Universul literar 1939

IMII ІШI ím 11 P R O P R I E T A R :

SOC.

AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU

23

DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă *.ub No. 163 Trib. Ilfov

ABONAMENTE :

L

e

i

„

e

APARE S Ă P T Ă M Â N A L

A N U L

P R E Ţ U L

SÂMBĂTA

n

P J f .

120 pe 6 luni

Autorităţi si instituţii — Lei 5 0 0

TELEFON;

5

L E I

3.30.10

XLVIII

•

Nr.

15 APRILIE

15

1939

Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

critice

Servituti $i

BALADĂ

de NICOLAE ROŞU Rămas bun, d e - a c u m , frăţân d e cruce.

Vei porni spre ţara ta de lut.

Eu prin săbiile zării m ă voi duce,, Vântur mari să-mi iasă la răscruce, Visul, d i n albastrele-i cauce, Să-mi d e a apa lui, amară de băut.

1

f

'

.„>

1

Dacă, într'o zi, o să se vadă Vultur de argint pe cer lucind, Scoate-ţi straiul tău de n u n , d i n ladă, Pune-ţi zările la coapsă ca o spadă Şi să v i i la n u n t a - m i de zăpadă, In d u m i n e c a m e a albă de argint.

Pajuri negre însă de-or să sboare, Să 'nţelegi că ochii m i a u furat Să mi-i ducă 'n stele rotitoare, Şi că fruntea m e a , răpită 'n ghiare, Peste vârfuri de păduri tot m a i răsare Ca u n ciob d e lună 'nsângerat...

O RADU GYR

Oraşe d u n ă r e n e n

de VASILE BĂNCILA

Cele două oraşe d u n ă r e n e , Brăila şi Galaţi, au, v ă ­ zute mai deaproape, individualităţi aparte, provenite d i n particularităţi uneori foarte deosebite.

Mai întâiu, î n ceeace p r i v e ş t e împrejurimile.

Brăila e aşezată între B ă r ă g a n şi bălţile Dunării, cari constitue două realităţi de u n specific puternic.

Câmpia Brăilei cuprinde, î n apropiere de râul B u z ă u , o încreţitură de pământ, căreia ţăranii îi spun „buza B ă ­ răganului", o e x p r e s i e pe care î n s u ş regretatul George Válsan n u o cunoştea când i - a m spus-o şi s e hotărîse să o studieze. B ă r ă g a n u l acesta brăilean, s a u m a i bine zis prelungirea Bărăganului propriu zis, n u poate fi conside­ rat ca u n loc „gol de frumuseţi", c u m l-a caracterizat ci­ neva. D i n contra, întinderea lui, p e care privirea alunecă, s'ar zice până dincolo de marginile globului, dă celui care are răbdarea să-1 înţeleagă, s e n t i m e n t u l singurătăţii cos­ mice, un s é m i m é i n atai a e g r e u d e produs i n spaţiul m o ­ dern, de obiceiu foarte populat. B ă r ă g a n u l acesta e p e i sagiul cel m a i nimerit p e n t r u a sugera şi hrăni intuiţia i n ­ finitului calm. Iar când se potriveşte ca privirea să n u î n ­ tâlnească m c ; sat, nici arbori, nici măcar o movilă, ci n u ­ mai iarbă, holde s a u porumbişuri succedându-se într'o f a s ­ tuoasă identitate p â n ă dincolo de orizont, bucuria i n / i n i tului, materializat oarecum, printr'o rară m a g i e î n a i n t e a ochilor tăi, e la m a x i m u m . Iarna, când totul e acoperit de zăpadă, B ă r ă g a n u l dă chiar u n s e n t i m e n t , pe care l - a m putea numi a s t r o n o m i c : t o a t ă câmpia albă şi nesfârşită parcă este o uriaşă tipsie de argint strălucitor, care ar putea la u n m o m e n t dat să se aplece într'o parte şi să t e lanseze în spaţiile interplanetare...

Desen în "peniţă

Gabriel Popescu

FIRUL

(inedit)

VIETH de MIRCEA ELIADE

Cu cât cercetăm mai îndeaproape cultele Ma­ rilor Zeiţe eurasiatice şi afrasiatice, cu atât apare mai clară funcţia lor ambivalenţă. Aceste „Mame" ale Totului sunt, în aceiaş timp şi cu o egală fervoare, zeităţi ale Vieţii şi ale Morţii.

Anticipând oarecum concluziile acestui studiu, putem spune de pe acum că mintea omenească a intuit divinitatea, din cele mai străvechi tim­ puri, ca o totalitate de atribute, ca o sumă în care toate contrariile coincid. Cum vom vedea mai târziu, formula lui Nicolas de Cusa. coineidentia oppositorum, îşi găseşte izvoarele nu nu­ mai în speculaţia metafizică şi experienţa mis­ tică a unui Msister Eckardt şi Pseuda-Arecpu- gitul, ci în tradiţia metafizică a foarte multe culturi. Ceea ce e despărţit şi antagonic în rea­ litatea cosmică — e unificat, „totalizat", în di­ vinitate. Această coincidenţă a contrariilor nu poate fi „înţeleasă" de mintea omenească, în­ tocmai după cum nu poate fi realizată de e x ­ perienţa umană. Cum spune Pseudo-Areopagitul, este o taină ; care îşi desvăluie înţelesul numai anumitor oameni şi numai în anumite împre­ jurări. „Taina" aceasta a fost cunoscută, fără în­ doială, şi de adoratorii Marilor Zeiţe, din pre-

istorie şi până în timpurile imediat premergă­ toare creştinismului. Pe un nivel inferior, desi­ gur, dar totuşi o „taină". Pentrucă, aşa cum aminteam în articolele precedente, în cultul Ma­ rilor Zeiţe „contrariile" coincideau pe toate planurile : moral, religios, social, etc. Curtezana coincidea cu fecioara neprihănită, „sacrul" coin­ cidea cu „profanul", omul liber coincidea cu sclavul. Saturnaliile erau o formidabilă răstur­ nare de valori. Ceea ce era interzis în timpul anului, era îngăduit şi chiar promovat în tim­ pul Saturnaliilor. Sclavul lua locul stăpânului, cinstita matroană era tot una cu desfrânata.

Răsturnarea tuturor valorilor, am putea spune, folosind un termen modern. Dar funcţia rituală şi fundamentul metafizic al acestei răsturnări este limpede : Saturnaliile „totalizau" fragmen­ tele unei societăţi umane, întocmai cum ceremo­ nia agricolă care stă la baza Saturnaliilor „con­ topea" germenii în marea matrice telurică. Totul devenea ca la început, ab initio ; sau, ca să amintim termenul sanskrit, agre, in principio. „Totalizare" realizată prin „răsturnarea tuturor valorilor" şi coincidentia oppositorum.

(Urmare

în pag.

7-a)

Balta Bră |lei n u e î n fond peisagiul m o n o t o n , care plictiseş.e pe u n a turişti grăbiţi, amatori doar de confort, de pitoresc ieftin şi, pentru circumstanţă, de gustări picante sau de adevărate chiolhanuri pantagruelice c u ciorbă p e s ­ cărească şi crap l a proţap. D e fapt, Balta Brăilei, c u Filipoiul, c u Ruşava, cu m i n u n a t u l lac Şerban, c u m u l t e l e ei privaluri, cu aleele sau b o s c h e t e l e de sălcii, oferă celui ce o priveşte de pe malul grădinii publice a Brăilei ori m a i ales de pe m u n ţ i i Dobrogei, u n d e s e n foarte variat. La fel de variată e fauna şi flora, c u miriadele de păsări, cari au când ceva cochet, când ceva apocaliptic, c u t u r m e l e de bovine sau da oi, iar uneori cu ramatorii pierduţi, ori aproape sălbăticiţi — ori cu p l a n t e l e acvatice printre care se deosebesc nuferii, ce-şi întind la suprafaţa apelor frun­ zele late şi rotunde a s e m e n e a u n o r receptoare v e g e t a l e ale luminii... Balta Brăilei alcătueşte aproape u n „ u n i c u m " de pitoresc profund, peste care d o m i n ă însă u n s e n t i m e n t precis : acela de a te crede la î n c e p u t u l lumii, când apa era peste tot şi duhul lui D u m n e z e u s e purta peste ape. P r e ­ zenţa misterului şi s e n t i m e n t u l geologic al arhaismului l u ­ crurilor, al primordialităţii lor, nicăieri n u sunt m a i de­ pline decât in această împărţire lichidă, care e balta, atunci când e înecată de revărsarea fluviului... Î m p r e j u r i m i l e Galaţilor sunt altfel. J u d e ţ u l Covurlui n u e a p i u a p e o câmpie, aşa c u m ar fi cineva înclinat să creadă dacă ar privi hărţile geografice. Ci e plin de dea­ luri şi coline, uneori oferind chiar n u a n ţ e de peisagii car­ patice. Partea dinspre Prut, deasupra lacului Brateş, e o regiune care, î n timpul marilor ploi, d e v i n e u n senin de apă şi care ar p u t e a fi n u m i t ă o ţară s a u chiar o civilizaţie a stufului. Pereţii caselor se fac d i n stuf, acoperişurile se fac d i n stuf, gardurile se fac d i n stuf, până şi aracii la v i e sunt adesea tot din stuf. I n această regiune, peste care s e întindea odinioară Brateşul, a pescuit odată P e t r u Majă, Petru Rareş, căruia legenda îi precizează chiar locul u n d e poposea cu carele de peşte... Iar înspre Şiret, î m p r e j u ­ rimile Galaţilor cuprind arături şi podgorii altădată m a i bogate, şi v ă i î n cari s e răsfaţă ochiurile de apă. A l t e deosebiri între Brăila şi Galaţi sunt î n ceeace priveşte oraşul însuş. Brăila are ceva militar şi g e o m e t r i c . Ea a fost multă v r e m e o cetate, iar planul ei regulat este renu­ mit î n toată ţara. E oarecare asemănare între străzile ace­ stui oraş şi casa u n u i păianjen. A ş a c u m acesta ştie să utilizeze forma locului pe care l-a găsit şi ţese o plasă regulată, Brăila şi-a dat, prin Kiseleff şi prin Slătineanu, o dispoziţie î n semicerc a străzilor, ca şi când toate acestea ar voi să îmbrăţişeze centrul s a u locul u n d e era cetatea.

Străzile ei m a i s e a m ă n ă şi cu nişte braţe arcuite, ce şi-ar înmuia d e g e t e l e î n apa g ă l b u e a Dunării.

Locuitorii Brăilei, afară de cei cari erau de mai înainte şi afară de cojanii ce v i n d i n judeţ, a u fost, delà o v r e m e , levantinii, m a i ales grecii, apoi românii ardeleni, cari a u lost in cele din urmă înlocuiţi de evrei. P â n ă la război, a fost î n Brăila o mare bogăţie, care a v e a însă m a i întot­ deauna o nuanţă de distincţie. A c u m grecii a u sărăcit, negustorii ardeleni au dispărut î n m a r e parte d i n comerţul (Urmare

în pag.

2-a)

Gabriel Popescu

Desen în peniţă

Frumuseţea poporului român văzută de streini de I. F. BURÎCESCU Vom pomeni în treacăt şi pe marele istoric francez Edgar Quin et, deşi păre­ rile lu iar putea fi bănuite de parţiali­ tate, întrucât a fost căsătorit cu o Ro­ mâncă, într'un studiu intitulat Les Rou­ mains, publicat în Revue des deux mon­ des din 1856, istoricul francez pledează cu multă căldură cauza poporului ro­ mân, care se zbătea să înfăptuiască uni­ rea celor două principate. In legătură cu necesitatea unei regenerări morale a neamului nostru şi cu ridicarea lui la nivelul la care s'au ridicat alte popoare.

Quinet, exclamă, adresându-se Români­ lor : „Voi, carî vă socotiţi pe treapta cea mai de jos, nu puteţi să străbateţi în­ tr'un moment spaţiul, care vă desparte de ceilalţi ? Nu puteţi şi voi să pretindeţi maşini tot altât de perfecte ca ale lor? Fierul, lemnul, inul, cânepa nu vor fi ele la voi tot atât de inteligente ca la noi? Daică într'adevăr omul modern tre­ buie să fie măsurat numai prin forţele naituriii fizice, cine posedă o natură mai

fecundă decât a voastră ? Cine are mai multă dreptate să se mândrească cu ea ?

Dasă frumuseţea morală nu mai este nimic pe pământ, cine se poate m â n ­ dri mai mult ica voi cu frumuseţea fizi­ că ? Fie că priveşte cineva rasele voastre de ţărani, oari au suferit, fără să se încovoaie, prăbuşirea atâtor societăţi, talia lor sveltă, trăsăturile lor antice, ochii lor plini de blândeţe şi de foc, în cari Italia lui Virgil pare a se oglindi încă, fie că se ia în seamă locurile, ori­ zontul închis de munţi nepătrunşi, sin­ gurătatea pădurilor adânci, albia râuri­ lor aurifere, ce de minuni, cari aşteaptă încă istoricul şi pictorul lor !".

1

Tot în anuil 1856 — ceea ce dovedeşte că evenimentele din ţările române pre­ zentau din ce în ce mai mult interes pentru apuseni şi în special pentru Francezi — apare la Paris lucrarea Pro­ vin es danubiennes et roumaines de Chopin şi Ubicini. Partea a doua a acestei lucrări, întitulată Valachie, Mol­ 1

(inedit)

Dacă într'adevăr critica li­ terară este o apologie necondi­ ţionată a frumosului am vrea să ni se arate acea pagină cri­ tică putând să egaleze cu o operă de artă. Se înţelege, vor­ besc de critica literară de as­ tăzi. S'ar putea ca noi să ne înşelăm, să fie greşită defini­ ţia ce am dat-o, sau chiar să nu corespundă în totul criticei literare, şi să căpătăm alt răs­ puns, de o pildă acesta: critica se foloseşte de literatură pen­ tru a lărgi câmpul de înţele­ gere al ideilor; critica ia ca punct de plecare fenomenul liverar pentru a desbate o pro­ blemă mult mai vastă şi mai adâncă: corelaţia dintre reali­ tate (mediu, individ, societate, istorie, tradiţie etc). şi artă.

Atunci, replica noastră ar fi următoarea: după cum n'ar fi posibilă o artă de a iubi fără o fierbinte şi pătrunzătoare sensualitate, tot asemeni nu este posibilă o artă critică fără ^acuitatea de a înţelege, de a diseca şi de a trăi noţiu­ nile, ideile şi cuvintele.

Cunoaşterea vieţii prin stu­ diu este insuficientă, parţială, neîndestulătoare pentru a cu­ prinde toate marginile curiozi­ tăţii. Cunoaşterea adevărului ştiinţific nu satisface şi mai cu deoseoire nu elimină trăirea.

Deaceia drama lui Faust, în cea de a doua ipostază se transfigurează in trăirea cu­ noaşterii, prin acţiune, direct şi sincer, prin experiment şi mărturisire. Şi viaţa il face nu să vadă viaţa, nici să o cunoa­ scă, ci să o trăiască.

Obiectul artei nu este atât de mult cunoaşterea individu­ lui, cal mai aegrabă cunoaşierea omului.

Operele de artă rezolvă ontologic această pro­ blema. Nici o cultură, nici o epocă, nici un curent literar na depăşit posibuităfile de cu­ noaştere aie clasicismului. Pen­ trucă scriitorii clasici au cer­ cetat omul în întregime, ca o realitate vie, fără sa neglijeze puterile superioare : destinul, hereditatea, zeii şi istoria.

Omul ciasic nu este făurit în fantezia scriitorului, nu este o abstracţiune de laborator, nici un fenomen grefat pe o sin­ gură posibilitate de existenţă, ci este omul complect. In cla­ sicism, omul, eroul, scriitorul, cunoaşte dimensiunile sufletu­ lui sau, este stăpân pe chipul celuia din lăuniru şi fiziono­ mia sa este aidoma adevărului.

Această sinceritate complectă, această strânsă corespondenţă dintre imagine şi expresie, această încredere în adevărul valabil prin evidenţa lui, eli­ mină particularismul, spulberă criteriul arbitrar al cunoaşte­ rii, adânceşte o limită acolo unde ignoranţa sau viclenia străpung destinul operei şi al scriitorului cu libertatea fic­ ţiunii.

Acest fel de a vedea, nu este compatibil decât cu o societate în care adevărurile morale nu sunt puse la îndoială, unde arta nu este o alchimie ver­ bală, croită pe înţelesul ocult aî celor câţiva iniţiaţi în for-

davie, Bukoviinie, Transylvanie, Bessara­ bie e scrisă de Ubicini. Este o încercare obiectivă de a studia poporul român şi pământul locuit de el.

Ubicini afirmă că- poporul nostru este format, din punct de vedere etnografic din două categorii de oameni — unii aparţinând „rasei româneşti indigene", alţii formând „rasele indigenete", adică asimilate, românizate. Rasa indigenă este ieşită din amestecul vechilor Daci cu coloniştii romani şi formează, după părerea lui Ubicinii, aproape nouă ze­ cimi din totalul populaţiei. Urmează un mic portret al aic-estora : „Mari, voinici, frumoşi la chip, inteligenţi, Românii în costumul lor care pare împrumutat din baso-reliefurile columnei lui Traian, amintesc, în afară de asprimea fiziono­ miei, pe mândrii războinici din cari se trag. Acea expresie bărbătească este î n ­ locuită la ei cu un aier de tristeţe şi re­ semnare, rezultat ai lungilor suferinţe pe cari au trebuit să le îndure".

In Revue des deux mondes din 1856 apare şi un studiu al lui Eugène Poujade, intitulat Les principautés roumai­ nes avant et après la guerre. Acest (Urmare

în pag.

mulele magice, unde circuitul vital nu se face la întâmplare, ci în armonie cu legile natu­ rale şi eterne ale fiziologiei umane. Civilizaţia şi filosofia în epocile de clasicism se bi­ zuiau pe câteva adevăruri fun­ damentale, invariabile, care puteau fi dogmatice în expre­ sia lor ştiinţifică, dar înrădă­ cinate cum erau în societate, dădeau tărie şi durată con­ ştiinţei omului. Aceste epoci n'au creat adevăruri, n'au fău­ rit o anumită realitate, n'au descoperit legi ştiinţifice în­ cadrate în formulele matema­ tice. Au observat, au studiat şi au filtrat prin aparatul ra­ ţiunii fluxul realităţii. Din acest proces de întrepătrundere s'au desprins aceste adevăruri.

Compenetraţia care se rândueşte între literatură şi gân­ dire este atât de evidentă în­ cât în fiecare epocă găsim co­ respondenţe simbolice.

Clasicii aveau un ideal este­ tic în artă, concretizat într'o frumuseţe fundamental ome­ nească, inspirat de operele ne­ pieritoare ale literaturii grecoromane; „Racine, — spune un­ deva Thierry Maulniér ne in­ vită să preferăm umanul su­ blimului", é Romanticii aduceau o pasiu­ ne puternică, un individualism moral, un sentimentalism cre­ puscular, căruia îi lipsea, de cele mai multe ori, frâna re­ gulatoare a raţiunii. Sau dacă romanticii erau şi raţionalişti, ei concepeau raţiunea ca un privilegiu al individului, des­ prins ae societate, liber arbi­ tru al propriei sale hotărâri.

Paseismul romantic este sem­ nul unei virilităţi în decaden­ ţă. Judecând schematic, intre cei doi poli care structurează pe o gamă de infinite posibili­ tăţi fenomenul literar, natura­ lismul, simbolismul, apoi im­ presionismul şi grotescul sunt poziţii intermediare şi succe­ danee romantismului.

Literatu­ ra romantică este o creaţie de momente sufleteşti trecătoare, fără durată gregară, o psichologie aproape infantilă, explosivă, femenmă, dacă nu chiar dubioasă şi fireşte lipsită de permanenţă.

Clasicul promovează critica academică, profesorală, didac­ tică, raţionată fără a fi raţionalistă, critica adevărului etern şi a frumosului moral.

Romanticul promovează cri­ tica de idei, de pasionată dia­ lectică, critica de impresii fu­ gitive care se potriveşte nu­ mai momentelor exprimate în opera de artă. Critica clasică: Boileau. Exemplarul cel mai caracteristic. Critica romantică influenţată de Descartes, în­ cepe cu Voltaire şi Bayle.

Se alcătuesc dicţionare şi se legi­ timează un pronunţat criti­ cism. Critica devine un instru­ ment profesional, pretenţios, oscilând între intransigenţă şi jocul de cuvinte, între atitudi­ nea temperamentală şi judeca­ ta însufleţită de năvala senti­ mentelor. Două extreme : Ra­ cine şi Victor Hugo.

Prefaţa la Cromwell şi prefaţa lui Bé­ rénice.

Modernul se află în căutarea unui tip psichologic, a unui om nou, închipuit în necontenita mişcare, cu o fluctuenţă esen­ ţială a spiritului, capabil să înregistreze toate gamele spi­ ritului, ispitit însă să le trun­ chieze şi să le elimine după criterii strict personale.

Mo­ dernismul, acest „un nouveau mal du siècle" (Marcel Ar­ iană), se încadrează perfect în formula : „La Recherche du Temps Perdu". O seamă de noţiuni, senzaţii şi idei, izvo­ răsc din trecut, din zona obscură a subconştientului, se transcriu parţial, fumuriu, fără consistenţă, Caleidoscopic, cu totul gratuit şi fără control.

Lipsit de certitudini, modernul se află totuşi în căutarea unei certitudini. El o găseşte după împrejurări şi temperament, în convertirea frenetică în misticism, în optima rezonan­ ţă sensorială, în procesul gân­ dirii abstracte, fie chiar în maşinism sau în tentaculara ob­ sesie sexualistă. Nu este p e n -

2-a) (Urmare

i

M pqq

s

3<oţ

1

15

UNIVERSUL LITERAR

Aprilie

1939

LITERARA

C R O N I C A

de CONSTANTIN FANTANERTJ

Mircea Eliade: Nunta în cer, roman, ed. „Cugetarea S t r ă b ă t â n d î n c e p u t u l r o m a n u l u i „Nun* t ă î n c e r " , l e c t o r u l îşi î n e h i p u e că d.

Mircea Eliade a vrut să eompue o ver­ siune românească a popularei poveşti d e d r a g o s t e „ M a i t r e y i " , c u e r o i n ă ş i erou din mediul buoureştean.

Impresia n u s t ă r u e î n s ă m u l t ă v r e m e i a r l a sfâr­ ş i t u l c ă r ţ i i s e v e d e că e s t e v o r b a d e s p r e c u totul altceva, n u n u m a i în compara­ ţie c u M a i t r e y i , d a r ş i c u c e l e l a l t e r o m a n e ale autorului. T e m a d r a g o s t e i este tratată mai m u l t t e o r e t i c , ca o m e t o d ă m i s t i c ă de i e ş i r e d i n s o a r t a o m e n e a s c ă , şi t o t ­ d e o d a t ă î n l e g ă t u r i l e ei c u m a t e r n i t a t e a şi c r e a ţ i a . N u o m a r e p a s i u n e n i s e c o ­ m u n i c ă ci c â t e v a idei o r i g i n a l e d e s p r e s e n s u l i u b i r i i , d e s p r e f o r ţ a ei r e v e l a ­ t o a r e . I n clipa u n i r i i d e s ă v â r ş i t e , i n s u l se pierde p e sine, spre & se regăsi în cer, a d i c ă î n t r ' o c o n d i ţ i e d e l i b e r t a t e totală, cosmică. Taina nunţii a d e v ă r a t e s e oficiază î n cer, d i n c o l o d e i n d i v i d , după moartea l u i p r i n c o n t o p i r e a î n t r ' u n s i n g u r trup cosmic. D a r a c e a s t ă e x a l t a r e a i u b i r i i n e - o î m p ă r t ă ş e ş t e d. M i r c e a Eliade î n cadrul l i m p e d e ai unei poves­ tiri î n c a r e s e î n g r ă m ă d e ş t e a t â t a m a t e ­ rial de experienţă şi observaţie, încât p a r e u n e o r i c ă a d e v ă r u l d e m a i s u s se r i s i p e ş t e î n a i n t e a i n t e r e s u l u i e p i c sau. rămâne secundar.

Doi p r i e t e n i , s c r i i t o r u l M a v r o d i n şi financiarul Barbu Hasnaş destăinuesc unul altuia „marea lor iubire". începu­ t u l îl face M a v r o d i n c a r e îi v o r b e ş t e d e ­ spre Ileana, făptură enigmatică, deopo­ t r i v ă p r i n f r u m u s e ţ e a fizică şi p r i n s t r u c t u r a ei m o r a l ă . î n t â l n i r e a c u Ilea­ n a a fost o r e v e l a ţ i e . „Şbaipoi, d e a d o u a zi, a î n c e p u t ceasul p a t e t i c şi p l e n a r al dragostei.

N ' a m m a i î n c e r c a t ş i nici n ' a m m a i s i m ­

ţit d e a t u n c i n e v o i a să s c a p d i n î n c â n t a ­ rea aceasta care m ă vrăjise. Fiinţa m e a întreagă e r a înecată. Tot ce crezusem, mai înainte despre draoste, despre vo­ luptate, d e s p r e libertate, — se dovedea a c u m pueril, superficial, a p r o a p e vulgar.

Toate femeile întâlnite până atunci le u i t a s e m ; m i c i l e l o r p a s i u n i , m i c i l e lor demenţe, mediocrele lor jertfe, n i se p ă ­ r e a u r i d i c u l e . M i - a r fi fost p e s t e p u t i n ţ ă d e î n c h i p u i t , m a i î n a i n t e d e a fi c u n o s ­ cut şi iubit p e Ileana, că o m u l se poate uni atât d e desăvârşit, ea dragostea poa­ t e u n i î n t r ' a t â t fiinţa. P r e z e n ţ a aceea, de care m ă temusem atât, pe care o ştiam macerantă ca piatra iadului, prezenţa femeii iubite, — care este p e n t r u ori­ ce bărbat, demonie, desagregare, ri­ s i p i r e , — a m s i m ţ i t - o , d e a s t ă d a t ă , ca o î m p l i n i r e î n g e r e a s c ă a fiinţei m e l e . (pag. 65).

Nici Ileana n u gândeşte într'altfel iu­ birea, decât tot o „totală abandonare", o d e f i n i t i v ă i e ş i r e .din n o i , „ . . . î n t o t d e a u n a s f â r ş e a p r i n a-şi s p u n e c ă m o r a l s a u i m o ­ ral, b i n e s a u r ă u , t o a t e a c e s t e a n ' a u n i ­ mic de-aface cu adevărata, tainica dra­ g o s t e ; că î n t â l n i r e a n o a s t r ă e s t e s i n g u ­ r u l l u c r u e s e n ţ i a l r e a l , i a r t o a t e cele­ lalte, — m u n c ă , c r e a ţ i e , t a l e n t , o n o a r e , şi c â t e v o r m a i fi, — n u p r e ţ u e s c n i m i c , căi t o a t e s u n t z ă d ă r n i c i i , a l e p ă m â n t u l u i , (pag. 83). S e i v e ş t e t o t u ş i u n p r i l e j c a r e t u r b u r ă această m i n u n a t ă menire pen­ tru iubire. Ileana doreşte la u n m o m e n t d a t să a i b ă u n copil, să r o d e a s c ă d r a g o ­ stea, s ă n u r ă m â i e s t e a r p ă . N u s e con­ trazicea oare ? N u t u r b u r a p r i n dorinţa ei p ă m â n t e a s c ă a d e v ă r a t a n u n t ă î n c e r ?

