Revista Orizonturi Literare - nr.4 Octombrie 2013

SUPERBLOG 2013 Cu Claudia Pătraşcu

Interviu DUME

ISSN 2344 – 312X ISSN–L 2344 – 312X

Website: www.orizonturiliterare.ro

Revista Orizonturi Literare Nr.4/ Octombrie 2013

~~Revista Orizonturi Literare~~ Revistă fondată de: Rădoi Alina-Georgiana şi Dragomir Mihai-Viorel

Revistă de cultură Revista a fost înregistrată la Biblioteca Naţională la data de 16.09.2013 primind următor cod de identificare ISSN: ISSN 2344 – 312X ISSN–L 2344 – 312X Toate materialele din această revistă se află sub o licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Fără Modificări 3.0 România în ceea ce priveşte drepturile de autor.

Colaboratori: - Andreea Elisa Roff

- George Ghiţă

- Laurenţiu Fluture

- Diana Adriana Matei

- Mădălina Grosu

- Iulia Pascaru

- Mihaela Oancea

- Violeta Bălan

- Marius Dinu Redacţia Orizonturi Literare este formată din: Alexandra Udrea, Sandra Brişcariu, Crâşmar Raisa-Maria, Andreea Tincu, Iulia Iancu Cristina, Oana Cristina Dinu, Bolea Marian, Denisa Humeniuc, Roxana Codin, Teo Popescu.

Magazine/January, 2013

3

Cuprins SuperBlog 2013...................................................pag.6 Alegerea mea.......................................................pag.12 Dispersări..............................................................pag.14 Scrisoare................................................................pag.22 Interviu: Bolea Marian (DUME).........................pag.26 Şi ei vor căldură...................................................pag.32 Încrederea şi curajul...........................................pag.34 Destinul lui...........................................................pag.37 R.O.C.A.D.A............................................................pag.52 Poveste cu tâlc: Legenda celor 8 minute.......pag.53 Vacanţă la Sulina (Ultimul pirat)......................pag.54 Zaharia Stancu.....................................................pag.58 Recenzie: Invitaţie la vals - Mihail Drumeş...pag.59

4

Magazine/January, 2013

REVISTA ORIZONTURI Totul a pornit de la o idee, de la dorinţa de a crea, dorinţa de afirmare şi dorinţa de a face artă.

Totul a pornit din loc. Bătăile inimii s-au scurs precum ticăitul ceasului, fiecare secunđă marcând evoluţia noastră.

Nu ştiu cât de departe am ajuns. Ne trebuie timp să ne acomodăm cu ideea asta, dar ştiu că datorită vouă am ajuns aici şi am evoluat.

Promitem evoluţie cu fiecare număr pe care îl scoatem. Încă nu conştientizez cum a trecut timpul şi deja ne aflăm la nr.4 a revistei. Tot acest timp a fost un ghid pentru noi.

S-au legat prietenii, am comunicat cu voi, am învăţat de la voi şi împreună facem ca această revistă să respire.

Ce e mai frumos decât să lucrăm la visul pe care îl avem cu toţii?

"Talentul reprezintă cel mai frumos dar iar Orizonturi Literare ţi-l face popular"

Prietenie, comunicare, înţelegere sunt lucrurile care stau la baza acestei reviste.

Vă mulţumim pentru tot.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 5

Claudia Pătraşcu

"CA Să CITEZ UNII PARTICIPANţI "VETERANI, "SUPERBLOG ESTE O STARE DE SPIRIT".

Ce este SuperBlog?

O competiție de blogging creativ, organizată anual, din 2008 – de obicei, toamna, în perioada 1 octombrie – 1 decembrie.

Sponsorii ediției propun bloggerilor participanți temele pe care aceștia scriu articole creative pe blogurile proprii.

Apoi, reprezentanții sponsorilor jurizează articolele la probele lor, stabilind astfel câștigătorii premiilor alocate.

Cum SuperBlog este un concurs de creativitate, ai ocazia sa te întreci cu tine și cu ceilalți, să-ți testezi abilitățile de blogger, să cunoști branduri interesate de social media și colegi de blogosferă și, nu în ultimul rând, să și câștigi premii.

Tocmai de aceea revista Orizonturi Literare vrea să vă prezinte câteva informaţii despre această competiţie dedicată bloggerilor fiindcă suntem siguri ca printre cititorii noştrii se află si bloggeri.

Mulţi se întreabă: În ce constă această competiţie? Ce trebuie să facem? Ce condiţii să îndeplinim? s.a.m.d.

De aceea doamna Claudia Pătraşcu ne va oferi câteva detalii esenţiale.

6

Orizonturi Literare / octombrie 2013

REPORTER: Bună ziua. Ne-am cunoscut prin intermediul competiţiei SuperBlog.

Vă rugăm să vă prezentaţi şi să ne spuneţi câteva lucruri despre dumneavoastră.

Mă numesc Claudia Pătraşcu şi fac parte din echipa organizatoare a competiţiei de blogging SuperBlog încă din 2008, când sa lansat proiectul. Ceea ce mă atrage şi defineşte cel mai bine mare parte din activitatea mea este comunicarea online.

Lucrez în online de peste 10 ani, iar acest mediu a devenit deopotrivă o pasiune şi cadrul în care mi-am format o carieră. În SuperBlog, mă ocup de comunicarea cu sponsorii şi partenerii competiţiei, precum şi cu bloggerii participanţi. Anul acesta, de pildă, sunt peste 200 de bloggeri înscrişi, ceea ce face provocarea cu atât mai mare, dar şi mai frumoasă.

REPORTER: Ce înseamnă pentru tineri SuperBlog?

Pentru bloggerii care vor să-şi exprime şi chiar să-şi testeze creativitatea, SuperBlog poate fi o rampă de lansare, un "examen", o provocare, un pretext de a se întrece cu ei însişi şi cu alţii, un prilej de a se face remarcaţi de specialişti în marketing & PR din cadrul companiilor-partenere, care le vizitează blogurile şi le jurizează articolele.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 7

REPORTER: Ce-i determină pe oameni să participe la competiţia SuperBlog?

Motivele sunt diverse. Pe unii îi motivează competiţia în sine, ideea de a se întrece, de a testa unde se situează în comparaţie cu alţii, cât de creativi sunt şi dacă pot face faţă provocărilor competiţiei - care nu sunt nici uşoare, nici puţine.

Alţii sunt interesaţi de premii - în special, cele în bani, pentru primii clasati, sunt destul de consistente (de exemplu, marele premiu, pentru locul I, este de 1000 de euro cash).

Nu în ultimul rând, unii participanţi caută recunoaştere, vor să devină cât mai cunoscuţi deopotrivă de către alţi bloggeri, cât şi de reprezentanţii de marketing/PR ai sponsorilor în vederea unor potenţiale colaborări. Nar fi o premieră: mai mulţi superbloggeri clasaţi printre primii în ediţiile anterioare şi-au găsit locuri de muncă în marketing / social media sau diverse colaborări în urma participării la SuperBlog.

8

Orizonturi Literare / octombrie 2013

REPORTER: Ce trebuie să facă un participant în această competiţie?

Mai întâi, trebuie să aibă un blog şi să-i placă să scrie. Să fie dispus(ă) să-şi exploreze creativitatea, să accepte provocări, termenelimită şi ideea de a-i fi evaluate articolele. Apoi, aceste condiţii fiind îndeplinite, se poate înscrie în competiţie aici: http://jurizare.superblog.eu/inregistrare, până la 30 septembrie, inclusiv, iar de la 1 octombrie să scrie pe temele lansate în cadrul competiţiei, pe www.super-blog.eu. Cei care află prea târziu despre această ediţie pot reţine că organizăm şi o ediţie SuperBlog de primavară, în martie 2014.

Temele sunt toate opţionale, asfel încât bloggerii pot participa doar la cele care îi atrag cel mai mult, dar, bineînţeles, cu cât se implică în mai multe probe, cu atât pot avea mai mult de câştigat - premii şi experienţă deopotrivă.

REPORTER: Cum sunt puse în valoare articolele scrise de participanţi?

Articolele superbloggerilor sunt valoroase prin ele însele, au o valoare intrinsecă. Faptul că alţii le vizitează, le apreciază, le jurizează nu face decât să confirme acest lucru şi, bineînţeles, să le facă şi altora cunoscute.

REPORTER: În primul rând, competiţia SuperBlog este o provocare pentru fiecare dintre noi. Sunt mulţi bloggeri înscrişi în competiţie, iar premiile sunt tentante. Dacă v-aţi pune pentru 2 minute în locul unui blogger participant la această competiţie, cum aţi privi dumneavoastră SuperBlog?

Aş privi SuperBlog ca o pe o şansă de a-mi demonstra mie şi altora ce pot, de a testa cât de creativă aş putea fi pe teme impuse, care poate nu-mi sunt mereu accesibile, şi în ce măsură pot respecta termenelelimită fiindcă SuperBlog este şi un exerciţiu de disciplină în acest sens.

Cred că un astfel de test ar putea fi de folos oricărui blogger şi în special celor aflaţi la început sau care nu se simt încă stăpâni pe abilităţile lor. Mulţi afirmă că doresc să câştige bani din blogging, aspiră la acest moment, caută soluţii în acest sens; dar puţini conştientizează că trebuie să fie mai întâi pregătiţi pentru a participa la campanii plătite, în care se lucrează cu nişte dimensiuni Orizonturi Literare / octombrie 2013 9

sine qua non: obiective, termen şi buget. Or, SuperBlog le oferă exact această posibilitate pentru o perioadă de 2 luni (1 octombrie - 1 decembrie) - suficient cât să testeze dacă le place sau nu, dacă pot face faţă, dacă îşi doresc cu adevărat să urmeze această cale.

REPORTER: SuperBlog reprezintă doar o competiţie sau şi un mod în care bloggerii se pot cunoaşte şi comunica între ei?

Ca să citez unii participanţi "veterani", "SuperBlog este o stare de spirit". Pe parcursul competiţiei, se nasc prietenii, uneori apar şi animozităţi, dar esenţial este ca toţi - bloggeri, sponsori, parteneri sau organizatori - avem de învăţat din această interacţiune. Iar la final ne întâlnim într-un eveniment de premiere pentru a ne cunoaşte şi offline. Aşadar, există şi prilej de socializare, iar comunicare - cât cuprinde, în măsura în care doreşte fiecare să interacţioneze. Unii se rezumă la a se exprima în scris, pe blog, în articolele pentru competiţie, alţii sunt foarte activi, comunică permanent cu noi, organizatorii, cu juriul, cu alţi participanţi - de exemplu, grupul Facebook dedicat competiţiei ( http://www.facebook.com/groups/superbloggeri/ ) cunoaşte o mare vervă pe durata SuperBlog.

