbeşte în cartea sa despre ideea de muzeu imaginar, spaţiile să fie însoţite de spaţii explicative şi bine organizate.

Conversia spaţiilor nu este un concept nou, exemple în acest sens existând cu secole în urmă: în timpul revoluţiei franceze, catedrala din Brou a fost folosită ca hambar, catedrala din Villeneuve-les-Avignon a fost utilizată atât pentru locuinţe cât şi pentru ateliere, abaţia din Royaumont a fost transformată în filatura, iar cea din Fontenay în papetărie. În România, un exemplu elocvent îl constituie folosirea Mănăstirii Văcăreşti că penitenciar17. În istoria arhitecturii se poate vorbi de o reformulare a ideologiilor, o ciclicitate de implica progresul, evoluţia şi necesitatea de modernitate, ca să asistăm la o reîntoarcere la valorile istorice şi la critica formei, noile ideologii vin de obicei din critică epocii trecute.

Heidegger prezenta în „Originea operei de artă” două tipuri întocmite de om: „ustensilul” şi „opera de artă” împărtăşesc adevărul despre fiinţa. Arhitectura necesită atât ustensilul cât şi opera de artă, Venturi priveşte arhitectura ca un adăpost înzestrat cu simboluri, asemenea spaţiului ocrotitor al locuirii pe când în situaţiile raţionaliste ale modernismului arhitectura pierde importanta simbolului. Funcţionalismul, nu numai că pierde din vedere elementul esenţial al locuirii, simbolul, vatră, focul, căminul, se focalizează pe un singur lucru adăpostul.

Spaţiul funcţionalist, logic şi argumentat pierde simbolul iar din punct de vedere al conversiilor este blocat, aceste spaţii nu pot fi altceva, nu pot avea alt funcţiune decât pe accea care a fost proiectat să fie. Este genul de arhitectură care nu ia în considerare viitoarele transformări de viitor, de epocă.

Regenerarea urbană şi reabilitarea clădirilor vechi sunt componentele cheie în strategiile de planificare urbană.

Regenerarea urbană este o acţiune care conduce la soluţionarea problemelor urbane şi găsirea unei îmbunătăţiri de lungă durată pentru condiţiile economice, fizice, sociale şi de mediu într-o zonă care trebuie schimbată. Pentru a exploata un monument sau un sit istoric este necesar să se creeze un flux rentabil de participanţi.

15

Stratton, Michael, „Industrial Buildings. Conservation and regeneration”, editura E&FN Spon, Londra, 2000, pag. 36-43 16 Choay Francoise, „Alegoria patrimoniului “, editura Paideia, Bucuresti, 2002, pag 23; 17 Revista constructiilor nr. 37.mai 2008, pag 5;

23

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F12. Imaginea industriala transformata in ceva plăcut.

24

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

1. SEMNIFICAŢIA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

Conversia clădirilor existente este o intervenţie ce ar trebui să fie prioritară în arhitectura contemporană, poate influenţa şi transformă întregi cartiere urbane şi maidane părăsite în „sâmburele care face să crească”18 un oraş. Practic conversia, conform celor relatate mai sus poate fi argumentată pe trei nivele: istoric, ecologic şi economic.

Conservarea şi reutilizarea monumentelor istorice alcătuiesc beneficii importante pentru comunităţile ce le preţuiesc, dacă o operaţiune de reabilitare şi conversie este realizată corespunzător poate reda valoarea istorică şi semnificaţia tradiţională a clădiri şi poate fi folosită în continuare decât să ajungă ruină.

Comunităţile şi investitorii urmăresc tot mai mult să reducă costurile sociale, economice şi de mediu în dezvoltarea urbană, calitatea mediului este vitală pentru calitatea vieţii noastre.

Dezavantajele conversiei sunt în primul rând problemele de funcţionalitate şi tehnice, clădirile la vremea construirii lor respectau anumite standarde care poate acum nu mai îndeplineşte standardele contemporane. Aşadar apar probleme de adaptabilitate şi trebuie făcute anumite compromisuri, fără îndoială în acest demers există avantaje şi dezavantaje fapt pentru care trebuie studiată bine intervenţia.

Reutilizarea clădirilor industriale ce se bazează atât pe conservare cât şi pe principiul de a implementa sisteme moderne de reducere a consumului de apă şi electricitate ar reduce atât costurile de reabilitare sau construcţie cât şi costurile de întreţinere.

Dezvoltarea durabilă presupune o împărţire pe 3 paliere: reduce, reutilizează, reciclează Avantajul ecologic în conversia clădirilor constă în reutilizarea structurii existente, reciclarea materialelor şi reducerea consumului de resurse.

Avantajul economic în reutilizarea clădirilor care foarte probabil dacă nu ar fi fost interese economice, practică reabilitării clădirilor nu ar fi fost posibilă, este de a economisii timp,resurse, investiţiile pentru infrastructura, instalaţii, canalizare, pe care le implica o clădire nouă.

18

M. Sandu, Alexandru, “Sâmburele care face să crească vol. II”[Eseuri de urbanism şi arhitectura], editura Fundaţie Arhitext design, Bucureşti, 2007;

25

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F13. Analiza patrimoniului industrial local.

26

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

2. PATRIMONIU INDUSTRIAL – FURNALE A. CONCENTRAŢII DE PATRIMONIU INDUSTRIAL

România are în mod categoric o sursă vastă de situri de patrimoniu industrial ce datează încă din secolul XVII, spre exemplu o concentrare mare industrială se afla în vestul României mai ales în judeţul Hunedoara. Patrimoniul industrial este reprezentat atât clădiri individuale cât şi de complexe respectiv ansambluri întregi grandioase.

Regimul comunist a confiscat în mare parte după cel de al 2-lea război mondial multe din obiectivele noastre, nu au fost distruse chiar atât de grav dar nici investiţii foarte mari nu s-au făcut.

Consecinţele cele mai grave ale zonelor industriale se datorează indiferenţei pentru acest domeniu, multe societăţii ce deţin clădiri de patrimoniu industrial sunt sortite abandonului datorită situaţiei economice ce se regăseşte în multe din societăţi.

De multe ori din nefericire sunt preferate construcţiile noi în locul lor, unde pentru recuperare sau restaurare sunt distruse utilaje valoroase pentru a fi retehnologizate sau refuncționalizarea se face cu investiţii distructive şi de slabă calitate. În mare parte ansamblurile industriale au fost divizate prin privatizări grăbite, care au sporit în mod constant pierderea caracterului iniţial al clădirilor. Zonele industriale reprezintă un procent foarte ridicat din suprafaţa oraşelor, rămase în apropierea centrelor oraşelor, zonele industriale destructurate sunt o rezervă urbanistica în aşteptare de a i se dă noi destinaţii. Bineînţeles că cei mai mulţi potenţiali sau doritori investitori sunt interesaţi doar de amplasament şi nu de posibile reconversii sau de posibile investiţii în reconversie de către proprietarii ansamblurilor sau pur şi simplu datorită indiferentei faţă de ideile de sustenabilitate, optăm pentru o abordare mai profitabilă.

