Nr. 4/2011 al publicaţiei “Curierul Ortodox”

ÎNTRU ACEASTA VOR CUNOAȘTE TOŢI CĂ SUNTEŢI UCENICII MEI, DACĂ VEŢI AVEA DRAGOSTE UNII FAŢĂ DE ALŢII (IOAN 13,35)

CURIERUL ORTODOX PUBLICAŢIE A BISERICII ORTODOXE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Pastorală la Învierea Domnului HRISTOS A ÎNVIAT!

Apare din iunie 1995 cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove

Nr. 04(237) 21 aprilie 2011

ÎNVIEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS ÎNVĂŢĂTURA DE BAZĂ A CREDINŢEI CREȘTINE

Prea Sfinţiţilor Episcopi, Prea Cucernicilor Părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare, Prea Cuviosului Cin Monahal, Dreptmăritorilor Creștini

Hristos a Înviat Imnul care cântă eliberarea omului de moarte prin biruinţa luminii asupra întunericului, concentrează în sine sensul celei mai mari sărbători a creștinătăţii.

Este imnul bucuriei celei pentru care cuvintele sunt prea puţine și care vestește atotputernicia Împăratului Hristos. Chiar dacă mai bine de două milenii între pereţii bisericilor răsună cântul triumfal al „Paștilor celor de taină, noi și sfinte” sensul acestor cuvinte nu și-a știrbit cu nimic din plinătatea sa, ci din contra, ne ajută să ne desfacem și mai larg aripile în zborul nostru spre absolut și mântuire.

Astăzi mai mult ca altă dată este momentul potrivit să ne deschidem inimile și sufletele pentru a primi mărturia de netăgăduit a Bisericii despre Învierea din morţi a Celui care de bună voie S-a jertfit. Argumentele acestui adevăr se regăsesc atât în Cuvântul Adevărului, cât și în flacăra lumânării ce luminează chipul creștinului cuprins de tainică frică și adorare; cer și pământ, văzduh și ape, peste toate cade lumina biruinţei definitive asupra morţii. Învăluiţi fiind de măreţia Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, toţi până la unul ne pomenim în această noapte ca fiind într-un singur gând, mărturisind o deplină și singură adeverire: „Adevărat a Înviat!”. Îngerul vestește tuturor împlinirea Învierii, fiecare în parte devenind martor al acestei necuprinse minuni, aidoma celor doi apostoli și femeilor purtătoare de mir care s-au aflat la mormânt în dimineaţa Duminicii. Biserica însăși, în toată plinătatea ei îi îmbrăţișează pe cei prezenţi glăsuind: „Paștile cele ce sfinţesc pe toţi credincioșii”.

E de datoria noastră să cântăm lui Dumnezeu cântare nouă de biruinţă, pentru că Paștile nu este un eveniment uitat în ceaţa istoriei, ci exercită o putere transfigurată asupra tuturor și a fiecărui om în parte. Prin învierea Sa, Hristos ne-a descoperit lumina cea lină a sfintei slave, pe care „Soarele drept” (Maleahi 4, 2) a adus o celor cuprinși de întunericul din adâncuri. Din lumina cea nestinsă, lumina Adevărului, Sfânta Evanghelie l u m i n e a z ă pătrunzând fiinţa umană și vai de cel care închide ușa sufletului său în faţa acestei lumini, considerându-se împlinit și suficient cu sine însuși, stăpân și domn al vieţii sale, căci anume unul ca acesta își pregătește grabnic pierzania, prin răstălmăcirea ideii de liberate.

Omul văduvit de înţelepciunea evanghelică se zbate în iadul neștirii, căzând sfâșiat de chinuri lăuntrice și înrobiri pătimașe cu urmări devastatoare pentru sufletul și mintea sa. Și doar atunci când privirea însetată de lumină se revarsă spre razele adevărului hristic există șansa și siguranţa evitării rătăcirilor pierzătoare și iluzorii alimentate de ideea unei false autonomii și libertăţi egocentrice alimentate mai ales de promovarea insistentă și vicleană a anti valorilor iscusit camuflate.

Doar conștientizarea adevăratelor valori transmise prin vestea Sfintelor Paști, viaţa în și pentru Hristos, care de el din belșug” (Ioan 10, 10) de ele este oferită, pot spulbera umbrele ieșite din hăul morţii. Doar așa putem atinge vârful adevăratei și nobilei demnităţi umane, unde liberatatea capătă formă și sens. Grăit a Mântuitorul: „Adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32), pentru întreaga veșnicie, căci Hristos este Adevărul Care dăinuie în vecii vecilor. (continuare în pag. 2)

Din Sfânta Scriptură, aflăm că neascultarea primilor oameni de porunca lui Dumnezeu a atras după sine atât alungarea lor din rai, cât și blestemul asupra pământului.

Blestemul a cuprins în conţinutul lui și moartea, și, pentru că Dumnezeu a fost acela care a permis legea morţii pe pământ, tot El este singurul care o poate anula sau anihila (Geneza 3,17-19 ; Apoc.20,14).

Multe civilizaţii au avut conceptul de “nemurire a sufletului”, adică credinţa că sufletul omului este nemuritor, dar același concept socotea trupul uman ca fiind rău. De aceea, religiile antice, filozofii greci și romani, propagau credinţa doar în nemurirea sufletului.

Unele dintre ele aveau la baza ideea că unul dintre zei a fost omorât și a înviat, dar nicidecum acest concept nu cuprindea învierea muritorilor de rând, cu trupuri cu tot.

Conceptul că trupul și sufletul vor deveni nemuritoare este specific numai creștinismului. În creștinism, trupul uman are o deosebită însemnătate înainte și după înviere.

Trupul uman este creaţia lui Dumnezeu: El a suflat duh de viaţă în trupul omului, și înţeleptul Solomon spune că “a pus în el chiar și gândul veșniciei”. Și atunci când “Cuvântul s-a făcut trup” acest trup uman a fost și mai mult onorat prin intrarea dumnezeirii în materie (Ioan 1,14), și astfel divinitatea și materia s-au unit pentru o vreme…

Biblia scrie despre câteva persoane care au înviat în trupurile lor de naștere, dar lasă să se înţeleagă că după un timp au murit din nou. Domnul Iisus Hristos este singura persoană care a înviat dintre cei morţi, și trupul Său, a fost transformat într-un trup glorios (Matei 28,5-8; Marcu 16,6; Luca 24,5-6). Ca să ajungă la faza aceasta, Fiul lui Dumnezeu S-a născut ca om, a trăit fără păcat printre oameni, a fost condamnat și răstignit de oameni pe nedrept, a murit pentru păcatele omenirii, apoi a înviat, și astfel a învins moartea. Învierea Domnului Iisus Hristos dintre cei morţi este temelia creștinismului. Învăţătura și faptele Sale și ale ucenicilor Săi, nu ar fi avut decât o valoare simbolică dacă nu s-ar fi bazat pe o asemenea fundaţie.

Dacă învierea lui Iisus Hristos nu ar fi avut loc, atunci

creștinismul ar fi fost o religie falsă, iar propovăduirea apostolilor, și ca atare și credinţa creștinilor ar fi fost zădarnică (1Cor. 15,14). Apostolii ar fi putut fi catalogaţi ca martori mincinoși, iar creștinii ar fi rămas în păcatele lor, pentru că mântuirea nu ar fi adevărată, ci fictivă. Mai mult decât atât, toţi cei ce au murit crezând în Hristos ar fi pierduţi pentru totdeauna, și toţi cei ce nădăjduiesc în înviere ar fi cei mai nenorociţi dintre oameni. Învierea Domnul Hristos a avut loc, și aceasta demonstrează că Iisus este Hristosul, și credinţa creștină este absolut adevărată. Cu toate criticile și îndoielile asupra învierii Domnului, tot mai mulţi cercetători ajung la concluzia că învierea Domnului Iisus Hristos este evenimentul cel mai bine dovedit din toate evenimentele mari ce au avut loc în istoria omenirii. Învierea Domnului Hristos dintre cei morţi este considerat cel mai important eveniment din istoria creștinismului, și îndrăznesc să spun că Învierea Domnului este de fapt cel mai important eveniment din istoria omenirii. De felul cum privim și acceptam adevărul despre acest eveniment acum, depinde viitorul nostru de mâine, cât și veșnicia. Prin învierea Sa, Domnul Iisus Hristos a biruit moartea, și a adus o mântuire reală și o noua nădejde omenirii. Apostolul Pavel accentuează importanţa învierii Domnului Iisus Hristos, atunci când scrie despre un alt eveniment ce îl urmează, și anume, învierea morţilor. Învierea Domnului Iisus Hristos este parte inseparabilă din planul de salvare a omului făcut de Tatăl ceresc în dorinţa Lui ca omul să fie în raiul Său. Învierea Domnului Iisus Hristos e dovada sigură că Dumnezeu poate să învieze morţii și dovedește nu numai că există o înviere a morţilor, ci că există o altă viaţă după moarte, și aceasta este esenţa credinţei creștine, la urma urmei: există viaţă după moarte. Fără înviere, credinţa și speranţa în Dumnezeu nu au nici o valoare: “Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii !” (1Cor.15,19) Învierea din morţi și glorificarea trupului Domnului Iisus, au fost dovezi de netăgăduit că EL era Dumnezeul în persoană(Fiul), deoarece Dumnezeu este singurul care poate să calce moartea în picioare, așa cum cântăm la sărbătoarea învierii: “Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând”…. Moartea nu La putut ţine, deoarece El este deasupra ei. El controlează atât viaţa cât și moartea. Învierea morţilor va fi o atestare clară că Dumnezeu a creat totul perfect. Prima promisiune făcută în această privinţă a fost în Geneza 3,20, unde Eva este numită mama celor vii. Chiar dacă prin păcat omul a căzut în degenerare și apoi putrezire, prin Crucea Domnului Iisus, Dumnezeu a pus capăt acestui fenomen. Finalul va fi o completă reafirmare a creaţiei lui Dumnezeu, inclusiv a trupurilor umane. Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu este Dumnezeul celor vii (Matei 22,32), și că Hristos v-a ridica Biserica Sa vie, în cer (1Cor.15; 1Tes. 4,13-18).

De asemenea, Învierea Domnului Hristos este sigiliul unei lucrări terminate (Fap. Ap. 13,29-3), este semnul unei victorii glorioase de necontestat (Evrei 2,14; Efeseni 4,8), și nădejdea învierii noastre (1Cor.15,20-22). Prin învierea Sa din morţi, Domnul Iisus a demonstrat o dată pentru toţi și pentru totdeauna, că El a fost Creatorul, ca problema păcatului omenirii a fost rezolvata și ca boldul morţii a fost frânt pentru totdeauna. (continuare în pag. 5 )

HRISTOS A ÎNVIAT!

Nr. 04(237) 21 aprilie 2011

CURIERUL ORTODOX

2 partea oficială

AGENDA DE LUCRU A ÎPS VLADIMIR, MITROPOLIT AL CHIȘINĂULUI ȘI ÎNTREGII MOLDOVE 17 aprilie Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, sau cea a Floriilor, ÎPS Vladimir a liturghisit la Catedrala mitropolitană din Chișinău. Serviciul divin a început cu sfinţirea unui imens candelabru instalat în aceiași dimineaţă în biserică, lucru posibil prin bunăvoinţa și susţinerea domnului Prim Ministru Vlad Filat.

16 aprilie Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir a săvârșit Sfânta Liturghie la biserica Sf. Dumitru din Chișinău.

15 aprilie ÎPS Mitropolit Vladimir a primit la Palatul Mitropolitan pe Pr. Antonie Istrati, slujitor al paraclisului “Sf. Irh. Nicolae” din incinta liceului “George Călinescu” din Chișinău, părintele fiind însoţit de către doamna Natalia Bugan, directorul instituţiei și câţiva ctitori ai sfântului locaș.

