Dement love

“Intelegerea puterii e insasi puterea intelegerii�(Bakero)

Capitolul 1

Sunt nelinistit. Nelinistit si cofuz . Nu stiu ce cravata sa asortez la costumul asta nesuferit: cea galbena cu dungi negre sau cea neagra cu dungi galbene?

E prea important evenimentul ca sa risc sa ma fac de ras. Ce naiba, o data se inaugureaza Imperium Mall in orasul asta insipid si tocmai eu sa lipsesc? Va intrebati, poate, ce caut acolo. Eu, Sandel Colovatti, mandru magazioner la o intreprindere fosta mare din oras, tipul care a adunat 22 de primaveri de la majorat, celibatar neconvins, sunt invitat printr-o conjuctura oarecare la acest eveniment.

Am intrebat ca oricine: ce naiba se intampla acolo? Am primit raspunsuri care mai de care edificatoare ori nu dar ceea ce am inteles e faptul ca daca nu sunt azi, acolo, e sansa ratata poate la o suta de ani ca cineva sa se dea mare pe cand, de fapt, e mic!

M-am uitat la ceas si deja s-a aprins lampa de panica. Ce ma tot invart fara rost? Am tintuit magnetizat cu privirea cravata galbena cu dungi negre si, hotarat, am ales-o pe cea neagra cu dungi galbene. O mica pata alba pe pantofi a fost inlaturata din mers, haina a fost smulsa de pe spatarul scaunului, doua-trei fente prin par in fata oglinzii, recuperat cheile de la apartament de pe frigider si iata-ma in strada, cu ochii la ceas, grabindu-ma spre statia de maxi-taxi ca doar nu eram nebun ca sa iau un taxi contribuind taios la diminuarea bugetului si asa neindestulator. Bineniteles ca am gasit loc liber in maxi-taxi pe care l-am cedat neconditionat unei batranele simpatice dar care nu era la momentul si locul potrivit, si stand asa, in picioare, m-am gandit cu emotie la evenimentul ce abia statea sa inceapa.

Omul se gandeste la vrute si nevrute cand sta intr-un loc si am derulat de-a lungul traseului evenimentele placute ori ba din viata mea dar nici acum nu am raspunsul sigur despre originea subsemnatului. Mama mi-a povestit lapidar cum de a ajuns ca sa se iubeasca cu un italian, promisiuni gen Hollywood despre viata comuna in doi a broscarului, greturile de dupa plecarea lui si greutatile intampinate dupa nasterea mea. Dupa nastere, a mai cautat-o la maternitate (nu stie cum a dat de ea) a fost un gentleman de a trecut boracul pe numele lui, si iar promisiuni, iar planuri specifice si de atunci tot dus a fost.

La scoala am avut chiar o problema serioasa in privinta numelui, fiecare neintelegand ce cauta un italian intr-un orasel de nicaieri.

O groapa sfanta m-a adus la realitate si am constatat ca trebuie sa cobor.

Sunt bune la ceva si gropile din asfalt! Intr-o vitrina mi-am mai aranjat inca odata tinuta, nodul la cravata sa fie pe mijloc, parul aranjat‌ Hai bre, ca doar nu mergi in petit! Intrarea in Mall nu se deslusea din locul in care ma lasase maxi-taxi dar dupa cateva minute de mers, dupa o mica curba, mi-a aparut

Dement Love minunea: o mare de oameni era in stand-by, multi imbracati in costume, unii avand chiar cravate negre cu dungi galbene dar si multi imbracati lejer ceea ce m-a facut sa regret alegerea in privinta costumatiei. Am ochit un loc mai liber in acea multime si, nevand altceva de facut, am survolat confratii uitandu-ma frenetic la ceas si asteptand marele eveniment: deschiderea oficiala!

Capitolul 2

Ma numesc Dana Socrate. Si „all my life” am fost tracasata din cauza numelui pompos.Nici macar ai mei nu stiu de unde se trage. Nici n-au de unde sa stie, fericiti cei saraci cu duhul!In schimb mie mi-a adus numai sicane. Am un caracter usor impulsiv,cu mine ce-i in gusa si-n capusa. Mai bine lasi un elefant singur intr-un magazin de portelanuri decat sa te iei la clanta cu subsemnata. Sunt zvapaiata si parca as trai intr-o lume a mea. Nu aud decat ce vreau si cand vreau. Noroc ca-s nitel creola si am macar,aparent,o palida scuza. Nu-s tiganca,ai mei sunt albi imaculati. Azi m-am trezit cu fata la cearsaf. Nici n-as fi avut motive sa ma trezesc altfel. Pe-un scaun in fata mea zac spanzurati o pereche de blugi barbatesti. Si i-am zis nenorocitului sa vina sa-si ia ,,zestrea''. Ii mai acord 3 zile de gratie. Daca nu vine sa-si ia calabalacul, fac hainele pachet si le dau de pomana lui Fanache de la 4. Ne-am despartit in termeni amiabili,pentru simplul fapt ca ma enervau stereotipiile lui.

Dupa 4 ani de relatie, era tot timpul acelasi si nu mai aveam cu cine vorbi in scopul reinventarii. Cireasa de pe tort a fost acuma recent cand, m-a sunat de la serviciu cu eterna si invechita intrebare care in capul meu atinsese apogeul:,,Hei, iubi, ce-avem bun de mancare diseara... si apropos, dai ceva la noapte?'' Raspunsul meu,pe masura cred ca sa-l lase cu gura ca la dentist ,,Da, dragule, iti dau... liber pe perioada nedeterminata''.

Au urmat invective din partea amandurora,ca la usa cortului,fapt ce nu-mi este strain,din punct de vedere nativ. Am mai apucat sa-i spun sa vina sa-si ia in timp record toalele,in timp ce-mi inchidea,infocat,telefonul sub nas.Ca sa ma inviorez, trag jaluzelele, deschid geamul. Soare si aer! Libertate! Fericire! La baie,nu era nimeni! Stapana absoluta a chiuvetei si a dusului! Wow! Trag o ocheada in oglinda si-mi zambesc. In fond si la urma urmei, n-arat chiar asa de rau si nu-s chiar atat de proasta pentru a se fi terminat lumea pentru mine aici. Imi vine-n cap sa ma gandesc ca sunt in somaj tehnic, dar fugaresc rapid gandul. Fiecaruia-i trebuie, in viata, cel putin un copil. Sefa trebuie sa nasca, sa-i dea Dumnezeu sanatate, si sa fie totul bine. Ea este medic si eu asistenta si prietena ei. Intre timp, lucrez „la negru”. Se asorteaza 2

Dement Love cu pielea mea si -mi zambesc in oglinda. Noul meu sef, temporar si de provizoriat, este si el un tip ok.

Se deschide noul Mall in targul nostru cucuiat. Nu stiu ce sfori a tras,cert este ca ne mutam dugheana in incinta. Nu stiu cum as fi scos camasa de altfel.

Vara-i caniculara si-ar fi trebuit sa vand flori in strada, sub umbrela. Detest caldura insa, timp de-o saptamana, m-am descurcat asa de bine! Dar imi plac la nebunie florile. Imi place sa traiesc printre ele si, parca ma doare sufletul cand se rupe vreo una. Ador sa-mi bag nasul in ele, sa le mangai petala cu petala, sa ma cufund in nuante si sa visez. Ador sa descifrez privirile si intentiile omului care le cumpara. Stralucirea ochilor indragostitului, graba si verva lui, sesizez emotiile in mainile care-i tremura usor. Durerea si preocuparea intensa a celor ce cumpara pentru morti... Niciodata nu ma pot abtine sa nu dau cu banul si sa nu le spun,la plecare ,,Stati linistit, a plecat intr-o lume mai buna!''.

Obligationistii sunt cei mai ciufuti, ei vor cel mai frumos buchet, dar habar nau ce s-aleaga.

Aici n-ai de ce sa te bagi, gusturile omului nu se dicuta. Mucles, e greu, dar ma abtin sa-mi pecetluiesc buzele. Cel mai mult imi place sa fac buchete pentru barbatii ce au amante. Aproape tot timpul lasa asta la atitudinea mea.

Si-atunci imi pun imaginatia la contributie, o asociez cu dispozitia de moment, ma uit la figura celui din fata mea, si iese ceva minunat la care si eu ma uit gura casca. Astora le urez succes. Barbatii casatoriti si devreme acasa par de regula constanti si obtuzi. Sunt conservatori si prefera buchet din acelasi gen de flori,ca si saraca viata a lor.

Of, Doamne, gata cu reveriile. Renunt la blugii mei obisnuiti, o noua locatie, un nou look.

Trag o rochie simpla si galben electrizant,ma uit la podoaba capilara,din pacate ma uit degeaba,ca de ieri pana azi, parul asta obraznic n-ar fi avut nici un noroc sa se cuminteasca, bag degetele in ceara, ma prefac ca-l cumintesc si-i spun ,,stai linistit, ca asa o sa fie toata viata noastra''. Nu ma dau banii din casa. Ca si florareasa fac mai mult bacsis decat ca si asistenta medicala insa, azi, intr-o zi de duminica, imi permit sa iau taxiul.

Am ajuns. Fuleala. (de la full mi se trage!) Nu-mi place fuleala, mai ales ca-i asociata cu ornamente si prostii ieftine atarnate. Reperez seful si-l salut... In loc de salut imi spune voios ,,oau''! Si, curioasa si usor fascinata, imi iau locul intre flori.

Capitolul 3 “Se da ceva gratis si eu nu stiu?� Era un vacarm ca la meci. Lume intra si iesea in acelasi timp. Stanga-dreapta, dute-vino, ambulanti si ambalati din

3

Dement Love cauza nervilor, strigate, mame implorand cerului sa le apara copiii rataciti, ambalaje, injuraturi, arca targului!

Si in ciorba aceea umana inotam in deriva cautand ceva, ce anume nu stiu, incercand sa-mi dau raspunsul la intrebari ca de exemplu ce mama naibii caut eu aici imbracat ca un fante de asfalt imbratisat nervos de toata lumea? La un moment dat am zis ca ma aflu in Gara dar nu a fost decat o corpolenta trecand ca marfarul pe langa mine. Ferindu-ma de “locomotiva”, a dat unul cu niste cutii imense (ce dracu o avea in ele?) strigand cat il tinea gura: “Pardon!

Pardon va rog!” Bine ca era politicos, adica in sensul acela de politete brutala.

La un moment dat s-a facut asa, un vid, un spatiu, un loc, si am profitat de ocazie evadand spre acel loc crezand ca va fi salvarea mea. In fractiune de secunda am schitat planul de evadare, dribling subtil pe langa doua familii numeroase, un salt scurt peste doua cutii si iata-ma in zona de refugiu. Numai ca planul a fost modificat in timpul actiunii si un halterofilo-rugbist mi-a facut un tackling, el dezechilibrat la randu-i de catre altcineva, si am ajuns gramada langa un stand, ceva, gandul ducandu-ma imediat spre poarta Raiului ca prea frumos si proaspat mirosea in jur. I-am urat “binete” halterofilo-rugbistului si, ravasit si cam sifonat, m-am ridicat scuturandu-mi si asezandu-mi hainele totul culminand cu asezarea cravatei negre cu dungi galbene intr-un mod caraghios.

Probabil ca aratam chiar ca un caraghios astfel nu-mi explic chicotele care veneau de dincolo de tejghea dar in momentele acelea eram invadat de planuri de razbunare la adresa “sportivului” decat de ce se auzea pe fundal.

Am crezut ca o sa particip la un macel atunci cand am observat ca “sportivul” se apropie amenintator de subsemnatul dar dupa cateva clipe a rezultat ca a fost alarma falsa, inca tipul s-a si prezentat odata cu scuzele de rigoare: “Ion. Ion Radu”. Nu stiu de ce mi-a venit in minte instantaneu celebra poanta in care James Bond se intalneste cu un melc pe care era sa-l calce si-si cere scuze si se recomanda: “Bond. James Bond”. La care melcul linistit ai raspunde: “Melc. Melc Codobelc”. Ei, pana la urma eram fericit ca am scapat de haos si eram oarecum strategic asezat si salvat dar ceea ce ma deranja era faptul ca asudam din abundenta si in graba mea uitasem ca sa-mi iau o banala batista. Imi tot intindeam cu podul palmei sudoarea incercand ca sa salvez aparentele dar stiam ca totul e in zadar si ma rugam cerului ca sa porneasca odata astia aerul conditionat. Naclait de sudoare am simtit deodata o atingere discreta pe umar, urmata de un parfum indiscret de sensual. Cand m-am intors am crezut ca m-am teleportat brusc la munte undeva. O faptura cu o alura naturala si un zambet supranatural imi intindea o batista, salvatoarea de nicaieri a problemei mele.

- Curaj. E curata si chiar daca n-ar fi, tot va trebuie ca sa va stergeti sudoarea de pe fata.Banuiam ca e asa in ziua de inaugurare dar nici in halul asta. Dar luati-o, chiar va rog!

Eram interzis si nu mai stiam carui eveniment din cateva clipe sa ai dau importanta dar partea finala era cea mai interesanta. Am baiguit un “multumesc” pe trei voci si am inceput ca sa-mi retusez epiderma mult prea afectata. Am zis ca as fi mitocan daca as pleca asa, pur si simplu si m-am hotarat ca sa schimb doua vorbe din politete. Vroiam ca sa-i multumesc, sa blestem clipa cand m-am hotarat ca sa accept invitatia, sa injur Guvernul pentru aglomeratie, sa zic orice dar m-am trezit vorbind cu gura pe dinainte: 4

Dement Love

-

- Cum se face ca regina florilor sta intre surate, emanand si degajand lumina si parfum?

Pe loc au iesit doua chicoteli, acelasi suras si ambaland un buchet enorm pentru o doamna la fel, mi-a raspuns ca florile au parfum natural pe cand ea il are artificial. Dialogul ulterior a decurs facil, parca stiindu-ne de cand lumea si a culminat spre finalul lui cu o scurta prezentare din partea fiecaruia.

Pe mine ma cheama Dana. Dana Socrate.

Si pe mine Melc. Melc Codob‌ aaa‌ Sandu. Sandu Colovatti.

A chiuit iar un clinchet de suras si a fost distrasa la munca ei: subit toti vroiau flori!

Capitolul 4

A-ha! Slava zeilor! Mi-amintesc de o intamplare petrecuta demult cand, miam scos batista anarhica si prietena mea m-a luat cam asa: ,,Femeie, suntem in secolul 21, unde naiba mai vezi tu batiste? Tot omul are batistute de hartie''.

Si eu muream de ciuda, aveam o mini colectie acasa, batiste chinezesti, cu floricele, batiste brodate, la care cum vedeam in trecut una ce-mi placea, hop si eu pe ea. O ceream, dar aveam o superstitie: batistele nu se dau, ci se vand caci altfel, aduc despartire. Asa ca le cumparam pe un banut, orice moneda nesemnificativa, numai plata sa se cheme. Ma uitam la batista mea care facuse relativ un bine omului. Superstitia insa nu-mi dadea pace.

Arata caraghios imbracat intr-un costum cracanat pe el, ce mai, era leoarca de apa. Arata cam milog, dar incercam sa-i acord circumstante atenuante. Eu una nu suport caldura, sunt fierbinte tot timpul, si-ncercam sa-mi imaginez cam cum m-as simti eu ,,inhamata'' in costum si cravata. Mi-am amintit retrospectiv ce frumos mi-a vorbit, spunand ceva in genul ca evoc lumina si parfum. Lumina??? Poate doar de la ochi si dinti daca ranjesc in intuneric!

Parfum?

De cand sunt ,,florareasa de provizoriat'', pielea mea n-a simtit pufaiala parfumului, mi s-ar fi parut teribil de nedrept sa injosesc mirosul florilor . In plus, nici n-am simtit nevoia sa ma parfumez. Parfumatul aduce a seductie oarecum si eu sunt pe pauza si libera ca pasarea cerului! Doar eu si cu mine.

Personajul parea oarecum interesant, desi nu prea aveam timp sa-l zaresc decat fugitiv, cu coada ochilor. Aveam treaba si, pentru mine obligatorie e munca, apoi distractia, vorba romanului. Parea usor tolomac, desi chiar bine crescut, asa cum statea in costumul lui. Basca ca-si gasise si locul. Fundul lui trona pe-o galeata goala, intoarsa si transformata ad-hoc in scaun. Ochii ii fugeau cand la flori, cand la clienti, cand la mine. Parea ca uitase sa plece sau poate doar se odihnea.

Mi-am amintit ca ador tipii in costum. Indiferent ca sunt prosti sau destepti, 5

Dement Love prima impresie pe care mi-o fac in general este buna. Cand i-am dat batista a intins mana stanga si involuntar am vazut ca n-avea nimic pe inelar. Atunci am incercat marea cu degetul si i-am spus: - Domnule Colovatti, aveti trei optiuni: una, daca doriti batista ca amintire o puteti pastra, dar va costa 50 de bani... doi, puteti sa mi-o inapoiati... trei, o pastrati dar trebuie sa va recompensati invitandu-ma la un fresh... Ultima varianta, daca n-aveti nimic mai bun de facut diseara,daca aveti cumva,va rog sa va prefaceti ca n-ati auzit.

Ma asteptam ca sa intre in vrie, ca sa roseasca, sa explodeze sau ca sa zica ceva in retragere. Cand colo el ce a facut? A zambit. Un zambet superb îi rasari pe faţa incat mi se inmuie superba floare din mana, tot incercand ca s-o ambalez pentru un client care plecase de mult.

Capitolul 5

- Cum ziceati ca va cheama? Socrate? Sunteti cumva ruda cu celebrul filozof? “Ce tampit, halal inceput de dialog!”

- Poate ca da, poate ca nu. Dar dumneavoastra sunteti cumva ruda cu celebrul fotbalist?

Na, ca mi-a dat replica! Ce fotbalist draga mea, ca nici mama nu mai stie cum arata! Am mototolit batista aia de ziceai ca e zdreanta de cand lumea, am tras adanc aer in piept, mi-am adunat ultima bruma de curaj care zacea pretutindeni numai in mine nu si am intrebat-o atat cat imi dadea voie cravata neagra cu dungi galbene: - Cred ca am sa pastrez batista si am sa aleg varianta a treia! Plus ca rochia dumneavoastra se asorteaza perfect cu al meu costum si mai ales cu a mea cravata negre cu dungi galbene.

Si iar rasari soarele in incapere ajutat de acel zambet superb. Se deconecta situatiei palavragind cu un batranel care nu era hotarat ce flori sa-i cumpere iubitei cu care convietuieste de peste 50 de ani. Am auzit-o intrebandu-l cam de ce banuti sa fie florile si mi-a placut raspunsul, batranelul zicandu-i ca nu exista pret pentru ceea ce a trait si traieste inca.

- Peste doua ore iau pauza pentru masa. Crezi ca te poti invarti pe aici atata timp si apoi sa-mi tii companie? susura ea ambaland un superb buchet de gerbera.

- Fix peste doua ore ma prezint aici si promit ca-mi va fi o foame ca de lup!

Aaa… Dana? Iti pot spune asa, da?

Rase de-a binelea si ma aproba cu revenirea. Am facut stanga-mprejur dar imediat am mai facut o data stanga-mprejur deoarece mi-am dat seama ca ieseam din Mall. Parca transpiram si mai abundent dar macar acum stiam care e cauza. Fata cu rochie galbena a fost neasteptatul zilei acestea care se 6

Dement Love anunta la fel ca toate celelalte trecute adica, neinteresante. M-au apucat intrebarile de genul ca ce anume o atragea? Eram destul de dragut si destul de bine imbracat dar, de ce tocmai mie mi se intampla asta? Ultima oara, cand Ioana inca mai dicta in viata mea, am jurat ca o sa suflu si-n iaurt dar nici pustnic nu pot sta. M-am ratacit voit printre standuri si magazine de lux si am catalogat rapid locul ca fiind aurora boreala de conjunctura deoarece am observat ca mai toata lumea intra, privea, admira, ofta si iesea din cate un stand sau altul. Cunosc sentimentul, ca la unison am venit aici pentru o oferta de vis la ceva anume, nu conta la ce dar, Fata Morgana exista incontinuare.

Timpul se scurgea greu. Atat de greu incat aveam impresia la un moment dat ca se scurge inapoi. Am cumparat un maimutoi caraghios si simpatic totodata pe care scria pe burtica “Viva Italia” zicandu-mi ca o trimite neconditionat la originea numelui meu ori de cate ori il va privi. Cred ca am privit la ceasul telefonului de o mie de ori si tot de atatea ori am oftat. Intr-un timp am dat tarcoale standului cu flori dar m-am retras rapid ca nu cumva sa par idiot spionand pe la colturi. Dintr-odata apocalispsa de maine se transformase in povestea cu zane de azi si asta imi inducea o stare de placere.

Abia asteptam ca sa ajung maine la munca si sa-i povestesc lui Florin, colegului meu de-o viata, ce minunatie mi s-a intamplat. Deja ma vedeam sporovaind ca la usa cortului in timp ce luam masa cu faptura aia in rochie galbena, deja ma vedeam imbratisat, deja… Telefonul… Telefonul??? Cine naiba ma deranjeaza tocmai acum? Ca de altfel nimeni nu isi aduce aminte de mine intr-o zi de duminica. Sora-mea, Lucretia, l-a pierdut pe al ei fratelo.

Deh! - Cum? La spital? Mama??? Cand s-a intamplat? Nu se poa… da, imediat. Hai ca iau un taxi. Bine, vorbim acolo. Pa pa.

Si val-vartej am reperat iesirea, lovind la randu-mi doua, trei persoane si lasand in urma un suav miros de flori unicat.

Capitolul 6

Ups! Se pare ca chiar mi-am facut rost de-o intalnire. Peste cam doua ore.

Frumusel tipul, se pare c-o sa-i cer cat de curand sa renunte la folosirea pronumelui de politete, nu de alta dar parca-mi sta in gat sa vorbesc asa cu o persoana ce pare de varsta mea. Dar daca eticheta cere, ma conformez. Mi se intampla uneori sa incep in asa mod, oficial si civilizat, discutiile cu oamenii, ca spre final deja sa ne tutuim de parca ne-am fi cunoscut de-o vesnicie. Asta numai daca simteam eu, care-s a dracului de ciufuta, ca vibram pe-aceeasi coarda. Tipul asta nou venit de niciunde parea usor rupt de lumea noastra.

Sunt dezorientata, sa fie asta doar o parere? Antenele mele s-au tocit, nu mai 7

Dement Love sunt setate sa detecteze noul. Nu cred ca mai pot pune mare baza in ele. Chiar sunt pe cont propriu. Simt niste chestii pe care nu le-am mai simtit de mult, nu pot sa le definesc, caci nu ma reprezinta si nu le cunosc prea bine. Parc-ar fi emotii. Parc-ar fi teama. Parca s-ar fi spart un bol imens de siguranta in care tronam si m-a lasat sa plonjez aiurea. Un vag atentat la libertatea proaspat obtinuta. Si el n-avea nimic in comun cu povestile astea fioroase, puteam pune mana-n foc ca inainte de a adormi, se uita gales la ursuletul de plus preferat si-i tragea amical o castana! ,,Mars de-aici, nu-ti dau nimic!!''