M a v r o d i n d e altfel n u p r i c e p e n i m i c d i n d o r i n ţ a ei ş i s e î n t r e a b ă t u r b u r a t :

Frumuseţea poporului român văzută de streini (Urmare

din Pag. 1)

scriitor ajunge în Bucovina, venind în anul 1848 delà Viena, prin Galiţia, de­ oarece din pricina revoluţiei ungureşti nu putuse să scoboare pe Dunăre, cum avusese intenţia. El afirmă că, pe mă­ sură ce înainta în Bucovina., era izbit da marea asemănare dintre locuitorii acestei provincii şi tipurile de Daci sculptaţi p e columna lui Traian. „Alături însă de urmaşul barbarilor (Daci, N.R.), ou chica blondă şi lungă şi Îmbrăcat la fel cu ei — zice el mai de­ parte — se regăseşte scoborâtorul învin­ gătorilor asemănător cu tipul, pe care călătorul poate să-1 admire în câmpia romană şi pe care nemuritorul penel al lui Leopold Robert ni 1-a făcut fami­ liar : păr negru-, cârlionţat, care scoboară des (en touiffes) pe gât şi pe frunte, o piele oacheşe, uneori măslinie, fruntea largă şi capul acoperit cu că­ ciulă, ochii mari şi adânci, bărbia ridi­ cată în suis, cu o graţie amestecată cu mândrie".

H. Despnez 'publică în Revue des deux mondes anul XXI (fără să se vadă în extrasul consultat de noi decât anul 185...) studiul său intitulat La MoldoValachie et le mouvement roumain.

Autorul cunoaşte starea lucrurilor de la noi în urma călătoriei ce a făcut, ve­ nind delà BudanPesta, prin Alba-Iulia, Cluj, Sibiu, spre Turnu-Roşu şi apoi prin Muntenia la Bucureşti. „Ţăranul român, zice el, dureros apăsat de Ma­ ghiari şi Saşi în Transilvania şi de propriii săi boieri în Moldo-Valachia, a păstrat în fruntea lui largă, înconju­ rată ou lung păr negru, î n ochii săi mângâioşi, împodobiţi cu sprâncene groase, toate semnele unei inteligenţe vii, sprintene (prompte), pătrunzătoare şi mobile". ' In Bucureşti se regăsesc, după păre­ rea lui Desprez, „obiceiurile şi fizionomia tuturor popuilaiţiunilor româneşti. Deşi rasa nu are aici acel grad de puiră şi adevărată frumuseţe la care ea a ajuns în ţinuturile câmpeneşti ale Transilva­ niei şi banatului Cradovei, se pot totuşi observa aici clasele ridicate ale popu­ laţiei sub o lumină nouă".

Doctorul Camille Allard cunoaşte Dobragea, ca medic al unei echipe de lu­ crători, cari, sub conducerea a doi i n ­ gineri francezi, erau puşi să construias­ că în timpul războiului Crimeei, un drum délai Dunăre la marea Neagră. El publică, in Le Correspondant din 25 Oc­ tombrie şi 25 Decembrie 1858, un studiu intitulat Souvenirs d'Orient. La Dobroutscha. Este vorba aici de locuitorii da pe cele două maluri ale Dunării, în apropiere de Cernavoda. Amintind pus­ tiirile făcute de Ruşi şi de basbuzucii burci în comuna Rasora, locuită pe atunci şi de Turci alături de Români — fixă $k fie vorba câtuşi de puţin de

Bulgari — autorul nui se poate îndea­ juns minuna de faptul că Turcii au pă­ răsit satul, pe când Românii au rămas pe loc.

Printr'o întâmplare m i - a căzut în mâ­ nă tratatul şiiinţjfic al marelui gsqgraî Elisée Réélus, intitulat Nouvelle Géo­ graphie ruinivnerselle, din anul 1876. Deşi nu e vorba aici de impresiile unui călă­ tor, merită totuşi — ba poate cu. atât mai mult — să amintim portretul peste măsură de măguLtor — exagerat de bi­ nevoitor ar zice un vrăjmaş — pe care-1 face acest geograf neamuiUi nostru în volumul I al lucrării sale.

După ce arată, că în munţii Carpaţi se găsesc, ca urmaşi probabili ai vechi­ lor Daci, mulţi locuitori înalţi de statu­ ră, blonzi şi cu ochi albaştri, cari se deosibesc totuşi de greoii oameni blonzi din nordul Europei prin „graţia şi mlădie­ rea, lor", Reclus afirmă că altă înfăţi­ şare au Românii delà şes. „In general, zice el, Românii din câm­ pie şi mai ales cei din Muntenia au chi­ puri frumoase oacheşe, ochi plini de ex­ presie, o gură i'in tăiată, arătând când râd două rânduri de dinţi 'de o albeaţa strălucitoare ; ei se deosibesc prin mi­ cimea picioarelor şi .mâinilor şi prin fi­ neţea Încheie burilor lor. Le place să lase pârul crescut mare şi se povesteşte; că mulţi tineri fug de serviciul militar n u ­ mai pentru a-şi salva chica frumoasă, care le atârnă pe umeri.

Indemânateci, sprinteni, graţioşi în toate mişcările lor, ei sunt, afară de aceasta, neobosiţi la mersul pe jos şi su­ feră, fără a se plânge, cele mai aspre oboseli. Ei poartă costumul lor cu o În­ demânare admirabilă şi chiar păstorul român cu căeiula lui înaltă, cu .chimirul de piele, ce-i serveşte drept buzunar, cu cojocul aruncat pe umăr şi cu cioarecii lui, cari amintesc pe aceia ai DaciloT sculptaţi pe columna lui Traian, impune prin nobleţea atitudinii sale.

Femeile din România sunt graţia în­ săşi. Fie că păstrează încă vechil© mode naţionale; şi poartă lia largă cu cusături, ilicul larg, marea fotă multicoloră, în care domină roşul şi albastrul, marama împodobită cu aur şi cu galbeni, fie că au adoptat îmbrăcămintea modernă, ele te farmecă totdeauna prin eleganţa şi gustul lor. La frumuseţea sa, Românca adaogă o inteligenţă vie, o veselie co­ municativă, o isteţime în răspunsuri, cari fac din ea Parisiana Orientului. Fe­ meile atât de graţioase ale Munteniei au contribuit să ia naştere proverbul : „Dâmboviţă apă dulce, cin'te toea nu se mai duce!"

Este, în legătură cu aceasta, demn de ţinut în seamă faptul că, vorbind de Bulgari, cari sunt descrişi ca ,,îndesaţi, cu cheresteaua solidă, purtând un cap

„ D e u n d e i z b u c n i s e d e o d a t ă s t r i g ă t u l acesta p ă m â n t e s c în Ileana m e a , a cărei iubire venea din altă parte, p r e a desă­ v â r ş i t ă c a s ă r o d e a s c ă ? S ă fi fost o a r e p r i m ă v a r a aceea târzie, care răsbise n u ­ m a i în câteva nopţi şi răscolise oraşul î m b ă t â n d u - i cu s o a r e ş i s e v ă ? " (pag. 90).

Oricât ar stărui Ileana, Mavrodin n u se lasă convins, ci dimpotrivă, găseşte a r ­ gumentele cele mai frumoase: „—Noi n u s u n t e m o pereche din această lume, în­ c e r c a i e u s'o m â n g â i . D e s t i n u l n o s t r u n u se î m p l i n e ş t e aici p e p ă m â n t . N o i n e - a m cunoscut n u m a i din dragoste. Dragostea e r a i u l n o s t r u , d r a g o s t e a f ă r ă fruct. (pag.

81). M a v r o d i n r ă m â n e c o n s e c v e n t sieşi

p â n ă la u r m ă , d a r d o r i n ţ a de fruct o copleştşte p e Ileana şi n e m a i p u t â n d îndu­ ra o dragoste stearpă, — părăseşte pe M a v r o d i n , d i s p ă r â n d c u d e s ă v â r ş i r e , fă­ r ă c a a c e s t a s'o m a i p o a t ă î n t â l n i v r e o ­ dată.

Povestirea lui Hasnaş urmează pe u n p l a n s i m e t r i c a c e s t u i a . H a s n a ş a cu­ noscut m a i de mult p e Lena, de altă vâr­ stă decât Ileana, fată d e douăzeci şi ceva de ani, întoarsă delà o şcoală aris­ tocratică din Elveţia. L e n a e r a fecioară „ u l t i m a f e c i o a r ă d i n seoolul a l X I X - l e a " .

H a s n a ş n u e s t e o n a t u r ă c o m p l i c a t ă ca Mavrodin. P e n t r u el iubrea m a r e n u duce la o „nuntă în cer", la subtilizări î n a c e a s t ă d i r e c ţ i e a g â n d i r i i . E l s e căsă­ toreşte c u Lena pe oare o consideră o „partidă convenabilă", fată inteligentă, i n s t r i u t ă şi f r u m o a s ă !

Hasnaş sufere însă o r u p e r e l ă u n ­ t r i c ă , î n t o c m a i ca I l e a n a d i n p r i m a p a r t e a r o m a n u l u i . L a 40 d e a n i , s i m t e c ă - i H p s e ş t e c e v a . Că v i a ţ a n u p o a t e s ă - i c o n t i ­ n u e fără u m p l e r e a u n u i gol, a satisface­ rii u n e i n e v o i . „...Nu ş t i u c u m să-ţi e x ­ plic n e v o i a a c e a s t a . D i n t o t ce m i - a i s p u s , a m î n ţ e l e s că d - t a n ' a i c u n o s c u t niciodată setea obscură d e a t e naşte din n o u , n e v o i a u n e i c o m p e n s a ţ i i î n 'altcine­ v a d e c â t t o v a r ă ş a d e i u b i r e şi d e v i a ţ ă .

S i m ţ e a m a t u n c i u n fel d e s ă l b a t i c ă d e s n ă d e j d e că a m l ă s a t s ă t r e a c ă a t â t a t i m p , p e c a r e n i m e n i n u mi-1 m a i p o a t e î n a ­ p o i a , că l - a m l ă s a t s ă t r e a c ă s t u p i d , n e p ă s t r â n d n i m i c d i n el d e c â t a m i n t i ­ rile, n e p ă s t r â n d n i m i c v i u , n i m i c a l m e u .

d o r i n ţ a l u i d e a a v e a u n copil, t u l b u r a ­ r e a l u i c a r e n u p o a t e fi p o t o l i t ă d e cât p r i n t r ' u n f r u c t al d r a g o s t e i .

Dar, după c u m î n prima poveste, Ma­ vrodin n u înţelegea rostul copilului într'o iubire îngerească, — într'adoua nu-1 î n ţ e l e g e L e n a . E a s e a r a t ă n e d u m e ­ r i t ă , fiindcă v o i e ş t e s ă fie i u b i t ă p e n t r u c a l i t a t e a ei d e f e m e i e t â n ă r ă ş i f r u m o a ­ să. U r m e a z ă d i v o r ţ u l ş i d i s p a r i ţ i a L e n e i din cercul de viaţă în care trăia Hasnaş cu prietenii lui. Éa pleacă în G e r m a n i a u n a e l u c r e a z ă î n b i r o u r i l e u n e i l e g a ţ i i şi de u n d e se î n t o a r c e m a i târziu, înteror i z a t ă cu t o t u l ş i p r e g ă t i t ă p e n t r u o n o u ă î n c e r c a r e , m a i t r a g i c ă d e c â t cea d i n t â i . Căci L e n a , fecioara i n t e l i g e n t ă şi f r u m o a s ă a l u i H a s n a ş , n u v a fi a l t c i n e ­ va d e c â t I l e a n a , f e m e i a fină, c u m â i n i magice care va cuceri profund p e Mavrodini.

N u n t a î n c e r t o t s'a r e a l i z a t . A p r e z i ­ dat-o destinul. P e n t r u Hasnaş, a dorit Lena această „nuntă în c e r " — i a r M a ­ vrodin a dorit-o p e n t r u Ileana. Când cei d o i p r i e t e n i t e r m i n ă d e p o v e s t i t şi c â n d î n ţ e l e g c ă i u b i t e l e l o r s u n t a c e e a ş fe­ m e i e , u n u l î n t r e a b ă p e celait d a c ă b ă n u e ş t e că o m a i fi î n v i a ţ ă . C e l ă l a l t a r e s i g u r a n ţ a că a m u r i t . Ş i L e n a şi I l e a n a t r e b u i a u s ă и ю а г а ca s â r e a l i z e z e n u n t a î n c e r , să î n l e s n e a s c ă î m p l i n i r e a d e s t i n u ­ lui. S ' a r p u t e a ca m o a r t e a I l e a n e i să m a i c u p r i n d ă şi a l t s e n s , a c e l a al u n e i p e ­ d e p s e p e n t r u ocolirea d e l à î n c e p u t a m a ­ turităţii. P e d e a p s a a primit-o p r i n refu­ zul c e i s'a d a t d e a fi m a m ă c â n d ea în­ D a c ă d i n p i r m u l a n d e c ă s ă t o r i e a ş fi săşi a v r u t a c e s t l u c r u . a v u t u n copil, m ă g â n d e a m , a c u m aş fi Şi a t u n c i c a r t e a d - l u i M i r c e a E l i a d e fost altfel. A ş fi c o n t i n u a t să cresc o d a t ă a r p u t e a d e v e n i o clasică p l e d o a r i e p e n ­ c u el, aş fi s i m ţ i t că a m p e n t r u cine t r ă i . t r u a ş e z ă m â n t u l c ă s ă t o r i e i r o d n i c e , c a r e (pag. 244). H a s n a ş m ă r t u r i s e ş t e L e n e i m e n ţ i n e e c h i l i b r u l societăţii.

Oraşe dunărene (Urmare

oraşului şi brăilenii m a i întreprinzători încearcă adesea să-şi tacă u n rost î n altă p a n e . Magaziile de cereale din port, 'cari ar p u t e a să alcătuiască e l e înseşi u n m i c oraş, s u n t goale şi lerecate, terestrele caleneielor, altădată pli­ ne d e l u m e , stau ca nişte ochi d e orb, oamenii cari au ră­ mas pe loc îşi m e s t e c ă zilnic marasmul, iar pe largul bule­ vard Carol, mare c u m n u e nici o arteră î n b u c u r e ş t i , huie vântul pustiu, aducând câteodată miros de baltă...

Galaţii n u e nici militar şi nici geometric. Ţiglina care-1 m ă r g i n e ş t e înspre Brăila, a fost odată întariiură romană, dar e prea m u l t d e atunci. Iar r e b e l u l şi străzile l u i sunt foarte lelurite. Galaţii are deal, podiş, vale, n u m a i m u n t e n u are. Străzile, n u s u n t două i a tel. U n e l e drepte, altele sinuoase, u n e l e largi, altele strâmte cât o ulicioară m e d i e ­ vală, câteodată având chiar trepte. I n Brăila terenul e n e tett ca o inunde ut, i a r m u n e s u a z i , c u m a r l i Kanova, Şte­ fan cel Mare, Griviţa, Mihai-Bravul, Roşiori, aproape că n u l e poţi deosebi una d e alta. Mai mult: dacă la Brăila vrei să cumperi u n loc de casă, nu-1 găseşti, î n general, decât de 4Uu m e t r i pătraţi, p e când î n oraşul vecin, sunt curţi de toate formele şi mărimile. L a Brăila e t r i u m f u l geometriei, la Galaţi e triumful organicului. L a Brăila nu e pitoresc ori n u e un pitoresc de a m ă n u n t , la Galaţi e î n primul rând ceva pitoresc. Brăila e u n oraş aerisit, bă­ tut de vânturi şi cu o ^curăţenie, care are avantagiul că cel puţin î n parte se întreţine singură. Galaţii e mai în­ grămădit, mai surprinzător, câteodată mai risipit şi cu o c u r ă ţ e n i e m a i greu a e întreţinut...

A p o i o a m e n i i Galaţilor sunt m a i sociabili. Afară de mulţii străini, cari au v e n i t mai ales de l a războiu, ei sunt Moldoveni de baştină sau din Moldova d e jos. Brăileanul, e x c e p t â n d p e l e v a n t i n i şi p e evrei, are o sociabilitate mai sobră, m a i mată. E l are parcă ceva d i n aerul Bărăganului care trăieşte mai m u l t î n natură decât î n istorie.. Gălăţeanul e m a i liric, m a i săritor, s e distrează m a i m u l t cu poezia inofensivă a ideilor. Brăileanul e m a i reţinut, mai greu de entuziasmat, mai ingineres'c ca structură. P e scurt: la Galaţi e psihologie m o l d o v e n e a s c ă — şi asta s p u n e destul... Galaţii şi Brăila sunt atât d e aproape şi totuş sufleteşte e l e n'au fuzionat. într'un fel, Brăila e mai aproa­ pe d e B u z ă u , de Ploeşti, d e Călăraşi, iar Galaţii e m a i

zdravăn pa nişte umeri largi", Reclus afirmă că cei mai frumoşi dintre ei sunt cei ce locuiesc în văile Rqdopului, la Sud de Filipopoli. Aceştia sunt „mari, cu părul negru, plini de avânt şi de veselie, entusiaşti şi poeţi", dar autorul închină mai mult să-i socotească drept urmaşi ai vechilor Traci.

Alături de Reclus, vom cita pe marele istoric Jules Michelet, care în Légendes démocratiques du nord din anul 1877 introduce şi un studiu intitulat Princi­ pautés danubiennes cu două părţi dis­ tincte: una. intitulată M-me Rosetti şi alta Appendice.

Găsim şi aici o pledoarie în favoarea poporului nostru, care este înfăţşat ca având o mulţime de calităţi, întunecate da asupririle nesfârşite pe cari le-a în­ durat. Poporul român, zice el, între al­ tele, „este un popor elegant, cu elocu­ ţiune uşoară şi care vorbeşte minunat de frumos. Nicio diferenţă de limbă in­ tre ţăran şi omul cult; drept vorbind, ca şi în Italia, nu există popor (în înţe­

din paa. I)

aproape d e Iaşi. Gălăţenii a u v e n i t deseori l a Brăila ca să se p l i m b e , brăilenii s'au d u s deseori la Galaţi p e n t r u nevoi administrative şi juridice, dar cei dintăiu au rămas mai m u l t m o l d o v e n i , iar cei d i n urmă m a i m u l t m u n t e n i , l n s a ş oprirea nemyiior, in lau, nitre b r ă i l a şi Ciaiaţi, a subliniat parcă u n hotar între două l u m i de semnificaţii.

In sfârşit, î n capitala Covununuiui, u e v e m i á a c u m capi­ tala de ţinut, e mai m u l t ă vioiciune economică. La u n m o ­ m e n t dat, după războiu, era chiar foarte multă.Se produ­ sese atunci, prin imigrare, o adevărată inllaţie d e popu­ laţie. Galaţii iaic şi i m p o r t şi export. U n e l e măsuri a d m i ­ nistrative se pare că sunt î n favoarea lui. D e a c e e a e l n u are caracterul agonic, p e care-1 v ă d unii a c u m la Brăila.

Strada D o m n e a s c ă a Galaţilor are ceva din mişcarea şi btuşugui Citn Victoria u m r»ucureşti, aşa după c u m casele boiereşti de p e aceeaş stradă au ceva d n bulevardul care duce la Copou, î n laşi. .

Istoria p o m e n e ş t e de m u l t e şi patetice lupte şi concu­ renţe. O astfel de luptă d e întrecere a fost între marile porturi ale lumii. S'au concurat şi se concurează porturile Mediteranei, ale Oceanului Atlantic, ale Pacificului. La noi, a fost o luptă între porturile d i n sudul Basarabiei şi Brăila — u n mare D o m n m o l d o v e a n a tăcut ichiar un b a ­ raj la Chilia ca să n u m a i poată trece corăbiile spre Brăila — a fost luptă între Brăila, Galaţi şi Constanţa şi, î n sfâr­ şit, una între cele două mari porturi d u n ă r e n e . Viaţa e luptă, iar e c o n o m i c u l şi politicul mai ales n u prea cunosc duioşiile şi concesiunile morale. Şi totuş, între porturile româneşti n'are de ce să fie întrecere p e viaţă şi p e moarte.

Fiecare poate deservi a n u m e interese economice. Iar târ­ ziu, mult mai târziu, când noi v o m fi un popor de cel puţin cincizeci de milioane de locuitori, Brăila şi Galaţi vor fi poate nu Capitala Ţării, c u m au visat unii, ci u n singur oraş legat prin poduri, funiculare, şosele, cheiuri şi parcuri, sau vor fi două oraşe înfrăţite în aceeaş luptă de ridicare a românismului prin negoţul c o n t i n e n t a l . Atunci, şi chiar mai înainte, regiunea aceasta a bălţii Brăilei va fi decla­ rată poate parc naţional al Ţării, iar Brăila şi GaCaţii vor fi ca doi fraţi gemeni sau ca două perle strălucind pe salba împărătească a Dunării...

VASILE BÄNCILA

lesul de clasă deosebită N. R.), sau dacă voiţi să fie popor, eleganţa şi distincţiunea se găsesc mai ales la ţară.

Unul din amicii mei, Francez din naş­ tere, dar Ungur prin sufletul său, neputând fi deloc bănuit de parţialitate pentru Valahi, găsia la ei „ceva din păs­ torii lui Virgilius".

Facem acum o săritură cam mare şi ajungem la lucrarea lui André Belle­ ssort, La Roumaine contemporaine din 1905, care a avut oarecare răsun-elt în timpul său.

In legătură cu chestiunea, care ne. in­ teresează, găsim aici un frumos portret al lui Ion C Brătianu, ale cărui succese în politica internă şi în cea externă Bellessort le atribuie farmecului lui per­ sonal. „Natura 1-a dăruit, zice el, cu un extraordinar dar de seducţie, care îi su­ pravieţuieşte în surâsul şi privirea fiice­ lor şi fiilor săi. De acest farmec pe care limba română îl numeşte vino'ncoace, el s'a servit patruzeci 'de ani spre a grupa

în jurul patriei sale simpatiile Europei şi pentru a-şi bate joc de ameninţarea congreselor. Dealtfel toţi Românii au ceva din acest farmec..." Ţăranii ro­ mâni, zice el imai departe „sunt frumoşi, au în mod firesc, o înfăţişare distinsă (grand air), ca oamenii 'din orient".

Călătorind prim ţară, Bellessort ajun­ ge şi la Războenl, unde tocmai se come­ morează lupta lui Ştefan cel Mare cu Turcii. S'au strâns, în întâmpinarea mi­ nistrului Spirui Haret, toţi învăţătorii din judeţ, pe cari autorul francez îi de­ scrie astfel: „Erau acolo, toţi oameni frumoşi, cu figură energică şi cu mer­ sul neşovăelnic în. urma revizorului lor şcolar şi toţi în costum naţional..."

In sfârşit, vorbind de Bueureşi şi de plimbările unei anumite lumi pe calea Victoriei, Bellessort declară: „Nicăieri, afară de Paris, n'am văzut mai multă bunăvoe, mai multă distincţie naturală şi, pe feţe, sentimentul că viaţa este un lucru minunat şi ameţitor".

ION F. BURICESCU

15

Aprilie 1939

RUGĂ LA ÎNCEPUTUL LUPTEI Dumnezeule, care pui în mâinile aleşilor schiptrul iubirii tale, ajută-mi s ă sporesc credinţa închinăto­ rilor creştini prin strălucirea săbiei Tale; fă c a sân­ gele lor vărsat spre s l a v a lui Hristos s ă fie răscum­ părat în ceruri.

Că nu ne-am ridicat nici din trufie deşartă, nici din ură necruţătoare, nici din patimă stricăcioasă, ci am auzit plânsul rumânilor şi trufia păgânului şi cu dragostea noastră pururi jerlfitoare a m socotit s ă stăm neînfricaţi împotrivă şi s ă pedepsim p e necre­ dincioşi spre s l a v a măririi Tale în veci. Vezi-ne c ă suntem slabi şi puţini şi p à g â n i m e a e cât nisipul mării şi frunzele codrului ; ci noi stăm voioşi şi aşteptăm negrăita Ta îndurare.

•

Ziua d e 13 Noembrie 1594, răsărea greu dintre veacuri şi cerurile tulburi ce-o anunţau, păreau în­ cărcate cu toate suferinţele româneşti.

In zori, zloata s e prefăcu în fulgi grei c e s e to peau în noroiul uliţilor. Oşteni în s u m a n e scurte treceau în rânduri d e s e p e uliţile înţesate d e târgo­ veţi.

Ceva neobişnuit s e presimţia în văzduhurile în­ tunecate, în sărăcia c e rânjia pretutindeni, î n feţele aspre a l e boerilor tineri.

Cu două zile înainte, vistierul D a n c o n v o c a s e p e zarafii evrei şi turci în c a s e l e sale d e lemn depe malul Dâmboviţii pentru a l e face socotelile.

Delà amiaza, începură s ă curgă, unii călări, alţii în rădvane s a u p e jos. Spre seară, odăile erau tic­ site. S e v e d e a u feţe d e evrei caracteristice. îmbrăcaţi în port oriental, c u turbane colorate; fiecare era păzit d e căt,3 doi ieniceri strânşi în grupuri în drep­ tul ferestrelor. Erau evrei spanioli, stabiliţi l a Constantinopol pentru afaceri, cari-şi trimiseseră oameni de încredere l a curtea d o m n e a s c ă , dar v ă z â n d c ă plata împrumuturile r întârzie, preferaseră s ă vină singuri l a Bucureşti, decât s ă s e l a s e î n p a g u b ă .

Marii negustori turci care împrumutaseră p e Mihai în nădejdea unor beneficii însemnate, desnâdăjduiţi de întârziere, stăteau d e luni d e zile în oraşul reşe­ dinţei, aşteptând ceasul plăţii.

Invitaţia vistiernicului Dan păru l a toţi d e b u n au­ gur. Graba cu care alergară, d u p ă atâta aşteptare, îi strânse p e toţi înaintea serii.

De mult aprinsese făcliile şi vistiernicul Dan n u s e arăta. îngrijorarea şi teama încreţia frunţile celor m a i mulţi. Negustorii turci îşi strigau ienicerii din curte.

Deodată o lovitură d e tun trozni în spatele caselor şi ghiuleaua aprinsă pătrunse prin acoperiş. Un v a l de foc stăvilea ieşirea. Măcelul începu. Cei din curie cădeau retezaţi d e săbiile ostaşilor; braţele ridicate păreau mici aripi lovite. Din trei părţi flăcările cu prindeau lemnăria şubredă.

Un strigăt uniform s e învârtejea între flăcările mâ­ nioase. Cei câţiva cămătari ce se aruncară spre fe­ restre fură luaţi în suliţă.

Ienicerii fură măcelăriţi.

De s u b malurile Dâmboviţei un pâlc d e darabani se desprinsese în frunte cu Stroe Buzescu şi căzu în spatele taberei turceşti din marginea oraşului. Unii, orbiţi de loviturile sâneţilor, g o n e a u buimaci înainte, prăbuşindu-se în smârcurile din câmp. Alţii mureau iară s ă ştie ameţiţi d e somn.

Primele luciri al dimineţii albăstreau l a răsărit.

Stroe Buzescu, rănit l a m â n ă , fu transportat l a palat. C a printr'o ceaţă d e nepătruns a u z e a încă chiotul de luptă al flăcăilor, clinchetul subţire al să­ biilor.

UNIVERSUL LITERAR

3

Călugăreni de I U L I A N V E S P E R prinde p e mustăţi. Cuşmele şi cojoacele miţoase pre­ fac p e darabani în plugari cu sineţe şi suliţi. Cântă mult. S ă răsune lumea, s ă a u d ă veacurile. Caii îşi cunosc bine stăpânii, s e strecoară c a nălucile prin­ tre lunci şi zăvoaie. Şi lumina curge şi curge din ceruri verzi, d e s u b bolţi rotitoare, din piscurile unei mari dreptăţi ro­ mâneşti.

Anii trecuţi s e a m e s t e c ă 'n iureş c u anii viitori ; ce-i azi pâlpâie, înfloreşte ; s e trece în revărsările faptelor.

du-i-se vestea c ă s e pregăteşte nunta lui Sigismund cu Arhiducesa Maria Christina trimise p e Radu Bu­ zescu şi p e Radu Calomfirescu s ă i d u c ă daruri: un cal foarte frumos, luxos împodobit cu un paloş bătut cu pietre scumpe şi opt bucăţi d e brocart c u fir d e aur pentru mireasă.

•

Turcii erou l a Dunăre, furtuna s e apropia ; el era mai sigur c a întotdeauna, cu o neînţeleasa dorinţă de moarte. Ajuns în tabără, căpitanul Ivan îi ra­ portă despre luptele crâncene c e a v u s e s e r ă loc în lipsa lui.