14 aprilie ÎPS Mitropolit Vladimir l-a primit pe Protoiereul Eugen Condrea, parohul Bisericii «Sf. M. Mc. Gheorghe» din sectorul Botanica al capitalei cu care a discutat despre organizarea comemorării celor 25 ani din ziua catastrofei de la Cernobîl. Astfel, la 26 aprilie a.c. În aceeași zi Mitropolitul Vladimir a primit la reședinţa mitropolitană pe domnul Vasile Moroșanu, șeful Direcţiei cultură Anenii Noi, împreună cu care a discutat despre desfășurarea Festivalului raional «Osanale Domnului» ajuns la cea de a V-a ediţie.

13 aprilie În seara zilei Înalt Prea Sfinţia Sa l-a invitat la Palatul Mitropolitan pe interpretul Pavel Stratan împreună cu fiica Cleopatra și fiul Cezar.

ÎPS Vladimir la biesrica Sf. Dumitru din Chișinău 10 aprilie În a cincia duminică a Postului Mare, ÎPS Mitropolit Vladimir a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană.

7 aprilie În ziua prăznuirii Bunei Vestiri la Catedrala Mitropolitană a liturghisit ÎPS Valdimir însoţit de PS Anatolie, Episcop de Cahul și Comrat.

5 aprilie ÎPS Vladimir a participat la seminarul practic „Protejarea Patrimoniului Bisericesc - imperativ al

AU FOST HIROTONIŢI 16 aprilie În cadrul Liturghie de la biserica Sf. Dumitru din Chișinău, diaconul Lazăr Borșevschi, a fost hirotonit preot pe seama acestui sfânt locaș.

3 aprilie Protodiaconul Oleg Plopan, a fost hirotonit în treapta de preot pe seama parohiei “Acoperământul Maicii Domnului”, s. Bubuieci, mun. Chișinău.

27 martie Călugărul Visarion (Silvestru) din Mănăstirea Sireţi a fost Hirotonit în treapta de Ierodiacon.

20 martie În timpul Liturghiei de la catedrala mitropoloutană, ÎPS Vladimir a hirotonit în treapta de diacon pe Veaceslav Popa.

DECORAŢII BISERICEȘTI 15 aprilie Pentru susţinerea activităţii paraclisului “Sf. Irh. Nicolae”, doamna Natalia Bugan directorul liceului “George Călinescu” din Chișinău a fost decorată cu medalia “Cuv. Parascheva”, iar domnul Eugen Ţurcan, unul dintre ctitori paraclisului “Sf. Irh. Nicolae” din incinta liceului, s-a învrednicit medalia “Cuv. Paisie Velicikovski”.

12 aprilie Domnii Feodosii Sofianu, colonel de poliţie MAI, șef de direcţie DCPI (Direcţia Comunicaţii și Protecţie Informaţională), Aurel Antoci, primarul s. Dubăsarii Vechi, Gheorghe Chetrușca, director SA „Chetrușca-Group”, ctitori ai bisericii cu hramul “Sf. Arh. Mihail”, s. Dubăsarii Vechi, au fost decoraţi cu medalia „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”.

8 aprilie În semn de apreciere faţă de cetăţenii romi, și în preajma Sărbătorii Sărbătorilor, baronul romilor, domnul Artur Cerari, a fost decorat din partea Mitropoliei Moldovei cu ordinul „Cuv. Paisie Velicikovski”, gr II.

SANCŢIUNI BISERICEȘTI Preotul Chiril Dobreanschi, parohul bisericii “Acoperământul Maicii Domnului” din s. Opaci, r. Căușeni, a fost reţinut în seara zilei de 5 aprilie a.c., de către un echipaj al poliţiei rutiere la ieșirea din raionul Căușeni pentru conducerea automobilului în stare de ebrietate.

Pentru ispitirea pe care a provocat-o în rândurile credincioșilor în perioada Postului Mare acesta fost oprit de a oficia cele sfinte pentru o perioadă de trei luni de zile (11.04.2011 - 10.07.2011), urmând să-și ispășească pedeapsa în Mănăstirea “Sf. Marta și Maria” (Hagimus).

timpului.”

4 aprilie ÎPS Vladimir a condus lucrările Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, care a avut loc la sediul Mitropolie din Chișinău. În aceeași zi a primit în audienţă o delegaţie Uniunii Europene în componenţa dnei Riina Kionka, președintele delegaţiei, însoţită de dna Zuzana Sutiakova, expert în drepturile omului, dl Remi Duflot și dl Egidijus Navikas.

2 aprilie ÎPS Mitropolit Vladimir a liturghisit la Mănăstirea Curchi.

27 martie În a treia Duminică din Postul Paștelui numită și a Sfintei Cruci, ÎPS Vladimir a litughisit la catedrala din Chișinău.

26 martie ÎPS Vladimir a primit în audienţă pe domnul Valeri Kuzmin, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chișinău și domnul Valeri Alekseev, președintele Fondului Internaţional al Unităţii Popoarelor Ortodoxe. În aceeași zi, ÎPS Mitropolit Vladimir a avut o întrevedere cu Excelenţa Sa domnul Georghi Panayotov, ambasadorul Republicii Bulgare la Chișinău.

22 martie ÎPS Mitropolit Vladimir participă la prima ședinţă a sesiunii de vară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

20 martie În cea de-a doua duminică a Postului Mare Mitropolitul Vladimir a liturghisit la Catedrala Mitropolitană.

Pastorală la Învierea Domnului HRISTOS A ÎNVIAT! (începutul în pag.1) Iubiţi credincioși, Zilnic ne bat la ușă tot felul de ispite și probleme cărora trebuie să rezistăm. Mereu Sfânta Biserică a fost atacată de către răufăcătorii și neînţelepţii lumii acesteia, care încă de milenii strigă: „Nu este Dumnezeu” (Psalmi 13, 1). Dar prin trăirea evenimentului Învierii Domnului se spulberă aceste vorbe și în inima fiecăruia se aprinde o lumină dumnezeiască care recunoaște și înţelege că Hristos Cel Înviat este în mijlocul nostru.

Chiar dacă Biserica nu are solide mijloace de informare, chiar dacă suntem atacaţi la fiecare colţ, adevărul rezistă și triumfa, pentru că Hristos ieri, azi și în veci este același. Anume astfel se întărește Biserica și oastea lui Hristos. Un proverb popular ne spune cu mult tâlc: „Când nu ești cel mai puternic, fii cel mai înţelept”, astfel și noi, creștinii, să dăm dovadă de înţelepciune și să punem mai multă nădejde în Domnul, râvnind pentru o viaţă virtuoasă.

Dreptmăritori creștini, Dumnezeu așteaptă întoarcerea noastră din

exilul păcatului. Prin Înviere trebuie să înţelegem că virtutea este mai bună decât păcatul. Numai omul curăţat de păcate se poate simţi fericit și împlinit duhovnicește cu adevărat.

Să nu ezităm a aduce lumina Sfintelor Paști și celor mai triști ca noi, să fim mesagerii acestei măreţe minuni, să vorbească faptele noastre binecuvântate întru slujirea aproapelui, să iertăm și să fim iertaţi.

Doar acest praznic al praznicelor ne mai adună pe toţi la vatra părintească, iar aceste întâlniri să fie întru amintirea celor care au fost și spre bucuria celor care vin din urmă. Hristos să ne unească și la bine și la rău, pentru că așa este creștinește. Să ne bucurăm de această viaţă pe care am primit-o ca dar de la Dumnezeu și să nădăjduim întru cea veșnică prin Sfânta înviere. Întreaga viaţă să ne fie un Sfinte Paști, precum a trăit-o unul din marii nevoitori, Sfântul Serafim de Sarov, salutându-se zilnic cu cuvintele: „Hristos a Înviat, bucuria mea”.

HRISTOS A ÎNVIAT! +VLADIMIR,MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL ÎNTREGII MOLDOVE Învierea Domnului 2011 or. Chișinău

Ziua ușilor deschise în cadrul Brigăzii de Infanterie Motorizată 2 “Ștefan cel Mare” din Chișinău Pe 15 aprilie în Brigada de Infanterie Motorizată 2 (BIM2) “Ștefan cel Mare” din Chișinău a fost Ziua ușilor deschise și a recruţilor, prilej cu care toţi oaspeţii au fost familiarizaţi cu viaţa și activitatea militară a ostașilor din această brigadă. La eveniment a fost prezent și Primarul General al capitalei, domnul Dorin Chirtoacă.

Conform frumoasei tradiţii, la toate evenimentele deosebite ce se desfășoară în cadrul Armatei Naţionale, sunt prezenţi și slujitorii Bisericii Ortodoxe din Moldova. Astfel, preoţii militari Corneliu Dobrogeanu, Gheorghe Gavriliţă, Teodor Spătaru și Dorin Rusu au fost cei care au înălţat rugăciuni către Dumnezeu pentru apărătorii Patriei și au vorbit despre legătura strânsă și indispensabilă dintre Armată și Biserică, cele două entităţi ce contribuie la educarea unor cetăţeni cu dragoste pentru Ţară și Cele Sfinte. Apoi clericii au prezentat domnului Chirtoacă complexul educativ-creștin din incinta Brigăzii, domnul primar rămânând impresionat de buna organizare și activitatea intensă a acestuia, declarând că va contribui cu ajutoare materiale și utilaj la echiparea complexului pentru ca ostașii să aibă parte în permanenţă de asistenţă și educaţie spirituală la cel mai înalt nivel.

Organizarea evenimentului de astăzi a fost posibilă, în primul rând, graţie eforturilor Șefului Marelui Stat Major, General de Brigadă, Domnul Iurie Dominic, un militar devotat Patriei și Bisericii Ortodoxe.

Nr. 04(237) 21 aprilie 2011

CURIERUL ORTODOX

Biserica și școala 3

Preoţii din Ialoveni la o rugăciune comună

OLIMPIADĂ LA TEOLOGIE

Perioada Postului Mare adună slujitorii la rugăciuni comune. Parohia Ruseștii Noi a găzduit adunarea Protopopiatului Ialoveni, care a început cu Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfinţite. Slujba a fost oficiată de către Preotul Gheorghe Gurschi din parohia Mileștii Noi. Prot. Vasile Ciobanu, duhovnicul circumscripţiei, a săvârșit Taina Spovedaniei pentru slujitorii din raion. În același timp părintele Vasile a venit cu un cuvânt duhovnicesc, îmbărbătându-i pe confraţii săi slujitori pe drumul deloc ușor al nevoinţei și slujirii.

La serviciul divin au participat și numeroși credincioși din localitate, care auzind de această slujbă specifică postului au venit să-și spele păcatele, unindu-se cu Hristos.

Vârstnicul paraclisier, fratele Ion Cârlan, ne-a mărturisit din gândurile sale: „Atât de frumos e să vezi oamenii pășind pragul bisericii. De fiecare dată vii ca la un examen, care este cel mai greu. Și dacă spovedania și împărtășania le faci mai des te simţi curat și aproape de Tatăl Ceresc. Cu vremea simţi și înţelegi că adevărata casă e mai aproape de aici, din biserica Domnului, aici uiţi de griji lumești și guști din cele sfinte. Câtă binecuvântare vine în biserică prin atâţia preoţi care vin să se roage împreună. Să ne dea Dumnezeu puteri și minte pentru ca să stăruim întru cele sfinte”.

A urmat adunarea slujitorilor la care s-au discutat diverse probleme curente din

A devenit deja o tradiţie desfășurarea olimpiadei externe la disciplinele teologice organizată de Seminarul “Sf. Trei Ierarhi” Chișinău al 5-lea an consecutiv. Cu binecuvântarea Directorului SLTO prot. Vetcislav Cazacu.

cadrul protopopiatului. S-au planificat diverse activităţi legate de Săptămâna Patimilor și Învierea Domnului.