Ma trezesc din ganduri si-mi vine sa-i trag un sut in cur unui dracusor de tigan. A dracului natie! Aceeasi placa o auzi unde vrei si unde nu vrei, pe-un ton de milogeala „suntem sapte copii acasa si numai tata lucreaza, ganditi-va la copiii lu matale!” Urasc tiganii, cred ca-s pseudorasista si-s printre putinele fiinte pe care le urasc pe lumea asta. Nimic nu le dau! Niciodata! Sunt buna crestina cu cei cu handicap, cu cei ce chiar canta frumos in scopul de a castiga un banut, cu batranii nostri saraci si modesti si care stiu atatea si-au vazut atatea! Vis-a- vis de ei chiar parca mi se rupe sufletul. Si haina de pe mine leas da-o.

Imi vine sa scuip adolescentii de azi, adevarate monumente de putoare intelectuala, increzuti si tampiti... Hmmmmm, o idee si-o viziune minunata imi trece prin cap: adevaratii sclavi de maine! Suna delicios.

Muncesc din inertie. Deja parca mi-am pierdut un pic de sufletel si interes pentru munca mea de azi, maine dimineata o sa fiu insa fresh. Indiferent de starea proasta pe care-as avea-o intr-un moment sau intr-o zi, indiferent de orice suparare, a doua zi regenerez. Tot timpul ma trezesc o alta eu.Somnul are capacitati de refacere uimitoare si eu sunt o fericita.

Secundele trec din ce in ce mai repede. Aproape ca-mi vine sa sar intr-un picior, de regula fac asta, insa acuma ma infranez. Este prea multa lume in jur.

Mai sunt vreo cinci minute si trebuie sa vina Fat Frumosul procurat ad-hoc de soarta. Incep sa ma foiesc, asa cum fac cand n-am rabdare. Ma duc la baie, imi conturez buzele. Mi le tuguiesc, zambesc, le sterg iarasi. Le refac si -mi zambesc iarasi. „Buna treaba” imi zic... Ba mai bine deloc! Le sterg de tot ca sa nu para ca prea astept. Mi le musc un pic, gata! Asa pare mai bine.

O,God! Cand revin, deja e trecuta ora, cu 2 minute. Si eu lasasem inchis.

Imposibil sa fi trecut la fix ,exact la fix, si sa creada c-am plecat!!! Si sa fi plecat si el! Fac casa si mai astept.

O fetita si-un baietel stau gura casca. Matur gunoaiele, iau o floricica rupta, chem fetita si i-o pun in par dupa urechi. Zambesc. Cat e de frumoasa!

Fratiorul ei se uita cu buzica-n jos, aproape ca i-a cazut... Il chem, bat cinci cu el, si-i spun: ''Uite-o floare pentru mami!'' Brusc se-nsenineaza.

- Tanti, pot sa-ti dau un pupic?

Ii intind obrazul - Dati-mi-l si pe celalalt, tanti, ca sa nu se supere!

I-l dau si-l mangai pe capsor...

Ma uit in stanga, in dreapta, inainte... Cavalerul meu in armura nu-i.

Inseamna c-am luat o mica teapa. Frumos inceput de telenovelica „c'est la vie, tojours parsive”.

Incui si plec. Surpriza! Ploua cu galeata. Superb! Strada goala. Intuneric. Imi vine sa urlu de fericire!! Imi scot pantofii din picioare si-o iau la pas. Intr-o 8

Dement Love masina din parcare aud refrenul Amrei care mi se pare bestial.”Tell me why''.

O acompaniez cu voce tare, peste vocea ei. „Tel mi uaaaaaaaai??”

Capitolul 7 Jucam a nu stiu cata oara Snake. Cum care Snake? Sarpele ala nehalit din aproape orice telefon. Al naibii taratoare facea ce facea si se autodistrugea.

Intotdeauna. M-am intins un pic pe scaunul care scartaia din toate incheieturile dar m-am consolat rapid la gandul ca niciodata nu se vor gasi bani pentru modernizarea spitalelor. Mama dormea ca un copil in patul ei de la geam si mam chinuit un pic ca sa ma linistesc auzindu-i respiratia. Imi aduc aminte ca, odata intrat in spital, evenimentele au plutit pe langa mine. Lucretia, nea Sorin, unchiul si prietenul meu cel mai bun, asistente, un doctor, doi, dutevino, miros de spirt, precipitare, “Unde-i mama?”, reperare salon & pat, plansetele Lucretiei, toate, dar toate, s-au scurs intr-un ritm ametitor. Stiu ca la un moment dat a venit medicul de garda, ne-a reperat familia, ne-a comunicat ceva de genul ca mama ar fi suferit un infarct usor dar acum e ok si sa stam linistiti.

Au trecut ceva ore, Lucretia casca acompaniata de nea Sorin, i-am trimis acasa ca stau eu, nicio problema! Si, dupa un telefon dat lui Florin ca sa nu uite ca maine sa-mi faca o cerere de trei zile invoire, m-am protapit pe scaunul asta secular, asteptand. Incercam sa-mi dau raspuns la intrebarea: ce s-a intamplat cu mama? Dar, oricat m-as fi intrebat, normal ca ma bagam si mai mult in ceata. Cand toate astea si-au gasit intr-un sfarsit rost si inteles cat de cat in capul meu, gandul mi-a zburat pe nesimtite la ea. Adica la EA! Urma ca sa iau masa cu o fata, Dana pe nume, care nu m-a catalogat, nu m-a alungat, nu m-a masurat de sus pana jos dar se pare ca soarta a vrut altceva.

Ora 4… Phii, dar greu mai trece! Sper s-o mai gasesc dupa amiaza la standul cu flori ca doar nu lucra acolo doar la deschiderea Mall-ului. Ce m-a atras la ea? Naturaletea! Da, sigur asta. Si pielea! Fina, catifelata… Dar de unde stiu asta ca doar n-am atins-o? Si daca as fi facut asta asa, din greseala, la masa, intinzandu-ma dupa solnita cu sare care normal ca nu se afla pe masa? Hai ca am ajuns sa delirez! O fi de la oboseala? Am hotarat ca sa ma concentrez pe Mr. Snake. Dar dupa cateva hap-uri, sarpele meu se musca de coada! Eii, 9

Dement Love bestie neascultatoare! Dana… Cred ca i-am parut ca un idiot imbracat in costumul acela inchis la culoare plus a mea cravata neagra cu dungi galbene.

Costumul era croiala buna, cumparat de la un chinez din standuri garantandumi ca rivalizeaza cu Versace, croaiala imperiala, material raritate, antisifonare, linie moderna. Versace… Mai degraba Vorace, asa ca si chinezul cu pricina, ca am dat un pumn maricel de bani pe costum. Si ce bine se asorta rochia ei galben-electrizant si cu cravata mea neagra cu dungi… Tampit!

M-am ridicat facand cativa pasi. Amortisem acolo si dupa ce am ajuns in coltul celalalt al salonului am venit fuga inapoi caci o alta doamna incepuse ca sa cante la trombon,a dica sforaia pe note. Lucretia mi-a zis la plecare ca-si ia si ea doua zile liber, atat poate, si ma va schimba la ora 7 dimineata. Si abia e 6 fara 10! Ei, mai e un pic. Ce scuze sa gasesc atunci cand am s-o regasesc pe Dana? Adevarul, ce scuze!? Asta s-a intamplat, asta este! Sper ca mama sa nu fi patit nimic grav. Unde o fi domnul Colovatti la ora asta? Cred ca strange o broscara in brate, ce-i pasa de ce a lasat in urma? Dar oare stie? Dana cum ar reactiona daca as strange-o in brate? S-ar lipi de mine, mangaieri… Brr, am tampit de-a binelea! Fac 50 de genuflexiuni asa, ca sa treaca timpul. Florin prima data nu m-a crezut. A trebuit sa-i zic si de fata de la standul cu flori, ma banuit de minciuna premeditata si ca se gaseste el cu doamna Colovatti ca sa-i zica ce progenitura mincinoasa are dar, cand i-am zis ca sunt la spital, a inteles tot.

Uite-o pe Lucretia! Are si-un buchet de gerbera in mana! Exact ce impacheta Dana batranelului… Sictir! Am schimbat doua, trei vorbe cu ea, i-am zis ca nicio modificare nu a survenit in starea mamei, m-a implorat ca sa merg sa dorm ca aratam ca dracu si i-am dat dreptate ca niciodata urmandu-i sfatul neconditionat. Am reperat iesirea si, val-vartej m-am napustit spre statia de maxi-taxi, facandu-mi deja planuri pentru vizita mea de dupa amiaza de la Mall. Pe cand ieseam, un vag miros de flori proaspete m-a cuprins si parca iesise cumva soarele deodata si, mai ales, o prezenta draga era langa mine, dar am dat vina pe oboseala si mi-am pus gandurile imediat pe “off”.

Capitolul 8 Home, sweet home! Primul contact il am cu imaginea mea din oglinda mare de pe hol. Arat ca un soarece ud dar proaspat totusi. Fata imi este toata bujori, parul mii de serpi negri si obraznici. Rochia mi-a devenit al doilea rand de piele si a capatat culoarea apusului, care se pierde treptat in baltoaca de sub picioarele goale. Nu am prea mult timp la dispozitie, sunt aproape contra cronometru si detest sa intarzai.

Deschid tv-ul pe-un post de muzica si-l dau la maximum. Cand nu vreau sa ma gandesc la nimic las muzica sa urle si ma agat de ea. Fac un dus rapid si ies imbracata-n prosop, via dormitor. Deh, reflexul! Uite ca de-acuma am sa ies goala. Am si eu un principiu, ramas din convietuirea in doi: prea multa 10

Dement Love nuditate scade dorinta, iar eu sunt adepta misterului. Un miros cunoscut imi alinta narile. Black Code. Armani. Imi evoca senzatii ce-mi fac pielea sa se revolte intr-un mod placut. Ca-ntr-o doara, mi-amintesc de Caliotti, de zambetul lui dezarmant, ma-ntreb ce-o fi fost de capul lui, care i-o fi mirosul.

Zambesc de zambetul lui , mai zambesc si de numele lui, nuanta intre copil alintat si mafiot get-beget. Reperez din memorie ochii lui vii si umblatori, umblatori in sensul bun, nu umblatori in sens smecheresc. Nu erau ochi de escroc sentimental, aveau o personalitate proprie si-o lucire de inteligenta.

Oare care-o fi fost povestea lor?

Ma protapesc in realitate si constientizez ca da, pe acolo chiar a trecut posesorul mirosului. Pe scaun nu se mai odihneau gaurile din blugi. O mini inspectie generala si constat ca da, Andi isi luase zestrea inapoi. Din vesnica inertie spalase chiar si vasele din chiuveta. Si atunci, oare de ce nu ma simt satisfacuta? Pe noptiera mea era un bilet. M-a cuprins nostalgia. Era impaturit frumos, si l-am deschis cu emotie, anticipand cele mai odioase blesteme. Scria asa: ”NU SUNT INGER, SUNT OM CU NEPUTINTE. AM TRECUT SA-MI IAU LUCRURILE. IMI CER SCUZE C-AM FOST BADARAN LA TELEFON. NU MI-AI PERMIS SA TE CUNOSC DECAT 60 LA SUTA. ESTI CA UN VULCAN. TOT TIMPUL AM INTUIT CA CINE NU VA STI SA-TI DIRIJEZE ERUPTIILE TE VA PIERDE INSA, AM SPERAT TOT TIMPUL CA NU VOI FI EU ACELA. AS PUTEA SA PUN TOTUL PE SEAMA UNUI SINDROM PREMENSTRUAL, INSA STIU SIGUR CA NICI DE ALA NU SUFERI. MA ,,CAZEZ'' LA MAMA. MAI SPER TOTUSI C-AI FACUT O POANTA PROASTA SAU CA MINTEA ITI JOACA UN TEATRU ABSURD. AM RABDARE. STII CA SUNT BLAND CU ANIMALELE SALBATICE. STIU SIGUR CA MA IUBESTI TOTUSI II MULTUMESC CERULUI CA MI-A PERMIS SA-MI APARTII 4 ANI FRUMOSI. NU TE INTELEG, ORICAT M-AS STRADUI. N-ARE ROST SA INSIST ACUM, STIU CA TE VEI ENERVA. TE IUBESC, VEVERITO! PA. CHEIA AM LASAT-O LA TANTI SILVIA. VORBIM...”

Am inceput sa plang. Si eu cand plang, chiar plang. Mi-am aprins o tigara din pachetul de criza. De criza pentru ca le redusesem drastic. Situatia mi-o impunea. M-am gandit ca daca n-ar fi barbati pe lume, planeta ar fi plina de femei fericite si grase, mancand ciocolata.

M-am dus alarmata in bucatarie. Aveam, deci pot sta linistita. Tupeul care nu ma parasea nicicand, chiar de dadeam voios cu bata-n balta din cauza lui, m-a pus sa-mi sun seful si sa-i explic ca ma despartisem de Andi, ca sufar nespus, ca am bot de maimuta, si sa ma invoiasca alea trei ore. Mi-a spus ca nu-i nici o problema, dar sa nu se intample prea des, ca ploua, ca el e demult acolo, inca din timpul pauzei, si ca clientii se rarisera. Sa trag un somn bun si ca ne vom revedea maine la 8. Am ramas singura cu alte mii de ganduri.

Virajele mintii mele ma depaseau cu totul. Aveam nevoie de-o depresie ca deo gaura in cap. Insa simteam totodata ca oricat de mult as fi reusit sa ucid rutina si platitudinea, la un moment dat tot acolo as fi ajuns. Cand rupi ceva si innozi la loc, ramane nodul. Nu-mi mai ramane decat sa incerc sa-i exorcizez amintirea. Si sa ma consolez cu vorbele lui O P: ,,barbatii si femeile nu stiu sa se desparta la vreme, asteapta sa dispara tot ceea ce i-a legat pana le este sila 11

Dement Love de ei in loc sa transforme despartirea in ceva deosebit, tarasc dupa ei un rest de dragoste ca un hoit in putrefactie.''

Capitolul 9 O raza de soare se juca haotic pe fata mea. Am deschis ochii si am constatat ca mai mult rau imi facea si i-am inchis la loc dar, lumina curioasa si naturala, nu-mi dadea pace. M-am intors pe partea cealalta si privirea mi s-a pironit pe ceasul-radio: 12:03. Phii, am dormit ceva! Dupa ritualul spalat pe dinti, dus, barbierit, am aerisit camera si m-am indreptat spre bucatarie pentru a-mi face o cafea. Am invatat de la un amic ca aroma cafelei e mult mai accentuata atunci cand o bei un pic calduta. Fumul de la tigara a invadat hota si ma intrebam de ce am week-end prelungit. Toata fiinta mea striga pentru actiune si brusc evenimentele din ultimele ore mi-au invadat prezentul. Lucretia m-a asigurat ca pot veni pe seara la spital si am marjat pe spusele ei. Suna telefonul. Era draga de sora-mea care mi-a comunicat ca mama si-a revenit si a vorbit cu ea, e slabita, cu vocea pierduta dar, a vorbit.

Galben! De ce ma tot urmareste culoarea asta? Cred ca Dana m-a catalogat ca fiind una din fiintele care promite si fuge si ii dau dreptate. Dar chiar nu a depins de mine si totusi, explica asta unui om abia cunoscut! Nu stiu de ce ma atragea intr-un mod inexplicabil fata asta. Abia o cunoscusem si parca o stiam de cand lumea. Am schimbat doua-trei cuvinte si parca vorbeam de-o viata.

Am aruncat cateva priviri si simteam ca ne stim de cand lumea! Va trebui sa o caut, e simplu, standul cu flori din noul Mall.

M-am imbracat in ceva lejer si, dupa ce am vorbit cu Florin la telefon stabilind o agapa la o bere dupa vizita mea la spital, am dat de doua ori cu mana prin par deranjandu-l, am pufait din parfumul preferat Aqua di Joe, am iesit la aer. Targul nostru era in plina forfota, ceva foarte rar, si nu gaseam explicatia necesara pentru asta. Totul a fost lamurit cand, pe un stalp, am zarit un afis in care ne anunta ca va fi festivalul berii in oras. Organizatorii promiteau trupe autohtone de vaza, tombole si, bineniteles, bere. L-am contactat iar pe Florin anuntandu-l noua locatie a intalnirii noastre si nu stiu cum dar, am ajuns pe neasteptate in fata intrarii Mall-ului. Nu mai era aceeasi zarva ca la inaugurare atunci cand miile de curiosi au asaltat locatia pentru un chilipir mult visat! Dupa ce am dat si eu din cap in loc de salut portarului sau ce era ala, am ajuns la standul cu flori. Dupa tejghea imi aparu o chelie cat toate zilele si am banuit ca trebuie sa fie seful Danei. Se ratoia la telefon, gesticula, isi dadea palme peste frunte si transpira din abundenta. Mi-am adus aminte de faza cu batista si am zambit. Sa-l intreb de ea? De ce nu! Cand sa fac asta au navalit peste el distribuitorii cu flori proaspete, vacarmul a atins cote inalte ceea ce m-a facut sa-mi continui drumul prin magazin. Cu alta ocazie!

12

Dement Love Timpul trecea greu si asta mi-a adus aminte de copilarie cand intodeauna dar, intotdeauna, vacanta mare devenea foarte mica. Saptamanile petrecute la bunici se contopeau cu cele petrecute in cartier la un fotbal sau cu jocurile copilariei, mult mai tarziu, crescand, toate acestea s-au estompat in timp.

Odata cu adolescenta au intervenit alte prioritati, inclusiv fetele. Nu pot spune ca am fost Don Juan-ul liceului dar nici necunoscutul lui. Am avut prietene atat cat sa nu se zica despre mine ca sunt pe invers. Stiu ca la un moment dat facusem pasiune pentru Raluca, o blondina exploziva care avea alte orizonturi in ceea ce priveste relatiile masculine. O amanetasem de prietena buna si de suflet pana cand am constatat ca eram singurul care nu-i umblasem in zona interzisa pe cand ea excela cu asta dar cu mult mai multe alte persoane. Eh, de-ale tineretii!

Mama intr-adevar se simtea mult mai bine. Infarctul suferit o imobilizase de mana si piciorul drept, abia si le misca, si mi-a fost teama ca nu cumva sa ramana situatia asa. Dupa ce am vorbit cu ea, i-am schimbat apa la flori (mult pomenitele gerbera!) i-am zis ca plec ca sa ma intalnesc cu Florin cu promisiunea ca revin maine dimineata, mi-a zambit si a incheiat cu o constatare care m-a surprins: - Sandele, observ o licarire in ochii tai si nu cred ca Florin e cauza ei!

Mama. Cine isi cunoaste cel mai bine odrasla daca nu mama? Zambindu-i complice, i-am zis ca poate ca are dreptate, am pupat-o pe frunte si m-am suit in primul maxi-taxi tinta fiind festivalul care statea ca sa inceapa. Ajuns acolo am descoperit exact ceea ce-mi imaginasem: lume, fum, galagie, boxe urland, bere curgand si pe Florin cu o satena smecheroasa defiland.

Capitolul 10 Inca o zi de munca. M-am descurcat din nou rezonabil, parca cu si mai multa forta si energie. Compensatoriu. Caricatura de sef a facut nitica bascalie pe team a ,,tragediei'' mele. Este un omulet simpatic, munceste de se rupe. Nu sta locului deloc si tine in spinare un intreg trib. Are o nevasta grasa cam ca si el si 4 copii. Toata ziua il framanta si-l toaca cu telefoanele. O injura si trece mai departe. Rad si-si spun ca ultimile studii arata ca neuronii se regenereaza.

Nici macar eu nu cred asta, caci doar n-or fi rame. In pauza de masa n-am plecat nicaieri. Am mancat sandvisuri si am ramas pe baricade. Nimeni nu ma asteapta acasa. Mi-am facut o atmosfera placuta, si-am mai mutat din mobile.

Mi-am umplut vazele cu flori si m-am intrecut pe mine in reamenajare. Omul asta vorbeste non stop.

Tare-as vrea sa fiu cu gandurile mele, insa ma opresc in toiul lor si realizez ca trebuie sa ma mai uit si la el c-o expresie de confirmare.

Azi am o zi proasta si timpul trece ca melcul. Mi-am programat ca dupa serviciu sa merg in parc sa fac miscare, sa alerg nitel ca n-am mai facut-o de 13

Dement Love mult. Ciudat e ca nici nu stiu ce sa fac, nu prea stiu sa-mi stabilesc repere. O parte din viata impartita, depinzand strict de programul partenerului de viata.

Cand te gasesti singur si cu tine, viata-ti este data peste cap si busola ti se strica. Simt c-as vrea sa fac multe dar nu stiu ce. Mi-e ciuda de mine si de slabiciunea mea. Ma consolez cu gandul ca mai greu e inceputul si apoi imi intru in mana. Nu sunt prea sociabila. Cand se creeaza un cuplu si este oarecum sudat, intrusii nu prea au acces. Se autoelimina singuri din teava sau ii elimini tu treptat pentru ca n-ai timp de ei. Ies afara la o tigara. Muzica si vacarm. Se anunta un festival, bag seama ca-s in toi cu pregatirile. Un gand nebun imi trece prin minte: ce-ar fi daca diseara as trece si eu pe-acolo? Alt gand, mai cuminte ma readuce la realitate. Singura? Andi... Ce-ar fi sa-l sun pe el? Nebuno, ai zis c-ai pus capat si capitolul e incheiat!

Gata munca! M-am echipat sport si-am pornit aiurea. Realizez ca vad si observ multe, pentru ca inainte n-am avut ochi pentru asta. Bine macar ca parculetul e departe de vacarm, e liniste si bine.

Parca-s o ciudata. Inainte nu vedeam cupluri ce se tin de mana, acuma totu-i plin. Mi se taie pofta de alergat si ma asez pe-o banca. Nimeni nu mai alearga.

De ce-oi alerga eu? Pun mana pe telefon si-o sun pe Anca. Anca-i vesnic in centrul atentiei, acapareaza tot, are un umor teribil si-o privesc ca pe-un colac de salvare. Masculii roiesc in jurul ei, si-i schimba frecvent. Este vesnic in cautarea noutatii, si iata-ma descurcata. Descarc tolba cu vesti proaspete si ma invita cu ei la festival. Tocmai are un nou prieten si-i in teste si descoperiri uluitoare, ca de fiecare data. Ba mai frumos e ca prietenul are si el un prieten, care-i solo. Stabilim detaliile. La 20.30 vin sa ma ia de-acasa. Uraaaaa!!!!! Si iar imi vine sa sar intr-un picior. Insa nu se intampla asa ,ci sar ca un arc. De pe banca. Observ cu placere cum mersul imi devine elastic, si parca zbor.

Iesire! O iesire undeva... Uit ca ma enerveaza galagia si-mi dau seama ca suna super. Deja ma intreb: oare cu ce-as putea sa ma imbrac? Am o multime de chestii faine, cumparate in toane de moment, doar pentru ca-mi plac. Insa n-am avut ocazia sa le port. Gandul imi da aripi, de cand oare nu m-am mai motat?