— A m pierdut două sute d e oameni. Cincizeci de Brăila e răpusă abia primăvara ; doi paşi îşi pă­ ş e s c moartea. Un alt văzduh plin d e suflete sfinte s e Ardeleni. a ş e a z ă p e plaiuri. Cei vii î ş i p l e a c ă uneori fruntea Mihai s e a m e s t e c a între ostaşi şi urmărit d e pri­ sub nevăzute biserici. Cei morţi î ş i întreabă fraţii virile lor mângâietoare, amărăciunea s e risipea din pământeni d a c ă primăvara e în floare, d a c ă viaţa sufletul s ă u şi făcea loc unei mari şi netulburate nă­ e rumenă şi d a c ă grânele s e l e a g ă n ă în vânt. Şi dejdi. fraţii ce-şi caută a c u m ogoarele a u lacrimi în ochi.

Voevodul l a s ă străji în cetăţile cucerite şi s e re­ —• Numai Dumnezeu n e poate scăpa, şopti voe­ trage în Cetatea d e Scaun. Fraţii Buzeşti, Calomfivodul în locul d e observaţie c e şi-1 a l e s e s e p e coli­ reşti s e întorc veseli. Fără s ă ştie, cavaleri a i vremu­ n a Hulubeştilor, zărind mulţimile cenuşii a l e Turcilor rilor româneşti, intră în istorie tineri, c u părul c a pa­ revărsându-se c a o a p ă p e câmpia din faţa Călugăn a corbuluL cu garoafe'n obraz. P â n ă la noi s e au­ renilor. In dimineaţa limpede d e toamnă putea dis­ de râsul lor sănătos d u p ă acest hazliu joc cu moar­ tinge valurile regulate a l e avantgărzii turceşti, miştea, neistovitul chef şi voia bună a lor, n e descre­ cându-se în salturi, ocolind mlaştina c e a mare, tre ţeşte azi frunţile. . când întâiul râuleţ şi tupilindu-se în luncile roşcate.

O primăvară r o m â n e a s c ă începuse care nu s e v a Al doilea v a l s e opri în faţa râuleţului ; un steag vesteji niciodată. înălţat prea s u s flutura î n vânt.

Soarele bătea în priveliştea a c e a s t a clară ; s e străvedeau culorile vii a l e turbanelor, flori risipite p e Mihai s e aştepta la o cumplită răzbunare din par­ şesul ondulat, înecat în negurile portocalii. tea Turcilor. Trimise soli l a Sigismund Bathori, Voe­ Mihai observă primele străji româneşti furişânduvodul Ardealului, singurul care l-ar fi putut ajuta cu se în ordine p â n ă s u b ulmii d e l â n g ă drum, cotiră folos. Acesta detronase p e Aron-Vodă î n Moldova şi ţintea a c e l a ş lucru în .Muntenia. In visurile lui de la stânga şi s e găsiră în faţa hugeagului ruginit. O clipa d e ezitare, apoi intrară în luncă. Intâiele tros­ glorie s e v e d e a domn a toată Ţara R o m â n e a s c ă şi nituri d e sineaţă tulburară liniştea desăvârşită. Tur­ într'adevăr c h e m ă p e solii munteni să-i facă jură­ cii s e retrăgeau în mici grupuleţe c a nişte pioni de minte d e credinţa. Boerii Buzeşti Teodosie Rudeanu şi alţii, în frunte cu Mitropolitul Eftimie ajunşi l a Al- şah. ba-Iulia, căzură la o înţelegere prin» care s e recu­ Al doilea v a l înainta. Trosniturile s e înteţiră. Alte noşteau lui Sigismund atributele d e stâpânitor al ţă străji d e ardeleni veniau în ajutor resfiraţi în rânduri rii, guvernata d e un consiliu d e 12 boeri. Domnul era negre p e câmpia palid-verzuie. numai locţiitorul voevodului ardelean. El n u dispu­ Coborâră malurile râuleţului, apoi înşiraţi în linie n e a d e venitul ţării, n u s e putea numi „din mila lui dreaptă înaintau, în timp ce avantgarda turcească Dumnezeu", nu a v e a drept s ă trimită soli în ţările folosind terenul s e retrăgea c u o repeziciune uimi­ străine. N u schimba boerii din Consiliu, nu-i putea toare. scoate din slujbele lor, n'avea drept să-i condamne Aerul cristalin tremura. Soarele trecu după u n nor la moarte. subţire şi Mihai văzu străjile s a l e oprindu-se învăl­ măşite, apoi apucând-o l a fugă. întreaga câmpie cu La începutul lui Iunie 1595, delegaţia d e boeri s e dealurile e i cenuşii s e apropia d e colinele largi, îm­ întoarse în ţară. In divan Teodosie Rudeanu făcu o pădurite, unde şesul s e strâmta, locurile d e v e n e a u largă expunere a pactului încheiat, d u p ă c e ceti tot mai mocirloase, iar trecerea cu neputinţă. El zăria tratatul în limbă latină. lămurit acest şuvoi fulguitor, rupându-se în patru.

Stroe Buzescu explică împrejurările în care fură Mihai ştia c ă a c e a s t a era formaţia de atac a Tur­ siliţi s ă ajungă la aceasta înţelegere. cilor.

Voevodul asculta cu un zâmbet amar aceste lă­ Părăsi colina îndepărtată şi într'o clipă fu în mij­ muriri a l e căror dedesupturi le cunoştea prea bine. locul oştirii.

Aflând despre alungarea lui Aron-Vodă o cută ad â n c ă s e s ă p ă între sprincene. N u făcu nici o obser­ Slobozi pâlcul d e călăreţi d e s u b c o m a n d a lui vaţie boerilor. R â m a s e trei zile în Bucureşti. Aducân- Ivan c a s ă atace păduricea din mijloc despărţind în

•

•

•

x

•

A treia zi Mihai îşi strânse roatele d e haiduci şi-i răspândi în formaţii largi d e marş peste câmp. Un vânt c u zloată îi b ă l e a în coaste. Dornici d e drum şi mişcare, voinicii zburau peste întinderile întune­ cate. Mihai V o e v o d gonia în faţa furtunii. Vechile umilinţi, anii d e scrişnet, feţele palide a l e bătrânilor boeri s e tălăzuiau c a zdrenţele d e neguri î n depăr­ tări.

Cetăţile dunărene î ş i d e s c h i d e a u porţile, s e urneau din ţâţânile vremii, fluturau albe steaguri d e p a c e .

Negrele ziduri c e văzuseră biruinţele lui Mircea Voe­ vod înălţau metereze pentru alt v e a c .

Pretutindeni paşii voevodului. Limpezi, măsuraţi, pe pământ, în văzduh, în cer. Dreapta lui s e a m ă n ă grindeni şi furtuni. Păgânii s e încovoaie s u b plesnetul unei tristeţi răzbunătoare. Ostaşii mor c u o lu­ mină d e aur p e frunte. Marşuri fulgerătoare, cioc­ niri repezi. Giurgiu, Cernavodă, Obluciţa, Hârşova, Măcinul, şesurile Dunării p â n ă în ţara Bulgarilor renasc în libertăţi negândite. Văjlvătăile incendiu­ lui luminează răsăritul.

Popoare vechi s e trezesc, altele s e recunosc şi-şi schimbă pasul în n o u a cadenţă de arme.

•

Viscolul nu m a i conteneşte. Astupă drumurile, s e învârtejeşte peste câmp. Obrajii ard. Chiciura s e

Lupta delà Călugăreni,

Servituti $i înfeodari critice (Urmare

din pag. l-a)

tru nimeni surprinzător faptul că în operele moderne se întru­ nesc raze de clasicism, perfec­ ţiuni şi lucidităţi, alăturea de dezolarea romantică, de răz­ vrătirea disperată împotriva oricărei ordine morale, estetice sau sociale. Omul modern în literatură vrea să fie unic, inedit, identic cu sine însuşi, sublimat într'o înéhipuire care se desprinde de timp şi de spaţiu.

Plutim în modernism, prin împreunarea de cele mai ade­ sea ori hibridă a tuturor curentelor literare. Dar acest eclectism nestratificat, această fuzionare a contrariilor, subli­ niază tocmai caracterul patent al unei epoci de decadenţă. În­ tr'o cercetare critică anterioa­ ră, găseam modernismului li­ terar şi poetic cu deosebire, unele calităţi care-l fac viabil, care sugerează dacă nu chiar promovează dinamica vieţii.

Dar neorganizat după cum este, pânditor viclean al flui­ dităţii, modernismul poetic este prin înseşi esenţele lui susceptibil de depăşiri sau de anulări, de influenţe, diverse

şi de infuzii de feroce origina­ litate, încât se află în perpe­ tuă devenire, ceeace înseamnă că neputănd fi încadrat nu poate fi definit decât tocmai prin inpreciziunea formală a unei definiţii.

Critica literară, oglindind fi­ ziologia literaturii, s'a orientat şi ea în aceeaş direcţie. A de­ venit subsecventă fluidităţii, robită de facilitatea unei pseudo-înţelegeri, şi din înfeodări în servituti a sărit peste rostu­ rile ei anulăndu-şi vitalitatea.

Pe scurt, care este atitudinea criticii literare în faţa moder­ nismului literar ? Răspundem: de linguşire servilă, de înţele­ gere parţială, de ridicolă ghicitorie şi alambicată expri­ mare. Nu dintre aceştia face parte un André Suarès, şi to­ tuşi iată ce spune: „Două sem­ ne pe lângă multe altele le are marele critic: să poată să ad­ mire o operă a unui spirit con­ trar sieşi, şi de care totul îl desparte, mai puţin forma ; şi aapoi să fie mai sensibil opere­ lor timpului său decât operelor trecutului". Şi apoi adaogă : „Insă operele în viaţă pot să

Stampă din icoleiţiunile Muzeului Militar

intens viaţa literară încât el însuşi să devie o cutie miste­ rioasă cu rezonanţe universa­ le ? Înţelegem câtă perspicaci­ tate şi cultură generală i se cere criticului ca să pătrundă şi să înţeleagă, să explice şi să dea relief de durată tuturor operelor de artă. Un astfel de orgoliu nu este prosper decât atunci când face dovada unei nediscutate autorităţi. Şi toc­ mai aceasta este deficienţa esenţială a criticului de azi.

Nevoit să selecţioneze, să eli­ mine şi să promoveze, fiind deci un justiţiar al valorilor literare, criticul trebue să fie cult şi onest. Şi cultura în cri­ tică nu începe şi nu se opreşte la fenomenul modern.

Să facem un bilanţ sumar al unei activităţi critice oare­ La fel au procedat şi cei mai care: se obişnueşte a se pre­ oneşti din criticii literaturii zenta un autor prin una din româneşti, dar cu o onestitate cărţile sale. Aceasta este alt­ amăgitoare, de vreme ce toate ceva. Se numeşte cronică. Dar eforturile lor se concentrau ex­ când aduni cronicele în volu­ clusiv în jurul actualităţii, fă­ mul de „critică", se cere cél când tabula rasa peste trecut, puţin onestitatea de a prezen­ prin operele nevoind să ţie seama de con­ ta pe scriitor idawcrtale. tractul spiritual al unei culturi safu care se revendică din toate Ne procedând astfel, alege­ timpurile.

O operă literară rea este dintr'odată lipsită de este viabilă când se încadrează onestitate. Un critic care înre­ complexului de certitudini al gistrează cu o alegere arbitra­ unei culturi, când se armoni­ ră aspectele lirice sau epice ale zează cu stilul biologic al unei literaturii contemporane, fiind societăţi.Şi cine oare ar putea întrebat dece nu a pomenit să se laude că a trăit atât de cel puţin cutare operă remar­ moară, şi de aceea ele ne cer să le apărăm". împotriva cui ?

A uzurii timpului care ma­ cină mediocrităţile poate, şi atitudinea unei astfel de critice ar fi vădit parţială. împotriva operelor consacrate care n'au nevoe de aderenţa criticii mo­ derne, dar şi în acest caz, ar însemna să se renunţe la un criteriu de judecată făcân. du-se loc unei concepţii nega­ tiviste ceeace ar fi şi mai lip­ sit de temei. Facultatea de alienare, cameleonismul sufle­ tesc, mimetismul oportunităţii şi al modei stânjenesc spiritul critic, făcând din el o valoare venală. Critica devine o spe­ cie de literatură marginală, cu broderii stilistice, filigrame, creneluri şi graţioase creio­ nări.

NAŢIONAL

două cetele turceşti. Alte două grupuri trebuiau s ă asvârle coloanele ienicerilor, după c e vor fi pătruns a d â n c în strâmtoare. Cele 5 tunuri aşezate p e dealul din stânga lâtrau, dar ghiulelele treceau prea s u s .

Vaerul şi furtuna s e apropiau. întocmai cum p e vastele şesuri s e formează vârtejuri d e nisip, aler­ g â n d în albe columne, ici şi colo, astfel încleştările s e schimbau în toate direcţiile, atacurile răsăreau pretutindeni, c a însemnate d e m â n a unei umbre.

Turbanele roşii, albastre şi a l b e s e resfirau c a în­ tr'o imensă grădină înflorită, vuietul surd c a a l unui freamăt d e codru plutea acum deasupra oştilor ro­ mâneşti.

Mihai făcu o cruce cu s a b i a ş i s e repezi în vârtej.

Calotă, Buzeşti, fraţii Rudeanu, Calomfireşti, Udrea şi Negrea, apoi oastea d e surtucari cenuşii-se revăr­ sară c a un fluviu întunecat, în valuri strânse cu lu­ ciri c a d e cremene.

In faţa păduricii, Mihai ajunse ultimele rămăşiţe ale lui Ivan luptându-se cu moartea ş i pâlcurile d e călăreţi strânşi ca'n cleşte, apârându-se p e două fronturi.

Mascând retragerea, domnul lărgii aripile c e strângeau spre deal ienicerii, p e ced învăţaţi c u lăr­ g i m e a şi înainte d e a trece Neajlovul, s e întoarse cu pâlcul lui d e cavalerie boerească, l ă s ă în urmă sa­ tul Călugăreni şi ajunse la corpul d e oaste al lui Al­ bert Király.

Românii s e retrăgeau într'o formaţie d e cui ; flu­ viul cenuşiu s e scurgea spre Călugăreni, aflând oas­ tea refăcută şi gata d e luptă a Voevodului.

Mihai observând unghiul drept ce-1 făcea Sinan Paşa, trimise p e căpitanul C o c e a cu 400 călăreţi s ă stăvilească înaintarea.

Albert Király a ş e z ă tunurile în bătaie.

Pe neaşteptate, tânărul v o e v o d lovi în coaste rân­ durile turceşti. C a o grindină pustiind lanurile vara, valurile multicolore s e sfărâmau în râpătul d e B I N E ­ ţe, încleştaţi între colinele împădurite şi drumul sece­ ră tor a l lui Mihai, s e prăbuşiau în pâraiele mocir­ loase, s e pierdeau în păpurişul înalt. Braţul fulgeră­ tor ţâşnea ici şi colo. Pleoapele s e închideau grăbit; frunţi v e s e l e s e încruntau c a o ameninţare a morţii.

Caii s e poticneau brusc, călăreţii s e rostogoleau muşcând ţărâna. Turbane, culori trecute, sclipeau în aer. Fluturări ultime, zvâcniri.

Mihai răzbate într'un luminiş d e oţele; râuri d e foc îl urmează c a o mantie a râsboiului. Intre ienicerii ce fug îngroziţi, Sinan înlemneşte privindu-i : c a o vijelie înstelată pământurile freamătă şi s e tălâzuesc p â n ă la ceruri ; însuşi Caraiman Paşa a l u n e c ă fără c a p în abis.

Beii Mustafa şi Hussein s e prăvălesc în mocirle şi iataganele s e frâng c a paiele.

O furtună surâzătoare, o pâlpâire d e raze bate din spate şi s e înteţeşte într'o mie d e suliţi.

Colinele, râurile scapără într'o fugă alb albăstrie; Zidul biruinţelor s e înalţă în a c e a s t ă fulguire ; o rod­ nicie proaspătă cutreieră câmpul c u morţi.

Mihai întorcânduse spre a i săi, ducea în vârful săbiei o rază c a un cuvânt a l lui Isus.

In faţa mulţimii Turcilor, Mihai şi cetele lui s e re­ trag spre munţi. El are sufletul împăcat a l aceluia care luptând cu moartea, a învins. N u poate învin­ g e însă legiunile morţii. Poposeşte l a Copăceni şi p e măsură ce puhoiul păgânilor inundă, voevodul s e retrage l a Târgovişte, apoi l a Stoeneşti, l â n g ă pasul Branului. E o retragere demnă, strategica, oamenii nu sunt ruşinaţi, ci mulţumiţi.

Pentru sine chiar care cunoaşte limitele, aceste po­ pasuri sunt învăţături. D a c ă ar fi s ă d e a o povaţă fiului c u m s ă s e comporte în astfel d e împrejurări, i-ar spune astfel: „Dacă păgânul te cutropeşte ou mulţimea nu d a luptă cu oastea ta întreagă, ci retrăgându-te într'un colţ d e ţară (mai bine la munte) aşteaptă prilej priel­ nic şi pregăteşte-te izbind cu oaste întărită p e neaş­ teptate duşmanul, îl v e i pune p e fugă şi c u mare ruşine v a părăsi ţara".

Acest plan îl urmărea Mihai. Sigismund s e ho­ tărî să-i d e a însfârşit ajutor. Trece munţii î n frun­ tea unei armate d e 23.000 oameni.

Sinan Paşa părăseşte Târgovişte, unde l a s ă o s l a bă garnizoană. S e retrage şi din Bucureşti, îndreptându-se spre Giurgiu, urmărit deaproape d e cetele lui Ştefan Râzvan care venise în ajutorul lui Sigis­ mund. Artileria toscană atacă cetatea Giurgiului şi dărâmă o parte din zid. Marele Vizir s e retrage cu osiile spre Constantinopol.

Mihai îşi mută reşedinţa la Târgovişte, deoarece Bucureştii trebuiau refăcuţi din temelii.

Dintre ruini şi cadavre începeau s ă răsară puteri noi.

Concluzia este clară : scriito­ cabilă a timpului nostru, răs­ de critica punde cu o şiretenie prefă­ rii se dezinteresează cută : aştept să apară şi volu­ operei lor. mele următoare, căci de abea Dacă însă în faţa literaturii, ne aflăm la primul. întâmpla­ critica îşi arogă poziţia privi­ rea face să apară şi volumele legiată de montor care dispune celelalte, dar criticul nostru se săptămânal de ora de dirigencufundă în tăcere. Este şi a- ţie, să-i zicem foiletonul critic, cesta un procedeu alăturat ce­ faţă de ea însăşi este circum­ lorlalte. Când vine scadenţa spectă şi strategică. Iată un sfârşitului de an ,criticul ajuns exemplu în văzul tuturor. Au iarăşi cronicar, îşi caută iertă, apărut nu de mult trei lucrări. сіхмеа : afinitate electivă, im­ Le numim : „Arta cuvântului posibilitatea de a putea cu­ la Eminescu" de D. Caracosprinde toată producţia litera­ tea, „Littérature roumaine" de lă a unui an, şi alte motive de B. Munteano, şi „Naţionalis­ felul acesta. Criticul lipsit de mul în presă" de N. Davidesonestitate, pe care crede totuşi cu. Ne-am fi aşteptat ca în ju­ că o are, contribue voit la de­ rul acestor studii să se ivească zorientarea cetitorului său. Ii discuţii şi chiar polemici. Ni­ serveşte cronica anumitor cărţi mic din toate acestea, ci nu­ şi trece sub tăcere altele. în­ mai: semnalări prudente, oasuşi procesul critic este difor- recari observaţiuni de amă­ mant. Această discuţie ar avea nunt în jurul d-lui N. Daviun sens atunci când am admi­ descu. Evident că acel care te că critica literară este un odinioară a militat un intran­ gen preferat de cetitor. Vânza­ sigent impresionism critic a rea cărţilor în librărie ne do­ făcut astăzi un salt la cealal­ vedeşte tocmai contrariu.

Ceti­ tă extremitate.

Dar chiar con­ torul ia contact direct cu ope­ semnând această inconsecven­ rele literare şi devine un ţă, opera critică de astăzi se devotat prin propriul lui simţ cerea cercetată pentru valoa­ critic. Dar nici scriitorii între rea legitimă a noului punct de ei, nu se citesc în operele cri­ vedere. tice. Verificarea ne-a venit Fără a stârni susceptibilita­ delà autorul unei cărţi de stu­ dii critice, care se văita că In tea cuiva, făcând un proces de evidenţiem opul lui se vorbeşte de mai intenţie, ţinem să totuşi că în domeniul criticei mulţi scriitori de câţi cumpă­ literare nu s'a desbătut şi nu rători a avut cartea. s'a încercat a se rezolva nici

una din problemele fundamen­ tale ale culturii noastre de as­ tăzi. Jalonările şi limpezirile au venit din altă parte, delà scriitorii care nu fac din critică un militantism publicistic.

Cri­ ticei moderniste i se pune aşa dar nu numai o problemă de gândire dar şi de perspectivă.

Rămânând la rolul ingrat pe care şi-l asumă, de a deslega vrăjitoria încâlcită a fenome­ nului modernist, abdică ea în­ săşi delà situaţia consacrată de gen literar, îşi emasculează sti­ lul, folosind un limbaj ab­ stract, colţos şi viclean.

A vorbi deci în critică de indefi­ nibilul şi imponderabilul ope­ rei de artă, înseamnă a renun­ ţa să desluşeşti misterul unei creaţii prin lipsa unui aparat de discernământ. Şi deoarece noi nu avem nici un mijloc cert şi lucid, comunicabil şi pe cât posibil obiectiv de a în­ cadra misterul în limite inte­ ligibile, arta criticului şi me­ toda şi stilul lui rămân tot un mister.

Această misteriologie care se vrea critică, ne poartă cu gândul la veacurile de ocul­ tism, când adeptului i se ce­ rea iniţiere, o facultate excep­ ţională şi tainică pentru a se învrednici cu utilajul atât de complicat al acestei necunos­ cute cunoaşteri.

NICOLAE ROŞU

15

UNIVERSUL LITERAR

4

CRONICA

CRONICA — plastică—

Cartea

străină

- muzicală —

de PAUL МШАСОѴІСІ

Tinerimea

artistică

„Tinerimea" şi-a deschis l a „Dal­ l e s " a ЗУ-а ехрогітде. C u l i e c a r e a n ce trece ea intra m a i temeinic î n tradi­ ţie, d i n c e i n c e d e v i n e m a i i m p e r i o a ­ sa nevoia pentru artişti d e a o sus­ ţ i n e şi a o i a c e m a i t r a i n i c ă . O a t a t a e lungă existenţă în climatul nostru de provizorat, cu speciala noastră î n ­ clinare pentru a aarama, cu spiritul dezagregant care caracterizează p e artiştu români, aceasta existenţă ţine de miracol, b ă n u s e creadă ca aacă a r e z i s t a t a t â t d e m u l t n u a fost a t a ­ c a t ă , d i n poitrivă n u a i o s t cruţată n i c i o d a t ă şi d a c ă d e m u l t e o r i p e b u n ă d r e p t a t e , t o a r t e a d e s e o r i s e t ă c e a şi s e t a c e şi a c u m a s u p r a m u l t o r r e f o r ­ m e e x c e l e n t e t ă c u t e i n u l t i r m i 1Ü a n i .

Astfel n u s e mai p o a t e s p u n e că „Ti­ nerimea" e u n templu unde n u au acces d e c â t c e i b ă t r â n i , n i c i c ă t r e b u e e x p u n â n d acolo să t e conformezi unei concepţii a n u m i t e . Dimpotrivă, în ul­ timii iu—15 a n i s'au perindat p e p e ­ reţii „Tinerurui" operele m a i tutui&i artiştilor tineri, ei a u avut astfel m i j ­ l o c u l cel m a i n i m e r i t d e a - ş i c o n f r u n ­ t a p e a c e e a ş i s i m e z â e l a n u l şi n o u t a t e a tinereţii l o r c u echilibrul şi cumin­ ţenia celor bătrâni.

Expoziţia actuală e închinată m e ­ m o r i e i R e g i n e i M a r i a c a r e a fost d e la început o m a r e prietenă şi protec­ toare a societăţii „Tinerimea Artisti­ că". A n i dearândul, expoziţiile „Tine­ rimii" se deschideau în strălucirea s u r â s u l u i şi g r a ţ i e i ei. P â n ă l a s f â r ş i t interesul şi dragostea ei p e n t r u artă ii'a ş o v ă i t n i c i - o clipă, d e a c e e a l a doliul „Tinerimii' s e asociază toţi a r ­ tiştii români. E i a u p i e r d u t î n ea u n sprijin şi o Prietenă p e care n u o vor putea uita niciodată.

Subliniem d e data aceasta aspectul c u a d e v ă r a t civilizat a l e x p o z i ţ i e i . L u ­ crările sunt aşezate într o ordonanţă adrnirabuă şi cu spaţii suficiente. Mai toţi acei cari a u a v u t l u c r ă r i destul d e n u m e r o a s e a u p a n o u r i p r o p r i i ceea ce dă u n aspect armonios întregului.

D. K i m o n Loghi a trimis lucrări ce a u m a i fost e x p u s e î n e x p o z i ţ i a d-sale p e r s o n a l ă ş i d e s p r e c a r i a m scris atunci. Ele resfrâng aceeaş poezie, ace­ laş farmec atât d e propriu tempera­ m e n t u l u i d-sale. D . V l ă d e s c u e x p u n e peisage văzute cu aceeaşi originali­ tate şi profund meşteşug p e care i le-am subliniat cu prilejul expozilei d-sale. D . Ştiubei e x p u n e două l u ­ crări din care preferăm peisajul de i a r n ă d i n B u c u r e ş t i . I n e l d. Ş t i u b e i dovedeşte admirabile însuşiri de ob­ servaţie. D. A r t ú r Verona trimite d o u ă o p e r e î n cari s u n t p r e z e n t e cali­ tăţile cari i-au făcut faima.

Alex.

P h o e b u s e x p u n e p e i s a j e şi o c o m p o ­ ziţie. P r e f e r ă m p e i s a j e l e î n c a r e d-sa se H m p e z e ş t e t o t m a i m u l t ca u n a r ­ tist c u o p u t e r n i c ă p e r s o n a l i t a t e . E m i l N i c o l e s c u - N i c e x p u n e o s i l u e t ă şi u n peisaj d i n Balcic cu gris-uri t r a n s p a ­ r e n t e şi a r m o n i o a s e . D . N i c h i t a a t r i ­ mis u n portret în care n u regăsim ca­ l i t ă ţ i l e p e i s a g i i l o r d-sale.

Probabil disciplina ce comportă p o r t r e t u l n u se armonizează cu temperamentul său. D. Mitache e x p u n e două lucrări într'o g a m ă sobră, reţinută. D-sa e în plin progres. Mircea Theodorescu ar­ tistul care a obţinut anul trecut p r e ­ m i u l oferit d e d. Stelian Popescu a trimis două peisaje în aceeaş factură c a şi a c e l e d e a t u n c i , î n d r ă z n e ţ e şi p e r s o n a l v ă z u t e . M ă n d i a UUea e x p u ­ n e l u c r ă r i î n cari d e data aceasta n u are nicio p r e o c u p a r e decorativă. „Fa­ zanul" ni se pare o lucrare c u deose­ bire meritorie. D. Theodorescu-Romanaţi trimite 2 interioare just obser­ vate. D. A d a m Bălţatu a r e unul din­ t r e c e l e rnai f r u m o a s e p a n o u r i . N a t u ­ rile m o a r t e d e o t r a n s p a r e n ţ ă rară, I peisajele î n care lumina e atât de bine înţeleasă sunt mărturiile unui f o a r t e i n t e r e s a n t m o m e n t 'din e v o l u ­ ţia d-sale.