La ședinţă a fost prezent Prot. Octavian Moșin, care a venit cu o iniţiativă din partea Direcţiei mitropolitane de a desfășura lecţii deschise în școlile și liceele din raion prin care s-ar veni cu cântări și gânduri duhovnicești întru buna creștere a tinerelor vlăstare.

Părintele protopop Prot. Anatolie Stefanov a venit cu un cuvânt de învăţătură, amintindule confraţilor slujitori despre necesitatea trăirii cu înaltă responsabilitate și smerenie a evenimentelor premergătoare Învierii, menţionând printre altele: „Fraţilor, ne-a adunat Domnul la o rugăciune cu osârdie, ne-am împărtășit din bucurii și scârbe, ne-am iertat încă o dată. Toate acestea sunt strict necesare vieţii noastre creștinești. Dea Domnul să fim înţelepţiţi de către Cel de Sus pentru a ne duce misiunea sacerdotală cu cea mai mare frică. Să fim atenţi cum oficiem cele sfinte, cum spovedim și lecuim sufletele credincioșilor, să fim răbdători și râvnitori în toate. Înainte de sfintele sărbători să fim pregătiţi și trupește, și sufletește, dar și casa Domnului să o aducem în straie noi, să fie primenite curţile, cimitirele, monumentele, troiţele ș.a. lucruri și locuri importante din localitate. Fie ca din an în an să fim mai buni, mai uniţi și mai vrednici de înalta chemare”. www.mitropolia.md

Conferinţa «Tânărul ortodox în societatea post-modernă»

Casa de cultură a Universităţii de Stat din Moldova a găzduit conferinţa «Tânărul ortodox în societatea post-modernă». Întrunirea s-a înscris în șirul de activităţi din Săptămâna Tineretului Ortodox desfășurată de Asociaţia Studenţilor Creștini Ortodocși.

Invitatul zilei a fost teologul Radu Preda de la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca, România. După rugăciunea «Împărate ceresc...» cu un cuvânt de salut către cei prezenţi a venit Ieromonahul Petru (Pruteanu), moderatorul întâlnirii. Părintele Petru a prezentat unele realităţi pe care le trece Biserica, referinduse în mod special la situaţia ortodoxiei în Republica Moldova. De asemenea, părintele a vorbit despre interesul tot mai sporit al tinerilor faţă de valorile noastre dreptmătoare și despre dificultăţile cu care se confruntă tânăra generaţie pe calea credinţei.

Apoi i s-a oferit cuvântul teologului Radu Preda care a încercat să se coboare de la un limbaj academic la unul pe înţelesul POȘTA REDACŢIEI

„Buna Vestirea” la Saharna Sfânta mănăstire Saharna atrage numeroși pelerini. De la biserica cu hramul „Sfânta Treime”, mergând pe alee ajungem la schitul cu biserica rupestră „Buna Vestire”, făcută în stâncă.

Doamne, minunate sunt lucrurile mâinilor Tale!

Mulţumesc, că ai binecuvântat aceste locuri.

Biserica „Buna Vestirea” e un adevărat monument

tuturor. Invitatul s-a referit la transmiterea și valorificarea tezaurului spiritual în societatea contemporană prin intermediul generaţiei în creștere. S-a vorbit despre trăirea ortodoxiei, precum și despre căile desăvârșirii lăuntrice a unui tânăr ortodox.

Au urmat răspunsuri la întrebările tinerilor.

Aceștia au vrut să afle mai multe despre: cum să ne comportăm cu tinerii neîmbisericiţi? mai sunt valabile canoanele bisericești? cât de importante sunt organizaţiile de tineret ortodox? ce atitudine să aibă faţă de ecumenism? cum este privită mișcarea Oastea Domnului? etc.

Radu Preda (n. 1972, Galaţi) - teolog român, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca.

A făcut studii la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (1991-1995), urmând apoi studii doctorale la Heidelberg, Paris și Roma. Titlul știinţific de doctor în teologie l-a obţinut la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. În prezent, Radu Preda este lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „BabeșBolyai” din Cluj, director fondator al Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale și Interreligioase (INTER).

Este membru al Comitetului redacţional al revistei „Renașterea”, publicaţie oficială a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului. De asemenea, este membru în staff-ul Forumului European al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă (Bruxelles).

spiritual și arhitectural din sec. XVII-lea ce se află chiar în stânca de pe malul râuleţului cu multe și frumoase cascade – râuleţul Saharna.

“Izvorul minunilor” sau “Izvorul lui Vavila”

Toţi pelerinii, care vin la mănăstire, neapărat6 vizitează și această biserică, intră în peșteră, chilii, lăsând foiţe cu doleanţe scrise pe

ele, totodată se roagă, aprind lumânări. Această biserică e o adevărată minune în stâncă, de la care nu-ţi poţi rupe privirea admirânduo. Iar la doi pași în vale „aleargă” râuleţul Saharna cu șoaptele lui. Și Izvorul Tămăduirii din apropiere îi curăţă pe toţi, pentru care vin zeci de ani, sute mii de pelerini!

Se apropie Sfânta sărbătoare a Învierii Domnului. Doresc tuturor sărbători frumoase.

HRISTOS A ÎNVIAT! Ţurcanu Emilia Eftenie, Bălţi

Pe data de 17.03.2011 în incinta bibliotecii Academiei de Teologie Ortodoxă din Moldova a avut loc olimpiada externă la disciplinele teologice, între seminariile din republică: Seminarul de fete “ Regina Maria” Suruceni, Seminarul “Sf. Ioan Damaschin” Frumoasa și Seminarul “Sfinţii Trei Ierarhi” Chișinău. La olimpiadă au participat 3 echipe câte una de la fiecare liceu. Elevii au dat dovadă de capacitate de concentrare și cunoștinţe aprofundate în domeniul teologiei,încununate cu spirit de echipă. Olimpiada s-a desfășurat în formă de concurs “Brain –Ring, elevii având posibilitatea de a se manifesta în domeniul disciplinilor teologice studiate: Studiul Noului Testament, Studiul Vechiului Testament, Dogmatica, Catehism, Tipic, Liturgică, Istoria Bisericii Universale și Române. Fiecare echipă a avut parte de susţinători și au fost încurajaţi de profesorii : pr. Ceresău V., pr. Oistric A., pr. Cij M.,pr.

Negru V. și stareţa egum. Benedicta. Corul Seminarului Liceal de Teologie Ortodoxă din Chișinău condus de d-na Lungu L. a prezentat oaspeţilor un program de cântări religioase. Moderator al concursului a fost pr. Uglea I.- Director Adjunct Teologie la Seminarul “Sf. Trei Ierarhi” Chișinău. În urma concursului juriul format din preoţi de la disciplinele sus menţionate împreună cu studenţi de la anul IV ATOM, au desemnat câștigătorii concursului. Pe locul I s-a clasat echipa seminariștilor din orașul Chișinău “Sf. Trei Ierarhi”, în frunte cu elevul clasei a XII-a Gajim Ion, care au dat dovadă de cunoștinţe profunde în domeniul SVT, SNT, Tipic și Dogmatică. Locul II a fost ocupat de Seminarul de fete “ Regina Maria” din Suruceni care s-au manifestat la disciplinele IBO și IBOR, locul III a fost ocupat de Seminarul mixt de iconografie Ioan Damaschin din Frumoasa, care participă pentru prima dată la un asemenea concurs dar au dat dovadă de cunoștinţe, curaj și spirit de echipă. În acest concurs a ieșit învingător, prietenia.

Aceasta a fost nu altceva decât o bună experienţă pentru elevi și profesori de a cunoaște și de a trăi mărturisirea de credinţă ortodoxă .

Director Adjunct Învăţământ SLTO Slivca Rodica

Conferinţă duhovnicească la Seminarul de Teologie Ortodoxă “Sf. Trei Ierarhi” din Chișinău În cea de-a patra zi din cadrul Săptămânii Tineretului Ortodox, la Seminarul Liceal de Teologie Ortodoxă “Sf. Trei Ierarhi” din Chișinău s-a desfășurat conferinţa teologică “Post, Rugăciune, Trăire” moderată de Preotul Victor Ceresău și Diaconul Andrei Irașcu, cu participarea mai multor slujitori din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, printre care Prot. Vetcislav Cazacu, prorectorul Academiei Teologice, Prot. Vasile Ciobanu, parohia Costești, r. Ialoveni, Prot. Andrei Oistric, Prot. Octavian Moșin ș.a.

Lucrările conferinţei au fost deschise cu cuvântul de salut al Prot. Vetcislav Cazacu, sfinţia sa vorbind publicului despre importanţa și sensul postului în viaţa creștinului și despre efectele pe care le are asupra stării spirituale a credinciosului. În sprijinul afirmaţiilor sale Părintele Vetcislav a venit cu citate din Sfinţii Părinţi care descriu postul ca una dintre cele mai înălţătoare virtuţi și stări.

Părintele prorector a ţinut să mulţumească tuturor clericilor care au fost receptivi la invitaţia administraţiei Seminarului de a participa la conferinţă pentru a împărtăși cu elevii experienţele și cunoștinţele lor legate de post. În cadrul conferinţei, vorbitorii au abordat următoarele subiecte: Iliric Iutiș - “Postul - de la carne la suflet”, Victor Creţu - “Rugăciunea - convorbirea cu Dumnezeu”, Ion Mihai - “Credinţa fără fapte moartă este”, Pr. Vasile Ciobanu “Când tinerii aud chemarea lui Dumnezeu”, Pr. Andrei Oistric, direcotrul Seminarului Teologic Liceal de fete “Regina Maria” - “Ispitele seminarismului”, Pr. Octavian Moșin - “Rămâi curat tinere”, etc.

Cu un program deosebit de cântări duhovnicești a venit Corul Seminarului Teologic din Chișinău, condus cu multă măiestrie de către doamna profesoară Lilia Lungu, care a mângâiat auzul celor prezenţi cu cântări pascale.

La finalul conferinţei a fost săvârșită pomenirea Preotului Grigore Pișculescu (Gala Galaction), trecut la Domnul acum 50 de ani.

Mai mulţi tineri teologi au venit cu mărturii despre acest vrednic slujitor al altarului și deosebit pedagog, după care a fost înălţată o rugăciune de pomenire pentru Pr. Grigore Pișculescu și a tuturor colaboratorilor, profesorilor și învăţăceilor Seminarului Teologic din Chișinău trecuţi la Domnul.

La final, atât organizatorii, participanţii, cât și seminariștii s-au declarat mulţumiţi de organizarea evenimentului, dar și de subiectele abordate, actuale acum mai mult ca oricând atât pentru teologii în devenire, cât și pentru simplii credincioși.

4

calendar

CALENDAR ORTODOX APRILIE -PRIER 1 J 14 Cuv. Maria Egipteanca; Cuv. Macarie Mărturisitorul.

2 V 15 Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mucenici Amfian și Edesie.

3 S 16 Sâmbăta lui Lazăr. Cuv. Nichita Mărturisitorul; Sf. Mucenic Elpidifor.

4 D 17 Duminica Floriilor.

Cuvioșii: Iosif, scriitorul de cântări, Gheorghe de la Maleon 5 L 18 Sfinţii Mucenici: Claudie, Diodor,, Nichifor,, Serapion, p , Teodul și Agatopod. (Începutul Săptămânii Patimilor) 6 M 19 Sf. Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; Sf. Eutihie, Patriarhul Constantinopolului.