Capitolul 11 Amalia??? Ce mica e lumea! Dar nu si placuta, uneori. Individa a trecut prin viata mea asa cum trece Intercity prin garile mici si pot spune ca relatia noastra s-a terminat atunci cand a si inceput. O petrecere de conjunctura, schimb de priviri, zambete, doua-trei vorbe, intalnire si sex de la a doua. Si atat. Era ceva contradictoriu in sufletul meu, imi placea ca ambalaj dar nu ma atragea ca suflet. Nu zic ca ma atasez de tot ceea ce zboara dar macar un feeling tot trebuia ca sa fie. Nu pot spune ca ne-am despartit pentru ca de a 14

Dement Love doua zi nici macar nu ne-am mai cautat. Am mai intalnit-o prin oras de cateva ori, aceleasi zambete si schimb de priviri si atat. Si acum o vad salutand-o pe cea din dreapta lui Florin, Ana parca o cheama, si pironindu-si oarecum surprinsa privirea asupra mea. Satena o intreaba curioasa daca ne cunoastem, ingaima ceva de genul „a-ham” si se aseaza nonsalant pe scaunul de langa mine invadandu-ma cu miros exotic.

Discutia decurgea anevoios din cauza zgomotului din boxe si nu stiu de ce dar nu aveam stare. Poate ca prezenta Amaliei imi provoca agitatie dar nu in sensul cel bun. Le-am zis ca merg ca sa fac plinul cu bere si m-am asezat frumos la rand. Toata lumea admira cat de incet se scurge licoarea galbenaurie in pahare si o nemultumire colectiva plutea in aer. Imi venea sa evadez de grup, sa ma amestec printre cei care se aciuasera in fata scenei, sa uit de mine cumva dar, chiar nu aveam niciun motiv. Asa ca, am ramas acolo, la rand, contempland legile fizicii aplicate in paharele de plastic. Gata, am patru pahare spumegande, baiatul mi le-a pus pe o tavita rotunda din carton, si cu aceasta intr-o mana am inceput ca sa fac slalom printre lume. La un moment dat ma distra lupta mea pentru salvarea paharelor si mai ales a continutului din ele si, tot driblind concetatenii, privirea mi-a ramas infipta undeva la o masa. Ea sa fie? Sigur ca e ea. Zambetul cunoscut si felul simplu de a se purta. Chiar daca nu mai purta galbenul acela electrizant ci ceva sport, am recunoscut-o dintr-o mie. Era si ea impreuna cu doi baieti si inca o fata si deja imi puneam semne de intrebare daca nu cumva e mai bine sa eschivez momentul sa nu incurc ceva ce poate ca era deja incurcat. Parca avea parul altfel... Nu stiu, parca e mai umflat. Dar ea e, ce naiba, as fi recunoscut-o imediat. Zambi la ceea ce a zis unul din baieti si parca eram dintr-odata din alt film. Nu am mai apucat ca sa vad vreo dubla caci un nene de cinci ori greutatea mea, mi-a pus brusc la incercare abilitatile mele de echilibristica si cu toata vointa, mai ales ca stiam ca la cativa pasi e EA, m-am impiedicat de un alt rugbist, tava a facut cateva piruete in mainile mele disperate si agitate si am varsat continutul din pahare peste suflarea de la masa pe care as fi vrut atat de mult ca s-o evit, eu, aterizand nonsalant sub un scaun rasturnat.

- Ce faci ma’, nenorocitule???

Nenorocitul eram eu. Ma aflam nu numai intr-o situatie jenanta dar va trebui sa infrunt si furia unui individ ranit in orgoliul propriu. M-am ridicat sifonat de jos cautand scuzele cele mai veridice din lume numai ca odata ajuns la inaltimea personala am realizat ca individul nu se mai termina. Am inceput eschiva mascandu-ma oarecum in spatele lui, scuze, rugaminti, promisiunea ca fac cinste pentru deranj. La un moment dat flacaul s-a intors spre grup cu mainile in aer si atunci am fost expus privirilor pe care, cu cat vroiam ca sa le intalnesc mai devreme, cu atata ardoare vroiam ca sa ma evapor in acel moment. Tardiv. Ochii aceia dragi ma priveau uimiti si nu-si explicau de ce asa si acum. Am auzit ca un susur „Sandel??” si ca un suier o torpila venita de nicaieri, mangandu-mi armonios maxilarul si fanadu-ma ca sa plonjez peste doua butoaie asezate de organizatori ca si elemente de butaforie locala. Am auzit tipete si vacarm si mai mare in jur dar gandurile mele erau in conflict deschis intrebandu-ma nedumerit cand oare am invatat ca sa parez loviturile cu fata? Si din toate framantarile si momentele ce se succedau fulminant, mi-a ramas intiparit pe retina un zambet. Sigur toate astea sunt din alt film!

15

Dement Love

Capitolul 12 De data asta am simtit ca daca vom avea o relatie, cu siguranta ca va fi in afara regulilor. Omul asta de pe jos s-ar fi putut regasi in romanul unui scriitor faimosdar, a preferat sa fie in viata mea. Mi-a placut ce culoare avea gandul meu...

Cand se intampla faze din astea, lumea face loc din reflex. Nu ca sa ajute, Doamne fereste, cineva pe careva, ci sa asiste la spectacol, sa faca galerie, sa scuipe cuvinte precum: uite boul... betivanul... cascatul... ohohoho, daca eram eu in locu' lui, sa veeezi... slab material. M-am apropiat de el, spunandu-i Ancai: ,,Il cunosc, hai si m-ajuta!'' Am insfacat-o si l-am calarit profesional.

Pieptul i se ridica si cobora, respira deci. Am scapat de bush-a-bush... Mi-am lipit urechea de inima, inima-i batea.

Regulat.

Am inceput sa-l strig: ,,Sandel,Sandel...!!'' Voiam sa vad daca-i constient, ochii lui erau inchisi, buza inferioara sangera. Un gura casca mi-a intins un servetel, l-am tamponat usor. Nimic.

Am apucat un pahar ramas nespart si l-am stropit pe fata cu...bere, altceva nu era. Si rapid, i-am aplicat doua palme. ,,Auuuuuu!!'' Bun,deci percuteaza, gandii eu.

- Ma vezi?

- Ihiii.

- Auzi?

- Ihii..

Deschisese ochii si-i invartea cumva comic, parca-i dadea peste cap.

Realizam ca si capul meu face la fel.

- Ma cunosti? l-am intrebat.

- Nu! veni raspunsul.

- Stii cum te cheama?

- Nu! - Misca picioarele si mainile! Usor!

Le-a miscat.

-Te doare capul?

S-a strambat ca da. Nu ma recunostea si nu stia cum il cheama. Amnezie?

Comotie cerebrala? Pana in momentul asta am avut o mina serioasa, insa acum imi pica fata. Strig la Anca sa sune 112, asta era lesinata. Vazuse sange.

Se mai adunasera cativa in apropierea mea, unul se holba la decolteul meu. Ii tip: ,,Mars,boule!''

Cand colo, Sandel se ridica brusc in fund, era cat pe ce zbor de pe el si izbucneste intr-un hohot nebun de ras. Cica ,,hahaha, n-am nimic, da-mi placea asa cum stateai pe mine!'' Si drept raspuns, i-am mai carpit doua 16

Dement Love palme. Imi reconfirmam statutul de femeie. Cat despre ce hohoteala era in jur, nici nu mai vreau sa-mi amintesc.

Am saltat de pe el cu viteza luminii, l-am tras de mana si l-am ajutat sa se ridice, el nu se mai oprea din ras, hohohoho, ce manuta catifelata ai madam!

M-am uitat urat la el si s-a oprit, inca se mai ineca de ras, dar si-l inabusea si si-a compus o mina de copil cuminte.

-,,Sandel Colovatti, multumesc''.

Si mi-a intins mana.

-,,Dana Socrate''.

Si ne priveam eu zambind, iar el ranjind.

- La fel resuscitezi si florile?

- Nu, numai lesinati la comanda!

Si el tot zambea...

Capitolul 13 E o vorba in popor: ce zambesti ca prostul? Cred ca asa eram si eu si mai ales in situatia aceea nu prea roza. Buza sparta, sange, durere, coaste cu dureri etc. Dar eu radeam. Ce naiba era asa amuzant? Oare conta faptul ca nam putut avea o intalnire normala cu ea si a trebuit ca sa fac pe dubla cascadorului? Trebuie ca sa ies cumva din situatia asta altfel deveneam prost cu diploma si coronita. M-am adunat de pe jos, am retusat aiurea ceva la vestimentatia mea si am ridicat privirea spre ochii aceia mult visati.

- Dana, stiu ca scuzele sunt tardive dar atunci, in ziua aia, s-a intamplat ceva trist pentru mine si a trebuit ca sa plec neanuntat. Stiu ca pare greu de crezut dar mama e in spital grav bolnava, a suferit un infarct, si chiar mi-am petrecut o noapte acolo, cu ea, m-am gandit mult si cu regret la ceea ce ar fi insemnat dejunul nostru la Mall si...

Ce naiba fac? Imi turuie gura ca un aparat de facut pop-corn! Am privit-o si am simtit deodata ca imi da binecuvantarea, ca nespusele au fost rostite si ca...

- Ba, fraiere! Ce mama dracu’ esti bou? Ai varsat berea pe mine! Stii ca aveam o gara cu fatuca asta? Stii ca mi-ai stricat bunatate de zi cu idiotenia ta, ba?

- Imi cer scuze, a dat unul peste mine si de aici toata porcaria asta! Mii de scuze, te rog. Uite, fac cinste cu un rand de bere pentru tine si amicii tai. Chiar nu am vrut, jur!

17

Dement Love Handralaul s-a intors spre grup ranjind satisfacut, mi-a dat doua la ceafa cu amicitie, si-a scos tricoul ud tot si l-a pus pe spatarul scaunului, si mi-a confirmat impacarea seculara. Dana se uita la mine uimita. Era de bine? De rau? Dar ce sa fac, sa-i raspund impulsivului cu aceeasi moneda? Nu aveam schimbat, ce naiba! Si nu ma vad mare bataus. Ma mai bat cu Florin cu pernele cand vine pe la mine dar de la asta la bataie adevarata e mult. Dar nici de papagal nu vroiam ca sa cad. Fraiere?

- Si, dupa scuzele mele, le astept si eu pe ale tale! m-am trezit vorbind.

Muschi-file ala s-a intors uimit, m-a masurat de sus pana jos si iar pana sus si a izbucnit intr-un ras mai isteric decat al meu mai devreme. Mi-a zis ca-s si haios si caraghios si s-a asezat pe scaun. Devenisem idiot cu magna cum laude dar mi-am zis sa nu devin si post-mortem asa. M-am indreptat spre Dana si am rugat-o ca sa mearga mai deoparte sa vorbesc ceva cu ea. M-a aprobat din priviri si a intins mana ca sa-si ea poseta numai ca, lalaul a prins-o de mana suierand: ce faci papusa?

Deja mi s-a aprins avaria. Chiar nu concepeam ca fata sa aiba ceva cu asta si eram sigur ca l-a cunoscut aici, la festival, probabil adus de fatuca cealalta.

I-am prins mana rapid si i-am intors-o la spate scotand instantaneu un sunet din el: hac! S-a schimonosit de durere dar am zis ca daca cedez imediat, sunt mancat. Avantajul obtinut trebuia intretinut cumva viu daca nu doream ca sa devin carne de tun. Prin zbor am auzit tipetele Danei, vacarm in jur, pumnul meu care s-a odihnit victorios pe fata lui, aceeasi pozitie viitoare pentru el ca si a mea mai devreme, vacarm si mai mare, un picior in ficatul individului ca sa fiu sigur ca iubeste asfaltul mai mult timp si, in final, revelatia: Stai! Politia! Nu misca!

Imobilizare, imbrancire, Dana de gatul meu, Amalia tipand disperata la Dana, Florin incercand sa clarifice situatia cu oamenii legii zicandu-le ca sunt painea lui Dumnezeu si raspunsul: „ar trebui ca Domnu’ sa-si mai schimbe painea”, luare pe sus cu tot cu Dana, urletele lalaului care incheia alaiul, trantiti in duba, sirene si statia terminus, sediul Politiei noastre dragi. Imi reveneau franturi din tot ce s-a intamplat in ultimele minute si nu intelegeam de ce eram tarat in fata unui birou soios impreuna cu fiinta gandurilor mele din ultimele 24 de ore pe cand eu eram victima oarecum?

Intrebarile au decurs rapid, fazele parca se succedau cu derulare, declaratii, ca de ce, ca de cum, telefoane dupa caziere si, intr-un final a venit izbavirea: arest pana a doua zi, urmand o amenda penala pe rol! Ultimul cuvant l-am auzit de la seful alora dupa ce a fost intrebat ca „ce facem cu astia doi?” la care boss-ul a raspuns mirat: - Cum ce? La arest amandoi! Impreuna! IMPREUNA...

Capitolul 14

18

Dement Love Stupida treaba! I-ar mi-am ,,pus-o� cu seful! Am dat declaratii, am fost supusi impreuna si-n particular unui interogatoriu banal si tampit, au scormonit in caziere, cu aere de superioritate, au conchis c-am deranjat ordinea publica.

Deja ma gandeam ce fata sa compun daca ma fotografiaza ca pe criminali, dar n-a fost cazul. Cand am intrat in celula, brrrrr, nu era decat o camaruta ca o sala de asteptare, cu banci rezemate de toti peretii!!! Era chiar si un birou antic cu un scaun, am respirat usurata. In gandurile cele mai indraznete ale adolescentei trecute de mult, chiar exaltam in ideea ca n-ar trebui sa nu existe vreo experienta teribilistica la care sa nu particip. Mi-am trantit poseta pe banca si m-am asezat. Capul rautatilor s-a asezat si el cuminte si spasit pe banca din fata mea cu vizor direct in plexul meu.

Reflectam. Chiar avea un cap frumos. Isi misca fundul agitat, parca-l manca limba sa sparga tacerea. Mina mea parca-i comanda ,,mai bine taci!'' .Vana orice gest si orice miscare a mea, in speranta ca-mi va citi vreun pui de gand.

Am varsat tacticoasa continutul posetei, si toate cele s-au revarsat. Cand trebuie sa gandesc, o fac activ. Acum aveam treaba, de mult imi programasem sa fac curat in ea. Gasesc un pachet de gume. L-am intrebat daca are chef de rumegat si a spus ca ,,da,chiar te rog''. Mi-am aruncat doua-n gura, si-am inceput sa le clefai in sictir. Contemplam amuzata peretii jupuiti, zecile de fuck you si fuck off de pe ei, si faceam baloane mari in dorul lelii. Ma-ntrebam cate zeci de parasute,criminali si pedofili au stat pe locul in care stau eu exact acum. Ma uitam la inimile desenate si injunghiate de sageti, si ma gandeam in capul meu, ce fericita si lipsita de probleme eram. Nimeni care sa-mi poarte de grija, pe nimeni pe care-as fi putut suna sa ma rezolve. Chiar si telefoanele ni le confiscasera.

Sandel-descurcarel incercase sa explice rational situatia ofiterului de serviciu, insa asta i-a taiat rapid macaroana.

- Caliotti, tu sa taci cand mirosi ca un butoi! Voi, tinerii de azi, in loc sa faceti lucruri marete, va-mbatati ca porcii! Nu puteai face dracu' scandal doua ore mai incolo ca din cauza voastra am pierdut meciul? Donsoara, pari oleaca mai serioasa, ce dracu cauti cu asta? Ahaaaa, cine se-aseamana se-aduna!

- Domnule, ma bag eu in vorba, gresiti in privinta ultimei afirmatii! Sa nu uitam ca totusi Iuda avea amici cumsecade Mi-adusei aminte cum, in incercarea mea de-al face sa deschida ochii, l-am udat cu bere. Mea culpa. Apa n-aveam pe moment.

- Te mai doare capul? ma trezii ca-mi desclestez maxilarele. Buza vad ca e ok.

- Nu! Cred ca adrenalina mi-a atenuat durerea.

- Sandele, stiu ca vrei sa molfai o multime de scuze, citesc asta pe ochii tai care umbla ca girofarele! Mai vad per ansamblu, ca te inghionteste bunul simt si te-nteleg, dar las-o balta. Nu trebuie sa-mi spui nimic. A fost o intamplare stupida.

- Stii tu, Dana draga, tind sa cred ca daca nu frizam penibilul, cand naiba apucam si eu sa am o intalnire cu tine? Na, c-asa am o noapte intreaga, esti tare simpatica si n-aduce anul ce-aduce ceasul. Sper doar sa nu ma sune mama si sa nu se sperie, ca nu-i raspund.

Fleosc! Alt balon imens de guma. I-am dat una si l-am spart. Tacticoasa, incerc sa-mi adun ramasitele. Cat oare o fi ora? Ridicolul tindea sa ne apropie.

19

Dement Love Era chiar placut cu el si era si frumusel.

De fiecare data cand imi place un tip, zambesc ca un paianjen, tes o panza-n jurul lui si nu-l las sa scape de acolo pana nu se stafideste.

- Aaaaaaaaaaa!

- Ce? - Zi stop!

- Stop!

- C! Cretin.

- Indiferent!

- N-ai voie sa ma-nchizi din prima!

- Impasibil!

- Ilariant! Sandele, ai un puisor de f.

Am mai dus-o asa un timp. In geanta mareata aveam si carnet si pix.

Anticipam o spanzuratoare dar, n-aveam lumina destula. I-am propus sa trecem la bancuri si a acceptat. Se mai scursera niste minute, in care-am ras ca proasta. Radeam asa de tare, ca nici bancurile mele nu le puteam spune.

- Gata, Sandele, am putea povesti de vietile noastre, dar zau ca n-am chef sa-mi stric buna dispozitie pentru ca m-am plictisit.

- Mor dupa o tigara!

Scotocesc continutul posetei fermecate,scot pachetul si bricheta.

- Dano, nu-i voie! Pornesti senzorii de fum.

Scot una si mi-o pun intre buze, slaba consolare. Ezit intre a mi-o aprinde si intre a sta cu ea, asa.

Ma plimb ca-n cusca. Trece unul c-o moaca de gardian mai bland. Il rog sa-mi dea voie la baie, fac pe mine. Deschide usa si ma conduce. Nici macar nu era incuiata, dar tot arest cica se cheama. Arat obosita, prin fata ochilor imi trec toti microbii tantosi ce se adunasera pe mainile mele in decursul timpului.Ma spal meticulos, imi dau cu apa pe fata si plec inapoi. Imi reiau tigara intre buze si plimabarile in spatiu. Sandel imi sugereaza sa stau locului ca-l agit. Ii spun sa ma scuteasca. Ma insfaca de mana si ma trage pe el. Se pare ca-s destinata azi sa stau numai calare. Imi smulge tigara dintre buze si mi le priveste lung. Fac un ditamai balonul si i-l pocnesc in urechi.

- In acest moment cred ca cel mai indicat ar fi sa-ti dau o ocupatie. Ce-ai spune de, sa spunem, un sarut????

Privirile ni se contopesc. Am stat asa pironiti, ochi in ochi, ca intr-un joc, fara sa clipim. Mi-au dat lacrimile si am clipit prima. Le-am coborat asupra buzelor si mi s-au parut ca freamata. Ca sa le linistesc freamatul, i le-am atins cu degetul, si-am pornit sa desenez, zambind, aproape cu atingeri imperceptibile, conturul lor. Erau frumoase si moi, cu exceptia firavei zgaibe ce se simtea vag, de la pumnul incasat.

- Hahaha, nu pot sa te sarut! Imi vine sa rad!

-Ssstttt, strici magia momentului!

In ochii mei se reflecta zambetul lui incadrat de-o fata perfect detasata. Miam continuat traseul. Sunt eu cam imprastiata, dar stiu sa fiu serioasa. Am jucat X si O cu mine pe fata lui si m-am batut singura. Pana am dat de-o denivelare deasupra sparancenei drepte.

- Asta ce e?

- M-am jucat c-o lopata cand eram mic si mi-a cazut in cap... hihi... si mai 20

Dement Love am si-un dinte nitel spart, tot de cand eram mic!

- Copil obraznic ce esti, i-am soptit intr-o ureche si l-am muscat usor...

De la ureche am refacut traseul inapoi cu buzele, exact in aceeasi maniera, aproape simtibila. Aveam timp de noi si-l umpleam cu respiratiile si soaptele noastre. M-am oprit asupra cicatricei din copilarie si am depus pe ea un sarut aproape solemn, in memoriam. Apoi toata fata i-am facut-o numai un pupic mic, unul langa altul, de parca un pictor versat tampona cu penelul incercand sa umple tot spatiul gol. I-am gustat ca o adiere buzele, lasandu-l in suspans.

M-am departat si l-am privit si zau ca-mi placea expresia fetei lui. Mi-am reluat a dracului de placuta meserie din ce in ce mai apasat, doar tachinandu-l cu varful limbii, in timp ce mainile mele inaugurau noi carari in parul lui. L-am mirosit pe gat, si-am scos un „hmmmmm� in sensul cel mai bun posibil. Imi place sa simt caldura, pulsatie, viata. Era ca o explorare, ca un acord subinteles. O metoda interesanta si placuta de fugarit timpul. M-am napustit apoi in forta asupra gurii lui, sa culeg si sa simt esenta a ceea ce am semanat pana atunci si-am inceput sa ne sarutam cu foame si sete de buze, parca ceva venea din adancuri neghicite si nebanuite, pierdeam respiratiile pe rand, succesiv,i ar corpurile noastre relationau si se chemau frenetic. Maini abile isi facusera loc ca serpii prin si pe sub camasa mea, si-mi mangaiau in diverse tonuri spatele, ca o tatonare, in timp ce-i acaparasem gura cu saruturi nesfarsite. Pieptul meu se alinta si se freca de pieptul lui. Ma luase valul rau de tot. Voiam din ce in ce mai mult. Mi-am desfacut c-un pocnet sec camasa, capsele s-au deschis speriate una cate una, paraind ca artificiile.

Mi-am eliberat sanii,imi place sa-i privesc cand sunt fermi si doritori,arata ca niste campioni. I-am zburat tricoul de pe el si m-am lipit ca Superglue apoi mam impins spre el sa-l simt si mai aproape.

Captivata de revolutia simturilor, am inceput sa ma frec cu sanii de el pana am simtit ca-mi pierd uzul ratiunii, in timp ce-l muscam din ce in ce mai tare de buze si gemeam incetisor. Maini pricepute imi framantau fesele prin pantalonii scurti si incercau sa doboare alti doi nasturei cu un calm si o incetineala care ma innebuneau. Mi-a cuprins intreaga feminitate in mana. Reflex si compensatoriu, am dus mana la blugii lui si i-am simtit penisul erect. Am simtit un fior intre coapse, si c-o o voce ragusita de-atatea respiratii sacadate, care parca nu era a mea , aproape imploratoare, i-am soptit in ureche: - Te vreau... in mine... ACUM!