D-na Delavrancea-Dona expune două peisaje notate spontan, în tonuri r a r e . N i c o l a e E n e a t r i m i t e flori p i c ­ tate într'o factură viguroasă, Bărbieri p e i s a j e d i n Balcic. a d m i r a b i l c o l o r a t e .

C. C. C o n s t a n t i n e s c u t o t B a l c i c d a r u n B a l c i c î n s o r i t şi v i b r a n t . D . B u rada expune excelente portrete iar Ionescu-Sin u n n u d care e printre cele m a i b u n e l u c r ă r i d i n e x p o z i ţ i e .

R. Iosif m a i d i l u a t ca a l t ă d a t ă , t o ­ t u ş i l u c r ă r i l e e x p u s e p ă s t r e a z ă cali­ tăţile sale d e spontaneitate. D. Isache expune portrete pictate cu m u l t meş­ teşug. D - n a Lucasievici peisage lu­ m i n o a s e ş i s u b t i l c o l o r a t e . D e s p r e d.

G r . M a n e a a m scris c u ocazia r e c e n ­ t e i d-sale e x p o z i ţ i i . D . Oot. A n g h e l u ţ ă s e a f i r m ă p e zi c e t r e c e c u l u c r ă r i din ce î n ce m a i interesante, d-na Rodica Maniu e x p u n e admirabilele sale aquarele, Mihalcea u n interior şi u n p o r t r e t vioi colorat. D e s p r e dM ü t z n e r a m soris r e c e n t .

Aprilie 1939

de ROMEO ALEXANDRESCU

Chefs de Henri Massis şi Christine Lawransdatter de Sigrid Undset D-1 H e n r i M a s s i s e s t e u n c u n o s c u t scriitor al F r a n ţ e i d e astăzi, d a r n u d i n t r e aceia cari se i m p u n prin p r o d u c ­ t i v i t a t e , ci d i m p o t r i v ă , d i n t r e c e i ce-şi afirmă valoarea din câteva lucrări, de interes deosebit.

Ultima carte a p ă r u t ă este o foarte i n ­ t e r e s a n t ă c u l e g e r e d e i m p r e s i i şi c o n ­ vorbiri p e cari domnia-sa l e - a avut î n decursul voiajurilor făcute în ţările t o ­ talitare. Felul în care sunt redactate l u m i n e a z ă r o s t u l a c e s t o r c u l e g e r i cari, după c u m declară chiar autorul sunt f ă c u t e s p r e a o f e r i : învăţămintele pe care conexiunea lor ( c o n e x i u n e a ţ ă r i l o r t o t a l i t a r e N . R.) l e r e l i e f e a z ă m a i p u ­ t e r n i c , şi s p r e a s c o a t e î n e v i d e n ţ ă o doctrină, de apărare a Franţei contra oricăror tendinţe periculoase.

Exceptând însă fragmentele aplica­ bile n u m a i m a r e i republici, cartea este r e m a r c a b i l ă p r i n i n t e r e s u l ce-1 s u s c i t ă interviewurile cu dictatorii: Franco, Salazar, Mussolini, i n t e r v i e w u r i cari lămuresc multe puncte obscure din p o l i t i c a l o r , şi c a r i s u n t o d o v a d ă î n plus a necesităţii doctrinelor lor.

Lucrarea doamnei Sigrid Undset "premiată cu p r e m i u l Nobel este u n a d i n t r e cele m a i c a r a c t e r i s t i c e o p e r e d i n secolul nostru.

A v o r b i d e s p r e ea, î n t r ' o s i m p l ă r e ­ cenzie, n u e s t e d e l o c î n d e s t u l ă t o r , fiindcă r o m a n u l Christine Lawrans­ datter, a r e î n el c e v a inefabil, c e v a i m ­ ponderabil care n u se e x p r i m ă cu alte c u v i n t e d e c â t c u cele p u s e d e î n s ă ş i a u ­ toarea lui.

S u n t p a g i n i d e s u b t i l ă şi p u t e r n i c ă poezie mistică, î m b i n a t e armonios cu linia unei gândiri desăvârşite, profun­ de, i n t e n s e , a d â n c o m e n e ş t i .

F ă r ă a cunoaşte ţara Norvegiei, ne putem da seama din primul moment de realismul intuiţiei lui Sigrid Undset P e n t r u ea, cadrul în care-şi plasează eroii n u a r e n e v o e să fie artificializat p r i n p r o c e d e e d e stil.

Regiunea Verdului cuprinde îndea­ juns farmec, îndeajuns mister, pentru ca s i m p l e c u v i n t e , î n ş i r a t e d u p ă f l u x u l

DIRECTORUL ŞCOALEI NORMALE DE MUZICA DIN PARIS, AUGUSTE MAUGEOT, VORBEŞTE JOI ORA 9, „UNIVERSULUI LITERAR"

In mişcarea muzicală mondială, Parisul a avut întotdeauna u n cuvânt prépondé­ rant. neşti, care n u poate pricepe suferinţa inspiraţiei, aşa c u m instinctul le dic­ A dictat, adesea, şi în muzică, moda u n e i b i e t e fiinţe, d e l à acel p o e m zic, s e t e a z ă , s ă fie o c r e a ţ i e a r t i s t i c ă . S e c e r e ii vremei. d e s f ă ş o a r ă o a v e n t u r ă m a r e şi e m o ţ i o ­ numai o viziune puternică, o pricepere A triat formulele şi dialectele noi ale nantă, u n cataclism, care în fond este şi o p ă t r u n d e r e t o t a l ă a n a t u r i i , p e n t r u vechei muzici, a deschis drum feluritelor p u r şi s i m p l u v i a ţ a , s i n c e r d e s c r i s ă , a a-i d e s v ă l u i t o a t e t a i n e l e . inovări, cultivând prin atmosferă priel­ m ă n u n ţ i t , c u î n ţ e l e g e r e şi b u n ă v o i n ţ ă , nică şi mlădiere a înţelegerii, p e cele v i a ­ T r e i v o l u m e , m a r i d e a p r o a p e 400 bile, acordând asistenţă şi credit ori cărei n u a u n e i f e m e i , ci a p r o a p e a t u t u r o r p a g i n i , scrise c u l i t e r ă m i c ă , p e t r e c â n încercări n o u venite. femeilor. du-se î n t r ' u n spaţiu restrâns. Totuşi n u Dacă, o privire către trecutul, — Omenirea se frământă, se sbate în tot avem o singură repetire. N u găsim d e ­ chiar apropiat, al muzicei franceze, per­ felul d e întâmplări. I n r o m a n u l acesta, mite, prin transparenţa cristalizărilor o b c â t n o u t ă ţ i şi p r o s p e ţ i m e . se a u d e p u l s u l ei, s e p r e s i n t ă a g i t a ţ i a , ţ nute, stabilirea multor concluzii, prezen­ Este o dovadă sigură a calităţilor tul, amalgam în plină efervescenţă e mult n e s f â r ş i t a a g i t a ţ i e , t r ă i m şi n o i î n m i j ­ e x t r a o r d i n a r e ce p o s e d ă a u t o a r e a . Şi d e m a i greu d e scrutat, cu oare care .precilocul ei, v e d e m o a m e n i c a r i î n v i n g , î n ­ ziune. altfel u n a d i n t r e c a l i t ă ţ i l e m a r i l o r t a - • cepem să n e p r e o c u p ă m d e soarta fie­ Pentru a lămuri, p e cât posibil, reali­ l e n t e n u e s t e să c r e e z e c e v a v e ş n i c n o u , căruia, cu micile s a u marile-i nevoi, tăţi şi probleme a l e muzicai franceze de din a c e e a ş i m a t e r i e ? dar deasupra tuturor, m a i presus de azi, a m cerut directorului, şcoalei normale Cadrul romanului Christine Lawrans­ de muzică d i n Paris, A u g u s t e Maugeot, orice m a t e r i a l i t a t e se găseşte sufletul, director şi fondator totodată al uneia din datter este Norvegia Evului mediu. Şi u n s u f l e t c u r a t şi sincer, i u b i t o r şi ocele mai vechi şi m a i cunoscute reviste totuşi viaţa pare atât de actuală! Nicimenesc al femeii Christine, care suferă muzicale franceze, „le m o n d e musical", un m o m e n t n u n e lovim de curiozităţi la r â n d u l ei. S u f e r i n ţ a a c e a s t a e s t e m a i să răspundă câtorva întrebări, menite a atât de inerente oricărei opere care se m a r e , m a i istovitoare p e n t r u c ă este spi- sluji cât mai bine acest scop. :

petrece în veacuri trecute.

N u n e lovim pentrucă opera aceasta e s t e o o p e r ă clasică. E t e r n u l o m e n e s c , s t r ă l u c e ş t e a t â t d e p u t e r n i c , î n c â t niciun alt amănunt n u - l m a i poate întu­ neca.

C h r i s t i n e , f e m e e a c e a m a i p u r ă , ca să n e e x p r i m ă m m a i p r e c i s , v i a ţ a u n e i femei din fragedă copilărie p â n ă la m o a r t e , n u e s t e u n e x e m p l a r izolat.

Este o pricepere totală a sufletului fem e e s c , î n c e a r e el m a i ales, m a i t r a g i c .

C â t ă s u b t i l i t a t e şi v a r i a ţ i e d e r e g i s ­ tru, dovedeşte autoarea!

Delà fetiţa sburdalnică, î n s p ă i m â n ­ t a t ă d e z â n e şi s p i r i t e , c a r e m e r g e c u t a t ă l ei, î n m u n t e , s u s , la e x p l o a t ă r i forestiere, până la a m a n t a pasionată, femee în primul rând iubitoare, r e ­ n u n ţ â n d c h i a r şi la o n o a r e a sa, p e n t r u a se î n t â l n i c u i u b i t u l ei, şi la î m ­ b ă t r â n i t ă d e griji, d e s u f e r i n ţ i , d e b o a ­ lă, C h r i s t i n e L a w r a n s d a t t e r , m u r i n d , înfrântă d e viaţă, cu credinţa în p u ­ terea Dumnezeirii, văduvă devenită că­ l u g ă r i ţ ă , p e n t r u a m a i s a l v a ce se m a i putea din onoarea pierdută, n u în s u ­ flet, ci n u m a i d i n c a u z a r ă u t ă ţ i i o m e ­

rituală, d e a n i şi a n i t r e c u ţ i , d e a n i şi a n i ce v o r v e n i , a f e m e i i c a r e e s t e î n s t a r e să-şi a p e r e p u r i t a t e a d i n f a ţ a o r i ­ cui, p e n t r u a ş i - o d ă r u i c o m p l e c t , d e f i ­ nitiv, u n u i iubit, u n u i a singur, d a r care nu pricepe, faptul este p r e a m ă r e ţ p e n ­ t r u a-1 p r i c e p e , şi o s o c o t e ş t e o f e m e e ca o r i c a r e a l t a , d u p ă c e t i m p u l a î n v ă ­ luit farmecul primelor întâlniri, î n u m ­ bra îngrozitoare a obicinuinţei, a b a n a ­ lităţii.

Iar dacă u n o m n u este în stare să p r i c e a p ă o f e m e e î n ce a r e e a m a i scump, dacă u n o m n u înţelege legă­ tura cu eternitatea pe care o femeem a m ă o c r e e a z ă , a c e s t o m n u v a afla niciodată câtă viaţă ascunde o femee.

A c e s t u i o m , E r l e n d N i k u l a u s s o e n , la r â n d u l lui simbol, i s'ar p u t e a r e c o m a n ­ da o poezie a lui Géraldy, care a price­ p u t a t â t d e b i n e c u m o f e m e e ştie s ă se î n n o i a s c ă v e ş n i c s p r e a oferi b ă r b a t u l u i ceva n o u , — s u n t n i ş t e v e r s u r i d i n v o ­ l u m u l Toi-et-moi, puţine d a r adânci. Şi p o a t e a t u n c i , C h r i s t i n e n ' a r m a i fi s u f e r i t . D a r p o a t e că şi s u f e r i n ţ a ei e s t e o n e c e s i t a t e , u n d r u m s p r e a a j u n g e la Dumnezeu

ЪІапіиЫ - SPamântufui

J'foarea nemuriri

Ai paşi cu s u n e t e d e gămălii d e maci.

O şoaptă spui, o şoaptă taci.

Te î m p l e t e ş t i printre copaci, Mă baţi şi-mi placi.

D i n toate dorurile şi luminile Ce mi-au nins azi noapte 'n vis-grădinile Cel mai mângâietor mai pur — nesfârşit dor — Mi-a adormit p e braţe crinii zorilor.

D e ce-ai furat miroasele Tuturor florilor, frumoasele Şi cânţi c u m cântă coasele Şi deschizi casele?

N e m a i cântată — lină l u m i n ă d e zori — Zână cu ochii d e v i s şi paşii uşori D i n ce adânc d e zări albastre să-ţi adun Laudă ţie. Laudă Cerului b u n ? —

La fel te porţi î n toate primăverile;

Cântec — l u m i n ă - f e c i o a r ă a dorului m e u —

Eşti leneş şi dormi dus î n toate verile.

D i n ce azur nemărginit răsai m e r e u ? !

Doar noaptea legeni păsărelele

Tu ce-a'mbătată'n fiorii seninului

Şi umbli ca părerile.

Tu mântuirea, tu cerul suspinului ! !

Tu vii d i n toate depărtările.

Freamătă'n sufletul m e u potop de ramuri

U n d e sunt morţii cei d i n toate zările?

Heruvi cu trâmbiţi de argint sună la geamuri

Unde stă D u m n e z e u c u judecările?

Vino pe oceanele de linişti să m e r g e m ,

S p u n e şi ne-astâmpăr'-aşteptările.

Floarea nemuririi, tăcând, s'o culegem.

ANA LUCA

O îndelungată experienţă, u n contact permanent cu toate realizările esenţiale віѳ/ prezentului, o vedere limpede a f e ­ nomenelor evolutive ale muzicei şi a orientării curentelor, dovedite î n n e n u ­ mărate rânduri, dau o deosebită autori­ tate opiniilor formulate mai jos de d-sa, aprecieri, d e sinteză d e foarte preţioasă iniţiere.

1. Aţi putea să indicaţi câteva din ten­ dinţele muzicei franceze da astăzi? Există o oarecare înclinare a generaţiilor tinere de compozitori către o moderaţiune în „modernism"?

— Se poate afirma că atonalitatea, politonalitatea, disonanţa factice, aplicată silit unor elemente melodice ce nu o cer, sunt pe cale de a se perima. Scrierea mu­ zicală se întoarce către baze mai sănă­ toase.

2. Muzica modernă franceză este destul de atent urmărită şi susţinută de către instituţiile muzicale, presă şi public?

— Marile noastre societăţi simfonice, societatea naţională de muzică, „Tritonul" .Serenada", alte destul de importante grupări fac mult pentru muzica modernă, deşi publicul atras este încă destul de restrâns, poate şi fiindcă presa nv-i acordă toată atenţia dorită.

3. Care sunt numele mal proeminente pe oare ultimii ani le-au adus muzicei franceze?

— Jean Rivier, Jean Français, Tony Aubin (autor al unei foarte bune simfo­ nii) Georges Daudelot (autor al oratoriului Pax) Olivier Messiaen (muzică religioasă) şi foarte mulţi alţii, printre care trebue notaţi special Pierre Capdeville şi Pierre Vellonnes.

4. Stagiunea actuală a operelor naţiona­ le parisiene, a adus vreo realizare însem­ nată?

— JVicio operă nouă marcantă n'a fost reprezentată în ultimul timp.

5. Ultimii ani a u impus noui virtuoşi şi interpreţi francezi?

— Atât de mulţi încât ar fi greu să-t enumăr pe toţi. Sunt prea mulţi şi n'au toţi norocul ca odată cu talentul să aibă şi prilejul de o se face apreciaţi. Se or­ ganizează acum însă o cassă naţională autonomă a artiştilor care între altele dispune în prezent de automobile speciale putând să transporte un pian şi artişti, pentru răspândirea concertelor în toate părţile, un mare rău fiind centralizarea prea exclusivă a muzicei în câteva puncte.

6. Credeţi că radiofonia, muzica

ION A. BUCUR

meca­

nică, cinematograful sonor, câteva instru­ mente muzicale noui (cu sferturi de ton, unde electrice, etc.) impun

oarecari noi

ramuri d e studii de specializare în învă­ ţământul modern al muzicii? Marile şcoli muzicale au adăogat v r e un nou curs?

•— Marile principii de execuţie şi esen­ ţialele mijloace sonore rămânând aceleaşi, n'au putut justifica cu nimic creări cu de­ săvârşire noi în învăţământ.

Din cele expuse d e d. Maugeoţ, se des­ prind d e sigur aspecte reale de cel mai viu interes, pentru înţelegerea momentu­ lui actual al muzicii

franceze,

cu ele­

mente valabile şi pentru mişcarea muzi­ cală românească, a l e căror condiţiuni pot fi ameliorate,

urmându-se unele

suges­

tii ce se pot găsi î n lămuririle d-sale n e ­ tede, categorice şi luminate

Teodorescu-Sion

Natură moartă

Teodorescu-Sion

Pekagin

15

UNIVERSUL LITERAR

Aprilie 1939

P

e s t e z ă p l a z e c r e n g i l e d e liliac s e p l e c a u c u mlădieri de cântec, îndoite parcă de povara luniinii î n s e r ă r i i , c a r e î ş i î n t i n d e a a l b a s t r e l e - i pelerine p e s t e u l i ţ e l e t ă c u t e . C l o p o t e l e î n c e p u ­ seră s ă s u n e r a r u n d e v a , l a m a r g i n e a o r a ş u l u i .

Liviu s e s t r e c u r a d e a l u n g u l p o t e c i l o r î n t o r t o chiate, p e l â n g ă z i d u r i l e b ă t r â n e a l e c a s e l o r , către g a r ă . C l ă d i r e a e r a m i c ă : o s a l ă d e a ş t e p ­ tare s t r i m t ă c u o b a s c u l ă p r ă f u i t ă î n t r ' u n colţ.

Două f e m e i p i r o t e a u a l ă t u r i d e o b o c c e a c u lână.

Pretutindeni, acelaş aspect monoton al staţii­ lor d e c a l e f e r a t ă d i n p r o v i n c i e : afişe r u p t e , o r a ­ rii v e c h i d e t r e n , r e c l a m e t u r i s t i c e .

Ghişeul casieriei e r a închis, d a r p r i n g e a m u l , mic, t r a n s p a r e n t , s e p u t e a v e d e a b i n e dincolo, unde u n b e c a n e m i c s p â n z u r a p â n ă d e a s u p r a oblonaşului. Casierul, u n t â n ă r sprincenat, înalt, sta d e v o r b ă c u o f e m e i e v o a l a t ă c a r e - ş i d e s v ă luia o d u r e r e , f i i n d c ă d e s e o r i d u c e a l a o c h i o batistă m i c ă m o t o t o l i t ă , î n d o l i a t ă .

A e r u l î n c h i s îl făcu p e L i v i u s ă iasă, p e p e ­ ron. N o a p t e a c ă z u s e c a l m ă a c o p e r i n d t o t u l î n neguri.

Dincolo, p e s t e şine, câteva magazii scunde. M a i d e p a r t e , p e l i n i a a d o u a , o p o m p ă , iar d e a l u n g u l c l ă d i r i i g ă r i i p o m i b o g a t î n f r u n ­ ziţi, p e n t r u P a s t e l e c a r e v e n e a p a r c ă a c u m , m a i târziu oa î n c e i l a l ţ i a n i . S e o p r i p e o b a n c ă l â n ­ gă b i r o u l d e t e l e g r a f i e .

S e g â n d i l a a n i i c a r i t r e c u s e r ă oa n i ş t e n ă l u c i depărtate. Tablourile t r e m u r a u unele după al­ tele: u n e l e m a i v i i , a l t e l e m a i ş t e r s e . S e o p r i mai m u l t p e s t e u l t i m i i a n i p e t r e c u ţ i î n t â r g u l acesta m o h o r î t , î n c a r e d u g h e n i l e c u m ă r f u r i vechi, s e î n g h e s u i a u î n c o c i o a b e l e l ă u t a r i l o r şi muncitorilor din port.

T â r g trist, mirosind a i a r b ă pârlită, c u c e r ploios şi o a m e n i n e c ă j i ţ i u n e o r i , d a r u n d e p r i ­ m ă v a r a , c â n d a p e l e A r g e ş u l u i v e n e a u b o g a t e şi sălciile î m b o b o c e a u p o c n i n d d i n m u g u r i ca nişte c o a r d e d e v i o a r ă , t o t u l s e î n v ă l u i a î n t r ' o taină d e s t e p ă r u s e a s c ă şi d e c â n t e c b ă t r â n e s c .

Aci t r e c u s e , ca p r i n t r ' o s t r a d ă l u n g ă şi n e c u ­ noscută, c u o a m e n i f e l u r i ţ i şi ţ i p e t e d e v e s e l i e ori î n t r i s t a r e , c l a s e l e l i c e u l u i c u p e r e ţ i v i n e ţ i , veşnic n e v ă r u i ţ i şi d u ş u m e l e l e s p a r t e .

Traise m o n o t o n p â n ă în ziua când dintr'un colţ d e ţ a r ă îi v e n i s e o s c r i s o a r e d e d r a g o s t e r ă t ă c i t ă . G r e ş i s e f a c t o r u l n u m ă r u l casei, o r i poate m â n a albă a destinului o condusese? Dece n'o d a s e î n a p o i ? D e c e o d e s f ă c u s e şi îi r ă s p u n ­ sese? C u v i n t e l e v e n i s e r ă a t u n c i ca o m â n g â i e r e n u m a i p e n t r u sine, p e n t r u n e l ă m u r i r i l e l u i s u ­ fleteşti, p e n t r u v i s u r i l e a d o l e s c e n ţ e i , î n ă b u ş i t e ani d e a r â n d u l î n t r e c ă r ţ i , o r i î n f u n d u l c u r ţ i i în m a g a z i a c u r a m e şi u l e i u r i .

Ce z u m z e t d e a l b i n e , c e ş o p o t d e i s v o r , ce

p a r f u m de d e p ă r t ă r i se a s c u n s e s e r ă î n r â n d u r i l e c u c a r e r ă s p u n s e s e s c r i s o r i i r ă t ă c i t e ? N u ştia.

R ă s p u n s u l î n s ă v e n i s e d i n t r ' u n colţ a l M o l ­ d o v e i , t o t a t â t de î m b i b a t d e a r o m e de f â n p r o a s p ă t cosit, d e f r u c t e î n p â r g , d e o b r a j i calzi ca l a p t e l e a b u r i n d . începuse p e u r m ă o stranie înfrigurare: aş­ teptările. Venea delà şcoală p r i n aceeaşi gră­ dină publică, trecea p e lângă vitrina aceluiaş fotograf evreu, p e l â n g ă magaziile d e cereale ale l u i Motoc, şi în tot t i m p u l acestor d r u m u r i zilnice, g â n d u r i l e îi e r a u furate, t o t m a i m u l t s p r e fata n e c u n o s c u t ă d i n orăşelul, care se oglin­ d e a , ca o r u i n ă d o m n e a s c ă , î n p a g i n i l e s c r i s e compact s ă p t ă m â n a l , d e o m â n ă aioâ, r o t u n d ă şi m i c ă , a ş a c u m s e v e d e a î n p o z a f ă c u t ă n a i v d e u n fotograf, p o a t e t o t a t â t d e b ă t r â n şi r e u ­ m a t i c ca c e l d e a c i . D e g e t e l e l u i , î n c e a s u r i l e când descrierile l u i Ovidiu d i n „Tristia" s e pier­ d e a u î n n e g u r a a p e l o r d e l à T o m i s , — t r e c e a u cu sfinţenie prin vraful d e plicuri care se m ă r e a t o t m a i m u l t şi, d e s e o r i , c ă u t a u s ă d e s p r i n d ă d i n petaleie albe presărate, din firimiturile d e ana­ f u r a s t r e c u r a t e î n file, — c h i p u l b u n , c u ochi d e t u ş u d , cu p â r u l d e s p ă r ţ i t î n cozi a d u n a t e b o g a t şi r e v ă r s a t e p e u m ă r u l p l i n , s t â n d l a u m ­ b r a u n u i vişin, î n t r ' o g r ă d i n a î n s o r i t ă , s o r b i n d din v r e m e i n v r e m e ctintr'un pahar, înşirând slove p e o hârtie, în timp ce d e sus, ca o cer­ n e r e a i b ă , f l o r i l e p o m u l u i s e s c u t u r a u î n c e t şi cădeau p r i n t r e florile d e iarbă....

P r i m ă v a r a venise anul acesta m a i târziu. F u ­ s e s e o i a r n ă g r e a şi l u m e a t r e c u s e p r i n zile d e grea cumpăna. Apele Dunării spărseseră digul d i n p o r t şi s e r e v ă r s a s e r ă p e s t e ş i n e l e d r u m u ­ l u i d e fier; s u r p â n d p e î n t i n d e r i m a r i m a l u l şi l u â n d î n n ă v a l n i c a l o r r e v ă r s a r e , c o l i b e , a c o ­ p e r i ş u r i d e case, c o t e ţ e c u p ă s ă r i î n e c a t e şi v i t e .

C â t e v a s a t e şi r e g i m e n t e , a b i a i s b u t i s e r ă s ă r e ­ facă d i g u l şi s ă î n f r â n g ă u r g i a d u m n e z e i a s c ă .

P e urmă, şuvoaiele intraseră in vechea ldr mat­ că, g h e ţ u r i l e s e t o p i s e r ă d e m u l t şi p e s t e a r g i n ­ tul zărilor, dealurile dinspre Sud, a p ă r u s e r ă î n ­ tr'o cumineaţă, m a i pitoreşti ca înainte, parcă.

Liviu venise d e c u r â n d delà Universitatea d i n B e r l i n şi g ă s i s e g o s p o d ă r i a , a ş a c u m o l ă s a s e : c a m e r i l e v ă r u i t e p r o a s p ă t , c a n d e l i l e a r z â n d sfi­ e l n i c s u b v e c h i l e i c o a n e , p o m i i înfloriţi...

N i m e n i n u a t i n s e s e m a s a l u i c u c ă r ţ i şi m a g a ­ zia c u p i c t u r i , u n d e p ă i a n j e n i i ţ e s u s e r ă d a n t e l e albe m i n u n a t e în colţurile ramelor! U n timp învăţătura-1 furase idilei l u i d i n liceu. A c u m însă, c â n d a n u n ţ a s e că s ' a î n t o r s , d r a g o s t e a d i n adolescenţă reînviase, s e înălţase în sufletul l u i t o t m a i l u m i n o a s ă ş i m a i p u r ă . S c r i s o r i l e îşi r e l u a s e r ă c u r s u l . F a t a o u ochii d e t u ş , îl r u g a

Omul c u c ă ţ e i in e a p Din

carnetul unui sanitar

Sunt aproape 40 de ani delà această întâmplare. Pe atunci îmi făceam milităria şi fusesem dat la un spital, ca să fac practica sanitară necesară.

Medicul colonel, era u n chirurg, despre care s e dusese vestea într'un corn de ţară. Făcea nişte operaţiuni chirurgicale foarte îndrăsneţe şi tot­ deauna foarte bine reuşite.

Tot la acel spital, venisa un tânăr medic, care se specializase la Paris în boalele nervoase şi cu care m'am împrietenit de îndată. Adesea ne petreceam serile împreună discutând filosofia lui Nietzche, ori povestind întâmplări hazlii.

Odată, într'o zi, după terminarea serviciului şi plecarea medicului şef, eşisem în curtea spitalului, gata să pornim spre casă. Cu noi amândoi, se brodise să fie şi căpitanul far­ macist. Când să cotim pe după col­ ţul unui pavilion ca să eşim la şo­ sea, numai ce ne ese înainte un ru­ mân uscăţiv, cu părul încărunţit pă­ rând îmbătrânit înainte de vreme, care îşi scoate repede căciula din cap făcând-o puică subsuoară.

— Ce vrei moşule — întreabă că­ pitanul.

— Sânt bolnav d-le doctor.

— Aici e spital militar ; du-te la spitalul civil.

— Am fost să trăiţi, da acolo nu mă cred, că'3 bolnav.

