Consilierea obligatorie pentru criza de sarcină, în conflict cu drepturile femeilor

ANUL XIX • NR. 338 • 12 iunie 2012

Consilierea obligatorie pentru criza de sarcină, în conflict cu drepturile femeilor

Când politicianul român devine ginecolog Iniţiată de numiţii Barbu Sulfina şi Du­ gulescu Marius şi co-semnată de mulţi alţii, Propunerea legislativă în­re­gis­ trată la Senat cu nr. L 275/2012, privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, şi-a început la finele lunii mai periplul parlamentar. Cele mai im­ portante organizaţii de drepturile omu­ lui şi drepturile femeii au cerut ini­ţia­ torilor să ia în considerare retragerea acestui proiect de act normativ. Câţiva au făcut-o deja, cei mai mulţi au zis pas, dând de înţeles că ştiu ce au sem­ nat. Constatăm astfel că încercarile de restricţionare a avortului nu ţin ex­clu­ siv de secolul XX. Interzicerea avortului a fost una dintre barbariile epocii Cea­ uşescu şi a costat viaţa a mii de femei.

Nu întâmplător, revocarea acelei le­gis­ laţii odioase a fost făcută în regim de urgenţă, încă din primele zile ale no­u­ lui regim postdecembrist. Pare că do­ rim să reluăm din violenţele veacului precedent prin invazia brutală a sta­tu­

lui în viaţa femeii.

Opozanţii avortului s-au rafinat între timp. Îşi iau precauţiuni în numele de­ mocraţiei de partid (altul decât PCR), camuflează adevăratele intenţii (in­ter­ zicerea avortului), în numele grijii pen­ tru drepturile, demnitatea şi sănătatea men­tală a femeii. Organizează anual mar­­­şuri publice împotriva avortului, la braţ cu politicienii în căutare perpetuă de voturi (unul dintre aceştia este ac­ tualul ministru PSD al Justiţiei), în­cear­ că periodic acreditarea în legislaţia ro­ mânească a termenului de „copil ne­năs­ cut încă“, pentru a restrânge avor­tul doar în cazuri când viaţa femeii este pu­ să în pericol. Vorbesc incontinent des­­ pre adevărate crime împotriva uma­ni­ tăţii şi despre Holocaustul „copiilor ne­ născuţi“ care s-ar desfăşura zilnic în Ro­ mânia (concomitent cu negarea Ho­lo­ca­ us­tului de către unele grupări ra­di­cale de tip Noua Dreaptă, aliatul na­tural şi fi­ del al variilor mişcări de tip „Pro-Vita“).

De ce am ajuns aici? Statul vrea dis­ci­

plină sexuală şi aport superior de naş­ teri. Se poate descotorosi oricând de gi­ necolog, inventând conceptul de cri­ză de sarcină, în numele căreia femeia e purtată pe drumuri pentru a-şi dori consilierea pe care nu o vrea. Dum­ neaei nu înţelege prea bine impactul deciziei pe care îl are întreruperea sar­ cinii făcută conform legii. E cazul însă să priceapă că binele ei se identifică cu ce vrea statul: ţării cât mai mulţi copii!

Dacă nu vrea să fie consiliată, statul o obligă. Forţa coerciţiunii are legiti­mi­ta­ te în ea însăşi: statul ştie mai bine ce e de făcut. Totdeauna.

Retorica imaginii şi a mesajelor folosite în timpul aşa-zisei consilieri nu are nimic de-a face cu realitatea sarcinii pe care o are femeia la momentul întâlnirii cu sistemul medical. Fetusul e pre­zen­ tat la vârste înaintate ale dezvoltării sa­ le, înfăţişat drept „aproape copil“, iar femeia e invitată stăruitor să-şi intre în rolul cuvenit de mamă. Dacă, totuşi, con­silierii din afara corpului medical

specializat nu reuşesc să o convingă să ducă la capăt sarcina, femeia-ţintă este nu atât o depravată (a făcut sex din plăcere fără să-şi dorească un copil sau nu s-a putut opune unui act sexual), cât mai ales o criminală sadea. E ajutată terapeutic să-şi facă un examen de conştiinţă şi să se autodenunţe. Albul foii de consiliere reţine acuza explicită de a pune capăt unei vieţi umane, acu­ ză la care trebuie să consimtă prin sem­ nătură pe propria răspundere că „avor­ tul înseamnă încetarea unei vieți, de­ oarece fătul este o ființă vie chiar din momentul concepției sale“ .

Pastorul parlamentar Dugulescu şi şefa Barbu a doamnelor PDL dezmint că vor răul femeilor aflate deja într-o situaţie de vulnerabilitate. Se apără şi con­tra­ atacă. Comparaţia cu regimul Cea­u­şes­ cu îi deranjează profund: e mai bine acum cu această reglementare etatistă, înainte era mai rău. Într-adevăr.