REPORTER: Bloggerii scriu şi tocmai această pasiune pentru scris îi fac să se înscrie în această competiţie. Cum este "alimentată'' această pasiune pentru scris?

Din punctul meu de vedere, aici se aplică proverbul "Pofta vine mâncând." Adică, pasiunea pentru scris se alimentează scriind. Dacă-ţi place cu adevărat să scrii, cu cât te dedici şi perseverezi, cu atât vei ajunge să scrii mai bine şi, bineînţeles, cu atât îţi va plăcea mai mult.

REPORTER: A fi blogger înseamnă pasiune sau poate deveni un job? Înainte de a fi job, trebuie să fie pasiune. O pasiune cultivată, atent şi coerent susţinută,

10 Orizonturi Literare / octombrie 2013

permanent şi conştient perfecţionată, până la punctul la care comunicarea pe şi prin blog devine atât de facilă şi firească încât se poate integra natural nu doar în programul personal, ci şi în cel profesional.

Daca te pasioneaza sa scrii, sa-ti construiesti blogul ca o extensie a personalitatii tale si ii aloci suficient timp, implicit la un moment dat poate deveni, cel putin partial, si un job - bineinteles, daca iti doresti acest lucru. Pentru asta este insa nevoie de munca, documentare, interactiune si incredere in sine. Care se pot cladi, cizela, perfectiona inclusiv prin participarea la competitii precum SuperBlog (sau altele; blogosfera abunda acum in tot felul de provocari).

REPORTER: Finalul vă aparţine. Scrieţi un mesaj pentru cei care citesc acest interviu.

Mesajul meu este să vă creaţi un blog (dacă nu aveţi deja) şi să vă puneţi puterile la încercare în scris. Numai aşa veţi descoperi dacă vă place, de ce vă place şi, cu siguranţă, pe parcurs veţi afla şi veţi învăţa multe chiar şi despre voi înşivă. Fiindcă blogul poate fi nu doar un hobby, ci şi o metodă de autocunoaştere.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 11

ALEGEREA MEA

Denisa Humeniuc

“Încep prin a spune că nu am dreptul să mă plâng. Eu am ales să fac asta.Am vrut ceva şi am obţinut aşa că nu am voie să mă plâng."

“De ce nu? Se întâmplă să greşim. Doar suntem oameni", a zis el crezând că ea regretă decizia luată.

"Omul învaţă din greşeli iar eu…"

“Omul poate face aceeaşi greşeală de multe ori dar fără să înveţe ceva din ea", a întrerupt-o el spunându-i că devine prea dură cu ea însăşi.

“Da, poate că uneori simt că a fost o greşeală de la bun început iar alteori chiar mă bucur că s-a întâmplat aşa însă acum nu vorbesc de trecut. Acum vorbesc de prezent şi vreau să spun că eu am ales să fac acelaşi lucru din nou. Nu ştiu dacă e o greşeală dar…” a zis ea, după care s-a oprit inspirând o gură sănătoasă de aer.

12 Orizonturi Literare / octombrie 2013

"Dar ai făcut ce era mai bine?"

"Nu, adică nu ştiu" "Ai făcut asta ca să demonstrezi ceva anume?"

"Recunosc că aşa am fost determinată, vrând să demonstrez ceva dar am realizat că inima mea a fost cea care suspină la gândul că deşi pot, nu fac nimic. Nu fac ceea ce ea îşi doreşte cel mai mult." "Şi totuşi nu ştii dacă e o greşeala sau nu", a concluzionat el pregătindu-se să încheie discuţia.

"Nu, nu ştiu dacă e bine sau nu, dacă voi regreta sau nu, însă ştiu că nu am de ce să mă plâng. Dorinţa mea a fost îndeplinită chiar dacă numai pe jumatate."

De multe ori facem o greşeala şi apoi o repetăm până când învăţăm ceva din ea. Însă alteori facem acelaşi lucru dar nu mai este o greşeala pentru că ai învăţat deja din trecut şi ştii cum să abordezi situaţia.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 13

DISPERSăRI Andreea Elisa Roff Motto: ,,Nu voi fi un om obi?nuit pentru c? am dreptul s? fiu extraordinar!”(Peter O’ Toole) A fost cald ast?zi. Aproape 36 de grade. Mai era pu?in ?i Clujul ar fi fiert într-un ocean de asfalt iluminat. L?sarea apusului a d? ruit câteva adieri ?i c?ldura s-a mai potolit. Dar nu mi-am scos capul pe geam. Nu vroiam s? distrug clipa întâlnirii. Nu vroiam s?-l demasc. Nu vroiam s?-i stric momentul acela falnic al intr?rii pe poart?, cu bujorul rubiniu în mân?, retu?ându-?i ultima data p?rul negru cu luciri de onix.

Aruncam o privire peste ultima carte început?, când Yokkokukulalaluuu! m-a întrerupt. Un mesaj... Deja ?tiam c? era pe autobuz ?i se plictisea, neavând cu cine s? vorbeasc?. Mintea a început s?-mi zboare peste tot, noroc c? erau închise fereastra ?i u?a, altfel o pierdeam de tot.

Când voi deschide mesajul, are s? scrie în el; ,,Hei, ce faci? (ca de obicei). Abia a?tept s? ne vedem. Tocmai am urcat pe autobuz”, am gândit în acel moment. Fantezia a durat 3 secunde, c?ci am deschis mesajul: ,,Scuze, Ofelia, pe la mine drumurile sunt în lucru, autobuzele circul? foarte rar ?i se pare c? acela cu care trebuia s? vin a plecat acum o jum?tate de or?. Îmi pare r?u, dar nu pot ajunge la film. Sper s? te distrezi!”

I-am r?spuns cu indiferen?? c? totul e în regul?. Se întâmpl? des asemenea situa?ii. Adic?, spune ?i tu, cu siguran?? ?i-a fost ? i ?ie vreodat? strada în lucru ?i n-ai g?sit NICIUN MIJLOC DE TRANSPORT POSIBIL pe acest p?mânt ca s? ajungi la destina?ie. E în regul?, e în regul?, e în regul? ! Va mai fi ?i o dat? viitoare. Miam pus rochia ?i m-am uitat în oglind?. Purtam o rochie superb?.

Cââât am a?teptat s? port rochia aia! Str?lucea€... dar str?lucirea ei nu putea camufla dezam?girea din sufletul meu ?i de pe fa?a mea. Sim?eam c? întreg cerul se rupe, copacii se pr?bu?esc ?i rup ? osele în dou?, autobuze dispar în întuneric. Trag perdeaua. E totu? i înc? soare.

14

Orizonturi Literare / octombrie 2013

A?a deci! Merg la film. Un minunat film de dragoste. De ce oi fi ales un film de dragoste? Aaa, stai, cine nu ar vrea s? vad? Titanicul în 3D? Cine nu ar veni din cap?tul cel?lalt de Cluj doar c? s?-l vad?? Doar n-am s? fiu singura f?r? pereche de pe acolo...

Hmm...surprinz?tor, am fost! ?i - c? s? fie gama întreag? - norocul meu din ziua aceea m-a c?l?uzit s? m? a?ez pe un loc unde, ulterior, în stânga ?i în dreapta mea s-au a?ezat dou? cupluri fericite. Cli?eic!

Ceasul cu lamp? în form? de vapor de pe noptier? anun?a c? ora este târzie. Am pus capul pe pern?, senin?, gândindu-m? doar la cum ar fi putut s? fie ziua de azi. C?, dac? a? fi o f?ptur? magic?, a? face s? mi se îndeplineasc? toate dorin?ele. L-a? face pe el s? se îndr? gosteasc? de mine. Dar atunci, n-a? mai tr?i. N-a? mai fi om. A? fi un robot - ?i el la fel. N-a? putea sim?i s?geata prea ascu?it? a dezam? girii str?pungându-mi inima pân? la sânge sau, din contr?, pl?cerea demen?ei interioare, a urletelor de pur? libertate ?i a spiritului demonic ce-mi absoarbe min?ile... într-o peni?? . N-a? sim?i s?rutul venit din inim? ?i nici ?uvi?a de p?r rebel c?zându-i peste fa?? . ?i eu asta nu-mi doresc. Sunt perfect? a?a cum sunt. Perfect imperfect?! ?i îmi iubesc imperfec?iunea!

Orizonturi Literare / octombrie 2013 15

Ast?zi, la un an ?i jum?tate dup? ziua filmului, înc? mai convers?m A fost ?i aceea o întâmplare trec?toare. C? vorbim de trec?toare, trebuie s? urc în autobuz.

Azi e 15 septembrie. Yokkokukulalaluuu! ,,Hei, bun? diminea?? ! Ce mai faci? Ne vedem la o cafea la cantin??? ” Patetic! C? s? m? la?i balt? din nou? S? m? duc s? v?d toate cuplurile celebre din ?coal? dând sfaturi celor în dificultate? Nu, mul?umesc! ?i i-am r?spuns: ,,Desigur, ne vedem!?”

Am considerat mereu c? era bine s? r?spund tuturor convoc?rilor lui. La fel ?i mesajelor, chiar dac? nu era mereu reciproc. Doar c? nu mam gândit atunci c?, în momentul în care dai foc la un chibrit, po?i aprinde o cas? întreag?. ?i, din întâmplare, s? te afli în ea. Cu toate c? m? abonasem deja la masa din col? a cantinei, el nu ap?rea mereu, dar îmi savuram ceaiul în t?cere cu speran?a c? prima persoan? care va mai intra pe u?? va fi el. ?i în fierbin?eala ceaiului sim?eam vibra?ii ale inimii. Diamantele de zah?r parc? se ridicau la suprafa?? ?i luau forma numelui lui. Cu?itul ?i lingura de pe mas? în sfâr?it au descoperit c? pot fi folosite împreun?. C? pot convie?ui în aceea?i farfurie, chiar dac? sunt atâtea diferen?e. Uite! Pân? ?i ni?te tacâmuri de plastic au realizat c?, de?i ,,gust?” feluri de mâncare diferite, totu?i se pot iubi. Dar piperul ?i zah?rul? Cine ar fi crezut vreodat? c? vor face o combina?ie perfect?? Sau mai bine zis, imperfect?. Dar prin prisma imperfec?iunii lor au realizat c? iubirea nu const? doar în dulcele amor, ci ?i în picanteria clipelor pe care orice suflet ?i-ar dori s? le poat? ?ine m?car pentru un moment în loc.