— Da ce ai ? — îl întreabă; acum prietenul doctor.

— Iaca nişte căţei în cap — să­ rut mâna !...

de NICOLAE AL LUPULUI

— Le-am luat dar n'au făcut nici peraţie la cap. Numai aşa mai poţi o ispravă, că eu de atunci şi pân'ascăpa de moarte. cum tot aud cum îmi latră căţeii în — Machea, n-oi muri, dacă mă tă­ cap, de-mi vine să mă dau cu capul iaţi la cap ? de pereţii să mă omor.

Garantăm nod. Aicea-i cum spune — Şi la ce ;:i venit aici ? lumea, tăiem omul în bucăţi şd îl fa­ — Mi-a spus băiatul lui Iagotă, cem la loc. din sat delà noi, că aicea, cică-s — Ei, băeţi, aveţi grije să fie toate doctori, care au învăţat prin străi­ gata, că după amiază îl operăm pe nătăţi de ştiu să taie omul în bucăţi, creştinul ăsta. Aţi înţeles ? curăţă ce-i rău în el, îl coase şi ii — Am înţeles, să trăiţi !... învie la loc. El ai>:i s'a sviduit de — Acuma să-i daţi de mâncare şi boşorogeală, că l-or tăiat şi i-o făcut să se odihnească la rezerva) număru „opiraţie". unu.

— Aşa e moşule. I'iciorul lui Ia­ După ce medicul dă' nişte instruc­ gotă are dreptate — spune doctorul ţiuni sergentului sanitar delà rezer­ cu tărie şi convingere, începând cu vă, plecăm împreună spre casă. Pă­ mine o convorbire în franţuzeşte, rea preocupat Deodată mă în­ îmi lămurea anume că boala de care treabă : suferea omul nostru era una dintre — De unda şi cum am putea găsi multele forme sub care se arată nişte pui de şoareci ? neurastenia — adică slăbirea siste­ — Pui de şoarece ? mului nervos, din cauza alcoolismu­ — Fireşte. Ne trebuie pentru pa­ lui, hranei sărace şi nu îndeajuns, a cientul nostru.

? !..

— Căţei în cap ?... Cum aşa ?

— Iaca bine. A sărit un câine tur­ bat pe mine şi mi-a suflat în gură.

— Du-te acasă omule, că n ai ni­ mic — spune căpitanul înciudat că ne oprise în loc şi porneşte înainte fără noi.

— Şi de unde ştii că a fost tur­ bat ? — întreabă doctorul, părând că-1 interesează cazul.

— Cum să nu ştiu, dacă a mai muşcat şi alţi câini, care au turbat ?

— Şi... când s'a întâmplat asta ?

— E acum, mai bine de un an.

— Dar pe d-ta te-a muşcat ?

'— Nu. La mine numai ce s'o răzimat cu labele în piept — că mă cunoştea — şi mi-a suflat turba'n gură.

— Aşa... Şi ce-ai mai făcut pe urmă ?

— M'au prins gândurile, nui cum­ va să turbez şi eu. După aia, m a m văicărit către oameni şi le-am cerut sfat. M'au îndemnat să mă afum cu păr de urs şi m'am afumat. Apoi m'au sfătuit să mă du? la o femeie meşteră, ca să-mi taie de turbă de sub limbă că cică acolo la aţa limbii se polimesc căţeii înainte de a urca la cap, ca să turbeze omul — Şi ţi-a tăiat ?

— Mi-a tăiat.

—• Nu te-ai simţit mai bine ?

— Nu. M'am pomenit cu dor de cap şi cu vâjieli de urechi. Pe semne că mi-a tăiat de căţei prea târziu, după ce suiseră la cap, că după o lună ani început să-i aud cum îmi latră n cap.

— Da la doctori ai fost ?

— Am foat la fel de fel de doc­ tori, până şi la ăl mare al judeţului.

— Şi ce ţi-a spus ?

— Că n'am nimic ; că adicătelea, am aşa o ideie care mi-a intrat în cap. Mi-a dat şi nişte prafuri să le iau în apă că mi-o face oane.

— Le-ai luat, ori le-ai lăpădat ? :

munced istovitoare şi a unui trai rău în toate privinţele, condiţiuni, care se găsesc din belşug în satele noa­ stre.

— Ia hai moşule cu noi, să vedem cum stai cu boala.

Intraţi cu moşul în sala de consultaţiuni, doctorul îl pune să se desbrace până'n brâu şi începe a-1 bocăni pe spate şi pe piept cu de­ getele, a-1 asculta cu urechea, a i se uita sub limbă, la ochi şd in fine a lipi urechea să asculte şi la cap — Ia ascultă dragul meu cu ure­ chea, să auzi şi tu cum latră javrele dracului — spune doctorul către mine.

Am pus urechea pe capul bolna­ vului, apoi am început a imita, lă­ tratul smârcâit al căţeilor mici.

— Aşa flăcăul moşului,, aşa — spune unchiaşul cu privirea şi faţa luminată.

— De cei n'ai venit omule mai de mult aicea ? — se răsteşte doctorul — De, păcatele mele !... De unde să fi ştiut eu aicea, până nu mi-ar fi spus feciorul lui Iagotă ?

— Acuma trebuie să-ţi facem o-

Intr'o fulgerare de gând l-am în­ ţeles ce vrea, gândind în sinea mea cam de unde s'ar putea aduce pui de şoarece.

— Ce zici ? — stăruie doctorul.

— De, cam greu. Pentru trebuşoara asta i-ar trebui cuiva miros şi labe de şoricar.

— Ce-i facem atunci ? Fără asta n'am făcuţi nimic.

— N'am putea face o şmecherie ?

— Anume ?

— Nu s'ar putea să-i avem fă­ cuţi şi din altceva ?

— Ba da,, dar numai să-i avem.

— Las pe mine. Mă pricep la mo­ delaje ; îi vom avea din plastilină.

După masă trec pe la doctor şi-1 iau la spital. într'o cutiuţă aşteruntă cu vată. i-arăt cinci căţeluşi miniatură, mu­ iaţi în plastilină, de-ţi erea mai mare dragul să te uiţi la ei cum îşi mişcau de drăgălaşi lăbuţele şi codi­ ţele, pe care le făcusem pe nişte spirale tremurătoare de sârmuliţă de oţel, iar drept ochi le pusesem mărgeluţe de sticlă din cele mai mici.

(Urmare

in pag. 7).

PETRU RAREŞ v e n i s e la Înviere de AL. RAICU t o t m a i f i e r b i n t e s ă v i e l a „ î n v i e r e a " a n u l u i ac e s t a , i n t a r g u i c o p i l ă r i e i ei, s a d e s t r a m e t a i n a d e p a n a a c u m , î n c a r e yesuuerâ a t â t e a b u c u r i i , fără s a s e cunoascâ, l a r â sa s e l i privit vreoaata..

L u m e a s e strângea p e peron. Greoi, t r e n u l sosea ш gară. i n noapte, piecarea t u tot atat a e t ă c u t a ca şi s o s i r e a . î n c e t , u i u m e i e l u m i n i a l e o r a ş u i u i r ă m â n e a u î n a p o i , ca n i ş t e o e n i t a i n i c i de jeratic, c a nişte licurici, ca nişte stele întâr­ ziate. .. . , Liviu încercă să aţipească: vedenii ciudate alergau aiara, in noapte, bâtele c u garduri în­ t u n e c a t e a p ă r e a u şi p i e r e a u iuigeratu-r. A c c e l e ­ ratul s o m a i n „ m a r e a Vinere a patimilor", ca o p a s a r e s i a n t a , p e s t e p ă d u r i l e ş i a p e i e ivioidovei.

In dimineaţa, laşui p a r u m a i vesel ca d e obiceiu. m gara, g a r n i t u r i n u m e r o a s e s t ă t e a u gata sa plece, ь а i n t e r v a l e scurte, alte t r e n u r i soleau p e n m i i e cari s e multiplicau s p r e magaziile d e m a r i u r i . b o i a a ţ n v e s e i i , c u l a z i m a r i şi g r e l e , g r a o n i d s p r e i e ş i r e ; s ă t e n c e , s t u d e n ţ i , e l e v e şi l u ­ c r a t o r i a u a v a i m a , î n t r o î n c r u c i ş a r e a e g l a s u r i şi cuiori, s e ngnesuiau l a gnişee.

C i n e v a îl o a t u p e u m a r .

— IN u m ă m a i c u n o ş u f r a t e L i v i u ?

T â n ă r u l c a r e se ivise a m t r ' u n birou d e ală­ t u r i , c u ş a p c a r o ş i e şi o c h i a l b a ş t r i s t r ă l u c i t o r i , îl p r i v e a u i m i t , c u o a u c u n e c o p i l ă r e a s c a , ы ѵ і и î n c e r c a sa-şi a m i n t e a s c ă : i m a g i n i l e o m t r e c u t trecură i n t r o năvalnica sclipire m cercul con­ ş t i i n ţ e i l u i şi d e o d a t ă u n b a e ţ a ş sfios ş i b l o n d i n u n i i o r m a d e liceu, îi s u r â s e : — cunţa...

— Exact. C u m d e te-ai rătăcit Leonardo da V m c i p e a c i ! U n d e t e duci ? M a i deschizi e x p o z i ţ i a e p i c t u r ă c a m l i c e u '! întreDarne c u r s e r ă c u n e m i l u i t a .

— L a o „ î n v i e r e " a p r o a p e a e Iaşi, C u l i ţ ă — r ă s p u n s e Liviu, siios D a r a e cand e ş u impiegat ?

— L»e a o i a m . M a m staDint aci, poate p e n t r u m u l t t i m p . D a r n u vrei sa-mi spui c e tren a ş ­ tepţi ?

— A m să-ţi răspund... când m ă voi întoarce, dar haiae, sa i n t r a m undeva, daca n u e ş u grăbit.

S e t r a s e r ă l a n g a o m a s a , i n t r u n coiţ a i r e s ­ t a u r a n t u l u i . A i a i a î n c e p e a s â s e î n t u n e c e . Mori n e g r i v e n e a u d i n s p r e m u n ţ i şi c u r â n d î n c e p u să piuua. P e a c o p e r i ş u r i l e p e r o n u l u i , c a o m e i o d i e de balalaici d e p a n a t e , şuvoaiie c â n t a u monoton şi d i n s p r e o r a ş r a s o a t e a u p r m t e r e s t r e d a n g ă ­ t e l e a e .clopot a l e v e c e r n i e i .

C a t s â i i s t a t V b e î n s e r a s e . Guiliţă p l e c a s e d e m a i m u i t e o r i l a t r e b u r i l e s t a ţ i e i şi s e î n t o r s e s e .

C o l i n d a s e r ă p r m t o a t a a d o l e s c e n ţ a l o r şi-şi p r o m i s e r a ea-şi v o r scrie deseori, a e aci înainte.

Gândurile l u i Liviu, rătăceau a c u m in tren s p r e locul necunoscut u n d e pleca. Cine e r a lata care-1 a ş t e p t a i n n o a p t e a Î n v i e r i i î n a c e s t colţ de ţară INU o v ă z u s e n i c i o a a t a , d e c â t i n a c e l e fotografii m i c i , n a i v e . C ă r ă r i r o z e d e l u m i n a s e descindeau inainte-i. Inserarea care cobora mol­ comă, turna a e sus petece mari a e întuneric, d ă ­ r i l e s e î n c h i d e a u şi p r i n g e a m u r i l e v a g o n u l u i ogoarele fugeau c u apariţii luminoase, bizare, uneori. Câteodată, r ă s ă r e a u p e m a n g n e a şinelor u n canton alb, caţi-va pomi. i n sborui t r e n u l u i i se părea ca'n fereastra luminata a văzut u n c h i p o a r e s e m ă n a c u a c e l a d i n f o t o g r a f i e : o fată c u cozi n e g r e , c u f r u n t e a l i p i t ă d e geam.... A r ă ­ tarea insa pierea îndată în melodia rusească p e c a r e u n t l a c a u o s c o t e a con s i a e i u r i l e a l b e a l e unei armonici.

P o d u i iioaiei.

Câţiva evrei bătrâni, c u bărbi încâlcite şi s u ­ m a n e soioase s e aşezară p e nişte l e g a t u r i t a r a t e cu g r e u t a t e î n m i j l o c u l v a g o n u l u i . M i r o s e a a c r u a naduşală şi tutun..

E r a v i s '! D e p e u ş a d i n f a ţ ă î n f a ţ a l u i L i v i u a p ă r u deodată u n t â n ă r înalt, tuns. Sprrncenile-i s t u f o a s e c ă t a u c u r i o a s e î m p r e j u r , o d a t ă cu p r i v i r i l e d r e p t e şi î n d r ă s n e ţ e . b u m m a a n e m i c ă a l ă m p i i a r u n c a p e c h i p u l l u i b r u n , t r e s ă r i r i ca şi c u m ş i - a r fi a m i n t i t d e î n t â m p l ă r i v e s e l e , d o ­ rite iarăşi d i n trecut.

Ochii a m â n d o r o r a se întâlniră fără s ă se caute şi î n d a t ă , d i n a d â n c i m i n e b ă n u i t e , p o r n i r ă u n u l s p r e celălalt, c h e m ă r i prieteneşti n e s p u s e p r i n viu grai totuşi, întrebări nedesluşite i n nopţile p r i n care îngenunchiaseră odată cu visele. É r a f r a t e l e EI.' Vorbiră c a doi vechi prieteni. Işi povestiră u l t i m e l e zile, p r e g ă t i r i l e , a ş t e p t ă r i l e , ca s ă s o s e a ­ s c ă aci.

Câteodată, privindu-1, l u i Liviu nici n u - i v e ­ n e a să c r e a d ă : totuşi t r ă s ă t u r i l e d i n fotografia p e c a r e o p u r t a c u el. e r a u p r e a a p r o p i a t e , ca s ă n u se convingă...

P r i n geamuri, noaptea coborîse din înalturi cu umerii plin d e întuneric şi bură.

G a r a î n c a r e s e o p r i t r e n u l e r a t r i s t ă şi u m e d ă .

O elevă îmbrăcata subţire s e oprise nehotărîtă la „ i e ş i r e " , s c r u t â n d f r i c o a s ă b e s n a .

— S i v e d i cî n ' a u vinit, — iscodi u n e v r e u bătrîn, urcându-se greoi într'o birjă mică. înce­ p e a s ă p l o u ă m a i t a r e şi t o a t e t r ă s u r i l e p l e ­ caseră.

— N u v r a i s î n i e i şi p i n o i , c o a n i D a v i d ? auzi Liviu glasul t o v a r ă ş u l u i său..

— E h e ! Şi n u fac i u p i n t r u u n b u i a t a ş e dră­ g u ţ ca m a t a , — b o m b ă n i b ă t r â n u l , — n u m a i p e j u m ă t a t e prietenos. N u di altceva, d a r întâi c'au p l e c a t t o a t i h a r a b a l i l e — a d a o g ă el, c u m a i m u l ­ t ă c o n v i n g e r e , apoi. Caii e r a u rndici, b i r j a r u l somnoros. „Cutia" s e învârti p e cele p a t r u roa­ t e s c â r ţ â i n d , c a u n p l â n s e t d i n î n c h e i e t u r i ş i se p u s e în mişcare. Copitele cailor s e înfundau d e ­ seori în băltoace, a r c u r i scoteau „hîcuri" repezi şi d r u m u l c o t e a p r i n t r e c a s e m ă r u n t e şi î n t u n e ­ cate.

— A c u ajunjim — auzi c a prin vis Liviu.

Opreşti la stânga Haim. Apoi cu veselie : I a t î şi g ă z d u i n o a s t r i .

L i v i u p r i v i ou î n f r i g u r a r e . I n i m a îi b ă t e a s ă se spargă : Alături, în n o a p t e o siluetă s u b ţ i r e de fată, r ă m ă s e s e r e z e m a t ă d e u n p o m . însoţitorul ei, u n flăcău bine legat, veni p â n ă

la t r ă s u r ă şi-i s p u s e c u c ă l d u r ă : — Bini-ai vinit m u l t aşteptatule. Noi n ' a m p u t u t ajungi p î n la gară, fiindcă a plouat pînî mai acuş.

C e îl î m p i n s e s e j o s ? U i t a s e s ă p l ă t e a s c ă b i r ­ j a r u l u i şi e v r e u l d i n t r ă s u r ă d ă d e a z o r , s ă p o r ­ nească m a i departe.

O sărutase.

D e c e o s ă r u t a s e ? O b r a j i - i a r d e a u , m â i n i l e ei chiar t r e m u r a u ca o r a m u r ă înflorită b ă t u t ă d e vânt, plină d e rouă. încercară să vorbească d a r m â i n i l e l i s e î m p r e u n a r ă n u m a i , ochii f u s e s e r ă inundaţi d e o lumină dulce, nesfârşită.. Mergeau î n a i n t e î n t ă c e r e . I n u r m ă , u m b r a celor doi f r a ţ i se î n ă l ţ a c i u d a t ă p e g a r d u r i l e î n a l t e , n e g r e şi umede.

Se opriră.

Intrară într'o casă scundă, p r i n t r ' u n balcon zăbrelit. Odăile se u m p l u r ă d e îndată d e cântec şi s t r i g ă t e v s e l e .

— Mamă, l-am adus p e Liviu.

S p u s e şi e a c e v a .

F e m e i a s c u n d ă care-1 p r i v e a a c u m , a r ă t a î n ­ t o c m a i c a î n î n c h i p u i r i l e l u i : p r i v i r e a ei e r a blândă, părintească.

— E n o s t i m d i t ă t — r â s e d â n s a . V i n să-1 v e z i şi p e m o ş n e a g , L i v i u — i s e a d r e s ă f a m i l i a r , a p o i .

T r e c u r ă î n a l t ă o d a e c u m i r o s d e b u s u i o c şi gutui. Ce bine semăna bătrânul cu Creangă, aşa c u m îl ş t i a d i n c h i p u r i l e c ă r ţ i l o r d e ş c o a l ă ! S e s c u z a „că-i o l e a c ă b o l n a v " d a r că... t i n e r e t u l t r e ­ b u e „ m u s a i " să m e a r g ă la biserică, la înviere...

C e r e c e e r a a p a p e o a r e A n a i-o t u r n a s e , să-şi ude obrajii ! Ş i c u m t r e m u r a cana, î n m â n a ei !

— U i t i L i v i u , zise î n t r ' u n t i m p e a , o î n c e p u t să t r e a c ă l u m e a s p r e b i s e r i c ă . M e r j e m şi n o i ?

G e n e l e ei c l i p i r ă s e m n i f i c a t i v , c a şi c u m a r fi a dăugat : Nu ?

Ce tonalităţi î n m i r e s m a t e e r a u î n acel glas !

Ieşiră p e uliţă. De-alături, c u m cotea d r u m u l , b i s e r i c a îşi făcea pios c r u c e î n v ă s d u h . S u i r ă treptele ţinându-se d e mână. Lumea întorcea c a p u l d u p ă ei, ş o p t i n d c u u i m i r e c a şi c u m a r fi întrebat : cine e streinul ?

Rămaseră amândoi aproape d e altar ? Lumâ­ n ă r i l e a r d e a u încet, vrăjite; glasul dascălului, mormăia o rugăciune lungă din strana dreaptă.

— A n a , î n t r e b ă el î n t r ' u n t i m p . L a c e t e g â n ­ deşti t u ?

— Ş t i u e u L i v i u — r ă s p u n s e e a ? L a noi, l a Dumnezeu....

I n r e a l i t a t e , A n a s e g â n d e a l a cele c e a ş t e p t a u să v i n ă . U r m ă r e a o l u m â n a r e c a r e s e î n d o i s e p e m a r g i n e a u n e i l a d i t e c u n i s i p şi i s e p ă r e a că f ă p t u r a d e a l ă t u r i , e r a u n srneu d i n b a s m e l e c e ­ tite d e ea în copilărie c a r e venise să o fure în noaptea asta a m a r e i învieri. N u îndrăsnea să ridice privirile. S i m ţ e a n u m a i în m â n a l u i căl­ dura palmei cu bătăi prelungi, c u ecouri.

Slujba începuse d e m u l t ; e r a p e sfârşite.

P e unde trecuseră c u gândurile până acum, f ă r ă să r o s t e a s c ă n i m i c ?

— „ Veniţi d e luaţi lumină " rosti grav p r e o t u l . F r u n ţ i l e se p l e c a u p e i c o a n ă , g l a s u r i l e se întretăiau pline d e fericire benedictină, p a r c ă . L i v i u v o r b e a a c u m c u c e i d o i f r a ţ i ca şi c u m d e c â n d l u m e a î i c u n o s c u s e . L u m e a i e ş e a , biserica se golea c u încetul.

— M u m e r g e ţ i şi voi — întrebă fratele cel mare ?

— Lasă-ni, se rugă Ana, noi venim în u r m ă , f i i n d c ă L i v i u v r e a să-1 c u n o a s c ă p i p r e o t .

Tăcut, locaşul sfânt s e înconjurase d e o taină p e c a r e L i v i u şi A n a , n e c u n o s c u ţ i i î n t â l n i ţ i p e n ­ t r u p r i m a dată, în noaptea î n c a r e Iisus plutea pretutindeni, — n u o puteau pricepe. Mai stă­ ruiau in auzul fiecăruia ecouri prelungi d e cân­ tări bisericeşti. M a i întârzia d u h u l m a r e i taine p r e t u t i n d e n i , în faţa icoanelor. Iîsus, parcă s e înălţa deasupra catapeteasmei şi c o r u r i vagi, m e ­ lodii n e m a i a u z i t e îl î n s o ţ e a u . L i v i u ş i A n a , o p r i ţ i să-i a ş t e p t e p e p r e o ţ i , r ă m ă s e s e r ă l â n g ă amvon, luminaţi n u m a i d e ultimele licăriri ale făcliilor.

Glasurile celor doi preoţi întârziau slab din altar. Cei doi întâlniţi d e câteva ceasuri, s e s t r â n s e r ă c u frică u n u l î n t r ' a l t u l : d e o d a t ă î n b i ­ serică, luminile se stinseră, i a r glasurile preoţi­ lor a m u ţ i r ă la altar. Se auzi u n scârţâit surd. P r i ­ virile l o r î n c r e m e n i t e se î n d r e p t a r ă către acelaş tablou p e peretele din dreapta. O văpaie albă de sus lumina panoul în care P e t r u Rareş, ctitorul bisericii, s t a a l ă t u r i d e D o a m n a sa, tăcut, cu buzele d e piatră, c u braţele r e z e m a t e d e ctitorie.

S g o m o t u l s u r d s e a u z i d i n n o u ş i a t u n c i îl v ă z u ­ ră p e voevod coborînd d i n zid măreţ, l u â n d în­ f ă ţ i ş a r e vie, u r m a t d e r a z a s t r ă l u c i t o a r e d e l u ­ m i n ă , care-1 a c o p e r i s e . E l p ă ş i p e s t e s t r a n e l e c u c ă r ţ i p l u t i n d şi s e o p r i î n f a ţ a i c o a n e i celei m a r i d e a u r , a Precis'tei. C â n d s e p l e c ă s ă s e r o a g e , pintenii săi sunară straniu, buzele sale atinseră p i a t r a sec. P r i n t r u p u r i l e l o r , L i v i u şi A n a s i m ­ ţ i r ă c u m t r e c fiori r e c i , f e ţ e l e r ă m a s e r ă a l b e , de piatră. Mâinile însă n u li s e clintiră, d i n î m ­ brăţişarea d e spaimă, dintâi..

V o e v o d u l s e s c u l ă şi c u p a ş i m ă s u r a ţ i t r e c u s p r e altar. S e opri î n faţa uşilor împărăteşti, a p o i t r e c u şi î n g e n u n c h i e î n a i n t e a i c o a n e i S f â n ­ tului Dumitru, m u r m u r â n d o rugăciune, după c a r e s e î n t o a r s e . F r u n t e a îi e r a s e n i n ă , ochii l u i priveau blând undeva spre pronaos. încet, Petru R a r e ş p l u t i d i n n o u p e s t e s t r a n e l e c u c ă r ţ i şi i n t r ă l a l o c î n zid, u r m ă r i t d e a l b a r a z ă d e l u ­ m i n ă , c a r e - i fixa ca l a î n c e p u t î n p a n o u , u n d e Doamna, rămăsese aşteptând neclintită, senină.

Fugiră.

Paşii răsunară cu ecouri prelungi p e lespe­ zile bisericii. S e r e g ă s i r ă a b i a î n î n p r i v d o r u l c a ­ s e i şi î n a c e e a ş i p o r n i r e , b r a ţ e l e f i e c ă r u i a s e p e t r e c u r ă d u p ă g â t u l celuilalt, ş o p t i n d u - ş i î n acelaş g l a s s g u d u i t d e e m o ţ i e : — Christos a înviat, Ana. — Adevărat a înviat, Liviu. înăuntru, o vioară începuse să cânte n e m u r i ­ toarea „Dunăre Albastră",

15

UNIVERSUL LITERAR

6

Aprilie 1939

Pagina Transilvaniei

Izbânda provinciei Refuzăm a crede că talentul se poate găsi numai în centrele mari de cultură ale ţării, aşa după cum frumuseţea fizică nu o vom găsi numai pe bulevardele Capitalei!

Provincia a reacţionat Au început să apară publicaţiile provinciale, cari au cultivat gândul curat al celor dornici de frumos şi ideal. înşirăm mai jos numele unor reviste provinciale, Creatorul a fost darnic în adevăra­ cari acum cinci ani, se afirmau stă­ tul înţeles al cuvântului, fără a li­ ruitor în diferite oraşe ale ţării. Re­ vedem parcă acele pagini ale „Gân­ mita cantitativ şi direct legat de loc, dului Nou" din Buzău, redactat de numărul talentelor sau al exempla­ Nicolae Niculesou ori documentata relor de frumuseţe. „Craincul cetăţii' a prof. Gh. Maxim Personal am avut ocazia să ne con- din Suceava, sau „Provincia Literară" vingem de toate acestea, după cum , scriitorul Paul cred că destui dintre cititorii noştri ' . s'au lămurit mai de mult.

-., . .

In vara anului trecut, am fost ne­ Manolescu, „Progres şi Cultură" din voiţi să poposim, scoborând de pe Tg.-Mureş, la care străduiau Nicolae Rarău, într'un sat românesc numit şi Ccrneliu Albu, „Braşovul literar şi Chirii. Se înserase bina, iar norii artistic" al regretatului Cincinat Pa­ strânşi pe cer în grămezi negricioase, velescu, sprintenul „Grai Moldove­ prevesteau ploie. Bistriţa curgea sglo- nesc" Iaşi, al lui A. G. Delafântânele, bie, ducând cu ea toată taina apelor apreciata revistă „Frize" subt direc­ din acest colţ sălbatic de pământ ro­ ţia: Nicolae Cantonieru, Mihail Chirmânesc. noagă şi Aurel Marin, „Pământul" Am căutat găzduire la o ţărăncuţă Călăraşi condus de Eugen Cialâc, vioaie şi primitoare. In mica bucătă­ „Lanuri' Mediaş, la care migălea M rie de vară a gazdei, aşteptând să ni Axente, „Prometeu" Braşov, al lui I. se l'acă mămăliga, discutând întâm­ Bran-Lemeny, „Hotarul" Arad, la plări de pe drum, descoperisem că care lucra M. Negură, modestele ţărăncuţa noastră, are o figură mai „Plaiuri Săcelene" din Satulung şi mult decât simpatică. Nu ne puteam multe altele. După cinci ani, din nu­ opri să nu o admirăm, iar când prin­ mărul de mai sus, mai trăiesc doară: dea să râdă, la vreo glumă de a Pământul, Lanuri, Prometeu, Hotarul, noastră, lăsa să se vadă printre bu­ şi Plaiuri Săcelene, restul au rămas zele fine şi puţin arcuite o dantură pe câmpul de lupta, unde s'a dat asaltul între Capitală şi provincie. de toată frumuseţea.