FLORIN BUHUCEANU

II

12 iunie 2012 // nr. 338 // 22 PLUS

Scrisoare deschisă adresată autorităţilor române pentru respingerea proiectului de lege Barbu-Dugulescu (extrase) Trimisă: Primului ministru Victor Ponta Ministrului Sănătăţii dr. Vasile Cepoi Preşedintelui Senatului Vasile Blaga Preşedintei Camerei Deputaţilor Roberta Alma Anastase 21 mai 2012 Organizaţiile semnatare vă adresează cu respect această scrisoare prin care dorim să ne exprimăm îngrijorarea cu privire la Proiectul de lege privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină în România („Proiectul de lege“). Suntem alarmaţi cu privire la stabilirea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, care oferă un tip de consiliere obligatorie, ba­ zat pe prejudecăţi, pentru femeile care do­ resc întreruperea voluntară a sarcinii, cât şi de impunerea unei perioade de „gân­ dire“ pentru acestea. Aceste prevederi in­ tră în conflict cu drepturile femeii la viaţa privată, autonomie şi integritate fizică, con­fidenţialitate, ca şi drepturile ei la să­ nătate şi nediscriminare, protejate de Constituţia României şi prevăzute în obli­ gaţiile de drepturile omului asumate de România la nivel internaţional şi eu­ro­ pean. Înfiinţarea cabinetelor de consiliere pen­ tru criza de sarcină care oferă consiliere obligatorie şi lipsită de obiectivitate pen­ tru aşa-numita „criză de sarcină“ - pune la îndoială autoritatea femeilor de a lua decizii pentru ele şi utilizează informaţii medicale nenecesare, coercitive şi lipsite de acurateţe ştiinţifică în relaţia cu fe­ meile care doresc întreruperea voluntară a sarcinii. Aceste informaţii includ unele care sfătuiesc femeile despre „existenţa riscurilor şi complicaţiilor imediate şi tardive, fizice şi psihice ale avortului la cerere (precum sterilitatea, suferinţa psi­ hologică, sindromul post-avort etc.) pri­ vind sănătatea mentală“, indicând că, din momentul concepţiei, „embrionul es­ te o fiinţă umană... a cărei viaţă va în­ ceta în urma procedurii medicale“, cât şi prezentarea „examinării ecografice a sar­ cinii“. Condiţionalităţile acestei consilieri lipsite de obiectivitate sunt vătămătoare pentru femeile care solicită un avort, cre­ ând bariere în calea acestora care nu ser­ vesc propriu-zis unui scop medical. Im­ punerea unor astfel de bariere în calea accesului femeilor la avort aduce atingere capacităţii de decizie a femeilor, per­pe­tu­ ează stereotipurile despre abilitatea aces­ tora de a lua decizii informate cu privire la sarcină şi, de aceea, le discriminează. În plus, perioada de aşteptare de cinci zile, care debutează odată cu încheierea sesiunii de consiliere de criză a sarcinii, întăreşte pe mai departe noţiunea că fe­ meile sunt incapabile de a lua decizii re­ productive temeinice şi raţionale. Această perioadă de aşteptare cu caracter obli­ga­ toriu întârzie avortul fără a fi necesar, scade siguranţa operaţiei medicale pro­ priu-zise şi va face ca unele femei, în

special adolescente, să recurgă la in­du­ce­ rea ilegală a avortului sau să facă în­tre­ ruperea de sarcină în afara României.

Solicităm imperativ membrilor Par­lamen­ tului României şi reprezentanţilor gu­ver­ nului să ia în considerare ghidurile me­di­ cale şi standardele internaţionale şi re­gio­ nale în materia drepturilor omului atunci când vor analiza proiectul de lege.

Ghidurile Organizaţiei Mondiale a Să­nă­ tăţii cu privire la avortul în condiţii de siguranţă conţin informaţii concrete din punct de vedere legal şi al politicilor pe temele avute în vedere de proiectul de le­ ge. Aceste ghiduri arată că perioadele de aşteptare impuse fără vreo raţiune me­di­ cală constituie bariere administrative şi pro­cedurale în obţinerea de servicii în con­ diţii de siguranţă şi legale de întrerupere voluntară a sarcinii, ceea ce determină în­ târzieri nejustificate şi diminuarea sigu­ ranţei actului medical. Aceste perioade de aşteptare pot, de asemenea, conduce fe­ meia spre a-şi autoinduce avortul sau a apela la servicii clandestine.

Federaţia Internaţională a Ginecologilor şi Obstetricenilor (FIGO) a elaborat ins­ trucţiuni cu privire la dreptul la con­sim­ ţământ informat în cazul procedurilor me­ dicale. (...) Consimţământul informat este un proces de comunicare între furnizorul de servicii medicale şi pacient. Presupune consimţământul pacientului dat în mod liber şi voluntar, fără ca el să fie afectat de presiuni şi manipulare, după ce pacientul a fost consiliat despre riscurile potenţiale, eventualele efecte secundare şi despre di­ feritele manevre ce vor fi efectuate, într-o manieră inteligibilă pentru pacient. (...)