Aceştia se simt condiţionaţi de restricţii şi probleme de restaurare pentru ceea ce ei considerau ca spaţiu său teren disponibil pentru orice fel de intervenţie profitabilă. În ciuda previziunilor optimiste şi al potenţialului de transformare, industriile creative sunt încă o ramură fragilă a economiei iar analiza elaborată la nivelul cartierului Traian arata ca un număr mare dintre ele nu reuşesc să supravieţuiască primilor ani de activitate. În mare parte problema actuală este cauzată de lipsa pregătiri antreprenoriale adecvate a proprietarilor, planificarea necorespunzătoare a dezvoltării dar şi de gradul mare de competitivitate de pe piaţă19.

Conform unor statistici provizorii cele mai multe obiective de patrimoniu industrial din România se regăsesc în vestul ţării în special în Banat. În Banat industrializarea a

19

Dapp E. Thomas, Ehmer Philipp, Just Tovias – „Cultural and creative industries - Growth potential in specific segments”, Deutsche Bank Research, Aprilie 2011, p.12

27

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F14. Zona industrială Hunedoara.

F15. Activități industriale, valea Govăjdiei.

28

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

început cu mult timp în urmă, cu mult înaintea restului ţării, exista un decalaj intre fosta provincie aflată multă vreme sub dominaţie austro-ungara şi restul României.

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, Bucureştiul a devenit centrul industrial principal al ţării prin apariţia zecilor de centre industriale: Uzinele Malaxa, Fabrica de Bere Rahova, Centrala Diesel-Electrica Filaret, Gara Filaret, Gara Obor, Vama Antrepozite, Moară lui Assan.

Multe dintre aceste centre industriale au fost proiectate de arhitecţi cunoscuţi romani şi străini, astfel valoarea construcţiilor era destul de importanta contribuind la imaginea şi faima oraşului. „Din cauza presiunilor economice şi a valorii terenurilor care au suprafeţe mari, au dispărut unele corpuri ale fostei Uzine de Gaz, Moară Ciurel iar unele corpuri (ne clasate) ale fabricii de Glucoză sunt în curs de demolare. Situaţia economică a multora dintre societăţile ce deţin patrimoniu industrial le determina pe acestea fie să abandoneze sau să vândă patrimoniul a cărui întreţinere este prea costisitoare, fie să-l „refuncționalizeze”20 cu investiţii ieftine şi de slabă calitate pentru a-l închiria.

Oraşele din România se confrunta astăzi cu disfuncţii majore la nivel de mediu construit, ca rezultat a unor transformări radicale asupra ţesutului urban în perioadă anterioară.

Ritmul accelerat de dezvoltare imobiliară, problema legată de mediu şi societate impun o teorie de dezvoltare durabilă a aşezărilor, revitalizarea unei zone degradate ar avea un efect benefic asupra unei arii urbane.

"Susţinerea opiniei publice, nu întotdeauna receptivă la un astfel de subiect, este greu de obţinut. Oamenii nu sunt ataşaţi de "fabrică", ci mai degrabă o consideră un simbol al îngrădirii libertăţii personale, al subordonării şi ar recepta cu greu s-o vadă, de exemplu, în cărţi poştale ilustrate, alături de mănăstirile din nordul Moldovei" 21 În România siturile de acest gen sunt folosite pentru depozitare sau au fost închiriate La firme de dimensiuni mult mai mici, care au avut ca obiect de activitate total diferit faţă de cel al fabricii, astfel sunt fragmentate atât ca activităţi cât şi ca spaţii. În multe zone din Europa şi din SUA spaţiile industriale scoase din uz primesc destinaţii turistice, rezidenţiale sau culturale. Vechile spaţii industriale abandonate devin ateliere, spaţii de expoziţie, birouri , asemenea intervenţii s-au petrecut în Londra, New York, Paris.

Contează oare că aceste clădiri sunt patrimoniu industrial? În ciuda restricţiilor impuse de lege, aşa cum se întâmplă din păcate, adesea în cazul monumentelor, valoarea acestora este redusă la terenul pe care îl ocupă.

Totuşi pot fi considerate fabricile patrimoniu arhitectural? Bineînţeles că da, pentru ca şi uzinele, fabricile, atelierele, morile, minele, depozitele, infrastructura de transport şi utilajele ce ţin de domeniul industrial conţin elemente cu valoare istorică, tehnologică, socială şi arhitecturală.

20

Iamandaescu, Irina, inspector in cadrul Ministerului Culturii si Cultelor, despre situatia actuala a acestor centre 21 Iamandaescu, Irina, inspector in cadrul Ministerului Culturii si Cultelor,

29

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL F16. Minele Ghelari, valea Ghelari.

F17. Valea Govăjdiei.

F18. Viaductul de pe valea Zlaști.

30

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

2.

PATRIMONIU INDUSTRIAL – FURNALE B. CIRCUITUL LOCAL INDUSTRIAL

Transportul minereului de fier din zona Hunedoara, mai exact de la minele Ghelari se făcea mai demult în două coşuri amplasate pe cai sau chiar în spatele cărăuşilor care transportau minereul al atelierele de prelucrare din zona chiar şi la furnalul de la Govăjdia.

Creşterea cerinţei de minereu la atelierele din zonă, au crescut şi costurile de transport al minereului astfel ajungându-se că pe parcursul anul 1859 cantitatea de minereu transportat s-a triplat. Datorită scumpirilor sistemului de transport, autorităţile au fost nevoite atunci să îl înlocuiască cu un sistem mai eficient din punct de vedere economic.

Ca soluţie la eficientizarea mineritului de pe zona s-a început săparea unui tunel lung de 600 m care lega mina subterană de la Ghelari cu valea Retișoarei, în acelaşi timp la Retișoara s-a construit o cale ferată cu ecartament îngust. Pe această linie transportul mineritului de la mâna din Ghelari se făcea cu vagoneţi traşi de cai până la Retișoara la 4 km de furnalul de la Govăjdia. Cu apariţia căi ferate de la mina Ghelari la Retișoara costurile de transport scad dar cerinţă de minereu era în continuare creştere la Furnalul de la Govăjdia, astfel linia de cale ferată se prelungeşte de la Retișoara la Govăjdia pe o diferenţă de nivel de 260 m.

Ultima porţiune de cale ferată a fost terminată în 1871, după inaugurarea şi predarea în circulaţie costul transportului minereului a scăzut considerabil. După începerea construcţiei uzinelor de fier din Hunedoara s-a realizat că transportul către Hunedoara a cantităţii enorme de minereu extras de la Ghelari nu se putea realiza prin mijloacele de transport existente. În prima fază pentru a se putea efectua transportul de la Ghelari la Hunedoara s-a decis utilizarea unui sistem de funiculare pentru a îndeplini cerinţele primelor trei furnale, apoi după construcţia celui de al 4-le furnal, sistemul de funiculare s-a dovedit a fi ineficient, aşadar s-a hotărât construirea celui de al 2-lea sistem de funiculare în paralel cu celălalt pentru a îndeplini cerinţele de transport de minereu între Ghelari şi Hunedoara.