Provincia s'a impus din ce în ce In fund de suflet ne-am întrebat: mai puternic, astfel încât a început de ce lasă Dumnezeu asemenea fru­ să atragă atenţia Capitalei, a oame­ museţi, in acest loc pierdut aici la nilor de cultură, a cititorilor. Meritul poalele Rarăului, în acest umil sat este deci al acelora cari au perseve­ unde sătenii deabea şi-au putut în­ rat, cari au luptat cu un idealism ce jgheba o micuţă biserică, iar popa îi cinsteşte, pentru a putea vorbi azi vine călare în căte-o Duminică, să despre o izbândă a provinciei. poată face sfânta slujbă?

Dacă lupta îi onorează pe procurLa fel şi cu talentul! Răsare acolo sori, apoi gestul de adâncă înţelegere unde nici nu gândeşti, se ridică pu- al revistei „Universul literar", prin terme şi impresionant din sătuleţe umile, din localităţi uitate de mult. inaugurat cu drag acea pagină a se ridică — cu un cuvânt — dm pro­ Transilvaniei, merită a fi subliniat şi vincie. preţuit. Este o recunoaştere tacită a Proporţional, provincia dă 95% din izbânzii provinciei şi un mare câştig numărul scriitorilor români buni. Nu pentru literatura română contempo­ trebuie să ne alarmăm. E natural să rană fie aşa! Şi e bine, căci fiecare provin­ Alegerea redactorului acestei „pa­ cial — încercăm să-i numim astfel — gini" nici nu se putea mai fericită, va face să se oglindească, dacă nu in decât în persoana scriitorului Victor Întregime, dar în cea mai mare parte, PaptUan, preşedintele scriitorilor ti­ în opera lui, un colţ din provincia neri din Ardeal care aceptând însăr­ care l-a creeat. Astfel ajungem, indi­ cinarea, dovedeşte îneăodată drago­ rect, Ы o prezentare a provinciei, stea ce o poartă scrisului provincial. care cu timpul ar putea fi cât mai Mânuitori de condei, de pe plaiurile completă, dar care nu va fi nicioda­ Ardealului românesc, contribuiţi la tă terminată. această frumoasă pagină a Transilva­ Capitala insă a stat departe de ini­ niei, cu ca aveţi voi mai ales, pentru ma acestei provincii, care bătea vioa­ a se vedea în ea ca într'un film, lim­ ie şi dornică de manifestare. A refu­ pezimea Mureşului, sglobia apă a Ol­ zat simplu să-i asculte bătăile, lăsând tului, cristalul Cnişurilor, bazaltul porţile deschise numai acelora cari Detunatei, pletele cărunte ale Negoerau cunoscuţi ori acelora ce ştiau să iului, ochiul domnesc al lacului S-ftei l'acă sluj în faţa atotputernicilor re­ Ana, minunăţiile Cheilor Bicazului, dactori sau directori, lansând doar seninul crestelor ardelene, mioarele nume mediocre, deoarece aşa voia de pădurilor transilvane şi mieluşeii de multe ori jupanul care subvenţiona nea ai poenilor cu flori. publicaţia respectivă VICTOR TUDORÁN d

i

n

s i

b i U j

C o n s t a n t ;

n a l

d

i

b g r i j i t a

a p o i

n

d i r e o t o r u l

B u z ă U ;

s

ă

d

t â n 5 r a

u

Q

ѵ

і

e

J

d

e

e

a

t a l e n t a t u l u i

с

Ш

P o p e s c u >

N a ţ l 0

N

N

c a r e a

(

Aspecte

CHEMĂRI Materialismul istoric e o ipoteză interesată. Fenomenul eco­ nomic n u poate explica c e a mai evidentă realitate istorică : clădi­ rea popoarelor. Un popor s e afirmă, adică i a naştere printr'un act d e conştiinţă pornit dintr'un imbold exclusiv sufletesc : prestigiul.

La insul izolat prestigiul diferă cu totul d e amorul propriu şi de­ păşeşte cu mult ambiţia; l a colectiv, virtutea lui înfruntă toate ameninţările, toate primejdiile, toate socotelile materiale. Poporul nu este hoarda m â n a t ă în neştire d e foame către câmpii mai mă­ n o a s e ; poporul n u e nici cetatea italiană a secolului a l XVI. apă­ rată d e condotieri şi condusă d e negustori; poporul n u e nici im­ periul roman atât d e mare, d e puternic, d e civilizat şi totuşi atât d e nedrept în cuceririle lui. Poporul este o înfăptuire conştienta, pe teme iu moral. Istoricii noştri a u dat l a o parte v e c h e a teorie a descălecării celor două ţâri de baştină a l e României actuale, întemeierea principatului Moldovei, c a şi cel al Ţării Româneşti s'a făcut printr'un act d e răzvrătire împotriva stăpânirii maghiare şi apoi printr'un act d e strângere a micelor voevodate şi cnezate româneşti existentă. N'a fost o descălecare, a fost o chemare.

Asistând azi l a năvalnicul avânt care a adus, din toate ţinu­ turile, tineri şi bătrâni l a graniţa d e vest a ţării, ne a m dat s e a m a că procesul trebue terminat odată pentru totdeauna. Alergau mar­ torii în v e a c , a l aceluiaşi gând, veniau s ă răspundă l a vechile strigări a l e lui Bogdan şi Basarab.

VICTOR PAPILIAN

L u n a tu Lună, t u pentru noi ai fost făcută D i n m i r o s d e fân şi basm c u rodii. Şi noi ţi-am împletit o i i e d e credinţă Cu mâini d e grâu şi suflete de zodii.

P e vremuri, când î ş i tremurau avânt î n bărbi boierii, S e întâmpla la nunţi, Ia u n botez, să uite plânsul ţării. Şi când c u stropi d e v i n îşi oţeleau poveşti c u voie bună, Li te-arătai p e cer, păgână s e m i l u n ă . Şi-aşa mâncată c u m erai d e vârcolaci, Argint î n negură î ş i frământau nădejdi bătrâni, boierii, Când se ivea î n răsărit, soare avântat să te răpună Şi îşi întuneca mărirea 'n vârf d e cer, păgână semilună. Şi-atuncea D o m n i viteji, In inimă îmbărbătând cu soare n ă d e j d e a biruinţei, In suflet frământând cu cântec şi descântec d e furtună, Au nimicit î n veci p e plaiurile noastre, păgâna s e m i l u n ă .

Lună, tu pentru noi ai fost făcută D i n miros d e f â n şi basm cu rodii. Şi noi ţi-am î m p l e t i t o i i e de credinţă Cu mâini de grâu şi suflete d e zodii.

MIHAELA PAPIUAN

Transfigurare Intr 'un a m u r g sacrificai ieratic Tot sbuciumul fantasmelor r e b e l e Şi 'n inimă cü reci l u m i n i de stele — A m năzuit u n vast decor iernatic.

Viaţa m e a pustie şi amară Mi-o împletesc î n lacrimi şi mister Şi 'nalţ din i m n şi simirnă către cer — Ca să pogoare harul — sfânta scară.

IOAN OPRIŞ

de Ca orice produs al spiritului, tea­ trul la fel îşi are partea de tehnică.

Fără de aceasta el nici n'ar putea exista.

Actorul pe scenă se mişcă şi vor­ beşte, întrebuinţând aceleaşi mij­ loace ca şi omul obişnuit. Diferenţa sil numai în potenţarea vorbei şi mişcării, adică în concentrarea şi totalitatea, ca rotunjime, a senti­ mentului sau mişcării respective.

Subiectul artei cuprinde fapte din viaţa omenească —• deci capabile de adevăr — se deosebeşte de ea numai prin puterea focarului, punctul de interferenţă în care faptele sunt în­ călzite, mai ales modelate pentru a prezenta un tot. Faptul din viaţa comună poate fi grav, neavând în el concentrare şi neterminându-se, ca final, sub ochii noştri, n'are în el potenţa estetică.

Potenţialul estetic, produsul artis­ tic deci, ieste ceva întreg — şi ca atare — are început şi sfârşit. î n ­ tregul şi potenţialul fac opera de artă, aceasta pentrucă cpera de artă răspunde unui gol care se cere umplut în sufletul nostru.

Deosebirea diritîe artă şi celelalte bunuri (culturale, morale ştiinţifice

IONEL OLTEANU

etc.) este că ea se ocupă de actele vieţii omeneşti, de realitatea ei brută sau idealizată, în ambele cazuri de elementele ce o alcătuiesc. Ştiinţele s'au născut din nevoia de mai bine, artele din sete. Simţi uneori, măcar pentru o clipă, că îţi lipseşte ceva, ceva ce ar trebui să fie o potenţare a realităţii din jurul tău, o concen­ trare şi o dinamizare a ei în vede­ rea unui scop. Vrei, ca tu individ, să te vezi întrupat în alt individ şi — deşi independent — pătrând to­ tuşi legătura cu el, te doreşti în ac­ ţiune aşa cum „ar trebui" să acţio­ nezi de fapt, viaţa sau laşitatea personală nedându-ţi libertatea sau îndemnul.

Arta scenică este arta comunicării indirecte. Cunoşti în acest caz, dacă s'ar putea spune astfel, opera lite­ rară în mod mijlocit. Inafară de teatru, dans şi muzică (concert sau spectacol), opera artistică se cunoaşte în mod direct. Teatrul cuprinde în sine două momente artistice: drama (opera autorului dramatic) reprezentaţia (arta actorului şi a scenei în general).

La o mai atentă analiză a proble­ mei, lucrul s'ar părea că-i o contra­

Din monotonia existenţei cotidiane se desprinde în aureolă de raze şi de soare, marea zi de bucurie a Invieriii Dom­ nului. Odatăi cu reînvierea naturii de sub stăpânirea iernii, odată cu surâ­ sul primăvăratic al naturii — ne apropiem şi de marea bucurie duhov nicească a misterului pascal. Ecoul misterios al Pastelor, concretizat în trei cuvinte — Hristos a înviat — străbate cu iuţeala fulgerului până în cele mai îndepărtate zarişti terestre.

In sufletele contimporanilor ecoul pascal devine o nouă problemă. Ală­ turi de suflul înviorător al Pastelor străbate tot aşa da puternic şi duhul negaţiei. Spengler afirmă cu multă dreptate că în veacul al XX-lea ateis­ mul pluteşte în aer şi mulţi îl respiră odată cu oxigenul. In cosmos planeta noastră e oam la mijloc, nu face parte nici din categoria planetelor apropiate de soare^ nici din categoria celor îndepărtate. Kant presupune că locuitorii planetelor mai îndepărtate de soare sunt asceţi, pe când locui­ torii planetelor mai apropiate de soa­ re sunt sensuali. Pământenii au li­ bertatea de a se decide pentru stilul

tru noi oamenii căutarea adevărului e datorie şi fericire. Adevărul e sacru şi datoria noastră e de a ne apropia de el purificaţi — departe de grija cea lumească. Din fericire istoria uni­ versală oferă cercetătorilor lumini, capete geniale, cari strălucesc pentru secole şi mileniu. Marile genii ale omenirii Platon, Aristotel, Fericitul Augustin, Sf. Torna, Leibnitz Pascal, Kant, Goethe, Pasteur, etc., se pros­ tern în faţa Spiritului Absolut, în faţa lui Dumnezeu, creatorul cosmo­ sului. Papini spune că numai popu­ larizatorii ^păduchioşii ştiinţei" sunt atei. Hasdeu caracterizează ateii no­ ştri drept „tineri ,cu trei dlase de gimnaz neterminate.

Existenţa lui Dumnezeu şi existen­ ţa unui raport între Dumnezeu-Creator şi omul-creatură e elementul esenţial al religia. Religia prin exce­ lenţă — creştinismul — are ca mis­ ter central şi crucial învierea Dom­ nului. Sfântul Pavel afirmă ca fără admiterea misterului învierii, întrea­ ga credinţă e zadarnică. Spiritul faustic ar admite mister... dar vrea do­ cumente, vrea izvoade demne de cre­ zare, întreaga istorie universală e criascetic sau pentru stilul neascetic. Azi tocentrică. Istoria antică p r i v e ş t e când întreaga creştinătate răsăriteană spre Hristos. Aşteaptă un mare proprăznueşte minunea învierii, Duhul fet mântuitor. Socrate îi spunea lui Paştilor cuprinde în nimbul de raze Platon, că va veni un mare învăţă­ imensa mulţime a credincioşilor. In tor, care va arăta omenirii calea bi­ sufletul faustie al contimporanului, nelui. Chiar în Orientul chinez câţiva mereu în căutarea unei năluci bote­ savanţi şi filosofi prevedeau că un­ zată aşa de frumos — Adevărul — deva spre Soare Apune de ţara lor are ecou şi înţelepciunea unor cuge­ îndepărtată, va apare un învăţător al tători din secolele trecute. Probabil lumii întregi. La Plinirea Vremii Locând^ citeşte articole pascale, contro, > întrupat şi a trăit 33 de ani lează şi fişele în legătură cu operele în lumea noastră. Papini îl numeşte lui Nietsche. Ca un refren sinistru îi „un început şi un sfârşit, o enigmă vin în minte cuvintele acestui atlet la două crâmpee de istorie univer­ al necredinţei: „Când aud clopotele sală". creştinilor cari vestesc lumii că îna­ Omenit-ea de după Hristos, priveşte inte cu 2000 de ani a fost răstignit un spre blândul Galilean. II adoră sau iudeu..." îl atacă. îl preamăreşte sau îl batjoŞi urmează fraze enervante, în cari coreşte. Spre deosebire de antecesori Nietsche condamnă vehement „pros­ omul veacului al XX-lea priveşte spre tiile" creştinilor. Alături de Nietsche Hristos fără prejudecăţi, dornic de se adună zeci şi sute de fişe din toţi a-1 cunoaşte. Hristos şi învăţătura doctrinarii negaţiei.. In faţa imensi­ Sa sunt probleme etern deschise pen­ tăţii zonei necunoscute, în faţa atâ­ tru contimporan. Spre a le admite tor teorii contradictoria fără perspec­ vrea dovezi, vrea argumente istorice. tiva unei poteci cât de strâmte care Când prăznuim misterul învierii să conducă spre) Palatul de cleştar în Domnului, spiritul faustie e preocu­ care domneşte Zeiţa Adevărului. pat sbuciumat de problema argumen­ Doctorul Faust exclamă îndurerat. telor în favorul învierii. Ştiinţa teo­ Am studiat din fir în păr, filosofia. logică ne oferă numeroase dovezi au­ dreptul, medicina... Si vai... şi teolo­ tentice şi convingătoare: gia şi acum... iată-mă: un biet nebun 1. textele biblice. tot aşa de...

2. textele scriitorilor păgâni con­ In faţa contimporanului apar în timporani. proporţii gigantice doi uriaşi: credin­ 3. textele creştine din primele: vea­ ţa şi necredinţa. Cineva spunea că curi. istoria culturii umane e istoria luptei „Răsfoind ou clipoceală" textele, dintre cei doi uriaşi. Spiritul faustie al comentariile nesfârşite şi concluziile secolului al XX-lea aude în adâncul marilor genii ele umanităţii, exclamă său răsunetul credinţei dar simte şi Fericitul Augustin „Inquietum erat pipăe mesajul necredinţei. Bibliotecile cor meus donec requiescat in Te" multor savanţi din zilele noastre cu- şi străbătut de fiorul sfânt al Paşprind rafturi scrise de credincioşi şi telor, cântă simfonia de angelică rafturi scrise de necredincioşi. Un pulcritudine: ,,Hristos anesti ton ne­ mare savant îmi spunea cu multă cron". durere în suflet.

Optimismul pascal e problemă sfâ,.Părinte Ascet rătăcesc şi în sens şietoare pentru necredincios dar e spiritual şi în sens material - - între cea mai mare bucurie pentru necre tomurile din rafturile sfinţilor şi cele dinciosul plecat spre zările spiritua din rafturile ateilor". lităţii.

Iată ce i-ani răspuns: Domnule Pentru credincios optimismul pas­ profesor, cine nu s'a îndoit niciodată, cal e vieaţă şi înviorare. n'a crezut niciodată. Fericitul Augus­ De Paşti, în satul vesel tin condiţiona cugetarea: de îndoială.

Căsuţele albite, Sfinţii şi cugetătorii Creştini au ajuns Lucesc sub al lor maldăr la minunatele lor culmi spirituale De trestii aurite după rătăciri şi îndoeli... dar au cân­ Credinciosul sărbătoreşte triumful tat adevărul şi n'au renunţat la ideea vieţii asupra morţii e extaziat, de lor. Leibniz spunea că dacă ar întâlni perspectiva paradiziacă, deschisă undeva pe Cel Atotputernic, având pentru vecie, prin învierea Domnu­ într'o mână adevărul, iar în cealaltă lui. calea care duce spre adevăr, ar cere Misterul învierii, revarsă valuri de căutarea adevărului şi nu adevărul bucurii spirituale... care aparţine bunului Dumnezeu. PanDiacon IOSIF E. NAGHIU g a s u l

Când g h i m p e l e cununii preacurate Va încheia destinul m e u fragil M'oi p o m e n i u n lujer d e copil Sfărmând în p u m n d e vis, eternitate.

Despre artistic şi actoricesc

Optimism Pascal

zicere şi cu drept ouvânt. Dece tea­ trul ar fi o artă mijlocită? Raţiunea lui este de independenţă, sau aşa ar trebui să fie, drama fiind numai momentul de imbold iniţial în des­ făşurarea lui. Un joc poate fi artis­ tic, servind ca punct de interpretare o dramă inferioară ca realitate ar- . tistică. Interpretarea în multe pri­ vinţe nu este legată strâns de textul pe care-1 prezintă. Textul şi inter­ pretarea sunt două lucruri ou exis­ tenţă aproape de sine stătătoare. Se pot ajuta reciproc, nu se pot salva, ca totalitate, unul pe altul. Un joc şi o bună interpretare a textului — dacă acesta nu-i o valoare artistică — nu vor reuşi să-l impună în ca­ drele esteticei, după cum o piesă mare nu va putea scoate din jocul unui actor mediocru mai mult decât este el ca atare.

S'ar părea în acest caz că textul ajută tăriei jocului actoricesc. Nu. Este o înşelare, de fapt jocul nu este artistic, şi nu este liber ca realitate artistică, ci, ni se pare mai plin pen­ trucă textul bogat s'a revărsat, îm­ prumutând din tăria lui şi sără­ cimii actorului. La o mai amănun­ ţită analiză, jocul actorului se va descoperi tot sărac şi năzuitor doar spre antă.

Arta actorului se comunică spec­ tatorului în mod spontan, se face simţită ca o scânteie, ce-şi comunică

tăria, într'un hău de întuneric. munica stările sufleteşti, ou ajutorul După acest moment vine desigur elementelor artistice înnăscute, unei analiza şi, dacă jocul actorului nu persoane spectatoare, în mod estetic, este ceva care să reziste, el devine adică de a le face simţite. fragmentar ori sărac.

Modul (partea de actoricesc) şi mijloacele prin care se exprimă Este tragică situaţia unui actor stările sufleteşti, ar fi : care sărăceşte scena, aceasta pen­ trucă reprezentaţia de teatru se arostul ritmului şi pauzei, dresează — şi numai aşa poate mimica, exista — mulţimii spectatorilor. Re­ mişcarea, sensibiltatea în gesturi, prezentaţie fără spectatori nu poate fi. Poţi fi pictor sau scriitor fără putinţa de retuşare şi modelare a surse artistice, rămânând a fi cu­ frazei etc. Toate sunt mijloace tehnioe. noscut numai de un număr restrâns de indivizi, care întâmplător se vor La o primă vedere s'ar părea — şi aecasta este situaţia multor spec­ întâlni cu opera ,ta. Teatrul este însă tatori — că un actor având aceste o artă unde publicul merge cu gân­ calităţi, de fapt numai mijloace care dul mai mult sau mai puţin a ceeace vor exprima calităţile înnăscute, are să vadă, elementul întâmplării este şi un artist. In realitate el este fiind mai puţin îndreptăţit. De-aci numai actor — şi o deosebire fun­ rezultă greaua situaţie a cabotinului. damentală există între artistul-actor într'un actor se întâlnesc aproape şi între actor. în aceeaşi măsură — la început — Prin deplina stăpânire a unei oele două elemente : voci, clar şi artistic îndrumată din artisticul punct de vedere al tehnicei actori­ actoricescul. Aceasta înseamnă că ceşti, se ajunge la o oareşcare lică­ are anumite înzestrări (timbru plă­ rire de situaţie artistică, în inter­ cut şi cu o oarecare intensitate, pretarea unui rol, melodia frazei în­ mers firesc, dacă nu caracteristic, trucâtva salvată. La o mai atentă sensibilitate, fizic plăcut etc.) Ele­ ascultare, la o a doua sau mai mulmentelor naturale, prin educaţie, li tea vedere a aceluiaşi actor, vezi că se adaugă un element câştigat acto­ ritmul ca sens şi pauza sunt greşite ricescul. sau nefireşti. Din lipsa unui conţi­ Artistic ar însemna deci calităţi nut sufletesc care — adăugat celui înnăscute, din text — trebuie exprimat prin actoricesc, eapabilitatea de a co­

s

a

mijloace actoriceşti însuşite, se ajunge la oratorie şi lipsă de emoti­ vitate artistică.

Prin exerciţii de gimnastică, scri­ mă, dans, călărie, actorul ajunge să dobândească o flexibilitate în gesturi şi atitudine. Un mare neajuns şi un mare balast sunt gesturile pentru actori, nu numai pentru cei tineri, in general pentru toţi. E o adevă­ rată raritate să vezi jucând un actor fără gesturi. Gestul trebuie adăugat aoclo unde vorba nu poate exprima totul. Mult mai expresive sunt ati­ tudinile decât gesturile atunci când cuprind în ele o concentrare. Atitu­ dinea şi pauzele, adăugate vocii adânci, sunt cele mai importante ele­ mente în arta actorului. Dacă gestul nu este înnăbuşit sau făcut cu sin­ ceritate duce la stereotipie, rămâ­ nând acelaşi, indiferent de rolul in­ terpretat.

Retorie şi stereotipie sunt ele­ mentele ce deosebesc pe actor de artistul-actor.

Calităţile artistice şi mijloacele ac­ toriceşti formează un tot în teatru.

Lipsind primele avem actorul sau cabotinul, lipsind ultimele, artist ca­ pabil de a se exprima în scris sau numai de a simţi singur trăirile, în nici un caz om care să învie duhul latent al »cenei.

15

Aprilie

UNIVERSUL LITERAR

1939

Cronica d r a m a t i c ă

7

Cronica universitară

partea publicului, ce-işi sub­ linia astfel admiraţia pentru un joc echilibrat şi frumos studiat.

Tantzi Căpăţână a adus o n o t ă de f a r m e c personal, in­ terpretând fin şi elegant. V o ­ cea ei caldă a conturat s i m ­ patic muzica.

D. Lungeanu, corect.

D i n reotul interpretării nu s'a relevat (nimeni, deoarece

din partea ei vreo săltare a nive­ Venit la noi în vârstă de 25 gătura criticului nostru cu lite­ lului spectacolului atunci cazna se poate socoti zadarnică. Insă in­ anii din Rusia de unde plecase ratura: rusă era bănuită şi meri­ terpreţii au reuşit să îmbrace co­ din motive politice, Dobrogeanu. tul d-lui Valeriu Ciobanu este media într'o atmosferă simpatică Gherea,, încadrându-se curând de a fi precizat în ce constă aTEATRUL LIBER : VOIAJ DE mişcării delà „Contemporanul", ceastă legătură. De aceea, lucra­ şi plăcută.

NUNTA. COMEDIE MUZICALA Interpreţii chiar, e mult zis, avea să continua critica junimis­ rea, pe care d-sa a cetit-o în IN DOUA ACTE, DE CARLO fiindcă mai de grabă Timică a- tă, aducând însă noi puncte de seminarul de literatură română DE TRLES duce un aport însemnat, iar ime­ vedere. Fiindcă în articolele sale modernă', este deosebit de va­ diat după el, d-na Maria Wau- Taine este adesea amintit şi ci­ loroasă.

O comedie muzicală spune Referentul a arătat mai întâi vrina, de data aceasta bine ar­ tat în sprijinul părerii că me­ titlul, o comedie muzicală monizată rolului, cu toate rolu­ diul şi momentul influenţează că Gherea nu este un izolat în este. întâmplări cari î n mod rile din trecut cari le interpretase producerea operei de artă,, isto­ evoluţia criticai româneşti. Lite­ normal n'au rost să se în­ ricii noştri literari l-au socotit pe ratura s'a împletit cu politica în mediocru. tâmple. Dar în cadrul de e n ­ Restul interpretărei fără a fi acest critic francez ca unul şi opera celor mai mulţi dintre tuziasm, de fast, de hilar, de Strălucită, are totuşi unele puncte poate cel mai de seamă maestru scriitorii noştri din secolul al ficţiune, de viaţă larg trăită, al lui Gherea. Alături de Marx, ХІХ-Іѳа. însuşi Titu Maiorescu, deosebite. toate au u n rost ai lor.

Geace în special înseamnă un Taine ar fi dat scriitorului nos­ atunci când a condamnat forma punct superior al acestei comedii, tru elementele de bază ale „cri­ fără fond, nu s'a referit numai Ohiar oa un profesor, foar­ este însfârşit faptul că finalul ac­ ticei ştiinţifice". In „Note şi im­ la literatură, ci şi la organizaţia te profesor, s ă p o a t ă place tului doi nu epuizează toaite po­ presii", Ibrăileanu constată însă socială a timpului. La Gherea, părăsească logodnica, la r â n sibilităţile cum se întâmplă înde­ că: „Gherea a colorat concepţia însă, punctul de vedere social unei fete tinere şi frumoase. obşte, dimpotrivă, pentru ceu determinista a lui Taine cu o devine preponderent. El este un Chiar ca acest profesor să-şi de-al treilea rămânând încă mul­ doză de/ sociologie atât de puter­ continuator şi un novator. To­ nică, încât marele critic francez tuşi nu se pot susţine apropierile dul ei tânără şi frumoasă (în­ te puncte de lămurit.

Subiectul, de care spuneam că nu şi-ar fl recunoscut elevul. făcute între el şi conservatori. tr'o comedie muzicală oameni este mai de grabă comun, tratea­ Dar nici elevul nu-şi recunoaşte Criticul delà Contemporanul s'a bătrâni şi urâţi s u n t rari­ ză problema unui adullter într'o maestrul. Gherea a eliminat rasa ridicaţi, e drept, împotriva formei tăţi) î n braţele unui t â n ă r şi căsnicie de foarte mulţi ani, pe din cele trei cauze, care produc fără fond, ca şi Titu Maiorescu, frumos t e n n i s - m a n . oare o imprudenţă neaşteptată îl opera de artă. Explicaţia pe care dar nu a cerut înlăturarea ei ci Comedia este plină de ver­ descoperă dar nu în sarcina so­ o dă Ibrăileanu acestei eliminări creerea unui fond corespunzător. vă, exuberantă. ţului foarte craiu, ci în cea a unui este faptul că un .„progresist şi Un progresist nu se putaa gândi un optimist" nu putea, deşi ad­ ca, odată câştigate, noile ir.stituginere nevinovat.

Delà î n c e p u t p â n ă l a sfâr­ mitea factorul eredităţii, să ac­ ţiuni să fie desfiinţate până să Urmarea aduce o serie de în­ şit se perindă prin faţa ochi­ tâmplări hazlii, cari ar putea de­ cepte un element „de conservare se simtă nevoie reală de ele. Cât lor spectatorilor s c e n e pline priveşte cealaltă asemănare afla­ genera în dramă dar cari până la şi stabilitate" ca rasa. de haz, î n cari spiritul a u t o ­ tă de St. Zeletin în ura sa faţă sfârşit se aranjează spre mulţu­ Explicaţii asemănătoare dau şi de burghezie, „Neoiobăgia" arată rului se dovedeşte neistovit. mirea tuturor.

In rolul principal, Timică, are ceilalţi cercetători, rămânând tot că e vorba de un neadevăr.