OMS menţionează, de asemenea, în cazul dreptului la consimţământ informat, că pa­cienţii au „dreptul de a nu fi in­for­ maţi“. În consecinţă, în condiţiile în care consilierea pentru „criza de sarcină“ im­ plică „prezentarea examinării ecografice a sarcinii şi înmânarea unei înregistrări fotografice sau video a acesteia, acolo unde acest lucru este posibil“ şi aceasta se face în ciuda dorinţei femeii de a nu primi această informaţie, această con­si­li­

ale, accentuează cu putere importanţa pro­tejării drepturilor femeii şi afirmă că, pentru a garanta drepturile femeilor la viaţă şi la sănătate, printre altele, statele trebuie să îndepărteze barierele ce stau în calea exercitării depline a acestor drep­ turi, precum obstacolele în accesarea ser­ viciilor de avort.

Vă mulţumim pentru luarea în con­si­de­ rare a acestei scrisori şi ne exprimăm spe­ ranţa că România va continua să asigure că legile şi politicile privind avortul res­ pectă drepturile femeilor şi includ pro­ tecţia deciziilor luate în mod informat şi fără coerciţie, în acord cu drepturile şi stan­dardele medicale de la nivel regional şi internaţional.

Cu stimă, JOHANNA WESTESON Regional Director for Europe, Global Legal Program, Center for Reproductive Rights (www.reproductiverights.org) Organizaţii semnatare Organizaţii internaţionale şi reţele re­gi­o­nale: Center for Reproductive Rights; ASTRA Net­work; ASTRA Youth Network; Ligue du Droit International des Femmes; In­ ternational Womens Health Coalition; Ipas; Egale; Catholics for Choice; Eu­ ropean Humanist Federation; L’Asso­ci­ ation Européenne de la Pensée Libre; In­ ternational Planned Parenthood Fede­ra­ tion European Network; International Federation of Professional Abortion and Contraception Associates, FIAPAC

Ghidurile OMS specifică, de asemenea, că femeile trebuie tratate cu respect şi în­ţe­ legere, în timp ce oferirea de informaţii tre­buie făcută într-un mod accesibil, în aşa fel încât acestea să poată lua o decizie cu privire la a face sau nu avort în con­ diţiile legii, decizie liberă de manipulare, coerciţie ori discriminare. Ca atare, con­ silierea în cazul întreruperilor voluntare de sarcină trebuie să fie voluntară, con­ fidenţială şi oferită de personal specializat. (...) În opoziţie cu aceste standarde, in­ formaţiile ce urmează a fi oferite de către cabinetele de consiliere pentru criza de sar­cină nu sunt corecte din punct de ve­ dere medical. Un nou studiu publicat de către Academy of Medical Royal Colleges distruge mitul potrivit căruia femeile care apelează la întreruperea voluntară a sar­ci­ nii sunt mai predispuse la a experimenta probleme de sănătate mentală sau su­fe­ rinţe psihologice. În schimb, acest studiu demonstrează că „... pentru femeile cu o sar­cină nedorită, avortul nu pare a afec­ ta sănatatea lor mentală“. (...) Oferirea de informaţii medicale incorecte femeilor, în încercarea de a le forţa să păstreze sar­ cinile nedorite, poate să le expună la un risc de suferinţă psihologică mai degrabă de­cât să le prevină. (...)

ere încalcă drepturile pacientei. Proiectul de lege nu este menit să contribuie la informarea femeii despre propria-i să­nă­ tate, ci să o forţeze sau să o determine să-şi ducă la termen sarcina împotriva pro­priei voinţe. (...)

Standardele regionale şi internaţionale de drepturile omului susţin, de asemenea, asi­gurarea accesului şi îndepărtarea ba­ri­ erelor în privinţa avortului. (...)

Organismele ONU de monitorizare a tra­ tatelor de drepturile omului (UNTMBs) au recomandat apăsat statelor să asigure ac­ cesul la serviciile de sănătate repro­duc­ tivă, prin îndepărtarea barierelor în calea avortului legal, şi să asigure că femeile şi adolescentele nu vor fi puse în situaţia de a avea avorturi clandestine care să le pună viaţa în pericol. (...) Semnificativ, contrar Preambulului Proiectului de lege, tra­ta­ tele internaţionale de drepturile omului nu recunosc dreptul fundamental la viaţă al copilului nenăscut încă. Aşa cum indică istoria negocierilor unor importante tra­ tate de drepturile omului, prevederile drep­tului la viaţă nu au fost concepute a proteja dreptul la viaţă în perioada pre­ natală. În plus, UNTMBs, prin co­men­ tariile generale, observaţiile, re­co­man­dă­ rile şi deciziile luate în cazurile in­di­vi­du­