Privind greutăţile şi costurile enorme rezultate din transportul de mangal şi de minereu în două direcţii adică spre Hunedoara şi furnalul din Govăjdia în 1897 s-a decis schimbarea radicală a sistemului de transport, astfel a apărut calea ferată îngustă Ghelari, Retișoara, Govăjdia, Hunedoara.

Calea ferată îngustă de la Hunedoara la Ghelari respectiv Retișoara era prima cale ferată îngusta din Ardeal, construită pentru a îndeplini cererea de minereu de la Furnalul de la Govăjdia şi Uzinele de fier de la Hunedoara.

Traseul mocăniţei are un potenţial cultural turistic ridicat, desfăşurându-se în cadrul unui peisaj pitoresc şi atingând puncte de interes importante: oraşul hunedoara, castelul Corvinilor, furnalul de la Govăjdia, mina Ghelari.

31

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F19. Zona industrială Hunedoara.

32

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

2.. PATRIMONIU INDUSTRIAL – FURNALE C. CIRCUITUL EST EUROPEAN AL FIERULUI

F20. Circuitul Fierului.

33

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F21. Orașe mici industriale, Shrinking Cities.

34

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

2.. PATRIMONIU INDUSTRIAL – FURNALE D. REACTIVAREA ORAŞELOR MICI INDUSTRIALE

Zonele mono industriale din România, în special orăşel dependente de industrie au avut de suferit. Industrializarea în perioada socialistă a creat centre urbane dezvoltate în jurul unei singure industrii. În 1930, doar Reşita intra în categoria oraşelor mono industriale pe teritoriul României,în 1966 numărul de astfel de aşezări era mult mai mare. Rezultatul situaţiei actuale demonstrează că industrializarea socialistă nu a dus dezvoltare sustenabilă, multe din întreprinderi fiind înfiinţate prin hotărâre politică luată la nivel central cu prea puţine studii a cererii de piaţă. Industrializarea socialistă forţată şi urbanizarea rapidă a fost pusă faţă în faţă în 1990 cu realităţile economice ignorate.

Creăm noi probleme pentru viitor sau le rezolvăm pe cele actuale? Politicile de îmbunătăţire a vieţii oamenilor din oraşele mici industriale aflate în declin au fost din păcate incoerente.

Există totuşi câteva idei, pornesc de la faptul că economia locală trebuie să se dezvolte să asigure o calitate mai bună a vieţii, trebuie să elimine efectele poluării anterioare produse de vechile întreprinderi de stat.

Aşadar, dacă în cazul comunităţilor industriale pentru a asigura sustenabilitatea se pot crea platforme ideologice pentru oraşe mici car constau în aplicarea la nivel local a principiilor de sustenabilitate şi îmbunătăţire calităţii vieţii. Prin aceste platforme se pot promova culturile locale, tradiţionale şi nu întreprinderi mari ci mai degrabă ecologiste şi umaniste.

Un exemplu de reactivare s-a făcut în Italia în 1999 când se întâlnesc 4 primari din 4 localităţi pentru stabilirea unei serii de principii care să ducă la un mediu mai calm, conservând tradiţia, promovând meşteşugul local, creare de medii mai sănătoase, împărtăşirea experienţelor şi promovarea economiei sustenabile.

Turismul este o tentaţie mare, multe dintre aceste localităţi industriale fiind în zone pitoreşti, precum zonele miniere aflate în zone montane sau aflate în apropierea unor puncte respectiv obiective turistice astfel se poate dezvolta un scenariu de dezvoltare turistică. Aceste localităţi se pot introduce într-un traseu turistic care să lege mai multe puncte turistice locale, o alternativă viabilă pe termen lung şi sustenabilă economic. O paranteză foarte importantă la afirmaţiile de mai sus, localnici sunt departe de a avea o pregătire în „industria ospitalităţii” astfel pentru a implica comunitatea locală trebuie reactivate meşteşugurile locale pentru a împărtăşi experienţele locale şi de a crea ateliere demonstrative pentru turişti.

35

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F22. Furnal, începutul revoluției industriale.

36

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

2.. PATRIMONIU INDUSTRIAL – FURNALE E. FURNALE

„Furnalul 6 va fi pus la pământ în câteva zile”22 aşa este descrisă imaginea într un cotidian surprinsă la apus.

Furnalele sunt complexe industriale de tip cuptoare metalurgice ce se foloseau în general la elaborarea fontei. Momentul la care sunt încadrate primele cuptoare utilizate pentru prelucrarea fierului este sec XII-XI i.e.n., perioada în care în Transilvania se dezvoltă metalurgia bronzului că perioada de tranziţie spre epoca fierului.

Cuptorul din Valea Caselor – sec IX, încărcarea materialelor se făcea pe la partea de sus, îndepărtând lespedea de piatră care acoperea partea superioară a cuptorului.

Atelierele de extragere şi prelucrare a fierului în secolele XV-XVIII; Spre deosebire de perioada migraţiei popoarelor pe când activitatea industrială era sporadică, meşteşugul extragerii, prelucrării şi topirii fierului se dezvoltă foarte mult pe teritoriul Transilvaniei.

Cele mai renumite furnale şi importante din punct de vedere istoric, tehnologic şi arhitectural de pe zona Transilvaniei respectiv Banat sunt furnalul de la Reşita şi Furnalul de la Govăjdia, unde industria metalurgică era mult mai dezvoltată, ambele clasate că monumente de patrimoniu pentru un impactul substanţial la nivel industrial, social şi arhitectural, o parte din componentele constructive de la Turnului Eiffel au fost turnate la aceste furnale, la vremea respectivă fiind printre cele mai moderne furnale din europa, procesul tehnologic industrial era unic.

Utilizarea forţei apei a revoluţionat tehnica de producere a fierului, saltul de la cuptorul de reducere la furnale a constatat în creşterea volumului de aer insuflat şi în creşterea temperaturii în zona de ardere.

Furnalul revoluţionează tehnica fabricaţiei uneltelor şi pieselor de fier.

22

Ziarul Adevărul, Galați, 2014;

37

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F23. Furnalul de la Govăjdia 1880.

F24. Furnalul de la Toplița, desene.

F25. Furnalul de la Reșița.

F26. Furnalul de la Toplița, macheta.

38

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

2.. PATRIMONIU INDUSTRIAL – FURNALE Exemple

Furnalul Reşița Mai precis “Furnalul nr. 2″ Reșița. Pentru noi, dar şi pentru Austro-Ungari, Reșița a avut o însemnătate deosebită. Era alchimista imperiului. De la locomotive la tunuri, de la elemente de poduri până la șine de cale ferată – asta produceau Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa. Reșița a ținut câteva războaie locale, dar și două războaie mondiale.

Reșița a construit o mulţime de poduri şi viaducte în toată România. Zeci şi zeci de ani, Reșița a pus în mișcare neamul românesc.