Interpretarea piesei este ţi­ la Taine şi materialismul istoric încă o creaţie superbă. nută la î n ă l ţ i m e destul de După câteva observaţiuni asu­ al lui Marx. S'a făcut observaţia pra polemicei dintre autorul stu­ rolurile secunde s u n t de quasi D-na Wauvnina în multe părţi convenabilă de n u m e cunos­ ale jocului se relevă cu distinse că şi acest materialism istoric diat şi Titu Maiorescu, d. Cio­ figuraţie. cute şi apreciate. este deosebit de acela al lui banu a schiţat un istoric al cri­ calităţi artistice.

Trebue subliniat, în sfârşit, Totuşi, p u t e m face obiectiv D. Romeo Lăzărescu în schimb, Marx,, că este mai puţin rigid, ticei rusa din secolul trecut. vorbind, unele discriminări. meritul d-lui Kiriacoff, care crează un rol mediocru în acttui Gherea admiţând mereu şi alte Până la 1830, Visarion Belinski Asttei, Lisette Verea, nu se a m o n t a f ' n i ş t e decoruri de o îmtâiu, pentru a-1 redresa în ce­ cauze decât cea economică. profesase o critică literară cu vă­ armonizează cu tonul piesei. rară fineţe artistică. Aplau­ lelalte • Deosebirile dintre criticul mol­ dite influenţe hegeliene. La 1840 In afară de cupletele pe cari zele la ridicarea cortinei au 'D^na Renée Presslanu, accep­ dovean şi maeştrii săi presupuşi apare romanul .„Suflete moarte" le interpertează cu multă vioi­ răsplătit de altfel suavitatea tabil. Ar trebui să joace mai pu­ se arătau a fi, deci, destul de al lui Gogol. Cartea acaasiba are mari, pentru ca înrudirea lor să un mare răsunet şi îndreaptă ţin forţat. ciune, dovedind prin aceasta picturilor.

D-даа Silvia Dumitrescu, joacă poată fi pusă la îndoială. In ori­ critica în altă direcţie. Satira, adevărata sa chemare, jocul Am vrea s ă vedem mai des cu multă pricepere şi naturaleţă ce caz, elemente noi trebuiau că­ pe care Gogol o făcea organi­ d-sale e~te forţat şi n e n a t u ­ la lucru pe acest ineiîntrecut iar d. N. Gărdescu, are momente utate. Se impunea o îndrumare zaţiei sociale este atât de puter­ ral. a cercetării în altă direcţia Le- nică, încât! are ca efect introdu­ decorator al teatrului. superioare.

In schimb partenerul ei Spectacolul bine regizat decurge principal, doctorul T o n n y R e ­ TEATRUL MODERN: Soacra lui într'un tempo rapid şi vesel, an­ ger — N. Groner — are o Adam, comedie în trei acte, trenant. de Valavresse. creaţie admirabilă.

Price­ Este o comedie bufă plină de haz, dintre puţinele cari anul apând cu m u l t ă intuiţie ati­ In seara primei zile de Paşti, cesta merită să fie relevate. tudinea unui profesor, înglo­ Ţinem să atragem atenţia că dat î n ş t i i n ţ a sa, pedant, dar teatrul Modern a prezentat o nouă comedie, care prin factura decorul actului întâi ar putea fi totuşi o m bun, şi care ar fi sa, isbuteşte să se remarce în CINEMA SCALA: Sclava albă. mad mult modificat, spre a nu se ental". Jocul lui de mâini din putut trăi o viaţă intensă, rândul pieselor de succes ale sta­ asemăna peste măsură cu scenele scena în care discută cu Viviane dacă soarta nu-1 aşeza pe ca­ giunii.

Se pare că Francezii au renun­ Romance e 'remarcabil. din „Cuibul". lea profesoratului, a stârnit ţat în ultimul timp la obişnuitele Intriga este cât se poate de ba­ CINEMA CARLTON: Iluzii. lor melodrame, realizând în VICTOR POPESCU adesea ropote de aplauze din nală, şi dacă ar fi să aşteptăm schimb filme în cari humorul se E foarte binevenită această îmbină în chip fericit cu scenele serioase. Se poate să fi contribuit ultimă premiera a cmernaitograla aceasta şi „zaharisirea" totală fuiui Carlton de oarece ne dă a vedetelor specialiste în melo­ prilejui să o comparăm cu un drame. Harry Baur a apăirut tu­ film francez tratând acelaş su­ turor, în ultima sa vizită în Ro­ biect, prezentat acum doua săp­ mânia, ca un bătrânel simpatic, tămâni de acelaş cinematograf.

(Urmare din pag. l-a) care ar face totuşi bine să re­ Viaţa elevilor de conservator cu nunţe la teatru şi cinematograf, miciiie şi marile ei bucurii şi leul, templul cu omphalos, şi fusul. Parcele au Această coincidenţă a contrariilor se verifică pentru a-şi putea îngriji în li­ dureri este văzută într'un chip făcut şi ele parte, odinioară, din grupul acestor nişte reumatismele. Gaby Mor- destul de original de către Ame­ chiar pe nivelul, am spune „biologic", al cultu­ lay, Marcelle Chantal, Vera Ko­ ricani. Tinerele eleve, dau mai zeiţe. Cu timpul, însă, funcţia lor a fost îngră­ lui Marilor Zeiţe. Căci, deşi Zeiţele pământului rane şi altele încă în viaţă, or fi multă importanţă picioarelor lor dită exclusiv la domeniul limitat al naşterii şi sunt considerate pretutindeni ca uh izvor al fost în ultimul timp pirea desa- decât talentului pe care se silesc destinului oamenilor. beatitudinei şi opulenţii — cultul lor cuprinde măgite de oglinda denunţătoare câteva profesoare să li-l vâre pe de riduri, astfel încât au renun­ gât. practici sângeroase şi rituale sălbatece. Deşi Şi în această funcţie — păstrătoare a „firului De asemenea toaletele lotr ele­ ţat să-şi mai facă apariţia pe zeiţa asiatică este numită Ardvi, „cea blândă şi vieţii" — se ghiceşte caracterul ambivalent al ecran. Locul vedetelor a fost gante ne fac să ne gândim la dulce, cultul ei presupunea biciuirea cu un snop Marilor Zeiţe. întocmai după cum ele conduc luat în schimb de actori cari nu „protectorii" lor, despre care fe­ mai fac impresia că-l recită pe tele vorbesc cu multă -simpatie. de nuiele, biciuire până la sânge, pentru pro­ ritmurile cosmice (luna, apa, ploaia), tot aşa stă­ Un alt subiect tratat în acest Corneille când întreabă „Cât e movarea fertilităţii pământului. Şi asemenea ri­ pânesc soarta omului. Firul pe care îl torc este ceasul ?" sau „Ce-avem azi la film e gelozia actriţei îmbătrâ­ tuale crunte se întâlnesc pretutindeni în Asia mai lung sau mai scurt, după voinţa lor. „Voin­ masă?" Se pare că Francezii nite, proresoară de conservator, şi Eurasia, totdeauna în legătură cu marile ţa" aceasta nu are niciun criteriu, de nici un nu-şi mai reorutează vedetele pentru nouile talente ce se ri­ cinematografice din teatru şi dică.

Zeiţe. Experienţa religioasă realizată în cultele fel, şi nu e integrată nici unei legi. Destinul aceasta nu poarte fi decât un bine In filmul francez — „Entrée divinităţilor agricole făcea să coincidă suferinţa omului e tot atât de iraţional cum este şi pentru publicul spectator. O pre­ des artistes" — eroii eirau tineri trupească cu beatitudinea spirituală. întocmai soarta unei întregi comunităţi umane, care — ferăm, în orice caz, pe Viviane cari luptau toţi pentru a-şi va­ Romance, tuturor babelor cu tră­ lorifica talentul şi cari jucau cu după cum puritatea morală coincidea cu des­ prin voinţa Marei Zeiţe — poate pieri de foame sături clasice oari apăreau îna­ atâta viaţă tocat ajungeau să se frâul, şi non-valoarea (profanul) coincidea cu (seceta) sau printr'un război. O perfectă omolo­ inte în filmele franceze. Bine în­ îndrăgostească de colegii cari le valoarea (sacrul) — tot aşa durerea coincide cu gie între viaţa individului şi viaţa speciei, omo­ ţeles, nu se poate spune despre dădeau replica în scenele ce le beatitudinea. Este limpede că, în toate aceste logie realizată sub semnul Marei Zeiţe. această nouă vedată că e fru­ repetau. Rămâne ca publicul citi­ moasă. tor să-şi dea părerea care din ritualuri şi ceremonii, se urmărea o totalizare a -Soarta omului e formulată, mitic, prin firul aceste două căi este mai bună de „formelor",, o coincidenţă a contrariilor. vieţii. O perioadă mai lungă sau mai scultă de Ochii, într'adevăr minunaţi, nu urmat.

O altă Mare Zeiţă, al cărei cult se săvârşea ne pot face să-i trecem ou ve­ timp. iE delà sine înţeles că, în anumite cul­ In orice caz filmul american derea nasul care numai clasic nu este lipsit de scene bune — în Iran, se numea Anâhitâ „cea imaculata". Este turi Marea Zeiţă a jucat şi rolul de divinitate nu se poate numi, buzele sen­ unele chiar, amuzante — cari dau evident, după tot ce ştim despre Marile Zeiţe, a Timpului şi Destinului. Bunăoară, în India, zuale şi chiar fruntea cam te­ prilejul Loiuisei Rainer să joace că numele acesta i se potrivea tot atât de bine şită. E totuşi .această actriţă tâ­ din nou prea mult teatru pe „timpul" se numeşte kala, cuvânt foarte apro­ ca şi contrariul lui. Kâll, populara zeiţă indiană, nără, îşi tot ce face ea pe ecran ecran, iar Pauletei Goddard să piat de Kălî, numele Marei Zeiţe. S'au făcut pare atât de natural, trădând în schimbe câteva toaiate frumoase. înseamnă „cea blândă şi bunăvoitoare", deşi chiar apropieri între aceste două cuvinte, asupra acelaş timp multă senzualitate, Filmul nu urmează tot timpul iconografia ei este terifiantă : zeiţa e plină de cărora nu e locul să stăruim aici. Termenul îcâîa, încât apariţia ei eiste plăcută, mai aceeaş cale, el tratează vreo 6 sânge, are un colier făcut din cranii omeneşti, ales că scenariştii îi dau roluri conflicte oari până la urmă sunt „timp", înseamnă şi „negru", „întunecat", „pă­ potrivite. Chiar şi în filmul „Bos­ lămurite într'un chip inteligent ochii îi sunt injectaţi, ţine în mână un potir tat". Multe sensuri se pot găsi în aceste cu­ for", interpretând o Franceză pi­ şi destuii de verosimil. făcut dintr'o ţeastă de om, etc. Zeiţa aceasta j vinte. „Timpul" e „negru", pentrucă e iraţional, cată în mijlocul unui harem, ea are cel mai sângeros cult din Asia (cf. cartea* dovedeşte încă o dată multele ei CINEMA BOULEVARD PALA­ e dur, e neiertător. Cel care trăieşte în timp, noastră Yoga, p. 246 sq.) — şi cel mai popularj calităţi. Felul de a interpreta sub stăpânirea Timpului, este un om supus unui rolurile, jucându-se mai mult CE : Shirley salvează America. in acelaş timp. Vom mai avea prilejul să reve­ şir întreg de suferinţe. (Concepţia aceasta, dealt­ Shirley Temple e o fată dră­ decât jucând, pare a fi pe placul nim asupra ambivalenţii cultului ei. Deocamdată j fel, stă la baza întregei gândiri indiene. Vezi întregului public. Restul filmu­ guţă dar prea face şi de astă să observăm că cea mai importantă zeiţă a In-| lui este o prea banală înşiruire de dată acelaş lucru. Şi de astă erată studiul nostru, La concezione della liberia nel saluturi turceşti, de văluri şi de are un tătic foarte necăjit' că nu diei vedice, se numea Aditi, mamă a tuturor : pensiefo indiano, în „Asiatica", 1938, p. 345— diferite obiceiuri turceşti, încât, e înţeles de un moşneag arţăgos, cuvântul aditi în vedică însemna „nelimitat" I 354). Pe de altă parte, tot după concepţia indiană, cu,tot caracterul său de pamflet, care are — singură calitate — o „inepuizabil". Aceeaşi idee a Totului a Marei| I ""omenirea trăeşte de mult în Kâlî-yuga, adică în filmul devine la un moment dat nepoată drăguţă (aşa pretinde Zeiţe în care toate coincid şi toate se topesc... plicticois. Se pare de asemenea că scenariul). Shirley însă, între un felul de confuzii spirituale şi de crime, epocă foarfecă cenzurei s'a servit copios dans şi o melodie, ştie să-1 îmbu­ In Orient, Marile Zeiţe sunt uneori reprezen de totală decadenţă metafizică, ultima etapă a din această ultimă peliculă fran­ neze pe bătrân şi toată lumea e täte cu un fus în mână. Ele torc firul vieţii. Aş: mulţumită. Asta, pe ecran. In unui ciclu care se încheie. Şi nu e deloc întâm­ ceză. e, bunăoară, zeiţa cu fusul găsită la Troia şi a•sală am văzut câteva chipuri nu plător că în numele acestei epoci cosmice coe­ Totuşi filmul merită să fie vă­ prea fericite. M'ar interesa mult parţinând epocii 2000—1500 în. Chr. Pe unele xistă noţiunile : timp, întunecat şi Mare Zeiţă... zut pentru minuniaita creaţie a lui un film în către Shirley să fie Q monete greceşti este reprezentată Marea Zeiţă Dalio, care ne-a oferit un sultan fetiţă rea. (dea Syra), cu toate atributele ei : porumbelul, MIRCEA ELIADE original şi cât 'Se poate de „ori­ TRAIAN LALESCU

Bucureşti

Cinematografele

FIRUL

PENTRU DV. DOAMNA

echipa noastră de inventatori pune la punct un aparat care fiind angrenat la bicicletă fixă, va reuşi, în timp ce vă faceţi cultura fizică, să pre pare dejunul, să scoată copilul la plimbare, să aplice două palme servitoarei care a spart ser­ viciul de ceai, etc..

VIETH

cerea punctului de vedere social în aprecierea valorii unei opere de artă.

Belinski afirmă acum că ştiin­ ţa şi literatura au acelaşi scop: luminarea minţii omeneşti. Iată, deci, că în definiţia literaturii apare nota utilitarista. Lui Belin­ ski îi urmează o întreagă şcoală critică, dintre reprezentanţii că­ reia sânt de amintit: Pisarev, Dobroliubov. Mihailovski. Aceş­ tia ajung la exagerări. Susţinând dependenţa literaturii de socie­ tatea, în care se naşte şi pe care o influenţează, ei sânt preocu­ paţi mai ales de utilitatea artei.

Risarev ajunge să nege estetica, judecând valoarea unei opere după puterea ei de a moraliza.

O M U L

C U CĂŢEI (Urmare

din

Doctorul când i-a văzut a scos o exclamare : — A !... Dar eşti artist, pe le­ gea mea !...

La spital infirmierii au adus pe pacient în sala de operaţii. După ce l-au tuns cu maşina şi l-au ras puţin în creştet, pensulându-1 cu puţină tinetură de Iod, un infirmier a adus o tavă cu fel de fel instrumente chirurgi­ cale, între care era şi unul semă­ nând cu un sfredel de tâmplar.

Unchilaşul bagă de seamă la sfre­ del.

— Aste'nţaleg eu că-s cuţite, dar ăla ce o ma fi ?

— E sfredelul cu care o să-ţi găurim capul.

— Aaleo !... Săracul de mine, ce am ajuns ca să mi se găurească capul cu sfredelul ca pe un butuc de roată... Altfel nu se poate?

— Ba se poate şi cu dalta, da-i mai dureros şi face gaura mai ăşchioasă.

— Apoi faceţi cum v-o învăţa Dumnezeu mai bine — spune omul resemnat.

Doctorul face o sgârietură du­ reroasă, ţinând vârful bisturiului pe lat, şi apoi aruncă în lighian bucăţele de vată însângerate. Cu o pensă, face mişcări parc'ar jupui ceva. Omul nostru începe a geme de durere.

— N'ar fi bine să mă adormiţi d-le doctor.

— Nu e nevoie, că ai s'o poţi duce şi aşa, aipoi apucând trepanul din tava cu instrumente, îl pune în lucru, făcând câteva învârtituri, pe un os adus delà bu­ cătărie şi ţinut apăsat lângă sgâ­ rietură.

— Iacă şi un căpăcel din tivga moşului — spune doctorul — aveţi grije să nu se piardă, că nu avem cu ce mai astupa gaura, şi arată o ratogoală de os însânge­ rat, adus fireşte tot delà bucătă­ rie.

Doctorul apucând după asta, cu pensa, pielea de pe locul acela, a făcut aşa o ciupitură, de-d venea omului să urle de durere, apoi apucând un căţel din cutia ce o ţinea unui la spate îl făcea să-şi tremure lăbuţele şi codiţa pe sub ochii unehiaşului, lăsându-i să cadă într'un lighian cu apă săpunată ce-1 ţinea un infirmier pe genunchii bolnavului. Acesta hol­ ba speriat ochii la căţel : — Ho! fire-ai al dracului de 1

T)oar

Acelaşi Pisarev, tocmai în epoca de formaţie a lui Gherea, afirmă că „literatura este pentru cei mulţi".

Iată deci), o şcoală critică în Rusia, care stabilea, cu mult îna. inte de Taine, influenţa mediului în creaţie.

Aceeaşi şcoală! preconizată şi a doua cauză: momentul.

Nimic mai firesc decât ca Gherea să fi cunoscut aceste ele­ mente delà scriitorii ţării lui natale.

Săptămâna viitoare vom defini mai precis în ce constă înrudirea dintre sistemul de critică al acestuia şi Belinski, Pisarev şi cei lalţi.

ION ROMAN

pag.

I N C A P 5-a)

javră!... Uite cine era să-mi mă­ nânce mie viaţa—sie căina bă­ trânul. După o nouă ciupitură dureroasă de^l treceau năduşelile pe unchiaş un alt căţel, apoi un altul şi altul erau smulşi şi tre­ cuţi pe sub ochii lui, ca să cadă în lighianul ou apă.

Când a fost al cincilea, l-a scă­ pat peste marginea lighiânului, iar moşul s'a grăbit să-1" sdrobească de podele isbind vrăşmăşaşte cu piciorul.

— Au ! Ce m-o fi înţepat ?

Repede m'aplec şi scot din talpa piciorului desculţ sârmuliţa care-1 înţepase.

— Nu-i nimic moşule, te-ai în­ ţepat într'un ac de ale noastre — spun eu ştergând cu o petică ur­ mele de plastilină, ce întinau podeaua.

— Gata operaţia — strigă doc­ torul.

— Vezi Domnule doctor, — să nu mai fi rămas vre-umul—in­ tervine moşul.

— N'avea grije că am golit cârtogui de ei. Pe gaura care am fâout-o mă uit în «apul dumitale ca într'o strachină. Şi apoi ei nici nu pot fi mai mulţi decât face căţeaua în mod obişnuit.

— Apoi aşa o fi, că văd eu, le spuneţi cu temei, oa nişte oameni învăţaţi.

Infirmierii, fac un pansament al capuiui cu ieşi de tifon şi dupăce isprăvesc, doctorul în­ treabă răspicat privind în ochii bolnavului: — Aşa-i că acuma ' nu-d mal auzi latrând ?

— Pe legea mea, nu mai aud riimic! Pai cum să-i mai aud daca s'au dus dracului.

— Ai văzut cum ţi i-am gâtuit de frumos?

— Văzut, că doară era vii — mişca. Las c-aşa le trebuie, fire-ar mama lor a dracului de jevruţe, că s'apucase să-mi mă­ nânce creierul. Bogdaproste! Să vă dea Dumnezeu sănătate dom­ nule doctor, că acuma mă simt şi eu om.

După câteva zile de odihnă, hrană bună şi ceva medicamente, rumânul a plecat în sat vindecat de ideia lui fixă, iar eu îmi aduc aminte şi azi de omul cu căţei în cap.

NICULAE AL LUPULUI

ficărituf

tunei

Ne-am despărţit în taină, cu-o strângere de mână, Deşi durerea crudă şi lacrimi nevăzute îmi fulgerau prin suflet, din mrejele lor mute Şi mă 'mbrânceau spre tine, făptură de ţărână.

Te-ai dus, te-ai smuls din mine, cum piere u n amurg, Şi 'n inimă iubirea, un hârb de lut îmi pare...

De ce ai vrut să moară şi zâmbetul din floare, Când dorurile mele sunt râuri oare curg Şi iau cu ele 'n glumă, himera, plânsul, cântul?

Zadarnică 'ntrebare... Nu-i nimeni să-mi răspundă...

Doar licăritul lunii tresare viu pe-o undă, Când trestia din baltă, aţine 'n cale, vântul...

NU UITAŢI..

CA SA SCĂPAŢI DE

NIMIC MAI PRACTIC.

..cultura fizică. Iată aci o figură simplă dar foarte eficace, pentru siluete

disgraţioasele puncte negre, deasupra fiecărui punct negru, trageţi o liniuţă: aceasta îl trans­ formă în semn de exclamare

contra părului de prisos decât o lampă cu ben­ zină. Efect radical.

CONST. COJAN

SECRETE DE FRUMUSEŢE

Graţie sistemului pe care-1 publicăm, orice femee poate purta pantofi No. 33

15

UNIVERSUL LITERAR

Aprilie 1939

Literatură, artă, idei...

GABRIEL POPESCU

Despre condiţiile

BOB BULGARU

poeziei

La 15 Aprilie se împlineşte un -«IT an de la moartea lui Gabriel P o pescu, maestrul gravure: româ­ (Consideraţii asupra liricei latine) neşti. Artistul s'a născut la 6 APictura lui Bob Bulgara n u dită voluptate a desenului. Toţi suficienţe ale meşteşugului. Ră­ Cu acest titlu, d. prof. N. I. He- mul limbii latine care ar fi im­ prilie 1866, în comuna Vulcana semăna cu a niaiunuia din picto­ încearcă o escaladare mai mult mâne expresia unei sensibilităţi Pande'.ea, jud.

Dâmboviţa, ca fiu propriu desvoltării lirismului. rşscu publică în n-rul pe Aprilie rii noştri. Deşi n'avea încă trei­ ori mai puţin isbutită, a unui li­ tipice, şi certitudinea unui mare In articolul „Despre condiţiile de preot. ai „Revistei Fundaţiilor Regale", zeci de ani, el isbutise să-şi con­ rism — destul de firesc dealtfel talent.

Absolvent al şcoalei de Poduri un articol în care încearcă să poeziei", d. N. I. Негэчси res­ tureze o viziune proprie, a culo­ — pentru tinereţea lor.

Obligat de sărăcie să trăiască şi şosele, în 1894 a fost trimis ca spulbere cu viguroase argumente pinge peremtoriu asemenae gene­ rilor şi a formelor. Ochiul său Numai cu Bob, lucrurile stau din pictură, Bob Bulgaru a lăsat organiza realitatea, după un pro­ invers. Lui nu i-a rămas delà în urma lui o serie de studii şi critice câteva erori care circulă, ralizări, arătând că despre spiri­ bursier al statului la Paris, pen­ cedeu în aparenţă foarte simplu: Teodorescu-Sion decât neînsem­ portrete de copii din acele fai­ cu privire la lirica latină. Obâr- tul poporului roman nu se poate tru studiul artelor plastice, u r ­ şamenai şi lucrurile creşteau din- natul obiceiu de-aş face culoarea moase „alimentare" cum le zicea şite de excesivitatea romantică, vorbi unilateral („Viaţa este pre­ mând cursurile de gravură. în­ tr'un fum subţire, cari imprimau puţin cam apoasă. încolo, Bob el, pe oare le făcea deobiceiu la aceste èrori se cuprind în afir- tutindeni aceeaş); că imitaţia tors în ţară, în 1908 este numit culorii o vibraţie ciudată, şi da Bulgaru a refuzat net, orice su­ comandă. In ele se vădeşte ca un maţiile: poporul roman este prac­ liricei greceştii nu scade valoarea de Spiru Haret, profesor de gra­ vură la şcoala de Arte frumoase formei de dedesupt, o anumită i- gestie. In ciuda eforturilor şcolii mare sensitiv. Dar a picta copii tic şi realist, agricultor şi militar celei latine că, în fine, tocmai dealizare, distincţie şi fineţe. lui Teodoreseu-Sion, de a-i con­ şi în special portrete de copii şi deci scriitorul latin este exclu­ sinteti'smul limbii latine favori­ din Bucureşti. In 1928 a primit siv intelectual adică orator şi ju­ zează desvoltarea lirismului; de premiul Naţional de plastică.

Dar procedeul era mai puţin stitui o viziune seacă a artei, ca nu e lucr uuşor. Portretul unui Artistul a lăsat următoarele lu­ risconsult. La aceste afirmaţii se oarece „expresia poetică este ex­ un artificiu de technică, decât un rezultat al unei concepţii sinteti­ copil nu înseamnă neapărat pre­ adaogă aceea că lirica latină presia sintetică". Articolul d-lui crări mai de seamă: Vârful cu mod de simţire. Bob Bulgaru n'a ce şi specifice, Bob a pictat cu ocuparea de a-1 face gingaş şi frumos. Un copil e un caracter reprezintă o imitaţie fără valoare prof. Herescu, temeinic şi armo­ dor, gravură după Mirea; Theseu învăţat pictura delà nimeni. Fap­ toată libertatea sa lirică. după cea greacă. O altă afirmaţie nios gândit, este un exemplu rar părăsind pe Ariana, gravură după tul că a trecut prin atelierul lui Se poate întâmpla ca acest fapt încă gelatinos, o forţă încă răs­ Gobelin; Lupta de la Anghiari, Teodoirescu Sion, nu incriminea­ să fie numai un caracter al vâr­ pândită şi confuză. Un pictor de generalizatoare priveşte sintetis- de proză critică românească. după Leonardo da Vinci; Falguiză într'u nimic afirmaţia noastră. stei de predominare a elanului copii e opligat să-şi adune eleère, J. P. Laurens, gravuri după Poate dintre toţi pictorii cari au asupra technicei. Dacă mai trăia, mentetle artei sale cu o anumită ZALMOXIS. — Revue des études V. POPA-MACEŞEANU: Icoane Rodin; La Danse, gravură după trecut prin acest atelier, Bob a poate ajungea şi el — mirajul di­ metioulositate, dar mai abitir, cu şi inscripţii, poiezii, (Timişoara Carpeaux; Portretele Regilor Cafost singurul'., căruia nu i-a r ă ­ băcii fiind irezistibil — la o ima­ foarte multă înţelegere şi băgare religieuses — I, 193S. rol I şi Ferdinand I; numeroase 1939). mas delà maestru aproape nimic, gine mai complicată şi mai răsu­ de seamă. Unul din cei mai mari Portretul Regelui Carol I, piotori ai lumii, Murillo, s'a ocu­ medalii comemorative şi plache­ într'un salon oficial este foarte cită a lumii. Se poate.

Apare sub direcţiunea d-lui pat în special de copii, Asta do­ gravură de Gabriel Popeacu uşor să identifici elevii lui Teo­ Mircea.•••Eliade, în editura libră­ Domnul V. Popa-Măceşeanu a te; desene si portrete în cărbune Dar, aşa cum ne-a rămas, pic­ vedeşte nu numai că a picta co­ dorescu-Sion. Toţi au o anumită tura lui Bob câştigă — am putea riei Paul Geutihner, Paris. Pu­ tipăiit la Timişoara Icoane şi şi peniţă, etc.

EMANOIL BUCUŢA preocupare intelectuală şi o vă- spune — tocmai prin aceste in- pii, nu-i o operă superficială şi blicaţia aceasta este un titlu de Inscripţii, versificaţii corecte uşoară, ci şi că este un domeniu glorie n u numai pentru ştiinţele lipsite însă de viaioure litticua; Despre d.