Organizaţii naţionale din alte state decât România: Austrian Family Planning Association; Centre d’Action Laique, Belgium; Sensoa, Belgium; Feministas Feas, Chile; Ar­ti­cu­ lación Feminista Por La Libertad de De­ cidir, Chile; Movimiento Nacional de Mu­ jeres de Sectores Populares LUNA CRE­ CIENTE, Ecuador; L’Observatoire Chré­ tien de la Laïcité, France; Hungarian Ci­ vil Liberties Union; Patent Association against Patriarchy, Hungary; Stop Male Violence Project, Hungary; Icelandic Ethi­ cal Humanist Association; Irish Family Planning Association; Coordinamento Na­ zionale delle Consulte per la Laicità delle Istituzioni, Italy; AIDOS, Associazione Ita­­liana Donne per lo Sviluppo, Italy; Šeimos planavimo ir seksualinės svei­ katos asociacija, Lithuania; Rutgers WPF, Netherlands; Federation for Women and Family Planning, Poland; PONTON Group of Peer Sexuality Educators, Po­ land; Prometheus Society, Slovakia; Swe­ dish Association for Sexuality Education, RFSU; APAC, Switzerland; Fondation Pro­ fa, Switzerland; Central London Hu­ma­ nist Group, United Kingdom; North Lon­ don Humanist Group, United Kingdom; Pink Triangle Trust, United Kingdom

III

22 PLUS // nr. 338 // 12 iunie 2012

Un proiect de lege toxic pentru femeile din România Cum de s-a ajuns să discutăm în Ro­mâ­ nia secolului XXI despre restric­ţio­narea avortului?

IUSTINA IONESCU (avocat de drepturile omu­ lui, manager de programe al ECPI – Cen­ trul Euroregional pentru Iniţiative Pu­bli­ ce): Nu e tocmai dificil să ne amintim cum am ajuns în situaţia de a discuta despre pro­ iectul de lege Barbu-Dugulescu, desca­li­ ficant pentru parlamentarii semnatari şi toxic pentru femeile din România. Un partid parlamentar aflat la începutul anu­ lui 2012 încă la guvernare s-a aliat, sub bagheta lui Teodor Baconschi şi cu con­sim­ ţământul Sulfinei Barbu, cu organizaţii de tip „Pro-Vita“. Vorbim aici despre acele organizaţii al căror principal scop este in­ terzicerea avortului, între alte încercări ale acestora de a restrânge drepturile se­ xuale şi reproductive câştigate după pră­ buşirea regimului Ceauşescu. Ştim bine unde au dus acest tip de alianţe în ţări din imediata noastră vecinătate, pentru a nu da decât cazul Ungariei drept exemplu la îndemână. Mai ştim că parte dintre aceste organizaţii au încercat, în anul 2009, re­s­ tricţionarea accesului femeilor la avortul terapeutic, destinat să salveze viaţa ma­ mei în condiţii de urgenţă medicală la orice vârstă a sarcinii. Aceştia sunt cei ca­ re vorbesc despre binele femeii şi despre demnitatea ei. Politicieni precum Sulfina Barbu, Sever Voinescu, Elena Udrea, Ra­lu­ ca Turcan, pentru a selecta doar numele mai sonore, au ales a-i sprijini şi legitima public, asumându-şi numitul proiect de lege. Această nefericită asociere contrazice flagrant poziţiile exprimate public că nu se urmăreşte revenirea la o legislaţie re­ presivă care, în România regimului Cea­ uşescu, a dus la moartea a mii de femei, cauzată de avorturi efectuate în condiţii nesigure. Dacă într-adevăr nu vrei asta, nu te aliezi la scenă deschisă cu cei care doresc interzicerea avortului.

S-a spus iniţial că e o încercare de a ener­giza, de a relansa creşterea de­mo­ grafică din România.

Dr. BORBALA KOO (medic ginecolog şi di­ rectoare executivă a SECS - Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală): Proiectul de lege pleacă de la această in­ tenţie aparent nobilă, dar care e greşită pe fond şi periculoasă prin efectele pe care le antrenează. Aşa-zisul argument de­mo­gra­ fic a fost respins şi negat chiar de către Vasile Astărăstoaie de la Colegiul Me­di­ cilor, unul dintre susţinătorii cu rezerve ai proiectului de lege. E un argument pe care niciun medic profesionist nu-l poate susţine, într-adevăr. Din cel puţin trei mo­ tive. Primul se leagă de folosirea me­to­ delor de planificare familială, care şi-au demonstrat din plin eficienţa prin scă­ derea semnificativă a numărului de avor­ turi din România. Al doilea vizează îngre­ unarea accesului la avort prin adaosuri de bariere administrative. Ştim bine unde se va ajunge: va creşte numărul femeilor ca­ re vor recurge empiric la provocarea avor­ tului şi care riscă să moară în urma aces­ tor manevre nesigure medical. Femeile şi familiile lor au găsit şi vor găsi în­tot­dea­ una soluţii de întrerupere a sarcinii ne­ dorite, cu riscul deloc de neglijat şi pe ca­