7 Mc 20 Cuv. Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei; Sf. Mc. Caliopie și Achilina.

8 J 21 Joia Mare Sfinţii Apostoli: Irodion, Agav și Ruf .

9 V 22 Vinerea Mare. Prohodul Domnului. Sf. Mucenic Eupsihie; Cuv.Vadim.

10 S 23 Sâmbăta Mare. Sfinţii Mucenici: Terentie, Pompie, Maxim, Macarie;; Sf. Mc. Dima.

11 D 24 ÎNVIEREA DOMNULUI. Sf. Mc. Antipa, Sf. Ierarh Calinic de la Cernica.

12 L 25 Săptămâna luminată.

Sf. Mucenic Sava de la Buzău, Cuv. Vasile Mărturisitorul.

13 M 26 Sfinţii Sfinţiţi Mucenici: Artemon, Cvintilian și Dada.

14 Mc 27 Sf. Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei; Sf. Mc. Tomaida.

15 J 28 Sfinţii Apostoli: Aristarh, Pud și Trofi m; Sf. Mc. Crescent; +) Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.

16 V 29 Icoana Maicii Domnului „Izvorul Tămăduirii”.

Sfintele Muceniţe fecioare: Agapia, Irina și Hionia.

17 S 30 Sf. Sfinţit Mucenic Simeon, Episcopul Persidei; Cuv. Acachie, Episcopul Melitinei.

18 D 1 Duminica Tomei.

Cuv. Ioan, ucenicul Sf. Grigorie Decapolitul; Sf. Cosma episcopul.

19 L 2 Paștele blajinilor. Cuv. Ioan de la Lavra Veche; Sf. Sfinţit Mucenic Pafnutie.

20 M 3 +) Sf. Teotim, Episcopul Tomisului; Cuv. Teodor Trihina; Sf. Ap. Zaheu.

21 Mc 4 Sf. Sfinţit Mucenic Ianuarie episcopul; Sf. Muceniţe Alexandra împărăteasa și Filipia.

22 J 5 Cuv. Teodor Sicheotul episcopul; Sf. Apostol Natanail.

23 V 6 +) Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă.

24 S 7 +) Sf. Ierarhi Ilie Iorest și Sava, Mitropoliţii Transilvaniei; Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sf. Pasicrat și Valentin; Cuv. Elisabeta.

25 D 8 Duminica Femeilor Mironosiţe.

Sf. Apostol și Evanghelist Marcu; Sf. Macedonie, Patriarhul Constantinopolului.

26 L 9 Sf. Sfinţit Mucenic Vasile, Episcopul Amasiei; Sf. Glafira și Cuv. Iusta.

27 M 10 Sf. Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului.

28 Mc 11 Sfinţii Apostoli Iason și Sosipatru.

29 J 12 Sfinţii 9 Mucenici din Cizic; Cuv. Memnon Mărturisitorul.

30 V 13 Sf. Apostol Iacob, fratele Sf. Apostol Ioan, fiii lui Zevedeu.

CURIERUL ORTODOX

Nr. 04(237) 21 aprilie 2011

DUMINICA SF. APOSTOL TOMA Ne-am obișnuit să vorbim despre Toma necredinciosul și despre duminica Tomei, adică a lui Toma cel necredincios. Pentru că ne sună în minte și-n urechi versetele mult citite și deseori citate din Evanghelia Sfântului Ioan, capitolul 20, 24-29. Acolo ni se vorbește de Toma care a spus celorlalţi ucenici că nu va crede că Domnul a înviat până ce nu va fi văzut în mâinile Lui semnul cuielor și nu-și va fi pus mâna în coasta Lui. Același text ne informează că după opt zile, ucenicii aflându-se toţi laolaltă, Iisus a venit, ușile fiind încuiate, a stat în mijlocul lor și a grăit lui Toma: adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios. Drept care Toma covârșit, răspunde: Domnul meu și Dumnezeul meu!

Dar dacă nu pregetăm a cerceta și celelalte Evanghelii, constatăm că nu numai Toma a fost necredincios; necredincioși au fost toţi apostolii, așa încât duminica Tomei (subînţeles: necredinciosul) s-ar cuveni să se numească a tuturor apostolilor bântuiţi de necredinţă.

In adevăr, referatul Sfântului Marcu (16, 10-14) ne-o arată pe Maria Magdalena mergând să-i vestească pe apostoli că L-a văzut pe Domnul viu și pe aceștia nedându-i crezare. Mergând alţi doi care-L văzuseră în drum spre o ţarină, Iisus li Se arată și-i ceartă pentru necredinţa și împietrirea inimii lor.

Referatul Sfântului Luca (24, 10-43) este și mai explicit: vestirea celor unsprezece de către mironosiţe are drept rezultat că relatarea lor e considerată a fi o aiurare (versetul 11) ori, spun alte traduceri, vorbe goale sau delir. Ni se relatează în continuare întâmplarea cu cei doi ucenici care mergeau spre Emaus. Textul ne arată că erau cuprinși de întristare și că nu mai nădăjduiau, după ce trecuseră trei zile de la răstignire, ca spusele învăţătorului lor să se realizeze. Și dânșii, pomenind informaţia transmisă de femei, folosesc un limbaj foarte sceptic (niște femei de ale noastre ne-au spăimântat… zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu:) „niște femei”, „neau spăimântat”, „zicând că”, limbajul este cum nu se poate mai reticent, mai prevăzător, mai neentuziast. De la versetul 36 încolo, Evanghelia Sfântului Luca e categorică: atunci când Iisus li Se înfăţișează stând în mijlocul lor, ei înspăimântându-se și înfricoșându-se – cred că văd duh.

Domnul,(vorbind aidoma lui Toma în textul de la Ioan) îi mustră și-i poftește să se uite la mâinile și picioarele Lui, să-L pipăie și să constate că nu e nălucă ori duh. Mai mult decât atât. Spre a-i convinge pe deplin și a șterge orice urmă de îndoială din mintea lor le cere de mâncare și mănâncă înaintea lor.

Nu încape, așadar, dubiu că n-au crezut: toţi, nu doar Toma, n-au crezut pentru că nici nu era de crezut! întratâta trebuie să le fi apărut răstignirea, moartea și înfrângerea lui Iisus drept de-finitive și ireversibile. Făgăduinţele învăţătorului lor: vorbe frumoase, iluzii spulberate, amăgiri ale cugetului!

Spre a înţelege mai plastic deznădejdea ucenicilor, e bine să ne referim la două tablouri care, printre mii de altele ale celor mai vestiţi pictori ai lumii, prezintă răstignirea fără sulimane și fără cruţarea sensibilităţii privitorului. Unul e al marelui pictor mistic german de la sfârșitul veacului al XV-lea și începutul veacului al XVllea, Mathias Grunewald – Mathias pictorul îl numește compozitorul Paul Hindemith – și se află acum în muzeul din orașul (astăzi francez) Colmar. Celălalt e al nu mai puţin vestitului pictor spaniol Velasquez și-i

expus în muzeul Prado de la Madrid.

Le-am văzut pe amândouă și am să mă străduiesc să vă transmit măcar puţin din oroarea lor. în pânza lui Griinewald fondul e negru; crucea se află pe primul plan, atât de aproape de privitor încât pare a-i sta efectiv în faţă (orice „distanţă artistică” fiind anulată); degetele mâinilor și picioarelor răstignitului s-au prefăcut în tot atâtea gheare rășchirate spre cer, în ţepi încărcaţi cu spasme; cununa de spini dă impresia a fi metalică; trupul e plin de sânge și în întregime acoperit cu un soi de pustule, de găuri, de ţinte, de vătămături inexplicabile (un soi de irupţie epidermică a suferinţei); culoarea trupului e la egală depărtare de negru și arămiu și pare și el – răsucit, contorsionat, încârligat – a fi de metal; capul prăbușit.

Tâlharii nu se văd, nici ceilalţi martori răuvoitori ai groaznicului spectacol. Doar Magdalena, în stânga (privitorului), în genunchi șin rugăciune aprigă. Ceva mai spre stânga, Maica Domnului înveșmântată în alb, leșinată în braţele Sfântului Ioan (în mantie roșie). în dreapta, un bătrân cu barbă ţine o carte iar cu arătătorul mâinii drepte îndrumă ochii privitorului spre o cruce: e naratorul, evanghelistul, referentul.

In Răstignirea pictată de Velasquez cerul nu este negru, dar tot foarte întunecos și posomorât. Apar și tâlharii. Altminteri Golgota este pustie, publicul amator de „scene tari” s-a retras (se grăbesc, vine sâmbăta, le este teamă să nu se spurce – la spurcăciunea ce au săvârșit răstignind un nevinovat nu-i poartă gândul). Doar un personaj, în primul plan, într-o vastă mantie galbenă, un galben mohorât și vestitor de rele, greu de uitat, purtând parcă în adâncurile faldurilor toate păcatele acestei lumi. Și tabloul lui Grunewald (înfiorătoare sunt îndeosebi ghearele și peceţile durerii care au spuzit pe tot trupul) și al lui Velasquez explică în modul cel mai izbitor de ce învierea a fost de necrezut și de ce, prin urmare, apostolii nu au putut să-i dea crezare!

Cu privire la Grunewald face marele creștin Dostoievski această constatare chiar. Comentându-l pe larg nu se sfiiește a încheia: nu era de crezut și nici n-au crezut!

Prăbușirea trupească în toată nimicnicia și grozăvia ei surpase avântul cugetelor și căldura sufletelor.

Ca și alte momente de seamă ale Noului Testament, acel din prima duminică de după Paști pune problema credinţei, despre care se cuvine să ne reamintim că a crede nu se confundă cu a vedea, a constata. Greșeala aceasta fundamentală au săvârșit-o fariseii, saducheii, bătrânii și cărturarii care, pe Golgota, exclamau: „Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe Cruce, ca să vedem și să credem” (Marcu 15, 3â). Dacă vezi, nu-ţi mai rămâne decât să înregistrezi, să constaţi și să te supui. Dar credinţa tocmai aceasta nu e. Ci, dimpotrivă, „încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei. 11, 1). A crede înseamnă îndeosebi a crede de necrezutul. De aceea îi și spune Domnul lui Toma: „Fericiţi cei ce n-au văzut și au crezut”. Credinţa stă dincolo de limitele minţii omenești și implică o încredere totală a credinciosului în cele ce crede, (încrederea o putem considera a fi ipostaza intimă, viscerală, irefragabilă a credinţei). De această lipsă de încredere totală, ilogică, nepăsătoare de evidenţe (ori și potrivnică lor) au dat dovadă Apostolii. I-a copleșit realitatea, i-au descumpănit aparenţele. Și totuși, Domnul le face pe voie, lui Toma și celorlalţi ucenici ai Săi: le

dovedește învierea Sa pe cale materială, așa precum a voit Toma; li se supune, le face pe plac, aduce probe pur empirice: mănâncă, le arată mâinile și picioarele Sale, îi poftește să-L pipăie, să-și pună mâna în coasta Lui. Dacăi așa, înseamnă că Toma și ceilalţi apostoli erau scuzaţi, că Domnul le-a înţeles nedumerirea, că Și-a dat seama că nu se putea să nu fi fost biruiţi de prea evidentul caracter definitiv și iremediabil al răstignirii, îngăduinţa, complezenţa lui Hristos adeveresc că apostolii, omenește vorbind, nu puteau reacţiona altfel decât prin deznădejde, urmare a înjositoarei ucideri a învăţătorului lor. Învierea, mister care depășește și sfărâmă înţelegerea omenească, presupune o credinţă în stare a transcende totul, a trece dincolo de limitele minţii omenești, a sesiza ori bănui că ea nu este din lumea aceasta, că stabilește o legătură directă cu Dumnezeu, a realiza că prin credinţă în ce este de necrezut intrăm – așa cum enunţa marele nostru Mircea Eliade – în relaţie cu misterele din urmă ale creaţiei și cu lucrările necreate ale lui Dumnezeu. În ziua Învierii, în prima zi de Paști, creștinul are parte de o părtășanie cu ceea ce se află dincolo de fruntariile înţelegerii omenești. Pentru oarecare vreme izbutește a nu mai fi nici el „din lumea aceasta”. în Duminica Tomei însă revenim cu toţii la nivelul minţii omenești. Hristos însuși recurge la dovezi materiale, brute, simpliste, potrivite vrerii lui Toma, adică ale făpturii: își arată mâinile și picioarele și coasta, cere de mâncare ca să demonstreze că nu este duh.