Furnalele 1 și 2 („cuptoarele” Franzikus şi Josephus) au fost construite în 1892 pe amplasamentul a celor trei furnale iniţiale (două construite în 1771 și al treilea în 1850). De-a lungul timpului au suferit mai multe modificări şi modernizări, poate cea mai importantă fiind cea din 1962 prin care ambele furnale au ajuns la capacitatea de 700 mc. În 1991 furnalele își încetau activitatea. Furnalul nr.1 a fost repede pus la pământ Furnalul nr.2 este unul dintre ultimele elemente ce ne mai arată puterea de odinioară a Reșiței. Mare și complicat, monstrul se odihneşte acum. Momentan, este apărat prin intermediul unui proces.

Furnalul de la Govajdia Este cel mai vechi furnal din România și primul furnal din Europa cu flux continuu. Astăzi pare o jucărie stricată, dar la 1810 era una dintre cele mai performante stații metalurgice din Europa. Furnalul de la Govăjdia este celebru datorită fontei care a ajuns la Reșița pentru a turna unele componente ale turnului Eiffel. Dacă ajungeți la Govăjdia, puteți vizita şi ruinele forjelor și ale topitoriilor, dar și secţiuni dintr-o fabuloasă cale ferată îngustă Hunedoara-Govăjdia-Retișoara.

Este un punct de oprire obligatoriu pentru o tură în inima siderurgiei românești Hunedoara – Călan – Oțelul Roșu (zis și Bistra).

Furnalul de la Topliţa Este de presupus că acest furnal să fi fost construit în anul 1750 anterior repornirii din 1781. Repornirea s-a făcut cu supravegherea lui Frantz Joseph Muller von Reichenstein.

Administratorul domeniului Hunedoara era Iosif Filip de Kern Primii maiştrii au fost: Edlinger din Ştiria şi Zaharia Pascu localnic.

39

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F27. Furnalul de la Govăjdia, situația actuala.

F28. Fațadă propunere.

F29. Plan de situație propunere.

40

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

3. CONVERSIA FURNALULUI DE LA GOVAJDIA A. Localizare și istoric Furnalul este situat în Munţii Poiana Ruscă, la circa 20 km de Hunedoara, în sat Govăjdia, comună Ghelari.

Construit în anul 1806, a fost al doilea cuptor înalt industrial din lume pentru extragerea de fier.Prin 1802, autorităţile habsburgice din Transilvania decid că e timpul pentru creşterea producţiei de fontă, prin construirea unui nou furnal cât mai aproape de zonele extractive de la Ghelar. Amplasamentul e stabilit de Thesauriatul din Sibiu la Govăjdia, în detrimentul Topliţei, iar construcţia e începută în 1806 şi finalizată 4 ani mai târziu. Era cel mai modern furnal de topire a minereului de fier din Europa acelor vremuri. Primul furnal din lume cu un proces de producţie continuu. Darea în folosinţă are loc însă abia în 1813, după edificarea anexelor necesare funcţionării. Urmează etape succesive de refacere, folosinţă şi abandonare, „vârful“ activităţii fiind înregistrat în anii 1871 şi 1889, perioadă în care o parte din producţie are ca destinaţie Franţa, fiind utilizată ca materie primă pentru construcţia celebrului Tour Eiffel. Apoi începe decăderea, cauzată de construcţia „uzinelor de fier“ de la Hunedoara, ultimele reparaţii datând din anii 1914-1916.

B. Situaţia actuală Este o clădire masivă din piatră, acoperită în şarpanta, acum parţial distrusă, deasupra căreia se înalta două turnuri de cărămidă, unul patrulater, celălalt octogonal, legate între ele cu o pasarelă acoperită. În interior, se pătrunde printr-o zonă mai îngustă acoperită cu o boltă semicilindrică, urmând apoi să se dezvăluie întregul spaţiu, liber, ce pare imens datorită înălţimii mari. Din tot ce era pe vremuri înăuntru a mai rămas doar imensul furnal propriu-zis, impresionantă construcţie cu baza octogonală de piatră şi trunchiul de con din cărămidă strânsă în chingi de fier, spartă uneori de gurile de aeraj.

C. Propunere Propunerea propriu-zisă se leagă de conversia vechiului furnal în muzeu al metalurgiei şi extinderea lui cu un complex de agrement turistic, însă, pentru fiabilitatea proiectului ar trebui ca soarta acestui furnal să fie legată de repunerea în funcţiune a mocăniţei. Reconstrucţia traseului mocăniţei de la Hunedoara gara mică şi până la satul Ghelari ar aduce beneficii şi turiştii în zona Hunedoarei. De exemplu turiştii pot fi preluaţi de la Castelul Corvineştilor şi transportaţi la furnalul de la Govăjdia. Mocăniţa ar uni spectaculos obiectivele turistice, şi ar aduce un plus de valoare Hunedoarei. Un exemplu de succes este la Mokra-Gora din Serbia, tot aşa aveau o reţea de cale ferată îngustă până în 1989 când s-a dezmembrat linia; în 2000 un grup de pasionaţi au pornit o acţiune de reconstrucţie a liniei, la această acţiune s-a alăturat ministrul turismului din Serbia şi autorităţile sârbeşti pentru că şi-au dat seama că, dacă reconstruiesc linia atunci vin şi turiştii, şi se va dezvolta şi economia zonei.

Aşadar, propun un proiect de circuit turistic care să aibă ca punct final de interes vizitarea muzeului metalurgiei adăpostit de cel mai vechi furnal din ţara împreună cu ateliere

41

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F30. Propunerea, perspectiva de atmosferă.

F31. Propunere, perspectiva aeriană.

42

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL meşteşugăreşti pentru reactivarea activităţilor meşteşugăreşti, iar pentru cazarea turiştilor propun un hotel cu o vedere spectaculoasă asupra vai şi furnalului.

Direcţii de acţiune: Restaurarea furnalului Interpretarea spaţială şi complementarea ruinelor Spaţii anexe pentru a complementa ansamblul istoric Amenajarea unui sistem de activităţi D. Obiective Conservarea memoriei specificului meşteşugăresc.

Regenerarea activităţilor meşteşugăreşti în zonă.

Valorificarea potenţialului turistic.

Stabilitate economică.

Implicarea comunităţii.

Integrarea în peisaj.

E. Concluzii Soluţia doreşte a fi fundamentală pe dialogul existent între patrimoniu industrial şi peisaj, mai exact pe valorificarea şi materializarea acestei legături la nivelul unui ansamblu care să reprezinte o mărturie vie a trecutului meşteşugăresc industrial, care să se subordoneze cadrului natural şi să se raporteze la specificul arhitectural industrial al zonei, conturând imaginea peisajului cândva existent.

O asociere atentă a acestor valori va permite restabilirea echilibrului dintre patrimoniul industrial şi peisaj. O soluţie care să aducă aceste schimbări benefice poate fi realizată prin propunerea unui centru al tehnicii fierului. Acest program, deşi vag prin denumire, permite integrarea unor funcţiuni flexibile şi complementare care să permită valorificarea ansamblului industrial şi a împrejmuirilor pe mai multe paliere.

O reutilizare pur industrială a acestor spaţii s-ar dovedi eronată, la fel ca şi o muzeificare a acestora în scopul conservării. Soluţia se găseşte în crearea unui spaţiu activ în care, funcţiuni industriale bazate pe resurse materiale şi naturale, să-i ţină locul o funcţiune culturală-turistică-educativă bazată pe valorificarea resurselor culturale şi umane.