Capitolul 15 Florin ne-a intampinat cu o mina de om ultra mirat. Stia ca suntem amandoi aici dar sa ne tinem de mana iesind voiosi nevoie mare, la asta nu se astepta.

Ne-a condus la masina si m-a intrebat unde mergem. Era a doua zi dimineata.

Dupa declaratii si toate cele specifice, am semnat fiecare si am fost anuntati ca la Bingo ca vom primi premiul cel mare acasa. Simteam ca mi-e foame. Poate 21

Dement Love ca si Danei ii era. Ar trebui ca sa merg la mama la spital, nu de alta dar, Lucretia sunase disperata nestiind ca aveam telefonul pe silentios. Imi reveneau franturi din noaptea trecuta care se succedau cu repeziciune si un val de caldura ma cuprinse, strangand-o si mai tare pe Dana de mana care-mi raspunse la fel. Am stabilit oarecum prioritatile si dupa ce a dat un telefon la spital anuntand ca e bolnava, am hotarat ca sa mergem undeva ca sa mancam. Florin era nerabdator ca sa ajunga la serviciu. Se invoise o ora la insistentele mele si timpul trecuse deja. Imi intrase o idee in cap si nu puteam s-o scot nici cu levierul. M-am intors spre Dana si dupa ce-am sarutat-o dragastos sub privirile belite a lui Florin, i-am propus ca sa mergem la mine sa mancam ceva.

- Cred ca iese de o pizza ad-hoc. Trecem pe la market si luam mozzarella si, in rest, am de toate. Ei? Dana m-a privit intr-un fel anume si m-a aprobat. Florin a dat ochii peste cap, s-a batut cu palma peste frunte si s-a indepartat in tromba de langa noi.

Mai tarziu, cu sacosa in care atarna o bucata de mozzarella si o sticla de vin rosu, am invadat teritoriul meu. Dana a intrat oarecum retinuta dar i-am dat o palma peste fund si s-a resemnat.

- Colega mea de carcera, merg pana la baie sa fac un dus. Trebuie ca sa dau sangele asta pe brazda plus ca sunt plin de praf dupa evenimentele de ieri. Te rog, te ocupi tu de aluat?

- Of, vesnica corvoada a femeilor: bucatareala! Mergi si da jegul jos! N-ai plecat?

Sub jetul de apa potrivit de cald, am derulat evenimentele abia trecute si am decis ca tot ce era mai bun dintre toate e ca eu si Dana suntem impreuna. Imi reveneau iarasi franturi din sexul salbatic facut in detentie si mi-am pus intrebarea ca daca nu cumva ar fi fost mai indicat ca toate puscariile sa aiba celule mixte. Stergandu-ma cu prosopul am icnit de durere la atingerea ranii de la buza si mai apoi mai jos pe gat. Pe gat? Un semn de la o muscatura zdravana se itea la mine provocator si am asociat-o imediat cu evenimentele din noaptea trecuta. Am zambit, mi-am petrecut prosopul la brau si, imbracat asa ca un imparat roman, am survolat bucataria.

Dana framanta de zor un mic aluat pentru pizza si imaginea de pe retina imi striga contemplare totala. Camasa de pe ea cadea pe soldurile foarte frumos arcuite si in plina framantare culinara le impunea acestora o miscare circulatorie. Fesele frumos bombate si asezate in pantalonii aceea scurti, raspundeau dansului de mai sus totul culminand cu picioarele zvelte care se balansau usor. O suvita ii cazuse pe fruntea ceea ce facea ca spectacolul sa fie complet. M-am indreptat spre ea si pe la spate mi-am bagat mainile pe sub brate in mainile ei pline de aluat, framantandu-le odata cu coca alb-galbuie.

Am intrat amandoi intr-un joc a la The ghost framantand si jucand aluatul pana cand nici basici cred ca nu mai era in stare ca sa faca. Am tinut cu dintii coltul camasii ei si cu mana opusa am tras de capse. Camasa tradatoare ma asculta si, eliberand sanii din carapace, i-am framantat mozolindu-i cu faina. Sa intors spre mine si am luat-o de fese in brate punand-o pe masa. Aceeasi senzatie ca atunci cand am cunoscut-o la Mall ma invaluia fierbinte si imi ziceam pentru a mia oara ca o cunosteam de cand lumea. Am facut dragoste direct pe mocheta din bucatarie, in nebunia noastra am antrenat ligheanul in 22

Dement Love care cu putin in urma fusese aluatul, un zgomot infernal s-a auzit in eter odata cu geamatul Danei atunci cand am penetrat-o.

Mai tarziu, dupa ce a reluat framantatul aluatului parasit undeva intr-un colt de masa si pizza a iesit rumenita din cuptor, sedeam amandoi pe covorul din camera, hranindu-ne unul pe celalalt si majindu-ne haotic cu ketch-up, clinchete de voiosie umpland atmosfera de mult prea multa fericire. Am vorbit despre noi, cu noi, si am hotarat ca diseara sa merg la mama la spital, ea la standul cu flori si mai apoi, sa vina sa ma ia de la spital, mergand ca sa innoptez la ea. Dintr-o viata fada dintr-odata totul devenise simplu si accelerant. Ne umpleam intr-un timp atat de scurt secundele moarte altadata cu noi si asta ne inducea amandurora o stare de bine.

Mama se simtea mult mai bine. Se pare ca nu era atat de grav infarctul ei dar va trebui tinuta sub observatie incontinuare si foarte atent. Mi-a zis ca ar vrea acasa dar i-am taiat elanul zicandu-i ca o dau pe mana Lucretiei. Daca tata ar fi trait acelasi lucru i-ar fi zis. Nu mai zic ca n-ar fi parasit-o nicio secunda el, care ne-a parasit fara voia lui. M-a rugat ca sa-i aduc un iaurt din frigider si m-am conformat. In timp ce-l savura si privindu-ma intr-un fel anume m-a intrebat daca totul merge bine. Avea un licar complice in priviri si mi-am dat seama ca mama „simtea�ca viata mea nu mai e unitara. Pai, dupa cicatricea de la buza si ventuza de pe gat, ce ar fi putut fi la mijloc decat o femeie? Logica de mama! I-am zis ca in seara asta o s-o cunoasca personal deoarece trece pe la spital care e si unul din locurile ei de munca. A zambit bucuroasa si parca nerabdarea i se citea pe fata. Biata mama, atat de mult si-a dorit ca jumatatea mea sa fie cea pe care mi-o doream incat a ajuns ca sa se bucure ca un copil la gandul ca in sfarsit intregul e complet. Timpul a trecut si mi-am facut de lucru asezand niste reviste si ziare aruncate aiurea pe un raft al dulapului de langa pat. Undeva in spate s-a auzit o usa deschisa si niste pasi marunti s-au apropiat de mine. Simteam ca inima incepuse ca sa bata neregulat si banuind care e motivul, tot un zambet, m-am ridicat si am ridicat bratele a imbratisare sub privirea neclintita a mamei asupra spectacolului. Si cand iruperea bucuriei era imenenta dupa contactul fizic cu cea care se apropiase, in acelasi timp interveni si deziluzia si mirarea. Amalia?!? Ce naiba cauta AICI??? Ma imbratisase cu ardoare si parca ar fi vrut ca sa stea o vesnicie asa. Ma abandonasem stupefiat situatiei neavand nicio reactie. Si cand mi-am revenit din cosmar dupa cateva secunde, am ridicat privirea din podea hotarat ca sa clarific tot si cu chef de cearta la adresa Amaliei vizavi de abordare. N-am mai apucat... In usa, Dana privea interzisa scena si deja imaginea cu deziluzia ei, se indeparta continuu, pierzandu-se undeva dincolo de florile din mana ei care parca strigau din petale mahnirea.

Capitolul 16

23

Dement Love Ce-i drept ca demarasem cam in tromba in pseudorelatia cu Sandel. Amorul nebun in arest s-a desfasurat mai mult ca un sah-mat pe-o tabla de joc. Parcar fi venit de undeva, din vesnicie, in intampinarea mea. Revad momentele cu ochii mintii, ma-ntreb ce-o fi, dac-o fi, si-aveam o senzatie ca de deja vu.

Hihihi, ar fi frumos sa imbatranim impreuna, sa ne punem protezele dentare in acelasi pahar, dintii nostri par a fi si ei fericiti impreuna.

Vorbesc cu Anca, o dau pe spate cu tirul intamplarilor, si-mi spune ca-s nebuna, dar ca i-ar fi placut si ei sa fie-n locul meu o tura. Cu firea asta a mea care ma omoara despic si interpretez totul, facandu-mi mult prea multe ganduri. La concert, Sandel era insotit. Mai are vreo relatie? Nu se poate, am avut momente cand l-am simtit total al meu, ca flashul unui blitz, parc-o revad: supla, sinuoasa, afectata, Pisicoasa ce mai, ca o cobra. Ma reped si pun parafa: femeia rucsac, incapabila sa stea pe sine, pe propriile picioare si e fericita numai in spinarea unui barbat pe care-l incolaceste si-l musca.

Telefonul imi aduce o veste, buna pentru mine, rea pentru tanti Sofica.

Colega mea si-a rupt saraca un picior. Cine-o fi pus-o sa se urce-n corcodus la osteoporoza ei, naiba stie! Cert este ca e nevoie urgenta de-un om in loc si trebuie sa valorific momentul. Faina schimbare de planuri, viata a mai intors o foaie si chicotesc. Abia astept sa-i spun lui Sandel si sa ne bucuram impreuna.

Pana una alta am facut drumuri si-am rezolvat cu formalitatile, maine ma voi prezenta in spital. In treacat, m-am abatut pana la Mall si-am intrerupt cu jena colaborarea cu floraria. Fostul sef imi ureaza pleostit ,,succes'' si ma invita sa trec sa-l mai vizitez. Ii multumesc, dar ii mai multumesc o data-n gand, caci daca n-ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit. Nu m-as fi pricopsit asa c-o lipeala clasa intaia.!! Sar de gat si-l pup, ii mai spun odata multumesc, fata i se complica cu un ranjet pana la urechi: ,,duduie, esti indragostita cumva?'' Offf, detest acest cuvant dar, cand da sa ma plateasca, ma cuprinde o senzatie ca-l iubesc asa de mult, incat refuz banii pentru asa putina munca, si-l rog sa ma lase sa-mi fac un buchet pe inimioara mea. L-am compus din frezii, ador freziile.E pentru mama lui Sandel.

Scufundata pana-n gat in cada cu spuma, imi fac planul de bataie. Diseara o sa am o companie placuta. Am putea vedea un film bun, sa plangem si sa ne sarutam reciproc lacrimile, am putea juca Monopoly pe dezbracatelea, ne-am plimba in noapte pana la extenuare, nebuni si-n luna, .ne-am torpila c-un vin de Porto, ce nu am putea face? Relatia asta am inceput-o fara nici un fel de poticneli, cuget eu, cam fara nici un artificiu de seductie pe care l-as fi incercat cu oricare alt barbat. Cred c-a culminat firescul, mai degraba. In drum spre spital, fericirea imi da aripi. Nici nu ma mai pot uita la barbatii care bazaie in jurul meu. Inseamna ca-s indragostita. Da' rau de tot! O, uite reviste, hai sa iau cateva de bucatareala, de cancanuri. De la chioscul spitalului urc voioasa cu florile balanganind, cu emotii si cu zambetul soare. Si deschid usa salonului dupa ce am numarat pana la trei, cu multa speranta in suflet.

Nu! Nu pot crede ceea ce vad! Sandel, fresh si surazator, cu bratele larg deschise de parc-ar imbratisa lumea si-ntre ele, topita, rucsacul!! Ochii lui extatici ii penetreaza pe-ai mei gata oteliti, salonul pare brusc prea mic, n-am vazut nimic dar pare c-am vazut totul. Ma-ntorc si plec... Nu, nu iau nici un taxi! Desi sunt pe tocuri. Vreau sa merg pe jos pana acasa, sa ma obosesc, sa 24

Dement Love ma stranga pantofii, sa ma enerveze toate neamurile proaste cand or sa mantrebe cu texte daca-s ,,singurica''. Vreau sa simt orice altceva decat durere si umilinta. Nu, nu pare posibil!!! Cred c-am rationat gresit: de ce m-a mai chemat? Doar pentru ca sa vad asta? Pare ilogic, trebuie sa ma intorc, acum sau niciodata, prefer adevarul incertitudinii, prefer s-o aud din gura aia a lui care saruta bestial cat ar fi de dureros! Doamne, sa privesc in urma poate, prin reducere la absurd, ar fugi dupa mine ca-n filmele alea cu prosti! Cand mantorc, il iau fatis si-l calc pe papuci pe Florin.

- Buna, Dana! Da' ce interactiune avem noi doi! Da' grabita vad ca mai esti!

Ce faci, fato?

- Buna, Florine si scuze ca m-am urcat pe tine, sunt cam neatenta... aaaaaa... na, eu ce sa fac, tocmai mergeam in vizita la mama lui Sandel...

- Apoi hai, lasa-ma sa te iau de brat, vad ca umbli cam buimaca pe-aici si te urci pe oameni, am sa-i spun eu lui Sandel ca era sa ma omori! Ce mama naibii, reverentele mele, printeso, n-ai cumva o sora geamana si pentru mine?

Incidentul ma destinsese. Cand intram in salon deja parca era pentru prima data. Sandel a facut ochisorii mari, rucsacul s-a infoiat si dadea sa protesteze.

I-a dus rapid mana la gura, ne-a facut cunostinta insa n-a specificat ,,gradul'', s-a scuzat pretextand ca lipseste 5 minute si-n urma lui n-a ramas decat vag, parfumul. Florin m-a condus la pat, si a-nceput: - Buna ziua, tantiiiii, da' cat de ucigator de frumoasa si nedrept de tanara puteti fi aaaazi! Cu tot respectul, draga Dano, ti-o prezint pe mama lui Sandel, regina absoluta a dulceturilor si-a zacustelor, a serrrrrbetelor...

- Saru'mana, doamna! Dana ma numesc... Freziile astea frumoase sunt pentru dvs, aveti si niste reviste... Simteam ca-mi luau foc obrajii!

- Multumesc frumos, fetita, sa stii ca ma plictiseam. Pai, repaos si iar repaos, pastile... Offffff, offff, tare rau cand iti pierzi puterea. Ia un loc aicea langa mine, esti proaspata si tare frumos mai mirosi, tare ma bucur ca te-a adus Sandel sa te vad! Un brat protector, caci altfel nici n-avea cum sa fie (ador povestile cu happy-end) ma-nconjura de dupa gat si-mi depuse pe buze un sarut apasaaaaat! Politicos, Florin acoperi cu mana ochii bietei femei batrane, pufnind in ras. In schimb, urechea mea fu alintata cu cel mai frumos cuvant din lume: ,,multumesc''. In sinea mea, ieseam din matca. Poate ca dintii nostri chiar ar putea fi fericiti impreuna...

Capitolul 17 Faceam de zor recapitularea. Evenimente multe si nescontate au trecut ca vantul prin si odata cu mine. Ceea ce am castigat, cu pretul arestului de-o noapte, eram ca sa si pierd din cauza unei imbratisari neasteptate. Ce naiba cauta Amalia la spital si, mai ales, invitata de catre cine. Il banuiam fara temei pe Florin dar, mi-am zis, ca e prea devotat ca sa faca asta. De fapt, nici nu mai conta cine a anuntat-o si de. Important este ca am trecut cu bine peste examen si am decretat in sinea mea ca Dana are potential nebanuit si dincolo de aspectul ei fizic se ghiceste un suflet mare.

25

Dement Love A venit si ziua in care serviciul isi cerea drepturile si iata-ma numarand diferite repere pe rafturile din magazie si notand ceea ce nu iesea in evidente cu un pix daruit gratis de catre mine de pe o masa cu alte alea la o expozitie de solutii de lipit si adezivuri. Deja ma gandeam la week-end si, intr-un fel, eram bucuros ca Dana renuntase la slujba de la Mall, cea de florareasa. O tachinasem destul cu melodia: „Mama mea e florareasa” si cred ca a fost edificator acest lucru. Azi se anunta o zi speciala. Urmam ca sa merg in apartamentul Danei pentru prima oara si ma intrebam ce sa-i iau asa, ca de prima oara calcata intimitatea ei. Florin imi dadea sugestii care mai de care mai demente si am aruncat cu un top de post-it dupa el la auzul celei mai tampite dintre ele: „i-ai un vibrator, merge si pe post de facalet cand o pui de mamaliga!” Mda... „Sau... i-ai niste catuse imbracate in plus rosu. Incita si excita. Garantat!”.

- Taci ma odata! Zii ceva serios, omule!

Ce sa-i cer? Asta e Florin. Dar daca nu ar fi fost asa probabil ca nu ar mai fi fost prietenul meu. Venise un inginer dupa niste prize P.T. si vazandu-l cum isi aprinde tigara, stand asa, rezemat de balustrada, mi-a picat ideea din neant.

Planul-surpriza se infiripase si prindea galopant contur. Abia asteptam ca sa ies de la serviciu. Incepusem calculele frunzarind calendarul si refacand zilele si iar calculand. Inainte de a debarca la Dana, va trebui ca sa trec prin oras, sa-mi incununez planul cu ceea ce ar fi fost elementul surpriza si, culminand cu un buchet frumos de flori in mana, va trebui sa fiu la ora stabilita la usa ei.

Franturi din ceea ce s-a intamplat la arest imi reveneau treptat si brutal si cred ca ma imbujorasem ca prea ma luau caldurile deodata. Noroc ca eram singur in magazie, Florin plecase cu un transport la o sectie mai indepartata, astfel am putut replanifica si iar calcula zilele pana cand mi-am dat seama ca deja sunt stupid. Oare m-am indragostit lulea? Se poate! Am inceput sa pun pe tapet sentimentele... Ce-mi place la ea? Pai, in primul rand naturaletea. Modul ei de a fi amestecat cu cel de a arara se incununau perfect unul cu celalalt. Era proaspata si-mi oferea prospetime. Nu se complacea in detalii fara rost si tot ceea ce isi propunea ca sa faca, se realiza cu usurinta. La ea nu exista jumatate de masura. Ori totul ori nimic! Transa problemele scurt si la obiect gasind o rezolvare aproape de fiecare data si, daca nu se intampla asa, ajutorul meu completa ceea ce ea nu reusea pe moment. Exista o simbioza intre noi chiar daca ne stiam de putin timp. Nu cred ca ma inselam, omul pervers si perfid pana la urma isi arata coltii. Si de ce ar fi facut asa? Ce ar fi castigat? Nu era una cu aere si fite, nu pretindea mult de la viata si, ca si mine, se multumea cu ceea ce o multumea sufleteste.

Timpul asta greu s-a mai scurs pana la pontajul de iesire. M-am abatut de la plan si direct in oras m-am dus. Tinta mea era intiparita de la serviciu dar miam adus aminte ca ceea ce-mi trebuie tot la Mall gasesc deoarece fiind locatie all-in-one, imposibil ca sa nu se gaseasca asa ceva acolo. Am rezolvat prima parte a scenariului cu usurinta deoarece nu mai era nimeni in locatie cand am ajuns. Apoi am trecut la standul cu flori si m-am lasat la mana vanzatoarei, inlocuitoarea Danei, ca sa-mi incropeasca un buchet, a ales cinci trandafiri rosii si, multumit de rezultate am plecat cu gandul la dusul mult necesar si intotdeauna insuficient. In drum spre casa, i-am telefonat mamei, si m-am bucurat ca un copil cand am aflat ca peste o saptamana ii da drumul din spital.

26

Dement Love Ceea ce parea destul de grav s-a dovedit a fi mai mult o sperietura. Mi-a explicat ca i-a zis doctorul ca daca se intampla nu-stiu-cum atunci ar fi fost mai grav dar, totul e bine in final. Va trebui ca sa aiba grija pe viitor si de cicaleala Lucretiei nu va scapa pana la moarte.

Dupa dusuit, mi-am aruncat privirea in sifonier si am zambit la vederea costumului norocos si mai ales a cravatei negre cu dungi galbene. Nee, voi imbraca ceva sport dar cu oarecare tinuta eleganta, ceva simplu si de efect.

Am asezonat totul cu patru fasuri de nelipsita Aqua di Joe, doua dintre ele musai pe gat deoparte si de cealalta, si iata-ma victorios spre cea care-mi producea batai neregulate ale inimii, fluturand buchetul alandala. Ajuns in fata usii am avut un moment de ezitare: oare e bine ceea ce fac? Si ce fac? Asa imi zice interiorul si asta fac! Mi-am zis ca inca gandesc logic, nu-s nici senil si nici nebun. Numai un inginer de la serviciu zicea muncitorilor, care se codeau in a-i executa dispozitiile, atat de aiurea erau, ca muncitorul munceste, nu gandeste!

Altfel i se spunea ganditor! Deci el, marele inginer era un ganditor-visator... Ce dracu’ fac? Am sunat si parca bataile o luasera in ritm de samba la galop.

Dana ma intimpina asa cum nu prevazusem: adica cu un halatel semitransparent pe ea si cu tigara in coltul gurii. Cand am aparut pe retinele ei, fata toata i s-a schimbat intr-un moment al bucuriei nedisimulate si mi-a sarit in brate toata cu tot cu rotocoalele de fum din tigara ei, acum zacand undeva pe gresie. Ne-am pupacit, ne-am draganit, ne-am pipait si am ras cu pofta. A mirosit cu nesat florile primite si mi-a zis ca are un parfum inegalabil de Imperium Mall!

Mancasem ceva usor, ceea ce a pregatit ea si acum zaceam tolaniti pe canapea, eu in fund si ea cu capul in poala mea, ea cu o mana ridicata si mangandu-mi parul, eu facandu-mi de treaba cu un san obraznic ce iesise din halatel. Va trebui sa improvizez un scenariu ad-hoc, altfel surpriza nu era mare. Ma chinuiam deja cu exasperare ce anume sa concep cand am auzit-o zburandu-i pasarica din gura: - Merg ca sa fac un dus! Vii si tu sau te uiti la TV? Apoi ne bagam in pat! Si rase de-a binelea facandu-mi strengareste din ochi.

Normal ca aveam subit o pofta de privit la TV! Cand am auzit apa siroind, mi-am pus planul in aplicare. Am scos din borseta cele 20 de lumanarele rotunde cumparate de la Mall si am format pe covor o inima, aprinzandu-le cu bricheta. Am scos din frigider sticla de sampanie si am asezat-o pe masuta.

Am ochit in vitrina doua pahare adecvate si la final, am scos plicul din buzunar si l-am asezat sprijinit de sticla. M-am asezat cuminte pe pat dar am sarit ca ars, am luat din vaza doua fire de trandafir si le-am pus de-a curmezisul plicului. Efectul a fost cel scontat. Dana s-a holbat la priveliste de i-a cazut prosopul infasurat si asa de control, a facut gura si ochii mari, emotiile au cuprins-o cu adevarat si, cu mana tremuranda, s-a napustit asupra plicului, desfacandu-l.

- O vacanta la Ranca? Doar noi doi, singuri sase zile?!?

