PAUL VIRILIO
elocalizarea Persoană „deportată“, „deplasată“, apoi „delocalizată“ – toţi aceşti termeni succesivi denotă o alunecare semantică ce semnalează, dacă nu exodul, măcar exilul, expresie a unei mondializări pe care nimeni nu o poate contesta fără să-şi atragă imediat furia celor care urmăresc profitul cu orice preţ. După distrugerea şi exterminarea din secolul trecut, se pare că a venit timpul real al deconstrucţiei industriale şi al externalizării sale obligatorii. Pentru a justifica o asemenea dezrădăcinare a producţiei şi a comercializării sale, de ceva timp se tot spune că „Pământul e plat“, după ce ni s-a dat de înţeles că e insalubru, poluat. Se justifica astfel căutarea unei exoplanete exotice, ca şi cum turismul de masă n-ar fi nimic altceva decât semnul prevestitor al unui dezastru care va să vină, o pregătire pentru proba unui „traseu în afara pistei“, rătăcirile din timpul vacanţei departe de locul natal care prefigurează turismul spaţial, plecarea în alte lumi cu scopul de a asigura salvarea publică a omenirii! În urma decolonizării imperiilor, asistăm la începuturile unei denaţionalizări a populaţiei, în cursul căreia un cetăţean, om al muncii, devine dintr-odată locuitorul apatrid al unui oraş-lume în care exodul metropolitan apare ca o prelungire a exodului rural originar – critica justificată a exagerărilor naţionaliste se eliberează în acest caz de orice constrângere pentru a contesta un teritorialism depăşit, chipurile, de excesul de viteză cibernetică.
162 / Noile Mitologii Nu mai e mult şi, prin această repopulare fără domiciliu fix, un „sedentar“ va fi pretutindeni datorită mobilului, iar un „nomad“ nu va fi nicăieri, în afara benzii de staţionare în caz de urgenţă de pe trotuarele unei lumi fără frontiere şi fără scop. Ultimele lucrări publicate: L’Art à perte de vue [Arta cât vezi cu ochii], Galilée, Paris, 2005; L’Université du désastre [Universitatea dezastrului], Galilée, Paris, 2007.
FRÉDÉRIC VITOUX
u bicicleta în oraş Turul Franţei este disputat pe bicicletă. Dar pe cine mai interesează Turul Franţei în ziua de azi, când campionii îmbuibaţi cu EPO sunt mai degrabă detronaţi decât încununaţi de glorie? Pe scurt, bicicleta de curse a murit. Nu ne mai rămâne decât bicicleta de rând. Bicicleta e o idee nouă. Cel puţin la oraş (la ţară, i se spune bicicletă de teren). Bicicleta e de stânga. Bicicleta e militantă. Bicicleta este ecologică. Să mergi cu bicicleta de la Place d’Italie la canalul Saint-Martin nu înseamnă numai că te deplasezi aproape gratis, ci în primul rând că eşti împotriva maşinii, a motocicletelor care scot un zgomot infernal sau a scuterelor atât de poluante. Pe scurt! Să escaladezi cu bicicleta de curse defileul Tourmalet era o aventură pe vremuri. Să te caţări cu bicicleta pe Montmartre e în ziua de azi un efort cetăţenesc. În şa, tovarăşi! Fireşte, culoarele pentru ciclişti s-au înmulţit în capitală ca tot atâtea covoare roşii la picioarele alegătorilor, noi şi vechi! Cine se plânge? Nimeni. Cine le foloseşte? Cam tot nimeni. Cu atât mai rău! Putem visa. Trebuie să visăm. La Paris, bicicleta e (încă) un vis, în timp ce la Anvers sau la Hamburg, la Basel sau la Knokke-le-Zoute e o realitate. Dar trebuie aşternut covorul roşu (sau culoarul pentru ciclişti) la picioarele visului. Va veni ziua când toate doamnele velo-bo-bo, într-un echilibru precar, dar cu convingeri atât de ferme, nu vor mai pedala cu
164 / Noile Mitologii teamă pe trotuare, deranjând pietonii, şi vor regăsi pe şosea vechii biciclişti ca noi. Ca ele vor fi milioane. Vom putea spune adio mitului! Iar realitatea va fi mai blândă. Ultima lucrare publicată: Un film avec elle [Un film împreună cu ea], Bayard, Paris, 2006.
