Catalog Licitatie Toamna 2010 by Galeriile Artmark

Aducem mulţumiri celor care au contribuit la realizarea acestui catalog: d-nelor Maria Albani, Alina Cristescu, Adina Matei, Diana Pavlovici, Ileana Pintilie, Suzana Vasilescu, d-lor Andreas Aron, Bogdan Ciocârlan, Onisim Colta, Vlad Condrea, Cristian Dițoiu, Andrei Jecza, George Lecca, Alexandru Medelean, Mircea Nilvan, Constantin Ostaficiuc Președinte al Consiliului Județean Timiș, Leontin Pascaru, Ioan Popa, Ovidiu Sandor, prof. univ. dr. Marcel Tolcea Director General al Muzeului de Artă din Timișoara, colecționarilor și instituțiilor care ne-au pus la dispoziţie informaţii, fotografii în vederea documentării fişelor de prezentare a autorilor şi lucrărilor ce fac obiectul catalogului de licitaţie, Muzeului de Artă din Timișoara, Muzeului Zambaccian, Muzeului Național de Artă al României, Muzeului de Artă ClujNapoca, Muzeului de Artă din Constanța, Muzeului de Artă Ion Ionescu Quintus - Ploiești.

Experţi Ioana Cristea – Artă plastică românească (clasică și modernă) Ruxandra Garofeanu – Artă plastică românească (postmodernă) Ioana Beldiman – Artă plastică europeană Texte Cynthia Canela, Veronica Dănilă, Iulian Pleștiu Fotografii Ionuț Albu Design graphic, DTP Ionuț Albu, Veronica Dănilă, Valeriu Grama Tipar: Monitorul Oficial R.A. ISBN: 978-606-92351-8-8

Coperta I: Ștefan Luchian, Crâng la Brebu (detaliu); Coperta II și pag. 1: Corneliu Liuba, Peisaj la Sasca Montană (detaliu); Coperta III: Iosif Iser, Lupanar (detaliu); Coperta IV: Onisim Colta, Cămaşă cu cimbrişor (detaliu)

Rugăm persoanele care sesizează erori în textul ori referințele unora dintre fișele de prezentare a autorilor și loturilor licitației ori care pur și simplu se află în posesia unor date relevante pentru o mai bună documentare a loturilor licitației să ne contacteze la adresa florin.petcu@artmark.ro, respectiv 0758.056.115. Mulțumiri anticipate!

LICITAȚIA DE TOAMNĂ 2010 BUCUREȘTI - J.W. Marriott Grand Hotel TIMIȘOARA - Opera Națională Timișoara Joi, 28 octombrie 2010 19:30 EXPOZIȚIA OPERELOR Timișoara Sâmbătă 23 - Duminică 24 octombrie orele 11 - 21 Palatul Baroc - Muzeul de Artă Timișoara Piaţa Unirii nr. 1 București Marți 26 - Miercuri 27 octombrie orele 11 - 21 J.W. Marriott Grand Hotel Calea 13 Septembrie nr. 90 Accesul la Licitație și la Cocktail admis pe baza invitației nominale Ținută formală, de seară Participarea posibilă și prin telefon sau ofertă scrisă Pentru înscrieri şi invitaţii: 021 210 30 16 / 0756 056 104 rodica.medrega@artmark.ro

Parteneri culturali Timișoara Cu sprijinul echipei Private Companies Services

Theodor Pallady, Fumﾄフoarea de opiu (detaliu)

Vă invităm să vizionaţi Licitația Artmark în direct, pe Internet, la adresa: http://tv.artmark.ro

Pentru a vă asigura că Îndepliniţi cerinţele tehnice necesare, vă rugăm să accesaţi adresa http://tv.artmark.ro

Puteți participa la licitație de la distanță, ca și cum ați fi prezent în sală, urmărind pe internet, în timp real, desfășurarea licitației în ambele locaţii ale duplexului Bucureşti - Timişoara, observând live și ecranul licitatorului, în timp ce instructați prin telefon un reprezentant Artmark cum să liciteze în numele Dvs. În vederea participării prin telefon, completați și faxați (021 210 30 15 ) sau trimiteți prin email (rodica.medrega@artmark.ro) formularul anexat de participare prin telefon, cu cel puțin o oră înainte de începerea licitației

FORMULAR DE PARTICIPARE LA LICITAȚIE ÎN LIPSĂ, PRIN OFERTĂ SCRISĂ ABSENTEE BID FORM

Card Membru Artmark Artmark Membership Card No.

Paletă licitare Bidding paddle

Data (ZZ / LL / AAAA) Date (DD / MM / YYYY)

PARTICIPANT PERSOANĂ FIZICĂ / NATURAL PERSON Nume, Prenume Last Name, First Name

Cetățenia

CNP

Citizenship

Personal Numeric Code

Act de identitate

Serie

ID Type

Număr

Series

Number

Telefon

Fax

Phone

Fax

Mobil

Mobil #2

Mobile

Mobile #2

Adresă de email Email Address

ADRESĂ DE CORESPONDENȚĂ / MAILING ADDRESS Str.

Street

Localitate

Street

Building

Județ / Sector

City

ADRESĂ DE LIVRARE / DELIVERY ADDRESS Str.

Bloc

No.

Province / District

City

Entrance

Ap.

Cod poștal Postal Code

(Bifați dacă este acceași cu adresa de corespondență / Check if same with the mailing address) Nr Bloc

Localitate

Scara

No.

Building

Județ / Sector

Scara Entrance

Ap.

Cod poștal

Province / District

Postal Code

PARTICIPANT PERSOANĂ JURIDICĂ / LEGAL ENTITY Denumire

Name of the legal entity

Naționalitatea Nationality

C.U.I.

Reg. Com

Fiscal reg. code

Trade Register

ADRESĂ SEDIU / HQ ADDRESS Str.

Street

Localitate City

Bloc

No.

Building

Județ / Sector

Scara Entrance

Ap.

Cod poștal

Province / District

Postal Code

Autorizez ARTMARK: • ca, atunci când între numărul lotului menționat şi descrierea completată a lotului există contradicție, fie să acorde prevalență descrierii lotului, fie să nu dea curs solicitării mele • ca, atunci când valoarea maximă ofertată de mine nu corespunde pasului de licitație, să ia în considerare drept valoare maxim ofertată pasul de licitație de valoare proximă • la aceeaşi valoare maxim ofertată (rivalitate de oferte), să prefere oferta formulată de un participant prezent în sală, urmată de cea formulată de un participant prin telefon sau în scris I hereby authorize ARTMARK: • to choose, when there is a contradiction between the number of the mentioned lot and his description of the same, to either grant priority to the lot description or to choose not to go ahead with my request • to take into consideration as maximum offered value the next bidding step, when the value offered by me does not match the bidding step • in case of rivalry to prefer the bid made by a present participant

Subsemnatul mă angajez să efectuez plata loturilor ce îmi vor fi adjudecate urmare a licitării în baza acestui formular, în termenul prevăzut în Regulamentul de Licitare al ARTMARK, prin: I hereby undertake to pay the lots I adjudicate as a result of such telephone bidding, within the term provided by the ARTMARK Bidding Rules, by:

Plată numerar Cash payment Transfer bancar Wired transfer Card bancar Bank card

DECLAR CĂ PRIN SEMNAREA PREZENTULUI FORMULAR DE ÎNREGISTRARE ACCEPT NECONDIȚIONAT TERMENII ȘI CONDIȚIILE REGULAMENTULUI DE LICITARE AL ARTMARK I DECLARE THAT I ACCEPT UNCONDITIONALLY THE TERMS PROVIDED BY THE ARTMARK BIDDING RULES Semnătură Signature

Telefon/Fax: 021 210 30 16/15 Email: rodica.medrega@artmark.ro Descărcați formularul în format electronic / Download the electronic form: http://www.artmark.ro/formulare-de-inscriere

SUBSEMNATUL SOLICIT ARTMARK SĂ LICITEZE ÎN NUMELE MEU PENTRU LOTURILE MAI JOS LISTATE, PâNĂ LA VALORILE MAI JOS DESEMNATE I HEREBY REqUEST TO ARTMARK TO BID IN MY NAME FOR THE BELOw MENTIONED LOTS UP TO THE SPECIFIED MAxIMUM VALUES Nr. lot Lot no.

Descriere lot (după autor ori denumirea lotului) Lot description (by author or by lot name)

Valoarea maximă a ofertei Maximum bid value

€ € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € € ARTMARK PRELUCREAZĂ DATELE DUMNEAVOASTRĂ CU CARACTER PERSONAL - NUME, PRENUME, DATA ȘI LOCUL NAȘTERII, CODUL NUMERIC PERSONAL, SERIA ȘI NUMĂRUL ACTULUI DE IDENTITATE, TELEFON, FAX, ADRESA, E-MAIL, PROFESIE, LOC DE MUNCĂ, OBIȘNUINȚELE/PREFERINȚELE, POTRIVIT NOTIFICĂRII NR. 13177, ÎN CONFORMITATE CU LEGEA NR. 677/2001, ÎN SCOP DE RECLAMĂ, MARKETING ȘI PUBLICITATE PENTRU ȘI/SAU ÎN LEGĂTURA CU ACTIVITĂȚILE SPECIFICE GALERIILOR DE ARTĂ ȘI CASELOR DE LICITAȚII DESFĂȘURATE DE CĂTRE ARTMARK. DATELE SOLICITATE SUNT DESTINATE UTILIZĂRII DE CĂTRE ARTMARK ȘI SUNT COMUNICATE NUMAI ANGAJAȚIILOR ARTMARK CU ATRIBUȚII ÎN ÎNDEPLINIREA SCOPULUI MAI SUS MENȚIONAT. PE VIITOR DATELE MENȚIONATE MAI SUS NE PERMIT SĂ VĂ ȚINEM LA CURENT CU ACTIVITATEA SOCIETĂȚII NOASTRE. CONFORM LEGII NR. 677/2001, BENEFICIAȚI DE DREPTUL DE ACCES, DE INTERVENȚIE ASUPRA DATELOR, DREPTUL DE A NU FI SUPUS UNEI DECIZII INDIVIDUALE. AVEȚI DE ASEMENEA DREPTUL SĂ VĂ OPUNEȚI PRELUCRĂRII DATELOR PERSONALE CARE VĂ PRIVESC ŞI SĂ SOLICITAȚI ŞTERGEREA DATELOR. PENTRU EXERCITAREA ACESTOR DREPTURI, VĂ PUTEȚI ADRESA CU O CERERE SCRISĂ, DATATĂ ŞI SEMNATĂ LA SEDIUL GALERIILE ARTMARK S.R.L. DIN STR. LOGOFĂT LUCA STROICI NR. 18, SECTOR 2, DLUI. IONUȚ ALEXANDRU ALBU, DIRECTOR IT. DE ASEMENEA, VĂ ESTE RECUNOSCUT DREPTUL DE A VĂ ADRESA JUSTIȚIEI. / ARTMARK PROCESSES YOUR PERSONAL DATA - NAME, SURNAME, DATE AND PLACE OF BIRTH, PERSONAL NUMERICAL CODE, SERIES AND NUMBER OF YOUR IDENTIFICATION CARD, PHONE NUMBER, FA NUMBER, ADDRESS, E-MAIL, PROFESSION, EMPLOYMENT, HOBBIES / PREFERENCES, IN ACCORDANCE WITH THE PROVISIONS OF NOTIFICATION NO. 13177, AS PER LAW NO. 677/2001, FOR COMMERCIAL, MARKETING AND PUBLICITY PURPOSES FOR AND/OR IN RELATION TO THE ARTMARK ART GALLERY AND AUCTION HOUSE SPECIFIC ACTIVITIES. THE DATA IS REQUIRED AND INTENDED FOR THE SOLE USE OF ARTMARK AND IS ONLY COMMUNICATED TO THE ARTMARK EMPLOYEES RESPONSIBLE FOR THE FULFILLMENT OF THE HEREINABOVE OBJECTIVE. SUBSEQUENTLY, THE HEREINABOVE DATA ALLOWS US TO KEEP YOU INFORMED AS REGARDS THE ACTIVITIES OF OUR COMPANY. IN ACCORDANCE WITH LAW NO. 677/2001, YOU HAVE THE RIGHT TO ACCES THE DATA, THE RIGHT TO MODIFY SUCH DATA AND THE RIGHT OF NOT BEING THE SUBJECT OF AN INDIVIDUAL DECISION. YOU ALSO HAVE THE RIGHT TO OPPOSE THE PROCESSING OF YOUR DATA AND TO REQUEST REMOVAL OF SUCH DATA. IN ORDER TO EXERCISE SUCH RIGHTS, YOU MAY FILE A WRITTEN, DATED AND SIGNED REQUEST TO THE HEADQUARTERS OF GALERIILE ARTMARK S.R.L. LOCATED IN 18 LOGOFAT LUCA STROICI STREET, SECTOR 2, ADDRESSED TO MR. IONUȚ ALEXANDRU ALBU, IT MANAGER. ALSO, YOU HAVE THE RIGHT TO ADDRESS THE COMPETENT COURT OF LAW.

FORMULAR DE PARTICIPARE LA LICITAȚIE ÎN LIPSĂ, PRIN TELEFON PHONE BID FORM

Card Membru Artmark Artmark Membership Card No.

Paletă licitare Bidding paddle

Data (ZZ / LL / AAAA) Date (DD / MM / YYYY)

PARTICIPANT PERSOANĂ FIZICĂ / NATURAL PERSON Nume, Prenume Last Name, First Name

Cetățenia

CNP

Citizenship

Personal Numeric Code

Act de identitate

Serie

ID Type

Număr

Series

Number

Telefon

Fax

Phone

Fax

Mobil

Mobil #2

Mobile

Mobile #2

Adresă de email Email Address

ADRESĂ DE CORESPONDENȚĂ / MAILING ADDRESS Str.

Street

Localitate

Street

Building

Județ / Sector

City

ADRESĂ DE LIVRARE / DELIVERY ADDRESS Str.

Bloc

No.

Province / District

City

Entrance

Ap.

Cod poștal Postal Code

(Bifați dacă este acceași cu adresa de corespondență / Check if same with the mailing address) Nr Bloc

Localitate

Scara

No.

Building

Județ / Sector

Scara Entrance

Ap.

Cod poștal

Province / District

Postal Code

PARTICIPANT PERSOANĂ JURIDICĂ / LEGAL ENTITY Denumire

Name of the legal entity

Naționalitatea Nationality

C.U.I.

Reg. Com

Fiscal reg. code

Trade Register

ADRESĂ SEDIU / HQ ADDRESS Str.

Street

Localitate City

Bloc

No.

Building

Județ / Sector

Scara Entrance

Ap.

Cod poștal

Province / District

Postal Code

Plată numerar Cash payment Transfer bancar Wired transfer Card bancar Bank card

Telefon/Fax: 021 210 30 16/15 Email: rodica.medrega@artmark.ro Descărcați formularul în format electronic / Download the electronic form: http://www.artmark.ro/formulare-de-inscriere

SUBSEMNATUL SOLICIT ARTMARK SĂ LICITEZE ÎN NUMELE MEU, CONFORM INSTRUCȚIUNII MELE TELEFONICE, PENTRU LOTURILE MAI JOS LISTATE I HEREBY REqUEST TO ARTMARK TO BID IN MY NAME, IN ACCORDANCE wITH MY REAL TIME BY PHONE INSTRUCTIONS, FOR THE BELOw MENTIONED LOTS Nr. lot Lot no.

Descriere lot (după autor ori denumirea lotului) Lot description (by author or by lot name)

ARTMARK PRELUCREAZĂ DATELE DUMNEAVOASTRĂ CU CARACTER PERSONAL - NUME, PRENUME, DATA ȘI LOCUL NAȘTERII, CODUL NUMERIC PERSONAL, SERIA ȘI NUMĂRUL ACTULUI DE IDENTITATE, TELEFON, FAX, ADRESA, E-MAIL, PROFESIE, LOC DE MUNCĂ, OBIȘNUINȚELE/PREFERINȚELE, POTRIVIT NOTIFICĂRII NR. 13177, ÎN CONFORMITATE CU LEGEA NR. 677/2001, ÎN SCOP DE RECLAMĂ, MARKETING ȘI PUBLICITATE PENTRU ȘI/SAU ÎN LEGĂTURA CU ACTIVITĂȚILE SPECIFICE GALERIILOR DE ARTĂ ȘI CASELOR DE LICITAȚII DESFĂȘURATE DE CĂTRE ARTMARK. DATELE SOLICITATE SUNT DESTINATE UTILIZĂRII DE CĂTRE ARTMARK ȘI SUNT COMUNICATE NUMAI ANGAJAȚIILOR ARTMARK CU ATRIBUȚII ÎN ÎNDEPLINIREA SCOPULUI MAI SUS MENȚIONAT. PE VIITOR DATELE MENȚIONATE MAI SUS NE PERMIT SĂ VĂ ȚINEM LA CURENT CU ACTIVITATEA SOCIETĂȚII NOASTRE. CONFORM LEGII NR. 677/2001, BENEFICIAȚI DE DREPTUL DE ACCES, DE INTERVENȚIE ASUPRA DATELOR, DREPTUL DE A NU FI SUPUS UNEI DECIZII INDIVIDUALE. AVEȚI DE ASEMENEA DREPTUL SĂ VĂ OPUNEȚI PRELUCRĂRII DATELOR PERSONALE CARE VĂ PRIVESC ŞI SĂ SOLICITAȚI ŞTERGEREA DATELOR. PENTRU EXERCITAREA ACESTOR DREPTURI, VĂ PUTEȚI ADRESA CU O CERERE SCRISĂ, DATATĂ ŞI SEMNATĂ LA SEDIUL GALERIILE ARTMARK S.R.L. DIN STR. LOGOFĂT LUCA STROICI NR. 18, SECTOR 2, DLUI. IONUȚ ALEXANDRU ALBU, DIRECTOR IT. DE ASEMENEA, VĂ ESTE RECUNOSCUT DREPTUL DE A VĂ ADRESA JUSTIȚIEI. / ARTMARK PROCESSES YOUR PERSONAL DATA - NAME, SURNAME, DATE AND PLACE OF BIRTH, PERSONAL NUMERICAL CODE, SERIES AND NUMBER OF YOUR IDENTIFICATION CARD, PHONE NUMBER, FA NUMBER, ADDRESS, E-MAIL, PROFESSION, EMPLOYMENT, HOBBIES / PREFERENCES, IN ACCORDANCE WITH THE PROVISIONS OF NOTIFICATION NO. 13177, AS PER LAW NO. 677/2001, FOR COMMERCIAL, MARKETING AND PUBLICITY PURPOSES FOR AND/OR IN RELATION TO THE ARTMARK ART GALLERY AND AUCTION HOUSE SPECIFIC ACTIVITIES. THE DATA IS REQUIRED AND INTENDED FOR THE SOLE USE OF ARTMARK AND IS ONLY COMMUNICATED TO THE ARTMARK EMPLOYEES RESPONSIBLE FOR THE FULFILLMENT OF THE HEREINABOVE OBJECTIVE. SUBSEQUENTLY, THE HEREINABOVE DATA ALLOWS US TO KEEP YOU INFORMED AS REGARDS THE ACTIVITIES OF OUR COMPANY. IN ACCORDANCE WITH LAW NO. 677/2001, YOU HAVE THE RIGHT TO ACCES THE DATA, THE RIGHT TO MODIFY SUCH DATA AND THE RIGHT OF NOT BEING THE SUBJECT OF AN INDIVIDUAL DECISION. YOU ALSO HAVE THE RIGHT TO OPPOSE THE PROCESSING OF YOUR DATA AND TO REQUEST REMOVAL OF SUCH DATA. IN ORDER TO EXERCISE SUCH RIGHTS, YOU MAY FILE A WRITTEN, DATED AND SIGNED REQUEST TO THE HEADQUARTERS OF GALERIILE ARTMARK S.R.L. LOCATED IN 18 LOGOFAT LUCA STROICI STREET, SECTOR 2, ADDRESSED TO MR. IONUȚ ALEXANDRU ALBU, IT MANAGER. ALSO, YOU HAVE THE RIGHT TO ADDRESS THE COMPETENT COURT OF LAW.

REGULI DE ÎNREGISTRARE A PARTICIPĂRII LA LICITAŢIA DE TOAMNĂ17/2010

1. Accesul în sala de licitaţie începând cu 19:15. 2. Licitația începe la ora 19:30 și curge neîntrerupt, în ordinea loturilor catalogului de licitație. 3. Înregistrarea se face prin completarea de către participant a formularului de înregistrare, în cazul în care acesta a licitat efectiv. 4. Fiecare participant găseşte pe fotoliu o paletă de licitare şi un formular de înregistrare. 5. Paleta şi formularul se predau, la părăsirea sălii de licitaţie, la biroul Artmark situat în afara sălii. 6. Participantul care dorește să liciteze pentru un lot strigat și neadjudecat, poate solicita reintroducerea acestuia în licitație, în timpul licitației, prin două metode:

A. SMS la 0758.056.119, conținând doar numărul lotului; B. prin chemarea unuia dintre asistenții de licitație.

Vă mulţumim!