E. Bucuţa, scrie d. în oare artistul îşi poate pune cu orientaliste —, dar ea consacră autorul sicrie sub s t ă p â n i r e a r e ­ GEORGE MENIUC : Interior Vladimir Streinu, cu prilejul r e ­ seriozitate toate problemele me­ formau peste hotare reputaţia miniscenţelor p ă s t r a t e risipit, cosmic, poeme, „Itinerar", 1939. cenzării romanului „Capra Nea- U n şteşugului său. poet francez de D. George Meniuc 'se prezintă d-lui Mircea Eliade, de la Vlahuţă şi Goga, p â n ă la atenţiei noastre cu volumul de pră": „Prozatorul a rămas cu ţinu­ Ion Minulesiu şi Bacovia.

Tra­ prietenii cari l-au vă­ ta de poet. Deaceea scrierile în Zaimoxls este pulbfficaţia die o r i g i n e l i t u a n i a n ă zutNumai lucrând pe Bob, pot mărtu­ maturitate a tânărului savant tează tema plecării din sat, nos­ poeme „Interior cosmic", tipă­ proză ale d-lui Emanoil Bucuţa risi cu câtă conştiinţă îşi făcea el, român. întruneşte colaborările talgia casei ţărăneşti, tristeţea rit la Chişinău. Autorul luptă par mai mult nişte vaste poeme Poetul francez O. W. de L. Mi- tre fiinţe, printr'o smulgere sfâ­ celor mai competenţi orienta- vieţii neîndestulătoare de o.aş, din greu să iasă de sub î n r â u ­ în proză, dar un fel de poeme în losz, lituanian de origină, mort şietoare, pcetul regăsea acea sta­ aceste „alimentare". Nu ştiu unde lişti europeni şi oferă un sumar neputinţa încadrării 'uabaae, etc. rirea poeziei barbiene. II vedem proză narative care, рэ amatorii la Paris, la 3 Martie, în urma re primitivă şi misterioasă, ilumi­ se vor găsi acum, acele nenumă­ rate blocuri şi coaie cari umpleau Ternul ă-iiwi V. Popa-ivlaccşesnu împotmolit d e toi in ea când ci­ foarte rafinaţi, chiar îi pasionează. cu deosebire impresionant. este cu totul minor, cempoziţia tim ermetisme banalizate c a : Vorbim de amatori, pentru că unui atac de angină pectorală, a nare a suferinţei şi a extazului odaia lui Bob, cu sutele de schiţe fost un alhlmist pasionat al cu­ Cei cari au citit vre-un poem ale modelului. Dar din pusderia Raffaele Pettazzoni, cunoscu­ săracă n u depăşeşte imagini b a ­ „acoii'dul plutit", „logodind o tul profesor de istoria religiuni- nale ca „hlamidă de m ă t a s ă " , deină cu m â n " , „viclean apus", arta scrisului nostru e scoasă din vântului, un căutător de stranii al lui Milosz, dar mai ales Sim­ lor, portretul copilului leş.a în­ dificultăţi şi nu din ceeace e la esenţe lirice şi de semnificaţii foniile, vor înţelege ce vreau să tr'o bună zi definitiv, ca din ini­ lor delà Roma — semnează un „adâncimi de slavă", „tremu­ „şi-abia 'nzilită viaţă", „sâ.ciu e strălucit esseu (,jLe corps Par­ rări de doină", „talismanul d o ­ cerul jos şi în suflet veşted, iar", îndemâna oricui. Dacă n'ar fi de­ turburătoare, într'un limbaj de spun. ma unui miracol. semé d'yeux") — foarte docu­ ritei mângâieri, etc. Merită „strigoi, ciudat câmpiei, suit pe cât dificultatea unei sintaxe per­ o somptuazitate rafinată, plas­ Apoi, a venit războiul, cu teIn toată opera sa pe care n'a mentat şi sugestiv în concvu- menţiune poezia „Răvaşul unui o prăjină", etc. Dar peste aceste sonale, răsucită şi mai ales cu tic şi sugestiv în acelaş timp, fo­ rib.la lui mizerie. Ca să-1 cons­ avut încă timpul s'o adune şi s'o legături lungi care solidarizează losind deopotrivă aluzia discretă, trângă par'că să se lepede de sistematizeze într'o expoziţie care ziuni. ! ftizie", in memoria lui N. Milieu, influenţe explicabile prin năzu­ muzical nuanţată, şi exclamaţia toate constrângerile materiale. să-1 pună în contact cu marele Po-neşte delà epigrama atri­ cu strofele : inţa de a se iniţia într'o a r t ă d.rectă, palpitând de viaţă emo­ Soarta a făcut, într'o zi, din acest public, se simt indiciile unei per­ buită lin Platon, tradusă în îngălbenită, d e p e ramuri poetică, întrevedem talentul tivă. bogat gentilom un proscris, un sonalităţi sigure, dotată cu o senfranceză : „tu regarde les astres, Desprinsă, cade întâia foaie ; d-lui Meniuc, în versuri m a i Milosz s'a născut în Lituania, la sărac şi un bolnav. Au fost pen­ s'b . 'taitp fină şi ceace este mai (toii qui esi mon astre : Je vou Bolnavii — o ii.măre :• prin limpezi, de evocare a stepei şi 1877, dlntr'o lamilie nobila, dom­ tru el ani groaznici dar atât de dirais être le eiiel, pour te regar­ trecutului basarabean. Bănuim tgeamuri nitoare pe vremuri asupra unui fecunzi! der avec plusieurs yeux". o rodire în tradiţionalism desŞi tiOşti, copacii se înde aie... ducat şi stăpănitoare dm veacul In exil, ruină şi suferinţa, Pettazzoni urmăreşte, în texte ccpeirit pnin mij cucele marinate al XIII-lea, peste domenii feudale compune acele uimitoare Simfonii dintre icele mai relevante, a- înveşmântaţi în negru m a t ale modernismului. întinse. Deia vârsta de douăzeci pe care le va îngloba mai târziu ceastă ideie a cerului, oaie pri­ Trei ciocli, — opresc in s t r a d ă şi doi de ani a trăit in Franca, în La Confession de Lemuel, în veşte, prin ochii săi muiojpli [driou FLOREA CĂRUNTU: Podarul de unde şi-a făcut toate studiile, care atinge apogeul geniului său. (stelele), asemenea unei persoa­ Că de cu zori a sucombat la Olt, nuvele, ed. Librăriei scriind şi publicând acolo, poe- Nu cunosc nimic mai frumos în ne, arătând temeinic nu numai Poetul Nicolae Mileu... „Pavel Suru". me.e sale în limba franceză. După poezia universală. că acest motiv religios nu este război a fost reprezentantul ţării PRO MURNTJ Apoi, către sfârşitul războiului, o invenţiune a lui Piaton, dar P:rfІѢ vilujmul ases'a de nuvele lui, la Paris. acţiunea, îl ispiteşte şi desfăşoară că el se regăseşte, cu o puter­ Articolul Pro M u m u al d-lui rr.i credem că d. Flcrcia Câruntu Marile probleme ale Existenţei, o activitate politică graţie căreia, nică valoare nristifcă, la Egip­ prof. N. I. Herescu, va apeire in să peeftă trece drept u n povesti­ Timpului şi Spaţiului, ale Binelui nobila şi frumoasa lui Lituanie teni, în vechea Indie şi chiar in n-ruu viitor al revistei, fiind n e ­ tor. Au'toaul a r e o îndemâna­ şi Răului l-au preocupat toată natală îi datorează faptul de a fi mitologia creştină a vechiului voiţi să-i a m â n ă m tipărirea din re elementară de a istorisi î n ­ Emanoil Bucuţa viaţa. Opera lui poetică e bogată fost recunoscută printre naţiu Testament. motive tehnice. tâmplări din popor într'o limbă câte un rând cu pagina întreagă, în simboluri impresionante, roa­ nile nouei Europe.

Cu mare interes am citit esinteresantă uneori prin provin- care îl cuprinde şi tot ar fi nevoe de ale unor îndelungate meditaCâtăva vreme a reprezentat-o seul lui I. Przyiuski, profesor la . ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI eralbme. Dar din amestecul a c ­ ţiuni. ca ministru la Paris, apoi, fără „College de France". (,^e culte VOL. III ECONOMIA NAŢIONALA ţiunii imaginare cu fapte reale, de acest cititor încercat pe care In 1899 Milosz a publicat prima să înceteze totuşi să se ocupe de îl numim amator. De altfel, s'a de l'Etendard chez les Scythes In curând va apărea vol. III, d. Căruntu nu isbuteşte s ă scoa­ observat că versurile reproduse lui culegere de versuri, întitulată ea. s'a întors la studiile lui pre­ et dans l'Inde").

Bo'b Builgaiu Cap de copil din „Enciclopedia Remaniai", tă compoziţii armonioase, vala­ mai sus nu-şi cedează frumuse­ Le Poème de Décadences, căruia dilecte, cari sunt deopotrivă linAutóiul aduce referinţe nouă vasta lucrare de sub conducerea bile pe pian literar, prin cali­ ţea nici ele oricui şi la întâia lec­ i-au urmat câteva volume de guistice şi ezoterice... surprinzător cu o puritate şi un cu privire la acest cult, destul d-lui Dan Botta, distinsul lite- tăţi epice. P â n ă când n u va tură. D. Emanoil Bucuţa poate fi eseuri, de poeme în versuri şi „In ultimii ani ai vieţii lui, Mi­ optimism de adevărat înţelept. dovedi că are o ideie clară des­ socotit de aceea ca primul nostru versete în proză, un mister: Mi­ losz trăia foarte retras. Mai în­ De nicăieri, în opera lui Bob de puţin cunoscut. Mitologia di­ pre ceea ce constitue „emoţia „poet dificil", care, trecut la pro­ guel Manara, un studiu despre tâi fiindcă studiile lui biblice îl Bulgaru, nu te isbeşte presenti­ vinităţii cu două echipuri (Iaartistică", nu vom putea afirma ză, e şi un „prozator dificil". Dar Capodoperele lirice ale Nordului absorbeau foarte mult şi pentrucă mentul marţii, care îl pândea to­ nus) este de origină indiană, ea nimic deapre talentul autorului. când felul său ne devine, prin şi Confesiunea lui Lemuel, cu­ destul învăţase să cunoască oa­ tuş atât de aproape. El a pictat regăsindu-se ca atare şi la -vechii Sciţi, şi în Egi/pt. Dualitatea di­ stăruinţă, prietenos, când sintaxa prinzând mai multe poeme, între menii şi zădărnicia raporturilor cu moartea la spate, fără să se vinităţii (un zeu fix,, stabil, li­ VLADIMIR CAVARNALI: Răsa­ personală ni 'Sg deschide după um care .,Cantique de la Conalssance" cu ei. Prea îi iubise mult: sinchisească de ea; cu acea lini­ niştit, urmat alternativ de altul dul! verde al finimii, stelele de bun număr de pagini, atunci ne şi „Epître à Storge" înfăţişează ...„cu o veche dragoste, uzată şte de seninătate neumană aproa­ dinamic, al mişcării, al războiu­ sus îl plouă, poezii, Belgrad, răscumpără de osteneli un deose­ diferitele moduri ale extazului şi de milă, de mânie şi de singură­ pe, cu oare lucrau anticii. A pic­ lui) a d a t naştere unor ritualuri tat fără obsesia temporalului; fă­ 1939. bit talent descriptiv, a cărui pu­ problemele infinitului, ale timpu­ tate..." alternative, corespondente fon­ Le dăduse ce avea mai bun din ră durerea acestei obsesii. Păian­ Deapre volumul de poezii al tere urmăreşte pe cititor cu ma­ lui, mişcării şi spaţiului. dului religios pe cuire il unvociaiu.

In sfârşit volumul Ars Magna, el, în acele minunate versuri a jenul ochiului său ţesea lumea d-lui Vladimir Cavarnali ne vcm rea lui strălucitoare". o expunere completă a metafizi­ căror frumuseţa sfâşietoare ei iVo din arg'int şi din soare; îi rotun­ In acelaş număr, întâlnim un озиіра m a i pe larg într'o croni­ cei milosziene, cu îndepărtate r ă ­ puteau înţelege. Acum se ispră­ jea colţurile; îi îndulcea suferin­ expozeu masiv .despre „Fitasofia BULETINUL GRUPĂRII că viitoare. Deocamdată vom dăcini în doctrina pytagoriciană. vise. Nu voia să mai aibă tovarăşi ţa şi îi indica ţinuta hieratică a artei medievale şi orientale", observa c ă poe-zia postului basa­ „THESIS", D I N SIBIU Cu prilejul morţii poetului, d. decât păsările. Pe când locuia la eternităţii. semnat de Ananda K. Coomarabean întruneşte în ochii cri­ raswaimy, de la Muzeul din Bos­ ticei, calităţile şi defectele liris­ D. AI. Dima publică în ulti­ Francis de Miomandre a publicat Fontainebleau cobora în fiecare Luca Dumitrescu ton.' Colaboratorul american cu­ mului t â n ă r de azi. Gama emo­ mul număr al revistei „Thesis" în ultimul număr din „Les Nou­ după amiază, în parc, cu pungi noaşte amănunţit pe Eckhardt tivităţii este largă; atinge teme un esseu informat şi atrăgător ca velle littéraires" un mişcător arti­ cu grăunţe pe cale le împărţea.

EXPOZIŢIA NEAGU Dan Botta şi Sf. Torna d'Aquino. Bdeea cen­ diverse, dala optimismul vital temă, cu privire la „Arta popu­ col omagial, din care aflăm că Le cunoştea pe toate şi le vorbea.

In sala teatrului „Comoedia", rat.

Intitulat „Economia Naţio­ trală este aceasta : arta este o gen Esenin, p â n ă la simbolismul lară şi valoarea estetică". Auto­ Milosz a fost „unul dintre cei A scris despre ele pagini deli­ continuă să aibă un frumos suc­ ,,imiitiatiio mundi", lumea fiind nală", acest al treilea volum cu­ epigonic. Această risipire a a u ­ rul remarcă judicios dificultatea mai mari poeţi tranşezi din toate cioase, pătrunse de duioşie fran­ ces expoziţia de caricaturi a cu­ prinde materia şi problemele ac­ opera Domnului („Art imitâtes torului subliniază însă o lipsă de care se loveşte postularea con­ timpurile" — după părerea auto­ ciscane. noscutului artist Neagu Rădules„Invaziei Paradisului", Pretindea să fi descoperit cheia cu. Se pot admira în expoziţie nature lim. her manuer of opéra­ tivităţii economice naţionale. Va de sinceritate şi ladâncirs, slăbi­ ceptului estetic în arta populară. rului fi o operă impunătoare de teme­ tion"). Posibilitatea umană de ciune d e care sufere î n genere Cu atât mai anevoioasă este în­ chiar „cel mai profund. Toţi cei­ graiului lor. într'o zi mi-a vorbit, a reface opera de artă după a- inică informaţie ştiinţifică. poezia t â n ă r ă actuală, care face cercarea dV.ui Dima cu cât d-sa lalţi, în comparaţie cu eil, par să timp de cinci minute, pe limba semănarea operii divine, se ismai m u l t ideologie poetică de­ optează pentru criteriul estetic sacrifice mai mult sau mai p u ţ n mierlelor.

GH. C. CROITORU : Suflete beşte de accentul „imaterial" pe fenomenologic, aşa cum a încer­ ornamentului. La el nu este o Ceeace iubea él la păsări era cât creaţie propriu zisă.

Arse, Bucureşti, 1939. cat să-1 promoveze Hans Freyer. imagine sau un cuvânt, care să negreşit, ceeace au ele aerian, care acesta nu isbuteşte să se D. Dima nu isbuteşte să înlăture nu fie smulse din inimă". debaraseze întotdeauna. De desprins, diferit de tagma celor Diaică d. Gh. C. Circfttoriui, îna­ ORE, POEME DE N. F. COS-această obiecţiune principală: ra­ aceia „ithe human artificier" ră­ „Ceeace izbea mai mult. în sen­ tereştri, oameni sau animale, în­ inte de a fi dus la. tipar volumul TENCO, CHIŞINĂU, 1939. portată la un criteriu estetic, sul lui Milosz — spune Francis de cleştaţi de sol, tărându-se pe glie. mâne esenţial inferior lui „the de versuri „Suflete arse", a r fi adică unul formal, arta populară Miomandre — era densitatea: ,.Eu El însuşi avea ceva de pasăre, Divine Artificier". trecut pe la redacţia n o a s t . ă şi Volumul de poeme „Ore", al nu poate deveni autonomă, ,.Scoip care mă fălesc că scriu cu sufla­ o mare pasăre rănită, păstrânDin resti, cităm esseul lui C. noi am fi citit manuscrisul, l-am d-lui) N. F, Costenco, merită o in sine" .întrucât repausează ve­ tul cuvintelor", spunea el într'o du-şi în stângăcia de exilat su­ Hentze, profesor la Gând („Le fi sfătuit să nu-1 publice încă. recenzie mai amplă Autorul netic pe valori practice, pragma­ zi, despre el însuşi (în „L'Epîlre prema eleganţă a măreţiei lui. O culte de h'ours on du tigre et le Când tânărul autor dărueşte strânge in 124 de pagini mari tice, conţinujtiste. à Storges". Şi era adevărat. Ni­ anume jenă de a fi acolo, o dis­ T'aó-Tié"), apoi lucrarea foarte mamei sale „o .parte din sufletul activitatea sa pe mai mulţi ani, Autorul ess eului este dealtfel meni nu avea ca el acest sens al tracţie irezistibilă. Uneori ne pă­ substanţială a lui Benjamin Ro- său" in lipsa altor bucurii p ă ­ (1934—1939). de acord cu noi în a subscrie că cuvântului, acest fel de a scoate răsea, cădea într'o visătorie aиЯтпа jr. (Budh.a Andtho Sun mânteşti", săvârşeşte o faptă 'Deocamdată vom spune c ă n u a extinde psihologiceşte concep­ din cuvânt ceeace cuprinde el din dâncă, din care apărea brusc, cu God")„ însfârşit, esseul lui Jean gingaşă, dar nu realizează „poe­ Neaign Rădulescu producţia tul de „artă" astfel încât să poa­ noi înşi-ne, din sângele nostru, vre-o butadă prodigioasă, fiindcă Cornau („Orphée, civilisateur de zie". Aceasta este un lucru mult e lipsită de interes tă cuprinde şi produsul popular, din seva noastră, ca şi cum fie­ avea şi geniul umorului, o vervă, interpretările caricaturale ale ce­ d-tjpii Costenco, dar ca e a m e ­ l'humanité") şi acelea ale d-lui mai greu pentnu crearea cămia fiind o veselie torenţială, supraome­ lor mai de seamă Personalität: însemnează a crede aprioric în care din aceste cuvinte Mircea Eliade, asupra cărora nu este suficient s ă a i „senti­ n i n ţ a t ă de mari duşmani, ca di ipoteza estetică a artei populare, creat de noi oamenii, într'o. izbuc­ nească, luând cu ea totul...". cunoscute în lumea artistică şi vom reveni. mente frumoase". luarea, impuritatea, etc. iar nicidecum a o dovedi. nire revelatoare a întregii noas­ politică. ; i;

1

1

Cronica ideilor Martin Buber a n a l i z e a z ă r a p o r t u l d i n t r e e u şi d i v i n i t a t e , î n t r ă i r e a r e ­ ligioasă. E s t e i n t e r e s a n t că a c e s t a u ­ le-.• î n ţ e l e g e , m a i î n a i n t e d e a d a c u r s problemei spirituale, să determine terminologia proprie unei atari discuţiuni I n t r e „ e u " şi r e p r e z e n t a r e a a c t i v ă a a c e s t u i a („le t o i " ) — e x i s t ă o d e o ­ s e b i r e ca d e l à d a t u l i n i ţ i a l , l a a c e l a realizat. O m u l t r e b u e să tindă la clesvoltarea e u l u i , î n t r ' a t â t î n c â t d i ­ mensiunile realizării lui viitoare să poată cuprinde eternul. Plenitudinea s p i r i t u a l ă a eului, e s t e ceea c e cu u n t e r m e n francez, s e c h i a m ă „ l e t u " .

Se întâmplă însă că e u l n u evoluiază numai p e orbita exclusivă a spiritu­ lui. T e n d i n ţ a v i r t u a l ă a e u l u i , v o c a ­ ţia l u i firească, a c e a s t a a r fi: ca să cuprindă lumea în plenitudinea spir i t u l u i j , a l t f e l , î n c â t acesta, conce­ p u t ca o „ t o t a l i t a t e a c t i v ă " , să p o a t ă r e c u n o a ş t e firesc, î n m a t e r i a l i t a t e a

-

firii, e x i s t e n ţ a t a i n i c ă a a b s o l u t u l u i , a l u i D u m n e z e u . „ N u e x i s t ă l u m e ap a r e n t ă . N u există decât l u m e " , scrie B u b e r (op. cit. p . 116). S e l o v e ş t e s e ­ rios, deci, în i p o t e z a criticistă k a n ­ t i a n ă . Deşi „ L e t o r e t e r n e i " este p r i - , v i t ca o d i l a t a r e i l i m i t a t ă a s p i r i t u l u i în mediul activ al conştiinţei, totuşi Buber n u recunoaşte necesitatea „re­ p r e z e n t ă r i i " p e c a r e e u l logic o p r o ­ duce, î n p r o c e s u l c u n o a ş t e r i i , a ş a c u m n e î n v ă ţ a s e K a n t î n a sa „ C r i ­ tică a R a ţ i u n i i P u r e " . P r i n u r m a r e , c o n ş t i i n ţ a n u e s t e u n m e d i u c a r e să ne separe pentru totdeauna de cu­ noaşterea realităţii ultime. Ne amin­ t i m că a c e a s t a e r a ipoteza, d e s i g u r t r i s t ă , a l u i K a n t . L u c r u l însuşi, e t e r n u l , a b s o l u t u l , s a u , cu a l t t e r m e n : divinitatea, Dumnezeu, — rămâneau în afara posibilităţilor de cunoaştere ale o m u l u i .

Conştiinţa, această matcă vie a spiritului, este dimpotrivă, mediul î n , 5

TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", BUCUREŞTI, STR. B R E Z O I A N U , 23

c a r e „ L e t o i " îşi află c o n s u b s t a n ţ i a ­ litatea cu Dumnezeu. I n cazul î n ca­ r e e u l i z b u t e ş t e să se e l i b e r e z e d e i m i x t i u n e a l u i „Cela" în v i a ţ a s p i r i ­ t u l u i , a c e s t a se află p e d r u m u l cel b u n , p o r ţ i l e c e r u l u i îi s u n t d e s c h i s e .

D a r ce î n ţ e l e g e B u b e r p r i n Cela?

Se r ă s p u n d e a c i p u n c t u l u i d e v e ­ d e r e catolic, r a ţ i o n a l , î n v i a ţ a r e l i g i ­ oasă, la c a r e n e r e f e r e a m şi î n cro­ nica p r e c e d e n t ă .

R e a m i n t i m că A l a i n recomanda metodologica lui Descartes, trăirii religioase, s u b p r e t e x t u l l i b e r t ă ţ i i t o t a l e î n c a r e t r e b u e să se afle e u l n o s t r u , faţă în f a ţ ă c u d i v i n i t a t e a , cu absolutul.

A c e s t m o d d e a p r i v i i u c r u r i l e ni s'a p ă r u t că r i d i c ă o o b i e c ţ i u n e s e n ţ i a l ă : c r e d i n ţ a n u e s t e u n ' obiect al e u l u i , c a r e t r e b u e s t u d i a t , m e t o ­ dic, î n d e p l i n ă l i b e r t a t e r a ţ i o n a l ă .

Credinţa, Spiritul, n u sunt obiecte ale e u l u i , pentrucă ele formează ge­ netic şi substanţial eul însuşi. Deci s p i r i t u l n o s t r u n u n i se p o a t e o p u n e , în m o d obiectiv, r a ţ i o n a l . R a ţ i u n e a însăşi face p a r t e d i n spiritul omului, s p i r i t u l e s t e d a t u l iniţial, l i b e r p r i n naştere, s u b s t a n ţ ă divină, prin u r m a r e a c e s t a a r e a cunoaşte nu a fi 'A,\

M

TT!

cunoscut obiectiv. A v o r b i astfel d e s ­ p r e S p i r i t î n s e m n e a z ă a-1 c o n f u n d a cu ceeace B u b e r n u m e ş t e „Le Cela", î n s e m n e a z ă a n u m a i fi „ l e t u é t e r ­ nel". A u t o r u l d e n u n ţ ă a c e a s t ă c o n fuziune p r i n c i p a l ă î n d i s c u ţ i a t e m e i : ..oamenii a u î n c e p u t să v o r b e a s c ă d c c p r e e u l l o r e t e r n — ca d e s p r e le cela" (pag. 113). P r i n u r m a r e , c a d e s ­ p r e altcineva.

Sunt ultimele conse­ c i n ţ e a l e i d e a l i s m u l u i criticist, p e c a r e l e - a m î n t â l n i t , î n filosof ia j u r i ­ dică a n e o k a n t i e n i l o r C o h e n , Del Vechio: a asimila raportul subiectnbiect c u acela d e l à s u b i e c t l a s u ­ biect, s o c o t i n d că d a c ă a l t c i n e v a d i n a f a r ă m i s e o p u n e m i e ca u n obiect, a c e a s t a p o a t e c o n d u c e la c o n s e c i n ţ a l i m i t ă , a n u m e că p r o p r i u l m e u s p i r i t e s e n ţ i a l , o r i g i n a r şi firesc : subiect ( c u n o s c ă t o r ) s ă p o a t ă fi c o n c e p u t ; t o t o d a t ă ca obiect, d e c u n o s c u t . (Ed. „ J u s t i ţ i a " l u i G. d e l V e c h i o , t r a d . in r o m . 1937).

Insă „ L e t u " n u p o a t e fi, s i m u l t a n , e s e n ţ i a l şi „ L e cela". E u n u p o t fi şi altcineva.

A m ă r i orbita eului, activ â n d u - 1 astfel în c â t să e v o l u i e z e p â n ă în d o m e n i u l e t e r n u l u i , a c e s t a este î n t r ' a d e v ă r d e s t i n u l s u p r e m al s p i r i t u l u i , o r i e n t a t n e c e s a r c ă t r e în­

tâlnirea nezeu.

(„Le rencontre")

cu Dum­

B u b e r insistă m u l t asupra „rela­ ţ i e i " c a r e se n a ş t e î n t r e , , L e t u " şi derivatele. Următoarea afirmaţie d e ­ cide î n s e n s u l că e u l a j u n s la g r a d u l optim spiritual, în plenitudinea rea­ lizării l u i i n t i m e , n u m a i a r e nici o n e v o i e să „ d e p ă ş e a s c ă " e x p e r i e n ţ a sensibilă, aşa c u m n e î n v a ţ ă n u m e ­ roşi a u t o r i m i s t i c i . I n relaţia c u d i v i ­ n i t a t e a n u m a i p o a t e fi v o r b a d e nici o „ e x p e r i e n ţ ă " . î n ţ e l e s u l obiectiv, r a ţ i o n a l , al c u n o a ş t e r i i e s t e i n u t i l să m a i fie a m i n t i t , p e n t r u c ă „ o r i c e e x ­ perienţă, chiar cea m a i spirituală, nu n e v a d a n i c i o d a t ă a l t r e z u l t a t decât, p e „ L e c e i a " (pag. 116).

In relaţia cu Dumnezeu, spiritul n o s t r u nici n u s e „ l e a p ă d ă " d e l u m e , nici n u s e r i d i c ă „ p e d e a s u p r a " ei, nici c h i a r n u o r e c l a m ă . O p r e s u ­ p u n e , însă, d i n p u n c t u l d e p r i v i r e al activităţii exclusive a spiritului. B u ­ b e r r e z u m ă l a p i d a r : „ I n r e l a ţ i a cu D u m n e z e u e x c l u s i v i t a t e a a b s o l u t ă şi i n c l u s i v i t a t e a a b s o l u t ă se c o n f u n d ă " .

1) „Ich und Du" tr. ír ed. Aubier, Paris,

1938.

MIRCEA MATEESCU

Taxa poştală pletită în numerar conform aprobării dir. G - l e P. T. T. Nr. 44908-У38