L-am studiat. Nu o dat?! Din cap pân?-n picioare ?i nu-i puteam g? si vreun defect. Probabil te-ai a?tepta, cititorule, ca acum s?-i fac un minunat portret în care s?-i descriu ochii c?prui, ce se spune c? fur? inima oricui, p?rul negru ca focul iadului ?i zâmbetul pe care ai vrea s?

-l po?i ?ine într-o cutie la nesfâr?it. Din nou, cli?ee! N-am v?zut la el doar frumuse?ea exterioar?, n-am fost vr?jit? de zâmbetul lui ?i nici m?car de ochi. Pentru mine, dac? l-a? fi v?zut pe strad?, mai mult ca sigur nu l-a? fi remarcat în vreun fel. Îns? într-o malefic? zi de joi, când toamna se instalase mult prea devreme ?i furtuna de afar? nu d?dea semne de conteneal?, l-am auzit. Parc? vorbea pe ritmul melodiei ,,Râul curge în tine” în traducere, a pianistului sud-coorean Yiruma. Punea cu u?urin?? cuvintele cap la cap, crea fraze savante ?i îl ascultam în profunzimea lui; de?i folosea cuvinte uzuale, nu-l puteam pricepe. Se ?

esea în jurul lui un mister de neb?nuit pe care, pot spune, nici în ziua de 16

Orizonturi Literare / octombrie 2013

?

l

e

Am descoperit atunci, c? una din marile lui temeri era cea legat? de propria-i moarte. Era necrofob. Hmm... ciudatic. Oamenii au în general tot felu de fobii, mult prea comune deja, cum ar fi nomofobia ( spune ? i tu, cui nu-i este fric? s?-?i piard? telefonul?) sau, mul?i sufer? de atelofobie , elevilor - cea mai des întâlnita este bibliofobia ?i desigur, artimofobia (eu sincer, cred c? suf?r de matematicofobie). Haide, ia-m? de mân? (dac? nu cumva e?ti afenfosmfob ) ?i spune-mi: ?ie de ce î?i este team??

Sim?eam atunci c? am p?truns ?i mai adânc în misterul lui. Dincolo de ,,Salut, ce mai faci? ” el era altfel. Altfel, într-un sens care mi-era dificil s?-l pricep. N-am s?-?i povestesc, cititorule, cum ne-am cunoscut, c?ci a fost banal. Pe holurile unui liceu, la un examen. Apoi, stat în aceea?i banc? la respctivul examen. Apoi, realizarea faptului c? înv?? am la aceea?i ?coal?. Apoi... apoi... Mai mult de atât, acela?i coridor ?i chiar u?i vecine. Începutul a fost promi?? tor ?i oribil în acela?i timp, c?ci el a fost biletul meu c?tre nebunie. În primele zile am vorbit mult, începeam s? ne cunoa?tem.

Duminic? e ziua mea. Sâmb?t? sear? i-am scris. Am vorbit mult, despre pasiunile noastre, când, la un moment dat, trimite: ,,Uite! E trecut de or? 12, a?adar la mul?i ani ?i s? ai o zi frumoas? de na?tere? ”. Nu pot zice c? a fost cea mai profund? urare pe care am primit-o vreodat?, c?ci nu se pricepea nespus de mult la ur?ri (sau, cel pu?in, asta mi-a dat de în?eles), dar am apreciat. Cu toate c? era destul de sec.

Am apreciat totu?i. Ne cuno?team abia de 3 zile ?i el îmi spusese primul la mul?i ani. M? sim?eam entuziasmat? ?i m-am l?sat dus? de val.

Dou? s?pt?mâni mai încolo - ziua unei amice comune. Solemna întâlnire de joi. Homines Narrantes - cercul de excelen?? în care ne vedeam s?pt?mânal, în afara ?colii. A?adar, ziua Calliei. Felicit?ri din partea întregului grup, bombonele ?i toate cele! Într-un târziu, ajunge ? i el, cu un buchet de flori galbene ?i i-l înmâneaz?. Ea se entuziasmeaz? ?i ro?e?te din cap pân?-n picioare. Toat? lumea râde ?i se bucur? de eveniment. Bun! Foarte dr?gu?, un gest de admirat.

Sim?eam atunci toat? tr?darea de pe lume ?i, de?i ?ineam la buna mea prieten?, nu puteam concepe una c? asta. M? sim?eam tr?dat? de toat? lumea, dar mi-am pus masca de domni?oar? zâmb?rea?? ?i mam adaptat condi?iilor. Cu fiecare zâmbet pe care îl schi?? m, parc? o lacrim? vroia tot mai mult s? ias? la iveal?. Le potolea doar gândul c? m-a? putea compromite în fa?a unei mici comunit?? i, dar totu?i cu un grad ridicat de inteligen?? . A?a c? am rezistat eroic ?i mi-am ?inut în frâu toate sentimentele.

Câteva s?pt?mâni mai încolo… o noua lovitur?. Aveam s? aflu din mai multe discu?ii cu Callia... ?i ea sim?ea acela?i lucru pentru el. M? consola gândul c? sentimentele ce le aveam pentru el n-au ajuns înc? la urechile ei ?i c?, în curând, se vor stinge. Cu toate acestea, Callia nu era fata cu care s? rup prietenia din cauza unui ins, a?a c? am continuat în t?cere. ,,Crezi c? ar trebui s?-l abordez? S?-l invit oare la un film? Sau mai bine- l-a? face pe el s? m? invite. Asta s-ar putea s? mearg?.” Da, ?tiu c? are ceva specific, dar n-ai s?-?i dai seama vreodat? ce este de fapt. Cu siguran?? am observat, dar n-am s?-?i dau ?ie satisfac?ie acum. Da sunt bine, a? vrea s? m? plimb cu tine pe malul Some?ului acum ?i s? purt?m discu?ii confuze la amurg, pe care s? nu ni le mai amintim apoi. ,,Nu suport idea de destin. Nu exist? a?a ceva.

Dat fiind faptul c? sunt agnostic, nu cred în ceva ce nu pot vedea sau pip i. Am nevoie de dovezi clare pentru a putea crede asta. E superficial s? crezi c? via?? ta e deja scris? ?i c? nu o po?i schimba. N-are nicio logic . Pentru mine, ceea ce nu poate explica ?tiin?a- sunt baliverne.” ?i eu sunt bine, tocmai am început o carte nou?.

18

Orizonturi Literare / octombrie 2013

M? mai uit printre fâ?iile de jaluzele cum apune... soarele. ,, Ofe, îmi place mult Chris. Nu credeam la început c? el ar putea fi genul meu de b iat, dar are ceva specific, spune c? nu ai observant ?i tu? ?i când râde, oaau... simt c? întreg universul este dominat de bucurie ?i voie bun?”.

Nu exist? destin? Punând în joc inteligen?a ta suprem?, a? putea zice c? n-ai auzit de ursitoare în mitologie, nici m?car de karma. Tu e?ti vreun voluntarimul... ce s? zic. Eu nu m-am n?scut s? te schimb pe tine, m-am n?scut s? m? schimb pe mine ?i întreaga omenire. ,,Da, mâine am o lucrare de sus?inut, cred c? va fi dificil, acum citesc ceva c? s? nu par stresat, tu ce mai faci? Cum merge cu macheta?” M? faci s? râd Callia. Sigur, po?i încerca s?-l invi?i. Sau mai bine, a?teapt? pân? te va invit? el. A?a e tradi?ia- b?iatul invit? fata. (S-ar putea s?-?i duci str?nepo?ii la gr?dini?? pân? va veni clipa aceea).

?

?

p?

c?

>>> Continuarea în num?rul urm?tor <<<

…

Reţetă Laurenţiu Fluture Re?eta, pentru baclava, nu-i complicat?, Este nevoie de-un b?iat ?i de o fat?, Mai e nevoie de-o buc?t?rie, În care, el ?i ea, singuri s? fie.

De zah?r e nevoie, cu-mprumut, G?sit de voie-n dulcele s?rut ?i mângâieri, mai trebuie, când îl alint?.

S? nu uit?m ?i cinci foi, de placint?. ?i amândoi, de au, iar chef de duc?, Se folose?te, uneori, în loc de nuc?, Iar cu s?ruturi se amestec? din plin.

Un lucru, nu uita?i: parfumul fin.

Se preg?te?te-a?adar, totul pe mas?, Sau poate într-un pat, g?sit în cas?, Se pune, sigur, forma potrivit?, Dar nu uita?i de nuc? ?i...ispit?.

20

Orizonturi Literare / octombrie 2013

De cinci ori se repet? procedura, E necesar s? ias? pr?jitura ?i foaie peste foaie, se va pune Rog nu uita?i de nuc?, nu alune.

Iar dac? totu-i preg?tit ﾃｮn dormitor, ﾃ始 loc de tav? uns? ?i cuptor, Se folose?te zah?r, cﾃ｢t cuprinde ?i f?r? grab?-ntregul pat, se-ntinde.

De repeta?i, re?eta, de cinci ori ?i-ncep s-apara, la ferestre, zori, E clar c? baclavaua-i cu succes ?i recomand s-o face?i cﾃ｢t mai des.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 21

Scrisoare...

Laurenţiu Fluture Bun?, iubita mea. Î?i scriu pentru c?, de tine-mi este dor ?i te iubesc ?i-n panic? iar intru, când, lâng? mine nu te g?sesc ?i parc? mor. De-o or? ai plecat, iar eu, te-a?tept, cu gândul ?i cu mintea, doar la tine.

Privesc pe geam, fumând, înc?-o tigar? ?i-a?tept s? fii, iar, lâng? mine.

A cât-a oar??

Zâmbesc, privind la norii ce se-adun?, deasupra ?i parc-aud cum tun?… Zâmbesc ?i m? gândesc, ce caraghioas? mai erai azi, fiind pe fug?, aproape sup?rat?, c? ai putea s?-ntârzii, nu pentru prima dat?.

Eu te priveam, cum te-agitai ?i alergai prin cas?, dup? ce am f?cut cafeaua, f?r?, m?car s? te privesc, s? nu m? vezi, cum la cât de sup?rat? e?ti, nu m? puteam ab?ine s? zâmbesc.

Tu ai luat, apoi cana din zbor ?i ai fugit în baie, tot morm?ind ca: ´´Doamne, am f?cut-o, iar de oaie,´´ dup? ce-ai spus un´´mul?umesc´´, u?or.