re doresc să-l repet, căci este unul con­ sistent: acela de a-şi pune în pericol sănă­ tatea sau chiar viaţa. Vorbind despre cel de-al treilea argument şi ultimul, vă amin­ tesc pe scurt că în România rata medie a avortului practicat în condiţii de ile­ga­li­ tate (în perioada 1967-1989) este practic aceeaşi cu cea a avortului făcut în deplină siguranţă şi legalitate (vezi perioada de stabilitate începând din 1997). Statisticile nu mint, e suficient să ai onestitatea să le cauţi şi să le iei în serios, fără prejudecăţi induse şi mai ales fără politicianisme ief­ tine.

polemicile întreţinute de diferite grupări religioase ce doresc restricţionarea sa?

Parte dintre conceptele enumerate au o puternică simbolistică în spaţiul public, pe fondul opiniilor teologice despre avort şi sarcină. În calitatea pe care o aveţi, de lider şi moderatoare a Metropolitan Com­munity Churches (MCC), cum definiţi avortul şi unde vă situaţi în raport cu

Rev. Elder NANCY WILSON (Metropolitan Community Churches): Este obligaţia mea spirituală să pun în prac­tică valorile şi credinţele care mă de­ finesc ca preot femeie. Cunoscând rea­ litatea din Statele Unite, daţi-mi voie să vă avertizez asupra presiunilor constante ale grupărilor fundamentaliste de a res­ tricţiona accesul la contracepţie, educaţie sexuală şi întreruperea sarcinii, presiuni care se regăsesc şi în România. Efectele acestor politici au avut un impact de­ zastruos în viaţa femeilor de pretutindeni.

Femeile din România, cele care au cu­ noscut regimul Ceauşescu, ştiu cel mai bi­ ne că încercările de a forţa aducerea pe lume a sarcinilor nedorite şi neplanificate au dus la mii de decese. Unele dintre cele care au murit atunci erau mamele voastre, sora, prietena, colega de serviciu sau una dintre femeile cunoscute la biserică. Acele timpuri oribile nu trebuie repetate în Ro­ mânia! Noi credem în valoarea sacră a vieţii şi în libera conştiinţă a femeilor de a lua cele mai bune decizii pentru ele şi familiile lor: niciuna dintre ele nu ar trebui forţată să facă un avort sau supusă obligaţiei de a naşte. Niciuna dintre femei nu ar trebui să fie subiectul unei consilieri obligatorii, care înseamnă practic o con­ siliere forţată.

Sper să mă pot face clar înţeleasă: nu în­ curajăm avortul ca măsură contraceptivă.

Niciun lider religios nu face asta. În acelaşi timp, noi, cei care avem res­pon­ sabilitatea comunităţii credincioşilor, pu­ tem invoca şi cita Scripturile atât într-o direcţie, cât şi în alta, clamând senin că Dumnezeu e de partea noastră. Onest este să spunem că Scripturile nu sunt şi nu au fost concepute ca manual-îndeptar pentru viaţa sexuală şi, de asemenea, că nu există o referinţă explicită şi care să nu fie su­ pusă interpretărilor de semn contrar în materie de avort.

Avortul este un subiect complex, cu ne­ numărate sensuri, în multe domenii: me­ dical, legal, etic, politic, ideologic şi aşa mai departe. Deasupra tuturor se află însă

Iustina Ionescu

Borbala Koo

Citind proiectul de lege, îmi pare evident că se încearcă acreditarea conceptului legal de copil nenăscut încă, care, odată încetăţenit, înseamnă practic începutul sfârşitului avortului în România, ca ser­ viciu medical efectuat în condiţiile legii.

Exagerez?

IUSTINA IONESCU: Nu exageraţi deloc. Pericolul pe care-l nu­ miţi este unul real, într-adevăr. Acolo ri­s­ căm să ajungem, de aceea am reuşit să ne mobilizăm o parte importantă a so­cie­tăţii civile din România, cea pentru care drepturile omului, drepturile femeii sunt im­portante. Din punct de vedere legal, „copil“, în înţelesul Convenţiei Inter­na­ ţionale a Drepturilor Copilului, reprezintă persoana de la naştere până la 18 ani. În mod impropriu şi manipulator, iniţiatorii folosesc termenul „copil“ înainte de naş­ tere. Se folosesc interşanjabil pentru sar­ cină şi produs de concepţie termenii de „sarcină“, „embrion“, „făt“, „fiinţă uma­ nă“, „viaţă“, „copil“, fără ca iniţiatorii să-i definească, ca şi cum înseamnă ace­ laşi lucru. Acestea sunt neadevăruri cu pretenţii de legalitate, sancţionate de alt­ fel de către Consiliul Legislativ.