Nicolae Grigorescu, Trandafiri sﾄネbatici (detaliu)

ISTORIC ARTMARK Iulie 2008 – înființarea Casei de Licitații Artmark, sub denumirea legală de Galeriile Artmark SRL, de doi asociați, colecționari și iubitori de artă, Radu Boroianu, regizor de teatru (fost secretar de stat în Ministerul Culturii, fost ambasador al României în Elveția), și Alexandru Bâldea, avocat (profesor asociat de curs de marketing cultural la Secția de Istoria Artei a Facultății de Istorie Universitatea București), Radu Boroianu devenind și primul președinte al Casei. Înca de la înființare, Artmark desfășoara două activități distincte, una preeminent comercială, de casă de licitații de artă, iar alta predominant culturală, de afirmare a artei de patrimoniu, sub bagheta directorului și curatorului Ruxandra Garofeanu, prin galeria ArtSociety, respectiv de promovare a artei contemporane tinere prin galeria Point Contemporary, coordonată de Liliana Popescu Iulie 2008 – CINOA (Confédération Internationale des Négociants en Oeuvres d’Art) primește ca membru observator pe Radu Boroianu și validează mandatul de asociere a galeriilor românești acordat lui Radu Boroianu August 2008 – asociații Artmark contractează cu un fond elvețian de investiții un împrumut pe 3 ani, în vederea finanțării procurării stocului intern și organizării primelor expoziții, garantat cu un pachet de acțiuni ale Artmark Decembrie 2008 – prima licitație de artă a Casei Artmark, Licitația de Iarnă 2008, un succes absolut – “Fata în roz” de Nicolae Tonitza se adjudecă cu 120.000 euro, sumă record în piața românească a licitațiilor de artă; “Păunii privirilor”, de Ion Țuculescu, realizează, în aceeași licitație, un meritat record personal al artistului, 80.000 euro Decembrie 2008 – ianuarie 2009 – prima expoziție a galeriei ArtSociety, “Anamaria Smigelschi – Alin Gheorghiu”, deschizând ciclul “Suflete Pereche” Mai 2009 – Point contemporary participă prima oară la un târg internațional de artă, ViennaFair 2009, cu un solo-show Roman Tolici Iunie 2009 – Licitația de Vară 2009 a Casei Artmark, soldată cu alte două recorduri absolute de piață românească, vânzarea capodoperelor “Aișe” de Camil Ressu respectiv, “Port” de Marcel Iancu, ambele aparținând reputatei colecții interbelice Dr. Iosif Dona, cu 160.000 euro, respectiv 130.000 euro; punerea în vanzare a celei mai scumpe opere de artă propuse pieței românești, “Tăietorul de lemne” de impresionistul francez Camille Pissarro, provenind dintr-aceeași colecție Dona Octombrie 2009 – Manuela Plăpcianu, bancher (fost CEO Bancpost Romania), se alătură celor doi asociați, preluând poziția de CEO Artmark și mandatul de a organiza procesele operaționale și de a dezvolta regional activitatea de repunere în circulatie și în valoare a patrimoniului artistic local Octombrie 2009 – Licitația de Toamnă 2009, în care Artmark adjudecă unui colecționar român o operă a impresionistului francez Armand Guillaumin, anume “Paysage au Midi”, datată 1907, cu 60.000 euro, record (și piatră de temelie) pentru piața românească de artă europeană Ianuarie 2010 – se decide separarea celor doua componente ale activității Artmark, anume cea de licitație de artă, de cea de galerie, punându-se bazele Centrului Cultural ArtSociety, fundație ce îmbracă activitatea ambelor galerii - ArtSociety și Point contemporary, sub președinția Ruxandrei Garofeanu. Casa de licitații Artmark rămâne principalul finanțator al fundației, ce are în plan organizarea de expoziții de anvergură națională Aprilie 2010 – Licitația Colecției Tiberiu Puica, în cadrul căreia Artmark reușește vânzarea “Macilor” lui Ștefan Luchian cu prețul de adjudecare de 132.000 euro, record de autor pentru Ștefan Luchian, tranzacție publică devenită a doua ca însemnătate financiară în piața românească de artă Iunie 2010 – Recordul anterior în Ștefan Luchian este detronat de vânzarea “Garoafelor” cu 140.000 euro în Licitația de Vară 2010 Iunie 2010 – Lansarea Indexului Pieței Românești de Artă – “Catalog de randamente anuale (1995-2009) ale celor mai tranzacționați artiști români”, în parteneriat cu Royal Preferred Banking, divizia de private banking a RBS România, și cu sprijinul Institutului Bancar Român, cu participarea unui panel de 16 vorbitori, între care Ministrul Culturii și Patrimoniului Național, cabinetul Vicepremierului, Președintele Bursei Române de Mărfuri, Vicepreședintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Rectorul Academiei de Studii Economice, Președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România, președintele Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă din România, președintele Asociației Comercianților cu Obiecte de Artă din România, alte personalități Iulie 2010 – Licitația de Orientalism 2010, găzduită de Hotelul Vega din Mamaia – Constanța, proiectată în parteneriat cu Muzeul de Arta din Constanța și Consiliul Județean Constanța, debutează campania Artmark 2010 - 2011 de a extinde/profesionaliza piața de artă la nivel național, organizând evenimente de licitație de artă într-o serie de orașe reprezentative ale României; totodată închide primul semestru al 2010 cu o cifră de afaceri din licitații dublă față de cea a anului trecut (1,92 milioane euro semestrul I/2010 față de 1,76 milioane euro întregul cuprins al anului 2009), într-o piață românească a vânzărilor de artă prin licitație aprox. dublă față de cea a anului trecut (3,69 milioane euro întreg 2009 vs. 3,03 milioane euro semestrul I/2010). Septembrie 2010 – prima Licitație Artmark de Impresionism și Postimpresionism Românesc stabilește noi recorduri în piața românească de artă – cca 650 de participanți, rata de adjudecare peste 88% din loturile puse în vânzare, cifra de afaceri de peste 800 mii euro, respectiv peste 40 de recorduri de autor (din 112 loturi adjudecate). „Car cu boi” de Nicolae Grigorescu, o amplă compoziție reprezentativă pentru perioada „albă” a artistului național, se adjudecă cu 155.000 euro, detronând locul II anterior deținut de Ștefan Luchian cu pictura „Garoafe”.

PROGRAM DE DEPUNERE ÎN CONSIGNAȚIE, EVALUARE ȘI EXPERTIZARE: Marți Joi Sâmbătă

08.00 14.00 14.00 11.00

- 11.00 - 18.00 – 18.00 – 14.00

Pentru depuneri în consignație în afara programului, vă rugăm să solicitați o programare la:

Robert Rădulescu Senior Relationship Manager 0756 056 102 robert.radulescu@artmark.ro Florin Petcu Relationship Manager 0758 056 115 florin.petcu@artmark.ro Suzana Vasilescu Relationship Manager 0756 066 302 suzana.vasilescu@artmark.ro

CONTACT Str. Logofăt Luca Stroici nr. 18, 020582 București Telefon informații: 021 210 30 16 - Persoană de contact: Rodica Medrega Fax: 021 210 30 15, E-mail: office@artmark.ro

Valeriu Sângeorzan Director Comunicare 0757 056 109 valeriu.sangeorzan@artmark.ro Mihail Stomff Director Comercial 0756 056 101 mihail.stomff@artmark.ro

Florina Poleuca Financiar - Contabil Facturare și plăți 0757 056 110 florina.poleuca@artmark.ro Marius Istrate Director Administrativ Expedieri în țară și internaționale 0757 056 106 marius.istrate@artmark.ro

Acționariat și management Casa de Licitații Artmark este deținută de Alexandru Bâldea (61%), Manuela Plăpcianu (10%), respectiv fondul olandez de investiții Artmark International BV (29%). Consiliul de Administrație al Casei Artmark este alcătuit din Manuela Plăpcianu și Alexandru Bâldea. Membrii fondatori ai fundației Centrul Cultural ArtSociety sunt Ruxandra Garofeanu, Manuela Plăpcianu, Alexandru Bâldea și Mihail Stomff. Președintele Fundației este Ruxandra Garofeanu.

Rudolf Schweitzer-Cumpﾄハa, Cina dulgherilor (detaliu)

Regulament de licitare 1. Licitaţia de obiecte de artă este organizată de Artmark (« Galeriile Artmark srl ») şi condusă de unul sau mai mulţi reprezentanţi ai Artmark (licitator/licitatori). 2. Obiectele de artă supuse licitaţiei aparţin, de regulă, unor deponenţi (consignanţi) ce doresc să rămână anonimi. Atunci când consignanţii agreează divulgarea numelui lor în cadrul vânzării prin licitaţie, acesta va fi specificat în catalogul de licitaţie. 3. Deponenţii (consignanţi), prin actele ce le semnează cu Artmark, garantează că obiectul de artă ce îl depun în consignaţie în vederea vânzării prin licitaţie le aparţine ori că au dreptul legal de a-l vinde. 4. Artmark publică în prealabil licitaţiei un catalog al obiectelor de artă supuse licitaţiei – atât în cadrul paginii sale de web (www. artmark.ro), cât şi în formă tipărită. În cadrul licitaţiei se vor vinde numai obiecte de artă enumerate şi descrise în rezumat în cuprinsul catalogului. Descrierile şi ilustraţiile obiectelor sunt indicative, nu exhaustive, şi reprezintă o opinie a experţilor şi specialiştilor Artmark cu privire la obiectele de artă supuse licitaţiei. 5. Toate obiectele ce se vor vinde vor fi expuse în vederea vizitării/inspectării în cadrul expoziţiei ce precede vânzarea prin licitaţie. Cumpărătorii vor avea oportunitatea de a se lămuri cu privire la condiţia, conţinutul şi conformitatea cu menţiunile din catalogul de licitaţie ale obiectelor supuse licitaţiei, atât în cadrul expoziţiei, cât şi în cadrul licitaţiei, astfel încât să îşi formeze o convingere proprie cu privire la calităţile/imperfecţiunile obiectului. 6. Durata, programul şi locaţia expoziţiei obiectelor ce se vor licita se va face cunoscută public în prealabil, prin pagina de web a Artmark, în catalogul de licitaţie, precum şi prin alte căi de publicitate. Cataloagele de licitaţie se pot procura de la sediul Artmark, de la locaţia expoziţiei, de la locaţia unde se organizează licitaţia, precum şi prin poştă. 7. Formularul de înregistrare a participantului la licitaţie se poate completa în timpul licitaţiei - în sala de licitaţie. Înregistrarea semnifică acceptarea necondiţionată a termenilor şi condiţiilor prezentului regulament de licitare. 8. Participarea la licitaţie/licitarea se face prin ridicarea unei palete de licitare, cuprinzând numărul de ordine al participantului în cadrul unei licitaţii anume, ca răspuns la strigarea pasului de licitare de către licitator. Paleta de licitare se înmânează participantului o data cu formularul de înregistrare. Atunci când mai mulţi participanţi indică prin ridicarea paletei voinţa de a licita preţul cerut de licitator, acesta va alege dintre participanţi o singura paletă, specificându-l, de regulă în ordinea ridicării paletelor (ţinând cont şi de măsura vizibilităţii manifestării dorinţei de a licita). 9. Catalogul de licitaţie prevede, de regulă, numai intervalul de estimare a valorii obiectului, iar nu şi preţul de pornire al licitaţiei cu privire la respectivul obiect. Loturile (obiectele de artă supuse licitaţiei) sunt strigate în ordinea enumerării lor în catalogul de licitaţie. Licitatorul anunţă numărul lotului şi preţul de pornire al acestuia. Licitatorul decide suveran preţul de pornire al fiecărui obiect supus licitaţiei, putând modifica preţul de pornire al acestuia în timpul licitării, inclusiv cu prilejul reintroducerii sale în licitaţie. 10. Lotul se adjudecă participantului care oferă preţul cel mai mare. Obiectul de artă licitat va fi adjudecat cumpărătorului la împlinirea cumulativă a condiţiilor: licitatorul strigă « adjudecat » şi bate ciocănelul de licitaţie. Adjudecarea constituie angajament ferm, contractual, de cumpărare, în condiţiile şi termenii prezentului regulament. 11. Nici un lot nu se va vinde sub preţul de pornire. Loturile nelicitate la momentul strigării lor iniţiale pot fi repuse în vânzare în cadrul şi în timpul licitaţiei, dacă un participant o solicită explicit. 12. Licitatorul poate elimina din licitaţie oricare lot dintre cele expuse şi prezentate în catalogul de licitaţie, pentru motive ce vor fi considerate de părţi drept având legătură cu buna şi diligenta desfăşurare a licitaţiei. 13. În cazul în care un lot nu se adjudecă în cadrul licitaţiei, acesta este restituit deponentului în termenul prevăzut în certificatul de consignaţie. Un lot nevândut în cadrul licitaţiei va putea fi cumpărat, în următoarele 5 zile după licitaţie şi anterior restituirii sale, la valoarea minimă a intervalului valorii de estimare (la care se adaugă taxa de licitaţie, care variază funcţie de statutul cumpărătorului în relaţie cu Artmark, conform art. 16 şi 18). 14. Persoanele interesate de loturi în licitaţie pot participa şi în absenţă, fie pe calea formulării scrise de ofertă (formularul se pune la dispoziţia cumpărătorilor interesaţi anterior ţinerii licitaţiei - atât online, cât şi în cadrul catalogului tipărit ori la recepţie), fie pe calea participării telefonice prin personalul Casei. În cazul în care mai mulţi participanţi în absenţă formulează oferte pentru acelaşi lot la acelasi preţ (maxim), de regulă va avea prioritate prima ofertă recepţionată. Ordinea generală de prioritate este: întâi ofertele manifestate ori strigate în sala de licitaţie, apoi ofertele manifestate în absenţă, prin telefon sau în scris. 15. La licitaţie pot de asemenea participa, în condiţii egale, un reprezentant al Ministerului Culturii, ce manifestă în condiţiile prevăzute de lege dreptul de preemţiune al statului, precum şi un reprezentant al Artmark, ultimul situat vizibil la un birou aflat în faţa sălii de licitaţie. Reprezentantul Statului va purta numărul 1, iar reprezentantul Artmark va purta numărul 2. 16. Preţului de adjudecare, fie preţ de pornire, fie pas strigat de licitator, i se va adăuga taxa totala de licitaţie (care include TVA și dreptul de suită etc.) și taxa de timbru a artiștilor plastici, de 0,5%, ce se adaugă separat, potrivit legii. 17. Strigarea şi adjudecarea preţului se fac în EUR, ce se va folosi drept monedă de calcul a preţului de strigare, respectiv adjudecare. Casa de Licitaţie va anunţa, prealabil începerii licitaţiei, cursul convenţional (echivalenţa) EUR/USD – RON folosit de Casă în scopul licitaţiei curente. În cazul în care Casa nu anunţă un curs convenţional, se aplică cursul oficial al BNR în ziua adjudecării.

18. Taxa totală de licitaţie este de 20% din preţul de adjudecare. În cazul în care, în cadrul aceleiaşi licitaţii, participantul adjudecă cel puţin 3 lucrări, iar valoarea totală adjudecată depăşeşte 25.000 euro, taxa scade la 15%. Membrii Artmark, deţinători de card de membru Artmark Clasic, beneficiază de o reducere a taxei la 18%. 19. Obiectul de artă adjudecat va fi achitat de cumpărător în termen de o săptămână de la momentul adjudecării (cu excepţia cazului în care cumpărătorul deţine un card de membru). Plata se efectuează în lei. Plata se poate efectua atât: a) în numerar la casieria Casei, cât şi b) prin transfer bancar (titular de cont «Galeriile Artmark srl», Cod fiscal RO24235977, RO66MILB0000000000295459 (RON), RO38MILB0000000000295478 (EUR), RO27MILB0000000000295482 (USD), SWIFT: MILBROBU, Millennium Bank Sucursala Ermil Pangratti), precum şi c) prin card bancar. 20. Preluarea obiectului de artă se poate efectua îndată după achitarea sumei facturate. Atunci când achitarea se produce în numerar ori utilizând cardul bancar, facturarea şi plata lotului adjudecat se pot petrece atât în timpul ori ulterior finalizării licitaţiei – la locaţia organizării licitaţiei – cât şi ulterior licitaţiei – la sediul Artmark. Atunci când plata se efectuează prin transfer bancar, factura se poate ridica fie de la locaţia organizării licitaţiei, fie ulterior ţinerii licitaţiei de la sediul Artmark, fie se poate transmite în copie prin fax. 21. În cazul în care suma facturată nu este achitată în termenul prevăzut de prezentul Regulament, Casa de Licitaţie poate opta între a) a considera adjudecarea nulă şi repune obiectul de artă în vânzare, b) a solicita cumpărătorului achitarea lotului adjudecat şi a taxei totale de licitaţie, precum şi a unei penalităţi de întârziere de 1%/zi din suma datorată, respectiv c) a vinde lotul penultimului participant ofertant, la preţul licitat maximal de acesta. 22. Profitul şi riscul vânzării se transferă asupra cumpărătorului la momentul adjudecării. Preluarea şi transportul lotului adjudecat sunt în sarcina cumpărătorului. Acesta este dator să preia obiectul adjudecat în termen de 2 săptămâni de la recepţionarea plăţii de către Casa de Licitaţie. Livrarea lotului plătit se va efectua gratuit de Casă în cazul în care a) cel puţin unul dintre loturile adjudecate are o dimensiune ce nu se pretează transportului folosind un autoturism sau b) valoarea loturilor adjudecate depăşeşte, fără adăugarea taxei, echivalentul în lei a sumei de 25.000 euro. 23. Cumpărătorii sunt înştiinţaţi că achiziţia unor anume loturi trebuie adusă pe cale legală la cunoştinţa Ministerului Culturii, în vederea evaluării clasabilităţii acestora în categoriile patrimoniului naţional cultural mobil (fond ori tezaur), însoţite, în eventualitatea clasării, de obligaţiile legale de rigoare. 24. Casa, la dorinţa vânzătorului, poate condiţiona achiziţia, pe calea specificării în catalogul de licitaţie a literei « R », de obligaţia de a nu exporta definitiv (altminteri decât în vederea expunerii în cadrul unei expoziţii de artă) obiectul de artă adjudecat, obligaţie care se asumă de cumpărător prin şi la momentul licitării preţului de adjudecare. 25. ARTMARK GARANTEAZĂ ADJUDECATARULUI AUTENTICITATEA LOTURILOR ADJUDECATE ÎN CADRUL LICITAŢIEI. 26. Cumpărătorul poate contesta autenticitatea unui lot adjudecat prin comunicarea către Casă a unei contestaţii scrise motivate, însoţite de o opinie scrisă a unui expert atestat potrivit legii, general recunoscut de comunitatea profesională drept competent în opera artistului a cărui paternitate face obiectul contestaţiei şi beneficiind, în accepţiunea generală, de o bună reputaţie. Casa are dreptul de a produce, în termen de 3 luni de la recepţionarea contestaţiei, o contraexpertiză a unui expert beneficiind de un nivel similar de competenţă şi reputaţie. Pentru a evita tentativele de fraudă, Casa marchează fiecare dintre loturile livrate cu un element alfanumeric de siguranţă (ireproductibil şi autodistructiv în caz de încercare de desprindere). 27. Cumpărătorului i se va elibera un certificat de vânzare, potrivit modelului din Anexa 6 a HG 1420/2003 pentru aprobarea Normelor privind comerţul cu bunuri culturale mobile. 28. Artmark păstrează dreptul de a publica imagini şi descrieri ale obiectului de artă vândut în oricare materiale cu scop promoţional. 29. Casa poate pretinde persoanei care produce o daună, în cursul expoziţiei ori a licitaţiei, unuia dintre obiectele supuse vânzării, să suporte dauna achitând preţul echivalent limitei maxime a intervalului valorii estimate, astfel cum este acesta publicat în catalogul de licitaţie. 30. Casa înştiinţează cumpărătorii că scoaterea din ţară, pe orice cale, a bunurilor culturale mobile pentru care nu s-a obţinut certificatul de export temporar sau definitiv, eliberat în condiţiile legii, constituie operaţiune de export ilegal. În cazul în care cumpărătorul doreşte să exporte lotul achiziţionat (nerestricţionat la export prin lege ori prin condiţionarea vânzătorului), poate apela, întru obţinerea certificatului de export, contra cost, la serviciile de reprezentare ale Casei de Licitaţie. 31. Potrivit legii (Legea 182/2000 şi HG 518/2004), bunurile culturale creaţie contemporană se pot exporta definitiv sau temporar fără certificat de export, urmând să se ateste în faţa autorităţilor vamale faptul că respectivele bunuri sunt opere create de autori în viaţă. În acest scop, Artmark poate elibera, la solicitarea cumpărătorului, gratuit, adeverinţe după modelul prevăzut în Anexa 5 a HG 518/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile.

AUCTION RULES 1. The auction is organized by Artmark («Galeriile Artmark srl») and conducted by one or more Artmark representatives (auctioneers). 2. The art items usually belong to consigners which choose to remain anonymous. Whether the consigners agree to the disclosure of their name, such shall be mentioned in the auction catalogue. 3. The consigners guarantee, by the documents they sign with Artmark, that they are the legal owner of the art items they consign for auction and they have the right to sell it. 4. Artmark publishes the catalogue of the auction on its web page (www.artmark.ro), as well as in a printed form. The auction will include only the art items enumerated and briefly described within the catalogue. The pictures and texts with respect to the auction lots are indicative and not exhaustive, and represent an opinion of our experts and specialists. 5. All the art items subject to auction will be exhibited before the auction in order to ensure proper inspection. All the participants will have the opportunity to get familiar with the condition, the content and the conformity of the lots subject to auction either before or during the auction, to enable someone to formulate its own opinion with regard to the qualities/imperfections of the lots. 6. The location and time schedule of the prior exhibition of the lots will be announced on Artmark’s web page and within the auction catalogue. The auction catalogues are available with Artmark’s headquarters, on the exhibition location, on the auction location or by post. 7. Anyone can participate if he registers, during the auction – in the saleroom. The registration signifies the unconditioned acceptance of the terms and conditions of these auction rules. 8. Any participant receives, along with the registration form, a bidding paddle designating the number of the participant during that auction, which he will show to the auctioneer to indicate he agrees to pay the price the auctioneer asks. When several participants indicate their will to bid for the asked price, the auctioneer shall choose among them and nominate one bidding paddle, preferably following the order the participants have raised their paddles (taking into account also the visibility of the manifestation of the will to bid). 9. The catalogue provides, usually, only for the evaluation of the market price of the lots (and not the starting price). The lots are put on sale strictly following the order of the auction catalogue. The auctioneer announces the lot number and its starting price. The auctioneer has the supremacy to decide the starting price of each lot, including when unsold lots are subjected again to auction at someone’s request. 10. The lot is adjudicated to the participant offering the highest price. The lot is adjudicated to the buyer when, cumulatively: the auctioneer says “sold” and it hits the auction hammer. Adjudication constitutes a firm and contractual engagement to buy the adjudicated lot in accordance with the terms and conditions of these regulations. 11. No lot can be sold under the starting price. An unsold lot may be put again to sale, when a participant requires so during the auction. 12. The auctioneer may decide to eliminate from the auction any lot, even if exhibited and illustrated in the auction catalogue, for reasons to be considered by the parties in a fair connection with the sound and diligent course of the auction. 13. Whether a lot is not adjudicated during the auction, it will be returned to its consigner in accordance with the certificate of consignment. An unsold lot may be privately sold in the following two days after the auction but prior to its return to the consignor with the lesser value of the evaluation interval (to which the sale tax will be added – which varies depending of the buyer’s statute in relation with Artmark – see articles 16 and 18). 14. Someone may participate to the auction when absent as well, either by an absentee bid (an absentee bid form is available online, within the auction catalogue or at the reception desk) or by phone (intermediated by Artmark’s personnel). Where more absentee bidders formulate bids for the same lot at the same (maximum) price, in principle the first received absentee bid will take priority. General order of priority is: explicit offers manifested in the salesroom, then the bids by phone and the absentee written bids. 15. A Ministry of Culture and National Patrimony representative may participate to the auction, to exercise the State’s preemption right, in equal conditions, while the representative of the Auction House may participate as well, the latter being located at sight, in front of the saleroom. The State representative holds the bidding paddle numbered 1, while Artmark holds paddle number 2. 16. To the hammer price, the Auction House will add the total sale tax (which includes VAT and the artist’s resale royalty etc.) and the art stamp tax, namely 0.5% of the sale price, according to Law no. 35/1194.

