O dată ca niciodată

Personaje: EL - Pavel – în jur de 35 de ani, început de chelie şi de burtă, sales manager EA - Mia - puţin mai tânără, şolduri generoase, foarte atrăgătoare însă, PR-istă part time Voci – MICHEL şi PETRICÃ

Fondul muzical nu este obligatoriu.

ACTUL I - IUBIREA

O cameră de hotel, un pat cu aşternuturi de mătase, o toaletă, un CD-player, un calorifer, o frapieră cu o sticlă de şampanie. Pavel lasă jos bagajele, Mia se aruncă pe pat. EL: (RĂSUFLÂND UŞURAT) În sfârşit, singuri… De când aşteptam clipele astea. EA: Şi eu! Cât de rar putem fi împreună şi fără să ne deranjeze nimeni. Aş vrea ca ziua asta să nu se mai termine niciodată. EL: Nu-i aşa? Aproape ca-n paradis: fără telefon şi internet, fără mailuri şi rapoarte idioate, fără violuri şi politică infectă la televizor. EA: Fără gătit, călcat, spălat, frecat, aspirat... EL: Ar trebui să profităm la maxim. EA: De ce nu putem trăi aşa? N-ar fi minunat? EL: (ÎI MÂNGÂIE PĂRUL) Ba da, iubito. Dar nu vor să ne lase. EA: Cine? EL: Societatea de doi lei în care trăim. ...de doi bani, de fapt. Până şi fericirea ne e dată în doze infinitezimale. EA: Ca să nu devenim dependenţi de ea. EL: Exact. Sau ca să devenim imuni la ea, de parcă ar fi otravă. Deci ilegală. Noroc că e atât de puţină fericire în jur, că altfel se găsea vreun idiot s-o impoziteze. EA: N-ar trebui totuşi să afle nimeni că suntem fericiţi. Invidia celor supăraţi sau trişti, ne-ar hăitui pretutindeni neîncetat. EL: Ai dreptate. Ştii ce? Ne vom preface. Că suntem nefericiţi şi trişti şi-atunci toţi ne vor compătimi şi ne vor simpatiza, nu? EA: Da, e o idee bună. Dar are doua cusururi: (ridică un deget) se vor prinde până la urmă (al doilea deget) pentru că nu vom rezista la nesfârşit. EL: (RIDICĂ AL TREILEA DEGET, CEL DIN MIJLOC) Sau mai rău: s-ar putea să ne imite şi-atunci vom fi cu toţii la fel: nişte fericiţi mediocri. (ÎNCHIDE PRIMELE DOUĂ DEGETE, RĂMÂNE RIDICAT DOAR AL TREILEA DEGET) Sau nişte mediocrii fericiţi. EA: Parcă ne bucuram că suntem doar noi doi. Văd că în cinci minute i-ai adus pe toţi aici. EL: (SE APROPIE DE EA) Ai dreptate, iartă-mă! El dă drumul la CD-player. Fond muzical: 1.1 I Can't Stop Loving You - Ray Charles - 4:13 EA: Te iert, dacă eşti tandru. EL: Pierdem timpul, iubito. Şi timpul..., ştii tu... EA: Da, înseamnă bani. EL: Nu, e singura resursă limitată. EA: Avem toată ziua la dispoziţie. Plus că la noapte se schimbă ora: ora patru devine ora trei. EL: Nasol! EA: De ce? Avem o oră în plus de somn. EL: (CU SUBÎNTELES) Sau de altceva... Că oricum mă scol la patru noaptea ca să dau ceasurile cu o oră în urmă. EA: Parcă nu poţi să le dai mâine... EL: Şi dacă uit? EA: Sau de-acuma, ca să scapi. Nu, pe bune, tu vorbeşti serios? EL: (RÂZÂND) Tu chiar credeai...? EA: Erai aşa de hotărât că te credeam în stare. La cât eşti de ciudat... EL o priveşte insistent. EA: Nu mă mai studia atât. Ce nu-ţi convine? EL: Dimpotrivă, eşti superbă! EA: (ALINTÂNDU-SE) Zău? EL: Dimineaţa eşti atât de proaspătă – ca o rază de soare primăvara. 2