M? uit, cum plou? ?i la ceas din nou privesc, cu gândul, evident la tine. Doamne, cât pot s? te iubesc ?i când nu e?ti, doar o secund? de dispari de lâng? mine, simt c? m? duc, m? risipesc, pân? apari.

Oftez, sunt singur cuc ?i-aprind din nou ?igara ?i m? gândesc ce dulce, ce frumos este cu tine. S? vin? vara, când, iar s? fim în soare, s? alerg?m pe plaja cea fierbinte, apoi în apa cea rece, s? ne ascundem. Tu, mai ?ii minte?

Era departe de aici, când abia ne cuno?team ?i mare lucru, de noi, nu prea ?

22

Orizonturi Literare / octombrie 2013

Erai întins? pe plaj?, lâng? mine, iar eu nu-n?elegeam, de ce m? simt a?a de bine ?i te priveam, pe-ascuns. Te studiam.

Iar tu zâmbeai, a?a, zâmbeai a?a, dup? ochelari ?i nu ?tiam c?-mi urm? reai orice mi?care, în timp ce eu, aveam ochii-arunca?i spre larga mare sau… poate undeva, în dep?rtare.

Apoi, plimbarea ?i masa ce-am luat-o, împreun?... ?i mai târziu, fiind pe plaj?, c?utând, în zadar, un clar de lun?, ?inându-ne de mân? ca doi copii, ca doi încep?tori, timizi, sim?ind ?i lucruri, ce n-au fost de mult: fiori.

Cum a? putea uita, când, dragoste-am f?cut, în noapte, când noi, nu b?nuiam ?i nici nu-n?elegeam de unde, pe buze, ne veneau dulci ?oapte. ?i-mbr?? i?? ri ?i gesturi, atunci, parc? venite, din vremuri ?i timpuri, de dinainte preg?tite.

Ne cuno?team, parc?, de-atâta timp ?i mul?umeam c? ne-am g?sit, lui Dumnezeu sau poate chiar lui Zeus din Olimp.

M-aplec acum spre rânduri ?i-ncerc, s? recitesc ce-am scris, ce am omis, ce-a? vrea s? î?i mai scriu…s?-?i spun din nou, c? te iubesc. ?i-as spune ?i ?i-as scrie ?i pe cer, de a? putea, c? te iubesc, c? timpul, niciodat?, nu mai doresc s?-l irosesc.

Odat?, nu am ?tiut ?i nici nu am avut habar, c? via?a f?r? tine, nu poate avea sens, iar tu ai reu?it s?-mi umpli un gol imens, din existen?a mea, atât de efemer?.

Te-am întâlnit oare,mai ?tiu eu, cândva, în alt? er??

Te simt, te ?tiu, de parc? am tr?it demult, odat?, cu tine-al?turi ?i ?tiu c? te-am iubit ?i simt ?i ?tiu c? ?i-atunci, cu tine, am fost fericit.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 23

Fumez ?i scriu, fumez ?i m? gândesc, în timp ce scriu, c? doar pe tine te iubesc ?i te iubesc cum n-am iubit vreodat? ?i m? gândesc c? via?a mea a fost neînsemnat? .

A?tept s? vii, precum a?teapt? luna, s?-i r?sar? steaua preferat?, doar una, de pe un cer ce este plin de stele dar nu apare ea, cu ochii de m?rgele.

A?tept s? vii, precum te-a?tept mereu, din nou, s? te s?rut ?i s? te strâng la piept, de drag? ce îmi e?ti, a?a cum în fiecare zi a?tept, s?-mi spui c? m? iube?ti ?i-apoi s? te privesc, cum fericit? e?ti.

O mie de ani, ?i-a? scrie ?i a? vorbi cu tine, dou? mii, dac?-ai fi lâng? mine... dar nu e?ti ?i atunci, te-a?tept s? vii ?i ?tiu… ?i ?tiu, când ai s-apari zâmbind, la gât tu ai s?-mi sari, iar eu în brate am s? te strâng ?i ?tiu, fiindc?-s b?rbat, nu am s? pot s? plâng.

Am s? te mângâi, doar u?or, ?i-am s?-?i vorbesc ?i-n ?oapt? am s?-?i spun din nou, ce drag?-mi e?ti ?i cât de mult te iubesc ?i cât de tare mi-a fost dor.

Iar, mâine, din nou, î?i voi scrie, f?r? s? folosesc, îns?, hârtie, pentru c? iar, de tine-mi va fi dor ?i f?r? tine, timpul nu va trece, deloc u?or.

24

Orizonturi Literare / octombrie 2013

Orizonturi Literare / octombrie 2013 25

INTERVIU BOLEA MARIAN (DUME) Bolea Marian (Dume) este un un tânăr în vârstă de 21 de ani pasionat de muzică şi face asta din plăcere, atât pentru el cât si pentru oamenii care îl ascultă.

El este "autorul" melodiei "Orizonturi Literare", piesă dedicată revistei noastre.

DUME - ORIZONTURILITERARE (APASA PLAY PENTRU A ASCULTA MELODIA)

REPORTER: Salut! Printre căutările mele pe youtube te-am cunoscut pe tine şi munca ta. Te rog să te prezinţi şi să ne spui cu ce te ocupi.

Salut! Numele este Bolea Marian (Dume) am 21 de ani ?i m? ocup în mare parte cu muzica ?i dansul .

REPORTER: Ce te-a determinat să faci hip-hop?

Aceast? cultur? m-a atras foarte mult iar eu scriam continuu ?i miam propus s? încerc s? v?d dac? îmi iese ceva pe coloane sonore ?i de-aici a început totul.

REPORTER: De cât timp faci hip-hop şi cât timp îţi dedici pentru această pasiune?

Contact pentru colaborari si concerte: Youtube: http://www.youtube.com/user/dumeromania66Faceb ID Messenger: marian_mary_balan@yahoo.com

Fac hip-hop de aproape 3 ani ?i vreau s? fac asta pân? la cap?t.

Tot timpul meu este dedicat acestei pasiuni.

REPORTER: Muzica este pasiune sau job?

Muzica este o pasiune ?i sper ca pe viitor s? devin? un job.

REPORTER: Crezi că tinerii din ziua de astăzi mai tind spre a crea?

Depinde de om ?i de mentalitate, dar consider c? tinerii din ziua de ast?zi au înclina?ii spre art? ?i tind spre a crea ceva util ?i frumos.

REPORTER: Ce te motivează pe tine să mergi mai departe?

Dac? ai un vis pe care vrei s?-l faci s? devin? realitate trebuie s? tragi de tine indiferent de ceea ce spun al?ii sau cred despre tine.

REPORTER: Fiecare artist are o sursă de inspiraţie. Care este sursa ta de inspiraţie?

Sursa mea de inspira?ie se compune din ce-am v?zut, auzit ?i tr? it.

REPORTER: Sunt foarte puţini tineri care reuşesc să răzbată în domeniul pe care îl practică. De ce crezi ca unii reuşesc şi unii nu?

Aici depinde ?i de dorin?a fiec?ruia de a face ceea ce-i place.

Sunt unii care fac muzic? cu gândul la public, cu gândul de a fi faimos din prima. Nu a?a se face...

Personal fac muzic? s?-mi plac? mie, nu merg dup? "re?et?".

REPORTER: Dacă ar trebui să te descri pe tine şi activitatea ta în câteva cuvinte, care ar fi acelea?

Sunt o persoan? foarte sigur? pe ceea ce îmi pl?nuiesc s? fac, firea mea e un pic cam ner?bd?toare, nu-mi place s? a?tept sau s? las lucrurile neterminate. Sunt o persoan? sensibil? ?i lini?tit? . Muzica mea pentru mine reprint? un stil de via?? prin care m? pot exprima exact cum vreau.

REPORTER: Finalul îţi aparţine. Scrie un mesaj celor care citesc acest interviu.

Intra?i pe canalul meu, asculta?i ce materiale am, abona?i-v? ?i bucura?i-v? de muzic? bun?.

V? salut? cu respect, Dume

Orizonturi Literare / octombrie 2013 29

ŞI EI VOR CăLDU Roxana Codin Îi vezi cu sufletul sugrumat în hainele t?iate de vreme, de uitare, sunt doar ni?te fiin?e ce cer?esc îndurare. Nu au nicio vin? c? tu ai fost crud ?i i-ai l?sat azvârli?i în prada soartei ce va urma s? le sugurme întreaga deschidere a ochilor. Ei poate nu îl ?tiu pe tat?l lor costumat în “Mo? Cr?ciun” ?i muntele de cadouri ascunse in ?ifonier, ei poate nu tânjesc s? aibe cele mai scumpe haine ?i s? ias? în lume doar de dragul lor, ei nu ?tiu ce este aceea o lume pentru c? nu li s-a ar?tat pân? acum. Î?i duc traiul printre chinuri, certuri, lipsuri ?i f?r? pic de tandre?e. Ei nu ?tiu care este defini?ia iubirii ?i nici faptul c? acest simplu cuvânt poate da via?? . Ei nu vor bog?? ie ci doar vorba ta bun?, o vorb? f?r? discriminare, o vorb? ce le poate umple sufletul de pu?in? c?ldur?.

32

Ei tânjesc dup? s?rutul de noapte bun?, dup? un chip c?ruia îi pot spune “Mami” ?i ce co?mar au avut încât s-au trezit cu lacrimile inundându-le ochi… plini de speran?? . Ei se bucur? ?i le danseaz? inima de fericire atunci când întreab? cineva de existen?a lor, ei sunt deschi?i la orice tain? de-a ta, doar s? po?i privi m?car pu?in ?i în partea lor de pat…pentru c? lor nu li s-a oferit ?ansa pe care tu o ai, acum. ?i dincolo de suferin?ele macabre ce le sfâ?ie pieptul în fiecare zi, ei tot î?i târ?sc pa?ii spre lumin? …nu se dau b?tu?i. Dincolo de gratiile reci ale suburbiei înn?scute, ale frunzelor determinate spre pieire…ei inainteaz?. ?tiu c? într-o zi acea u?a se va deschide, ?tiu c? vor avea un c?min, vor avea o camer? doar a

Orizonturi Literare / octombrie 2013

UR�

lor, vor avea cui s? le împ?rt?? easc? gândurile ce nu le dau pace, acele gânduri cutremur?toare aruncate din toate p?r?ile, ei vor avea darul de a fi iubi?i si de a iubi la rândul lor. ATUNCI O VOR DESCOPERI. Vor de?ine acest elixir în palm?. Încât, odat? cu procurarea lui îl vor arunca peste întreg universul.

Pentru c?, de orice este capabil, îns?…

Un copil abandonat nu uit?!