17. The calling and adjudicating price are told in euro. The Auction House will announce, before the auction starts, the conventional exchange rate EUR/USD – RON, used by Artmark for the current auction. If and when Artmark does not make public a conventional exchange rate, the National Bank of Romania exchange rate, official for the adjudication date, becomes applicable. 18. The total sale tax represents 20% of the hammer price. If the participant buys once minimum 3 lots which amounts at least EUR 25,000, the tax decreases to 15%. Artmark members, holding an Artmark membership card, benefits of a reduction of the tax to 18%. 19. The adjudicated lot must be paid by the buyer a week after the adjudication (except the case when the buyer is a “classic” or “elite” Artmark member). The payment is made in lei: a) cash at the House cashier, b) by wire transfer (account holder « Galeriile Artmark srl», Fiscal Identification Code RO24235977, accounts: RO66MILB0000000000295459 (RON), RO38MILB0000000000295478 (EUR), RO27MILB0000000000295482 (USD), SWIFT: MILBROBU, Millennium Bank Branch Ermil Pangratti), as well as c) by bank card. 20. The lot can be picked up as soon as the entire amount is paid. Payment may be done in cash or by bank card, during the auction at the auction’s location – as well as after the auction at the Artmark headquarters. When payment is made by bank transfer, the invoice can be picked up from the auction’s location, or after the auction at the Artmark headquarters or transmitted by fax. 21. Whether the price is not paid in due term, the Auction House may choose: a) to consider the adjudication null and void and reintroduce the lot for sale, b) to request the buyer to pay the hammer price and the sale tax, plus a penalty of 1 percent per day of delay, respectively c) to sell the lot to another bidding participant, at his highest offered price. 22. The profit and the risk of the lot are transferred to the buyer at the moment of the adjudication. Taking-over and transportation of the lot is under the buyer’s care. The buyer has to take-over and pick-up the lot within two weeks after due payment=. The Auction House delivers the lot free of charge when: a) at least one of the adjudicated lots has a size that makes it undeliverable by car or b) the value of the adjudicated lots exceeds, without the sale tax, the equivalent in lei of EUR 25,000. 23. The buyers are informed that the purchase of certain lots should be notified to the Ministry of Culture), which is to evaluate whether old and important fine art is to be classified as belonging to one of the national cultural heritage movables categories, and, if the lot is classified by MCC, there are certain legal obligations which are to be observed by the owner. 24. At seller’s request, the Auction House may condition the sale, by specifying the letter “R” in the auction catalogue, imposing a restriction on its permanent export, which obligation is undertaken by the buyer when bidding the adjudicating price. 25. Artmark guarantees to the buyer the authenticity of the lot adjudicated during the auction. 26. The buyer may contest the authenticity of the lot by a written motivated contestation, accompanied by a written opinion issued by an art expert authorized in accordance with the Romanian laws, generally recognized by the professional community for his competence with respect to the artwork of the artist whose paternity is under question mark and enjoying a generally accepted good reputation. The Auction House has the right to commit, within three months after receiving the contestation, a counter-expertise produced by an expert enjoying the same level of competence and reputation. To avoid any attempt of fraud, the Auction House marks all the delivered lots with an alphanumerical element of security (which cannot be reproduced and selfdistructing if one tries to disengage it). 27. The buyer will be issued a sale certificate, as provided by the Annex 6 of the Government Decision 1420/2003 for the approval of the norms regarding the movable cultural goods trade. 28. Artmark reserves the right to publish images and descriptions of the art items which it sold, in any promotional materials. 29. The Auction House may request, to a person causing damage to one of the art items put for sale, during the exhibition or the auction, to cover the damage by paying the acquiring the lot with a price equivalent to the maximum limit of the estimated value, as published in the auction catalogue. 30. The Auction House informs the buyers that the export, no matter the way, of movable cultural goods without obtaining a temporary or permanent export license, represents an illegal export operation. If the buyer wishes to export the purchased lot (if not restricted by law or by the seller’s condition as per art. 24), the buyer may contract, in order to obtain the export license, the agency of the Auction House. 31. According to the law (Law 182/2000 and Government Decision 518/2004), the contemporary cultural goods can be exported permanently or temporarily without an export license, if attesting to the customs that the respective goods were created by living artists. To this end, Artmark may issue, upon request, free of charge, a document-in-proof in accordance with the model provided by Annex 5 of the Government Decision 518/2004 on the approval of the methodological norms regarding temporary or permanent export of movable cultural goods.

Muzeul de Artă Timișoara

Piaţa Unirii nr. 1, Timișoara | Tel. 0256-491592 | Fax. 0256-492582 | muzeuldeartatm@clicknet.ro

ANTICHITĂŢI ŞI BIJUTERII CUMPĂRĂRI ‫ ٭‬VÂNZĂRI ‫ ٭‬LICITAŢII P-ŢA UNIRII 2 TIMIŞOARA TEL./FAX.: 0256 - 434770

Gheorghe Fikl, Bullterrier cu aripi (detaliu)

Mihail Onofrei, Cap de copil

licitaţia de sculptură românească şi europeană

Bucureşti, 18 noiembrie 2010

Adam Bălţatu, Roadele pământului (detaliu)

12+1 Capodopere Impresioniste în Colectii Particulare Bucureşti, 18 noiembrie 2010

Gheorghe Petrașcu, Natură statică cu cărți (detaliu)

LICITATIA DE IARNA ,

BUCURESTI – SIBIU 16 decembrie 2010 ,

Bucuresti, , 27 Ianuarie 2011

Licitatia Doamnelor Artelor Frumoase Românesti , ,

Nina Arbore, Natură statică cu narcise (detaliu)

LicitaŢia de Alb-Negru București, 27 ianuarie 2011

Theodor Aman, Preumblarea Sultănoaicei

Alexandru Ciucurencu, Mere Č&#x2122;i ulcioare (detaliu)

e d e

licitaČ&#x203A;ia d

sig

odern Č&#x2122;i c m o n nt

oran p em

FEB 2K11

24 martie 2011, București -Târgu-Mureș

LICITAȚIA DE PRIMĂVARĂ Istvan Nagy, După ploaie (detaliI)

Mișu Teișanu, Alegoria primăverii (detaliu)

LICITATIA DE ROMANTISM SI ART NOUVEAU Bucuresti 21 aprilie 2011

LICITAŢIA DE ARTĂ CONTEMPORANĂ

București 21 aprilie 2011

Mircea Suciu, Take a bow (detaliu)

Licitația

România Regală 19 mai 2011

Ion Theodorescu - Sion, Legendă elenă (detaliu)

LICITATIA DE VARÃ Bucuresti – Brasov 16 iunie 2011 ’

’

TONITZA DIMITRESCU HAN

26 octombrie - 28 noiembrie 2010

Centrul Cultural ArtSociety

Str. Logofăt Luca Stroici nr. 18, 020582, București Telefon: +4021 210 30 16 Persoană de contact: Rodica Medrega Fax: +4021210 30 15 Email: office@artsociety.ro

CALENDAR LICITAȚII ARTMARK 2011 27 ianuarie

LICITAŢIA DE ALB-NEGRU & LICITAȚIA DOAMNELOR ARTELOR FRUMOASE ROMÂNEŞTI București

24 februarie

LICITAȚIA DE MĂRȚIȘOR & LICITAȚIA DE DESIGN MODERN ȘI CONTEMPORAN București

24 martie

LICITAȚIA DE PRIMĂVARĂ București – Târgu-Mureș

21 aprilie

LICITAȚIA DE ARTĂ CONTEMPORANĂ & LICITAȚIA DE ROMANTISM ȘI ART NOUVEAU București

19 mai

LICITAȚIA ”ROMÂNIA REGALĂ” București

16 iunie

LICITAȚIA DE VARĂ București – Brașov

16 iulie 2011

LICITAȚIA DE MARINE Mamaia, Constanța

29 septembrie LICITAȚIA DE IMPRESIONISM ȘI POSTIMPRESIONISM ROMÂNESC București – Iași 20 octombrie

LICITAȚIA DE TOAMNĂ

17 noiembrie

LICITAȚIA DE SCULPTURĂ ROMÂNEASCĂ ȘI EUROPEANĂ & LICITAȚIA DE ARTĂ DECORATIVĂ DE EPOCĂ București

15 decembrie

LICITAȚIA DE IARNĂ

Carlo Dolci (1616 - 1686), Madona cu pruncul

Adjudecat pentru 28.000 euro în Licitaţia de Primăvară 2010

Nicolae Grigorescu, Car cu boi (detaliu)

Adjudecat pentru 155.000 euro în

Licitaţia de Impresionism și Postimpresionism Românesc 2010

INDEXUL ARTMARK BURSA PIEȚEI ROMÂNEȘTI DE ARTĂ

CATALOG DE RANDAMENTE ANUALE (1995-2009) ALE CELOR MAI TRANZACȚIONAȚI ARTIȘTI ROMÂNI

Monitorizarea și procesarea tuturor vânzărilor publice (prin licitație de artă) din România în ultimii 15 ani (ianuarie 1995 – septembrie 2009)

Aproape 1.000 artiști români, de patrimoniu ori contemporani

Tehnici procesate: desen, tehnici picturale, alte tehnici de culoare, gravură, sculptură, fotografie, afiș

Câteva constatări

Randamentul anual mediu al pieţei româneşti de artă în ultimii 15 ani a fost de 27,04%, aşadar mai mare decât randamentul anual mediu, aferent aceleiaşi perioade, al investiţiei în aur, terenuri ori valori mobiliare româneşti

Randamentul mediu în 2008 (faţă de 2007) b 37.38%

Randament mediu pentru primele 9 luni din 2009 (faţă de 2008) b 39.92%, aşadar o creştere anuală a randamentului, în perioada de criză financiară, cu 6,8%

Indexul Artmark este disponibil în reţeaua de librării şi biblioteci publice şi prin comandă. Pentru informaţii: Tel.: 0756.056.104; 021/210.30.16 Rodica Medrega E-mail: office@artmark.ro

Card Artmark CLASIC Drepturi si avantaje membru Artmark Clasic • reducere a taxei totale (include TVA, drept de suită etc.) de licitație de la 20% la 18% • facilităţi termen plată (10 zile de la momentul adjudecării) • participare cu opere din colecție la expoziţiile de artist ori tematice • prioritate la consignarea obiectelor de artă în vederea vânzării prin licitaţie • programare vizionări private şi ghidate • primirea gratuită a catalogului de licitaţie

Card Artmark ELITE Drepturi si avantaje membru Artmark ELITE • reducere a taxei totale (include TVA, drept de suită etc.) de licitație de la 20% la 15% • facilităţi termen plată (20 zile de la momentul adjudecării) • participare cu opere din colecție la expoziţiile de artist ori tematice • prioritate la consignarea obiectelor de artă în vederea vânzării prin licitaţie • programare vizionări private şi ghidate, inclusiv în afara programului • primirea gratuită a catalogului de licitaţie și a cataloagelor de expoziție

Certificatul de cadou de artă este un document de valoare emis de Galeriile ARTMARK, care poate fi folosit ca alternativă la alegerea de către dvs. a unui cadou rafinat si decorativ. Cu ajutorul acestuia, puteţi oferi beneficiarului libertatea de a face alegerea proprie, dintr-o bogată colecţie de opere de artă: românească si europeană; plastică (pictură, grafică, sculptură) şi decorativă (argintărie, porţelanuri şi sticlărie de epoca ori de autor, bijuterii); clasică, modernă şi contemporană. Certificatele Artmark au valori prestabilite de 250, 500, 1.000, 2.000, 5.000, 10.000, 20.000 și 50.000 de euro şi se pot folosi, distinct sau cumulativ, pentru una sau mai multe opere de artă. Valoarea monetară a operei/operelor de artă alese de beneficiar poate fi egală sau mai mare cu suma menţionată în certificatul de cadou. În cazul în care valoarea nominală a certificatului este mai mare, beneficiarul urmează a achita contravaloarea diferenţei. Certificatul de cadou de artă permite utilizări repetate (în limita valorii sale nominale). Titularul poate utiliza certificatul atât pentru procurarea de opere de artă din Galeriile Artmark, cât şi pentru achiziţionarea lor în cadrul Licitaţiilor Artmark, oferindu-i-se în acelaşi timp fiorul şi deliciul participării la un spectacol-eveniment rar, fastuos şi notabil. Certificatele de cadou de artă pot fi utilizate în decurs de 12 luni de la data emiterii, doar de către titular, în baza unui act de identitate. De asemenea, în valoarea certificatului sunt incluse şi serviciile de consiliere a beneficiarului de către experţii ARTMARK în vederea selecţionării operelor de artă adecvate.

Ștefan Dimitrescu, Natură statică cu legume coapte (detaliu)

A 19 19 86 20 132

D Alpar Juan (Alexandru Paraschivescu) Alpar Juan (Alexandru Paraschivescu) Angheluță Octav Artachino Constantin Axente Teodora

Dealuri la amiază

pg. 98

Spre Castelul Iuliei Hașdeu

pg. 98

Grânar Vas cu floi În cor

pg. 258 pg. 100 pg. 322

Baba Corneliu Baba Corneliu Baba Corneliu Badea Anca Bălțatu Adam Băncilă Octav Băncilă Octav Bednarik Ignat Bednarik Ignat Bene Iosif Berea Dimitrie Bernea Horia Biju Leon Biju Leon Biju Leon Bogdan Catul Bogdan Catul Boldiszar Istvan Borcescu Emanuel Brădean Traian Brădean Traian Brădean Traian Brici Dani Bunescu Alexandru Bunescu Marius Bunescu Marius Burlacu Dragoș

Pont-neuf Nud întins Anemone Somn III Înserare Cană cu violete Garoafe La troiță 1917! Nud șezând Florența Clopotniță Intimitate I Intimitate II Minaretul de pe Ada-Kaleh Rue Blomet Natură statică cu masă de bucătărie Asfințit pe Săsar Avoid Margine de sat Ulcică cu garoafe A plecat moțul la târg Zorali Van Gogh Peisaj nordic Mere și flori Moments

pg. 126 pg. 268 pg. 276 pg. 326 pg. 80 pg. 86 pg. 92 pg. 168 pg. 172 pg. 287 pg. 76 pg. 270 pg. 224 pg. 225 pg. 248 pg. 166 pg. 199 pg. 70 pg. 323 pg. 180 pg. 184 pg. 192 pg. 326 pg. 316 pg. 78 pg. 114 pg. 321

Cardaș Geo (Gheorghe) Catargi Henri H. Catargi Henri H. Câlția Ștefan Cerbu-Siegler Eva Chinilă Spiru Chirnoagă Marcel Chiuariu Francisc Ciucurencu Alexandru Cojan Aurel Colta Onisim Costinescu Augustin

Mahoane la Balcic Casa din Dorobanți, nr. 2 Compoziție cu lămâi și maci Personaje enigmatice Gospodărie colectivă Natură statică cu vază turcească Faraonul Seară de înger Prieteni Legenda Sfântului Graal Cămașă cu cimbrișor Natură satică cu fructe

pg. 110 pg. 202 pg. 232 pg. 269 pg. 261 pg. 298 pg. 269 pg. 315 pg. 278 pg. 287 pg. 188 pg. 198

C 24 59 75 93 88 113 92 126 99 105 52 57

Dem Bălăcescu Lucia Dimitrescu Ștefan Drăgoescu Radu Duncan-Guertin Renata Dure Diodor

Citadină Natură statică cu legume Faleză la 2 mai Luminile orașului Flori de câmp

Enea Nicolae

Toamna mestecenilor

pg. 204 pg. 152 pg. 297 pg. 260 pg. 182

E 9

B 28 91 98 137 12 14 16 41 43 104 10 94 68 69 82 56 58 7 133 47 50 54 138 127 11 25 131

60 35 112 87 48

pg. 74

F 128 Fikl Gheorghe 51 Flondor Constantin

Bullterrier cu aripi Creștere

pg. 317 pg. 186

Gheorghiu Ion Alin Ghiață Dumitru Ghiață Dumitru Grigorescu Lucian Grigorescu Nicolae Grigorescu Octav Grigore Vasile

Grădină suspendată Vedere dinspre Palatul Regal Ulcică cu trandafiri Dealul Alb Trandafiri sălbatici Ca-n prima zi Natură statică cu pară și cupă

pg. 300 pg. 160 pg. 10 pg. 104 pg. 120 pg. 286 pg. 301

Hatmanu Dan Hatmanu Dan Henția Sava Hoeflich Valentin Hristov Alexandrina

Uliță ieșeană Margine de sat Prieteni Natură statică cu flori și pere Fata cu fluturi

pg. 282 pg. 294 pg. 94 pg. 231 pg. 324

Ialomițeanu Dan Ioan Mihail Ionescu Bălașa Iordache Dem Isac Ioan Isac Ioan Isac Ioan Isachie Popescu Constantin Iser Iosif Iser Iosif Iser Iosif Iser Iosif Iser Iosif Ispas Ioan Ispas Ioan

Natură statică cu pere Cheiul Dâmboviței La cules Reșița Cornul de Aur Golf italian Ruine în Orașul Etern Alhambra Lupanar Cote d’Azur Peisaj argeșean Odlisca cu mandolină Nud întins Margine de oraș Natură statică cu caret și pensulă

pg. 230 pg. 255 pg. 179 pg. 262 pg. 164 pg. 166 pg. 176 pg. 82 pg. 144 pg. 210 pg. 212 pg. 220 pg. 222 pg. 62 pg. 235

G 115 37 42 22 27 103 116

H 100 110 17 74 135

I 73 85 46 89 39 40 44 13 33 62 63 66 67 4 77

J 64

R Jiquidi Aurel

Cumințica

pg. 214

Lica Dan Lica Dan Liuba Corneliu Liuba Corneliu Luchian Ștefan

D’apres Andy Upside down Vedere generală asupra Vâlcei Peisaj la Sasca Montană Crâng la Brebu

pg. 327 pg. 327 pg. 178 pg. 194 pg. 138

L 139 139 45 55 32

M 31 Michăilescu Corneliu 38 Minișan Cornel 84 Miracovici Paul 119 Muntean Ada 120 Muntean Ada 121 Muntean Ada 122 Muntean Ada 123 Muntean Ada 124 Muntean Ada 101 Musceleanu Ion 23 Mutzner Samuel

Treburile casei pg. 134 Peisaj de primăvară pg. 162 Nud auriu pg. 254 Să aștepți oricât pg. 308 Să aștepți orice pg. 309 Să nu-ți amintești în schimb, orice. pg. 310 Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent Să nu numeri zilele pg. 310 Nu uita că orice așteptare este pg. 311 provizorie, chiar dacă durează toată viața Nu pune în aceeași oală și rugăciunea pg. 311 și pe D-zeu. Rugăciunea este uneori un mod de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur Peisaj din Mogoșoaia pg. 283 Odaliscă pg. 108

Negely Rudolf

Port meridional

pg. 58

La adăpat Dealuri la Vlaici La pozat Baigneuze

pg. 299 pg. 63 pg. 148 pg. 206

Satmary Alexandru Schweitzer-Cumpăna Rudolf Schweitzer-Cumpăna Rudolf Serghiuță Diana Steurer Ioif Szabo Andras

Oltul la Cozia Margine de sat Cina dulherilor Suprapopulare Iarnă Mici 2000

pg. 88 pg. 56 pg. 216 pg. 320 pg. 234 pg. 313

Șirato Francisc Știubei Dimitrie

Rucărence pg. 132 Vase în port, dimineață de octombrie pg. 60

TARA Teodorescu-Romanați Gheorghe Theodorescu-Sion Ion Theodorescu-Sion Ion Theodorescu-Sion Ion Tonitza Nicolae Topan Dorel

2012 Interior de Voroneț

pg. 318 pg. 97

Cercetaș Flori și fructe Ovidiu în exil Nud întins Cocktail de păpuși

pg. 250 pg. 72 pg. 117 pg. 240 pg. 306

Țipoia Alexandru

Citadină

pg. 228

Urbanski de Nieczuja Franciszek

În parcul castelului

pg. 101

Varga Vasile Varga Vasile Varga Vasile Vergulescu Spiru Visconte Henri Vlasiu Ion

Primăvară la Lipova Piersici Iarnă Fantastica panoramă a Plumbuitei Golf Tulpani

pg. 183 pg. 190 pg. 293 pg. 291 pg. 243 pg. 284

Roșu orizontal

pg. 325

S 15 1 65 130 76 125

Ș 30 3

T 129 18 83 8 26 79 118

P 108 111 78 81 96 97 70 71 29 134 90 95 106 6 36 117

Rădulescu Ileana Ressu Camil Ressu Camil Rosenblut Iosif

N 2

114 5 34 61

Pacea Constantin Pacea Ion Pallady Theodor Pallady Theodor Peltz Tia Peltz Tia Perahim Jules Perahim Jules Petrașcu Gheorghe Petrovici Ana Piliuță Constantin Piliuță Constantin Piliuță Constantin Popescu Ștefan Popescu Ștefan Popescu-Negreni Ion

El Portet Bărci în golf Nud în fotoliu verde Fumătoarea de opiu Micuța vietnameză Thui Pătrunderea telefonului la sate Himera II Centaur Podul Alcantara, Toledo Trei de roșu Condiția umană Pierrot Primăvara Început de toamnă Case provensale Prin zăvoi

pg. 292 pg. 296 pg. 236 pg. 244 pg. 274 pg. 275 pg. 6 pg. 227 pg. 130 pg. 323 pg. 266 pg. 272 pg. 288 pg. 68 pg. 155 pg. 302

V 49 53 109 107 80 102

Z 136 Zărnescu Madlen

Artmark

Impresionism și Postimpresionism

București (în duplex cu Timișoara)

Artmark

1 Rudolf Schweitzer-Cumpăna (1886, Piteşti - 1975, Bucureşti)

Artmark

după ce aceasta îi cumpărase în repetate rânduri, din expoziţii, picturi pentru colecţia sa personală.