Actul II - URA

O cameră de pensiune utilată minimal. EL se scoală din pat cu mare grijă să nu facă zgomot. EL: (CA PENTRU SINE, ÎMBRĂCÂNDU-SE: ŞORT, TRICOU, SANDALE) În sfârşit singuri: fără gălăgie, fără invitaţi, fără deranj. Aseară nu mai plecau. Parcă era ziua lor, nu a mea. Gata, urmează o duminică de vis, ca acum două săptămâni. Până se scoală o să ies să iau câte ceva pentru micul dejun. Şi să-i pregătesc o surpriză. EL: (UITÂNDU-SE LA EA) Doarme ca un îngeraş! Aer tare, de munte! Prinţeso, într-o oră sunt înapoi! (O SĂRUTĂ UŞOR PE FRUNTE) Şi poate primesc si eu o atenţie, ceva. ... În drum spre pensiune, întorcându-se de la cumpărături, cu o plasă într-o mână şi telefonul în cealaltă. EL: (VORBIND SINGUR, FRĂMÂNTÂNDU-SE) O să-l sun şi o să-i spun: Ai cinci minute disponibile?, desigur că o să-mi zică: "Da, pentru tine oricând.", Dar o oră liberă? "Depinde." Niciun "depinde", da sau ba? O să-mi zică: "Desigur, bre." şi-apoi îl atac: Ştii cât de mult o iubesc pe Mia! Buun, acum taci şi ascultă-mă. Mia nu a cunoscut în viaţa ei niciun alt bărbat. Şi, fiindcă e complexată pe chestia asta, vreau ca de ziua ei să fie fericită! Aşa că într-una din zilele următoare viziteaz-o sub pretextul că trebuia să-mi aduci ceva – de exemplu filmul ăla pe dvd pe care ţi l-am împrumutat – şi oferă-i o oră de plăcere, aşa cum ştii tu, craiule, da? Ia telefonul, formează şi aşteaptă. EL: Ar trebui să fie simplu. După vreo zece sonerii: EL: Alooo! Servus, Michel! MICHEL: (SOMNOROS) Care eşti, mă, cu noaptea-n cap? EL: Hai, fă un efort, e miezu-zilei! MICHEL: Care, bre, că-i doar zece dimineaţa!? EL: Eh, aproape. Să te sun mai târziu? MICHEL: Acu' tot m-ai trezit. Ia zi, unde arde? EL: E un pas important pe care nu ştiu dacă e bine să-l fac. Adică, acum cred că e bine. Dar consecinţele ulterioare... MICHEL: Să nu-mi spui că te-ai îndrăgostit de mine! EL: Lasă mă, gluma, e ceva serios! MICHEL: Bine, atunci dă-i drumu-odat’! EL: Aş vrea să-mi promiţi mai întâi că discuţia asta va rămâne numai între noi. MICHEL: Şi dacă ne-ascultă careva pe fir? EL: Îl bag în mă-sa. Te-am rugat să fii serios. MICHEL: Chiar eram. În fine, îţi promit! EL: Sper să nu-mi pară rău vreodată! Să-ncepem! Da’ nu ştiu cum? MICHEL: De-a dreptu’! Intră-n subiect! EL: Mai degrabă pe ocolite. Să nu te şochez. MICHEL: (PLICTISIT) Bineee ! Cum vrei tu! EL: (DUPĂ O PAUZĂ DE 5 SECUNDE) Ştii cât de mult o iubesc pe Mia... MICHEL: Desigur, ăsta nu-i un secret. EL: Şi ea pe mine, nu? MICHEL: Evident, toţi vă invidiază pe chestia asta. EL: Lasă, mă, că nu suntem singurii care se iubesc! MICHEL: Bă, sunteţi singurii pe care-i ştiu şi care se mai ţin de mână după cinşpe ani. Dar nu cred că m-ai sunat şi m-ai tocat până acum doar pentru asta! EL: Ei bine, în curând e ziua ei şi vreau să-i fac un cadou. MICHEL: Până aici e ok. Chiar nu-nţeleg ce e cu toată introducerea asta! EL: Stai, că de-abia acum urmează. Eşti sigur că vrei să merg mai departe? MICHEL: Daa, ce poate fi aşa fatal? EL: Nu te pripi! MICHEL: Sunt numai ochi şi urechi. Pardon, numai urechea dreaptă, de fapt. EL: (SPERIAT) Sper că eşti singur! MICHEL: Vorbim de-un secol şi-abia acu’ te-ntrebi? Da, sunt solo. EL: Minune! Ce-i cu tine? Sper că n-ai devenit vaginofob tocmai acum. 8