Da, se revine cu desăvârșire la nivelul minţii omenești. S-a zis cu săptămâna harică, luminată și supralumească de după înviere. Zilele acelea parcă luminate de lumina necreată au trecut. Hristos din nou Se smerește, Se umilește printr-o nouă chenoză. După chenoza întrupării,întro sărmană ţărișoară învinsă și cotropită, în modesta familie a unui dulgher dintr-un neînsemnat orășel de provincie desconsiderată, a morţii și anume a morţii în cumplite chinuri pe lemn blestemat, acum, în duminica Tomei, se smerește consimţind să Se supună aducerii de probe materiale, ca orice om suspectat a nu spune adevărul și silit a-și dovedi buna credinţă prin irezistibile probe concrete. Ceea ce și face în această ultimă chenoză a Sa. Zilele de sfârșit ale Mântuitorului așa ni se înfăţișează, ca o linie sinusoidală care începe în punctul superior al duminicii Floriilor când e aclamat cu osanale și numit împărat și Fiu al lui David; punctul următor e al înfrângerii din vinerea îngrozitoarei răstigniri; îi succede un nou punct superior, maxim – al învierii! și el urmat de momentul chenozei probatorii din duminica Tomei (Iisus trebuie să-și dovedească dumnezeirea chiar ucenicilor Săi), după care vine momentul atotintegrator al înălţării, care pune capăt liniei sinusoidale și mișcării pendulate.

Ateii și criticii creștinismului se folosesc de episodul Tomei și al celorlalţi pentru a pune în faţa creștinilor ceea ce ei numesc „criza de credinţă”. Nu vedeţi, argumentează ei, până și ucenicii s-au îndoit și n-au crezut. Cu atât mai vârtos vă putem bănui pe voi toţi că nu sunteţi de bună credinţă, că vă-prefaceţi. Și amintesc și paradoxala frază a tatălui copilului demonizat: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele” (Marcu 9, 24), expresie și ea – zic aceiași – a unei credinţe ambigue. (continuare în pag.5)

Nr. 04(237) 21 aprilie 2011

CURIERUL ORTODOX

ÎNVIEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS ÎNVĂŢĂTURA DE BAZĂ A CREDINŢEI CREȘTINE (începutul în pag. 1) Învierea Domnului Iisus Hristos este nu numai dovadă că El este Domnul vieţii, așa cum a spus, ci este și nădejdea credincioșilor că vor învia și ei la fel (1 Cor.15,14-19; 42-57;1Tes.4,16).

Iubite cititor (cititoare), știi tu că Iisus Hristos a murit pe cruce de dragul tău, că a înviat din morţi ca să-ţi dea și ţie oportunitatea să înviezi și să nu mai mori niciodată? Ai tu nădejdea că vei fi înviat

la revenirea Domnului Iisus și că vei fi pururea cu el? Ești conștient (conștientă) că nu-i tot una unde iţi vei petrece veșnicia? Ești sigur sau sigură că vei auzi sunetul trâmbiţei odată cu cei mântuiţi? Dacă nu ai această credinţă și nădejde, te indemn să-L accepţi pe Domnul Iisus Hristos că Mântuitor personal în viaţa ta, chiar acum. Domnul Dumnezeu să te ajute la aceasta.

Amin.

Ioan Siniţean

DUMINICA SF. APOSTOL TOMA (începutul în pag. 4) Li se poate răspunde: evangheliștii – cinstiţi, realiști, nefăţarnici – n-au falsificat adevărul, nu au ţinut să-l camufleze: au înregistrat momentul de îndoială omenească (și explicabilă) și l-au menţionat tară șovăială ori grabă. Dar au consemnat și declaraţia aceluiași Toma: Domnul meu și Dumnezeul meu! care pune lămurit capăt crizei. Criza e acum depășită, vremelnica necredinţă risipită. Scurta și absoluta exclamare a fostului „necredincios” anihilează tot ce a precedat-o. (întocmai cum lacrimile și strigarea tatălui copilului demonizat rezolvă punctul critic formulat în binomul credinţă – necredinţă).Așa și noi toţi – care credem și-L mărturisim pe Hristos a fi Domn și Dumnezeu (Dominus et Deus vor spune romanii despre împăraţii lor de

la Aurelian încoace, folosindu-se de sintagma apostolului) – Să-L rugăm să Se întoarcă cu îndurare spre noi în această zi, numită duminica Tomei, când ieșim de sub vraja zilelor pascale și de sub scutul săptămânii luminate și reintrăm în fruntariile minţii omenești și ale vieţii pământești, întru aceasta să ne dovedim creștini, păstrând viu în noi, în tot cursul anului, duhul credinţei în învierea Domnului pentru ca neîncetat, pas cu pas, să ne însoţească, să ne ocrotească, să ne călăuzească și să ne întărească. Dacă, spre a nu fi socotiţi lipsiţi de modestie și discreţie, nu putem rosti zilnic, ca Sfântul Serafim de Sarov: „Hristos a înviat!”, să repetăm tot atât de stăruitor exclamaţia aceasta în sinea noastră, ca pe o variantă a rugăciunii inimii.

Pr. Nicolae Steinhardt

apologetică 5

Ei au renunţat la tot pentru Dumnezeu!

Vedete care au lăsat în urmă celebritatea, alegând credinţa absolută Au fost artiști de renume, aveau o carieră și o viaţă plină de plăceri ori păcate omenești. Erau vedete ale timpului lor.

Cu toate acestea, intr-un moment al vieţii ceva s-a schimbat in fiinţa lor, iar destinul i-a făcut să o ia pe altă cale. Au ales să se apropie de credinţă și să se dedice lui Dumnezeu.

Actorul Dragoș Pâslaru s-a retras la Mănăstirea Frăsinei Cândva, era un actor bine-cunoscut.

Imaginea lui în rolul lui Horia Sima, conducătorul legionar din filmul “Drumeţ în calea lupilor”, a rămas în memoria tuturor cinefililor. De aproape două decenii însă, Dragoș Pâslaru (59 de ani) trăiește ca simplu călugăr la Mănăstirea Frăsinei, din judeţul Vâlcea.

GÂNDURI DUHOVNICEȘTI DESPRE PAȘTI Sfintele Paști, când prăznuim Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este o sărbătoare solemnă. Bucuria ei este de alta natură decât cea pe care o simţim la Nașterea lui Iisus, când ne străduim să facem din inima noastră peștera spirituală în care pruncul Iisus se va naște. Acolo, la Crăciun, stăm uimiţi în faţa minunii prin care Dumnezeu cel neîncăput, cel fără de început, cel care a făcut lumea aceasta minunată și cerul, și pământul se mărginește pe sine într-un prunc micuţ și fragil, culcat într-o iesle, încălzit numai de prezenţa animalelor și de dragostea Maicii Sale și a lui Iosif logodnicul.

Oamenii sunt mai liniștiţi de Învierea Domnului, mai interiorizaţi. Învierea aduce o bucurie mai liniștită, nu trebuie să alergam așa cum încercam de Crăciun să ajungem la Peștera Nașterii. Dumnezeu Omul este în noi, în suferinţa noastră, în pocăinţa noastră, în purificarea noastră prin post și prin reconvertire.

Slujbele frecvente și mai lungi, durerea inimii noastre pentru păcatele săvârșite, deniile și privegherile ne înalţă treptat spre o apropiere de Dumnezeu. Și duhul nostru este mai râvnitor către pocăinţă și mai sârguincios spre rugăciune.

Când eram copil, în Noapte Învierii, părinţii ne sculau din somn aproape de miezul nopţii. Deși de cu seară îi rugam pe părinţi să nu ne lase să dormim, ci să ne scoale cu zorul, deșteptarea ne era foarte grea. Dar cum ne sculam, ca să ne sperie somnul, mama avea lângă patul nostru un lighean și o cană mare de apă foarte rece, pe fundul căreia tremurau în undele apei doua ouă: unul roșu și altul alb. Oul roșu simboliza sănătatea trupului și

a sufletului, iar cel alb, curăţenia inimii. Ne primeneam, ne curăţam de gânduri rele și alergam, în cele din urma, învioraţi, la biserică. Acolo, ședeam la locurile noastre, așteptând cu înfrigurare momentul în care toate candelele și lumânările vor fi stinse, iar biserica se va scufunda într-un întuneric adânc. Numai o luminiţă mică, în altar, va străluci ca o promisiune de la mormântul lui Iisus.

Cu acea luminiţă, preotul va ieși pe ușile împărătești chemând cu glas mare: Veniţi de luaţi lumina! în biserică se făcea o învălmășeală nezgomotoasă și echipele de cântăreţi izbucneau intr-un triumfător Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând și celor din mormânturi viaţă dăruindu-le!

Ieșeam afară, unde preotul citea sfânta Evanghelie a Învierii rostind stihurile tulburătoare: Precum se stinge fumul să se stingă, precum se topește ceara de la para focului, așa să piară păcătoșii de la faţa Lui, iar drepţii să se veselească. Și după fiecare stih, noi cântam: Hristos a înviat! și Hristos voscrese!

Oamenii aduceau cozonaci, oua roșii, carne prăjită, slănină și pește prăjit în coșuri mari și se așezau pe două rânduri în jurul bisericii. Preotul venea cu busuiocul și crucea și o găleată cu apă sfinţită pe care o ducea paraclisiarul și stropea ofrandele cu agheasmă: rodul vinului, al grâului și al animalelor. În urma lui veneau doi flăcăi cu o cuvertură mare pe care o ţineau de cele patru colţuri și oamenii aruncau din coșul lor ceea ce pregătiseră pentru preot: oua roșii, cozonac, pește, carne, slănină. După terminarea tuturor acestor tradiţii, părintele împărţea din ofrande tuturor celor care lucraseră alături de el, cântăreţului, praclisiarului, clopotarului, etc. Spre bucuria noastră, nu ne uita niciodată și pe noi copii de școală care cântam la prohod și la Înviere. În toată Săptămâna Luminată, nimeni nu ieșea la lucrarea câmpului, nimeni nu muncea toţi duceam o viaţă curată, căutând să păstrăm în noi neîntinată bucuria învierii.

Frumoasele vremuri ale copilăriei! Tot satul, tineri, bătrâni și copii, aveam o inocenţă pe care nimic nu ne-o putea răpi: nici păcatele, nici neînţelegerile dintre oameni, nici răutatea vrăjmașului. O inocenţă pe care ne-o înnoiam de două ori pe an: la Crăciun și la Paști.

Biserica era pentru noi scăldătoare din Vitesda, în care ne vindecam de fiecare dată când intram în ea, căci îngerii Domnului tulburau mereu apa vindecătoare și nu numai cel care intra primul se vindeca, ci toţi ne vindecam și ne înnoiam sufletul, mintea și inima.

Din amintirile părintele Calciu Dumitreasa

Dacă l-ai întâlni astăzi pe Dragoș Pâslaru, ar trebui să-i spui “frate Valerian”.

Acesta e numele sub care fostul actor își duce existenţa, de aproape două decenii, ca simplu călugăr al mănăstirii vâlcene Frăsinei. Chipul osos, dăltuit parcă de mâna unui sculptor furios, privirea rece, dar incredibil de expresivă, îl apropiaseră de rolurile de “duri” ai ecranului.