decizia eminamente personală a femeii, pe care trebuie să o protejăm de in­ter­ venţii de tip coercitiv şi abuziv, precum cele existente în proiectul de lege din Ro­ mânia iniţiat de pastorul baptist Du­gu­ lescu. Este inacceptabil să vezi că întreaga dispută publică face referinţă la viaţa fetală, la proceduri şi efecte medicale, în timp ce femeia e un apendice. Această subordonare a femeii nu este nici nor­ mală, nici morală. Trupurile noastre sunt casa noastră, corpurile noastre sunt noi înşine, din punct de vedere fizic, mental, emoţional, spiritual. Aceasta este poziţia mea teologică. Aşa cum femeile nu sunt proprietarele copiilor lor odată născuţi, în aceeaşi măsură ele nu pot fi constrânse să găzduiască viaţa unui embrion. Experienţa perioadei de sarcină este pentru femeie una puternică şi unică a ospitalităţii cor­ porale, nu o condamnare coşmarescă la arest corporal. Am întâlnit nenumărate femei în virtutea profesiei mele ecle­zias­ tice şi am învăţat de la ele că a spune astăzi un „nu“ sincer şi responsabil unei sarcini nedorite şi neplanificate poate în­ semna pe mai târziu un „da“ deplin şi asumat. Aceasta este o decizie morală şi merită respectată.

Dr. BORBALA KOO: Una dintre problemele reale pe care le ridică proiectul de lege la care facem referire are ca fundament concepţia tra­ diţionalist-creştină a vieţii umane din chiar momentul concepţiei. Acest proiect de lege deschide calea interzicerii ac­ cesului şi utilizării unor metode moderne de contracepţie.

Sunt de acord cu Nancy Wilson atunci când atrăgea atenţia asupra presiunilor concertate atât în ceea ce priveşte res­ tricţionarea avortului, cât şi asupra re­ ducerii accesului la contracepţie şi edu­ caţie sexuală. Închei, spunând că acest proiect de lege nu poate fi îmbunătăţit.

Tre­buie fie retras, fie respins. Nu putem accepta propuneri legislative formulate fără consultarea reală a celor care vor fi afectaţi şi care pot duce la consecinţe dramatice asupra unei largi categorii de populaţie.

Nancy Wilson

Iv

12 iunie 2012 // nr. 338 // 22 PLUS

Prejudecăţi despre avort Prejudecata 1: Interzicerea sau res­tric­ţi­o­ narea prin lege a avortului va determina creşterea demografică şi, implicit, eco­no­ mică a României.

Realitate: Avortul este o opţiune per­so­na­ lă, care nu poate fi în realitate controlată de stat prin lege. Chiar atunci când avor­ tul este interzis sau restricţionat, femeile şi familiile găsesc soluţii să întrerupă o sarcină nedorită, riscând uneori sănătatea sau chiar viaţa femeii şi viitorul familiei.

Prejudecata 2: O legislaţie permisivă le de­ter­ mină pe femei să recurgă mai des la avort.

Realitate: Motivul pentru care o femeie re­ curge la avort este sarcina nedorită. Mo­da­ litatea prin care se pot reduce efi­cace avor­ turile este reducerea sarcinilor ne­do­rite prin extinderea accesului la pla­nificare fa­ milială şi educaţie sexuală. În România, în ultimii ani s-a constatat o netă extindere a accesului la planificare fa­

Rata avorturilor în România (sursa: Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Biroul Regional pentru Europa, European HFA Database)

Graficul de mai sus demonstreză că, în Ro­ mânia, rata medie a avortului practicat în condiţii de ilegalitate (în perioada 19671989) este aceeaşi cu cea a avortului făcut în deplină siguranţă şi legalitate (vezi pe­ rioada de stabilitate începând din 1997). În locul ignorării unor decizii eminamente personale ale femeilor, statul ar trebui să vină cu soluţii concrete, precum în­fiin­ţa­ rea de creşe, grădiniţe, măsuri de în­cu­ rajare a angajatorilor pentru reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie, sus­ ţinerea programelor de educaţie sexuală pentru tineri şi a accesului la metode mo­ derne de planificare familială.

Problemele presante care determină o fe­ meie să recurgă la avort nu dispar prin înăs­prirea legilor, ci fac ca întreruperea de sarcină în condiţii de nesiguranţă să de­ vină unica opţiune.

Graficul de mai jos arată că, în România, în perioada în care avortul era ilegal, din ce în ce mai multe femei mureau din cauza sarcinilor nedorite finalizate prin avort ilegal.