Pictura “Margine de sat” face parte din capitolul cel mai cuprinzător ulei pe carton şi mai relevant al creaţiei sale, cel 50 × 35 cm alcătuit din opere inspirate din semnat dreapta jos, cu albastru, mediul rural. Atenţia sa se îndreaptă Schweitzer-Cumpăna către un peisaj şi o scenă obişnuite Valoare estimativă: € 4.500 - 6.500 Contactul cu lumea satului argeşean din lumea satului, prin care face Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării a reprezentat un moment esenţial în referire la viaţa reală, tulburătoare, devenirea sa artistică, petrecându-se în antiteză cu lucrările altor artişti ai la scurt timp de la întoarcerea de la aceleiaşi perioade, care prezentau în studii din Berlin. Stabilit pentru un imagini idilice şi superficiale aceleaşi an la Cumpăna, sat al cărui nume îl subiecte. Schweitzer-Cumpăna va adăuga numelui său de familie, pictează cu febrilitae adevărul, de la a lucrat direct după natură, pictând care îşi revendică întreaga creaţie: scene din viaţa oamenilor, observân- o uliţă lipsită de spectaculos, un du-i în diversele lor activităţi, din sentiment de însingurare dat de o depărtare, la muncile câmpului, sau mică siluetă ghemuită, impresia îndeaproape, adunaţi în jurul mesei. permanenţei şi stabilităţii lăsată Lucrul în plein-air a jucat un rol de arhitecturile masive, aerul grav important în dezvoltarea limbajului de iarnă plumburie, sugerat prin plastic, apropiindu-l de mijloacele trunchiurile dezgolite ale copacilor şi impresioniştilor prin interesul lumina moale. Aplică culoarea în tuşe pentru redarea realităţii vizuale în energice, învolburate, spontane, care termenii efectelor de lumină. Paleta modelează volumele şi sugerează s-a transformat, tonurile pământii profunzimea. Pictura este realizată şi întunecate fiind înlocuite cu sub impresia directă a peisajului, cu Bibliografie: culori clare şi luminoase, menite repeziciune, fără recursul la schiţe, “Expoziţia Schweitzer-Cumpăna: să surprindă vibraţia atmosferei şi înregistrând modul particular şi noiembrie-decembrie 1967”, coloritul viu al peisajului. irepetabil în care lumina produce Bucureşti, Sala Dalles efectele de culoare printr-o gamă IONESCU, Radu, “Rudolf Schweitzer- Genul care l-a preocupat în mod vastă de tonuri şi nuanţe de galben, Cumpăna”, Fundaţia Rudolf preponderent a fost peisajul, alături brun, gri şi roşu, alăturate, supraSchweitzer-Cumpăna, Bucureşti, de compoziţiile cu personaje, opera puse, armonios acordate. 2003 sa cuprinzând şi tablouri cu naturi DREPTU, Ruxandra, “Atelierul modelul moarte, flori şi portrete, abordate Tache Soroceanu, dovedind o pictorul”, Muzeul Naţional de Artă al însă doar sporadic. Pătrunderea profundă înţelegere a operei lui României, 2008 adâncă a realităţilor româneşti, atât Schweitzer-Cumpăna, afirma POENARU, Gheorghe, “Schweitzer a ceea ce natura are mai specific, cât într-o emisiune radio din 1938, că Cumpăna”, Meridiane, Bucureşti, şi a spiritului oamenilor şi a traiului pictura artistului “este străbătută 1969 lor pe aceste pământuri, a imprimat de o atmosferă gravă, cu umbre peisajelor sale o notă personală, de tragic, deşi culorile sunt calde şi care nu a trecut neobservată de întreaga suprafaţă devine dinamică. critica de artă a vremii. Pictura lui Trăsăturile largi vin sigure şi clădesc Schweitzer-Cumpăna s-a bucurat de curajos imaginile, dându-le o apreciere încă de la primele expoziţii tărie barbară ca un imn al forţei iar artistul a fost citat printre marile pământeştii.” personalităţi artistice ale ţării. Unul I Tache Soroceanu, 1938 apud. dintre evenimentele care vorbesc Radu Ionescu, „Rudolf Schweitzerdespre receptarea operei sale de Cumpăna”, p.16 către contemporani este acela al vizitei Reginei Maria în atelierul său, Margine de sat

“Ca şi Grigorescu, cântăreţul cu pensula al frumuseţilor ţării noastre, el iubeşte fiecare fir de iarbă, fiecare floare a pământului şi a muncii româneşti. Când zici Cumpăna înţelegi vatra românească şi Argeşul în care a trăit şi pe care l-a purtat mărturie frumoasă în priveliştea celor mai mari frumuseţi.” (Tudor Arghezi)

Artmark

2 Rudolf Negely (1883, Şopron, Ungaria - ?)

Port meridional ulei pe pânză 60,5 × 80,5 cm semnat dreapta jos, cu negru, Negely Rudolf Valoare estimativă: € 1.500 - 3.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

3 Dimitrie Știubei (1901, Bacău - 1986, SaarbrÜcken, Germania)

Vase în port, dimineață de octombrie ulei pe carton 50 × 70 cm semnat și datat stânga jos, cu alb, Știubei, 1932 Valoare estimativă: € 1.200 - 2.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Dimitrie Știubei, Iarnă bucureșteană Licitația Colecției George Ivașcu, Artmark, 29 Aprilie 2010, adjudecat pentru 1.700 €

Dimitrie Ştiubei este unanim recunoscut ca pictorul marinelor, un iremediabil îndrăgostit de lumea apelor. Pictura şi-o apropie concomitent cu definirea unei cariere excepţionale de marinar, şi dacă în 1919 se înscria la Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti, primele desene şi acuarele cu tematică marină le realiza în vacanţele de la Techirghiol pe când avea 15 ani. După ce în 1920 se produce descentralizarea sistemului educaţional, Ştiubei ajunge la Constanţa, urmând ca după un an să absolve, în prima promoţie, Şcoala Navală de la malul Mării Negre. La doar un an distanţă, tânărul sublocotenent deschide prima expoziţie personală, la Galaţi, urmată câţiva ani mai târziu de o nouă personală la Galaţi şi de debutul pe simezele bucureştene, la Ateneul Român. În 1926, la momentul celei de a treia expoziţii, Ştiubei trecuse deja prin Şcoala de Aplicaţie a Marinei şi avansase în gradul de locotenent. Aşadar ascensiunea pictorului marinar se face concomitent în ambele cariere pe care le practica cu atâta pasiune. Deceniul al treilea al secolului al XX-lea a reprezentat şi momentul în care este luat în serios ca artist, fiind remarcat de Petru Comarnescu, recunoscut ca un bun mânuitor al pensulei, dar şi un fin cunoscător al universului naval. Totodată, Jean Al. Steriadi, observând talentul pictorului, îi va deveni prieten şi sfătuitor în ale artei. Perioada în care cele două pasiuni ale lui Ştiubei vor cunoaşte apogeul are drept punct de start călătoria de studii întreprinsă la Munchen, în 1929. În decurs de câţiva ani devine căpitan, este

selectat în Casa Militară a lui Carol al II-lea, iar în 1938 este avansat la rangul de locotenent comandor. Desigur că activitatea plastică ia şi ea amploare, şi prin alte două expoziţii la Bucureşti, în 1932 la Cartea Românească, şi în 1935 la Dalles, Ştiubei devine un nume des rostit în viaţa artistică românească. Primeşte comenzi pentru decorul mural al gărilor regale de la Mogoşoaia şi Sinaia și pentru Gara de Nord. Se observă astfel că Ştiubei abordează compoziţii din ce în ce mai variate, semn al faptului că stăpânea destul de bine elementele de cromatică şi construcţie, abordând chiar compoziţia istorică, fiind premiat în 1937, la Expoziţia Universală de la Paris, pentru lucrarea Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. Printr-o abordare realistă a motivului pictat, Ştiubei dorea ca lucrările sale, în special cele ce ofereau imagini cu nave de luptă sau comerciale, să fie redate cât mai veridic. Chiar dacă artificiile cromatice folosite puteau dăuna unei reprezentări exacte, lucrările continuă să aibă de un vădit caracter descriptiv. Acestă atenţie pentru detaliu şi pentru redarea unei cromatici cât mai reale îl transformă pe Ştiubei într-un fin observator al jocului de culori şi al formei, drum continuat în ilustraţia de carte. Toate aceste surse de inspiraţie se materializează într-o concepţie aprofundată asupra manierei picturale, asumându-şi un nou discurs artistic, pe care îl transpune nemijlocit pe pânze cu o expresivitate aparte.

Artmark

4 Ioan Ispas (? - 1943)

Margine de oraș ulei pe placaj 44,5 × 55 cm semnat stânga jos, cu negru, Ispas Valoare estimativă: € 750 - 1.250

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

5 Camil Ressu (1880, Galaţi - 1962, Bucureşti)

Dealuri la Vlaici ulei pe carton 50 × 64 cm semnat stânga jos cu creion în pastă, C. Ressu Valoare estimativă: € 7.500 - 11.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Peisajul reprezintă un capitol major al picturii lui Ressu, relevat cu ocazia expoziţiilor retrospective ale artistului, din 1955 şi 1981, care au adunat, din colecţii private, numeroase lucrări pe această temă ce nu fuseseră niciodată expuse. Preocuparea sa pentru peisaj apare constantă mai ales după 1920 şi se leagă de şederile sale, în lunile de vară, în sate din Mehedinţi, Ardeal sau Moldova. Din campaniile intense de lucru se întorcea mai ales cu peisaje care, precum afirma Theodor Enescu, demonstrează necontenita cultivare a sensibilităţii cromatice, supleţea cu care, fără a-i neglija varietatea, a adaptat-o viziunii sale plastice şi constructive, şi facultatea sa, fără echivalent în pictura noastră după Grigorescu, Andreescu şi Luchian, de a intui şi exprima spiritul particular al peisajului nostru de ţară şi al aşezărilor săteştiii. În timpul şederii în Paris pe durata studiilor, Ressu picta peisaje în aer liber, străbătând oraşul şi împrejurimile sale alături de Steriadi, Stoenescu şi Mützner, inspirat probabil de mediul artistic parizian, unde pictura în plein-air

era practicată de un număr mare de artişti. Preocuparea sa în peisagistică consta în sondarea esenţialului şi permanentului în formele naturii, iar nu în redarea efectelor tranzitorii de lumină şi atmosferă. De altfel, Ressu nu utilizează în picturile sale perspectiva atmosferică, culorile nu vibrează şi nici nu conţin lumina, viziunea sa înscriindu-se în noul curent de reacţiune împotriva impresionismului, care privea în primul rând problemele formale. Principalul mijloc de expresie al impresioniştilor era culoarea, exclusivitatea căreia punea în pericol soliditatea formei şi stabilitatea structurilor lucrurilor. Astfel, unii artişti din Montparnasse încep să fie interesaţi de construcţia solidă a formei şi să pună accent pe compoziţie, reînviind respectul pentru desen. Aceştia îşi îndreaptă atenţia către arta maeştrilor italieni din secolul al XV-lea, Piero della Francesca, Andrea del Castagno, Paolo Uccello sau Lucca Signorelli, preferaţi celor „clasici” din secolul al XVI-lea, pentru simţul realităţii, ingenuitatea şi austeritatea viziunii. Reprezentanţii acestui curent, printre care Puvis de Chavannes sau Ferdinand Hodler, încearcă să creeze o pictură monumentală, inspirânduse din stilizările artei primitive şi populare, fiind perioada apariţiei unor opere cu puternic caracter naţional. Ressu găseşte paralele între tendinţa mişcării franceze de reabilitare a desenului şi propriile sale căutări artistice, însă rămâne întotdeauna adeptul unui stil bazat pe realitate, în vreme ce primitivismul se desprinde

Artmark

Fără vreun program anume, numai prin spontana manifestare a unui dar de a recepta şi exprima vocile profunde ale locurilor de sub acest cer pe care a avut prilejul să le întâlnească, Ressu realiza astfel, ca nici un alt pictor român al acestui secol, o operă de peisagist semnificativă prin valorile spirituale totale ale elementelor ei figurativei.

Camil Ressu, Peisaj cu plopi (detaliu)

Artmark

Nicolae Dărăscu, Peisaj la Vlaici (detaliu)

de aceasta, utilizând forme abstrac te. Forma solidă recucerită este pusă de Ressu în slujba exprimării propriilor sale idei şi sentimente, profund legate de realităţile româneşti. După întoarcerea în ţară, operele sale reflectă spiritul înnoitor, pe care critica de artă nu întârzie să-l observe, consemnând întemeierea stilului lui Ressu pe vechea tradiţie românească a imaginii şi fundamentarea teoretică a opţiunii tânărului artist.

măsură să descopere superioarele valori morale şi dimensiunile umane autentice ale acestei lumi – lucruri ce vor nutri atât originalitatea primelor sale opere cu ţărani (acolo realizate), cât şi câteva din ideile asupra necesarei noi orientări a picturii româneşti, idei pe care în curând le va formula într-un articol , un fel de manifest artisticiv.

Unul dintre peisajele pictate în satul din Oltenia, „Biserică din Vlaici”, expus în 1919, astăzi în Printre cei care au recunoscut talen- colecţia Muzeului Naţional de Artă, a fost remarcat de Adrian Maniu, tul şi originalitatea lui Ressu încă de la început se numără Bogdan-Piteşti, care scria despre perspectiva sa arhitecturizată, în opoziţie cu unul dintre cei mai importanţi şi activi promotori ai artei contemporane perspectiva atmosferică descinsă din experienţa impresionistă. Orizontul româneşti, un generos şi original era închis cu două dealuri cu volume mecena al literaţilor şi artiştilor, viguroase, care opreau ochiul la o care devenise un colecţionar bine distanţă potrivită pentru a genera orientat către valorile autentice ale un efect spaţial. Theodor Enescu artei noastre moderneiii, precum îl descrie Theodor Enescu. Ajuns în considera că în numeroase peisaje atelierul lui Ressu printr-o cunoştinţă de-ale lui Ressu se pot face apropieri comună, desenatorul N. Petrescu, de Cézanne în ceea ce priveşte Bogdan-Piteşti îi achiziţionează cu construcţia imaginii şi soluţionarea o sumă semnificativă mai multe profunzimii, ultimele planuri ale picturi lucrate la Paris şi îl invită să îşi imaginii suprapunându-se, fără a se petreacă lunile de vară pe moşia sa pierde în adâncime, căci imaginea de la Vlaici, unde îi asigură toate cele trebuia să-şi păstreze concreteţea. necesare pentru a lucra şi îi comanda La Ressu se observă preferinţa pentru portretul surorii sale. volumele regulate, care sugerează materialitate, iar natura este redusă Din 1910 până către 1915, Ressu la planuri compacte de umbre şi revine în fiecare vară la Vlaici, unde lumină şi este stilizată obţinând descoperă valorile spirituale ale efecte decorative. Evită motivul satului românesc, aceste incurarborelui înfrunzit, alegând trunsiuni având să marcheze hotărâtor chiurile cu ramuri goale, mai potrivite evoluţia picturii sale. Chiar de la sintetizării, iar atunci când reprezintă prima şedere la Vlaici – printr-o coroanele de frunze, le tratează ca pe capacitate deosebită de înţelegere nişte motive decorative. a spiritului lumii ţărăneşti – era în

Artmark

Hans Mattis Teutsch, Peisaj cu copaci

Preocupările pentru culoare sunt de asemenea relevante în cazul lui Ressu, acestea aducându-l mai aproape de genul peisajului, potrivit, mai mult decât altele, pentru o viziune picturală. Şi în acest aspect se va îndepărta de formulele impresio nismului, culorile primelor sale peisaje neavând funcţia de a sugera lumina sau vibraţia atmosferei. Dimpotrivă, zonele de culoare sunt plate, cu tuşe contopite, evidenţiind planurile imaginii şi formele stilizate ale elementelor peisajului. Sensibilitatea sa coloristică, surprinsă în folosirea unor modulaţii subtile de tonuri, este pusă de T. Enescu în legătură cu perioada 1905-1906 a creaţiei peisagistice a lui Luchian. Paleta sa este dominată de tonuri reci: verde, violet, albastru, nuanţe de gri, brunuri, ocruri, dispuse în suprafeţe de intensităţi egale, fără nuanţe intermediare, vădind un interes constant pentru simplificarea gamei cromatice. În „Dealuri la Vlaici” este reprezentat un colţ de natură pură, fără urme ale intervenţiei umane, fiind unul dintre puţinele peisaje cunoscute ale lui Ressu de acest tip. De cele mai multe ori, artistul alegea privelişti din care să nu lipsească construcţiile, fie că era vorba de o margine de sat sau de o biserică izolată, preferând volumele geometrice regulate. În acest peisaj însă, accentul este pus pe aspectul decorativ al arborilor din primul plan şi pe monumentalitatea reliefului, nevoia sa de volume masive simţindu-se în modul în care sunt tratate coroanele de frunze ale copacilor din depărtare. Reduse la forme simplificate, acestea capătă un caracter tectonic, de rocă desprinsă din versantul alăturat. Imaginea este construită dintr-o succesiune de planuri abordate distinct, cu

accent pe câte un element plastic. Primul, abia schiţat, este locul umbrit de unde priveşte pictorul, de unde i se deschide panorama prin arcada formată de ramurile copacilor. Următorul este definit de arabescul liniilor ample ale arborilor, care se proiectează întunecate pe cerul violaceu, speculându-se efectul lor constructiv şi decorativ. Planul vegetaţiei abundente, separat de o zonă plată, care funcţionează ca o pauză în ritmul compoziţiei, este marcat de verticalele plopilor, elemente ordonatoare şi de structură a imaginii. Dealurile cu pante şi ascuţimi muntoase închid orizontul, fără a se pierde în nedefinit, arătând către un cer cu şuvoaie de nori în tonuri de albastru palid, gri-violet şi roz. Întreg peisajul este scăldat într-o lumină caldă, dată de raze puternice pătrunse printre norii denşi, care îmbracă imaginea într-o țesătură complexă de culori. Tonurile de roz, oranj şi ocru predominante, verdele pal ce conturează coroanele arborilor, zonele de verde cu reflexe albastre şi violet date de cer, brunurile închise ale crengilor, compun admirabil paleta cromatică. Complexitatea realizării vădeşte faptul că „Dealuri la Vlaici” este unul dintre cele mai bune peisaje ale lui Ressu realizate în perioada în care a lucrat pe moşia din Oltenia a lui Bogdan-Piteşti, parte dintr-o operă de peisagist originală şi semnificativă pentru istoria picturii româneşti. i Theodor Enescu, „Camil Ressu”, p. 88 ii Ibidem p. 85 iii Ibidem p. 24 iv Ibidem p. 24

Artmark

Bibliografie: COSMA, Gheorghe, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Meridiane, 1967 ENESCU, Teodor, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1958 RADA, Teodoru, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Meridiane RESSU, Camil, ” Însemnări”, Bucureşti, Editura Meridiane, 1967

6 Ştefan Popescu (1872, Finţeşti, Buzău - 1948, Bucureşti)

Început de toamnă ulei pe carton 50 × 65 cm semnat stânga jos, cu negru, St. Popescu Valoare estimativă: € 6.500 - 9.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Pasiunea pentru desen, manifestată încă din copilărie, îi este descoperită și susținută de profesorul IonescuGion din Ploiești, profesorul său de franceză, iubitor de artă ce defășura o activitate de mecenat. A plecat la Munchen unde a studiat trei ani desenul obținând o riguroasă disciplină cultivată până la sfârșitul carierei. Atmosfera de la Munchen era sufocată de academism, în timp ce la Paris se afirmau impresioniștii.

Artmark

Întâlnindu-i la Paris pe Lucien Simon și Charles Cottet, Ștefan Popescu își clarifică concepția asupra actului artistic și dobândește în fața naturii ”un calm afectuos și receptiv”. La Paris sau în multiplele călătorii în Bretania, cei doi membri ai grupului Bande Noire l-au introdus pe Șt. Popescu naturii sălbatice și modului de contemplare impresionist, marcat de dihotomia obiectiv-subiectiv. La sugestia lui Simon, peisajul și cultura bretonă au reprezentat un exploatat subiect în lucrările sale.

Peisajul va acapara tematic opera sa la revenirea în țară, moment din care motivul copacului devine pregnant. Element reluat constant, structurează și definește peisajul. Fie că delimitează planurile sau este subiect principal, copacul – chiparoși zvelți, sălcii noduroase, plopi bătuți de vânt, stejari seculari – devine un alter-ego al artistului, vehicul al sentimentelor și stării sale de spirit, finalmente înlocuind la toate nivelurile prezența umană. Motivul vegetal ales se singularizează și datorită calității desenului care

susține materia picturală. Sub pastă se simte întotdeauna calitatea sculpturală a armăturii desenului, copacii săi părând sculptați. Copacii din prim plan, contorsionați din rădăcină, cu frunzișul din care a mușcat toamna cu tonurile sale dramatice contrastează cu verticalitatea ritmică a coniferelor ce se zăresc în fundal, în tonuri de albastru. În partea dreaptă, poarta căzută indică existența unei gospodării, umbrită însă de vegetația bogată de la poalele munților.

Bibliografie: OPRESCU, George, ”Ștefan Popescu”, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, București,1958 CONSTANTINESCU,Paula, ”Ștefan Popescu”, Meridiane, București, 1972

Artmark

7 Istvan Boldiszar (1897, Oroshaza, Ungaria - 1984, Budapesta)

Asfințit pe Săsar ulei pe placaj 50 × 60 cm semnat și datat stânga jos, cu brun, Boldiszar, 1941 Valoare estimativă: € 1.500 - 3.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Boldizsar este unul dintre ultimii reprezentanţi ai Școlii de la Baia Mare, fiind integrat în cel de al treilea val al coloniei artistice. Tocmai acest lucru îl face pe Boldizsar un important element de conexiune între mişcarea de la Baia Mare şi şcoala postbăimăreană.

Alexandru Ziffer, Malurile Săsarului

Artmark

Janos Thorma, Săsarul

Chiar dacă îl cunoaşte pe Istvan Reti încă din perioada Primului Război Mondial, urmând cursurile Academiei de Arte Frumoase din Budapesta, anii decisivi ai formaţiei sale plastice se vor contura în preajma altor doi mari maeştri. La Kecskemet este îndrumat eficient de Bela Ivanyi Grunwald, pentru ca mai apoi să ajungă în grupul de artişti ce au format mişcarea lui Janos Thorma de la Baia Mare. Gruparea din jurul maestrului băimărean, formată din nume ale artei maghiare, cât şi româneşti, va cuprinde în timp artişti ca Ștefan Szonyi, Hugo Mund, Alexandru Szolnay, Alexandru Ciucurencu sau Aurel Ciupe. Chiar dacă la începutul anilor ’20 ajunge la Munchen, fiind sponsorizat de colecţionarul Marcel Nemeș, lecţia academistă nu reprezintă decât o însumare lucidă a unor principii legate de construcţia compoziţiei, adevărata lecţie fiind definitivată de plein-air-ismul tipic băimărean. Stabilit la Budapesta, îşi va petrece timpul, vară după vară, la Baia Mare, devenind astfel ultimul nume cu sonoritate al faimoasei grupări. După ce în 1941 ajunge profesor la Academia de Arte Frumoase din capitala Ungariei, Boldizsar va deveni un

pion important în dezvoltarea artei maghiare postbelice, fiind ultima punte de contact dintre spiritul vechii colonii şi noile direcţii artistice. Pictează mult şi în jurul centrului artistic de la Baia Mare, ajunge și la Baia Sprie, fiind atras neîncetat de peisajele expresive întâlnite în desele drumeţii. În maniera unui naturalism plein-air-ist, Boldizsar pictează în principal peisaj, coloritul tipic băimărean fiind adoptat încă de la începutul anilor ’20.

Bibliografie: BOROS, Judit, MURADIN, Jeno, ”Thorma”, Galeria Kormendi, Budapesta, 1997 RETI, Istvan,”Colonia de la Baia Mare”, Ed. Kulturtrade, Budapesta, 1994

Artmark

8 Ion Theodorescu - Sion (1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti)

Flori și fructe ulei pe carton subțire 33 × 41 cm semnat stânga jos, cu negru, TheoSion Valoare estimativă: € 2.000 - 3.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Tematica naturii statice cu flori se regăsește în opera lui TheodorescuSion în ultima perioadă de creație, cea a anilor 30. Se îndreaptă în această perioadă asupra motivului și din perspectiva cercetărilor tehnice care i-au caracterizat cariera, dar și datorită bolii care îl obligă să stea mai mult în casă, fiind astfel nevoit să se inspire din temele de interior.

Artmark

În definirea florilor dispar ”contururile categorice” cu aspectul intarsiilor în lemn ori definite de culoare. Folosindu-se la început de o pensulație impresionistă, florile prind viață prin armonii și contraste de culoare. După 1935 va domina albul colorat de reflexe valorate alături de culorile stridente în asocieri contrastante, uneori motivul desprinzându-se de fundal printr-o lumină puternică. În realizarea motivului a reluat câteva teme care i-au permis mai multe direcții de cercetare – florile așezate la fereastra cu gratii, florile în vase învelite de hârtie sau tratarea subiectului în verticale ce se succed pe întreaga suprafață a acestuia.