Jucase în magnifice piese de teatru, precum “Karamazovii”, dar și în filme ca “Pruncul, petrolul și ardelenii”, “Concurs” sau “Să mori rănit din dragoste de viaţă”.Totuși, emblema realizărilor lui cinematografice rămăsese excepţionala portretizare a fostului conducător legionar Horia Sima, în filmul din 1988, “Drumeţ în calea lupilor”.

Adus în moarte clinică de mineri Regizat de Constantin Vaeni, pelicula avea să fie proiectată în cinematografe și la televiziune abia în primăvara lui 1990.

Poate de aceea chipul lui Dragoș Pâslaru, implicat activ în evenimentele ce au constituit fenomenul “Piaţa Universităţii”, avea să fie recunoscut ușor de minerii veniţi, pe 14 iunie 1990, “să facă ordine” în București. Avea să fie asociat cu răul, cu legionarii. Pâslaru a fost bătut până la comă, fiind dus la spital în moarte clinică. Șocul produs l-a făcut să plonjeze întro altă dimensiune. Cea a credinţei și a iertării. Astfel, la scurtă vreme, actorul de 39 de ani a pus punct unei cariere de succes, dar și vieţii obișnuite. A lăsat totul în urmă și s-a retras la mănăstirea din Vâlcea.

6 istorie și cultură

CURIERUL ORTODOX

Nr. 04(237) 21 aprilie 2011

Hristos trebuie prezentat pe înţelesul În așteptarea Sărbătorilor Pascale La Muzeul de Istorie și Etnografie Soroca, instituţie de cultură aflată în oamenilor subordinea Secţiei raionale cultură și turism, a fost inaugurată o expoziţie de

07.04.2011, Cluj - IPS Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, a lansat recent la nivelul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului programele catehetice “Hristos Împărtășit Copiilor” și “Alege Școala!”

La evenimentul din Aula Nicolae Ivan a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a participat și pr. Constantin Năclad, inspector în cadrul Sectorului teologic-educaţional al Patriarhiei Române, Biroul de catehizare pentru tineret.

Cele două programe care se derulează în Patriarhia Română au un rol important în formarea religios-morală a copiilor și a tinerilor, încă de la vârsta la care devin asaltaţi de ispitele societăţii,

informează RadioRenasterea.ro. Astfel, modul în care Hristos le este prezentat acestora este definitoriu, sublinia IPS Andrei Andreicuţ: “Nu sunt lucruri noi cele care ne preocupă, ci nouă ar trebui să fie modalitatea în care le prezentăm societăţii.

Din nefericire, nu întotdeauna Îl prezentăm pe Hristos oamenilor pe înţelesul lor și datorită acestor modalităţi, care ar putea fi defectuoase, ei nu ajung să trăiască viaţa cu Hristos așa cum ar trebui și mai ales dacă e vorba de tânăra generaţie, care, dacă suntem obiectivi, vom observa că nu întotdeauna participă la viaţa duhovnicească. Noi nu suntem o Biserică doar pentru bunici, pentru oameni bătrâni, ci vrem să transmitem ștafeta credinţei creștine ortodoxe viitorului.”

Pentru implementarea proiectului în protopopiatele Bistriţa și Năsăud au avut loc astăzi, 7 aprilie, întâlnirile cu formatorii grupurilor de lucru. Din fiecare protopopiat au fost convocaţi câte 30 de preoţi din parohiile care au număr mare de copii și tineri în cuprins, care să poată fi implicaţi în acţiunile de catehizare și alte manifestări care vor fi organizate. În continuare preoţii vor selecta copiii care vor fi parte integrantă a grupului ţintă pentru a participa la taberele de creaţie și celelalte acţiuni, ce vor fi formaţi, la rândul lor, pentru a-și îmbunătăţi participarea la viaţa parohială, a declarat pr. prof. Constantin Necula: “Se angajează la un efort de identificare a copiilor cu probleme de abandon școlar, identificarea problemelor care se ivesc în pastoraţia lor și, nu în ultimul rând, de selecţie a celor 60 de specialiști în formare care se vor naște din acest proiect, dintre preoţi și profesori de religie și a celor peste 180 de copii care vor participa pe parcursul a doi ani la tabere de creaţie.

I-am văzut pe preoţi emoţionaţi de prezentarea proiectului, dar, mai cu seamă, dispuși să se înscrie în cadrul lui. Preoţii sunt veriga de bază a acestui proiect.”

Radio „Renașterea”

Festivalul “Primăvara din sufletul copiilor”, ediţia a II-a, în febra pregătirilor Începând din 11 aprilie are loc Festivalul „Primăvara din sufletul copiilor”, care este organizat pentru al doilea an consecutiv de către Asociaţia Obștească „Filocalia” în parteneriat cu Shopping MallDova. Acest proiect social este destinat copiilor cu dizabilităţi, copiilor orfani și celor din familii social-vulnerabile, care prin intermediul activităţilor creative se pot integra mai ușor într-o societate unde deseori sunt excluși din cauza condiţiei lor.

Inaugurarea Festivalului „Primăvara din sufletul copiilor” a avut loc în data de 13 aprilie, la ora 15:00, la parterul centrului comercial „Shopping MallDova”. Vizitatorii mall-ului au ocazia să procure diverse obiecte pascale în cadrul Târgului pascal și să admire expoziţia de fotografii „Creaţie și Creativitate”, expusă în galeria de artă „Artium” (etaj 3).

Târgul de Paști și Expoziţie de fotografii „Creaţie și Creativitate” organizate în cadrul Festivalului vor aduce vizitatorilor câte o bucăţică din sufletul depus de fiecare copil în lucrările sale.

Elevii centrelor sociale au început pregătirile pentru Festival cu mai bine de două luni în urmă, lucrând de zor la diversele creaţii pe care urmează să le prezinte în mall. Muncă migăloasă, multă răbdarea, entuziasm și creativitate în 10 școli și centre sociale din diverse localităţi din Moldova.

Centrul social de Creaţie pentru Copii pe lângă

Biserica „Sf. Dumitru” din mun. Chișinău, Centrul social „Sf. Filaret cel Milostiv” din comuna Costești, r. Ialoveni, Centrul Comunitar pentru Copiii și Tineri cu dizabilităţi fizice, Școala auxiliară pentru copii cu dizabilităţi fizice (Călărași) sunt câteva instituţii implicate în acest proiect. Peste 250 de copii așteaptă cu nerăbdare Festivalul „Primăvara din sufletul copiilor”.

Lucrările micilor „meșteri faur” nu va putea lăsa indiferenţi iubitorii de artă. Ouăle din lemn încondeiate și cele făcute în stil origami, tablouri elaborate din piele, vitraliile colorate, brăţări și inele din mărgeluţe, picturi și flori croșetate, felicitări cu tematică pascală, toate acestea sunt rodul trudei lor de câteva luni. Lucrările vor putea fi achiziţionate de vizitatorii Shopping MallDova, ceea ce pentru beneficiarii centrelor va constitui o sursă de venit importantă. Cu banii câștigaţi, ei vor putea procura materie primă pentru a continua să facă ceea ce la place mai mult.

Cele mai deosebite lucrări ale „meșterilor fauri” vor fi premiate în cadrul unei festivităţi solemne, în data de 28 aprilie. În această zi din „Săptămâna luminată” vizitatorii sunt așteptaţi la un concert de suflet cu participarea copiilor din centrele sociale și ale școlilor participante la eveniment. Și vizitatorii mall-ului vor putea selecta lucrările preferate, pentru că la final echipele care au lucrat asupra lor vor fi premiate.

Pe durata Festivalului va putea fi admirată și expoziţia de fotografii „Creaţie și Creativitate”, expusă în galeria de artă „Artium” (etajul 3). Întreg procesul de creaţie a copiilor va fi oglindit în aceste poze. În perioada 11 aprilie-30 aprilie, 2011, pentru acești copii se vor împlini multe minuni, iar Asociaţia Obștească vă invită să fiţi parte și să împărtășiţi bucuria lor.

Informaţie de contact: Diana APOSTOL, Coordonator PR Tel: 078279690 Fax: (373 22) 32 17 58 e-mail: dianaapostolp@gmail.com

pictură și sculptură, organizată de către directorul Școlii de Arte Plastice, Ion Lozan. Sunt lucrări realizate în tehnici tradiţionale (ulei pe pânză, acuarelă), sculpturi în lemn și piatră. Expoziţia este rezultatul preocupărilor comune ale profesorilor acestei școli: Galina Fratea, Nicolae Roman, Ion Radu, Victor Lozan, Nicolae Botnari, ale pictorului și sculptorului amator Victor Matei.

Inaugurarea s-a produs într-o atmosferă plăcută și caldă, așa cum se produc toate lansările de acest gen. Nicolae Bulat, în calitate de gazdă primitoare, și-a exprimat bucuria că, în pofida tuturor relelor care ne trag de mânecă, sorocenii înzestraţi cu har și dar de la Dumnezeu participă la actul creaţiei cu inspiraţie.

Victor Lozan a informat vizitatorii că ideea organizării expoziţiei a fost sugerată de apropierea sărbătorilor de Paști, iar tema abordată este pictura și sculptura de suflet. Obiectivul urmărit a fost Pde a demonstra că sunt pictori veritabili și la Soroca, care pot să exprime anumite stări, gânduri, idei. Referindu-se la seria propriilor creaţii expuse în această expoziţie de grup, autorul a încercat să le evidenţieze pe cele intitulate „Lună plină. Sărutul lui Adam”, „Poarta Vieţii” și „Hora neamului”. Nicolae Roman a informat publicul că a sintetizat în lucrările sale momente din natură, încercând totodată să ilustreze într-o manieră nouă niște idei spontane. A evidenţiat lucrările „Lac” și „Drumul la Bechir”. Galina Fratea e prezentă în expoziţie cu cinci icoane pictate în ulei, la care ţine foarte mult, dar în mod deosebit ţine la Icoana Maicii Domnului „Rugăciune pentru binele întregii lumi”. Radu Patrașcu vine cu tablouri în ulei, natură statică, peisaje, cu pictură în creion. Predomină peisajele pictate în Carpaţi. Victor Matei oferă vizitatorului spre admiraţie sculptură în lemn, executată în felul în care dânsul concepe și exprimă anumite stări lăuntrice. Un alt pictor, Nicolae Botnari, e prezent cu lucrări ce ţin de aranjarea artistică a interiorului caselor.

Mai este prezentă în această sală și o expoziţie de broderie semnată Mariana Voicu. Iubitorii de frumos pot admira peste 70 de creaţii.

O înaltă apreciere au dat lucrărilor Grigore Bucătaru, șeful Secţiei raionale cultură, Ion Spatari, secretarul Consiliului raional, precum și vizitatorii prezenţi la momentul inaugural. Iată, de exemplu, ce ne-a relatat Valentina Botnari: „Toate lucrările sunt frumoase și toate îţi transmit anumite emoţii.

Expoziţia este rezultatul preocupărilor comune ale acestor artiști plastici pe care îi leagă același crez – dragostea pentru arta care o profesează. Adevărat a zis astăzi cineva că unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea crește. Uniţi în această expoziţie, cei șase pictori ne transmit toţi împreună mai multă lumină, mai multă iubire, mai multă frumuseţe.”

Dacă vreţi să vedeţi care sunt trăirile acestor autori, cum definesc reintegrarea demnităţii noastre de neam și cum își urmează drumul ce li s-a dat de Sus, treceţi și dumneavoastră pe la muzeu. Ușile sunt deschise pentru toată lumea de luni până vineri.

Nina Neculce. Observatorul de Nord

Cosmologul Martin Rees va primi Premiul Templeton

În acest an, Fundaţia John Templeton îl onorează pe Martin Rees, un cosmolog și astrofizician britanic.