Fond muzical: 3.1 When A Man Loves A Woman - Percy Sledge - 2:58 EL în trening, EA în pat, în pijama de mătase. EL: (SEC, AVÂND ÎN MÂNĂ UN BUCHET DE FLORI DE CÂMP PROASPĂT CULESE) La mulţi ani, Mia! EA: (SEC) Mersi! EL: Ce faci azi? EA: Nimic, stau în casă şi închid toate telefoanele. Nu vreau să primesc niciun mesaj de la nimeni. EL: Ieşim la un spectacol? EA: Nu. EL: Sau invităm câţiva prieteni şi mergem la un restaurant... EA: Nu vreau. EL: Dar ce vrei să facem? EA: Nimic! Nu vreau nimic. EL: Încerci cumva să te răzbuni pentru cele întâmplate? EA: Faptul că nu ai vorbit cu mine două săptămâni crezi că n-a fost destul? EL: După atâta timp tot n-ai înţeles? EA: Ce, că orgoliul tău de mascul feroce a fost atacat? EL: Nu dragă, era vorba că de ziua mea nu m-ai onorat cu niciun cadou, nici măcar cu unul care nu te-ar fi costat nimic: te îmbrăcai doar cu inelul cu diamant pe care ţi l-am făcut cadou înainte de ziua mea şi ar fi fost destul. EA: Tu nu faci cadouri decât cu speranţa că cele pe care le vei primi şi tu vor fi mai valoroase. EL: Dar aşa fac toţi. Tu eşti doar excepţia care confirmă regula. Adică nu faci deloc. Parc-ai fi soră cu Moş Nicio-laie sau cu Moş Cră-ciu-ciun. EA: Adu-ţi aminte că nici nu m-ai lăsat să mai zic ceva. EL: Nu la asta mă refeream. Sâmbătă seara, după ce am scăpat de invitaţi, la pensiune, m-ai refuzat. EA: Era aproape dimineaţă, eram obosită! EL: A doua seară, după şocul primit dimineaţa, cu spargerea, fiind tensionat la maxim şi având nevoie de o eliberare, m-ai ignorat. EA: Mă durea capul! EL: Dimineaţa următoare ştiai că plec în deplasare... EA: Ştii că nu-mi place dimineaţa! EL: Şi aseară? EA: Trebuie să-mi vină ciclul! EL: Mă-ntreb ce scuză o să mai găseşti la menopauză? EA: Ceva nou? Asta e fumată! M-am săturat de ironiile tale. EL: Eu, ironic? Dac-ar fi după tine ar fi de-ajuns aşa: pe 29 februarie şi, eventual, doar dacă pică duminica. Fond muzical: 3.2 Bonson Hurst Blues – Oscar Benton – 3:53 EA: Exagerezi. EL: Şi vă mai plângeţi că sărim garduri pe la 40 de ani. EA: Dac-aţi şti cum să procedaţi nu cred c-aţi avea nevoie de o altă grotă în care să vă retrageţi. EL: Poate că-i vorba de o gaură neagră care te absoarbe şi căreia nu i te poţi opune. EA: Sau vreo gură de canal care vă înmoaie simţurile. EL: Aş mai avea o şansă, totuşi: dacă te-ai hotărî s-o facem măcar în ziua în care China va intra în Uniunea Europeană. EA: Nu, iepuraş! Degeaba eşti sarcastic. E vorba de plăcerea actului, de momentele sublime care trebuie să-l preceadă şi de vraja ulterioară. EL: Da, la teorie eşti bună, practica te omoară! Ia-o ca pe o problemă de statistică: din zece încercări dacă una e orgasmică… EA: Rară, dar bună. Nu multe, scurte şi dese. EL: Ţi-ar place să-ţi primeşti leafa o dată pe an în loc de două ori pe lună? EA: Nu, ... mi-ar place să câştig la Loto. Şi ştii ce: m-am săturat de axiomele tale! EL: Nu e axiomă, e teoremă! Nu mai trebuie demonstrată. Ţine de rata succesului: dacă vrei zece euforii şi ai o rată de una la zece partide, înseamnă ca ai nevoie de o sută de partide. EA: Ţie-ţi convine: tu termini în zece cazuri din zece! EL: Eşti invidioasă acum! Sunt eu vinovat pentru diferenţele anatomice dintre sexe? EA: Nu, dar ai putea să ţii cont de ele. Să te gândeşti şi la mine. Nu una-două, hop-ţop şi gata, somn uşor, scumpişor. Rata aia de care vorbeşti ar putea fi mai bună dacă ai fi mai înţelegator, mai iubitor, mai darnic. 12