Unirea Principatelor Române
Moldova cu ara Românească Ț 1859
La începutul secolului al XIXlea Moldova iș
araȚ Românească erau dou state ă supuse Imperiului
Otoman.
Contextul extern
În urma rzboiului ruso-turc ă
încheiat cu victoria Rusiei, la Tratatul de pace de la Adrianopol din 1829 s-a stabilit ca Moldova i arașȚ
Româneasc pe lâng ăă
suzeranitatea otoman s intre ăă sub protectorat rus. Astfel în treburile interne a celor două state româneti se amestecau ș atât Turcia cât i Rusia ș .
În urma unui nou război între Rusia (Împeriul Țarist) și Turcia din 1853-1856, ce se încheie de această dată cu victoria Turciei, are loc un Congresul de pace la
Paris în 1856. La acest Congres se ia în discuție problema unirii principatelor române Moldova și Țara Românească hotărându-se crearea unui stat tampon între cele două mari puteri.
La congres s-a stabilit referitor la cele dou state ă româneti ș meninerea ț suzeranitii otomane, ăț înlocuirea protectoratului rus cu garania marilor puteri ț (Turcia, Rusia, Austria, Prusia, Anglia, Frana, Sardinia) ț i consultarea ș românilor în problema unirii prin convocarea unor adunri ă ad-hoc.
În cadrul adunrilor ad-hoc din 1857 românii solicitau: unire într-un singur stat
România, prin strin (care s creasc în ăă
religia rii),ță neutralitate, adunare reprezentativ, domn responsabil marilor puteri.
În Moldova adunările sunt
falsificate de cel care avea funcția de locțiitor al domnului, Nicolae Vogoride, care era omul turcilor.
Nicolae Vogoride
O parte din liderii români ce doreau unirea erau nemulumii de falsificarea țț alegerilor i au adresat ș memorii împratului Franeiăț
Napoleon al III. Al. Ioan
Cuza în semn de protest îi ș d demisia dintr-o funcieăț public, (era pârclab de ăă Galai). ț
Napoleon al III-lea
Situaia devine tensionat ță
deoarece Anglia nu mai
susinea unirea principatelor ț
având interese economice să
susin poziia Turciei de a fi țăț
împotriva unirii. Astfel are loc o întâlnire între împratul ă
Napoleon al III-lea i regina ș
Angliei, Victoria.
Regina Angliei
Cele dou mari ă puteri în urma întâlnirii ajung la o înelegere Anglia ț este de acord cu reluarea alegerilor, iar Frana s nu mai ță susin unirea ță deplin. ă
Astfel la nouă întâlnire, în 1858, a marilor puteri, la Conferința de la Paris se decide unirea sub forma unei confederații: statul să aibă titulatura
„Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, să existe 2 domni, 2 adunări legislative, și două guverne să aibă două instituții comune: Inalta Curte de Justiție și Casație și Comisia Centrală.
Această Convenie de la Paris din ț 1858 nu a fost însă respectat de ă români care au ales un singur domn pentru ambele state, la 5 iș 24 ianuarie (la Iai i Bucureti) în șșș
1859, pe Al.I. Cuza. A urmat apoi o activitate diplomatic prin care ă românii au reuit s conving aceste șăă puteri s recunoasc unirea deplin ăăă
i pe Al. I. Cuza ca singur domnitor.
ș Astfel din 1862 putem vorbi de statul numit România
Al. Ioan Cuza