43

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F32. Tipografia „Cartea romanească”

F33. Metropolis Center – Fosta tipografie după conversie.

44

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

4. STUDIU DE CAZ A. EXEMPLE DE CONVERSII INDUSTRIALE ROMÂNIA

Metropolis Center

Este situat chiar în inima Bucureştiului, în centrul sectorului economic şi comercial al capitalei, acesta reprezintă unu dintre puţinele exemple de clădiri industriale de secolul XIX reabilitată.

Ansamblul tipografiei, compus din hala industrială şi locuinţa proprietarului este transformat într-un spaţiu multifuncţional cu funcţiuni publice la parter. Partea nouă clădirii, orientată spre bulevardul Iancu de Hunedoara prezintă o geometrie simplă , cu accentuarea deliberată a registrelor orizontale, se înalţă deasupra clădirii istorice fără să intre în prim plan sau să o domine pe aceasta.

Combinaţia dintre faţada de cărămidă existenţa şi noua faţada din sticlă cu caracter de orizontalitate pronunţat şi juxtapunerea lor contrastanta are rolul de a evidenţia valoarea clădirii istorice. „Corpul principal de clădire, având subsol, parter şi două etaje, adăpostea industria grafică. La subsol erau depozitele de hârtie şi vestiarele; la parter - maşinile de tipărit; la etajul 1 - zeţăria, maşinile de cules, atelierul fotografic, zincografia; la etajul 2 - atelierele de legatorie şi papetărie.”23 Corpul rezidenţial corespunde stilului clădirilor din vecinătate prin configuraţia fragmentată, se încadrează în mod firesc în cadrul construit al zonei.

Ansamblul are o structură de rezistenţă pe cadre, cu planşee şi diafragme din beton armat monolit, cu rosturi antiseismice.

Trama constructivă a spaţiilor de birouri corespunde cu cea a zidului istoric, modul de amplasare a elementelor portante oferă flexibilitate în configuraţia spaţiului.

Concluzia. Acest exemplu ilustrează modul în care se realizează conectarea arhitecturii contemporane cu arhitectură industrială, cu scopul de a pune în valoare clădirea istorică fără a fi dominată de intervenţiile contemporane.

23

Nemțeanu, Ruxandra, ziarul Jurnalul - despre industria grafică a fostei tipografii, București, 2006

45

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F34. Turnul de apă din Pantelimon, înainte si după renovare.

F35. Perdeaua verde din capătul turnului, parcă ascunde ceva la interior.

46

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

4. STUDIU DE CAZ

Turnul de apă din Pantelimon

„Turnurile de apă sunt obiecte ciudate în peisajul urban.Chiar dacă funcţiunea lor ca şi rezervoare de presiune este binecunoscută, exista un şarm misterios care le învăluie prezenta.”24 Fie că vorbim despre uzinele construite în mijlocul cartierelor, fie de cartiere construite în jurul uzinelor, fabricile în care nu mai există producţie au rămas ca un soi de coloşi anti-urbani de beton.

Este un turn oarecare de uzina şi arata ca multe turnuri din generaţia sa, este printre puţinele turnuri de apa încă funcţionale care va mai face parte din peisajul urban, multă vreme.

Turnul de apă din Pantelimon se prezintă ca o structură înaltă din beton, rece asemănătoare turnului donjon, din care nu îţi dai seama dacă încă mai este funcţională sau este doar o simplă relicvă a unor timpuri apuse. Are o formă compactă, închisă de parcă ar ascunde ceva la interior, ceva secret, turnul nu dă semne cum ce ar putea fi la interior. Acest sens misterios sta la baza conceptului, vârful turnului este acoperit de o perdea verde inspirată din zilele în care îi servea fabricii de textile. Perdeaua misterioasă este lăsat semi deschisa ca şi cum ar arăta interiorul pentru a stârni sau intensifica curiozitatea. La exterior s-a construit o scală elicoidala care duce până în văr, iar la interior sunt mici ferestre în care au fost amenajate diorame şi la parter va fi creat un spaţiu multimedia unde vizitatorii vor avea parte de spectacole de lumină şi muzica.

Turnul de apă are o nouă identitate vizuală, a fost transformat într-un Turn de artă. În interiorul acestuia vor avea loc expoziţii de artă contemporană.

Proiectul de reconversie a urmărit să transmită un semnal comunităţii, fiind un punct de referinţă în imaginarul colectiv.

Concluzia. Cel mai important lucru în acest exemplu este ca prin aceste intervenţii mici atât estetice cât şi crearea unor evenimente culturale a fost reactivat turnul în peisajul urban şi se păstrează astfel un simbol al unei epoci. Ce ilustrează foarte bine este respectul maxim cu care s-a acţionat asupra turnului.

24

Georges Daniel, www.makeapoint.ro, 2013

47

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F36. Rampă acces Halele Carol.

F37. Poarta, un simbol ce crează o legătură a exteriorului cu interiorul, sau pur şi simplu misterul din spatele uşii.

48

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

4. STUDIU DE CAZ

Halele Carol

Ruinele foştilor coloşi industriali au o şansă de a reintra în circuitul public, nu prin renovări spectaculoase ci cu ajutorul culturii. Fosta fabrica „Steaua Roşie”, cum era numită în regimul comunist, îşi concentră producţia pe maşini grele pentru producţia de echipamente hidraulice şi industria construcţiilor. A fost salvată de la demolare de o comunitate locală, iar acum locul este transformat, încet cu paşi mici într-un loc de recreere, care va genera venituri şi vizibilitate.

Reprezintă un proiect de conversie a vechilor spaţii industriale ale Fabricii Hesper în centru cultural. Organizarea de evenimente, şi locurile de muncă apărute în jurul creaţilor prin abordarea temelor specifice de inovare şi comercial va aduce şi venituri centrului.

Proiectul a început ca prototip în ideea regenerării spaţiului industrial şi de a-l transforma într-un hotspot cultural prin reamenajarea locului pentru a găzdui evenimente, proiecţii, conferinţe, expoziţii. Principalele obiective ale conversiei halelor sunt oprirea degradări clădirilor istorice şi conservarea lor, găsirea unor noi utilizări, precum şi deschiderea lor către public.

Este esenţială păstrarea legăturii cu ADN-ul locului fabricaţie şi creaţie, fapt pentru care proiectul căpăta conotaţiile unui centru pentru industriile creative.

Concluzie. Esenţa acestui exemplu este implicarea comunităţii şi a desfăşurării diferitelor activităţi de creaţie, este reprezentativ faptul cum spaţiile găzduiesc mici ateliere demonstrative şi de creaţie deschise publicului . Astfel se crează, se face schimb de experienţă se interacţionează.

49

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F38. Imagine cu Fabrica de pe malul răului Schie.

F39. Fabrica, imagine din atrium.

50

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

4. STUDIU DE CAZ B. EXEMPLE DE CONVERSII INDUSTRIALE EUROPA

De Fabriek – „Fabrica” în Rotterdam

Un monument industrial regenerat, fabrica a fost transformată într-un spaţiu dinamic pentru întreprinzători tineri creativi. În inima încântătorului district Delfshaven din Rotterdam pe marginea râului Schie există un complex care şi-a pierdut strălucirea şi vibraţia de alungul timpului. Cu timpul complexul a căzut într-un proces continuu ireversibil de declin în anii de neglijare şi abandon total.