S-a napustit spre mine si dupa cel mai fierbinte sarut de cand ne stim, neam prabusit pe canapea inlantuiti, suflarea si gafaiala invandand locatia intima si, printre sarutari am azuzit-o deodata spunand: - Multumesc, iubitule! Pentru TOT!

27

Dement Love

Capitolul 18 O saptamana la dispozitie, gandeam eu, mult mai incolo, pe deplin fericita si satisfacuta, total impresionata...sa ma dau de ceasul mortii si peste cap ca sa aranjez lucrurile. Aveam sa mergem la Ranca. Habar n-aveam ce-i aia si unde-i dar, dupa fericirea lui Sandel, gandeam ca-i de bine si n-am indraznit ca sa-l intreb, dar banuiesc c-as fi mers cu el pana-n Talpa Iadului. Eram efervescenta ca bulele din apa minerala, insa muream de frica, tot ca ele, sa nu ma sparg.

Asta o fi iar dragostea? Cate feluri de dragoste pot exista? Si din ce-i facut sufletul asta uman, capabil sa indure atatea? Nu m-am bagat eu cam repejor si n-o sa ma frig oare? Tarziu in noapte, m-am desprins din el ca dintre labele unui urs paros. Ma strangea in brate de parca gasise ceva de pret si nu voia sa piarda. Am stat asa mult pierduta, privindu-l cum dormea. Ii statea asa de bine incadrat in peisajul meu si as fi dat tot ce-aveam ca sa ramana asa. Pana si bufnita crosetata de deasupra patului parea sa n-aiba nimic impotriva.

Pasarea incerca sa-mi spuna ca barbatii fac sex cu creierul insa, atunci cand iubesc, o fac ca niste copii: increzatori, dependenti, dornici de a da si de a primi afectiune. Imi placea acest baiat-barbat si as fi vrut sa fac orice sa-mi stopez senzatiile la acest nivel.

- Bufnitoi,unde-o fi Ranca??

Din nou n-am primit raspuns, trebuie sa ma descurc singurica. M-am dus pe balcon. Acolo mi-e camera gandurilor. Inca de la inceputul inceputurilor, de cand m-am mutat in blocul asta, am vrut sa am un spatiu al meu. Acolo gandurile pareau ca stau cuminti si cum le fluier pareau ca ma asculta. Aici fumez, aici am calculatorul. Il pornesc si dau un ,,search''. Motorul de cautare ma reveleaza ca-i in Parang. Suna bine. Cu fumul rotocoale, faceam programul saptamanii, imaginandu-mi schimburi de ture demente. Bifez pe carnetel tot ce se poate bifa iar cosmetica, pe-un joi cap de afis. Sandel se lupta si vorbeste incetisor prin somn. Ar fi o infamie sa-ncerc sa-i ascult gandurile. Ganduri nepermise mie, apartin intimitatii lui. Sting tigara, ma duc sa ma spal si ma bag tiptil in pat. E fierbinte ca un radiator. Imi schimb pozitia, ma-nfing cu nasul in jugulara lui, il sarut pe-un umar, ii captez bratul, ma ancorez de el siapuc s-aud ca a terminat cu vocifereala. Adorm zambind, stabilind sa-ntreb a doua zi cu ce zmeu se certa.

Saptamana ce-a urmat a fost plina de evenimente profesionale si de alergat incolo si-ncoace din partea amandurora. Eu am bagat ture duble ca MIG-ul, el situatii si umplut de rafturi.

Am tinut-o in convorbiri telefonice lungi, incandescente, dar si alea cu telefonul la ureche cat faceam treaba, aproape erotice, cu amprenta inca a dorului de inceput de relatie. Miercuri noapte l-am visat ca-i in pat cu mine si ca n-ar mai fi plecat niciodata. Joi m-am trezit in urma unui vis si se facea ca ma trezeste28

Dement Love n miez de noapte printr-un scurt mesaj telefonic: ,,sunt la usa, doresti oare sa ma primesti?'' Si musai cu emoticonul cu limba scoasa. Am tasnit din pat, i-am deschis si i-am sarit de gat, nebunului.

- Da, iti deschid si ma autoinvit sa-ti dau si cheile de rezerva! Daca vrei, iti fac cunostinta si cu toate babele de pe scara. De cerut in casatorie nu te cer insa, iti spun DA hotarat: poti sta la mine cand si cat vrei! Ce dor mi-a fost de tine! Pffff, ce floare draguta, ai sutit-o din strat de la Primarie? Ce-i asta, papucul doamnei, si unde-ai tinut-o ascunsa, in buzunar, la fund? Mai ai si alte surprize in joben? Apropos, la Ranca mergem cu trenul sau cu masina mea la care sofezi tu, hihihi, ca mie-mi place sa ma uit pe geam? Stai sa te strang in brate, ma bucur enorm c-ai trecut... moah... bufnitoi, te superi daca pun floricica-n cioc la tine?

- Femeie, termina-te de topait! Sunt un camiloi in desert, mi s-a terminat combustibilul, mor de cald si mor incet, mor dupa chicoteala ta si mor ca tre' sa stau in sacou la serviciu. Mai mor ca mai rade si Florin de mine, acuma mor ca stai in chiloti si-n maieu cu fundu' la mine si vorbesti cu bufnita!

Nu l-am mai chinuit mult. Adica nu prea mult, ca tare drag imi era. Insa am jucat un pic prinsa pe dupa mobile in toiul noptii, pana m-a prins si cand am crezut ca mor de ras si de gadilat, i-am dat voie sa faca pe seful. In fond, mai era si maine o zi, abia sambata se preconiza sa plecam.

Capitolul 19 Sofam de vacanta, pe serpentinele ametitoare si cantam impreuna cu Dana o melodie veche, racnind din toti rarunchii: „E haiduc/ Si e voinic/ Andriiiiii Popa/ Cel vestiiiit”. Radeam si hohoteam de rasul nostru apoi. Peisajul era incantator si se striga admirat. Am tras masina pe un refugiu si ne-am desfatat cu privelistea feerica. Muntii parca isi aplecau culmile spre noi dandu-ne binete, brazii fluturau crengile iar o adiere abia perceptibila ne gadila narile si ne mangaia parul. Am zis sa rad un pic de Dana si i-am zis deodata aratandu-i undeva, departe, o girafa. Ea uimita si reactionand pe moment, a intrebat fevril: „unde, unde?” apoi, dandu-si seama ca girafele nu traiesc aici mi-a dat un cot in coaste, tavalindu-ma chipurile de durere pe iarba grasa si tragand-o si pe ea cand, speriata ca mi-ar fi dat prea tare, s-a aplecat peste mine. Dupa ce am mancat un sandvis, am pornit la drum si nu peste putin timp am ajuns la locatie.

Vila era exact ca in imaginile de pe site, poate ca un pic mai frumoasa in realitate, gazda primitoare si care ne-a anuntat din prima ca putem face orice numai galagie mare si stricaciuni nu, ne-a servit cu o afinata care ne-a gadilat placut gustul si, dupa instalarea din camera, am plecat prin statiune, echipati corespunzator. Am dat peste o straduta unde zeci de vanzatori ambulanti isi etalau marfurile care mai de care, multe kitch-uri, putine originale si mai ales 29

Dement Love traditionale. Am vazut o bufnita din lana flocoasa si i-am propus Danei daca nu cumva vrea ca sa-i faca pereche celei de-acasa. S-a repezit ca sa-mi de-a un cot dar s-a oprit la timp amintindu-si ce am patit la popas si am izbucnit amandoi in ras. Am ales un fel de vaza din ceramica, voit ciobita pe alocuri, simpla si de efect. Am mancat kurtos si am baut sirop din zmeura care chiar avea gust de zmeura numai ca mi-a cam produs un efect laxativ si a cam trebuit ca sa controlez cand si cand tufisurile locale.

Am umblat ziua aceea prin locatie, nedepartandu-ne prea mult asta si datorita drumului lung si obositor, iar seara am stat pe terasa vilei, alaturandune o familie din Bucuresti, el grosolan si ingamfat, ea sexoasa si enervant de curioasa iar copilul, o fetita de 9 ani, rasfatata si impertinenta. Deh, Capitala!

Ne-am retras in camera si, dupa dusul necesar, ne-am trantit in pat fataind programele tv din telecomanda si culminand cu un sex in forta, flamand si alimentat poate, si de aerul rarefiat din Ranca.

A doua zi ne-am trezit porniti pe drumetie si ne-am interesat la gazda daca sunt trasee turistice de urmat in zona. Dupa edificari am ales unul spre Stana Poarta Raiului. Suna destul de promitator si poate cu ocazia asta aflam si ce gasim in Eden atunci cand o veni timpul. Ne-am echipat preventiv deoarece muntele iti poate rezerva multe si am plecat la drum. Vremea era superba, nici prea rece, nici prea cald, dar era inca dimineata si poate ca o sa se mai incalzeasca spre pranz. Am urmat traseul care s-a dovedit a fi destul de facil, urmarind din cand in cand pe vreun copac crucea albastra care ne indica ca suntem pe drumul cel bun. Am facut un popas sub un pom mai umbros band apa si i-am incropit Danei o coronita din flori de munte, odata pusa pe cap, iam zis ca e zeita latina care s-a ratacit in Elada. Razand, mi-a aratat cotul si coastele mele si mi-am tras fermoarul sugestiv la gura. Stana era o locatie destul de veche dar ingrijita oarecum, gazdele erau dintr-o bucata, el moale, incet dar indeplinindu-si misiunile pana la capat si ea, oh ea! era o matahala 2/2 m volubila, spontana, galagioasa, tatoasa si toate cele, urmata neconditionat de trei copilasi de varste diferite dar nu mai mult de un an diferenta intre ei. Ne-au intrebat daca ramanem peste noapte si le-am zis ca am vrea ca sa innoptam la vila noastra, s-au oferit ca sa ne arate toate treburile casei si pe nesimtite ne-am implicat total, timpul zburand de parca ar fi trecut cateva minute si nu ore bune. Totul a culminat cand el, la fel de incet, s-a ivit dintr-un beci cu o damigeana cu palinca de pruna si, tot gustand si laudand, ne-a ajuns seara din urma intrebandu-ne daca mai era indicat ca sa mergem la drum noaptea.

Nu am mai asteptat raspunsul caci palinca ne-a fost ghid, limitatoarele s-au dat peste cap, Bachus razandu-ne de-abinelea in nas, ras si veselie in jurul focului impreuna cu trio-diferenta-un-an pana cand matroana s-a uitat la mobil si a decretat: „gasca, culcarea!�. Toti trei mititetii aia s-au conformat si as fi jurat ca si sforaiau in secunda doi. Apoi noi am continuat cu palinca, cu bancurile, Dana soptindu-mi la ureche ca-mi ajunge dar, cine s-o mai auda?

Grasana s-a bagat intre barbati si a inceput sa zica bancuri porcoase avand un mod ciudat de a-si manifesta bucuria: radea in hohote cu capul pe spate lasat brusc si cand revenea in pozitia intiala, trantea palmele pe pulpele noastre, ale barbatilor, avand ceva forta in lovitura nu gluma! Si ea iar radea si-si scutura ugerul de mai-mai sa stinga focul cu aerul degajat datorita lui. Dana radea de 30

Dement Love se prapadea urmarindu-ma cum incercam ca sa eschivez loviturile nebunei si ma ciufulea ori de cate ori reusea sa eschivez vreuna. El, din calmul zilnic, devenise euforicul nocturn, si incepuse sa-si pupe nevasta cu foc dand semnalul ca e cazul sa ne aciuam in cuiburi.

Nu mai stiu cum am ajuns in odaie dar tot ce-mi amintesc e faptul ca am facut sex nebun cu Dana si la un moment dat am auzit soptit la ureche: „iubitule, ai deja o ora jumate de cand esti infipt in mine si ar fi cazul sa mai si dormim un pic, nu?� Nu stiu daca am zis ceva pentru ca s-a rupt filmul brusc, adormind asa, in ea...

Capitolul 20 - SSSttttt! E cat a lui tata...

- Ssstttt, ba tata-i cat tractoru'!

Trei perechi de ochi ca-n desene animate clipeau parca toate odata.

- Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! incep eu a urla si trag strategic si instinctiv cearsaful pe mine. Sandel sare ca arcul din pat cat era de lung, da cu ochii de cei trei copii zgaiti langa pat si aud ecoul rapid.

- Aaaaaa!! tipa si el incercand cat de cat sa se acopere, in timp ce copiii fugeau ca gainile fugarite de uli.

- Neata, mormai el si se imbraca meteoric.Hai, razi, spectacolul e gratis..

Din apropiata vecinatate se auzeau icnituri si bufnituri de scaltoace peste spinari semn ca femeia cu barba isi altoia metodic progeniturile. Fara prea multe interogari si preludii, isi imaginase sarmana ca faceau pe agentii FBI. Dupa ce-am luat un mic dejun incropit, eu am ramas cu trenul afara sa-mi savurez cafeaua in timp ce Sandel se-nvartea pe langa omul cavernelor.

Amandoi tropaiau ca niste spiridusi obraznici in jurul unei sticle de palinca.

Dupa ce si-au terminat de demonstrat reciproc teoria conspiratiei, le-am multumit frumos, ne-am luat ramas bun si i-am pus sa ranjeasca in fata aparatului, sa-i avem amintire pentru posteritate.

- Incotro ne indreptam acum, mon Sandel?

- Pai la cascada. Nea Grigore mi-a explicat ce si cum si ajungem in ,,pazejdi'' minute.

- Sunam la vila, anuntam ca suntem teferi si ca ajungem diseara.

Vremea era racoroasa si superba. Simturile ne erau solicitate la maximum si trageam pe nari aerul tare, muntele si padurea. Ascultam si incercam sa descifram vocile si povestea ei. Cautam si urmam niste pietre vopsite in albastru ce trebuiau sa indice calea spre cascada Zanelor. Treceam prin poienite cu iarba pana la genunchi si inotam prin flori de munte. Mov, galbene, albastre, aromate.

Aruncam rucsacii si ne tolaneam prin iarba fiecare dintre noi parea sa fie o 31

Dement Love entitate diferita, nici unul nu mai scotea vreun cuvintel care sa deterioreze mirajul. Vorbeam din ochi, strangeri de maini si prin incurajari mute. Drumul era anevoios pentru cei ca noi invatati cu asfaltul. Am facut primele noastre poze oficiale, eu cu flori la urechi, ca o mandra din padure. Daca stau bine si ma gandesc, eram asa coplesiti de simplitatea, maretia, grandoarea momentelor si a naturii, incat n-am mai cautat in jur bolovanii indicatori asa eram de siguri ca gandul din cap ne va duce direct acolo fara sa ne dam silinta.

Soarele cobora tiptil inspre apus, noi mergeam de vreo 4 ore, dar de auzit macar vreun susur de cascada, nici pomeneala! In jur, tipenie!

Intrebari intrebatoare rau de tot se izbeau in capul meu, insa nu indrazneam sa le dau drumul. N-as fi vrut ca si capetenia expeditiei sa se simta prost. L-am strans tare de mana si l-am privit in ochi. In ochii teribili de incurcati am gasit si raspunsul: cu adevarat ne ratacisem.

- Soldat,oprirea!

Imbufnat, Sandel a trantit rucsacul jos.

- Reorganizam trupele! Bateria mea arata rosu, mai intai imi dai un pupic de reincarcare sau mai bine nu-mi da ca-mi iau singura.

- Se insereaza, hai sa coboram, spuse el prudent. Bine macar c-am facut nitica miscare. S-o dam incolo de cascada si pe cioban cu pazajdiminutili lui.

Mare scofala, o cadere de ape! Coborand, trebuie sa ajungem undeva si chiar de n-ajungem, suntem cu mult mai aproape de civilizatie, aici n-avem semnal la telefon si Colt-ul l-am uitat acasa...

- Mai Sandel, drept sa-ti spun, mi-ar fi ciuda sa fi carat degeaba toate astea cu noi. Suntem echipati relativ corespunzator si eu zau n-am dormit in cort in viata mea! Promit solemn ca muncesc cot la cot cu tine. In plus, se insereaza, am putea sa ne rupem picioarele, coborand. Lanternele nu ne mai tin mult, leam folosit aseara.

- Ai dreptate in ceea ce spui dar hai sa mai coboram un pic, inca e lumina, sa gasim loc de innoptat..

Am ajuns intr-o poienita, un paraias susura, greierii tineau concert, cimbrul salbatic mirosea ametitor de te dadea pe spate.

- Iubitule, deci m-ai adus in Rai! Hai sa nu mai pierdem timpul... Tu fa ce faci pe-aici si eu, umila ta asociata, merg in padure sa aduc surcele si lemne.

Vin rapid, ca vreau sa mi se taie respiratia si n-as vrea sa pierd apusul. Hai, draga, pa. Pana ma-ntorc poate vine si pizza, hihihi...

Primii o palma la fund si capatai avans. Pe drum imi imaginam cam ce binear fi sa gasesc niste hulubite get-beget sa le coacem. Pffffff, dac-as gasi si-un lan de porumb as fi si mai fericita. Deja simteam miros de fum, semn ca omul meu stie sa faca foc.O sa privim infofoliti cerul, o sa numaram la noapte stelele care cad si poate o sa ne spunem secrete, visuri, dorinte, rataciri, esecuri. O sa adorm cuminte si bucuroasa c-am mai citit o fila din el. Imi place nespus sa-l citesc - uite inca un lemn bun, gata, nu mai am loc – pentru ca e o carte buna.

O umbra plonja in fata mea si-mi paraliza gandurile imprastiate. Un urlet o insoti fulgerator. Nu-mi dadeam seama ce e. Era de om, era de animal? Stiu doar ca am scapat lemnele din maini si am apucat sa vad o lumina mare, mare si n-am mai vazut nimic. M-am prabusit.

32

Dement Love

Capitolul 21 - Haaa, sunt vampiiiiiir! Si iti sug sangele, acuuuum!

Dana, saraca, s-a speriat de moarte si cred ca avea dreptate. Ce naiba m-a apucat ca sa-mi pun lanterna agatata cu o sfoara deasupra capului si sa o urmez cu gand vadit ca s-o sperii? Poate ca intunericul care se lasase mi-a indus stari contradictorii. Era si infricosator dar odata simtind adrenalina facandu-si treaba, era si placut totodata. Dana, bineinteles ca a apreciat gestul si mi-a urat cea mai neaosa si perfecta injuratura trimitandu-ma neconditionat la origini. Am pupacit-o si se pare ca m-a iertat. In jurul focului am inceput sa depanam amintiri din copilaria fiecaruia totul culminand cu destainuirile despre pierderea virginitatii.

Se lasase intuneric si frig patrunzator si noroc cu paturica din rucsac si cu sacul de dormit ca am mai salvat din inghetul corporal. Cu toata nelinistea din suflet, ne-am bagat in cort, am tras fermoarul bine (gandeam in acele momente ca acel fermoar ne da o siguranta foarte buna) si ne-am luat strans in brate, frecandu-ne unul de altul ca sa ne incalzim. Ne-am incins destul de repede dovada fiind partida de sex ce a urmat, un sex salbatic ca si locatia. Am inceput sa urlam amandoi de placere si de frica. Cine ne auzea in pustietatea asta? Dar daca un animal, ceva, un urs poate, ne aude si-l deranjeaza vacarmul si vine peste noi? Mai da-l incolo de urs, sa-si ia ursoaica la framantat asa cum fac eu cu iubita!

Deja nu ne mai ajungea cortul si atmosfera se incinsese foarte tare. Din pozitia aceeia imposibila am facut echilibristica spre fermoarul cortului, Dana sa agatat icnind de placere de mine, am ajuns cu chiu cu vai la ivarul superficial si din miscarea de dute-vino a dragostei, l-am apucat cu doua degete, tinand contra ca sa-l deschid cu cotul de la mana cealalta. Pozitie de harakiri si nu de kama sutra!

Cand eram cu izbanda la jumatate in incercarea mea de decalotare imediata a cortului, Dana s-a agatat vartos de mine, cred ca a ajuns la ceruri in momentele acelea, m-am dezechilibrat serios si am pierdut orice control rasturnandu-ma pe spate si-ntr-o parte cumva, angrenand cort, patura, sac de dormit, Dana, tot odata cu mine si accelerand miscarea ghiveciului acela panzo-uman incepand sa ne rostogolim incet la vale. Asezaseram cortul la un metru de o rapa usoara deoarece hotarasem de comun acord ca era riscant sa asezam buda ceva mai departe cand natura ne oferea alternative.

Ceea ce parea o rostogolire minora s-a dovedit a fi un angrenaj serios si din rasete si imbulzeli mediocre am inceput sa simtim radacinile in coaste, lovituri de pretutindeni, panica acceleranta, zgaraieturi si oase trosnind din ce in ce mai des. Valea aceea s-a dovedit a fi mult mai periculoasa decat mi-o imaginasem si deja intrasem in panica odata cu miscarea. Niciun copac, ceva, care sa ne opreasca? Murphy, esti pe-aici?

33

Dement Love Am simtit la un moment dat o smucitura puternica, bratul drept parca mi s-a dizlocat instantaneu si s-a auzit o sfasietura de material rupt cu forta, pe Dana urland de-abinelea, eu trezindu-ma racnind auzind-o si, in rostogolirea aceea din ce in ce mai rapida, in urma smuciturii, am pierdut-o de langa mine, cortul a cedat rupandu-se in jumatate si eu continuand cursa aceea infernala jurand ca-l urasc in momentele acelea pe Keanu Reeves! Imi intrase un ciot in coaste si durerea m-a coplesit instantaneu lansand alt set de urlete, auzind-o din ce in ce mai indepartat pe Dana cum ma striga simtind o iesitura de pamant inaltandu-se si odata cu ea si eu cu ceea ce mai ramasese din cort. Zvarrrrr!

Plonjon in gol si izbitura puternica cred ca de un copac. Am simtit cum zbor efectiv luand o traiectorie caraghioasa si deodata bucatile de material din jurul meu s-au agatat de o creanga stufoasa punand frana spectacolului abracadabrant aflat in desfasurare.

Rezultatul? M-am balanganit de vreo cinci ori din creanga aia si cred ca ma aflam la ceva inaltime, agatat de vreun brad inalt, strans bine de o fasie din cort de un brat si continuand undeva pe la piciorul opus bratului imobilizat, cumva cu fata in jos, eu gol si cu falusul atarnand a momeala! Deodata, liniste... Capul imi raspunse prin niste bubuieli groaznice si instantaneu au aparut durerile de pretutindeni simtind pe buze un firicel de sange si, constatand asta, am lesinat imediat!

Capitolul 22 Intai si-ntai mi-am pus mainile la ochi. Apoi mi le-am pus de-a dreptul in cap. Acum nu stiu daca urla de groaza si durere sau urla din teribilism, in virtutea inertiei, ca o prelungire a starii extatice anterioare. Eu una jur c-as fi preferat sa urle ca-n padure doar pentru ca se simtea bine. Cand urlatul a incetat, am coborat in liniste de parca ma temeam sa nu-l trezesc din somn.