Las?-te cal?uza lor, înva?? de la ei pentru c? î?i vor da multe de gândit. Nu trece nep?s?tor! Deschide?i inima! pentru c? ,?I TU po?i desena un zâmbet într-un suflet.

Nu uita s?-i aju?i…

Ei nu te vor uita NICIODAT?!

C?ldura împ?rt?? it? nu le va fi consumat?.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 33

ÎNCREDEREA şI CURAJUL - PE CALE DE DISPARIţIE Rădoi Alina-Georgiana Nu am s? lungesc mult vorba, pentru c? nu-mi prea st? în caracter ?i am s? o spun pe ?leau: oamenii au devenit ni?te fiin?e la?e, fricoase, neîncrez?toare.

Nu am s? neg faptul c? nici eu nu am fost mai cu mo? pân? acum, însu?indu-mi foarte bine aceste caractere dar, dup? ce am dat cu capul de zid de mai mult de trei ori, am realizat cât sunt de slab?.

Sl?biciunea este caracterizat? de la?itate, de fric? ?i de neîncredere, dup? p?rerea mea, iar noi oamenii ar trebui s? înv?? ? s? le înfrunt?m dac? vrem s? ob?inem ceea ce ne dorim ?i s? ajungem acolo unde ne dorim.

Exist? n situa?ii în care ne putem demonstra nou? în primul rând, cât? încredere avem în noi, cât curaj avem s? spunem ceea ce sim?im, s? facem ceea ce sim?im ?i s? ajungem exact unde ne dorim.

Piele Sidonia din Vulcan spune a?a: ”Am avut momente când nu ştiam dacă trebuie să spun ceea ce simt, din cauza faptului că mă gandeam că voi rănii fără să vreau- nu am avut curaj şi îmi era frică că voi regreta după ce voi spune persoanei de lângă mine ceea ce gândesc. Îmi era teamă de reacţiile celor din jur şi de cosecinţele pe care le pot avea lucrurile la care nu te gândeşti. Apoi, cu timpul am spus că mai bine fac acest pas şi îmi înving teama, ruşinea pentru că este mai bine şi pentru mine şi pentru ceilalţi- mi-am făcut curaj şi deşi am fost criticată de lumea din jur am înfruntat situaţia şi am făcut ce am crezut că este bine simţindu-mă astfel împăcată cu mine.”

PUBLICITATE:

>>> PROMO-uri AUDIO de calitate la un preţ foarte atractiv <<< Bolea Marian: 0745555106 => Ascultă <= 34

Orizonturi Literare / octombrie 2013

m

O alt? povestioar? ne este relatat? fost: nu m-au sunat. de Corina Chivu,Malta: ”M-am Totuşi, după o lună jumate am simţit deznădăjduită în primit un telefon de la ei întrebată încercarea de a-mi mai căuta de fiind dacă sunt interesată de locul lucru la un moment dat, când am de muncă, pentru că ei vor începe fost în Malta, pentru că nimeni nu proiectul în curând.Nu mă mă accepta din cauza permisului sunaseră mai repede pentru că se de muncă şi nimeni nu voia să se amânaseră nişte lucruri. încurce cu acte. Practic nimeni nu Concluzia: în tot acest timp nu am voia să îmi dea o şansă. mai avut nici curaj nici încredere în Apoi într-o seară am văzut anunţul mine să caut ceva de lucru.Oricât pe internet: se căutau persoane de sigură aş fi fost pe mine ar fi fost pentru a lucra la aeroport cu în zadar, gândeam eu, nimeni nu turiştii; să împărţim acele mă voia.Dar iată că s-a întâmplat chestionare despre Malta.Ni se contrariul…” cerea să vorbim cel puţin 3 limbi ceea ce pentru mine nu era foarte greu.

Am fost la interviu deşi ştiam că nu am nici o şansă din cauza permisului şi bineînţeles ca aşa a Orizonturi Literare / octombrie 2013 35

Deci, dup? aceste dou? exemple, vedem faptul c? sunt ?i alte persoane ce au trecut prin diferite probleme, diferite momente dificile din cauza neîncrederii ?i a lipsei de curaj, de a mai încerca atunci când li se închide o u?? , c? trebuie s? încerc?m ori de câte ori este nevoie pentru a ajunge acolo unde ne dorim, c? nimic nu se ob?ine a?teptând, cerând sau picând din cer ci se ob?ine prin munc?, prin încredere ?i optimism, prin curajul de a înfrunta greut?? ile.

Eu spun c? trebuie s? ne provoc?m pe noi în?ine, s? dep?? im limitele ?i s? ie?im din col?ul nostru restrâns. S? nu mai avem impresia c? noi nu putem, c? nu sutem în stare sau c? nu suntem dori?i. S? înv?? ? m c? suntem mai buni pe zi ce trece, c? suntem puternici ?i ambi?io?i.

?i-ai pierdut curajul ?i încrederea? Caut?-le! Sunt sigur? c? sunt acolo undeva, ascunse, închise de propria-?i persoan? doar pentru c? te desconsideri. Nu f? gre?eala asta. E?ti bun, e?ti cel mai bun!

PUBLICITATE:

Destinul lui

Andreea Tincu

Deja e trecut de miezul nop?ii.

G?l?gia persist? ?i, parc?, nu mai înceteaz?.

Peste tot exist? doar aceea?i atmosfer? morbid? ?i f?r? rezolvare. Nimeni nu mai termin? de zis ceea ce începe. Frazele sunt scurte ?i f?r? în? eles. To?i sunt cuprin?i de aceea?i stare.

F?r? rezolvare. El st? singur. Fumeaz? ?igara dup? ?igar?. Nu se gânde?te decât la ea. În toat? g?l?gia existent?, gândurile lui sunt calme.

Singur?tatea ap?s?toare ?i-a g?sit locul c?utat dintotdeauna. Gândurile sunt singurele ? oapte pe care el le aude. Tot vacarmul de afar? nu conteaz? pentru el. Lumea lui este deja prea aglomerat? de suspinuri, fum ?i resentimente. Î? i dorea s? fie ?i ea lâng? el, s?-i mâng?ie fruntea plin? de sudoare ?i s?-i s?rute ochii înl?crima? i.

Amintirea ei persist? atât în mintea lui, cât ?i în tot spa?iul în care ea ?i-a l?sat urma prin diferitele gesturi, lucruri. Nu mai are putere s? se ridice din pat. Este acaparat de trecut. Acel trecut plin de momente fericite ?i de iubire suprem?. Ea era acel ceva care îl transform? dintr-un om plin de griji, într-unul minunat. El înc? nu vrea s? con?tientizeze c? ea nu mai vine lâng? el seara s?-l s?rute de noapte bun?, s?-i spun? cât de mult îl iubeste. El vrea s? o a? tepte, de?i ea nu mai vine. El o vrea pe ea, doar pe ea. Într-un final, adoarme. Vacarmul de afar? tot nu a încetat. El îns? a adormit ascultând melodia lor, melodia pe care ei au dansat prima dat?. Se vede pe chipul lui c? doar în vis este fericit. O viseaz? pe ea.

O viseaz? fiind lâng? el. O viseaz? mai frumoas? decât era. Nu e prima dat? când o viseaz?. În fiecare sear? i se z?re?te zâmbetul pe buze. În vis, ea este perfect?.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 37

Este femeia de care el s-a îndr? gostit. O iube?te ?i o va iubi mereu.

Nimeni nu-i poate lua locul. Este dragostea vie?ii lui ?i f?r? ea el a r? mas singur, chiar dac? este înconjurat de oameni buni.

Chiar dac? a dormit pu?in, diminea?a l-a prins fericit. Îns?, acest moment nu a durat mult. ?i-a dat seama c? este înc? o zi la fel ca toate cele de pân? acum. Nimic nu se va mai schimb?. Via?a lui nu mai este ca ?i atunci când era ?i ea lâng? el. El r? mâne tot singur.

O a?teapt?...m?car în vis.

Uitare Teo Popescu Spune-mi un cuvânt În care s? te pot a?tepta Golit? de nemi?care Dansând pe inima mea.

Cu nici o lacrim?

Nu vreu s? te surprind Orbit? de plâns Înd?r?tul durerii.

De sub aripa timpului Am zburat unul din altul Eteric de lumina ta M? voi risipi.

38

Orizonturi Literare / octombrie 2013

O alt? umbr?

M? va îmbr?? i?a Pe un destin transfigurat De un zbor preschimbat.

Călătorii Crâșmar Raisa-Maria Veni?i acas? c?l?tori pribegi!

Ani de-a rândul trec ?i de fiecare dat? v? doare, Când vede?i un ultim apus de soare, Pe p?mânturi române?ti.

Sta?i, r?mâne?i cu noi la mas?, Cu copiii vo?tri prea iubi?i.

Pentru c? destul v? am?gi?i Str?in?tatea nu e acas?!

Unde merge?i? S? munci?i...

Sclavi v? face?i iar ?i iar, Gânduri ?i vise l?sa?i moarte În amintirea fiilor vo?tri r?t?ci?i.

Voi, români din lumea mare, Care stingheri alerga?i dup? un ban, Voi, cei cu sânge aprig de roman, Veni?i acas?, lipsa voastr? pe to?i ne doare!

Nu v? vrem sub bâta unui tiran st?pân, Nici sub povara zilelor din alt? parte.

Nu v? vrem sub vorbe mincinoase ?i iluzii de?arte, Haide?i acas?, popor de iubire fl?mând!

Orizonturi Literare / octombrie 2013 39

Amândoi Mădălina Grosu Muguri ve?teji?i îmi cad alene în p?ru-mi moale, Bucle se-mpletesc pe umeri, cer noros, zâmbete goale, Cruci pe dealul dinspre tine îmi umbresc poteca strâmt?, Ciori parc? din cer gr?mad? stau de veghe-n poarta sfânt?.

Toate câte le z?re?ti în vechea gr?din? mut?, Ordinare pietre reci doar ascult? ?i ascult?... Încordat în dorul stra?nic noaptea vine; ?i te fur?

Gândurile, lacrimile, fericirea ta nocturn?.

Pl?m?de?ti în palme-?i grele plumb de ieri, plumb de azi.

E un sâmbure amar conjurat de-un damf de brazi.

Te-ai min?i singur cu clipa adunând roua din stele ?i-ai v?zut cum mor pe rând, ai fost p?c?lit de iele.

Las? totul s? se duc?, vars? r?ul în izvoare, Pleac?-?i capu-n poala-mi cald?, prinde vise zbur?toare!