ARNAUD VIVIANT
icolas Hulot „Omul care vrea să salveze Pământul“ era un titlu recent în Le Nouvel Observateur. În felul acesta, săptămânalul intelectualilor de stânga îl consacra pe Nicolas Hulot drept întruparea unei ecologii care, din punct de vedere politic, nu mai e de stânga, ci globală, apostolic vorbind. O ecologie mesianică colorată cu bună-ştiinţă în nuanţe apocaliptice („Topirea gheţarilor nu şi-a găsit încă pictorul“, cum spunea Jean Malaurie). O ecologie destinată mai curând unui pact decât unui contract, care preia de la Jean-Jacques Rousseau ideea Bunului Sălbatic, şi nu pe cea a Contractului Social. O ecologie care se aseamănă cu un fel de scutism planetar şi care e susţinută de unanimismul de tip Jules Romains, de bărbaţi şi femei de bună-credinţă şi de nenumărate fapte bune (În timp ce electricitatea se liberalizează, iar apa se privatizează etc.): să-ţi triezi gunoiul; să achiziţionezi o maşină cu motor hibrid; să-ţi reamenajezi sistemul de izolare al locuinţei; să te deplasezi cu bicicleta; să închizi toate aparatele; să foloseşti cât mai puţin prosoapele de la hotel; să-ţi pui panouri solare la fereastră... Căci, problema claselor mijlocii – singurele care mai au un caracter istoric – este de a se debarasa de politică şi de ideologiile care şi-au arătat obtuzele şi mocirloasele orori în secolul XX şi de a ajunge la nişte forme de religie mai mult sau mai puţin laice, cum ar fi ecologia. În această privinţă, Malraux avea, din păcate, dreptate: secolul XXI este, fără doar şi poate, unul spiritual. În
166 / Noile Mitologii sensul că spiritul e mai important decât cuvântul. Iar pactul mai important decât contractul. Or, în Franţa, actuala burghezie luminată, care s-a dezvoltat pe baza Larzacului şi a luptelor antinucleare (bătălii, de altfel, pierdute, ca şi în cazul celorlalţi europeni, chiar şi în Germania), a înţeles că, ridicată la rangul de ideologie, ecologia poate deveni foarte repede un adevărat dezastru. Un „fascism verde“ care ar salva mai curând geografia decât istoria, planeta, şi nu pe locuitorii ei. O ecologie care îşi pune problema ce fel de planetă vom lăsa copiilor noştri, şi nu ce fel de copii vom lăsa pe această planetă. Pentru a putea depăşi această contradicţie (care, eventual, s-ar putea rezuma, destul de trist, la contradicţia dintre Capital şi Natură), a trebuit ca ecologia să fie mediatizată, şi nu politizată. Şi, în acest scop, să fie create nişte figuri intermediare. E cazul lui Al Gore, în Statele Unite, candidat învins la Casa Albă, dar reciclat, ca un deşeu politic readus la viaţă, în lupta universal împărtăşită împotriva efectului de seră. Mai modest poate, chiar dacă şi el a fost cât pe ce să candideze la funcţia supremă în stat, în Franţa această ecologie cu chip (mai nou) de om e întruchipată de Nicolas Hulot. Dotat cu un romantism de globe-trotter scos parcă dintr-un serial tv; cu chipul său frumos de erou popular devenit celebru pe micul ecran datorită aventurilor sale extreme (Ushuaia: cuvânt magic a cărui succesiune de litere desemnează parcă un limbaj avangardist), cu părul fluturând, Hulot se bate de fapt pentru turbinele eoliene aşa cum Don Quijote se bătea cu morile de vânt. Şi din aceleaşi motive: pentru că trebuie să facem ceva. Ca şi Bono de la U2 sau Sting, de pildă, Hulot e unul dintre acele staruri care, potrivit formulei consacrate, au înţeles. Ce anume?
Nicolas Hulot /
167
Ei bine, pericolul global, adică, la propriu, la nivelul globului pământesc. Ca nişte îngeri căzuţi din cer, aceste staruri ale micului ecran, ale cinematografului sau ale muzicii devin astfel, ici-colo, importante figuri intermediare între Popor şi Politică. Vorbesc. Iar, când vorbesc despre problemele locale, ei gândesc global; fiind o lozincă a anilor ’901, acest lucru e specific îngerilor. Ecologia evanghelică are viitorul în faţă: iar în Franţa are chipul blând al unui aventurier visător, într-o civilizaţie care a ales Idealul, şi nu Ideologia. Ultima lucrare publicată: Le Génie du communisme [Geniul comunismului], Gallimard, Paris, 2004.