Rata mortalităţii materne la 100.000 de naşteri cu făt viu (sursa: Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Biroul Regional pentru Europa, European HFA Database)

De exemplu, în 1989, rata mortalităţii materne în România era de 147 de femei decedate la 100.000 de naşteri cu făt viu, adică de 28 de ori mai mare decât în Bulgaria şi de 278 de ori mai mare decât în Olanda. În cei 22 de ani în care avortul a fost interzis, şi-au pierdut viaţa 10.000 de femei. Rata mortalităţii materne la 100.000 de naşteri cu făt viu scade brusc atunci când avortul devine legal.

milială, ceea ce se corelează pozitiv cu scă­ derea avorturilor. Graficul de mai jos ara­tă creşterea gradului de acoperire cu ser­vicii de planificare familială (zonele mai în­chise la culoare) din anul 2000 pâ­nă în 2008.

Gradul de acoperire cu ser­vicii de planificare familială (sursa: UNFPA România)

Un alt exemplu relevant pentru a combate această prejudecată este Belgia, țara care are o lege liberală privind avortul, dar are și una dintre cele mai scăzute rate ale avortului, conform statisticilor Or­ga­ni­za­ ției Mondiale a Sănătății.

Prejudecata 3: Avortul creşte riscul de can­ cer de sân.

Realitate: Studii realizate de cercetători și instituții medicale arată că avortul nu creş­ te riscul de cancer de sân.

Cea mai riguroasă cercetare din punct de vedere metodologic care s-a realizat până în prezent a fost efectuată de către o echi­ pă de cercetători danezi, la sfârşitul anilor `90, care au examinat dosarele medicale a peste un milion de femei şi au con­clu­ zionat că avorturile induse nu au niciun efect asupra riscului de cancer de sân (Induced Abortion and the Risk of Breast Cancer, 336 New Eng. J. Med. 81, 1997).

Mai multe cercetări ştiinţifice au examinat presupusa legătură între avort şi cancerul de sân şi au ajuns la concluzia că nu există o legătură între cele două: – American Cancer Society: „studiile şti­ inţifice nu au găsit o relaţie cauză-efect între avort şi cancerul de sân“; – The Royal College of Obstetricians and Gynaecologists (Anglia): avortul indus nu este asociat cu creşterea riscului de cancer la sân; – alte studii internaţionale au ajuns la ace­ eaşi concluzie, că nu există o relaţie între avort şi cancerul de sân (M. Sanderson et al., Abortion Hystory and Breast Cancer Risk: Results from the Shanghai Breast Can­cer Study, 92 Int’l J. Cancer 899,

2001, Ye Z et al., Breast Cancer in Re­la­tion to Induced Abortions in a Cohort of Chi­ nese Women, 87 Brit. J. Cancer 977, 2002) Prejudecata 4: Femeile care au făcut avort suferă de probleme de sănătate mentală, aşa-nu­mitul „sindrom post-avort“.

Realitate: Opinia medicală generală con­ sideră că nu există aşa-numitul „sindrom post-avort“ („post-abortion syndrome“).

Cel mai recent studiu pe această temă a fost solicitat de Academy of Medical Ro­ yal Colleges din Anglia (Academy of Me­ dical Royal Colleges, National Colla­bo­ra­ ting Center for Mental Health, Induced Abortion and Mental Health. A Sys­te­ma­ tic Review of the Mental Health Out­ comes of Induced Abortion, Including Their Prevalence and Associated Factors, decembrie 2011). Raportul apărut în 2011 a concluzionat că: - Sănătatea mentală a unei femei care are o sarcină nedorită nu este afectată de de­ cizia de a întrerupe sau de a continua sar­ cina; – Previzibilitatea apariţiei unei probleme de sănătate mentală post-avort este in­flu­ enţată de problemele de sănătate mentală avute înainte de întreruperea sarcinii.

Alte cercetări cu privire la presupusele efecte pe care avorturile le au asupra stării emoţionale a femeilor au arătat, în mod repetat, că nu există dovezi ştiinţifice şi medicale care să susţină existenţa aşa-nu­ mitului „sindrom post-avort“ („post-abor­ tion syndrome“). Cercetările au arătat că principalul element care determină starea emoţională a femeii după ce-şi face un avort este starea ei de dinainte de a ră­mâ­ ne însărcinată.

Femeile care fac avort nu sunt supuse unui risc mai mare de a fi depresive decât cele care dau naştere unei copil provenit dintr-o sarcină nedorită. Experienţele fe­ meilor care fac avort sunt diverse şi pot varia semnificativ, în funcţie de contexte diferite de tip economic şi social, religios şi cultural. Încercările de a restrânge în­ treaga varietate a acestor experienţe la un tipar negativ şi prestabilit, stigmatizant, în­calcă deliberat modul foarte personal în care fiecare femeie îşi înţelege şi îşi asumă sarcina sau întreruperea acesteia.