Atarna haios, spanzurat de creanga groasa. In loc sa ma pun pe bocit, de nervi l-am muscat de fund sa vad daca are reflexe. Deja incepeam sa-l cunosc si stiam ca era in stare sa faca pe mortu' doar ca sa se joace cu mine si sa ma bage in boale. Numai ca, nu cred ca s-a asteptat la o asemenea reprezentatie pe post de gest profesional si chiar a inceput sa tipe ,,aaaauuu''!!

- Aha, deci esti aproape bine merci. Nu te mai balangani si agita ca se rupe creanga si-o sa cazi de tot.

- Oooo, nimfo, zeita a padurii, ai venit!!! Gandeam ca visez...

- Deci nu ma mai enerva, unde-ai vazut tu zeita aproape in pielea goala?

Ridica bratul, gata, nu mai urla ca mi-ai spart destul timpanele. Cred c-ai o luxatie scapulo-humerala dreapta, sper si nu vreo fractura. Bratul care cadea inert credeam mai degraba ca-i fracturat. Stai sa te mai intind de niste membre ca vad ca pari in regula.Trebuie sa fii plin de vanatai si zgarieturi.

34

Dement Love Acum taci, da, membrul cel mai important, ala acolo unde-ti tii si creierul, pare teafar.

- Pai, scoate-ma de aici...

- Pai, chiar nu pot, ramai aici ca arati chiar bine. Vin sa fac un foc sub tine, de mult imi doream sa initiez tainele canibalismului.

El chiar se uita si eu chiar plecam. Distanta pana sus era relativ mica, insa in cadere noi o percepusem imensa. In timp ce vorbea singur, am scormonit cu lanterna in bagaje si am trecut la rezerva de ciorapi fini. M-am imbracat tacticoasa, aveam nevoie de timp activ sa gandesc asa ca am luat o patura, cutitul, lanterna si, cu o lucire sadica in ochi, aparatul foto setat pe blitz.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa pozez hipopotamul stramb si chircit de durere pentru posteritate. Am reusit inca sa surprind si expresiile fetei, protestul, strambaturile, rasul si jena brusc instalata.

- Nu te mai balangani! Eu zic ca puteai ramane asa pana dimineata, era un deliciu inimaginabil pentru vreun coiot daca eram in stepa. Nu misca, acum vin cu cutitul spre tine... Gata, harsti cu afurisita asta de panza de cort! De fapt, nu afurisita, ci chiar draguta, cine stie unde ai fi fost daca nu era ea. Chiar ma gandesc ca-mi statea bine in Victoria Lipan asa in pielea goala, cautandu-te!

- Recunosc c-am avut teribile emotii...

- Recunoaste mai bine ca esti un bou, si inca unul din ala de rasa superioara. Tin'te de mine sa te sprijin, misca-te incet, aha, asa e bine. Nu te mai hilizi ca sa mor de nu te pocnesc! Ce naiba, de cand te cunosc nu fac decat sa te culeg de pe jos si sa-ti adun bucatile!

Cand si-a capatat o relativa stabilitate, i-am atarnat mana de ciorapul meu, l-am infofolit in patura si am urcat incet impreuna. Grea munca am avut si tocmai se iveau zorile. Incercam sa-l mint ca n-are aproape nimic, ca-i aproape intreg, dar nu stiam daca mint prea bine. Situatia nu era chiar mortala, dar nici roza nu era. I-am sters sangele de pe alocuri, durerile erau mari, nu stiam daca are si altceva rupt in el si nu-mi dadeam bine seama. Antialgice aveam, dar n-as fi avut voie sa-i dau ca-i mascam durerea si apareau erori de diagnostic cand am fi ajuns la vreun punct sanitar. Deh, deformare profesionala! Trebuia sa ajungem obligatoriu undeva si nu eram capabila sa fac telepatie cu Jiji Becali sa-mi trimita elicopterul. Dupa ce-l imbracasem si-i bagasem jumate de corp in sacul de dormit, mana avea o pozitie defectuoasa.

Atipise si-atunci s-a intamplat o chestie care mi se mai intamplase de cateva ori inainte. Uneori, cand ma gandeam la un lucru sau la o persoana, nu trecea mult si se infaptuia. Ca o telepatie, ca se mirau unii cateodata ca pot aduce omul doar invitandu-l cu gandul. Am auzit clopotei. Gandeam ca-s nauca si-ar fi fost prea frumos sa fie adevarat. Unde-s clopotei ar trebui sa fie si oite si unde-s ele trebuie sa fie si-un om. Da, intamplator sau miraculos, chiar erau.

Nenea ciobanu' a evaluat si el primitiv si obiectiv situatiunea, mi-a lasat oile in custodie, si-a plecat rapid in sat dupa ajutoare si-o caruta. Caruta mi s-a parut c-a venit peste un veac si alt veac mi s-a parut pana am ajuns in sat. Cu caruta ocolisem mult iar noi cand venisem, urcasem drept. Soarele era deja pe cer.

Din sat a fost simplu sa obtinem o Ambulanta pana in oras. Sandel s-a trezit din nou cand ma otaram si ma tiganeam cu soferul. Nu primeau in masina apartinatori, ci doar bolnavi, in speta, urgentele. Atunci le-a spus ca el nu-i 35

Dement Love chiar asa urgenta dar a tacut cand m-am uitat urat.

Ca sa tac si eu, m-au luat cu ei. L-au preluat la UPU, m-au terorizat c-o fisa de parc-ar fi putut careva sa aibe actul de identitate la el! Tot avutul nostru ramasese in padure. Adicatelea eram saraci pusca, dar aveam alte resurse ca sa fim bogati, chiar daca aparent invizibile. In timp ce asteptam decizii si pronosticuri, am adormit in sala de asteptare.

Capitolul 23 Priveam tinta in tavanul alb si ma intrebam daca am ajuns in ceruri si Raiul e gazda mea oficiala de aici inainte. Mirosul de medicamente m-a adus la realitate si imediat filmul evenimentelor recent trecute mi-a invadat mintea.

Am reconstituit pe loc starea in care ma aflam si ceea ce am vazut nu era cu plus. Eram bandajat cam 70% din corp, piciorul drept era suspendat ornat frumos cu gips, mana stanga la fel, dar cel mai mult m-a ingrijorat faptul ca bandajul strans in jurul trupului, undeva in partea dreapta in dreptul coastelor, era rosu si stiam bine ca nu e bicolor din fabricatie. Parca odata cu roseata aia descoperita au inceput si durerile. Mi-am privit laba piciorului teafar oarecum si zgaraieturi diverse se iteau la mine. Usa s-a deschis brusc si dupa ce asistenta a trecut cu o tava spre un alt pacient am reusit s-o vad pe Dana prabusita pe un scaun, dormind de zor intr-o pozitie caraghioasa. Saraca de ea! Are dreptate, parca destinul a ales-o ca sa-mi fie ingerul pazitor, salvator personal si cap limpede in mai toate situatiile din ultima perioada. Ce naiba, aveam o viata lanceda, fara nimic spectaculos, replicile si ironiile schimbate cu Florin fiind sarea si piperul din viata de zi cu zi asta pana cand s-o intalnesc pe ea.

Dana m-a intampinat cu un suras obosit si nelinistit si m-a ciufulit usor pe ciuful care se itea din bandajul de la cap punandu-mi o stampila pe obrazul stang.

- E singurul loc care a scapat nevatamat. Iar mi-ai facut-o! Scrie pe mine Greierul lui Pinocchio si eu nu stiu? Hai, stai linistit, uite au adus niste supa.

Nici sa n-aud ca nu vrei, nu mai da din cap! Vezi, singur iti creezi probleme.

Am vorbit cu asistenta si in 20 de minute ne pune o Ambulanta la dispozitie care o sa ne transporte acasa. Nu e asta finalul visat al sejurului nostru dar, ce putem schimba? Am recuperat si bagajelul sau ce a mai ramas din el.

As fi vrut sa zic ceva, s-o incurajez, sa-mi cer iertare, s-o sarut dar nu puteam scoate niciun sunet. Chiar asa, cu ce era atat de datoare incat sa ma scoata vesnic din rahatul in care intram de fiecare data? Am simtit-o in masina cum e din ce in ce mai ganditoare si am incercat sa alung gandurile negre.

36

Dement Love Dupa un drum destul de lung si istovitor am ajuns in targul nostru drag si am fost montat pe un pat dintr-un salon din Spitalul Judetean. Dana s-a asigurat ca ma lasa in regula, doar era pe teritoriul ei, si mi-a promis ca revine mai pe seara. O fi si ea obosita mai ales dupa evenimentele din ultima perioada.

Totusi ceva nu era in regula, nu-mi dadeam seama dar nu mai era acea simbioza din ultima perioada. Poate doar mi se parea tinand cont si de faptul ca am fost cascadorul principal din scenariu.

A doua zi, odata cu perceperea realitatii din jur, am dat cu retinele de Florin.

Acelasi ciufulit si neglijent si cu acelasi suras etern in coltul gurii.

- Ce faci batrane? Iar ai avut filmari? Am vorbit cu Hollywood-ul dar au zis ca au toate locurile ocupate. Cu chiu cu vai am gasit un loc la Bollywood de la nepotul lui Raj Kapoor. Bun si ala decat deloc! Si mi-a facut complice cu ochiul.

As fi vrut sa-l injur dar mi-a produs o stare de bine si incercand sa zambesc am declansat dureri de pretutindeni. S-a speriat saracul Florin si dupa ce s-a convins ca sunt toate la locul lor in cazul meu, mi-a turuit despre ce mai e pe la serviciu, ca maĹŁa lui a capatat un purice si ca racit atunci cand a evadat acum trei zile la subsolul blocului si ca Amalia intreaba din ce in ce mai des de mine, ca i-a zis lui la un suc atunci cand a intalnit-o intamplator in oras, el singur ca deobicei, ea cu o prietena. A observat ca am dat ochii peste cap a lehamite si mi-a promis ca vine maine si ca mi-a luat un set de papusi rusesti, din alea care se baga una intr-alta, de la un magazin de suveniruri ca nu stia ce sa-mi aduca si nici ca trebuia ori ba. A plecat mai mult vartej decat val si privirea mi s-a oprit pe dulapiorul de langa pat pe acele papusi rusesti. Ce mama dracului imi trebuie mie astea? Florin...

Dana a venit cum mi-a promis. In ochii ei am citit exact temerile mele de dimineata. Dupa cateva vorbe banale mi-a zis ca a vorbit cu Lucretia la telefon si vine impreuna cu mama cam peste o ora apoi a inceput sa vorbeasca nimicuri parca fiindu-i frica sa abordeze un subiect la care s-a tot gandit in ultima perioada.

- Stii, am zis la inceput ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior atunci cand te-am intalnit. Nu zic ca nu esti baiat bun dar incurcaturile si evenimentele in care intri constant des ma obosesc peste puterile mele. Nu ma intelege gresit, nu sunt sadica, am si eu suflet si el imi zice ca tin la tine foarte mult. Chiar temator de mult. Nu uit relatia dinaintea ta in care am avut numai deziluzii numai ca tu imi provoci afectiune si pericol in acelasi timp si asta ma depaseste. Dimineata, am zis sa aman... dar simt ca nu mai am aer asa... in felul asta... e un moment prostesc poate din partea mea dar... Sandel, vreau o pauza cu noi si asta incepand de azi. Nu o lua ca pe o tragedie... poate ca nu e sfarsitul... o sa reflectez la noi, la relatia noastra... poate faci asta si tu, sunt multe de pus la punct... In fine, imi pare rau ca tocmai acum am decis sa... eh, da se te pup. Unde? Pe nas, na! Sa te faci bine! Eu imi continui concediul la tara la ai mei. Pa Sandel... Pauza... Nu stiu cat si cum... pa!

Si a iesit. Visez? Cosmar? M-as ciupi dar nu am cum. Las capul intr-o parte si dau de papusile acelea rusesti. O bobita se prelinge pe obraz. Insa nu pe cel al papusei.

37

Dement Love Capitolul 24 A intrat inauntru si n-am stiut altfel decat asa ca sa-l dau afara. Eu insami imi sunt suficienta azi. Am avut parte de mult prea multa ,,action'' in asa de putin timp si m-a bulversat. Simteam ca-i apartin mai mult lui decat mie si deja ma durea. Era ca o tumoare. Am preferat sa-l scot decat sa fac chimioterapie sufleteasca. Ca si elogiu al faptului ca-l iubeam prea mult, am vrut sa-l scutesc de chinul dur al sentimentului de handicap. Intentionam parca sa inghet clipele, sa ramana asa cum au fost. Daca va fi sa fie, sa mai fie ceva vreodata, cu siguranta ca va fi. Nu mi s-ar fi parut drept sa car pe umerii mei asa multe.

La scoala nu m-au invatat cum sa fiu si mama si sora si iubita. Infirmieratul pentru persoana iubita gandesc ca-i in stare sa deterioreze tot. Sau sa tencoroneze cu diplome si medalii. Fuga dupa coroane n-a fost punctul meu forte.

Pe putin trei luni de zile avea sa stea in aparat ghipsat. Imaginea lui asa, aproape zilnic, mi-ar fi diluat sentimentele. Ma-ntreb daca n-am o problema majora cu capul avand relatii pasagere adolescentine perindate cu duiumul prin viata mea. O cautare continua, o scanare a tuturor tipologiilor umane masculine. Un fel de cum sa recunosc desteptul si cel pe potriva mea daca nu stiu cum arata prostul. Ce caut si incotro ma indrept? O mai lunga relatie serioasa cu Andi, definitivata doar pentru ca ma enervau stereotipiile lui idioate, toate reduse la nivel de troc, dai una, obtii alta.Expresia fetei lui Sandel cand i-am zis ca vreau o pauza, nu mai are rost sa mai comentez. El exista in mine numai pentru ca EU l-am invitat sa ma salveze de mine. Mi-am predat ulterior din puterea mea lui. Poate ca nu stiu nici cum sa iubesc sau poate ca asta nu m-a invatat nimeni.

M-am dus plouata la ai mei, saracii de ei credeau c-am venit sa-i anunt ca ma marit cu Andi si ca or avea nepoti. A trebuit sa trec fal-fal prin supliciul telenovelei, de la Adam si Eva incoace, subtire si pe intelesul lor. Mama a inceput sa planga. Niciodata nu mi-a reprosat c-as fi fost un copil problema insa, tare mult i-ar fi placut sa ma vada inhamata intr-o relatie adevarata. Cred ca asta ar fi fost o certitudine c-as fi in rand cu lumea. Cu tata am iesit pe prispa la o cafea. Cu el lucrurile au fost tot timpul albe sau negre si nu mergeau aburelile.Tot timpul am avut impresia ca-i mandru de mine. Ei stiau ca primisem niste acte sa merg sa muncesc in Anglia, cu contract de munca pe un an, cu posibilitate de prelungire in timp. Stiau la fel de bine ca fusesem acceptata si la interviu, dar din motive neintelese prea bine de ei, nu m-am prezentat. Nu m-am dus din cauza lui Sandel. Mi-era prea bine si eram prinsa si nici nu i-am spus, sa nu se simta prost vreodata ca as fi putut-o duce mai bine oriunde, decat in Romania. Banii nu m-au interesat niciodata. Am preferat sa mai zabovesc o clipa sa iubesc.

N-ar fi acceptat nici in ruptul capului sa ma unga cu aluat de pizza si sa stea astfel in calea realizarii mele. L-am rugat pe tata s-o pregateasca psihic pe mama, am vrut sa ma scuteasca de-o partida deprimanta de plans live. Am 38

Dement Love innoptat acolo dar n-am mai avut rabdare sa stau. Simteam ca ma cheama lumea sau poate ma mancau niste viermi, asta nu mai am cum sa-mi amintesc.

I-am contactat pe aia strainii de acasa prin mail, stiam ca e mare nevoie de mana de lucru in domeniul meu. Raspunsul n-a asteptat mult sa apara.

Acceptata deja eram, ma mir si eu, la ce culoare neagra am. Trebuia sa plec chiar repede. In scurt timp mi-am colectat crampeie de viata si boarfe in valize si mi-am mai dat demisia inca o data. Cred ca devenisem profesoara in asta deoarece demisionez din orice.Cand nu-mi convine ceva, frana si de lacapat in alta parte. In final i-am facut o vizita de lucru lui Florin, la serviciu. Nu pentru ca cine se scuza se acuza, ci fiindca asa mi-a dictat mie eul. Prognosticul sanatatii lui Sandel era bun, dar recuperarea dificila. Se pare ca din cauza starii fizice proaste s-a decompensatsi a facut si-o usoara depresie. Familia este insa langa el, iar salutarile mele catre ei ar fi sunat ca un fluierat in biserica. Aleluia si m-am abtinut. In tonul si atitudinea lui Florin am detectat efluvii dezaprobatoare, totusi i-am dat CD-ul cu pozele. Era la latitudinea sa să decida daca si cand i -l va da. Am plecat cu sentimentul ca deja trasese apa la wc si iam cerut adresa de mail.

- Ce dracu' mai vrei sa faci cu ea? Esti sadica si cu tupeu, fetito!

I-am spus sa-si tina impresiile personale acasa ca nu ma intereseaza, dar cas aprecia nespus daca mi-ar permite sa ma informez din cand in cand despre Sandel pentru ca, chiar de mintea lui ingusta n-ar fi avut cum pricepe, il iubesc mult mai mult decat m-ar putea el uri vreodata pentru ce i-am facut. L-am atins si i-am spus ,,vezi ca ti-a cazut nasul'', si dupa ce s-a uitat in jos, m-a privit ca pe-o vrajitoare arsa pe rug si mi-a mazgalit ID-ul pe hartie. Evident ca n-astepta vedere de la Londra ,,hai pa... multumesc... hai sictir...'' si-a avut ultimul cuvant.

Toamna si iarna le-am ucis cu adaptarea, cu munca de la zero, ca infirmiera la ospiciu. Ziua faceam ciorba de cuvinte, noaptea le chinuiam cu pixul, le invatam si le izbeam de toti peretii. Locuiam intr-un blocusor nou pentru noi, cate doua fete in apartament. Singura distractie era shoppingul, si ala cu masura. Vremea umeda ne ucidea dar n-aveam timp s-o bagam in seama.

Unele erau pentru copii, altele pentru rate, altele traiau pentru satisfacut banci. Schimbam off-line-uri laconice cu Florin si am aflut ca Sandel nu mai avea bandaje, apoi nu mai avea ghips, facea recuperare intensiva si exercitii.

Apoi se refacuse si incepuse si munca, mai dicutasera despre mine, insa el, Florin, nu putea intelege cat de prost este Sandel ca nu-mi poarta pica. Intre timp cica Sandel capatase un nimb de melancolie si vorbea in dume de-l poreclisera ,,filozoful''. Odata mi-a trimis un mail cu foto, ei doi si doua tipe si am avut vaga impresie ca una ar fi Amalia. Poza era insotita de-un comentariu pe masura ,,acuma tu s-o sugi si linge-te pe bot!''

Am dat examene de echivalare si-am evoluat intre timp spre meseria mea.

Atata munca pe branci n-avea cum sa nu dea roade si mai ales, strangeam bani frumosi. M-am combinat c-un pictor londonez nebun si insurat, cu doi copii acasa. M-a abordat intr-o expozitie, mi-a prins fata cu mainile si mi-a spus ca am un profil boticellian si daca n-as vrea sa-i fiu model si muza. I-am facut jocul lasandu-i tot timpul impresia ca mutarile lui sunt cele mai bune. Neam,, iubit'' ca prostii fara frontiere in atelierul lui uns de vopsele, fara a-mi 39

Dement Love pasa de numarul femeilor care i-au incalzit sevaletul, unul de dor nebun de strans in brate, celalalt de bucurie c-a putut scapa de-acasa si de a smulge nemuririi cateva clipe. Ce-i drept ca spre final, cand ne-am strans mainile am capatat si portretul si o sa ma mai gandesc daca-l pun la loc de cinste langa bufnita.

Priveam la munca oameni aparent intregi, cuprinsi de degradare psihica, apatici, isterici, crizati, sinucigasi, maniaci, palmati in boschete in curte unde si-o trageau intre ei ca iepurii, macinati de ganduri si terorizati de obsesii, cersetori de-o lira sterlina, balanganitori cu orele in timp ce priveau in punct fix. Vazand multe, am inceput sa pricep multe. Aici n-aveam viata. Ma metamorfozasem. Am inceput sa-mi doresc viata aia a mea, buna, inapoi, in care eu sa fiu centrul universului cuiva, sa dau si sa primesc pe bune. Mai aveam putin si incheiam anul. Un an greu, parca tarat dupa mine ca un picior bolnav. Contractul expira si puteam pleca de tot acasa sau puteam lua concediu de-o luna si sa prelungesc. Nu stiam ce aveam de gand sa fac. M-am intors in Romania pentru o luna, muream de dorul ei. Sa studiez piata financiara si sa-mi incep in timp o afacere proprie. Intentionam deschiderea unui salon de tuns si cosmetica in orasul meu, strict pentru barbati, o oaza de evadare pentru ei, unde sa nu primesc clientela feminina.Un loc unde monstrii roscati si facuti permanent in cap numiti ,,neveste'' sa n-aiba acces. Visam...

Capitolul 25

Era cald si veselie mare intr-o zi de sambata. Florin cu noua lui achizitie, Claudia, isi aruncau unul altuia seminte si incercau ca sa le prinda din zbor apoi, scuipandu-le a la Margelatu. Eu eram trantit pe Amalia cu capul pe sanii ei, oarecum asezat intr-o parte si-mi examinam o cicatrice de la mana, amintire din excursia cu Dana. Dana... Ce-o mai face? Stiam ca e in Anglia, ca si-a gasit un rost si ca e fericita. Asta din ceea ce-mi zicea Florin printre picaturi. Am vrut ca sa intru pe ID-ul ei s-o mai intreb cum o duce dar am zis sa-i pastrez intimitatea. A ales si nu ma mai vrea dar, gandurile tot la ea ma duc. Imi vin in minte fragmente din peripetiile noastre, de fapt, mai mult ale mele, bataia de la festivalul berii, partida de sex din arest, ultima excursie si cate si mai cate. Am facut un bilant si a rezultat ca intram in belele pe neasteptate si imi era ciuda ca jur ca nu le cautam niciodata! Ma intreb cum as reactiona daca as vedea-o intamplator? As saruta-o? As complimenta-o? Sau as invita-o la un curacao? Mda... Gandurile mele tampite! Trag cu ochiul la Amalia. Voluptoasa de fel, apetisanta si un pic creola, perfecta pentru majoritatea dar neinteresanta pentru mine. Am cautat s-o inteleg, sa ma apropii de ea, sa am un feeling, sa-mi zic ca daca tot e topita intr-atat dupa 40

Dement Love mine sa pot incerca o relatie stabila si, de ce nu, poate ca ceva mai mult dar, Dana o facea ca sa para mica, mica...