Natura statică cu flori și fructe este realizată în aceeași desfășurare a verticalelor marcate de modelul mesei. Buchetul este singularizat între partea superioară a tabloului cu fundalul verde și partea inferioară cu stridenta masă în nuanțe de albastru. Florile în alburi colorate se revarsă din vasul în care pare să se reflecte albastrul mesei. Fructele răsturnate dezordonat sunt singularizate de codițele de care mai sunt încă prinse câteva frunze.

Bibliografie: PAVEL, Amelia, ”Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1967 SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, ”Ion Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1971

Artmark

9 Nicolae Enea (1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău)

Toamna mestecenilor ulei pe carton 45,5 × 56,5 cm semnat stânga jos, cu brun, N. Enea Valoare estimativă: € 2.500 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluăriiv

Băcăuanul Enea a studiat la Academia de Belle-Arte din Bucureşti, sub îndrumarea profesorului G. D. Mirea, însă a participat și la cursurile Academiei Libere de Pictura unde Jean Al. Steriadi, Gheorghe Petraşcu sau Arthur Verona îl vor îndruma pe tânărul moldovean.

Artmark

Prima expoziţie personală a deschiso în 1925, iar în 1933 organiza, la Sala ”Universul”, o amplă expoziție cu lucrările pictate la Balcic. Pe Coasta de Argint Enea își schimbă paleta, Blazian observând că ”un colorit luminos şi cald se substituie acum tonalităţilor întunecate. Pasta e mult mai curată şi materia tratată cu mai multă înţelegere. Schimbarea atmosferei a fost adevărată binefacere pentru artist.” În 1934, a făcut o călătorie de studii în Italia, iar în 1938 a parcurs Macedonia, Muntenegru şi coasta dalmată.

În pofida naturii academice a studiilor de început urmate, Enea a rămas un exponent al post-impresionismului liricizat. Într-o paletă sensibilă, în pete generoase de culoare, peisajul primeşte o atenţie sporită în viziunea lui Enea. Faţă de compoziţiile cu personaje sau naturile statice, peisajul este încărcat de calităţile fizice ale spectrului, oferite de observaţia directă a fenomenelor. Natura pare privită în fugă cu forme diluate, modelate prin volume de culoare aparent lăsate în voia hazardului. Scriitorul Vasile Savin observa în gama cromatică a lui Enea un infinit joc al galbenurilor şi cafeniului, dedus la nivelul de purificare estetică şi limpezime morală a limbajului artistic. În alternanţe de verde, ocru sau rozuri, nuanţele alcătuiesc un modul pictural expresiv, înrădăcinat în teoriile cromatice ale modernismului.

Bibliografie: ”Catalogul Casei Memoriale Nicu Enea”, Muzeul de Artă Bacău, 2005 Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă „Nicu Enea” Bacău, 1978

Artmark

10 Dimitrie Berea (1908, Bacău - 1975, Paris)

Florența ulei pe pânză 73 × 49 cm semnat stânga jos, cu roşu, Berea Valoare estimativă: € 3.000 - 6.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Berea a luat contact cu mediul parizian după o primă perioadă de studii la Roma. Artistul a dobândit în capitala italiană rigoarea construcției, care l-a ajutat apoi, în Parisul postimpresionist, să deconstruiască. Întâlnirea providențială cu muza artiștilor parizieni, Marie Fontaine Desjardins, i-a facilitat întâlnirea cu maeștrii nabiști Bonnard, Vuillard, Matisse, Van Dogen. Alături de aceștia și-a cultivat pictorul plăcerea pentru peisaj și a preluat din tehnica impresionistă și postimpresionistă și din paleta fovistă.

Artmark

Panoramă asupra Florenței (fotografie contemporană)

râului, ascuns privirii în prim plan, de vegetația bogată. Orașul este sugerat de pete de culoare roșie, amintind de arhitectura specifică orașului, cu acoperișuri cărămizii. În partea dreaptă, dominând pe înălțime orașul se vede domul Santa Maria del Fiore cu campanila lui Giotto și cupola impresionantă, iar în stânga sa turnul de la Palazzo Vecchio, palatul crenelat al primăriei orașului Florența.

Deși în ultima perioadă a vieții, în Statele Unite ale Americii, a fost cunoscut drept un celebru portretist, băcăuanul Dimitrie Berea rămâne un excelent peisagist. Apreciat pentru capacitatea de a surprinde atmosfera diverselor orașe, pictorul a călătorit constant între Franța, România, Italia, Anglia și America. Spațiul italian al studiilor de început, perioadă fructuoasă în care și-a însușit elementele de bază ale compoziției și desenului, a rămas drag artistului, expunând și obținând aprecierea criticii. În 1943 când a deschis expoziția de la Căminul Artei în Bucuresti, catalogul era însoțit de textele lui Giuseppe Galassi și Antonio Petrucci, care îl remarcaseră datorită diverselor expoziții organizate la Roma ori la Veneția. În lucrarea prezentată, de pe malul râului Arno, priveliștea Florenței abia se întrezărește, topită sub lumina apusului și recreată din tușe nervoase de penel. Podurile florentine punctează curgerea

Bibliografie: ”Dimitrie Berea, Catalog de expoziție” – MMB si S.C.A.R, 15 noiembrie 2009 ”Berea at DeYoung Museum”, San Francisco, 1965, L’Abbaye Du Livre, Lausanne, 1965

Artmark

11 Marius Bunescu (1881, Caracal - 1971, Bucureşti)

Peisaj nordic ulei pe carton 36 × 44 cm semnat stânga jos, cu albastru, Bunescu Valoare estimativă: € 2.800 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Primele sale încercări de peisaj, după încheierea studiilor, le-a făcut pe ţărmul Mării Negre şi au fost două picturi reprezentând vederi din portul Constanţa. A continuat să picteze porturi, bărci de pescari, case şi cherhanale, maluri cu vegetaţie la Sulina sau Tulcea, plajele şi falezele de la Tuzla.

Tipul compoziţional al picturii este unul frecvent întâlnit în peisajele marine ale pictorilor români: bărci sau ambarcaţiuni în primul plan, apă întinsă până la orizont şi fragmente din ţărm. Multe dintre aceste imagini au un caracter de studii tehnice asupra raporturilor între planurile orizontale şi verticale, căpătând un oarecare convenţionalism. De cele mai multe ori, apa apare în Pictura lui Bunescu se remarcă lucrările lui Bunescu în ipostaza ei însă prin urmărirea efectelor de statică, fie că sunt reprezentate râuri, armonie între elementul natural şi lacuri, canale sau mări, oglindind cel uman, prezent sub forma bărcilor planurile superioare fără a le fragpescăreşti, la nivelul cromaticii şi menta. Criticul Petre Oprea remarca: al construcţiei formei. Predomină “Atunci când pictează marine, reuşita culorile reci, albastrul în numeroase lui constă nu în a prezenta jocul nuanţe, violetul şi griul, acordate cu valurilor, ci armonia culorilor, dificila zone calde restrânse şi accente de şi pasionanta problemă a luminii şi a roşu. Reprezentarea apei este ceea oglindirii ei pe suprafaţa apei.” ce se distinge în pictura lui Bunescu, zugrăvită în mii de tonuri şi nuanţe, Vederile ample, perspectivele largi de la albastru adânc la turcoaz, verde caracterizează peisajele lui Bunescu, şi gri, manifestând îndelunga sa care se plasează în ipostaza unui meditaţie în faţa nesfârşitelor culori observator pătrunzător şi detaşat ale mării. al realităţii. Croaziera din 1936 spre Cercul Polar, la Spitzberg, i-a deschis spre cercetare noi tipuri de relief, lumină, atmosferă şi vegetaţie, Bibliografie: pe care s-a oprit să le descopere Muzeul de Artă al României, „Marius şi să le picteze. Odată cu voiajul Bunescu 1871-1971 Expoziţie nordic, paleta sa cromatică capătă omagială”, Bucureşti, 1982 o nouă dominantă, albastrul siniliu OPREA, Petre, „Marius Bunescu”, Ed. al mării, reflectat asupra reliefului Meridiane, Bucureşti, 1971

Artmark

Începând cu anul 1920, în lucrările sale încep să devină aparente influenţele expresionismului şi ale constructivismului, noua orientare a pictorului fiind pusă de critici în relaţie cu opera expresionistului Laermans dar şi cu apropierea sa de mişcarea muncitorească.

ţărmurilor. Coastele nordice, cele ale Mării Baltice şi ale Mării Nordului au dominat repertoriul peisagistic al expresioniştilor germani, natura şi lumina locului creând probabil predispoziţia acestora pentru culorile reci, care devine manifestă şi în pictura lui Bunescu.

Artmark

12 Adam Bălţatu (1899, Huşi, Vaslui - 1979, Bucureşti)

Înserare ulei pe carton 26 × 33,5 cm semnat stânga jos, cu roșu, Bălțatu Valoare estimativă: € 3.300 - 4.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Interpretarea naturii devine la Bălţatu instrumentul principal al translaţiei imaginare a senzorialului, iar proce sarea prin empatie a informaţiilor mediului înconjurător este realizată în termenii plastici însuşiţi. Ca element definitor al formelor, materia primeşte importanţă maximă atât prin realizarea compoziţiei, cât şi ca formulă de traducere a peisajului. Culoarea, dătătoare de concret şi materialitate, ajunge să coordoneze exclusiv volumele expuse pe suprafeţe din cele mai variate. Proces de modelare ce era rezultatul direct al spiritului scrutător al lui Bălţatu. Cu o sinceritate care nu neglija şi nu omitea nimic din contactul cu natura, pictorul era tot mai preocupat să extragă din realitate ceea ce îi părea esenţial, şi, prin eliminări succesive, ajunge să încarce lucrurile pictate de o spiritualitate mult mai evocatoare decât o copiere realistă a motivului prezentat. Probabil aceasta este sursa ce a stat în spatele sintagmei aplicate artei lui Bălţatu, descris ca un fin reprezentant al romantismului moldovean.

Este adevărat că pictura artistului este deseori încărcată de un lirism profund, însă valenţele acestui romantism pot fi extinse fără ezitare la întregul tablou plastic românesc. Mai mult decât atât, firea introvertită a lui Bălţatu poate răspunde unor interogaţii privind pretextul unei astfel de manifestări. Se ştie că în perioada interbelică, în cea mai mare parte a ei, pictorul aproape că s-a exilat la Huşi, exil provocat şi de căutarea unor răspunsuri de către tânărul artist. Între 1921 şi 1935,

Bălţatu locuieşte în oraşul natal, iar singurele contacte cu publicul se concretizează în două expoziţii la Bucureşti şi în alte câteva călătorii de studii în Italia şi Franţa. Autodidact, lucid şi conectat la fenomenele moderniste ale epocii, reuşeşte să construiască un adevărat complex pictural, pornind de la cele mai adânci probleme ridicate de formă şi culoare. Nivelul de esenţialitate la care ajung imaginile lui Bălţatu este coerent modelat în jurul unui desen atent şi al unor notaţii intuitive a valorilor cromatice. Ca multe alte lucrări din aceeaşi perioadă, şi lucrarea de faţă caută să deschidă orizonturi picturale încărcate de sensibilitate a culorii. În tonuri alternante, dependente valoric de întreaga gamă cromatică folosită, pictorul elimină cu desăvârşire veridicitatea frigidă a spectrului culorilor. Amestecă atent nuanţe diferite, nu ezită să suprasatureze volumele de culoare şi porneşte conturarea suprafeţelor în frecvenţe diferite de pensulaţie. Utilizează cuţitul, pentru a încărca de dramatism cerul, sau recurge la tuşe rapide, când împăstate, când de suprafață pentru a realiza contururi şi contraste valorice. Imaginea de ansamblu este astfel încadrată în acea atmosferă atemporală, ce se fixează doar în ochiul subiectiv al privitorului. Bibliografie: Dumitrescu, Maria, ”Adam Bălţatu”, Ed. Meridiane, Bucureşti,1970 Catalog “Expoziția retrospectiva Adam Bălţatu”,Bucureşti, 1958

Artmark

13 Constantin Isachie Popescu (1888, Paşcani - 1967, Bucureşti)

Alhambra ulei pe pânză 70 × 56 cm semnat stânga jos, cu gri, C. Isachie Valoare estimativă: € 3.000 - 5.000

Student la Academia de Arte frumoase din Bucureşti după o carieră de 10 ani în domeniul avocaturii, Isachie nu s-a abătut de la drumul pe care îl purta pasiunea sa, continuându-şi studiile plastice la Paris şi Londra. În ţară, prin expoziţia deschisă la Ateneu în 1924, se face remarcat în presă, pentru ca mai apoi să nu lipsească de la expozițiile Tinerimii Artistice în perioada interbelică și nici de la Salonul Oficial unde este premiat.

Artmark

Alhambra, Granada (fotografie de epocă)

Peisajele lui Isachie vădesc aplecarea spre lucrul în natură, cultivată probabil și de amplele călătorii în colțuri diverse ale lumii. Mai mereu localizate și datate, lucrările sale cartografiază ruta acestui neobosit călător – Spania, Anglia, Croația, Turcia, etc. Din perioada studiilor pariziene artistul a preluat influențele impresioniste și postimpresioniste, reconciliind tensiunea dintre obiectiv și subiectiv. Constanta acestor căutări rămâne preocuparea pentru redarea luminii, care se regăsește în opera sa și sub forma primelor studii impresioniste, a încercării de redare a fasciculului de lumină, dar și sub cea postimpresionistă a descompunerii acestuia după componentele spectrului. Pe intrarea din vechiul palat maur Alhambra pictorul a surprins jocul luminii, coordonat de arhitectura clădirii. Așa cum indică și originea arabă a numelui, Alhambra însemnând ”(fortăreața) roșie”, structura palatului a fost construită din argila roșie din zona Granadei. La început

însă, zidurile au fost albite, așa cum par să fie reproduse sub lumină și de Isachie. Razele care și-au croit drum printre arcadele laterale crează pe zidul intrării umbre colorate. Răcorosul interior ne este sugerat prin masa de albastru-cobalt care definește intrarea și care-și aruncă umbra pe cele două trepte de la intrare. Subliniind oaza de liniște, apa din mica fântână din prim plan cade în stropi transparenți înapoi în bazin. Arcadele succesive subliniază adâncimea perspectivei, decorul lor este doar sugerat, topit parcă sub atmosfera toridă.

Bibliografie: OPREA, Petre, ”Expozanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică”, Ministerul Culturii și Cultelor, 2004

Artmark

timișoara (în duplex cu București)

Artmark

Secolul al XIX-lea Şi Arta AcademistĂ 85

14 Octav Băncilă (1872, Corni, Botoşani - 1944, Bucureşti)

Cană cu violete ulei pe pânză 20 × 20 cm semnat stânga jos, cu roșu, Băncilă Valoare estimativă: € 2.500 - 4.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Octav Băncilă a rămas cunoscut pentru opera sa definită de mesajul social care a subordonat esteticul. Întors în țară de la studiile muncheneze, Băncilă a găsit cadrul social propice adoptării influențelor bavareze în opera sa. Sub îndrumarea profesorilor de la Academie, Nikolaus Gysis și Franz von Lenbach, Băncilă a fost influențat de naturalism, dar și de înclinația către anecdotic, care impunea omul ca reprezentant al colectivității. Pictorul a luat contact și cu primele manifestări expresio niste, dintre care afișul i-a oferit baza către adoptarea ”demersului critic ca formă de protest în artă.”

Artmark

În centrul preocupării lui Băncilă a stat preponderent omul. Subiectele legate de răscoala de la 1907 i-au oferit cadrul pentru reprezentarea țăranilor, dar s-a preocupat și de lumea micilor meșteșugari în ateli ere. Încărcate de abundenţa pastei, peisajele sale, în majoritate rurale, sunt influenţate de minuţiozitatea practicată în cazul portretului.

Florile, ca tematică, au abundat în ultima etapă de creație. Expuse periodic din 1923 până în 1937, aces tea se supun viziunii sale realiste, lirismul lipsind din redare. Folosind aceeași abundență materială a pastei, buchetele sale nu par împie trite, nu sunt romanțate ori gingașe. Ele sunt redate firesc, nu în amănunt botanic, dar cu bucuria observației naturale. Deși a iubit și redat pe măsură liliacul dintre toate florile, a ales cu precădere flori de câmp ori de pădure, în buchete vii, cărora le lipsește aranjarea minuțioasă. Volumele par sculptate în pastă și sunt, ca și în peisaj ori portret, reliefate prin accentele de alb.

Bibliografie: BENEDICT, Cristian, „Octav Băncilă”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1961 DREPTU, Ruxandra, „Octav Băncilă”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1997

Artmark

15 Alexandru Satmary (1871, Bucureşti - 1933, Bucureşti)

Oltul la Cozia ulei pe pânză 45,5 × 132 cm semnat dreapta jos, cu brun, Al. C. Satmary Valoare estimativă: € 4.000 - 6.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Mănăstirea Cozia (fotografie de epocă)

Cei doi artişti ai familiei Satmary și-au legat numele de regalitatea română prin apropierea de membrii acesteia în momente cheie. Dacă tatăl, Carol Popp de Szathmary, i-a fost aproape lui Carol I în călătoriile sale, dar și în alegerea locului pentru unul din castelele regale, finalmente ridicat la Sinaia, fiul, Alexandru Satmary, s-a plimbat alături de Maria prin mahalaua tătărească a Balcicului, în ceea ce era doar un popas în drumul spre Cavarna și a luat parte apoi la proiectarea palatului, fiind autorul desenelor celebrului Tenha-Juvah (“Cuibul singuratec”). Alexandru Satmary a rămas în conștiința publicului în calitate de amfitrion al Balcicului, organizator al coloniei artistice de pe malul Mediteranei. Octavian Moșescu, primarul localității, i-a păstrat o caldă amintire pictorului, numindu-l ”Columb al ținuturilor pitorești.” Ucenicia ca pictor și-a făcut-o alături de Nicolae Grigorescu, în atelierul său din Câmpina. Carol Szathmary, tatăl pictorului, făcuse campania din 77 alături de acesta, așa că maestrul este rugat să-l primească pe fiu ca învățăcel. La Belle-Arte în București a studiat tot cu prietenii tatălui său – Theodor Aman, Ion Georgescu, Tăttărăscu, Constantin Stăncescu. Prima lucrare expusă a fost în cadrul Salonului, iar prima expoziție a fost deschisă în 1893, alături de Jean Neylies, prietenul său de scrimă. O colaborare de lungă durată a avut cu Tinerimea Artistică, fiind ales în 1903, după o exigentă selecție, să expună la cea de-a doua expoziție a societății.

Artmark

Pictorul a participat constant la expozițiile Tinerimii, din 1903 până în 1934, fiind numit, în 1919, președinte.

Artmark

Alexandru Satmary s-a desprins de impunătoarea moștenire a părintelui său, pictor de curte, reputat fotograf și călător neobosit. A făcut-o prin schimbarea numelui, necesară în mediul artistic, dar și prin dobândirea unui stil propriu. Aflat în plină maturitate artistică la sfârșit de secol al XIX-lea și început de secol al XX-lea, pictorul a abordat diversele influențe artistice, experimentând cu stilurile europene.

Pe urmele tatălui său, Alexandru Satmary a ajuns pe valea Oltului, zonă în care și cel dintâi consemnase în acuarelă atât elementele geografice, cât și cele etnografice atât de dragi lui. Dominată de impunătoarea Mănăstire Cozia, de numele căreia se leagă secole de istorie românească, geografia locului i-a inspirat artistului compoziția, ce reclamă influențe ale romantismului ori simbolismului. Legată de numele domnitorului Mircea cel Bătrân, mănăstirea a fost, din secolul al XV-lea, și un centru al culturii românești, în organizarea sa fiind atestată o școală mănăstirească.

Surprinsă de artist de jos în sus, de pe malul Oltului, mănăstirea cu dependințele sale are aspectul unui vechi castel. Din interiorul zidurilor răzbate cupola bisericii, iar în colțul din partea stângă, unul din cele două paraclise, numit brâncovenesc, de la început de secol al XVIII-lea, cu două case boltite și un foișor. Terenul accidentat subliniază relieful abrupt în nuanțe cărămizii, umbrele subtile de pe ziduri indicând apusul, ceea ce contribuie la aerul dramatic al compoziției. Profilați pe cerul senin, în depărtare se întrezăresc munții omonimi, în nuanțe de albastru. Echilibrul este păstrat prin prezența umană - pe malul Oltului, într-o barcă, un pescar opintindu-se în vâslă. Bibliografie: MANIU, Adrian, ”Pictorul Alexandru C. Satmary. 1870-1933”, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1935 MOȘESCU, Octavian, ”Din jurnalul unui colecționar”, Ed. Litera, București, 1974 PĂULEANU, Doina, ”Pictori români la Balcic”, Monitorul Oficial, București, 2008

Artmark

16 Octav Băncilă (1872, Corni, Botoşani - 1944, Bucureşti)

Garoafe ulei pe pânză 70 × 54 cm semnat dreapta sus, cu brun, Octav Băncilă Valoare estimativă: € 4.000 - 6.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

17 Sava HenŢia (1878 - 1925, Bucureşti)

Prieteni ulei pe pânză 36 × 25 cm semnat dreapta jos, cu negru, S. Henția Valoare estimativă: € 3.750 - 5.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Iosif Bergman, Ciobani în Bucureşti (fotografie de epocă)

La vârsta de 14 ani Henţia are norocul de a fi luat ucenic de unchiul său fotograf, Zaharia Dănciulescu, care îl aduce pe tânăr în Bucureşti, pentru a-l ajuta în atelier. La doar un an de la formarea noii Şcoli de Belle Arte, tânărul este acceptat la studiile acestei instituții dar totodata, îşi pierde susţinătorul. Şansa lui Henţia a constat în educaţia artistică pe care o primeşte tocmai de la întemeietorii şcolii româneşti de pictură, Aman şi Tăttărăscu. La terminarea celor 5 ani de şcoală, imediat după absolvire, Henţia înregistrează un prim succes în carieră, câştigând concursul pentru bursa în străinătate, cu lucrarea ”Orfeu şi Euridice”. Între 1871 şi 1874 călătoreşte la Roma, apoi la Paris unde va fi îndrumat de Alexandre Cabanel. Pe o filieră pur academistă, pornind de la studiile din Bucureşti, culminând cu lecţiile primite de la maestrul francez, Henţia reuşeşte totuşi să îşi croiască un stil al său, îndrumat şi de apropierea de pictura romantică franceză a începutului de secol al XIX-lea. Pictorul se îndrăgosteşte de melancolia pânzelor lui Prud’hon, iar lirismul inspirat de arta francezului se va resimţi imediat în modalitatea de înţelegere a temei pictate. Ca un omagiu adus predecesorului său, Henţia pictează ”Psyche părăsită de amor”, care îl face cunoscut atât publicului francez, cât şi celui românesc, lucrarea participând la Salonul parizian din 1873, ajungând ulterior la Salonul din Bucureşti din 1874, iar mai apoi în Pinacoteca oraşului.