Exteriorul fostei spălătorii cu abur are două faţade, la strada există o serie de case tradiţionale, iar pe marginea cu răul o fabrică cu un furnal din cărămidă.

Implicarea strânsă a părţilor implicate a urmărit conservarea a acestui complex industrial. Clădirea avea nevoie de o schimbare radicală dacă avea să devină un centru pentru industrii creative, unde firme mici şi liberi profesionişti se pot desfăşura.

Designul strategic este bazat pe conservarea existentului atât din punct de vedere estetic cât şi cultural,istoric şi structural, întrucât zonele prăbuşite şi dărăpănate sunt înlocuite de o adăugare de atrium, spaţial lasă lumina să pătrundă la interior, se crează un spaţiu aerisit crescând calitatea funcţiunilor interioare.

Atriumul constituie inima clădirii ca un punct de întâlnire pentru antreprenori, incluzând elemente colectivă ca zone de lounge, oficii şi spaţii de întâlnire. Unităţile de birouri se adună în jurul atriumului şi se folosesc de spaţiile ce dau în faţadele existente.

Intervenţiile precum structura de metal din atrium sunt minimaliste, se foloseşte o paletă de culori care să menţină calitatea spaţiului. Faţadele de bronz de la strada aduc un nou look complexului.

Atriumul are la partea superioară un luminator pentru a completa restaurarea pură fabricii.

Concluzii. Punctul cel mai important din exemplu pe lângă calitatea conservării monumentului şi imaginea plăcută creată este modul cum este utilizat spaţiul. Spaţiul este destinat liberilor profesionişti sau micilor întreprinzători pentru generarea de industrii creative. Astfel memoria clădirii se păstrează şi se crează o sustenabilitate economică.

51

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F40. Muzeul Ruhr.

F41. Secția History,Muzeul Ruhr.

52

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

4. STUDIU DE CAZ

Zona Ruhr – Muzeul Ruhr, Germania

În zona Ruhr din Germania, printre primele regiuni industrializate din Europa, o staţie veche de spălare a cărbunelui a fost convertită într-un muzeu dedicat istoriei zonei respective. Nouă funcţiune nu este concentrată pe moştenirea industrială locală şi pe întreaga poveste a regiunii de acum milioane de ani şi până în prezent.

Situat în Zollverein, una dintre cele mai vechi şi importante zone industriale din Europa, muzeul face parte dintr-un complex industrial declarat patrimoniu cultural al UNESCO în urmă cu zece ani, datorită importanţei pe care o avut-o zona în progresul Europei încă din secolul al XVIII-lea.

Clădirea este structurata pe trei etaje cu trei secţiuni distincte: prezent – ilustrează situaţia actuală a întregi regiuni; memoria – ilustrează perioada pre modernă şi pre industrială a zonei Ruhr-ului; istoria – introduce vizitatorul prin evenimentele remarcabile din ultimii două sute de ani.

Cele trei nivele conţin o combinaţie de artefacte care ilustrează istoria naturală şi umană a regiunii, acestea sunt dispuse în vechile hale ale staţiei de spălare a cărbunelui.

Că personalitatea locului să nu fie afectată, toate utilajele şi instalaţiile industriale au fost păstrate şi restaurate. Muzeul în sine nu este doar o simplă clădire care şi-a schimbat funcţiunea, ci este o structură care şi-a păstrat sufletul iniţial.

Spaţiile funcţionale sunt metafore pentru fiecare secţiune în parte, secţiunea memory este găzduita în spaţiile vechi de depozitare a cărbunelui, fără ferestre astfel ilustrânduse o atmosferă a lumii preindustriale, lipsită de multe dintre perspectivele oferite de lumea modernă. Pe măsură ce avansezi în spaţiul muzeului printre expoziţii, eşti într-o continuă descoperire de straturi ale istoriei şi memoriei complexului.

Concluzii. Cel mai interesant lucru în acest proces de conversie este modul metaforic de promovare a expoziţiilor prin destinarea fiecărei secţiuni de expoziţie un spaţiu specific, astfel intervenţiile nu alterează clădirea.

53

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F42. Landschaftpark, legenda întregului ansamblul.

F44. Gazometru, actual centru de scufundări

F46. Grădinile de alpinism

F43. Parcul pe timp de noapte.

F45. Hala transformată în trasee de căţărat

F47. Hala transformată în sala de concerte.

54

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

4. STUDIU DE CAZ

Landschaftpark, Duisburg, Germania

Complexul metalurgic din Duisburg, construit într-un stil grandios, foarte tipic perioadei avansate a industrializării, a ajuns în cele din urmă la capătul producţiei încheind cu Furnalul nr.5. În furnale precum Furnalul nr. 5 din Duisburg, minereurile sunt topite cu multe alte minereuri la temperaturi de 2000° pentru a produce fontă. Un furnal de genul poate să funcţioneze continuu pe o perioadă de zece ani înainte ca zidăria interioară să fie realiniata.

Din cinci furnale câte erau odată în cadrul complexului industrial, două dintre furnale au căzut în urma unor demolări anterioare, astfel doar trei furnale au mai rămas din care doar unul este accesibil şi deschis publicului. La scurt timp după închiderea lucrărilor sa făcut o revizuire completă şi prin urmare este într-o stare bună de conservare.

Asupra furnalului s-a intervenit cu o scară metalică ce duce la o platformă pentru vizitatori la partea de sus, aici se poate savura o privelişte frumoasă asupra oraşului Dusiburg şi districtului Ruhr. În cadrul centrului există numeroase confecţii metalice şi facilităţi care au fost puse astăzi la o varietate mare de utilizări. Clădirile marilor foste uzine metalurgice au fost echipate pentru a satisface funcţiunii culturale, expoziţii , proiecţii, concerte şi chiar şi funcţiuni corporative. Într-un gazometru a fost creat cel mai mare centru de scufundări din europa, în buncăre de depozitare a minereului au fost creată grădini de alpinism, într-o fostă turnătorie au fost înfiinţate cursuri de căţărat la înălţime pe frânghie iar furnalul a fost transformat într-un punct de belvedere.

Concluzii. Esenţa exemplului este diversitatea şi numărul mare de participanţi la evenimentele ce se desfăşoară în cadrul fostei uzine metalurgice prin reutilizarea acesteia cu un minim de investiţii şi intervenţii minore asupra ansamblului. Astfel spaţiul îşi păstrează memoria locului şi asigură o sustenabilitate economică.

55

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F48. Afiş, workshop institutul cultural roman, importanţa protejării şi valorificării patrimoniului industrial.

F49. Afiş expoziţie imagini cu cele mai reprezentative obiective de patrimoniu.

F50. Afiş workshop regenerare industrială Petrila.