1
„Gândeşte global, acţionează local“ – sloganul altermondialiştilor.
uprins Cuvânt-înainte de Jérôme Garcin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nelly Arcan Pierre Assouline Jacques Attali Marc Augé Nicolas Baverez Frédéric Beigbeder Patrick Besson Bessora Pascal Bruckner Boris Cyrulnik Charles Danţig Angie David Philippe Delerm Jacques Drillon Jean-Paul Dubois Benoît Duteurtre Christine Fizscher Sophie Fontanel François Forestier Thierry Gandiillot Jérôme Garcin
Speed-dating . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Michel Houellebecq . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cele 35 de ore . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Jurnalul de la ora 8* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Instalatorul polonez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . GPS* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ziarele gratuite* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Companiile low cost** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Noua Evă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Plasturele antifumat* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Serialele* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iPod** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Telefonul mobil** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Zidane* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Sushi* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Star Academy** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Noii îndrăgostiţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Botox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Comerţul echitabil* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Noul cântec francez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Trupul dezgolit al lui Emmanuelle Béart* . . . . .
5 11 14 16 19 21 26 28 30 34 38 40 42 45 47 48 50 53 56 60 62 66
170 / Noile Mitologii Bernard Géniès Alix Girod de l’Ain Patrick Grainville Didier Jacob Denis Jeambar Laurent Joffrin Marc Lambron Aude Lancelin Claude Lanzmann David Le Breton Gilles Lipovetsky Alain Mabanckou Patrick Mauriès Jacques-Alain Miller Catherine Millet Ghislaine Ottenheimer Thierry Pech Emmanuel Pierrat Bernard Pivot Fabrice Pliskin Patrick Poivre d’Arvor Gilles Pudlowski Serge Raffy Patrick Rambaud Philippe Raynaud Jacqueline Remy Jean-Marie Rouart Daniel Sibony Yves Simon
Corturile roşii ale celor „fără adăpost“* . . . . . . . 68 Capsula Nespresso* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70 Vălul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 SMS* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75 Gândirea unică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 21 aprilie 2002 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 Kate Moss* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 Declinismul** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 11 septembrie 2001 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88 4x4** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 Goana după autenticitate* . . . . . . . . . . . . . . . . 93 Wifi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 People** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 Google* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 Căruciorul supradimensionat* . . . . . . . . . . . . . . 105 Arcelor şi Mittal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 Pasiunea pentru sondaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111 Fumatul ucide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 Fotbalul, sportul-rege . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118 OMG** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Moartea abatelui Pierre . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 Fenomenul Ducasse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126 Bobo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 Blog* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 Taiorul lui Ségolène* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135 Geanta XXL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 Căpşuna garriguette* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140 Golănimea şi karcherul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 Smart . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
Cuprins Philippe Sollers François Taillandier Philippe Val Georges Vigarello Paul Virilio Frédéric Vitoux Arnaud Viviant
/ 171
Euro* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149 Digicodul** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151 Coaching . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153 Pentru că merit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 Delocalizarea* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 Cu bicicleta în oraş* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 Nicolas Hulot** . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
* Textele urmate de un asterisc au fost publicate în Le Nouvel Observateur (15–21 martie 2007), într-un număr special intitulat „Nouvelles Mythologies 2007“, sub coordonarea lui Jérôme Garcin. ** Textele însemnate cu un dublu asterisc au fost, de asemenea, publicate în Le Nouvel Observateur din 15 martie 2007, dar apar aici într-o versiune inedită, revăzută şi adesea adăugită de către autori. Celelalte texte din volum sunt inedite.
La sfârşitul volumului Paludes, André Gide a rezervat pentru „idiosincrazia“ cititorului câteva pagini albe. Aşadar, îi sfătuim pe cititorii noştri să-şi scrie propriile mitologii, în speranţa că în 2057 copiii noştri vor face la rândul lor acelaşi lucru. Şi aşa mai departe.
Noile Mitologii /
1
2 / Noile Mitologii
Noile Mitologii /
3
4 / Noile Mitologii