Artmark

Sava Henţia, Copilaş (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

Chiar dacă perioada petrecută în Franţa a fost productivă, iar Henţia a fost remarcat, odată cu reîntoarcerea în ţară, pictorul nu cunoaşte imediat succesul. Ajunge profesor de desen la Azilul Elena Doamna şi continuă să picteze. Cariera îi este resuscitată în momentul în care începe Războiul de Independenţă. Henţia, susţinut de doctorul Carol Davila, pe care îl cunoscuse la Azilul Elena Doamna, reuşeşte să se alipească lui Grigorescu, Szathmari şi Mirea în campania documentaristă organizată de Marele Cartier General. Chiar dacă Henţia se apropiase de tema istorică încă din perioada studiilor cu Aman, momentele ulterioare anilor 1877 - 1878 marchează o mutaţie în tematica principală a pictorului. Alături de compoziţii cu subiect militar, databile în anii războiului, Henţia se apropie din ce în ce mai mult de subiectele istorice, pictând lucrări inspirate din trecutul ţării. Spre ultima parte a vieţii, optica artistului pare a se preschimba, preluând teme din mediul înconjurător, prezentate în manieră ludică, chiar lirică. Însuşirea unei tematice cu tentă socială îl face pe Henţia să picteze personajele pitorești din jurul său. Astfel apar portretele de copii sau micile animale de pe străzile Bucureştiului. Chiar dacă realizarea rămâne coordonată de precepte academiste, lucrările lui Henţia se încarcă de o duioşie ce relevă un spirit romantic, dornic să pătrundă micile detalii ale vieţii.

Bibliografie: DRĂGOI, Ligia, ”Sava Henţia”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979 OPRESCU, George, ”Pictura românească în secolul al XIX-lea”, Fundaţia pentru Literatură şi Artă “Regele Carol II”, Bucureşti, 1937 POPESCU, Mircea, ”Sava Henţia”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954

18 Gheorghe Teodorescu-RomanaŢi (1891, Caracal - 1980, Bucureşti)

Interior de Voroneț ulei pe carton 50 × 70 cm localizat și semnat stânga jos, cu negru, Mrea Voroneț, Bucovina, T. Romanați Valoare estimativă: € 1.200 - 2.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

19 Juan Alpar (Alexandru Paraschivescu) (1857, Bucureşti - 1901)

Dealuri la amiază ulei pe pânză 47 × 71 cm semnat dreapta jos, cu roșu, Juan Alpar

Spre Castelul Iuliei Haşdeu ulei pe pânză 48 × 72 cm semnat, datat și localizat stânga jos, cu roșu, J. Alpar, 1896, Câmpina Valoare estimativă pentru ansamblul celor două opere: € 3.000 - 6.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Dacă despre tehnica şi mentalitatea picturală ne putem edifica prin analiza estetică, datele concrete despre activitatea lui Alpar lipsesc. Momentele care îl imortalizează în biografia vieţii artistice româneşti coincid cu perioada efervescentă ce a antrenat sfârşitul de secol al XIX-lea. Începând cu 1894, anul revenirii după o pauză de 10 ani a Salonului Oficial, Alpar este menţionat constant, ca membru important al grupului principal de “oficiali”, ce îl avea în frunte pe C. I. Stăncescu. Ani la rând pictorul expune la manifestările de la Ateneu, este premiat în mai multe rânduri, îi sunt cumpărate lucrări pentru Pinacoteca oraşului şi ajunge membru al juriului Salonului. Toate acestea ne arată că Juan Alpar se distingea în masa artiștilor plastici ai ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, atât prin activitatea artistică, cât și prin cea organizatorică. S-a numărat, de altfel, printre apropiaţii lui C. I. Stăncescu, alături de Titus Alexandrescu. Mai mult decât atât, Alpar participă alături de cei doi, în calitate de societari, la manifestările Societăţii “Ileana” din 1898. Absența menționării sale în documentele unei școli a condus la clasificarea sa ca autodidact. Contemporan cu Andreescu, nu puţini au fost cei care au aliniat arta lui Alpar traseului andreescian, de filieră barbizoniană. Chiar dacă pictorul se remarcă în peisaj, el nu ezită să-şi încerce penelul şi în compoziţii intimiste, naturi statice sau interioare.

Artmark

Juan Alpar la peisaj

Bibliografie: IONESCU, Adrian-Silvan, ”Mişcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea, Ed. NOI media print, Bucureşti, 2008 OCTAVIAN, Tudor, ”Pictori români uitaţi”, Ed. NOI media print, Bucureşti, 2003

Artmark

20 Constantin Artachino (1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti)

Vas cu flori ulei pe pânză 50 × 40 cm semnat și datat dreapta jos, cu brun, C. Artachino, 1941, Septembrie Valoare estimativă: € 1.200 - 2.200

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

100

Constantin Artachino, Gutui Colecţia Tiberiu Postelnicu (Catalogul Colecției de artă Postelnicu)

21 Franciszek Urbanski de Nieczuja În parcul castelului

Valoare estimativă: € 750 - 1.250

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

ulei pe carton 50 × 35 cm semnat dreapta jos, cu brun, Fr. Urbanski de Nieczuja

101

colonia de la balcic

Artmark

București (în duplex cu Timișoara)

102

103

Artmark

22 Lucian Grigorescu (1894, Medgidia - 1965, Bucureşti)

Dealul Alb ulei pe pânză 38 × 46 cm semnat stânga jos, cu verde, L. Grigorescu Valoare estimativă: € 6.500 - 10.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Opera lui Grigorescu porneşte de la criterii estetice încadrate coerent pe o construcţie de factură europeană. Opera de maturitate a pictorului se manifestă concomitent cu formularea definitivă a unui moder nism clasic, iar afilierea lui Lucian Grigorescu la postimpresionismul universal nu rămâne decât o temă de aprofundat. În maniera marilor impresionişti de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Grigorescu caută acel motor ce conferă stabilitate, ce devine muză a unui spirit întrebător. Acea muză se materializează în jurul pictorului, care regăseşte în locurile străbătute izvor continuu de inspiraţie şi motivaţie. La Balcic, în Argeş, pe străzile Bucureştiului sau în sudul Franţei la Cassis, Grigorescu nu refuză niciodată fluxul optic oferit de natura ce i se înfăţişează. Chiar dacă felul de a fi îl împiedică să îşi stabilească definitiv, într-un singur loc, atelierul, pictorul revine constant la malul Mării Negre, făcând o adevărată navetă între Cassis şi Balcic, cel puţin până la începerea celui de al Doilea Război Mondial.

Artmark

Lucian Grigorescu, Peisaj Muzeul de Artă Ploiești

104

Revenirea la peisajul-muză, Balcicul, încărcat de valenţe unice în pitorescul relief românesc, îi oferă lui Grigorescu libertatea de exprimare în faţa motivului. Probabil această sursă infinită de lumină şi nuanţe pur dobrogene a fost cea care ne-a oferit acel Lucian Grigorescu pe care îl recunoaştem. Este cunoscut faptul ca pictorul

105

Artmark

începe să frecventeze malurile Balcicului din 1922, însoţindu-l pe maestrul şi bunul său prieten Steriadi, alături de care descoperă atmosfera zenitală a graniţei dintre stepa dobrogeană şi umiditatea marină. Plăcerea ieşitului la peisaj o descoperă pe deplin în drumeţiile din sudul Franţei, însă farmecul regăsit la Balcic nu era oferit doar de natură şi de privelişti. Oamenii locului au fost liantul ce a conturat atmosfera întâlnită aici. Dacă nu se plimba pe aleea împânzită de turci şi români deopotrivă, îşi petrecea dupăamiezele la Cafeneaua lui Mamut sau se întreţinea cu Ismail, negustorul preferat al pictorilor “turişti”. Iar acea “Colonie de la Balcic” nu era o formulă fără fond, ci îngloba adevărate “şezători” unde pictori, scriitori sau actori se întâlneau şi enunţau diverse teme de discuţii. Alături de Steriadi, Tonitza, Dărăscu, Şirato sau Mutzner, Grigorescu contura grupul de artişti care a definitivat finalmente acel spirit al modernismului românesc.

Artmark

În faţa peisajului, Lucian Grigorescu reuşeşte să folosească informaţii minime ce îi parvin din scrutarea naturii, ajungând la o purificare a datelor vizuale. Transpunerea picturală a motivului scontat devine astfel eliberată de orice greutate plastică pe care ar putea să o aducă elementele constructive ale vederilor surprinse.

106

Fiind la limita viziunii de suprafață, Grigorescu reuşeşte să coordoneze date ale concretului numai prin corespondenţe cromatice, din ce în ce mai subtile, care traduc în timp real o sinteză agilă a senzaţiilor analitice. În fapt, aceste impresii senzoriale ajung la rândul lor impresii vizuale, armoniile create fiind produsul unui sintetism

cromatic accentuat. Concreteţea la care ajunge picturalitatea peisajelor sale porneşte şi se finalizează exclusiv prin culoare, iar fluxul tuşelor, alternanţa lor, nu înseamnă numai construcţie progresivă, ci şi descoperirea de sine. Calitatea artei lui Grigorescu nu se concretizează doar prin talentul de colorist, ci mai ales prin iscusinţa în găsirea colţului de peisaj demn de a fi pictat. Pe coastele Balcicului, pictorul îşi fixează şevaletul în locul propice unei perspective cumulative, fapt necesar în reprezentarea unor lucrări în care motivul nu este singular. Pictând Dealul Alb din Balcic, Grigorescu nu omite să menţioneze celelalte structuri purtătoare de încărcătură cromatică. Astfel porneşte un joc al punctelor de focalizare, care este arbitrat de culoare, dispusă în volume cromatice coerente, în corelaţie cu planurile vizuale. Tonurile neutre folosite de pictor, care rar pune pasta în consistenţa pură, au rostul de a surprinde atemporalitatea peisajului, ce se încarcă de însemnătate documentaristă, oferindu-ne indife rent de epocă, atmosfera unui Balcic nemuritor. Chiar dacă elementele arhitecturale se pot schimba în timp, monumentalitatea dealurilor dobrogene rămâne imprimată în conştiinţa vizualului zonal, Lucian Grigorescu devenind unul din povestașii picturali ai Balcicului. Bibliografie: “Retrospectiva Lucian Grigorescu”, M.N.A.R, Muzeul Colecțiilor, București, 1994 CÂRNECI, Magda, “Lucian Grigorescu”, Ed. Meridiane, 1989, Bucureşti OPREA, Petre, “Lucian Grigorescu”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1967

107

Artmark

23 Samuel Mützner (1884, Bucureşti - 1959, Bucureşti)

Odaliscă ulei pe carton 42 × 33 cm semnat dreapta sus, cu negru, S. Mützner Valoare estimativă: € 6.500 - 10.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

108

Critica de artă a perioadei interbelice scria despre Mützner ca despre un adept al impresionismului, unul dintre ultimii. Cizek îl considera chiar „impresionistul cel mai fanatic în evoluţia picturii noastre noi”, cel care a abordat stilul în formula sa tipică, exprimată prin operele lui Turner, Monet şi mai târziu Signac. A oscilat între impresionism şi mişcările artistice ce i-au urmat, postimpresionismul şi neoimpresionismul, experimentând tehnicile şi abordând teme predilecte ale acestora. Personajul în plein-air reprezintă o tematică recurentă a operei sale, lucrările realizate în timpul diferitelor perioade de creaţie ilustrând etapele stilului său. Orientarea lui Mützner către cercetarea fenomenelor optice îşi are originea în proximitatea şi schimbul de idei cu Claude Monet, alături de care a petrecut doi ani la Giverny, între 1908 şi 1910. Monet se stabilise în satul din Normandia în 1883, unde îşi amenajase o grădină plină cu flori şi apoi un iaz cu nuferi, înconjurat de plante şi traversat de un pod japonez, care i-au inspirat creaţia pâna la sfârşitul vieţii. În perioada în care Mützner ajunge la Giverny, Monet era deja celebru şi atrăgea în jurul său artişti tineri, veniţi pentru a-l cunoaşte pe iniţiatorul curentului impresionist şi cel mai tipic reprezentant al său. De la Monet provine preocuparea pentru lumină ca subiect principal al picturii, menite să surprindă efectul tranzitoriu de colorit şi strălucire pe care îl percepe ochiul în natură: „ce m-a încântat chiar de la începutul carierei a fost arta de a reda plenitudinea luminii...

Prin tehnica luminii, realitatea se exprimă mai puternic şi mai sugestiv... Prin infinitele nuanţe pe care ştie să le descopere în nesfârşite valori colorate, pictorul luminii are posibilitatea de a se apropia cât mai mult cu sinceritate de adevăr” nota Mützner în jurnalul său. Femeia în natură sau în grădină îi este deseori subiect pentru studiul efectelor efemere ale luminii, făcând parte dintre temele abordate frecvent de pictorii impresionişti. În arta lor, personajul feminin nu mai este legat în mod necesar de reprezentarea unei zeiţe sau a unui personaj mitologic, ci este o femeie modernă, surprinsă într-o ipostază de relaxare. În opera lui Mützner, tema nu apare doar pe filiera picturii franceze, ci şi în descendenţă grigoresciană, atmosfera calmă şi lumina filtrată de vegetaţie amintind de picturile cu ţărănci întinse în iarbă ale lui Grigorescu. De la el, primul pictor român în a cărui creaţie s-au simţit ecourile impresionismului, trecuseră mai bine de trei decenii până când Mützner devenea, în viziunea criticii, un reprezentant al stilului în România. Bibliografie: MARIAN, Rodica, „Samuel Mützner 1884 – 1959”, Ed. Antet, Bucureşti, 2005 PAVEL, Amelia, „Pictori evrei din România”, Ed. Hasefer, Bucureşti, 1996 PAVEL, Amelia, „Pictură românească interbelică – un capitol de artă europeană”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1996

109

Artmark

24 Geo (Gheorghe) Cardaș (1891, Tulcea - 1979)

Mahoane la Balcic ulei pe carton 48 × 60 cm semnat stânga jos, cu roșu, Geo Cardaș Valoare estimativă: € 2.500 - 4.000

Originar din Tulcea, Cardaş va deveni în perioada interbelică unul dintre cei mai activi pictori ce au reprezentat în arta lor ţinuturile Dobrogei. După debutul oficial în viaţa artistică cu o personală la Galaţi în 1920, Cardaş va continua să aducă în faţa publicului, bucureştean sau provincial, instantanee din regiunile Dobrogei. Pe lângă peisajele din Deltă, pictorul nu întârzie să descopere şi universul Balcicului, prezenţa sa fiind confirmată şi de titlurile celor două lucrări participante la Salonul Oficial din 1932, ambele fiind omonime oraşului de pe Coasta de Argint.

Artmark

Cecilia Cuţescu-Storck, Bărci la mare

110

Vladimir Frimu, Ţărm de mare cu bărci Muzeul de Artă Constanţa

În opera lui Cardaş se observă o plăcere a coloritului, pictorul devenind un fin narator al perspectivelor inundate de lumină. Cardaş face parte din suita de artişti ce au ieşit la peisaj, parcurgând în fiecare vară kilometri întregi, în căutarea colţului perfect. Mica plajă unde erau acostate mahoanele pare să fi fost apreciată în rându-i, regăsindu-se în operele pictorilor români instantanee ale colţului. Golful gemând de mahoane este conturat geografic cu ajutorul şirului de clădiri de pe mal şi prin geometria perspectivei numeroaselor ambarcaţiuni. Tonurilor pământii ale clădirilor le sunt opuse culorile vii, incandescente ale mahoanelor care se usucă pe mal. În realizarea planurilor pictorul a folosit aceeaşi construcţie riguroasă şi a alternat petele de culoare în consistenţă pură, cu volume încărcate de nuanţări multiple, folosindu-se de valenţele luminiscente, oferite din belşug de atmosfera marină.

111

Artmark

112

Artmark

timișoara (în duplex cu București)

Artmark

tezaur

113

25 Marius Bunescu (1881, Caracal - 1971, Bucureşti)

Mere și flori ulei pe pânză 50 × 61 cm semnat dreapta jos, cu albastru, Bunescu Valoare estimativă: € 3.000 - 6.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Lucrarea este reprodusă în catalogul “La peinture Roumaine de 1800 a nos jours”, George Oprescu, poz. 86, cu mențiunea provenienței din colecția Malaxa

Paul Cezanne, Natură statică cu fructe, MOMA New York

Artmark

Pablo Picasso, Natură statică Hermitage

114

Numele lui Marius Bunescu rămâne legat în pictura românească de dezvoltarea peisajului. Peisajele pictate de el, multe animate de prezenţa umană, sunt calme, echilibrate, inspirându-ţi şi făcându-te să trăieşti un sentiment de statornicie. “Nu l-au atras locurile pline de agitaţie cotidiană ci cele unde natura şi omul se înfrăţesc, nu se opun”. (D. Schobel, D. Herbay) Formaţia sa a luat direcţia artistică abia după vârsta de 20 de ani, la Constanţa, unde primea lecţii de desen de la Dimitrie Hârlescu; acesta l-a îndrumat către aprofundarea studiilor în străinătate. Urmează timp de un an cursurile Academiei Regale din München, dar mai mult decât realismul în limite academiste al profesorilor, asimilează experienţele impresionismului, în varianta sa germană, curent care nu se bucura însă de un ecou prea mare în acel mediu. Alege să îşi continue studiile la Paris, unde odată ajuns este marcat de întâlnirea cu arta lui Delacroix şi culorile impresionismului francez, în special în pictura lui Sisley. Şederea în capitala Franţei este întreruptă după numai câteva luni de evenimentele balcanice din 1913, pentru care este mobilizat şi trimis în Dobrogea. Contactul cu litoralul românesc, petrecut după dobândirea unei noi viziuni asupra luminii şi culorii la Paris, a fost revelator pentru Bunescu, care după încheierea conflictului s-a stabilit pentru mai multă vreme în Constanţa, atras de zilele însorite şi relieful de coastă. Marius Bunescu este în opinia criticii de artă unul dintre cei mai mari peisagişti ai artei româneşti, cel care a lăsat o imagine vie asupra realităţilor naturii ţării şi a relaţiei oamenilor acestui pământ cu ea. Timp de aproape patru decenii, artistul şi-a dedicat o bună parte a activităţii acestei teme, creând izolat naturi statice, portrete sau nuduri. Limbajul său plastic s-a

format în urma influenţelor mediului german, în special ale profesorului Herman Groeber, membru al mişcării Secession müncheneze, apoi ale contactului cu muzeele şi expoziţiile Parisului şi ale unui permanent dialog cu arta occidentală, de la care se revendică mai multe aspecte ale picturii sale. Prima parte a creaţiei sale atestă asimilarea procedurilor impresioniste şi interesul pentru lumină şi reflexele ei, bazat pe experienţe proprii. Astfel, în tablourile realizate în jurul anului 1918, Bunescu ajunge la un nivel al tehnicii care îi permite să redea efectele tranzitorii de lumină şi efemeritatea unei clipe, fiind receptat de critici ca un pictor al luminii. Realizând curând limitările acestui mod de expresie şi cercetând mai amănunţit propria personalitate artistică, s-a orientat către constructivism şi expresionism. În dobândirea noii direcţii au avut un aport influenţa apropierii de mişcarea muncitorească şi deplasarea interesului, de la redarea senzaţiei, la exteriorizarea sentimentului, care ajunge să domine asupra motivului. Biografia marcată de căutări şi de un eveniment neaşteptat, a fost un alt factor care a acţionat asupra coagulării unui stil şi a unei viziuni proprii. După demobilizarea din 1918, întors acasă în Caracal, află de moartea ambilor săi părinţi, eveniment care îl va marca profund şi care se va răsfrânge asupra creaţiei sale. Sentimentele care îl animau şi care îi dominau picturile melancolia, visarea, suferinţa - s-au transformat într-o poezie surdă, uneori dezolantă, emblematică din acel moment pentru individualitatea artistică a lui Bunescu. Ilustrarea acestor trăiri şi-a găsit cea mai bună rezolvare în sondarea capacităţilor expresive ale culorilor reci. Paleta sa de culori întărea impresiile de părăsire şi de lipsă a perspectivei pe care le transmiteau peisajele, atât cele din natură cât şi din mediul urban. Peisajele citadine ale lui

115

Artmark

Bunescu au fost puse în relaţie de Oscar W. Cisek cu cele realizate de pictorul francez Maurice Utrillo, în felul de reprezentare a zidurilor şi arborilor, însă apropierea de arta acestuia nu a mai fost semnalată cu altă ocazie de către cronicarii ce îi urmăreau creaţia.

Artmark

În expoziţiile din anii 1927 şi 1928, pictura lui Bunescu demonstra adâncirea unei viziuni personale, redată printr-un limbaj plastic solid alcătuit şi original. Peisajele urbane prezentate cu acel prilej erau expresia unei tristeţi iremediabile ce reieşea din condamnarea sa la mediul oraşului. Atmosfera lipsită de aer a scenelor de iarnă, cu construcţii masive şi opresive, cu ceruri joase, închise de nori denşi şi albi, formează o imagine a constrângerilor resimţite de pictor în oraş şi a dispoziţiei sale sufleteşti înclinate către melancolie. Într-o cronică a expoziţiei din 1927, Tonitza îl numea un grav şi duios cântăreţ al tristeţilor urbane. În acelaşi timp, picturile emanau o forţă de viaţă înăbuşită, ce aştepta elibe rarea şi liniştea sub ceruri senine. Încă o etapă în drumul descoperirii unei capacităţi de expresie pe deplin personale nu va întârzia să apară.