Florin si Claudia s-au trantit pe patura alaturi de noi si respectivul meu prieten mi-a propus ca sa inventez ceva altfel, se va plictisi de moarte si inca ceva in plus. Nu intelegeam cum vine asta dar le-am propus ca ei sa inceapa un vers si eu sa le raspund cu rima la ceea ce au lansat ei. Florin m-a privit lung, a clipit de doua ori, a tras o dusca zdravana din sticla de bere si a decretat: - Viata e un mare shit...

- Si ce vrei, sa-ti fac un hit?

A hlizit amuzat si au intrat pe rand in joc sufocandu-ma. La un moment dat a dat semne de inteligenta creatoare si Amalia: Pe drum vine o fata... „Are o alura de acolada” am raspuns eu si ea a continuat: „E roscata si distinsa...” apoi eu: „De chibrit parca e-aprinsa”. Marja Florin: „Are un zambet ca de tuta...” Si eu: ”Cine dracu sa o futa?”

- Sandy! La cine te referi acum? Cumva la mine??

- Nu draga mea, ce sa am cu tine?

- Gata, nu mai vorbi in rime...

- Asta incearca sa te deprime?

- Ti-am mai zis: cateodata esti bou!

- Iti sta mai bine in furou!

- Nu mai vorbesc cu tine. M-au apucat niste draci...

- Adevarul e ca ai niste craci...

M-a impins brutal cat colo semn ca de fapt nu intrase in joc. Florin se umfla de ras si chiar îi dadu lacrimile. M-a intaratat stiind cat de simpla si limitata e Amalia marjand apoteotic: - E frumoasa, e a noastra…

- Pacat ca e atat de proasta!

- De durere ea tot bea…

- Ia mai da-o-n pu…

- SANDEL!!!

Am tacut subit. Nu vroiam ca sa degenereze totul intr-o sambata de tot rahatul. M-am ridicat si am cotrobait in lada frigorifica dupa o sticla de bere.

Claudia a venit dupa mine si a inceput sa pregateasca friptura pentru gratar, noi baietii, urmand a da foc lemnelor pregatite pe cand eram ceva mai treji. In toropeala carbunilor incinsi m-am trezit vorbind, uitandu-ma la Amalia care avea un bot cat Rusia sprijinita de Mongolia invecinata adica, Claudia.

- Draga mea, faptul ca al tau creier nu lucreaza nici pe departe la 1% din 10% admis omului nu cred ca este problema noastra. A participa la o discutie chiar si marlano-comico nu inseamna ca acela care lanseaza ceva catre altcineva are o directie stricta spre persoana vizata. Disecand subiectul si separand valoarea de nonvaloare, ajungem la o extrapolare in areal a evenimentelor trecute, toate acestea estompandu-se indubitabil in acel 1% de prostie pe care-l detii triumfatoare.

- Ma, da-te naibii, iar ai inceput ca sa vorbesti in norvegiana? zise Florin innecandu-se cu berea si hohotind de zor. Amalia scotea flacari la figurat si-mi arunca o privire urata, dar urata de tot.

41

Dement Love Veni si noaptea si odata cu ea si aburii alcoolului navalind peste limitatoarele date peste cap. Florin deja dansa lasciv cu amica lui si aia, incalzita de orice, se dezbraca in ritm. Amalia tot asa urat se uita la mine asta pana cand am muscat-o usor de ureche si functia reset a creierului liliputan ei s-a autoactivat. Nu mai tin minte ce am mai facut dar dimineata ne-am trezit toti goi, Amalia prabusita pe mine, eu peste Claudia si Florin peste cenusa stinsa a focului nocturn. Problema e ca nu mai aveam bere si setea ne dadea tarcoale. Florin a propus ca sa mergem noi baietii in oras ca sa facem plinul si fetele sa pregateasca ceva de mancare pana sosim cu aprovizionarea. Nu prea aveam chef, asa mahnmuri, ca cine stie cine ne-o opri. Florin trase de mine zicand-mi ca el conduce si dusi am fost. Ma tot uitam pe geam si nu intelegeam de ce amicul meu a trecut de un market, de-al doilea si nu oprea ca sa cumparam ce ne-am propus. Frana in sfarsit brusc si-mi zise sa-l urmez.

Am ajuns in fata unei frizerii si deja imi dadeam palme peste frunte.

- Ce dracu ai in capul ala plin cu alcool? Aaa, da, alcool desigur! Eu is mahmur rangul unu si tu ma pui ca sa ma tund? Iti dai seama ce apocaliptic suna harsaitul foarfecelui in parul meu la ora asta si-n dispozitia bahica tardiva?

N-a mai apucat ca sa raspunda. Dincolo de vitrina ma fixau doi ochi binecunoscuti si deja eram blocat pe ei de uimire si surprindere, pleostindu-ma odata cu amintirile, slabiciunea mea trecuta si neuitata.

Capitolul 26 Sandel parea intepenit si blocat cu Superglue. Insa dupa o fractiune de targuiala cu Florin, asta l-a impins mai mult brutal inauntru. M-am oprit in aer cu ibricul, udam orhideele. Am incercat sa-mi ascund surpriza. Chilotei roz, bravi chilotei cu buline albe, nu-mi faceti figura, n-as fi vrut sa fac pe mine.

Ultimile noastre amintiri datau din timpuri imemorabile. Ambii parca mi-au spus,,buna'' in cor, ca la gradinita. Si eu in gand imi repetam ,,sunt tare, sunt tare” ecoul imi reverbera si el „esti tare,esti tare”.

- Buna si voua! Lesne de inteles, ca-ntotdeauna, cine-i Fat-Frumos si cine-i calul. Luati un loc pe fotolii, oameni si bine-ati venit pe taramul vrajitoarelor.

Nu stiu insa daca ati nimerit voi prea bine filmul ,,Desteapta-te, romane'' ca am impresia ca ruleaza pe colt la cinema.

- M-ai dat pe spate. Florine, ciupeste-ma sa ma conving ca n-am halucinatii.

Dano, pot sa te pup sa vad daca esti reala?

Ne-am pupat si l-am imbratisat, l-am batut pe spate si i-am zis: „arati beton, chiar daca beton turtit, paradoxal ca nici macar pragul nu mi l-ai daramat.Un tuns, o manichiura, o frectie ceva, sau doar o vizita de curtoazie?

- Aaaaaaaa, mda! Eu unul n-am avut habar ca esti in tara, insa am o vaga impresie ca tapul asta batran este la curent cu informatiile. M-a pus in fata 42

Dement Love faptului implinit si iata-ne. Uneori nu-i chiar asa prostovan precum pare. De fapt, n-ar strica sa-mi fac o freza noua. O promotie, ceva? Macar mi-o pun deo mocaiala?

- Ok, pana una alta, aveti cafea gata facuta pe masuta, lapte, zahar, cani.

Dupa ce fete aveti nu v-ar strica,sunteti cam sifonati..

- Da, se trezi Florin din analizat, nici nu-ti imaginezi ce nevoie mare avem, ne-am trezit dintr-o orgie clasa intaia si deh, nimic. Atat, nu te mai uita urat la mine, boule!

- Inteligenta te urmareste ca-ntotdeauna, Florine, dar se pare ca tu tot timpul esti mai rapid.

- Gata, baieti, nici nu va puteti imagina ce bucuroasa sunt c-ati ramas cam la fel. Unele lucruri nu se schimba niciodata. Acum sa ma scuzati un pic, revin...

Lucram cu doua fete, o frizerita si-o cosmeticiana care facea si manichiura.

Daca lucrurile mergeau bine, si se pare ca se urnisera, in scurt timp mai angajam si-o manichiurista. Domnul Lohanel, proaspat frezat si aranjat de Iris, nu se mai termina de spus bancuri. Asta avea lacrimi in ochi de ras, si radea in hohote. L-am luat de dupa umeri si l-am condus spre iesire, cu mentiunea ca-i un adevarat deliciu sa-l avem printre noi si ca-l mai asteptam. A tusit solemn si important si-a spus ,,negresit ca da'', ca tare faine mai sunteti, fetelor!!

- Domnule, aratati ca din reviste. Nici n-o sa va mai recunoasca sotia acasa.

Imi dati si mie un leu? ceru cersetorul din fata si-mi facu cu ochiul.

Ala avea doi lei pe zi de la mine daca pierdea timpul pe acolo, cu conditia sami complimenteze clientii. Se pare ca si asta isi facea treaba buna. Am intrat, lam agatat pe Sandel si am dat din cap sa ma urmeze.

- Iris, iti predau un prieten vechi si drag, nu stiu daca-l poti face tu mai frumos decat este,da na, ai putea sa incerci. Si cu el, gata! Duminica program scurt. De-acum, fetita, nu mai lucram duminicile. Popa este inca in biserica si-i mare pacat..

- Iuhuhu, topai Iris, imi vine sa te iau in brate si sa te invart!

- Lasa, nu ma mai lua, o sa creada lumea ca suntem lesbiene, ce naiba!

Merg sus la o tigara.

Susul insemna sa urc 5 trepte. Imaginasem spatiul de lucru oarecum la subsol, izolat complet, intim si fara vizibilitate la strada. De afara coborai cateva trepte, intrai in ceva gen living cu fotolii, masuta, cu biroul meu, cu aparatul de cafea si cu diverse piese de mobilier. Din mijlocul camerei imense, pe o laterala, 5 trepte duceau la subsol. Unde practic se desfasura toata treaba. Miam pus o cafea, l-am pus pe Leonard Cohen sa cante la laptop, mi-am aprins o tigara si m-am asezat uitandu-ma intrebatoare la Florin.

- Ce naiba a fost de capul tau ca l-ai adus aici? Poate trebuia sa-i povestesti inainte, asa ar fi avut macar posibilitatea sa se opuna.

- Ia mai lasa-ma si nu-i mai purta atata de grija ca slava Domnului, are cine sa-i poarte! Am innoptat la picnic, am ramas fara provizii, am venit la market dupa ele, aaa... am trecut de market, si l-am adus, na, l-am adus. Nici eu nu stiu de ce l-am adus da' l-am adus.

- O sa vorbesc acuma sincer cu tine, ignorand magariile pe care mi le-ai servit de-a lungul timpului. Fii atent ca iti vorbesc ca unui om, dezbraca-te momentan de pielea aia de porc scarbos si de privirea de cretin. Imi pare bine ca s-a intamplat asta pentru ca ma temeam c-o sa se intample, si...

43

Dement Love - Atunci taci si iesi la interval cu o bere, de fapt ce spun eu bere, c-un tuns.

Auzi, fato, Iris asta hilizita a ta e maritata sau nu? Imi place la nebunie cum rade.

- Nuuuuuu, de ce???

- Poate-mi faci lipeala cu ea, poate-i cer si mana...

- Da' oare de ce, te-ai saturat de-a ta??

- Aoleu, fetele... Am uitat de ele! Fetele ne asteapta in padure!

- Nu-ti fac nici o lipeala. Fa-ti-o singur. Nu combin marlani.

- Patroano, jur ca te invidiez! Ai cam reusit. Te-ai scos. Noi inca suntem cam bugetari si am auzit ca-ti merge business-ul. Ai pe cineva?

- N-am pe cineva, insa ies cu cineva dar e o mica diferenta pe care tu inca n-o pricepi. Tu esti inca la nivelul in care nu stii sa limpezesti situatii in conditii decente, ci numai sub cearsaf, ha!

- Sandel inca se mai gandeste la tine, nu stiu de ce. O are pe Amalia, dar cred ca din reflex sau comoditate.

- Florine, vinde-i omului beneficiul, nu produsul! De ce-mi turui toate astea?

De ce atatea intrebari??

- Pentru ca te-ai interesat in mod sincer tot timpul de el si nu te vad eu pe tine, oricat de tanau as fi, sa faci lucrurile degeaba..

- Te-ai transformat brusc in destept si-n aparatorul meu sau ce? Pe de alta parte, pentru o tipa asa de antipatica, m-ai informat cam mult.

- Doamne, cat de frumos m-am facut... Si-o sa ma mai fac, ptiu!! iesi Sandel la suprafata mangaindu-si mandru chica si fluturand din cap ca un cal. „Ma iubesti fe-me-i-li/ Si sunt moarte du-pe mini� Daca mai tine oferta vin si tura viitoare. Florine, tanti Iris are maini de zeita. S-o intreb poate daca nu-ti face vreun masaj, ceva?

- Ssstttt, mai incet, nebunule! Asta nu-i casa de toleranta! Cosmeticiana cu masajul azi nu-i. Nu urla c-o sa te auda! i-am pus mana la gura si-am mimat ca-l strang de gat. M-am oprit brusc. I-am dat drumul si-am realizat ca jucam o faza reflexa dintr-un film demult rulat, fara sa constientizez asta.

- Sorry, valul! Gata,baieti, s-a terminat distractia, mai treceti pe-aici, pentru voi avem cupoane de reducere si cafea gratis. Si acuma scuze, noi doua avem treaba. Tre' sa facem curat, ca apoi sa-nchidem! Si suntem si noi asteptate, avem de mers la strand!

Capitolul 27 Eram acasa, singur. Nu aveam chef de nimeni si de nimic. Ma trezisem cu o dispozitie crasa pentru a face bilanturi si, dupa ce mi-am facut o cafea, m-am bagat la loc in pat. Imaginar, trasesem o linie groasa pe mijlocul evenimentelor si al anilor si in stanga erau implinirile si in partea cealalta, minusurile.

44

Dement Love La impliniri am ramas cam mult timp cu privirea in gol. Ma chinuiam ca sa trec ceva valabil si nu gaseam ce. O singura persoana ocupa si trona acel spatiu: Dana! Oricat as fi vrut ca sa ma debarasez de persoana ei, sa ma indepartez cumva, faceam ce faceam si bumerangul-destin revenea tot la ea.

Imi dadea o senzatie de bine si de siguranta atunci cand ma aflam langa ea si tot ceea ce parea complicat, odata cu prezenta ei, se simplifica dintr-odata.

Lucretia mi-a zis intr-o zi ca daca nu fac nimic ca s-o pastrez voi deveni burlac cu acte in regula pentru toata viata. Mi-a mai zis ca Dana are toate atuurile posibile pentru am sta alaturi pentru foarte mult timp si nu intelege de ce ma complac in evenimente care nici macar nu mareprezinta si stric mai apoi toata reduta cu greu cladita. Are dreptate saraca de ea...

Pe Florin nu-l pun la plusuri ca asta deobicei e la mijloc. Il pun ca sa tina linia aia groasa. Ei, si la minusuri, aici e jale! Cum am mai zis, relatia cu Dana si asta numai din cauza mea, scartie si nici acum nu stiu daca s-o mai abordez ori ba. Apoi, in tinerete mi-am dorit ca sa devin inginer pe profil electric si uite ca sterg praful intr-o magazie de tot rahatul. Mamei i-am promis de sute de ori ca o vizitez mai des si nu m-am tinut de cuvant. Intru usor si ies greu din evenimente care nu-mi apartin. Sunt neglijent cu plata facturilor si am devenit rau platnic cu diploma. Mai sunt multe care-mi atarna balanta spre minus dar mi-e si frica ca sa ma gandesc la ele. Dupa ce m-am mai gandit un pic la subiect, am hotarat ca sa trag linie sub bilant si l-am si alungat din minte realizand ca sunt varza. Ce e de facut baiete? Cat o mai lalai asa?

Gandurile, bineniteles, ca tot la Dana m-au dus. Mi-o imaginam cum se piaptana dimineata, cu fata somnoroasa si fara chef si... trrrrr... telefonul asta, chiar acum ma deranjeaza careva! Lasa-l sa sune, daca are cineva nevoie de mine o sa ma mai caute. Dar daca e Dana? Am tasnit din pat si l-am insfacat de pe dulap tintuindu-l cu privirea. Ea era!

- Alo, sa nu-mi zici ca nu-ti traieste... cine vrei tu! Ha ha ha... Ce faci draga mea?

- Sandel, vreau ca sa vorbim ceva serios. As putea trece peste jumatate de ora pe la tine?

- Normal. S-a intamplat ceva? Vino, te astept.

- Nu, stai linistit. Hai ca vorbim atunci. Te pup, pa pa. „Te pup�. Asa mi-a zis... Inseamna ca...? Phii, ce mizerie e aici! M-am apucat de dereticat prin casa. Intre timp am scos un pui de la congelator si l-am aruncat in cuptorul cu microunde. Am smucit aspiratorul de i-am rupt furtunul, fuga in debara, zgomot de scule si chei, gasit banda izolatoare din dotare, fuga la furtun si bandajat cu simt de raspundere si m-am pus pe treaba cu bietul aparat electrocasnic. Apoi, fuga la pui, spalat, imbalsamat cu orice gasit prin dulap, l-am infipt intr-o sticla de juma’ si l-am trantit in cuptor cu flacara la maxim. Ups, am redeschis capacul cuptorului si am umplut tava cu apa ca se ardea naibii. Poc! Gata si cu asta. Hainele mele... Asta pute, asta e rupta, sosetele astea parca-s sconcsi abia fatati, asa put... Eiii, ia sa le pe iau toate si la cosul cu rufe murdare cu ele! Sunt si pantofii aici? Lasa-i si pe ei ca n-am timp. Aveam langa geam o masuta mica si rotunda, perfecta pentru mese romantice. Dana o cunostea prea bine si stiu ca a apreciat-o de fiecare data.

Am aruncat fata de masa de pe ea si am pus doua rogojini, tacamuri, o lumanare, servetele. Am cautat carpa pentru sters praful si bineinteles ca n-am 45

Dement Love gasit-o, fuga la cosul cu rufe din care am extras o carpa de bucatarie care era, culmea, nefolosita si odata cu ea si un ciorap. Nu mai aveam timp asa ca am sters cu amandoua praful din dotare. Fuga la pui, ia cu lingura sos din tava si rastoarna peste el. Tocmai ziceam c-ar fi timpul ca sa fac un dus cand trrr! soneria de la usa. Wow, ce repede a trecut timpul! Zburd spre usa cu alura adolescentului indragostit pentru prima oara, imi dau cu mana de doua ori prin par in fata oglinzii, smucesc clanta si cheia cu gand ca s-o iau pe Dana in brate si s-o sarut si sa-i zic c-o iubesc si deschizand usa larg, am ramas cu bratele desfacute ca un avion in picaj fara voie si cu zambetul transformat intr-un rictus de uimire: Amalia!

- Buna iuby, zise ea nonsalant si se furisa pe langa mine trantindu-se elegant pe un scaun de langa masuta mult laudata. Ce te uiti ca gaina la poarta noua? Eu sunt si sa stii ca nu sunt suparata ca m-ai uitat acolo, la padure.

- Vitel e...

- Poftim? Ei, lasa draga, ca nu conteaza. Hmm, ce bine miroase din bucatarie! Ce gatesti?

- Amalia... in momentul asta iti ridici curul de pe scaunul ala si direct pe usa pe care ai violat-o in halul asta iesi in secunda doi! Si ca sa ma fac mai impunator am aratat cu degetul spre care usa.

- Ce-ai draga, ai innebunit? Aaa, asteptai pe cineva? Uite lumanari... Sa numi zici ca pe curva aia de Dana ca am auzit ca a venit...

N-am mai asteptat. Am apucat-o de par si de-o mana si am azvarlit-o afara.

Probabil ca era stupefiata neasteptandu-se la acest gest din partea mea ca au trecut cateva zeci de secunde cand am auzit batai in usa. Normal ca ea era.

Offf, si Dana trebuie ca sa apara! Am auzit-o pe nebuna ca se spanzura, ca ma iubeste, ca nu stie de ce n-o plac. Apoi ca pleaca pentru totdeauna. Liniste.

Din nou batai. M-am uitat pe vizor si tot ea era. Acum ma implora, imi jura dragoste eterna, ca fara mine nu mai poate. S-a linistit si am auzit pasi indepartandu-se. Uf, cred ca am scapat. Puiul! Am mai pus niste zeama pe el si deodata iar batai in usa. De data asta eram hotarat sa rezolv brutal situatia ca prea ma enerva. Am deschis ca un nebun usa si cand sa lansez injuratura, doi ochi dragi ma priveau uimiti, cu zambetul in scadere: Dana! Si in spatele ei urca ca o amazoana, Amalia! Ah, viata! Am pus zeama pe pui oare?

46

Dement Love Capitolul 28 - Buna, buna, fratiori si fratioare, io-te circul Balsoi, la blocul 132! Amalia, eu am bilet la loja, m-am programat si prim-ministru' ma asteapta!

- Proasta dracului, cu aerele tale de sfanta!

- Nu mai tipa ca istericoasa si mana inauntru ca ne-asculta vecinii! zise Sandel impunator.

- Sandele, nu prea stiu ce se-ntampla aici dar, cand m-am pornit, sigur n-am avut in plan o partida in trei desi,eu stiu, poate pe viitor...

- Nesimtito, mai ai si tupeul sa fii aroganta! L-ai lasat aproape mort si-n curul gol si te-ai carat la dracu'n praznic, nu stiu ce se facea daca nu eram eu.

- Deh! Norocul prostului, soarta si destinul, insa se pare ca si-acuma are de tras sechele grave. Pe toti zeii, daca tu erai mai la-ndemana ce sa-ti fac?

- Intr-un fel poate e bine-asa ca ne-am nimerit toti desi n-am anticipat.

Amalia, o asteptam pe Dana, tu ai venit, ca de obicei, neanuntata si doar team rugat de-atatea ori sa ma suni inainte. Daca m-ai fi ascultat am fi fost scutiti de eventuale momente penibile, te-am rugat sa pleci, te-am insultat sa pleci, intre timp a venit si Dana dar ai vrut tu musai sa demonstrezi ca nu esti inteleapta.

- Eu zic ca arbitrul are sigur nevoie de-o tarie. Sandele, ai ceva de baut prin casa? Da-mi voie sa merg sa-mi bag nasul. Aha, uite, am gasit coniac! O sa torn cate putin la fiecare, pun si de-o cafea intre timp... Amalia, urlu eu. Bei cafea?

- Da, fara zahar!

Ihi, am zis in gand, ma gandesc ca putin zahar nu ti-ar strica, deh, asa in general, esti tot ce intruchipeaza visul unui barbat: muschi si mustata! Dano, nu mai fi asa de rea, de fapt o invidiezi nitel c-arata bine!

Din sufragerie se auzea harmaiala.Voci pe toate tonurile, suspine si smiorcaieli. Pornesc radioul pe Magic FM. Uite puiul! Puiul asta, semn ca Sandel il face in momentele lui bune, este gata. Atatea chestii de mici amanunte uneori reveleaza intentiile unui om. N-am cum sti ce-are in cap dar, nu prea aduce cu un sut in dos. Mi-am ales prost momentul si nu-s in apele mele. Parca niste ape vitregi au pus stapanire pe mine. Uneori mi-e greu sa le exorcizez. Poate c-ar trebui sa plec dar parca ceva ma retine. Nu prea pot sa gandesc la rece. Nu in conditiile astea. Entuziasmul mi-a fost dat peste cap.