56

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

5. EDUCAŢIE, CERCETAREA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

În lipsa unui program guvernamental coerent și susținut, organizații profesionale încearcă, prin acțiunile lor, să convingă actualii proprietari de valoarea culturală excepţională pe care o dețin prin păstrarea acestor clădiri. Mai mult sau mai puțin conștienți de patrimoniul pe care îl gestionează, ei nu au intervenit asupra clădirilor (chiar dacă cele mai multe necesită refacerea acoperișurilor, înlocuirea geamurilor sparte, a ușilor, refaceri de zidărie etc.) și așteaptă vremuri mai bune. Deși golite de dotările și utilajele inițiale, elementele de arhitectură sunt aproape intacte. Așa se explică încă existența șarpantelor originale (Uzina Electrică Filaret, Uzinele Wolff, Fabrica de Chibrituri) și a structurii inițiale (stâlpii de fontă și grinzile de lemn de la Fabrica de Chibrituri), dar și a luminatoarelor și a ferestrelor mari. Există, din păcate, și exemple de distrugere – Fabrica de Bere Bragadiru (cunoscută ca Bere Rahova) – și de devastare și, de curînd, Vama București Antrepozite. În primul exemplu, în ciuda proiectului de conversie a fabricii în centru comercial și de afaceri, litigiul cu moștenitorii familiei Bragadiru pe fondul retrocedării a stopat lucrările. Vama București Antrepozite, deși inclusă ca spațiu de activități urbane în noua axa culturală Uranus, având mai mulți proprietari și interese divergente, a devenit un loc la îndemâna hoților de fier.

Paradoxal, toate acestea se întâmpla în vecinătatea unui exemplu de conversie a unei clădiri de patrimoniu industrial, a cărei istorie și al cărei concept au devenit antologice, un reper pentru București în acest demers. The Ark – Bursa mărfurilor creative a avut șansa să edifice o idee culturală generoasă, nu doar de business, iar noii proprietari au renunțat să fie „la locul și momentul potrivit“. Devastată în 1992 de un incendiu, din vechea clădire a Bursei mărfurilor au fost recuperate doar fațadele originale. Un proiect de arhitectură inteligent și inspirat, cu rezolvări funcționale adaptate noilor destinații ale clădirii, a transformat interiorul, acum cu 5 niveluri, „ascunse“ de fațada principală, întrun spațiu de referință stilistic și constructiv pentru arhitectură actuală românească.

Exemplele pozitive nu se opresc aici. Trebuie menționată existența unei serii de proiecte de diplomă de conversie apărute în ultimii 10-15 ani. Ele aparțin studenţilor arhitecţi și sunt aplicate pe situri locale existente, cum ar fi: Moara lui Assan, Uzinele Wolff, Uzina Electrică Filaret. Dintre acestea, unul dintre proiectele care par să aibă șanse unei realizări apropiate este legat de conversia Uzinei Electrice Filaret, care ar fi integrată, împreună cu Muzeul Național al Tehnicii, într-un parc al științei și tehnicii.

57

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F51. Afiş, atelier regenerare urbană a oraşului Petrila

F52. Afiş, eveniment de dezbatere privind soarta patrimoniului industrial bucureştean.

58

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

5. EDUCAŢIE, CERCETAREA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

La rândul lor, tineri arhitecți și urbaniști atenți la tendințele manifestate în lume devin depozitarii unor idei corecte, raționale, fiind nu doar dornici, dar și în măsură să le aplice. Atitudinea lor, deopotrivă creativă și economică, este inspirată mai ales de experiența occidentală care, la aproape trei decenii de exersare, a ajuns la concluzia că e mai economic să recuperezi/reutilizezi, să restaurezi și să reciclezi, decât să construiești de la zero. Dincolo de aspectul economic, trebuie luate în calcul reputația, prestigiul clădirii monument care se vor răsfrânge și asupra noii funcțiuni. Demonstrația e făcută de proiectele de recuperare devenite azi celebre în toată lumea: Butler’s Warf (Londra) – foste antrepozite de pe malul Tamisei devin o zonă cu galerii, restaurante, magazine; Tate Modern (Londra) – fosta Centrală Electrică Bankside devine noua secție a Galeriei Tate; Promenada verde (Paris) – fosta cale ferată ce străbătea partea estică a Parisului devine loc de promenadă, iar în alveolele viaductului sunt adăpostite spații comerciale și ateliere. Dincolo de salvarea monumentelor de patrimoniu, aceste exemple vorbesc despre gândirea ancorată în realitatea prezentă, dar și în perspectiva viitorului, în termenii dezvoltării durabile și ai economiei de resurse.

59

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

F53. Afiş, Construieşte viitorul din energia trecutului, mesaj de promovare a regenerării urbane.

60

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

CONCLUZII

Problema oraşelor industriale sau a mediului urban sunt diversificate şi trebuie astfel studiat contextul local şi cel global în detaliu şi să luăm în considerare cum am putea schimba caracterul urban fără să alterăm valorile existente a acestor localităţi şi să păstrăm tradiţia pe baza resurselor locale.

Prin conversie, restaurare şi conservare se crează o legătură între trecut, prezent şi viitor într-un liant ce înglobează toate etapele istorice.

Primul capitol a avut la baza prezentarea şi înţelegerea problemelor ce ţin de patrimoniu industrial şi de valorificarea acestuia.

Deja din al doilea capitol am redus aria de studiu asupra unor concentraţii industriale din Vestul ţării, ce au vechime istorică foarte mare comparativ cu restul ţării şi soluţia pentru reactivarea acestora este sustenabilitatea economică. Se observă o concentraţie în zona a unor mărturii sub formă de ruine sau construcţii existente ce aparţin unei etape importante a evoluţiei specificului hunedorean. Mărturiile aduse vorbesc despre trăsăturile acelor spaţii şi a procesului industrial Sensul celui de al 3-lea capitol a fost să tragem concluzia că Furnalul de la Govajdia, în legătură cu capitolul anterior, este cel mai reprezentativ monument de patrimoniu industrial, iar proiectul de diploma baza acestui suport teoretic constă în valorificarea imaginii şi memoriei acestora. Reabilitarea acestuia totodată ar repune în funcţiune circuitul Mocăniţei de Hunedoara, astfel se introduce un traseu turistic într-un peisaj pitoresc împânzit de monumente istorice industriale deschise pentru ateliere meşteşugăreşti demonstrative, expoziţii, activităţi sportive sau culturale, împreună cu unităţi de cazare şi locuri de luat masa. Ansamblul îmbină o filozofie şi anumite principii care capătă valoare de simbol Studiile de caz din capitolul 4 sunt exemple concrete că monumentele industriale pot fi refolosite şi în acelaşi timp să rămână o atracţie turistică. Clădirile trebuie să răspundă nevoilor sociale comunităţii, perioada în care atenţia publicului şi arhitectului se îndreaptă în mod special spre exteriorul ansamblului.

Din ultimul capitol putem trage concluzia că există în interes pe acest subiect şi deja se fac încet încet cercetări pe domeniu, în special de către tineri arhitecţi, multe proiecte de diploma din ultimi ani încearcă să abordeze problema şi să o rezolvă, aşadar se crează o educaţie asupra faptului cum să reactivăm în loc să distrugem.