116

Opera sa va începe să tindă către găsirea unui echilibru intern, iar sentimentul dominant către o stare de pace şi linişte permanentă, căutată în relaţia fiinţei cu timpul şi materia. Odată cu sondarea mai profundă a adevărurilor propriei existenţe, în opera sa peisagistică apar subiecte noi, datorate unei călătorii de studiu în Italia, Franţa, Belgia, Olanda şi Germania. Prodigioasa producţie de picturi realizate la Veneţia, Amsterdam şi Delf, expusă în 1930, manifesta orientarea sa către subiectele lipsite de romantism şi senzaţional din viaţa oraşelor şi cercetarea atmosferei specifice locului, ilustrate într-o viziune proaspătă, prin culori viguroase şi strălucitoare. Paleta sa cromatică s-a îmbogăţit prin apariţia culorii verzi, pe care o conţineau apele

Veneţiei dar şi ale oraşelor din ţările de jos. Motivul canalului, al apei ce străbate şi erodează arhitectura oraşului, a fost reprezentat într-un aer lipsit de spectaculos, ce reda ritmul liniştit al vieţilor oamenilor. Viziunea din perioada de maturitate, pe care o atinge după revenirea în ţară, se concentrează în jurul aspectelor apăsătoare ale existenţei în mediul citadin, acordând atenţie propriilor trăiri. Unicitatea stilului său se afirmă printr-o puternică interiorizare, pictura sa fiind expresia emoţiilor intime, într-o formă plastică aflată în acord. În acest moment al activităţii sale artistice începe să fie atras de posibilităţile naturii statice de a reda preocuparea pentru cercetarea materiei. În anii 1935-1936, atenţia lui se concentrează asupra experienţei pe care o dobândeşte prin lucrul în atelier. Apropiere faţă de obiectul care devine model, concentrarea meditativă asupra acelui lucru, posibilitatea de a îl exploata pictural în diverse ipostaze de lumină şi atmosferă, pe toate le descoperea Bunescu, un îndrăgostit al spontaneităţii naturii. A realizat în această perioadă opere semnificative pentru istoria acestui gen în arta românească, reuşind să imprime naturii statice un caracter realist mai pronunţat, în spiritul picturii lui Cézanne. Una dintre cele mai faimoase naturi moarte ale lui Cézanne este o compoziţie cu mere şi portocale, remarcabilă prin exerciţiul de analiză metodică aplicat fiecărui element al imaginii. Precum pictorul francez, Bunescu deprinsese din lucrul în natură capacitatea de a înregistra variaţiile subtile de ton şi culoare pe îndelungi perioade de observaţie. În spaţiul atelierului foloseşte această modalitate de lucru, concentrânduse asupra florilor şi fructelor, pe care le aşează ca model şi le aprofundează. Structurile fiecăreia alcătuiesc forme de geometrie empirică - cilindrul, sfera şi conul

– îmbrăcate cu o materie descrisă realist, într-o nouă lumină plastică. Petre Oprea scria despre acest capitol al operei, ce a început să capete consistenţă în perioada de deplină maturitate artistică a lui Bunescu: ”naturile statice, fie cele înfăţişând câteva fructe – „Mere verzi”, „Farfurie cu fructe”, „Gutui sălbatici” – sau sticle „În oficiu”, „În bucătărie”, „Sticla neagră”, „Sticla de Murano” – desfăşoară fiecare un adevărat spectacol vizual, unde te desfată echilibrul maselor, amănuntul plastic (a nu se confunda cu amănuntul obiectiv), forţa de expresie ce triumfă, frumuseţea tonurilor puse cu multă siguranţă, prin folosirea unei pensulaţii impetuoase şi plină de impulsivitate”. Realizată probabil în acea perioadă de atenţie specială acordată naturii statice, în jurul anului 1940, pictura „Mere şi flori” ilustrează virtuţile de maestru pe care le dobândise în acest gen. Proporţia între culorile calde şi cele reci ajunge aici la un raport armonios, imprimat şi dialogului dintre forme sau solidităţi, calităţi care transformă lucrarea întro operă importantă între naturile moarte ale lui Marius Bunescu.

Bibliografie: Muzeul de Artă al României, „Marius Bunescu 1871-1971 Expoziţie omagială”, Bucureşti, 1982 BUNESCU, Marius, „Însemnările unui pictor”, Bucureşti, 1965 OPREA, Petre, „Marius Bunescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 PAVEL, Amelia, „Pictura românească interbelică: un capitol de artă europeană”, Ed. Meridiane, 1996

26 Ion Theodorescu - Sion (1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti)

Ovidiu în exil ulei pe carton 36,5 × 43,5 cm semnat și datat stânga jos, cu negru, TeoSion, 1915

Opera a parcurs colecția Emil Ciuceanu, Președinte al Uniunii Ziariștilor în perioada interbelică; din 1957 în colecția poetului Teodor Balș (Emilian Bălășescu) Opera a figurat în expoziția Tinerimii Artistice 1915 și este menționată în catalogul expoziției la cat. 262

Valoare estimativă: € 6.000 - 9.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

117

Vianu identifica în compozițiile pictorului Theodorescu-Sion ”vizualitatea specifică omului de la munte” transpusă în tendința de aglomerare a prim-planului cu volume pregnante, indiferent de tematica abordată.

Artmark

Pe această structură compozițională Sion recrează povestea poetului Ovidiu exilat pe țărmurile de la Marea Neagră. Ovidiu, poet apreciat după moartea lui Horațiu, care alege să se retragă din cariera militară treptat, în favoarea celei literare, este, în anul 8 d. Hr, exilat fără motiv de Augustus în extremitatea estică a imperiului, în portul Tomis. Din această perioadă au rămas versurile din ”Triste” și ”Pontice” care descriu ținuturile dobrogene cu relieful și oamenii săi. De asemenea, s-a perpetuat imaginea poetului surghiunit la malul mării, ca emblemă a unei trăiri dramatice, departe de țara de origine. La perpetuarea acesteia a contribuit și așa-zisa lipsă de motive clare ale exilului. Deși era vorba despre o formă ușoară a acestuia și anume, relegarea, care nu presupunea scoaterea în afara legii, menționarea de către poet a acelei ”carmen et error” (poezie și greșeală) care ar fi stat la baza deciziei exilului, a permis enunțarea mai multor teorii asupra celor întâmplate.

118

Pictorul a reușit să traducă în limbaj pictural elementele legendei, dând astfel viață unuia dintre arhetipurile literare românești. La malul mării, la marginea unei stânci, înfășurat în togă, poetul nu privește melancolic spre întinderea de ape, ci stă cu capul plecat, într-o atitudine meditativă. Singurătatea specifică literaților, cu atât mai mult în cazul lui Ovidiu, este subliniată de aglomerarea pescarilor din partea dreaptă, care completează prim-planul. În fundal este reluată aglomerarea telurică

a reliefului pe fundalul cerului care pare să oglindească starea poetului. Compoziția singularizează statura poetului, relieful fiind dispus în arc de cerc de la dreapta spre centrul tabloului. Theodorescu-Sion, în urma studiilor din Franța, revenise în 1908 în țară și se implică activ în viața artistică, participând la expozițiile Salonului, Tinerimii Artistice, societății Arta. În 1913 era mobilizat ca ofițer în campania din Bulgaria, numărânduse printre primii artiști care iau contact cu Balcicul. Un an mai târziu deschidea prima expoziție personală în care erau expuse lucrări din Mediterană și de la malul Mării Negre, executate pe drumul de întoarcere în țară, drum făcut cu vaporul de la Rotterdam. Vasile Morțun îi comanda, în 1915, ”în urma câștigării concursului, decorarea murală a Sălii de Consiliu a Primăriei din Constanța. Din cauza războiului lucrarea nu s-a mai executat, însă desenele executate de artist au intrat în colecția Victor Eftimiu. În același an la Tinerimea Artistică, expune 6 lucrări printre care: Ovidiu în exil (proiect decorativ), Legenda Medeei, Pe malul apei și La scăldat.” (monografia Doinei Schobel, Meridiane, 1971, p. 29) Lucrarea poartă pe verso dedicația: ”Dăruită poetului Emil Bălășescu de ziua lui, 8 august 1957, de Emil Ciucianu.” Emil Ciuceanu a fost președinte al Uniunii Ziariștilor în perioada interbelică. TheodorescuSion a fost prieten de casă al familiei, lucrările fiindu-i colecționate de soții Ciuceanu. Alegerea lumilor inspirate din mitologie și antichitate ori a subiectelor din lumea vechiul Tomis este specifică perioadei de început a pictorului, în care este influențat de simbolism și

Bibliografie PAVEL, Amelia, ”Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1967 SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, ”Ion Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1971

Artmark

art-nouveau. Lucrase grafică pentru publicațiile satirice în care abordase curentul din punct de vedere al elementelor stilistice, iar în 1913 transpusese poemul lui Macedonski, ”Excelsior” în proiectul decorativ ”Pe celălat tărâm.” În același timp, tot în manieră simbolistă, este preocupat de simbolistica culorilor, cărora le urmărește semnificația și pe care le folosește în acord cu ceea ce vrea să transmită. Folosește violetul, dar și o gamă de griuri și ocruri ce amintesc de Vuillard și Bonnard, tonuri ce se regăsesc pregnant și în compoziția ”Ovidiu în exil”, punctată violet de masa de brunuri roșiatice cu care a înțelesles să redea corpurile arse de soare ale pescarilor și muncitorilor de la malul mării.

119

27 Nicolae Grigorescu (1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina)

Trandafiri sălbatici ulei pe carton subțire lipit pe placaj 42,5 × 60 cm semnat dreapta mijloc, cu roșu, Grigorescu Valoare estimativă: € 35.000 - 50.000 Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Nicolae Grigorescu reprezintă cea mai valoroasă contribuţie a românilor Lucrarea provine din celebra colecție la marea artă europeană de la clujeană Dr. Leon Daniello, fondatorul sfârşitul secolului al XIX-lea.” (George Oprescu) pneumoftiziologiei românești. Dr. Leon Daniello a înființat primul Grigorescu primeşte în 1861 dispensar din România și unul bursa de studiu promisă de Mihail dintre primele din Europa (1926), Kogălniceanu şi porneşte spre Paris, organizând și primul dispensar TBC (1928). Clinica clujeană de ftiziologieîi pe Dunăre. În martie anul următor este primit, prin concurs, la École des poartă numele. Beaux-Arts, unde este înscris până în septembrie 1863, însă rămâne Opera este reprodusă în Catalogul în Franţa, cu excepţia câtorva Colecției Daniello,Cluj-Napoca,2010 călătorii, până în 1869, dată la care se stabileşte la Bucureşti. Perioada petrecută în Franţa a influenţat în mod fundamental orientarea sa artistică, sejurul la Barbizon având rolul unei şcoli pentru Grigorescu, ale cărei lecţii aveau să se regăsească, mai mult sau mai puţin, în întreaga sa operă.

Artmark

Colecționarul Leon Daniello

120

La Paris cunoaşte alţi artişti români veniţi pentru completarea studiilor sau stabiliţi acolo şi se împrieteneşte cu Constantin Stăncescu, elev al lui Tăttărescu, care îl familiarizează cu oraşul. Acesta îl convinge să se înscrie la cursurile pregătitoare ale lui Charles Gleyre (pe care le-a urmat până în 1862), când a fost admis la École des Beaux-Arts. În atelierul lui Gleyre a fost coleg, printre alţii, cu Auguste Renoir. Frecventează apoi atelierul lui Sébastien Cornu, reputat pictor de subiecte religioase şi istorice, realizate în spiritul unui clasicism academic. Acolo îi cunoaşte pe Charles de Laforce, Emmanuel Lansyer şi Alphonse Fournier, care îi devin prieteni. Până în vara anului

1863, continuă să studieze cu Cornu, dar profită mai mult de arta pe care o ofereau muzeele pariziene, pe care le vizitează deseori şi unde realizează copii după opere celebre ale lui Prud’hon, Géricault, Rubens, Rembrandt, Giorgione şi Salvador Rosa. Aceste opţiuni relevă oscilarea lui Grigorescu între două extreme, una de factură clasică, iar cealaltă romanticăi, semnificativă fiind copia pe care o execută după “Dreptatea şi Răzbunarea Divină urmărind Crima” a lui Prud’hon, pictor apreciat pentru stilul său neoclasic graţios. Mediul artistic parizian al perioadei era marcat de dezbateri ideologice în jurul abandonării ierarhiei genurilor şi a eliminării supremaţiei temelor istorice şi religioase, care au dus la dezvoltarea peisajului ca gen autonom. Încă din jurul anului 1850 critica de artă semnalase creşterea importanţei peisajului şi vorbea despre viziunea realistă sau naturalistă a unora dintre artiştii contemporani, precum Millet, Corot sau Courbet, care s-au remarcat prin preocuparea constantă pentru redarea naturii, a cerului şi a ţăranilor lucrând câmpulii. Un an după sosirea lui Grigorescu la Paris, Manet avea să picteze “Dejunul pe iarbă”, tablou care a provocat o mare agitaţie în mediul artistic al capitalei, ducând la crearea Salonului Refuzaţilor. În vara primului an al lui Grigorescu la Paris, 1862, ajunge la Barbizon, precum o dovedeşte o schiţă datată în acel an. Cu prilejul participării la celebrul “Concurs al copacului”,

121

Artmark

Nicolae Grigorescu în mijlocul pictorilor barbizonieni

Artmark

Nicolae Grigorescu, Panseluțe Musee des Beaux Arts d’Agen

122

pleacă într-o excursie de studiu în pădurea Fontainebleau, unde întâlneşte grupul de artişti stabiliţi acolo şi descoperă că lecţiile învăţate de la aceștia îi sunt mai utile decât cele de la academie. Printre cei care îi vor influenţa hotărâtor concepţia artistică sunt Corot, Diaz de la Peña, Dupré, Decamps, Daubigny, Charles Jacque, Huet, Millet, Troyon şi Rousseau, cunoscuţi drept “grupul pictorilor de la Barbizon”iii. Va reveni regulat în satul de lângă Fontainebleau până în 1870, o fotografie de grup din 1869 arătându-l pe Grigorescu printre artiştii stabiliţi acolo. Lipseşte o perioadă, când, îndrăgostit de una dintre fiicele lui Millet, rămâne şi lucrează în Paris. În iulie 1863 părăseşte definitiv cursurile şcolii de arte pariziene, pentru a se alătura pictorilor ce se opuneau normelor academice şi căutau înnoirea artei. Până în 1864, an care marchează o pauză în şederea sa la Barbizon, când se întoarce în ţară, Grigorescu realizează peisaje în care se pot recunoaşte lecţiile învăţate de la Théodore Rousseau, Dupré sau Daubigny: predilecţia pentru lumina de asfinţit, preferinţa pentru perioa da dintre vară şi toamnă, pentru genul de peisaj cu figuri umane, natura idilică şi raportul armonios dintre aceasta şi om. Revine în toamna aceluiaşi an, cu opţiuni estetice mai bine formulate, după ce lucrase numeroase studii realiste în timpul vizitei în ţară. În 1866, anul în care bursa sa ia sfârşit, revine în ţară în lunile de vară şi pictează la Dragoslavele şi la Rucăr, după obiceiul deprins din Franţa al lucrului în plein-air, peisaje

şi portrete de ţărani. Întors la Paris, unde va rămâne pentru următorii doi ani, dă curs invitaţiei de a participa la expoziţia artiştilor de la Barbizon, organizată într-un pavilion de vânătoare. Tot în 1868, Grigorescu participă pentru prima dată la Salonul de la Paris, cu o lucrare intitulată “Jeune bohémienne”, eveniment ce echivalează cu recunoaşterea sa internaţională. Urmează numeroase prezenţe la Saloanele şi Expoziţiile Universale de la Paris, Grigorescu câştigând tot mai mult aprecierea publicului şi atenţia colecţionarilor. Perioada Barbizon, dintre anii 1862 şi 1868, este una hotărâtoare în formarea artistică a lui Grigorescu, care a fost deschis către cuceririle impresioniste în pictură şi a preferat pădurea de la Fontainebleau şi lecţiile pictorilor de la Barbizon în locul Academiei din Paris. Aspecte carac teristice Școlii de la Barbizon s-au păstrat în opera sa, precum peisajele realizate în nuanţe luminoase, personajele integrate pictural în peisaj, preferinţa pentru instantaneu şi schiţă sau opţiunea pentru tuşele rapide, manifestându-se mai mult sau mai puţin limpede în întreaga sa creaţie. Cea de-a doua perioadă franceză a lui Grigorescu este considerată de către unii critici ca fiind cea cuprinsă între 1880 şi 1886, perioadă cuprinsă în faza maturităţii sale artistice. Lumina capătă o nouă însemnătate, fiind sursa contrastelor şi a semitonurilor, iar nuanţelor le sunt atribuite valori spiritualeiv. Foloseşte tonuri puternice de culoare, tuşe luminoase aplicate rapid cu pensula sau cuţitul într-o

Alături de peisaje, opera sa cuprinde şi un bogat capitol dedicat scenelor cu personaje, portretelor şi naturilor moarte. Genul naturii statice a fost abordat de Grigorescu pe tot parcursul activităţii sale creatoare, concomitent cu celelalte preocupări ale sale, care au îmbogăţit, prin experienţa adusă, tablourile reprezentând flori, fructe sau vânat. George Oprescu explica ponderea acestora în creaţia artistului: “În tot decursul carierei sale, Grigorescu, în prezenţa unui vânat, a unor fructe sau flori, care îl atrăgeau prin forma şi coloritul lor, prin problemele ce puneau, în redarea exactă a senzaţiilor produse de fulgii păsării ori de părul unui iepure, de epiderma delicată a fructelor, de luciul mătăsos şi fermecător al petalelor, le aşternea, cu darul lui de colorist, pe pânză. Cele mai multe lucrări, rareori de mari dimensiuni (când erau destinate unei colecţii), erau oferite ca amintire unor prieteni: pansele, tandafiri, flori de nalbă, de

Artmark

pastă densă şi strălucitoare, care formează pete cromatice, caracteristice pentru noua sa manieră picturală. A rămas întotdeauna fidel unei viziuni realiste, de felul celei a lui Manet, deşi a fost întotdeauna aproape de grupul impresioniştilor, urmărindu-le direcţia. Cu pictorii de la Barbizon a împărtăşit viziunea naturii interpretate realist, însă în cheie poetică, înţelegând să preia de la aceştia doar acele elemente care se potriveau temperamentului şi viziunii sale. Grigorescu a refuzat întotdeauna eticheta unei şcoli şi se recomanda ca pictor al naturii ţării sale şi al exemplelor admirabile ale peisagiştilor francezi.

123

răsură, ori de mărv”. Vânător pasionat pentru o vreme, mai ales în perioada în care străbătea pădurea de la Fontainebleau, Grigorescu picta la început vânat şi flori, într-o manieră marcată de influenţa maeştrilor olandezi, dar care avea să fie curând înlocuită de o manieră proprie.

Artmark

Tablourile cu flori ale lui Grigorescu au constituit un domeniu special între naturile sale moarte, istoria aprecierii lor fiind marcată de un eveniment petrecut la începutul carierei. În 1868, împăratul Napoleon al III-lea, vizitând expoziţia artiştilor de la Fontainebleau, achiziţionează pentru colecţia sa personală, alături de alte tablouri, o „Glastră cu flori”, iar după alte surse şi pictura „O creangă de măr”, opere ale artistului român. Faptul a fost consemnat de presa din ţară, care îl remarca astfel pe Grigorescu, ajuns atunci la vârsta de 30 de ani, printre primele dăţi, ca un talent care avea să îşi pună amprenta asupra dezvoltării picturii româneşti: opera “unui june artist român cumpărată de împăratul francezilor”vi. Într-un articol semnat de un anume C. Stoenescu, evenimentul era detaliat: artiştii de la Fontainebleau, printre care a fost invitat să expusă şi Grigorescu, au organizat o expoziţie a picturilor lor, profitând de vizita împăratului şi a familiei sale la rezidenţa lor din apropiere. Vizitând expoziţia, împăratul a achiziţionat patru picturi pentru galeria sa personală din Tuilleries, printre care s-a aflat şi un tablou reprezentând nişte “glastre cu flori”vii, realizat de artistul român. Încurajat, Grigorescu avea de atunci să participe mai activ la viaţa artistică pariziană.

124

Grigorescu, un pictor al schimbărilor subtile ale naturii, care a reuşit să surprindă în peisajele sale variaţiile

de lumină ce produc efecte de culoare şi să redea procesul de transformare permanentă a lucrurilor în natură, deprinsese o bună putere de concentrare prin exerciţiul picturii în plein air. Lucrul în aer liber, în faţa peisajului, presupunea pe lângă capacitatea de sinteză, aceea de a observa în amănunt variaţiile cromatice ale atmosferei şi ale fragmentului de natură ales. Cu experienţa meditaţiei în faţa peisajului, artistul se opreşte asupra obiectelor naturii statice pe care le consideră colţuri de peisaj şi pe care le tratează cu aceeaşi preocupare pentru schimbările de lumină, colorit şi materialitate. Tablourile sale din acest gen susţin vocaţia lui Grigorescu de pictor al naturii; el înţelege ritmurile sale interioare şi le exprimă în imagini cu structuri organice. Grigorescu se lasă de cele mai multe ori fascinat de florile primăverii, de florile de măr sau de cais, în care vede subiecte pentru realizarea unor armonii cromatice într-o gamă delicată.Vara, trandafirii deveneau motivul în care studia raporturile dintre culoare şi suprafaţă, exlorând în petalele lor proaspete şi catifelate, nuanţele naturii. În pictura „Trandafiri sălbatici”, florile sunt reprezentate precum o zonă dintr-un peisaj, manunchiul de flori fiind parcă decupat dintr-un cadru mai larg. Nu sunt aranjaţi într-o glastră, ci lăsaţi dezordonat, să formeze o piramidă. În dispunerea florilor se poate constata opţiunea lui Grigorescu pentru reprezentarea unei naturi statice lipsite de rigorile impuse de academism genului, în care obiectele să se apropie mai mult de starea lor naturală, fără să fie supuse la ajustările specifice unui exerciţiu tehnic.

Lucrarea provine din colecţia Daniello, una dintre cele mai importante colecţii transilvănene care au sprijinit arta românească timp de aproape un veac. Mai mulţi medici ardeleni s-au dovedit a avea un interes special pentru arta plastică, Leon Silviu Daniello numărându-se printre precursorii lor. Născut în 1898 la Budapesta

într-o familie de grăniceri năsăudeni, studiază medicina la Budapesta şi la Cluj-Napoca, urmând specializări în bolile aparatului respirator la Viena, München şi Paris. A înfiinţat în 1926 primul dispensar din România şi unul dintre primele în Europa, activitatea sa împletind preocuparea pentru organizarea sistemului medical administrativ, cu cariera universitară. Dr. Daniello a rămas recunoscut ca fiind fondatorul pneumoftiziologiei româneşti. Colecţia Daniello cuprinde cele mai renumite nume ale picturii româneşti din acea perioadă, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu şi artişti ardeleni precum Aurel Ciupe, Romul Ladea sau Theodor Harşia.

În parcul Clinicii de ftiziologie din Cluj a fost montat un bust în bronz al profesorului Leon Daniello.

Bibliografie: „Catalogul Colecţia Daniello”, Cluj-Napoca, 2010 “Exposition d’art roumaine ancien et moderne”, catalog cu studii de Henri Focillion, Gheorghe Balş, Ion Cantacuzino, Paris, mai 1925 “Grigorescu pictor al naturii “(18381907), texte Mariana Vida, coord. Rodica Matei, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti 25 octombrie – 30 martie 2008, 2007 “Nicolae Grigorescu (1838-1907) Itineraire d’un peintre roumaine – de l’ecole de Barbizon a l’impressionisme,” Agen, Musée des Beaux Arts, Somogy éditions d’art, Paris 2006 “Nicolae Grigorescu. Pictură şi grafică”, catalog de Ioana Beldiman şi Gheorghe Cosma, Muzeul Naţional de Artă al RSR, Bucureşti, 1984 NICULESCU, Remus, “Grigorescu între clasicism şi romantism”, Studii şi cercetări de istoria artei, nr 3-4, Bucureşti, 1956 OPRESCU, George, NICULESCU, Remus, “N. Grigorescu. Anii de ucenicie”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956 OPRESCU, George, “Grigorescu şi Franţa, studiu asupra formaţiei spirituale şi artistice a pictorului”, Bucureşti, 1946 REAU, Louis,” L’art roumain, Larousse”, Paris, 1946 VLAHUŢĂ, Alexandru,”Pictorul Nicolae Grigorescu”, Bucureşti, 1910 VOINESCU, Teodora, “Epoca de formaţie a lui Nicolae Grigorescu”, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1938 ZAMBACCIAN, K. H., “Pagini de artă”, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1943

Artmark

Opera „Trandafiri sălbatici” este una caracterizantă pentru felul particular în care Grigorescu a tratat acest gen în arta românească, fiind primul care a adus principiile şi experienţa picturii de plein-air de factură impresionistă în pictura de atelier. Este preocupat aici de redarea nuanţelor florilor care, formează o paletă estompată de roz, crem şi galben, armonizată cu nuanţele de verde stins, turcoaz şi gri ale frunzelor şi spaţiului din jur. Un fundal întunecat scoate şi mai mult în evidenţă prospeţimea şi strălucirea florilor, care plasate întrun spaţiu nedefinit, sugerează că mai au încă rădăcini prin care circulă seva. Tuşele scurte, suprapuse, creează senzaţia vibraţiei subiectului, precum ar fi făcut-o o tufă de trandafiri pictată în grădină. Spaţiul atelierului îi dă însă ocazia să extragă un singur obiect, pentru a încerca să îi cunoască întreaga capacitate expresivă. Pictura atestă că viziunea lui Grigorescu în faţa naturii moarte era aceeaşi cu cea din faţa peisajului, florile de trandafiri asemănându-se cu altele din compoziţiile sale cu fete printre flori. Aici alege să ilustreze un fragment de natură în ce are acesta mai caracteristic, cu un profund simţ al realităţii şi imprimându-şi trăirea în faţa lui, astfel că „Trandafiri sălbatici” este o operă elocventă pentru concepţia şi stilul lui Grigorescu.