Situatia nu-i nici pruna, nici caisa. Amalia isi are si ea dreptatea, in felul ei, in felul in care intelege ea notiunea de iubire. I-a fost aproape atata timp atat cat eu i-am intors spatele. Aparitia mea i-a naruit castelul doldora de sperante si alura de blazare in care se balacea. Datorita ei, Sandel a avut un vag surogat de colac de salvare in momente critice. O fi folosit-o ca pe-o rampa de lansare spre altceva. La randul lui, nici Sandel n-a procedat prea bine fiind bun, proaspat si la indemana. Paleativ pentru timp, trup, creier si suflet sfaramat.

Tipic masculin! Cred c-am sa plec. Azi, cel putin azi, eu n-am loc in povestea asta.

Am scris o notita pe-un lipicios, si-am prins-o cu magnetul pe frigider. Am

47

Dement Love mai scris una si-am pus-o pe pui cu mentiunea ,,Sunt fierbinte si delicios!'' Cea pentru el suna cam asa: ,,Am revenit oarecum cu steagul alb. Muream de dorul tau. Orice cuvintel ar fi fost de prisos. De cand te-am revazut nu m-am gandit decat la mirosul, gustul si imbratisarile tale. Dimineata m-am trezit cu mintea nuda. Am renuntat temporar la stofa de tarie si-am ales azi ziua in care sa fiu vulnerabila. Am venit sa mi-o tragi ca alta data pan-or sari tablourile din pereti.

Nu mai stiu ce sa scriu. Am ramas in pana de cuvinte. Probabil ca uneori ma simt singura si te-am vazut potrivit sa umpli golul, ala de azi, pentru ca de regula stapanesc situatiile.

PS: Motivul secund de care-am uitat, este ca sambata am de onorat o nunta.

Este nunta vara-mii. Ai putea ca sa ma insotesti? Am pe banca de rezerve un studentel tuciuriu. Inca-l plimb prin oras sa-i arat obiective turistice. N-as vrea sa fac furori aparand c-un arab dezamagit si singur, care nu cunoaste limba, caruia trebuie sa-i explic diverse. Este homo si ma tem ca s-ar indragosti de mire. Ar fi o grija suplimentara pentru mine. Te pup. Te rog sa ma anunti.''

Am dus tava in sufragerie.

- Amalia, asta-i fara zahar! Nu te teme, n-am pus acid de baterie! Sandele, eu plec.Vorbim.

Si am tras usor usa dupa mine lasandu-i pe cei doi cu ochii holbati in gol asezati frumos la masuta micuta si rotunda de langa geam.

Capitolul 29

In parc era harmalaie mare. Lume peste lume, care mai de care. Eram impopotionat cu vestitul meu costum negru plus accesoriul de neimaginat fara el, cravata neagra cu dungi galbene. Dana era imbracata superb purtand o rochita alb-liliachiu, vapoaroasa si mulata pe corp. Uf, ce bine arata! Instinctiv m-am aplecat ca s-o sarut si i-am soptit in ureche ca as vrea ca s-o posed aici, pe treptele Starii Civile. A chicotit instantaneu de s-a uitat soacra mare urat la noi de ziceai ca suntem singurii intrusi din nunta aia. Au iesit si mirii, iar noi, multimea, i-am intampinat cu pod de flori si, in alai grupat si cu tigani siroind in jur cersind de toate, am plecat spre edificiul din centrul parcului pentru pozele care vor fi lasate posteritatii intr-un album uitat peste timp intr-o cutie din debara.

Un flacaiandru impertinent se tot dadea pe langa Dana, cautand imortalizarea langa ea pana cand am intrat „fara ca sa vreau� un pic in el aruncandu-i o privire a la persona non grata. Verisoara Danei ne-a pupacit de 48

Dement Love ramas bun si intreband-o inca o data daca are nevoie de ceva ajutor am plecat acasa la mine cu promisiunea data mirilor ca ne vom revedea pe seara, la salon.

Nu stiu cum se facea dar fata asta in rochia ei simpla dar de efect, umplea tot apartamentul. Prindea culoare orice, florile de pe pervaz parca infloreau brusc si lumina din casa se anima subit in prezenta ei. Statea langa fereastra cu un picior indoit si m-am apropiat de ea imbratisand-o. Si-a lasat capul pe spate, pe umarul meu si mi-a soptit in ureche ca vrea ca sa facem dragoste in clipa aia dar m-a oprit instinctiv, spunandu-mi sa ma dezbrac de haine caci cu ele voi merge diseara la nunta, ea avand pregatita o rochie noua, surpriza, de culoare rosie. Am deranjat patul vreo jumatate de ora apoi, amandoi goi, stateam intinsi pe covor, unul in sensul opus celuilalt dar cu capetele apropiate si fumam o tigara in stil puscarias: un fum ea, unul eu!

- Sandel, m-am tot gandit in ultima perioada foarte serios la noi. Iti spun sincer ca puteam sa ma debarasez de tine foarte usor, bine, asta in principiu pentru ca, de fapt, e ceva ce ma atrage enorm la tine. Ma faci ca sa ma simt bine in prezenta ta, pana si belelele in care intri destul de des fac parte din peisaj desi le diger foarte greu. Timpul petrecut in Anglia mi-a aratat ca singuratatea e o mare boala peste care nu pot trece atat de simplu pe cat miam imaginat. Si mai e ceva... Simt la tine ca tu... chiar ma iubesti!

Am tras aer adanc in piept, inima imi batea nebuneste si gandul m-a dus prosteste spre o remarca a la Florin: „batrane, cand femeia simte ca e ceasul, m-ai gandeste si cu neuronii si nu numai cu madularul din dotare!� O fi avand dreptate... O iubesc? Strigatele acelea de dor asta o fi insemnand? Zilele fara busola asta oare reprezentau? Lunile terne si la fel, oare asta imi semnificau?

- Danuta, sa stii ca am reflectat si eu in ultima perioada la noi. Da, te iubesc!

Simt din tot corpul ca prezenta ta imi intregeste jumatatea lipsa din mine. Am recapitulat de nenumarate ori belelele in care am tot intrat si chiar nu-mi imaginez cum de am fost protagonistul. Se intamplau pe repede inainte si nu mai apucam ca sa dau pe pauza.

Intre timp ea s-a ridicat, s-a asezat pe burta la marginea patului ravasit si sprijindu-si fata cu mainile ma privea zambind. Eu, in pozitia floare de lotus, m-a uitat la ea si am lansat o intrebare care ma tot framanta in clipele acelea: - Dar tu, tu ma iubesti?

A ridicat ochii aceia frumosi si aruncandu-mi o privire cu un anumit repros in ea, mi-a ciufulit parul si s-a apropiat sarutandu-ma pasional.

- Bineinteles ca te iubesc, nebunule!

Imi venea sa zbor. Mi-am adus aminte ca Directia 5 are o melodie cu titlul asta si era usor conform versurilor. Am ridicat-o pe Dana in brate, am inceput s-o invart coplesind-o cu sarutari si, valsand asa, nici nu am realizat ca am ajuns in balcon. Doi ochi curiosi ne priveau din blocul alaturat, tintuindu-ne reflexele pe moment. Un pustiulica de vreo zece anisori se uita fix la noi si la goliciunile noastre, parca realizand ca Alba-ca-Zapada e la fel de nebunatica ca si maica-sa iar Fat-Frumos chiar are palosul gros ca tatal lui cand se dueleaza cu mama. Adultii astia! Am intrat rapid in casa si dupa o alta partida de sex nebun de asta data, ne-am dusuit in nestire urmand alta partida, si alta, si alta‌

49

Dement Love Epuizat, am aruncat dupa un finis cu brio, privirea la ceas si am ramas uimit: 22:12! Brr, fuga la dus iarasi dar fara iubareala, imbracarea, fuga la masina pentru ca Dana isi lasase rochia cea noua in ea, fuga inapoi, imbracat printe pupaceli si chicoteli, am sunat un taxi pentru ca bausem amandoi si iata-ne la nunta sleiti de puteri dar fericiti. La un moment dat incepuse un vals si mi-am invitat partenera pe ring. Normal ca am calcat o mamaie agatata de mosul ei in verva pe care ma cuprinsese de am lasat-o mai moale cu piruetele a la Gene Kelly.

Tocmai se servea al doilea fel de mancare si deja ne gandeam ca ar fi fost buna o cafea cand telefonul Danei isi facu simtita prezenta.

- Cum??? Arde??? Cum, cine, de ce??? Si magazinul de telefoane de alaturi?

Iris e acolo deja? Hai ca zbor acum! Sandel, vii cu mine? Arde frizeria!

Oboseala? Ce e aia? Am luat rapid un taxi explicandu-i soferului ca arde si el, razand, a dat din cap vociferand: tineretul asta din ziua de azi!

Capitolul 30 Taximetristul asta are pe fata un rictus cretin. Si pe deasupra mai si pute.

Peste mirosul lui natural se supraadauga bradutul parfumat atarnat de parbriz si dintii de aur. Urasc mirositoarele. Imi vine sa vars. Ma abtin din greu dar trebuie sa-mi gasesc o ocupatie. Inspir adanc pe gura sa-mi improspatez plamanii si creierul. Poate asa-mi vine vreo idee.

Il tin strans de mana pe Sandel impopotonat ca ginerica si-l scormonesc cu degetele in palma. Ma simt bine si nu-l mai las sa-mi scape.

Arde frizeria! Na, las-o sa arda! Au ars turnurile gemene pe 11 septembrie, au ars case in care oameni sarmani au ramas in toiul iernii pe drumuri, in strada, fara agoniseala de-o viata. Meticuloasa si prevazatoare cum sunt, miam facut asigurare. N-are decat Ardaful sa-si faca treaba. E asigurare completa, si pentru incendii, si pentru inundatii, si pentru calamitati naturale. E asigurata si pentru jafuri, numai pentru Garda Financiara nu, pe o suma destul de bunicica, astfel incat sa-mi acopere pagubele. Pana si subsemnata valoreaza mai mult moarta decat vie. Daca n-ai asigurare, in ziua de azi, nu existi. Prin reducere la absurd, daca n-ar fi fost frizeria, mergeam la tara, la agricultura. Pfff, bine-a mai mers anul asta cu agricultura! Toate s-au facut din plin. Daca pica varianta, ma fac dansatoare din buric. Poate-ar trebui sa ma 50

Dement Love agit??

De ce sa ma agit? Mai am niscaiva rezerve-n banca.

I-am terminat de scarpinat palma si de gadilat degetele si m-am plictisit. O iau in pas cadentat cu degetele pana la umar. Sandel se uita uimit la mine si se teme ca m-am dus cu capul din cauza socului. Ii zambesc: ,,Sunt ok''. Mi-e bine. Chiar mi-e foarte bine. Si ca sa-i confirm, ordon degetelor sa-si continue joggingul ordonat intre picioarele lui, pandind c-un ochi oglinda retrovizoare.

Sper sa n-aiba nimic impotriva. Tot ce este indiscret mi se pare erotic. Lunec pe pantalonul moale ca de satin, urc, cobor, ma joc de-a nasturii. Sandel sta smirna si se abtine sa nu se foiasca. Trimit armata celor 5 degete obraznice printre nasturi, trag de linia boxerilor, bag mana si le dau comanda ,,piano''.

Sandel se-ntoarce cu fata inspre mine si mormaie printre incisivi: ,,te-ai tacanit?''

- Nu, sunt doar foarte fericita, pluuuutesc, am asigurare la Ardaf daca nu stii si mai am si-un vin la bord. Si taci, pomelnicul tau plictisitor ma umple de extaz. Tu esti bine??

Ii cuprind intreg penisul cu mana care fusese rece dar s-a incalzit in timpul jocului. N-as fi vrut sa-i scape vreun icnet.

- Hmmm... mmm... aah... super... nebuno, ai de gand sa ma termini?

- Tu vrei? i-am soptit la ureche, cat de poate de firesc, c-un ochi in oglinda.

Pudoarea ta mi se pare o maimutareala, adica, intreb, mai poti??

- Mmmm, grea suferinta! Cred ca pot si-n patru labe dac-as fi...

- Atunci sa te ajut. Continuand sa-l mangai crescendo, m-am mutat c-un salt imperceptibil langa el, si-am pornit sa-i povestesc, c-un ton erotico-teatral si intentionat pisicos, la urechea pe care-o atingeam cu buzele ,,ca din intamplare'', prostindu-ma si lungind cuvintele ca-n extaz: ,,imagineaza-ti... surpriza... am dres cu banda adeziva... hmmm, dantelata... nu poti avea acces la el, nu port nimic pe sub rochie... sunt pregatita pentru tine...''

M-a strans puternic de mana si cred c-a avut cel mai interesant orgasm din ultimul cincinal. Mana surioara ii palma elegant si pe sustache un servetel parfumat...

Deja dupa intersectie vedeam girofare, masina Politiei, o ambulanta, fum, pompieri, guri cascate. Foc nu mai era, Iris daduse declaratii la Politie, am fost interogata si eu, s-au semnat procese verbale si acte, am adus la cunostinta faptul ca am asigurare si ca nu banuiesc pe nimeni sa comita abominabila fapta. Se ridicasera amprente de peste tot, ne amprentasera si pe noi, salonul, magazinul de telefoane, trotuare, ferestre, usi, obiecte posibil corpuri delicte.

Spre fericirea noastra pagubele erau relativ minore. Aproape ca simtisem si anticipasem. Tot drumul din taxi n-am fost nici o clipa strapunsa de presimtiri sumbre. Focul n-ajunsese la subsol unde-mi aveam campul de bataie. Era afectata doar prima camera, usa de la intrare avariata, masuta si-un fotoliu mirosea a sorici. Pompierii stinsesera focul. Aveam alarma de incendiu si primele concluzii erau ca focul fusese pus intentionat de-un amator destul de prost, in apropiere, peste strada, fiind montata si camera video de supraveghere. Insa abia a doua zi puteam afla ce si cum. O caramida era in incinta si cu ea se pare ca fusese spart geamul. La tomberon o canistra goala care mirosea a benzina, alaturi de niste manusi si cateva chistoace. Cat mi-a permis privirea, in timp ce le recoltau, una avea urma de ruj. Am facut rapid o 51

Dement Love socoteala. In timpul celor 4 nopti pe care le facusem albe amenajand salonul, gunoierii treceau regulat ca ceasul la orele 2 prin zona. Inregistrasem instinctiv si involuntar toate zgomotele noptii. Acum ceasul arata 3.30 deci treaba se intamplase imediat dupa ce-ar fi plecat ei. Drept dovada, canistra orfana.

Am intrat cu Sandel si Iris si-am anticipat planul de bataie. Sandel si-a dat cu parerea ca obligatoriu trebuie dat un var, fumul se imbibase peste tot, iar culoarea peretilor devenise impura. Acum m-am intrebat daca puteam face noi treaba inainte angajand pe cineva sa repare sau sa asteptam sa-si miste ouale Ardaful si putin probabil ca si le-ar fi miscat repede. La usa au lasat un gardian. Deja nu ma mai interesa prea mult. Daca asigurarile ar fi intervenit tardiv, aveam inca bani de reparatii. Pentru asta insa nu mi-am mai batut capul, il aveam pe Sandel sa decida. Pentru prima data in viata, las altcuiva deciziile clare, majore si obiective.

- Sandele, te incoronez ad-hoc asociatul meu.Ti-l dau pe tata aghiotant.

Noaptea-i cel mai bun sfetnic. Maine-i duminica... Hai sa dormim sau sa fugim in lume! Maine ducem si plicul pentru nunta cu scuzele de rigoare.

- Dana, ma intriga ceva... Chistoacele alea cu urme de ruj... Amalia???

- Hai sa nu fim paranoici, dar drept sa-ti spun la asta m-am gandit si eu.

Luni iti fac procura, imputernicire la notariat, si-ti dau mana libera. Umbli unde se poate in numele meu, unde-s femei te duci tu si unde-s barbati, ma lasi pe mine. Le aburesti frumos cu ,,Saru' mana'' si ne scoatem. Tu chiar crezi ca Amalia ar fi in stare de asa ceva!?

- Merita sa luam in calcul si ipoteza asta insa, nu stiu daca trebuie sa rectificam la Politie. Te iau la mine sa dormim ca iata zorile. Na, hai ca fac sacrificiul asta si las de la mine. Din omenie, asa dar ma tem ca esti ca o bomba. Auzi, tu dereglato, tu chiar n-ai chiloti pe tine???

- Ba aaaaaaaam, dar am vrut sa fac mersul cu taxiul mai palpitant insa nu-i o idee rea deloc. Am sa-ncep sa militez pentru ideea ca acest articol vestimentar sa devina un mit si adevarata imagine a erotismului. N-o lua ca pe-o lascivitate, este chiar expresia dragostei! Amalia oare?

Capitolul 31

Chiar imi era somn. As mai fi dormit un pic dar cineva ma tragea ritmic de picior, scotand sunete neinteligibile. Ciufulit si somnoros am scos capul de sub 52

Dement Love pleduri si in clipa urmatoare doi ochi mari si curiosi erau atintiti spre mine incununati cu un zambet mare cat fata.

- Dadi, coala ca mama papa colo! Si-mi arata unde se produce evenimentul adica, in sufragerie. Ea e Alena, fetita mea si-a Danei, incununarea dragostei noastre. Orice lucru mai putin placut care se intampla in familia noastra, atunci cand aparea minunea asta bruneta, umbrele dispareau subit si era senin deodata.

Era un copil atat cat sa nu supere, imposibil de intelegatoare, moderat de obraznica si exagerat de dulce.

Evenimentele dupa episodul „foc la frizerie” s-au succedat cu repeziciune.

Amalia a fost iertata de catre Dana, vipera recunoscandu-si fapta dupa ce plangerea a fost retrasa si, cu juramintele si lacrimile unui crocodil in calduri, a dat bir cu fugitii din viata noastra pana in... bratele lui Florin care a inteles-o teatral si drept pedeapsa, a luat-o de nevasta. Nu stiu ce l-a indemnat ca sa faca asta dar dupa explicatiile lui ulterioare inclin sa-i dau dreptate: - Batrane, decat una frumoasa si destul de desteapta incat sa-i vada si altii tatuajul de pe buca dreapta, mai degraba una frumoasa si prostuta incat sa-i mangai numai eu tatuajul in fiecare seara! Ce zici?

- Amalia are un tatuaj pe buca dreapta??

- Mda, ma bucur ca m-ai inteles! si sorbi pierdut din paharul cu bere din fata lui.

Cat despre Dana, ea a ramas aceelasi cap-limpede ca de fiecare data, corectandu-ma atunci cand incercam fara voie ca s-o iau pe aratura, si vreau ca sa zic ca a fost cea mai frumoasa gravida din targ pentru ca, pe la 5 luni abia i se cunostea burtica si doi betivani autohtoni s-au uitat in urma ei exclamand: uite, noi bagam, ce bagam, pe sus si aratam ca vai de noi iar altul, i-a bagat, ce i-a bagat, pe jos si arata ca ceea ce am visat de-o viata: o sticla de cognac de 10 l.

In acea dimineata in care A.M.B. (Alena-minunea-bruneta) ma tragea de picior, eram dupa o noapte tarzie petrecuta la munca pentru a incheia un proiect care speram ca sa-mi schimbe viata si cariera in sine. Degeaba Florin ofta si-mi zicea ca magazioner ca mine nu s-a mai vazut pe lumea asta dar nu aveam de gand ca sa ma plafonez intre patru pereti toata viata mai ales ca aveam o familie acum!

Culmea ca prezentarea de azi a proiectului respectiv s-a interpus cu ziua de nastere a Alenei care implinea trei anisori, dar am aranjat in asa fel incat dimineata pe la 11:00 sa ma prezit la Institut apoi, pe la 15:00, in parcul Central unde inchiriasem o mica terasa care avea in dotare si o poienita de vis plus loc de joaca special amenajat ca de, veneau o droaie de copii!

Dupa ce am servit micul dejun si mi-am pupat „florile” din ograda, Dana amintindu-mi ca la ora 15:00 mort-copt, trebuia ca sa fiu acolo, am plecat spre Institut cu multa speranta in suflet, bazandu-ma pe ideile mele. Normal ca n-am intrat la ora stabilita pentru ca asa era scenariul si sloganul: rabdarea cucereste tot! si cu tot cu expunere mi-a luat ceva timp astfel incat, dupa ce am scapat de acolo, mi-am aruncat ochii pe ceas si am ramas interzis: 15:25! Fuga la masina, blocaje de trafic, injuraturi ad-hoc, Iron Maiden urland din difuzoare, nervi cat cuprinde, tot tacamul ca sa apar intr-o dispozitie de tot rahatul plus ca eram cu gandul la rezultatul de la Institut, urmand ca sa ma sune pe la ora 17:00 pentru a-mi comunica daca era pozitiv ori negativ.

Am ajuns la terasa un pachet de nervi dar mi-au zburat cat colo atunci cand A.M.B. mi-a sarit in brate urland cat sa opreasca circulatia in zona pentru 5 secunde: DADIIII! 53

Dement Love Am pupacit-o cu drag, pe maica-sa la fel, care nu s-a abtinut ca sa nu ma intrebe ce s-a intamplat la Institut, nu carecumva sa fi intrat in stilu-mi propiu in belele.

Am linistit-o si am inceput ca sa intretin atmosfera. Copiii se jucau in locul special amenajat, alergau in poenita iar adultii consumau din greu de la barul locatiei. La un moment dat s-a dat Stop-joc!, a venit tortul, copiii erau in extaz, noi odata cu ei si in valtoarea evenimentelor si in timp ce toti ne felicitau si-i urau Alenei celecuvenite, ma trezesc intr-un mozol m-am inmiresmat cu multi aburi bahici.

Amalia se ondulase pe mine si-mi ura in stil personal La multi ani cu sanatate. Nam indurat mult supliciul caci garzile de corp au intervenit brusc, Florin deoparte si Lucretia, sora mea draga, de celalata si faza s-a consumat sub dezaprobabrea directa a Danei. Amalia s-a zbatut ce s-a zbatut, i-a doborat pe amandoi gardienii si cu tinuta ravasita si rujul imprastiat pe fata a decretat: - Va anunt cu... hac!... acest deose... hac!... bit eveniment ca io si urangutanul meu asteptam un... hac-hac!... copil! Nu prea vroia tolomacu’ dar l-am suit pe mine in fiecare seara si i-am gaurit... hac!... prezervativele fara stirea... hac!... lui! si triumfatoare a smuls paharul cu sampanie din mana lui Florin care era naucconvins, si l-a dat repede peste cap! Amin! Mama se uita la ea si-si facea cruce.

Noroc cu telefonul meu care-si facu simtita prezenta si boarea de halucinatie bahusiana a fost estompata de stirea pe care tocmai o aflasem.

- Ei, cum e? Te-au acceptat? ma intreba Dana curioasa foc mai ales ca aveam o fata plouata rau.

- Iti pot spune doar atat: din pacate de maine... va trebui sa-mi completezi serios garderoba cu camasi si costume... (si tare sa auda toti)... pentru ca AM REUSIT! In ovatiile tuturor m-am simtit tras de un crac al pantalonilor si cand am coborat privirea doi ochi de sub zulufii bruneti ma iscodeau rugator-iertator: - Dadi, am vacut pisu mine si io doada uda!

august-decembrie 2011, NR&B

SFARSIT

54