Unul mie, unul ?ie, s? apunem nori de ploaie ?i îmbr?? i?a?i de-a pururi într-o lume mai vioaie.

Taci E-amară șoapta ta!

E rece, e ca tine!

E dureroasă ca un spin viu în talpa mea frăgezită de buzele tale ca niște lopeți poftind carne.

E greu cuvântul tău!

E ca și cum m-ar izbi norii cu falca de pietre țintind asupra mea, soarele, săgeți.

E urâtă inima ta!

Bătăile ei mi-au asuprit timpanul.

Prin urechea dreaptă nu mă mai poți îngheța cu șoapte căci mor pe rând.

40

Orizonturi Literare / octombrie 2013

Sunt eu…

Solitar, m? împiedic de umbra nop?ilor de i Azi nu mai sper nimic, m?-ngân? codrul ?i inima mi-o plânge, în vânt îmi sufl? do De-a? fi ce nu am fost, copil sub flori de meri.

Prin ramuri de aram?, nisipuri se-mpletesc.

Se-a?terne calm?, toamna, m-a?tern ?i eu, p V?zduhul cel sihastru, neb?nuit îmi zace Pe umerii de plumb ; ?i noaptea tace.

Visez sau m? confrunt cu tine, vis str?in Sunt eu, sau doar un gând pierdut prin p?

Al unei dame `nalte, cu p?rul aurit Ce i se las? moale pe chipul ve?tejit?

Sunt eu un ve?nic r?t?cit?

Ți-am otrăvit, ieri, vinul.

Mi-am vărsat în el toată durerea fermentată într-o putină carnală... și zaci precum morile de vânt sub soare, cum zăcea pe prispă ,buna, plângându-ți eternul. Și eu ți-l plâng Și tu pe-al meu...în gând.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 41

Abandon Mihaela Oancea

Crezi c? nu se pot dizolva c?tu?ele pentru sufl Cât timp î?i pas?, po?i fi r?nit. Da, doar atât.

Ag?? i visuri prezum?ioase în oglinda clipei, Rupi crâmpeie de curcubeu Pe care le strive?ti Ghinionist Când clipe?ti.

Exist? un interval al rumina?iilor emo?io Când derulezi ca-ntr-un cinematograf De zeci de ori, c-o disciplin? claustral? ,,A durat exact cât trebuia!” î?i ?opte?ti ?i-ncepi procesul rescrierii, al arhivarii..

F?râme de bucurie r?sucite pe fusul des Zdrobite de mii de lespezi de andezit, Cristelni?e de lacrimi ?i-un gol n?ucitor Atât s-a p?strat în c?mara amintirii... ?i ele, amintirile, au adormit pe fân, în pod, Lovite parc? de un morb, Ame?ite de durere.

Lan?urile moleculare s-au contorsionat Prin miliardele de galaxii Intonând simfonia disolu?iei, Iar tu, Trubadur al nop?ilor de iarn?...

Devii evanescent, Praf cosmic Într-un spa?iu Curbat ?i g?urit.

42

Orizonturi Literare / octombrie 2013

let?

onale, pelicula pr?fuit? ?. i

str?m?rii,

Orizonturi Literare / octombrie 2013 43

O clipă Ninge cu cerneal? peste aripile str?vezii ale am?r?ciunii, Peste universul amu?it, împlântat în solzii t?io?i ai singur?t?? ii.

Pescuie?ti un n?vod plin de iluzii din m? runtaiele amintirii, Vis?ri prinse în penseta agoniei, ?i-?i probezi anduran?a...

O clip? r?t?cit? în trecut î?i strig? neputin?a De a p?stra sublimul s?rutului cu arom? de cire?e amare, Seduc?tor ca un zbor de flamingi, Fragil precum sentimentele.

O clip? ag?? at? în sanctuarul iubirii Îmbr?? i?eaz? dansul în ritmuri de Chopin, Aduce miresme de mosc ?i portocal Din odaia-n care via?a pulsa ame?itor.

R?d?cinile noastre se-mpletiser? t?cute Osmoz? ce germina speran?? .

Existam în afara noastr? ?i-a lumii concrete, Volatiliza?i prin infinite galaxii.

Azi, clipa s-a destr?mat T?v?lit? prin praful durerii.

Ne vom întâlni dincolo de grani?ele invizibile ?i sufletele noastre vor dansa Libere În propensiunea lor Spre infinit.

44

Orizonturi Literare / octombrie 2013

Solstiţiu de iarnă Mahalaua îşi mestecă măruntele-i drame – Istorisiri picante şi febră viscerală...

Adorm conştiinţe-n fetide lupanare, Bolborosind despre diverse dizeuze obscure, Când întunericul muşcă din trupul fraged al nopţii.

Precepte mustesc în minţi înfierbântate, Gonind tumultoase prin ţarcul gândirii...

Se deapănă-n crepuscul teorii fulminante Despre realităţi hiperfizice ori despre Anunnaki, Când Uranus face cuadratură cu Jupiter.

Solstiţiul de iarnă – noaptea cea mai lungă – Adună laolaltă pe cei ce vieţuiesc sub catapeteasma Templului ranforsat cu iluzii şi zâmbete de prunci.

Tăcere... Îngheţ...

Orizonturi Literare / octombrie 2013 45

Ghid de supravieţuire în junglă

Marius Dinu Îţi pui căştile în urechi. şi alegi o piesă bună. anul celor cinci tigri galbeni ascultă bine versurile. primu troleibuz pe care îl vezi. urci în el... nu ai ce să pierzi. coboară la orice staţie vrei. sigur este cea bună. mergi unde vezi cu ochii şi priveşte pe cei care se uită la tine. se uită ciudat, nu? lasă-i, nu o să te înţeleagă. degeaba strigi către lună, poveşti de adormit copii. îi bagă doar pe lupi în seamă. cu paşi domoli te pierzi în mulţime... o să ai parte de zâmbete... dar şi de chipuri posace.

- "piei drace" ! ...mai auzi de la o babă în şoaptă. eşti nebărbirit de o lună . alcoolul încă se simte de aseară. nu ai mâncat nimic. şi totuşi nu îţi este foame. bagi ţigară după ţigară deşi tuşeşti încontinuu. aşa se face scrum şi ziua.

Piua!

46 Orizonturi Literare / octombrie 2013

Îmi doream Îmi doream să fiu mai optimist. Îmi doream să fiu bogat doar ca să pot fi lângă tine. Îmi doream să fi acum lângă mine. Îmi doream să te sărut. Îmi doream să nu ajung să scriu chestiile astea. Îmi doresc să nu vezi ce am scris. Îmi doream să fiu luptător ca tine. Îmi doream să nu îți greșesc. Îmi doream să fie totul bine. Îmi doream să se împlinească ce aveam în gand amândoi. Îmi doream…defapt îmi doresc și acum.

Sper…sigur nu e ultimul drum.

Timpul miroase a oameni luna ne priveşte Călcând peste cioburile rece precum noaptea timpului magmă nestinsă, rătăcită în paşii noştri se pierd oceanul păcuriu devenind străpunge neomul cu ochi goi semne mai negre ca însăşi frica de matelot de moarte scrumul coroanei, urmele cuvintele arse, ale ei, ale lui apusului se agaţă de balustrada nemuririi ea, el... de-ar fi alei... de-ar fi un glas cioburile timpului, balustrada sa ne urmărească, să nu ne nemurii şoptească noi... ieşirea din labirint George Ghiţă

Orizonturi Literare / octombrie 2013 47

Vreau să te întâlnesc

Denisa Humeniuc Visul meu e numai despre tine, Despre cel care îmi va face doar bine.

Tu m? vei face s? zâmbesc în fiecare zi, Din minunatul moment în care te voi întâlni.

Voi profita de fiecare clip? ca s? î?i spun Cât de mult? iubire am vrut s? adun, Ca alesului meu s? i-o d?ruiesc, Iar pe-a lui dragoste s? o pre?uiesc.

Dorin?a mea arz?toare e?ti tu, Cel pe care-l voi a?tepta de fiecare da S? se întoarc? oricât de mare ar fi dur Atunci îmi va p?rea r?u pentru ce am f?

A?a cum ar trebui f?cut, Mereu când d? peste noi ceva urât.

48 Orizonturi Literare / octombrie 2013

n,

DEPARTE, APROAPE

Diana-Adriana Matei

at?

Departe mi-e fiin?a rerea provocat?. de natura, ?cut. oxigenul, ploile ?i razele de soare cristaline care str?b?teau odinioar? ?? râna ce m? ?inea în echilibru f?r? a-mi cl?tina tulpina pl?pând? asemeni unui fulg de nea care pe cât de duios î?i a?terne gra?ia pe atât de spontan î?i curm? existen?a…

Aproape îns? îmi este gândul de acel s?rman, fiu al naturii, martir al pedepsei, lacrim?-ntr-un

ocean furtunos, ce m-a silit s? m? g?sesc acum, aici, u?or cl?tinat? într-o racl? de sticl? acoperit? cu giulgiu lichid, înconjurat? de o cript? cu bibliotec?, tablouri ?i un orologiu ce mi-a b?tut tactul mortuar pan? aaa…cum…

Orizonturi Literare / octombrie 2013 49

Singurătatea

Iulia Pascaru

Singur?tatea este un Univers al oamenilor sensibili ca fluturii, în care nu exist? reguli, ci doar o oaz? d

Oamenii sensibili iubesc foarte mult fluturii, deoarece sunt singurele fiin?e de la care pot înv?? a c? libertatea de a alege unde, cân s?-?i tr?ie?ti via?a, î?i apar?ine.

Prin urmare, singur?tatea este un mod de via?? neimpus de nimeni, o alegere voluntar? profitabil? pentru oamenii sensibili, care simt nevoia s? se îndep?rteze de t

Când eşti abătut Când e?ti ab?tut, instaleaz?-te confortabil în fotoliul naturii, deschide u?ile ?i ferestrele celor patru camere ale inimii tale, f?r? s? ezi?i vreo secund?.

A?teapt? s? intre razele soarelui, s? m?ture în toate col?urile lor, pân? vor r?mâne imaculate, ca ?i cum, grijile, nu ar fi tr?it vreodat? acolo.

50 Orizonturi Literare / octombrie 2013

Dimineaţă

Aştepare

Rădoi Alina-Georgiana

Precum un gând îmi reapari În suflet dar ?i în visare, La poarta ta stau ?i a?tept de lini?te.

S? reapari gr?bit în zare.

Eu te a?tept tot ca ?i ieri ochii lumina?i de soart?, nd ?iCu cum C? ai s? vii ?i-ai s? îmi iei Mâna mea-ntr-a ta de-ndat?.