Versatilitatea materiei depinde foarte mult de cum intervine omul şi să se adapteze cadrul fizic la necesităţile lui.

61

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

BIBLIOGRAFIE

         



  



Cărţi Choay Francoise, „Alegoria patrimoniului “, editura Simetria, Bucureşti, 1998; TICCIH, Carta patrimoniului industrial, Moscova, 2003; Mircea Cărtărescu, “Baroane”, editura Humanitas, 2005; Douet James, „Industrial heritage re-tooled” , Carnegie Publishing, Lancester, 2012; Ianoş, I. (2004). „Dinamica urbană. Aplicaţii la oraşul şi sistemul urban românesc.” Bucureşti: Editura Tehnică; Stratton, Michael, „Industrial Buildings. Conservation and regeneration”, editura E&FN Spon, Londra, 2000; Crişan, Rodica, „Analiza integrativa a valorilor culturale şi de utilizare a clădirilor existente, Vol 1, Ed. Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, 2004; M. Sandu, Alexandru, “Sâmburele care face să crească vol. II”[Eseuri de urbanism şi arhitectura], editura Fundaţie Arhitext design, Bucureşti, 2007; Imandescu,Irina, AIR(Asociaţia pentru Arheologie Industrială), “studio istoric sintetic- Moară Lui Assan, municipiul Bucureşti”, 2009; “Fişa patrimoniului arhitectural industrial”, 2010; Dapp E. Thomas, Ehmer Philipp, Just Tovias – „Cultural and creative industries Growth potenţial în specific segments”, Deutsche Bank Research, Aprilie 2011;

Articole din reviste Sabin, Borş„Peisaje industriale şi scenarii de locuire” în: Igloo, nr 136/aprilie 2013; Sandra Demetrescu, Cosmin Caciuc, Cosmina Goagea, Peterffy Miklos, Vera Cerutti, Andreea Capitanescu, Vladimir UŞ, Bogdan Moga „Tandem. Creative factory”, „WASP. Colonizarea unui spaţiu industrial din Bucureşti” în: Zeppelin, nr 114/mai 2013; Radu Andrei, „Argumente pentru Conversia clădirilor industriale” în : Arhitectură, ediţia septembrie 2013;

62

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

WEBOGRAFIE

 

       

     

 

www.observatorulcultural.ro (pagina oficială a ziarului „observator Cultural” , Cristina Săbău, „Patrimoniu industrial, o resursă valoroasă” accesat ultima dată în iunie 2015 la URL: http://www.observatorcultural.ro/Patrimoniul-industrial-o-resursavaloroasa*articleID_26253-articles_details.html); www.academia.edu (platforma pentru lucrări academice, Irina Alexandra Cucu, „Reconversia” accesat ultima dată în mai 2015 la URL: https://www.academia.edu/5758435/RECONVERSIA); www.issu.com (platforma pentru lucrări academice, Ruxandra Osiac, „Potenţialul patrimoniului industrial captiv în ţesutul central al oraşului” accesat ultima dată în mai 2015 URL: http://issuu.com/ruxandraosiac/docs/disertaţie_ruxandra_osiac); www.archdaily.com (site de arhitectură, Sunset Park Material Recovery Facility / Selldorf Architects, accesat ultima dată mai 2015 la URL: http://www.archdaily.com/509387/sunsetpark-material-recovery-facility-selldorf-architects/); www.adevarul.ro (pagina oficială a ziarului Adevărul, Vlad Andriescu, „Magia Postindustrială”, accesat ultima dată în iunie 2015 la URL: http://adevărul.ro/lifestyle/travel/magia-postindustriala-transformat-nemtii-furnalul-turism1_523f5b5cc7b855ff56b312a5/index.html); www.arhiforum.ro (site de arhitectură, Augustin Ioan, „Despre Conversii”, accesat ultima dată în mai 2015 la URL: http://www.arhiforum.ro/agora/despre-conversii); www.e-zeppelin.ro (site de arhitectură, Meta van Drunen, „Halele Carol/Viaţă nouă în haine vechi”, accesat ultima dată în iunie 2015 la URL: http://e-zeppelin.ro/halele-carol-viatanoua-in-haine-vechi/); www.archdaily.com (site de arhitectură, De Fabriek în Rotterdam / Mei Architecten en Stedenbouwers, accesat ultima dată în iunie 2015 la URL: http://www.archdaily.com/438595/de-fabriek-in-rotterdam-mei-architecten-enstedenbouwers/); www.yatzer.com (site de arhitectură, Ricardo Hernandez, A former coal washing plant îs now the Ruhr museum, accesat ultima dată în iunie 2015 la URL: http://www.yatzer.com/the-ruhr-museum-hg-merz);

63

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

SURSA IMAGINI



http://en.wikipedia.org/wiki/Uşer:Codrinb/Drafts/Gov%C4%83jdia_Blast_Furnace



http://ro.wikipedia.org/wiki/Gov%C4%83jdia,_Hunedoara



http://www.ghelari-primarie.ro/istoric/istoricul_tehnic.php



http://lastmasta.soup.io/



https://www.studyblue.com/notes/note/n/industrial/deck/6122262



http://www.ripitupandstartagain.org/pechakucha/pechakucha-13



http://en.wikipedia.org/wiki/File:World_Heritage_Sites_by_country.png



http://paulsizer.deviantart.com/art/Construct-The-Future-Poster-189399370



http://www.panoramio.com/photo/62593014



http://adevărul.ro/news/bucureşti/foto-turnul-arta-pantelimon-deschide-1-decembrie-puteti37-metri-deasupra-bucurestiului-1_52976374c7b855ff564dabbf/index.html



http://e-zeppelin.ro/design-post-industrie-halele-carol/



http://adelaparvu.com/2015/05/31/la-halele-carol-se-pastreaza-ce-e-vechi-si-frumos-si-seadauga-ceva-nou-si-ingenios-hai-sa-vezi-design-postindustrie/



http://www.archdaily.com/438595/de-fabriek-in-rotterdam-mei-architecten-enstedenbouwers/525d7a1de8e44ecb170009b5_de-fabriek-in-rotterdam-mei-architecten-enstedenbouwers_dsc_0086-jpg/

64

PRINCIPII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL



http://thomasmayerarchive.de/details.php?image_id=171228&sessionid=0b336a5957640fa3ca 143d22b545cdd1&l=deutsch



https://cimec.wordpress.com/2008/10/07/iasi-expozitia-memoria-patrimoniului-industrialvernisaj/



http://arheologie-industriala.blogspot.ro/



http://www.arhitext.com/2012/10/atelier-de-regenerare-urbana-post-industriala-petrila-2012/



http://pixabay.com/en/buildings-factory-old-large-48618/



http://www.planwerkcluj.org/project.php?id=75



http://wikimapia.org/12388516/ro/Pod-CFI-Hunedoara-Gov%C4%83%C5%9Fdia-peste-valeaZla%C5%9Fti



http://romulusioan.blogspot.ro/2010/04/furnalul-de-la-toplita-macheta-din.html



http://www.fortepan.hu/?tags=Ghelari%2C+&x=15&y=0&view=query&lang=en&q=

65