Prejudecata 5: Contraceptivele orale nu reduc în mod eficace sarcinile nedorite.

Realitate: Folosirea contraceptivelor este foarte eficace şi ele reduc în mod sem­ni­ ficativ numărul sarcinilor nedorite.

Conform Organizaţiei Mondiale a Să­nă­ tăţii, atunci când contraceptivele orale sunt luate în mod corect, rata lor de in­ succes în primul an de la începerea tra­ tamentului este de o sarcină la 100 de fe­ mei (3 sarcini la 1.000 de femei). În cazul pilulelor contraceptive care conţin doar pro­gesteron, rata lor de insucces în pri­ mul an de la începerea tratamentului, când sunt luate în mod corect, este de mai puţin de o sarcină la 100 de femei care alăptează şi de 3 până la 10 sarcini la 100 de femei care nu alăptează (World Health Organization, Family Planning. A Global Handbook for Providers. Evidence Based Guidance Developed through World­wide Collabortion, 2007).

Prejudecata 6: Naşterea este mai sigură de­ cât avortul.

Realitate: Avorturile efectuate de personal specializat în unităţi medicale sunt sem­ni­ ficativ mai sigure prin comparaţie cu evo­

luţia sarciniii şi a naşterii ca atare.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii es­ti­ mea­ză că, în anul 2008, aproximativ 385.000 de femei din întreaga lume au decedat ca urmare a unor complicaţii apă­ rute în timpul sarcinii sau a naşterii. Es­ timări anterioare ale OMS, reflectând da­ tele anului 2003, menţionează cifra de 65.000 de decese rezultate în urma unor complicaţii asociate cu avortul nesigur, efectuat în condiţii de precaritate sau de către cineva care nu avea pregătirea me­ dicală de specialitate.

Conform Organizaţiei Mondiale a Să­nă­ tăţii, în ţările dezvoltate, în care avor­tu­ rile sunt permise legal şi în care per­so­ nalul medical de specialitate este pregătit şi respectă standardele medicale în cazul serviciului medical de avort, decesele aso­ ciate sunt puţine, de până la 2 decese la 100.000 de avorturi, în timp ce mor­ta­ litatea asociată cu sarcina este de nouă ori mai ridicată.

Prejudecata 7: Biblia condamnă fără echi­ voc avortul.

Realitate: Scripturile nu conţin referinţe directe şi fără urmă de echivoc cu privire la avort.

Scripturile nu condamnă şi nu interzic avortul. Perspectiva biblică asupra în­tre­ ruperii sarcinii nu se regăseşte ca atare în niciuna dintre cărţile recunoscute drept canonice ale iudaismului, respectiv creş­ti­ nismului. Scripturile afirmă sanctitatea vieţii umane şi demnitatea persoanelor, băr­baţi şi femei.

Fetusul nu este perceput ca persoană şi nici considerat copil. Atât în iudaism, cât şi în creştinism, fetusul are valoare: im­ portanţa sa creşte pe măsura sarcinii, fără să fie considerat însă persoană. Capătă statut de persoană abia după naştere, oda­ tă cu prima respiraţie: nu înainte şi nici pe durata maternităţii. În România, ţară majoritar ortodoxă, avor­ tul este permis până la vârsta de 12 săp­ tămâni, din momentul concepţiei, şi în ori­ce moment, în cazul dacă viaţa ori să­ nătatea femeii sau a fătului se află în pe­ ricol. La rândul său, deşi condamnă avor­ tul, Biserica Ortodoxă Română re­cu­noaş­ te că, dacă „viaţa mamei este pusă real­ mente în pericol prin sarcină sau naş­ tere, ar trebui să fie acordată prioritate vieţii femeii“ (Comisia Naţională de Bi­o­ etică. Sectorul Biserica şi Societatea al Pa­triarhiei Bisericii Ortodoxe Române, 2004). Întrebaţi dacă sunt de acord cu în­ treruperea sarcinii, doar 31% dintre ro­ mâni se pronunţă ferm împotrivă. 60% dintre români nu susţin limitarea drep­ tului la întrerupere de sarcină, în timp ce 10% nu au nici o opinie, conform Fun­da­ ţiei Soros România (Cercetarea sociologică „Religie şi comportament religios“, 2011).

Supliment apărut cu sprijinul ECPI - Euroregional Center for Public Initiatives, în parteneriat cu SECS - Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală şi finanţat integral de către IPAS Responsabili de proiect: Rodica Palade, Florin Buhuceanu; Responsabil de număr şi tehnoredactare: Răzvan Brăileanu; Grafician: Dan Perjovschi; Corectură: Mara Ştefan, Bernard Noghiu; Secretariat: Cristina Spătărelu; Contabilitate: Iulia Todie.