Dorului am s?-i ?optesc S? se-ndeparteze iar?, C-ai s? vii fiindc-a?a simt Chiar de ajungi c?tre sear?.

Am s? stau ?i-am s? te-a?tept tumultul vie?ii.

Pân` ce soarele apune, ?i dac? tot n-ai s? vii S? nu m? mai strigi pe nume!

Am deschis fereastra. ?i-mi intr? soarele în suflet, R?coarea îmi indun? via?a A?a-i de frumos, diminea?a…

O diminea?? cu alai Cu sfinte cântece doine?ti, Cu ciripit de rândunele E diminea?? cu poveste… ?i simt miros de flori de câmp De trandafiri ?i de zambile, Culoarea lor îmi pune-n suflet Un pic de bucurie…

Cu iarb? crud?, bobi de rou? ?i cânt duios de violin?, Azi am deschis din nou fereastra E diminea?? ?i-i senin?…

Am deschis fereastra. ?i simt c?ldura soarelui, C?ldur? ce-mi atinge pielea C?ci de la soare-mi iau puterea…

Egoism Dac? nu s-ar ofilii vara ?i florile noastre ar r?mâne vii, ?i-a? l?crima peste ele s? le-ntre?in cu triste?ea mea, s? nu adoarm? s? mai încânte o vreme.

Dac? s-ar ve?tejii pomii ?i inima ta ar înceta s? bat?, a? lua-o între palme ?i-a? conduce-o spre ale mele buze

s? o s?rut ?i s-o aduc la via?? , pentru via?? .

Dac? ar fi s? vrei s? pleci te-a? înc?tu?a în mine ?i ?i-a? lua orice surs? de lumin? s? nu m? vezi decât pe mine s? mai r?mâi m?car o zi pân? mâine…

Orizonturi Literare / octombrie 2013 51

R.O.C.A.D.A. - Revistă Online: C iteşte, Analizează, Discută, A profundează "R.O.C.A.D.A. este un proiect născut din plăcerea scrisului despre lucruri pe care le considerăm cu adevărat importante în existența noastră. ''Încă o revistă cu pretenții culturale!" vor spune unii navigatori din fotoliu, uitând că, la toate nivelurile comunicării de masă, cultura reprezintă o parte infimă, din punct de vedere cantitativ.

Dorim ca revista noastră să reprezinte o escală pentru cititorul care vrea și altceva în afară de informația nefiltrată, utilă sau nu, dorită sau aruncată în față. Pe scurt, o rocadă între regele StimulprimarClișeu-Suntcelmaideștept-Repede și turnul micilor plăceri spirituale de care suntem dependenți."

Prin intermediul unei bune prietene am descoperit această revistă.

Am rămas plăcut impresionat de munca acestor oameni. Fac un lucru frumos, lucrează pentru artă şi îşi dedică timpul pentru noi. O revistă culturală specială, care doreşte să vă serveasca informaţie utilă şi plăcută la gândire.

Suntem mândrii să vă prezentăm astfel de proiecte care sunt dedicate tuturor oamenilor.

Un proiect născut din iubire şi pasiune pentru scris se face cunoscut în mediul online sub numele de R.O.C.A.D.A. Vă invităm să citiţi revista pe adresa: http://rocada.webs.com/ 52 Orizonturi Literare / octombrie 2013

n

Legenda celor 8 minute Poveste cu tâlc Sursa: povestiri-cu-talc.blogspot.ro

Legenda spune că o femeie săracă cu un copil în braţe, trecând pe lângă o peşteră a auzit o voce misterioasă care i-a spus: Intră şi ia tot ceea ce îţi doreşti, dar să nu uiţi ceea ce-i mai important.

Aminteşte-ţi că după ce vei ieşi, poarta se va închide pentru totdeauna. Aşa c ă profită de această oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.

Femeia a intrat în peşteră şi a găsit multe bogăţii. Fascinată de aur şi bijuterii, a aşezat copilul pe o stancă şi a început să strângă de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasă i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”

Când au trecut cele 8 minute, femeia, încărcată cu aur şi pietre preţioase, a fugit afară din peşteră şi poarta s-a închis.

Atunci şi-a amintit că a uitat copilul inăuntru, iar poarta s-a închis pentru totdeauna.

Bogăţia a durat puţin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se întâmplă de multe ori şi cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trăi în această lume şi o voce ne aminteşte mereu:” Nu uita ce e cel mai important!” Şi cele mai importante sunt valorile spirituale, familia şi copii, viaţa, educaţia, bunul simţ, reputaţia, dragostea, adevărul şi demnitatea de om. În schimb câştigurile, bogăţia, plăcerile materiale ne fascinează într-atât încât uităm de ceea ce e mai important.

Aşa ne risipim timpul şi dăm la o parte esenţialul: “ Bogăţia sufletului.”

Să nu uităm niciodată că viaţa în această lume trece repede şi că moartea vine când ne asteptăm mai puţin. Iar când poarta vieţii se închide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Trăim într-o lume cu probleme, neliniştiţi, şi toate numai pentru că am uitat ce e cel mai important: “Bogăţia sufletului!”

Orizonturi Literare / octombrie 2013 53

VACANȚĂ LA SULINA (ULTIMUL PIRAT) Fragment

VIOLETA BĂLAN

Numele meu este Alpheus Mathias iar în acest moment p? r?sesc lumea apelor ?i debarc pentru prima dat? la cap?tul lumii. Adic? în cea mai estic? localitate a României, Sulina.

Prietenii îmi spun Aly iar cei virtuali m? ?tiu cu numele de Alpheu.

Când profesorul Panduru ne-a vorbit pentru prima dat? despre tab?ra de la Sulina, marea majoritate a colegilor mei au strâmbat din nas. Ce naiba s? faci în col?ul acela uitat de lume, izolat de civiliza?ie? Mai ales noi, care ”mânc?m internet pe pâine”, care suntem membrii activi ai Clubului de Informatic? ”Programmers”.

Eu îns? am c?zut pe gânduri.

E adev?rat c? sunt un devorator al programelor de calculator, dar relaxarea pentru mine înseamn? sport. Fac parte din echipa de volei a ?colii.

Recunosc c? primele ore de sport le-am f?cut la îndemnul p? rin?ilor. Mai corect, silit de p?rin?i, care m-au urcat în ma? in?, sub pretextul unei plimb?ri-shopping, ca apoi s? m? dezmeticesc în sala de sport a profesorului Panduru. ?i astfel, ca s? le închid gura alor mei, , care setaser? CD-ul d? d?celilor pe frecven?a ”Nu sta toat? ziua la calculator. Ai nevoie ?i de mi?care”, am mers la antrenamentele de volei de dou? ori pe s?pt?mân?.

Ca dintr-o dat? s? realizez c?-mi place. Curând am în?eles c? adrenalina specific? vârstei se acumula în corp creând o stare de nervozitate periculoas?. Eliberarea ei în timpul meciurilor, a dus la o relaxare pe care nu o mai întâlnisem ?i la satisfac? ia c? am mai bifat un punct în favoarea mea: am talent la volei.

54 Orizonturi Literare / octombrie 2013

Imaginându-mi partide de volei pe plaj?, apa limpede a m?rii ? i nisipul fierbinte, am decis c? n-ar strica s? iau o pauz? ?i s? evadez într-un loc s?lbatic.

Surpriza îns? a venit acas?, când le-am spus p?rin?ilor despre tab?r?.

-Unde? a strigat mama ca ?i cum am indicat un ?inut în jungla amazonian?. La Sulina? N-ai g?sit ?i tu o tab?r? la Mamaia, N?vodari, Costine?ti? Parc? acolo sunt taberele pentru tineret. De ce la Sulina?

Am f?cut ochii mari ?i am privit-o ?ocat pe mama care era inexplicabil înver?unat? împotriva acestei loca?ii.

-N-am ales eu tab?ra, am r?spuns r?spicat. E propunerea profesorului de sport, antrenorul de volei.

-Domnul Panduru, l-am auzit pe tata, a ales bine locul pentru antrenament.

-Nu-i tab?r? de sport, am precizat. E obi?nuit?, dar vom juca volei pe plaj?, am r?spuns ?i nu era nevoie s?-mi spun? cineva c? ochii îmi lucesc de încântare.

Mama continu? îns? s? spele vasele ?i am avut senza?ia c? trupul îi tremura u?or. De nervi?

Tata în schimb î?i savura cafeaua lini?tit, ceea ce m-a derutat ? i mai mult.

-Nu. Nu este bine s? pleci în tab?r? la Sulina, bufni ea într-un târziu. Ce s? faci acolo? Într-o zi vezi tot or?? elul… nu ai cluburi, cinema… cred c? nici conexiune la internet nu este.

De ce am impresia c? ea caut? motive pentru a-mi refuza plecarea în tab?r??

M? uit la tata, dar el sorbe din cafea privindu-ne pe amândoi. M? enerveaz? când face a?a. Parc? a?teapt? s? vad? în ce ape se scald? mama ca s? vad? cum r?spunde.

-Mam?, îmi continui pledoaria, e vorba de mare, soare, plaj?, fete…

De obicei replicile acestea o amuz?, dar acum îmi arunc? privirea ei tipic? ” Taci c? te m?nânc!” Îns? opozi?ia m? înver?uneaz? mai tare ?i acum chiar vreau s? merg în tab?r?.

-Haide mam?, continui insistent, e vorba doar de o s?pt?mân? . Nu spui mereu c? stau prea mult cu nasul în calculator? Ar trebui s? te bucuri c? va fi o s?pt?mân? f?r? net…

-De acord s? mergi în tab?r?, r?spunde ea sec. Dar nu la Sulina.

-De ce? întreb ?âfnos.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 55

-De acord s? mergi în tab?r?, r?spunde ea sec. Dar nu la Sulina.

-De ce? întreb ?âfnos.

Se întoarce brusc cu fa?a spre mine ?i figura ei dur? aproape m? înlemne?te. Nu în?eleg de ce se poart? a?a.

-Alege oricare alt? tab?r?, r?spunde r?spicat. Po?i pleca în SUA, sau în Australia s? vezi cangurii sau chiar la Polul Nord dac? ai chef de expedi?ii în ?inuturi izolate. Dar nu la Sulina.

-De ce? insist.

Iar mama îmi întorce spatele ?i se apuc? din nou de sp?lat vase în timp ce îmi arunc? cel mai stupid r?spuns.

-Pentru c? a?a zic eu.