Premiul anual Templeton recunoaște contribuţii excepţionale la susţinerea dimensiunii spirituale a vieţii, prin gândire, descoperiri sau lucrări practice. Într-un comunicat de presă dat miercuri, 6 aprilie 2011, Fundaţia a evidenţiat activitatea lui Rees, arătând că “marile întrebări” pe care el le-a ridicat – cum ar fi “Cât de mare este

realitatea fizică?” – “remodelează argumentele teologice și filozofice cruciale care ating nucleul vieţii, promovând progresul spiritual pe care Premiul Templeton caută de mult timp să îl recunoască”.

Ca fost președinte al Societăţii Regale, Martin Rees “a petrecut decenii investigând implicaţiile Big Bang-ului, natura găurilor negre, evenimentele din timpul așa numitei ‘epoci întunecate’ a universului primar, și misterioasele explozii din centrele galaxiilor cunoscute ca erupţii de raze gama”, se arată în comunicat. Rees a declarat că se consideră un produs al culturii și eticii creștine, afirmând: “Am crescut în tradiţia Bisericii Anglicane și acestea sunt ‘obiceiurile tribului meu’”.

Premiul îi va fi înmânat în 1 iunie la Palatul Buckingham.

Nr. 04(237) 21 aprilie 2011

CURIERUL ORTODOX

interviuri 7

Interviul acordat de Mitropolitul Vladimir al Chișinăului și al Întregii Moldove portalului ortodox «Православие и мир»

Moldova este una din ţările post-sovietice în care tradiţia vieţii bisericești și-a păstrat continuitatea.

De aceea experienţa Bisericii Ortodoxe din rep. Moldova este deosebit de utilă și interesantă pentru creștinii din Rusia, care la sfârșitul secolului al XX-lea au fost nevoiţi să înveţe, să treacă din nou prin abecedarul credinţei. În timpul vizitei Mitropolitului Vladimir al Chișinăului și al Întregii Moldove la Moscova Înalt Prea Sfinţia Sa a fost de acord să răspundă la întrebările unuia din corespondenţii portalului creștin-ortodox «Православие и мир» despre viaţa Bisericii Ortodoxe din Moldova și a creștinilor moldoveni din diasporă, despre schisma de natură politică din ţară și despre sobornicitatea „moldovenească”. ***

În Republica Moldova episcopii sunt aleși și de mireni - Înalt Prea Sfinţite Stăpâne, trăim în orașe mari, o episcopie poate cuprinde sute de kilometri. Cum să faci ca Biserica să-și păstreze sobornicitatea și unitatea, în condiţiile în care mirenii nu-și cunosc uneori deloc arhiereul?

Mie mi se pare această întrebare un pic cam stranie. La alegerea episcopilor la noi în Moldova participă într-o măsură oarecare și mirenii. Nu participă în sensul direct al cuvântului, ci, îl indică pe unul sau pe celălalt.

Sobornicitatea a existat din totdeauna: începând cu epoca creștinismului timpuriu, toţi slujitorii Bisericii - atât cei mai în vârstă, cât și cei mai tineri, de fiecare dată se sfătuiau unul cu celălalt. Au existat și Sinoade Ecumenice și Locale tocmai pentru ca, Biserica, corabia Bisericii să fie cârmuită corect. Nu am întâlnit încă astfel de cazuri, ca enoriașii, creștinii din Moldova să nu-și cunoască arhiereul.

Sunt arhiereu, adică nu un simplu slujitor al Bisericii de rang mai înalt, ci mă strădui ca în decursul unui an să slujesc nu numai în catedrala mitropolitană ci și în parohii. Când am venit la început în Moldova, slujeam până la 80 de

slujbe în centrele raionale și în sate. Toţi credincioșii mă cunosc personal.

Ce reprezintă pentru Dumneavoastră personal slujirea arhierească?

Pentru mine a sluji ca arhiereu înseamnă a sluji lui Dumnezeu și oamenilor, dar și a conduce: ca Preot slujesc în catedrală, oficiez slujbele Bisericii și toate cele șapte Sfinte Taine; ca administrator conduc eparhia și mitropolia. De aceea sunt nevoit să îmbin conducerea administrativă cu cea duhovnicească, spirituală.

Biserica noastră este multinaţională, este vie, din ea fac parte diferiţi oameni cu diferite caractere, și uneori sunt nevoit să-i ascult și pe cei din stânga și pe cei din dreapta. În Biserică vin atât oameni simpli, cât și oameni antrenaţi în diferite cercuri știinţifice - cercuri de intelectuali, și scopul nostru este de a fi înţeleși de toţi, de a deveni buni cârmuitori spirituali pentru fiecare dintre enoriașii noștri.

Ortodoxia și diaspora - Aţi fost recent într-o vizită arhipăstorească în Portugalia. Povestiţine despre viaţa bisericească a creștinilor noștri din această ţară. În legătură cu criza economică mondială care nu a ocolit ţara noastră, în fiecare familie au apărut probleme financiare. Oamenii care-și iubesc patria, au fost siliţi să plece temporar peste hotare, în Europa pentru a-și hrăni familia. La început omul a plecat pentru câteva luni, apoi pentru jumătate de an, după care plecarea peste hotare a devenit o normă. În ultima vreme foarte mulţi oameni din ţară au plecat peste hotare pentru totdeauna.

Desigur, creștinii ortodocși nu-și uită credinţa, nu uită de Biserică.

La început foștii noștri compatrioţi se adunau duminicile undeva prin parcuri, vorbeau despre una și despre alta, citeau chiar rugăciuni. În ultima vreme cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Kiril noi trimitem în aceste ţări clerici care să-i deservească spiritual pe creștinii noștri.În diaspora moldovenească trimitem câte un preot binepregătit din Moldova, în cea ucraineană, un cleric ucrainean ș.a.m.d..

Mi s-a întâmplat de exemplu să întâlnesc cu creștinii ortodocși din Portugalia, când am slujit în orașul Farro din Sudul Portugaliei. Acolo erau și moldoveni, și ucraineni, locuitori ai Moscovei și ai Kalinigradului. Acești oameni au fost foarte bucuroși pentru că au avut posibilitatea de a se întâlni în zilele de sărbătoare, după slujbă, în bisericile ortodoxe, care sunt de multe ori luate în arendă de la clericii romano-

catolici. Dacă fraţii-catolici au dat în arendă bisericile în mod gratuit acestea au fost amenejate într-un stil ortodox făcându-se astăzi acolo rugăciunile specifice cultului nostru.

Desigur, este îmbucurător faptul că ei pot să meargă acolo la biserică, dar în același timp este la fel de trist că aceștia sunt nevoiţi să - și părăsească patria și să plece peste hotare.

Ce părere aveţi: este normal ca fiecare stat să aibă o biserică a sa?

- Înalt Prea Sfinţite Stăpâne, povestiţi-ne despre una din problemele nesoluţionate din Biserica Ortodoxă din Moldova - despre mitropolia Basarabiei care aparţine astăzi de Patriarhia Română.

Astfel de întrebări au început să apară după căderea URSS, odată cu formarea statelor independente. În anii 90-е politicienii fiecărui stat au dorit ca și Biserica să devină independentă.

Neștiind nimic despre sobornicitate, nici despre dreptul canonic, și nici despre faptul că Biserica nu poate fi supusă unor graniţe, aceștia au dorit ca în fiecare stat să existe o Biserică personală. În timpul căderii Uniunii Soviectice Moldova a devenit un stat independent, și tot atunci a apărut întrebarea formării unei Biserici Naţionale. Desigur, noi fiind oameni credincioși, înţelegem că este posibil și acest lucru, dar nu și în zilele noastre.

Văzând refuzul nostru de a ne alipi unei alte Biserici, deputaţii s-au adresat atunci Patriarhului Teoctist al României cu cererea de a reînfiinţa mitropolia Basarabiei pe teritoriul republicii Moldova, mitropolie care are doar 16 ani de existenţă. Patriarhul României a respectat prescripţiile dreptului canonic, dar și acolo s-au găsit unii deputaţi care au semnat acea scrisoare adresată Patriarhiei Române. În anul 1992 a fost reînfiinţată mitropolia Basarabiei pe teritoriul canonic al B.O.Ruse din Republica Moldova. Și din acest moment au început și disputele. Unii dintre episcopii mei vicari, actualul mitropolit Petru (Păduraru), a trecut sub Patriarhia Română. În acest caz am analizat dacă a fost într-adevăr încălcată tradiţia bisericească și Sfintele Canoane.

Când un episcop sau preot trece dintro Biserică în alta, el trebuie să se adreseze Întâistătătorului, pentru a i se permite oficial să facă acest lucru, printr-un decret sau gramotă oficială, și numai după aceasta poate fi posibilă trecerea acestuia. Iar în cazul lui Petru

Seminar pentru reintegrarea socială a persoanelor cu HIV/SIDA în or. Vatra Parohia Ghidighici, în colaborare cu Primăria orășelului Vatra a organizat seminarul “Diminuarea efectelor psihologice negative” din cadrul proiectului “Importanţa implicării preoţilor în reintegrarea în societate a persoanelor diagnosticate cu HIV-SIDA”.

Lucrările “mesei rotunde” au demarat cu o rugăciune și cu un cuvânt de salut din partea Prot. Maxim Melinti, preot paroh în s. Ghidighici, mun. Chișinău, care a apreciat înalt această iniţiativă și a vorbit despre aspectele spirituale ale necesităţii integrării oamenilor care suferă de acest virus în societate și de primirea lor în sânul Bisericii.

Cu un cuvânt de salut a venit și domnul Ion Bobeico, primarul or. Vatra, care a declarat că acest gen de întruniri are menirea de a educa societatea într-un spirit tolerant faţă de cei pe care i-a lovit această năpastă.

Printre cei care au luat cuvântul s-au mai numărat: doamna Ecaterina, șefă Secţie Epidemiologie CS Chișinău, doamna Liliana Pulisca, șefă CS Vatra, doamna Liliana Andrusiv, asistentă social, etc.

După cum au observat cei prezenţi, este îmbucurător faptul că asemenea evenimente se bucură de o atenţie sporită atât din partea clerului, a medicilor, cât și a simplilor cetăţeni cărora nu le este indiferentă soarta aproapelui aflat în suferinţă.

(Păduraru) nu s-a respectat această regulă, dar Patriarhia Română și de asemenea și întreg Sinodul B.O.Române l-a acceptat, la intervenţia parlamentului României, pe acesta ca episcop și mai târziu ca mitropolit al Basarabiei.

Nici astăzi nu s-a ajuns la o înţelegere, disputele continuă și astăzi. Dar cred că, cu ajutorul celor doi patriarhi, a Patriarhjului Kiril și a Patriarhului Daniel, această întrebare va fi posibil să fie soluţionată la cel mai înalt nivel bisericesc, doar dacă s-ar respecta cu adevărat dreptul canonic al Bisericii.

- Este vorba de o schismă sau de o problemă administrativă sau spirituală? În acest caz este vorba doar de o problemă de ordin politic, în nici într-un caz de una administrativă.

Despre rugăciune și pocăinţă - Cum poţi învăţa să te pocăiești? În primul rând, omul trebuie să aibă dorinţa de a se pocăi, el trebuie să conștientizeze că a săvârșit un păcat, că a încălcat legea, fie ea Dumnezeiască sau cea de stat, pentru că ele într-o măsură oarecare merg paralel una lângă cealaltă. Și dacă în om apare dorinţa de a se pocăi, Biserica salută acest sentiment de pocăinţă și se străduie să-i ajute creștinului.