Simt furia cum m? cuprinde ?i m? întorc spre tata, dar el prive? te pe geam ca ?i cum nimic nu se întâmpl?.

-Tu ce spui tat?? întreb încercând s?-mi potolesc nervii. ?tiu c? ceea ce fac nu este bine, dorind practic s?-i manipulez pe unul împotriva celuilalt, dar r?spunsul mamei n-a f?cut decât s? aprind? ”paiele” discu?iei.

El nu r?spunde, îns? am senza?ia c? mâna în care ?ine ce?cu?a tremur? u?or.

-Alpheus, aud vocea mamei cu un ton mai sus decât normal, nu po? i merge în tab?r? la Sulina. Nu insista te rog. Îmi spune Alpheus doar când este sup?rat?, iar acum v?d cum încearc? s?-?i st?pâneasc? furia.

-De ce s? nu merg? Am impresia c? nu privarea de civiliza?ie te deranjeaz?. ?tiu c? tonul nu este deloc potrivit, dar nici r?spunsul ?i atitudinea ei nu sunt normale.

-Alpheus, îmi silabise?te numele amenin?? tor.

Este momentul în care tata se ridic? de la mas? ?i vine lâng? noi. I se adreseaz? îns? mamei cu cel mai calm ton posibil.

-Casandra, cred ar trebui s?-l l?s?m s? plece în tab?r? la Sulina.

Mama se întunec? deodat? la fa?? ?i m? gândesc cu groaz? c? am deschis u?a unei confrunt?ri. Dar tata continu? cu acela?i calm neperturbat.

-E mare ?i cred c? se va relaxa departe de civiliza?ie.

-Dar…, riposteaz? ea gata s? aduc? argumente.

56 Orizonturi Literare / octombrie 2013

?

Însă tata n-o lasă să vorbească și continuă împăciuitor.

-Eu sunt de acord să meargă. O să fie bine, vei vedea.

Mama nu mi-a vorbit normal timp de vreo două zile iar eu m-am purtat cât am putut de bine. Am fost un copil exemplar, evitând să-i dau motiv de ceartă și pedepse. Vedeam că supărarea ei s-a răsfrânt și asupra tatei, dar discuțiile dintre ei au continuat pe ton liniștit și cred că într-un fel au calmat-o.

Mi-a făcut bagajul fără tragere de inimă, oftînd destul de des, dar nu mi-a mai interzis să merg în tabără. Înainte de-a ne despărți însă, m-a strâns tare în brațe, spre amuzamentul colegilor care au chicotit și mi-a spus: -Am încredere în tine. Sunt convinsă că poți deosebi binele de rău și vei acționa întotdeauna numai în numele binelui. Să nu crezi în povești. Să nu te lași amăgit de aparențe pentru că ele sunt uneori înșelătoare și-ți distrug viața. Și indiferent ce se întâmplă acolo, tu trebuie să te întorci acasă. Promite-mi!

Mă uit la ea îngrijorat, pentru că încep să mă tem că-și pierde mințile. Cuvintele ei n-au nici o noimă, dar reușesc totuși să sădească un sâmbure de neliniște în inima mea. Pentru o secundă, mă întreb dacă n-ar fi fost mai bine să renunț la această tabără. Dar e stupid să cred că poate fi o amenințare, iar veselia colegilor cu care plec, glumele lor și mai ales nerăbdarea de-a scăpa din încătușarea părinților, mă face să zâmbesc și să alung orice gând periculos.

-Promite-mi, insist? ea strângându-mi bra?ele cu putere.

O cuprind ?i eu cu bra?ele ?i o s?rut pe frunte, zâmbind îng? duitor.

-M? întorc, doar dac?… nu dau peste vreo siren?… ?i îi fac cu ochiul complice, în timp ce prietenii mei Vlad ?i Drago? râd cu gura pân? la urechi.

-Doamn?, ave?i încredere în noi, spune solemn Drago?. Îl aducem acas? legat dac? trebuie… ?i f?r? sirene în cap…

Gluma mea îns? a f?cut-o pe mama s? albeasc? ?i s? m? priveasc? speriat?, plin? de durere. Aproape are ochii în lacrimi. >>>Cartea poate fi citita la aceasta adresa<<< http://www.wattpad.com/story/4442932-vacan%C8%9B %C4%83-la-sulina Orizonturi Literare / octombrie 2013 57

ZAHARIA STANCU (1902 - 1974) În această toamna se împlinesc 111 ani de la naşterea unei mari valori naţionale, despre care am ales să vă vorbesc astăzi.

Zaharia Stancu s-a n?scut pe 5 octombrie 1902 în localitatea Salcia, jud.Teleorman. A fost un scriitor român, autor, director de teatru, jurnalist, poet si publicist.

Romanul s?u "Descul?" a cunoscut o mare apreciere în perioada comunist? , fiind cel mai tradus roman al limbii române.

A decedat pe 5 decembrie 1974 (72 de ani), la Bucure? ti.

Scriitorul a abandonat şcoala la vârsta de 13 ani,lucrând în diverse meserii până în anul 1919, când si-a reluat studiile de literatură şi filosofie la Universitatea din Bucureşti.

Autorul român a publicat în anul 1932 în revista Azi şi în 1937 în ziarul Lumea Românească.

Ambele publicaţii au fost interzise de regimul fascist. În 1946 a devenit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti.A fost membru titular al Academiei Române şi Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

A câştigat Premiul de Stat pentru literatură iar în anul 1971 a primit premiul Gotfriend von Herder din partea guvernului austriac.

Cartea "Desculţ" a fost tradusă în 24 de limbi.

Sursa informatii: ro.wikipedia.org Prelucrare si redactare: Dragomir MihaiViorel

58 Orizonturi Literare / octombrie 2013

Invitaţie la vals - Mihail Drumeş Romanul prezintă iubirea absolută dintre două personaje dar şi trăsătura celor doi protagonişti, foarte greu de controlat: orgoliul.

Tudor este student la facultatea de Drept iar Micaela este studentă la Litere. Între cei doi se firipă o adevărată poveste de dragoste datorită pasiunii pe care Tudor a făcuto pentru ea, datorită insistentelor lui şi numeroaselor scrisori de dragoste pe care i le trimitea.

Primele scrisori i-au fost trimise înapoi, dar datorită scrisorilor insistente la număr, venite din partea lui Tudor, Micaela a început să le oprească. Ea le citea şi le trimitea înapoi, lucru care l-a făcut pe Tudor să se ambiţioneze şi să continue să scrie.

La începutul romanului, Micaela nu era de acord să aibă o relaţie cu Tudor. Aceasta a căzut pe scări după ce s-a întâlnit cu acesta şi i-a furat un sărut, fără voia ei.

Orizonturi Literare / octombrie 2013 59

Cartea prezintă viaţa ambelor personaje: cum iubesc, ce gândesc şi cum se dezvoltă acestea.

Tudor este obişnuit să îşi seducă amantele, iar apoi să le părăsească, doar pentru trufie şi măreţie, sentimente care apoi îl vor îngenuchia prin cea mai grea pedeapsă a vieţii: pedeapsa iubirii Micaelei.

Iubirea dintre cei doi este o iubire dureroasă, o iubire care îi distruge pe amândoi, încetul cu încetul, lucru care îi determină pe amândoi, într-un final, să se sinucidă.

O iubire neîmplinită este cel mai greu de suportat, dar atunci când fiecare caută răzbunare pentru celălalt, sufletul se macină până la ultimul grăunt.

Aimee, o alintă el pe fata viselor lui, trăind cu ea cele mai speciale momente din viaţa lui. Ea a fost singura femeie care s-a bucurat de scrisori de dragoste din partea lui Tudor, singura femeie căreia i-au fost cântate cuvinte dulci la ureche şi repetate de zeci de ori, pe vaporul Principesa în călătoria lor pe mare.

Dor, aşa era alintat Tudor de către Micaela (Aimee), aceasta nu se sătura niciodată de gustul săruturilor lui şi îşi exprima iubirea faţă de el prin cele mai frumoase gesturi şi îi încălzea acestuia sufletul prin cele mai calde destăinuiri. Ea vedea la el perfecţiunea! Se îndrăgostise până şi de cele mai mari defecte ale lui şi îşi dorea să stea o viaţă întreagă lângă acesta.

"Mereu mă osteneam să-ţi plac, să fiu aceea pe care o căutaţi. Şi, cu cât voiam mai mult, cu atât mi se părea ca eram mai puţin. Ai să zâmbeşti când ţi-oi mărturisi că de când am fost a ta mă simţeam mai bună până şi cu mine însămi, şi as spune că eram chiar geloasă pe propria mea persoană.

Tu ai rămas singura mea iubire şi, dacă aş fi trăit până la adânci bătrâneţi, tot n-aş fi iubit a doua oară. Este aşa de neverosimilă şi de puţin omenească povestea iubirii unice, încât oricui i-ar părea o născocire.

Când am citit Manon Lescaut, am ridicat din umeri, zâmbind sceptic, neconvinsă. E cu neputinţă, îmi spuneam, să iubeşti asa de total, numai o singură dată în viaţă.[...]"

-Fragment din scrisoarea de adio, lăsată de Micaela pentru Tudor Autor recenzie: Dragomir Mihai-Viorel

60 Orizonturi Literare / octombrie 2013

Fotografiile folosite la coperţile revistei cât şi în interiorul revistei aparţin fotografului revistei: Alexandra Udrea.

www.buburuzacughetute.breslo.rohttp://buburuzacughetute.blogspot.c

Au scris despre noi:

Eugen Rogojan => Orizonturi Literare nr.3Iulia Iancu => Revista Oriz

Aşteptăm materialele voastre pentru următorul număr pe adresa de email a revistei: revistaorizonturiliterare@gmail.com

Site-ul revistei: www.orizonturiliterare.ro

Orizonturi Literare / octombrie 2013 61

Echipa Orizonturi Literare vă doreşte multă sănătate, fericire, tot binele din lume şi îndeplinirea tuturor dorinţelor.

Cu multă căldură şi iubire, vă urăm cel mai sincer:

La Multi Ani!

Dl. Mihai Voropchievici

Începând cu nr.5 (noiembrie 2013), domnul Mihai Voropchievici va fi colaboratorul şi sprijinul nostru permanent.

VĂ MULŢUMIM!

O RI Z O N T U R I

LI T E R A R E

w w ww . or i z on t u r i l i t e r a r e .r o

Toate materialele din această revistă, reprezintă proprietatea intelectuală a autorului de drept iar reproducerea integrală sau parţială, electronică sau tipărită, a textelor şi fotografiilor se face numai cu acordul scris a autorului de drept.