Pentru aceasta există rugăciunea, există prescripţiile bisericești, care-l ajută pe om să se regăsească pe sine, care-i ajută să conștientizeze că a făcut ceva rău. Și când omul își dă seama de faptele sale și dorește să se corecteze, atunci noi, desigur ne străduim să-l ajutăm. Ajutându-i lui, de fapt ne ajutăm pe noi înșine, pentru că astfel noi îl câștigăm pe un astfel de om pentru Împărăţia Cerurilor.

- Înalt Prea Sfinţite Stăpâne, în viaţa Dumneavoastră aţi avut ocazia să întâlniţi sfinţi?

Eu întotdeauna am simţit prezenţa lor. Orice creștin, rugându-se unui sfânt primește de la el ceea ce cere pentru folosul său duhovnicesc. Am întâlnit un astfel de om, care acum câţiva ani în urmă a fost trecut în rândul sfinţilor, fiind canonizat de B.O. din Ucraina. Este vorba de Sfântul Amfilohie de la Poceaev.

M-am născut în regiunea Cernăuţi din Ucraina, și, cea mai apropiată mănăstire era pentru noi Lavra de la Poceaev.

Adeseori mergeam acolo și chiar mă întâlneam cu el, uite cu un astfel de sfânt viu, luam de la el binecuvântare...

Cu Mitropolitul Vladimir al Chișinăului și al Întregii Moldove a discutat Maria Seniciukova.

Traducere: (Redco)

Arhid.

Dometian

CURIERUL ORTODOX

8 internaţional

Cum sunt finanţate Bisericile în statele europene În funcţie de evoluţia istorică a finanţării sau subvenţionării Bisericii de către stat, s-au format diverse modalităţi pentru realizarea acestui lucru, care diferă de la stat la stat.

O primă formă este finanţarea Bisericii prin intermediul direct al statului, cum este cazul Belgiei, Luxemburgului sau Greciei. O a doua formă este finanţarea Bisericii direct de către credincioși, sub diverse forme: prin donaţii sau colecte, cum se întâmplă în Franţa, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Olanda; prin taxă (cotizaţie) pentru Biserică (Kirchenbeitrag), cum este cazul în Austria; prin impozitul pentru Biserică (Kirchensteuer), în Elveţia, Germania și Ţările Scandinave; prin alte modalităţi de impozitare, în Italia și Spania.

Aceste modalităţi de finanţare funcţionează însă numai într-o formă combinată, nu în forma pură în care au fost prezentate mai sus. Subvenţiile din partea statului sunt direcţionate în majoritatea ţărilor Uniunii Europene spre activitatea social-caritativă a Bisericii (aziluri de bătrâni, spitale, case de copii), spre școlile private bisericești (în special spre cele pentru pregătirea personalului clerical), spre asistenţa religioasă din închisori sau unităţile militare sau pentru întreţinerea bisericilor monumente istorice.

Finanţarea de către stat Prima formă de finanţare a Bisericii prin intermediul statului este întâlnită, așa cum am spus, în Belgia, Luxemburg sau Grecia. În Belgia, ţară cu o populaţie majoritar catolică, s-a statuat prin Constituţia din 1831 (socotită ca fiind una dintre cele mai moderne ale momentului și din care s-au inspirat și constituţiile ulterioare ale României) un compromis între Biserică și politicienii cu viziuni mai liberale (orientare laicistă) prin care erau fixate legăturile dintre Biserică și stat. O separare totală între cele două nu s-a realizat, dar s-au stabilit o libertate și o independenţă a uneia faţă de cealaltă.

Prin Constituţia napoleoniană, la articolul 181, era stabilit că statul va suporta cheltuielile pentru salariile și pensiile clericilor de la bugetul de stat. Statul finanţează construcţia și repararea edificiilor cultelor religioase, precum și facultăţile de teologie în proporţie de 100% pe cele catolice și 60% pe cele protestante. Prin același articol se stabilește că statul va suporta cheltuielile nu numai pentru personalul clerical, dar și pentru laicii care își desfășoară activitatea în cadrul Bisericii. În Grecia, fondurile pentru construcţia, întreţinerea și restaurarea lăcașurilor de cult vin direct de la bugetul de stat. Acordarea acestor fonduri se întemeiază pe deciziile Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe a Greciei, ratificate de Sfântul Sinod și publicate în Monitorul Oficial al Greciei. Statul suportă cheltuielile legate de plata salariilor personalului bisericesc și a pensiilor celor aflaţi în această situaţie, a cheltuielilor legate de școlile pentru instruirea personalului bisericesc, salarizarea profesorilor de religie.

Luxemburgul este cel mai mic stat din cadrul UE, cu o populaţie în proporţie de 90% catolică. Legislaţia principatului a fost influenţată de cea belgiană, Constituţia din 1831 fiind folosită drept model la întocmirea propriei legislaţii, chiar și în ceea ce privește legătura între Biserică și stat. Prin articolul 19 al Constituţiei este garantată libertatea religioasă, iar prin articolul 126 este stabilită plata celor care își desfășoară activitatea în cadrul Bisericii (clerici și laici) ca fiind suportată de bugetul de stat, precum și plata cadrelor didactice de la seminarul preoţesc ce există în principat. Toate comunităţile religioase recunoscute de stat ca asociaţii de drept public sunt scutite de la plata impozitelor. (va urma) Adevărul.ro

Patriarhia de Moscova cere credincioșilor să afișeze crucifixul

07.04.2011, Moscova - O nouă controversă a apărut în Rusia între Biserica Ortodoxă și organizaţiile pentru drepturile omului. Șeful Departamentului pentru Relaţiile dintre Biserică și societate al Patriarhiei Moscovei, pr. Vsevolod Chaplin, a făcut apel la comunitatea de credincioși să fie mai curajoși în a-și arăta credinţa. “Nu trebuie să ne temem să

Efrim, afirmă că actele prezentate de reprezentanţii islamici corespund legislaţiei și din acest motiv nu vede ca un obstacol înregistrarea acestei religii.

Islamul a fost inclus în Registrul naţional al Republicii Moldova ca o religie ce poate fi oficial practicată în ţară. Până în prezent, orice activitate colectivă religioasă islamică era zădărnicită de organele de aplicare a legii.

Musulmanii din Republica Moldova au atras în repetate rânduri atenţia autorităţilor asupra acestui fapt.

Menţionăm că potrivit ultimului recensământ, în Moldova locuiesc peste 2000 musulmani.

ne facem semnul crucii oriunde dorim, sau să afișăm imaginea crucifixului acolo unde trăim și lucrăm”, a scris preotul într-un articol publicat în numărul pe aprilie 2011 al revistei ortodoxe Rusia Suverană. Ideea afișării crucifixului la locurile de muncă sau în școli i-a înfuriat pe activiștii drepturilor omului. “Problema în societatea noastră nu este numărul de crucifixuri pe pereţi, ci imoralitatea”, a declarat pentru Interfax Lev Ponomarev, un cunoscut lider al mișcării pentru drepturile omului.

“Ocupaţi-vă mai mult de rugăciuni și predici – a continuat el, adresându-se pr. Chaplin – și nu de a insista pentru afișarea oficială a simbolurilor ortodoxe”.

El a subliniat că în Rusia, Biserica și statul sunt separate și a atacat interferenţa Patriarhiei în societatea civilă. “Cred că simbolurile religioase nu au ce căuta în birourile, școlile sau instituţiile publice – de exemplu, dacă ar fi afișate în școli, ce ar spune numeroșii musulmani? Ar începe să ceară afișarea semilunii? Și de ce ar fi nevoie să fie afișate?

Toate acestea vor contribui doar la divizarea societăţii”. Ponomarev a admis însă că dacă anumite persoane lucrează în birouri care sunt considerate ortodoxe, nimeni nu are dreptul să le împiedice să afișeze o cruce. Impulsionat de decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a decretat că afișarea crucifixurilor în sălile de clasă nu violează drepturile omului, pr. Chaplin continuă să lanseze un apel presant unei societăţi care încă își revine după 70 de ani de conducere ateistă. În cazul împotriva statului italian ridicat de cetăţeanca de origine finlandeză Sole Lautsi, Patriarhia Moscovei a susţinut întotdeauna deschis Italia.

Pentru a ajuta victimele cataclismelor din Japonia, Biserica Ortodoxă Rusă a adunat mai bine de 21 de milioane de ruble!

Islamul a obţinut statut oficial în Republica Moldova Islamul ca religie a obţinut statut oficial în Republica Moldova, scrie lenta.ru. Acum, musulmanii din Republica Moldova au dreptul de a face rugăciuni colective, a construi moschei și alte edificii religioase, precum și să declare deschis apartenenţa sa religioasă.

Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a înregistrat în luna martie prima organizaţie religioasă musulmană - Liga Islamică din Republica Moldova (ILRM). Pe 17 aprilie, la Palatul Republicii din Chișinău va avea loc un eveniment solemn dedicat acestui eveniment.

Viceministrul Justiţiei, Oleg

Nr. 04(237) 21 aprilie 2011

La 15 aprilie 2011 Biserica Ortodoxă Rusă a colectat mai mult de 21 de milioane de ruble (5 333 900 lei sau 319 057 Euro) pentru a ajuta victimele dezastrelor naturale în Japonia. Cele mai multe dintre aceste fonduri au fost deja transferate către Biserica Ortodoxă Autonomă din Japonia. Primatul acesteia, Mitropolitul Daniel de Tokyo și a toată Japonia, a mulţumit Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii și întregii Biserici Ortodoxe Ruse pentru asistenţa acordată. Strângerea de fonduri pentru Japonia a început de Departamentul Sinodal

pentru Caritate a Bisericii Ortodoxe Ruse în colaborare cu Departamentul pentru Relaţii Externe al Bisericii din Patriarhia Moscovei.

Donaţiile continuă să parvină din diferite orașe și ţări, eparhiile trimit banii colectaţi în parohii cu binecuvântarea Patriarhului Kirill. În total la 15 aprilie în contul Departamentului au fost transferaţi 21 614 180 ruble. Conform estimărilor preliminare, costul de reconstrucţie a bisericilor ortodoxe din Japonia poate ajunge la 1,2 milioane de dolari. Astfel, Biserica Ortodoxă Rusă a reușit să colecteze mai mult de jumătate din suma necesară. Cu Binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh, toate fondurile primite vor fi transferate Bisericii Ortodoxe Japoneze. Până la 15 aprilie au fost transferaţi deja 546 500 dolari SUA. Potrivit datelor preliminare, o biserică ortodoxă a fost complet distrusă, cinci biserici au fost avariate capital de cutremur și tsunami care au lovit Japonia în martie 2011. Fondurile pentru a ajuta poporul japonez ortodox pot fi transferate în contul Departamentului Sinodal pentru Caritate și Serviciul Social, în grafa “scopul de plată” trebuie să se indice “ajutor pentru Japonia”.

Stimaţi cititori! Nu uitaţi să vă abonaţi la “Curierul Ortodox” pe anul 2011 MATERIALELE PUBLICATE REFLECTĂ DOAR OPINIA AUTORILOR ȘI GRADUL LOR DE DOCUMENTARE

curierul ortodox Publicaţie în limba română Indice de abonare: 22034

Adresa redacţiei

Stimaţi cititori, dacă aţi citit ziarul și nu doriţi să-l păstraţi, transmiteţi-l la alţi cititori, dar vă rugăm să nu-l folosiţi pentru necesităţi auxiliare “Curierul Ortodox”. Bd. Traian, 3/1 MD-2060 Moldova (Rep) Tel. 77-25-33; 77-24-44 http://www.curierulortodox.info fustei_nicolae@yahoo.com

REDACŢIA Dr. Nicolae FUȘTEI - redactor șef, Prot. Vasile CIOBANU - secretar responsabil, Preot Dumitru TOLICO - redactor tehnic

Tipografia “Prag” str. Spicului 94, Chișinău Tirajul: 1000 Comanda: 685