125

28 Corneliu Baba (1906, Craiova - 1997, Bucureşti)

Pont-Neuf ulei pe pânză lipită pe carton 33 × 41 cm semnat și datat dreapta jos, cu brun, Baba, (19)78 Valoare estimativă: € 9.000 - 14.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Aurel Ciupe, Pont-Neuf Muzeul de Artă din Timișoara

Artmark

Theodor Pallady, Pont-Neuf Muzeul Zambaccian

126

Al treilea copil al familiei Baba, Corneliu, se naşte la sfârşitul anului 1906, la Craiova, locul în care îşi va petrece copilăria şi adolescenţa. Până în 1921, moment în care Gheorghe Baba îşi va muta familia în oraşul natal, Caransebeş, Corneliu Baba va lua primele lecţii de pictură şi desen în atelierul tatălui. Astfel, copilăria tânărului Baba surprinde primele momente de acomodare cu alfabetul picturii, predat de asemenea şi ucenicilor tatălui său, un recunoscut pictor de biserici din Craiova în primele decade ale secolului al XX-lea. Biografia tatălui său ne poate indica drumul pe care Corneliu Baba îl va urma până la conturarea decisivă a unei conştiinţe artistice. Aceste elemente sunt relevante, dat fiind faptul că însuşi Baba recunoştea că până în anii ’30, moment în care îl întâlneşte pe Tonitza la Iaşi, rămâne influenţat de anii petrecuţi alături de tatăl său. Definirea unor principii legate de pictură, în construcţia şi însuşirea culorilor, se materializează astfel în perioada ieşeană, unde, Baba îşi întâlneşte adevăratul maestru. Baba declara “… întâlnirea mea cu pictorul Nicolae Tonitza a fost providenţială. A fost primul meu maestru în adevăratul înţeles al cuvântului, primul ale cărui păreri şi sfaturi au trezit adevăratele rezonanţe din mine...” . Urmând paşii lui Tonitza, ajunge mai întâi asistent, apoi profesor titular la Catedra de Pictură din Iaşi, pentru ca în 1946 să fie ales director al Pinacotecii ieşene.

127

Artmark

pictat. Desigur că înseşi imaginea unui canal veneţian sau a Senei prezintă din start un spectacol vizual, gata compus şi pictat. A feri imaginea de pericolul pitorescului nu se doreşte a fi o replică dată artei realiste a perioadei interbelice, unde găsim la un Pallady sau mai ales la un Petraşcu imagini elocvente - cu peisaje pariziene în cazul primului, sau celebrele vedute veneţiene Pictor de gândire realistă, conştient ale celui din urmă. Aplecarea lui de propria-i valoare, însă departe Baba spre o viziune intimistă este de o exteriorizare vanitoasă, nu se desprinde niciodată de lumea omului. datorată acelei tente dramatice ce îi modelează întregul univers tematic. Portretist desăvârşit, creator al unor personaje emblematice în compoziţii Dacă în cazul vederilor din Veneţia această calitate este mult mai tulburătoare, Baba se va arăta şi evidentă în reproducerea plastică, în faţa peisajului un bun psiholog. în pictarea colţurilor pariziene, Baba În aceste compoziţii din urmă, interogaţiile lui Baba resimt o mutaţie traduce această aură psihologică prin fine interogaţii cromatice. şi, profitând de maleabilitatea unui concept ca realismul, el îi oferă În lucrarea de faţă, Baba ne expune, un caracter extins şi cuprinzător. sustras din acel episod crepuscular Dincolo de simplul contact vizual al pictorului cu aspectele exterioare ale al spaţiului european, un colţ al vestitului pod peste Sena, Pont Neuf. naturii şi de reprezentarea plastică Chiar dacă imaginea reprodusă de ulterioară, Baba simte nevoia unor Baba nu ne relevă podul în întregime, introspecţii în faţa motivului pictat. El visează, îşi imaginează, accesează maniera iscusită prin care pictorul inspiră monumentalitate unui cele mai profunde straturi ale unei simplu picior de pod, oferă lucrării intimităţi psihice, tocmai din nevoia o materialitate recognoscibilă. de a personaliza universul plastic al Picturalitatea expresivă conturată unui pictor totuşi realist. de Baba are drept izvor alegerea momentului zilei, înserarea devenind Printre cele mai cunoscute peisaje, sursă principală în fixarea unui exceptând cele realizate în ţară, reper temporal. Peisajul este pus Veneţiile şi colţurile pariziene par a în balanţa lumină-întuneric, elefi febleţea lui Baba. El alege mereu ment definitoriu al clarobscurului colţuri dificile, unde pitorescul are o importanţă cât mai mică, iar detaliile intuit de Baba. Alegând să pornească construcţia de la inflexiunile oferite sunt oferite mai mult de pensula de valenţe ale penumbrei, pictorul artistului. Alegerea unor vederi mai îşi însuşeşte acea “redescoperire” puţin revelatoare este provocată tocmai de bogăţia în motive a locului a negrului, readusă în prim-planul

Artmark

În toţi cei 15 ani petrecuţi la Iaşi, Baba îşi conturează calităţile ce se vor concretiza în firea unui personaj misterios, care va provoca mai târziu un întreg fenomen în jurul aurei şi lecţiilor sale, (“babismul”). Îşi însuşeşte acum calităţile estetice, etice şi filosofice ce îi vor caracteriza arta următorilor 50 de ani.

128

Artmark

paletei coloriste de mişcarea impresionistă. În economia imaginii prezentate de maestru, negrul devine miezul ansamblului pictural, umbra şi penumbra podului devenind coloana vertebrală a compoziţiei. Negrul devine liant şi reuşeşte să coaguleze registrul cromatic, care oricum nu depăşeşte două sau trei tonuri pământii. Lumina devine astfel o existenţă amintită doar de un antagonism valoric cu întunericul, iar incertitudinea crepusculară a cerului nu face decât să întărească acestă disonanţă. Însă această gravitate oferită de efectul incipient al întunericului, al înserării, se dizolvă într-o atmosferă remarcabilă, conturată şi exprimată de corporalitatea volumelor. Paleta folosită nu se remarcă printr-o efervescenţă valorică, însă maniera de saturare a suprafeţei colorate încarcă volumul de substanţialitate. Baba foloseşte ocrul, în potenţări diferite, şi de la un cafeniu puternic, până la rozuri fine, deschise, peisajul nu resimte lipsa unor contraste mai puternice. În perspectivă focalizată, atmosfera se contractă, iar imaginea de ansamblu ne prezintă, prin vizorul intimist al pictorului, o lucrare consistentă, revelatoare a peisagistului Baba. Bibliografie: Fundaţia Culturală Română, Corneliu Baba, Bucureşti, 1997 Muzeul de Artă Timişoara, ”Palatul Baroc şi Colecţiile sale”, Samuel Tastet Editeur, Timişoara, 2006 Muzeul Naţional de Artă al României, ”Baba. Pictură-desen”, Bucureşti, 1997 MUSCALU ALBANI, Maria, ”Corneliu Baba”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2008

129

29 Gheorghe Petrașcu (1872, Tecuci, Galaţi - 1949, Bucureşti)

Podul Alcantara, Toledo acuarelă și tuș pe carton subțire 26,5 × 36,5 cm semnat stânga jos, cu sepia, G. Petrașcu Valoare estimativă: € 2.500 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Încă de la expoziția de debut din 1900, Gheorghe Petrașcu prezenta publicului 3 lucrări de grafică, numărul acestora crescând constant de-a lungul anilor. A participat la Saloanele dedicate graficii, iar în expozițiile din 1926 și 1933 a expus câte 100 de lucrări în desen, acuarelă, gravură.

Gheorghe Petrașcu, Alcantara

Artmark

Gheorghe Petrașcu, San Martin

130

Vasile Florea observa tendința graficianului Petrașcu ‘‘spre un mixtum compositum de tehnici, un fel de eclectism profesat cu consecvență și care constă în folosirea combinată a mai multor procedee grafice în aceeași lucrare: creion și cretă albă pe suport colorat, creion și laviu, tuș și acuarelă, acvaforte, acvatintă și acuarelă, pastel și acuarelă...’’ și identifica desenele acuarelate ca preferință a artistului în deceniul patru. Călător neobosit, Petraşcu a călătorit de-a lungul Europei. În Spania a ajuns în 1929, peisajele cu care s-a întors din peninsula iberică egalându-le pe cele franceze. Sub soarele castilian din Toledo, paleta sa va dobândi o dominantă de argintiu. Ca şi în restul oraşelor vizitate, interesul pictorului se va îndrepta spre clădirile vechi, lipsite de vegetaţie şi de prezenţa umană. Poarta Soarelui cu arcadele sale maure ori podurile Alcantara şi San Martin cu arhitectura lor care uneşte cele două maluri şi desparte cerul de ape, se regăsesc în lucrările lui Petraşcu, în desen ori ulei, acuarelă ori tuş.

Bibliografie: FLOREA, Vasile, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, 1989

131

Artmark

30 Francisc Șirato (1877, Craiova - 1953, Bucureşti)

Rucărence acuarelă pe hârtie 34 × 24 cm semnat stânga jos, cu negru, Șirato Valoare estimativă: € 2.000 - 3.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Lucrarea este reprodusă în catalogul “Expoziției retrospective Francisc Șirato“, Muzeul de Artă al R. P. R, București, 1965, p. 138. cat. 88; la acel moment acuarela figura în colecția Maria și ing. Emilian Manolescu

”Ca pictor, Şirato a îmbogăţit arta românească cu opere de o mare robusteţe artistică, în care ştiinţa construcţiei se îmbină în mod fericit cu lirismul sentimentului. De la un limbaj cromatic sobru şi până la o adevărată fervoare coloristică, de la o lumină domoală şi concentrată până la o scânteietoare efervescenţă de lumini, experienţele sale au străbătut nenumărate etape, însemnate de tot atâtea căutări şi eforturi”. (Vasile Drăguţ) Hotărât să se dedice picturii, Francisc Şirato a avut de aşteptat până în 1907 pentru debutul său, în răstimp fiind constrâns să lucreze litografie comercială şi, timp de mai mulţi ani, ilustraţie de satiră socială, activitate mai potrivită atitudinii sale critice faţă de regim.

Artmark

Francisc Șirato, Întoarcerea de la târg (lucrare dispărută)

132

Atingerea maturităţii în pictură a coincis cu perioada în care a început să lucreze la Muzeul de Artă Naţională, în postul de conservator, apropierea de arta populară contribuind la formarea stilului său. Artistul însuşi realiza importanţa acestei proximităţi: “Sunt două izvoare care mi-au format viziunea picturală, două izvoare separate unul de altul: Cézanne şi arta populară românească.” Prima sa expoziţie personală s-a deschis în 1921, cuprinzând numai lucrări de grafică, desene în creion, cărbune sau laviu. Figura ţăranului este centrală în pictura lui Şirato, imaginile sale exprimând respectul şi dragostea pentru omul simplu, înfăţişat monumental.

Opera „Rucărence” trădează formaţia de grafician a artistului prin cromatica bazată pe tonuri de gri, însă demonstrează viziunea picturală în modul în care tuşele de culoare formează volume şi diverse materialităţi. Lucrarea a fost realizată probabil în preajma anului 1921, ilustrând acelaşi subiect cu studiul „Întoarcerea de la târg”, datată în acel an1, un desen în cărbune ce constituie schiţa pentru o pictură. Aici se poate observa scheletul grafic din structura figurilor „rucărencelor”, care coordonează dispunerea tuşelor de culoare fără a se face vizibil. Catalogul expoziției din 1965 menționează alte trei studii care se găsesc la Cabinetul de Stampe al Academiei Române cu același subiect, un desen în cărbune și două desene în cărbune și acuarelă. Staturile de o pronunţată verticalitate ale femeilor, întoarse dinspre privitor, sunt conferite cu o demnitate ce le dă caracter monumental. Costumele subliniază trupurile viguros construite, fiind reprezentate cu un interes deosebit pentru ilustrarea efectelor plastice ale materialelor: transparenţa şi luciul maramelor, ţesătura groasă a vestei, cusăturile iei. Cu puţine tuşe, într-o gamă restrânsă la câteva culori, Şirato realizează o lucrare de o plasticitate remarcabilă, tehnica acuarelei permiţându-i realizarea unor efecte subtile. Bibliografie: Oprea, Petre “Catalogul expoziţiei Francisc Şirato 1877-1953”, Muzeul de Artă al R.P.R., 1965

133

Artmark

31 Corneliu Michăilescu (1887, Bucureşti - 1965, Bucureşti)

Treburile casei ulei pe pânză 100 × 81 cm semnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, CM Valoare estimativă: € 6.000 - 10.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Fire introvertită și ușor mizantroapă, Corneliu Michăilescu a urmat studii umaniste și de filozofie înainte de a se înscrie în cadrul Școlii de Belle Arte (1908 - 1912). A ales să-și continue studiile la Florența, fiind atras de opera renascentiștilor. A găsit însă în orașul italian o efervescență a revoluției artistice continue – cubism, expresionism, futurism. Expoziția deschisă în 1922 în țară oferea imaginea unui stil mozaicat, care a fost apreciat de critică, dar care nu era destul de bun pentru exigentul Michăilescu care a ales să ia o perioadă de pauză tocmai pentru a-și cristaliza opțiunile și a-și sintetiza stilul. La redeschiderea Salonului Oficial, în 1924, avangarda era primită cel puțin cu suspiciune – Horia Igiroșanu se întreba într-o cronică a Salonului publicată în Clipa, ”ce caută la salon trăsniții: Marcel Iancu, Maxy, Mattis-Teutsch și alții, care se scaldă în aceeași apă?”

Artmark

Corneliu Michăilescu, Întoarcerea de la câmp (37 x 24 cm), Licitația de Primăvară Artmark 2010, adjudecat pentru 7.500 €

134

Deși critica viza întregul grup de artiști care veneau cu o viziune absolut nouă, iar el era premiat pentru lucrarea ”Păzitorii castelului”, aprecierile negative l-au determinat să se retragă din nou. A refuzat de asemeneea să participe la Expoziția Internațională organizată în decembrie de “Contimporanul” și până în 1926 nu s-a implicat decât în activitatea Sindicatului Artelor Frumoase. După perioada eclectică a debutului, Michăilescu adoptă un scop clar – ”realizarea de valori plastice pure – formă și culoare.” A revenit în 1926

135

Artmark

la Salonul Oficial, pentru a fi primit, ca și alți pictori cubiști, cu reticență. Atras de culorile vii, de descendență fovă, dar în egală măsură de maniera compozițională cubistă, Michăilescu nu neglijează nici una din aceste direcții, sintetizându-le pe ambele într-o manieră proprie de redare a realității. Tendința spre abstractizare a obiectelor și peisajelor este împinsă la limită, păstrând însă un echilibru al proporțiilor. Pasta este aplicată din abundență, însă în mase uniforme de culoare, care îi dau suplețe. Critica îi este favorabilă, fiind apreciat mai ales pentru fidelitatea cromatică cu natura, dar îi este, secundar, subliniat și regimul vizionar al artei.

136

Până în 1930 atitudinea artistului s-a schimbat complet, renunțând la izolare în favoarea implicării în viața artistică prin organizarea unor activități de popularizare a artei moderne prin discursuri și articole, cât și prin prezența constantă în expoziții. După nouă ani, în 1931, organizează o nouă personală în care expune 29 de uleiuri, 40 de desene și 2 acuarele. Dar nici această revenire nu este menită să dureze, în 1932 îmbolnăvindu-se, se retrage în satul Băneasa din apropierea Bucureștiului. Cu această ocazie Michăilescu descoperă resursele artei folclorice românești, realizând în această perioadă numeroase compoziții cu subiect popular sau religios, în tehnica guașei pe sticlă – datorită majorei influențe a icoanelor pe sticlă pe care le descoperă și îndrăgește pentru coloritul viu. Tehnica picturală este cea care i-a

dat șansa aproprierii tehnicii cubiste, materialul folosit, sticla, ajutându-l în descompunerea perspectivală a spațiului. Înainte de această asimilare a motivelor folclorice, Michăilescu adaptase influența suprarealismului tehnicii cubiste pe care și-o însușise. Din această sinteză au rezultat lucrări ca ”Treburile casei” în care regăsim elemente de inspirație folclorică – îmbrăcămintea, stilizarea motivului popular din partea de jos a tabloului – alături de elemente insolite, cum ar fi palmierul și casa africană din fundal. Procesul de deconstrucție a planurilor nu este acutizat, personajul feminin combinând elementele realiste cu cele cubiste, de perspectivă tăiată în planuri succesive. Paleta cromatică vie este inspirată din icoanele pe sticlă și din obiectele folclorice românești, în culori saturate. Contururile negre subliniază masele de culoare, contribuind la un tip de expresivitate decorativă a lucrărilor.

Bibliografie: Oprea, Petre “Corneliu Michăilescu”, Ed. Meridiane, București, 1972

137

Artmark

32 Ștefan Luchian (1868, Ştefăneşti, Botoşani - 1916, Bucureşti)

Crâng la Brebu pastel pe carton 50 × 44 cm semnat stânga jos, cu negru, Luchian Valoare estimativă: € 30.000 - 40.000 Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Lucrarea provine din colecția clujeană dr. Leon Daniello

Artmark

Ștefan Luchian, Claie de fân la Brebu

138

“Crescută în mijlocul realităţilor româneşti, îmbibată de sufletul poporului şi de frumuseţile naturii sale, pictura lui Luchian este de o emoţionantă autenticitate, bogăţia conţinutului fiind servită cu generozitate de strălucirea şi expresivitatea limbajului. Preferinţa pentru formele simple, limpezite de accesorii, pentru culorile curate şi strălucitoare, arată că Luchian a izbutit să-şi însuşească din arta populară românească cele mai rodnice învăţăminte. Cu aceeaşi dragoste de om şi natură, cu acelaşi spirit de sinteză, cu aceeaşi strălucire solară a culorilor, pictura lui Luchian exprimă robusteţea şi optimismul sănătos al poporului al cărui interpret inspirat a fost.”(Vasile Drăguţ)

artei apusene, precum Courbet. Pictura nu este însă pentru Luchian un mijloc de imitare mecanică a naturii, ci un mod de cunoaştere a ei. Concepţia despre raportul dintre artă şi natură şi-o exprima spunând: “Una-i să respecţi natura şi alta-i să faci ce vezi, cum o ieşi să iasă... Trebuie să laşi la o parte, să uiţi unele lucruri, asupra altora să insişti... Natura nu trebuie să o imiţi, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în felul ei”i. Mai mult decât atât, referitor la obiectivizarea artistului faţă de natură, Luchian afirma: “Noi, artiştii, privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul”ii.

Căutându-şi propriul drum în artă, Luchian a simţit că direcţia pe care o va lua este aceea deschisă de Ştefan Luchian este, alături de Grigorescu, trecând prin experienţa Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu, picturii franceze şi învăţând mult unul dintre maeştrii picturii româneşti moderne. La graniţa dintre de la Manet şi Degas, de la unii impresionişti şi postimpresionişti, secolele XIX şi XX, Ştefan Luchian, printre care Cézanne, Gauguin şi receptiv la înnoirile artei europene, Van Gogh. La Paris, Luchian nu a a fost unul dintre artiştii care s-au trebuit să refacă traseul formaţiei lui opus academismului şi artei de Grigorescu, însuşindu-şi de la acesta, salon, îmbogăţind arta românească încă din ţară, mijloace ale realismului cu o pictură întemeiată pe tradiţiile şcolii româneşti, inspirată din viaţa şi şi ale picturii în plein air, precum şi aspecte ale tehnicii impresioniste, de arta ţăranului român şi pătrunsă de surprindere a vibraţiilor atmosferice, modernitate. Susţinător al libertăţii variaţiunilor de lumină şi coloritului şi independenţei artei, respingând viu. În schimb, şi-a putut da seama sterilitatea artei oficiale, se înscria de limitările la care ajunsese impreîn direcţia unei arte realiste şi sionismul, găsind afinităţi cu viziunea progresiste. artistică a lui Corot, precursor al impresionismului, care în peisajele A fost încă de la început preocupat sale, pictate sub imperiul primei de exprimarea adevărului legat de impresii, respecta structura formelor. realitatea înconjurătoare, urmând modelul operei înnoitoare a lui Nicolae Grigorescu, dar împrumutând Colorist prin excelenţă, Luchian acorda totuşi o grijă deosebită desenului, şi din experienţa marilor realişti ai

139

Artmark

Ștefan Luchian, Peisaj

140

construind cu rigoare compoziţiile. Din lecţia impresionismului a preluat tehnica armonizării culorilor pure, dar a respins ideea de a reda momentul, definit prin jocul singular al luminii, căutând să singularizeze în arta sa ceea ce este permanent în lumea reală. În sinteza stilistică a picturii lui Luchian se recunoaşte influenţa lui Van Gogh, în aspectele ce ţin de aportul de lumină adus de culoare şi de rolul ei constructiv, dar şi impresia lăsată de armoniile, ritmurile şi intensităţile cromatice ale artei populare. Inovaţia adusă de Luchian în pictura românească este aceea de a fi găsit formula prin care să confere culorii un nou atribut – lumina. Experimentele sale legate de cuprinderea luminii în culoarea pură s-au desfăşurat pe planurile diferitelor tehnici – acuarelă, pastel, ulei – artistul încercând să transfere de la o tehnică la cealaltă descoperi rile făcute.

interioare. De aici înainte, Luchian se va concentra numai asupra operei sale, păstrând toată energia pentru înfăptuirea acesteia şi adoptând un nou stil de lucru, care manifesta siguranţă şi cunoaştere deplină a mijloacelor sale. Un fapt remarcabil, consemnat de toţi analiştii operei sale, este starea de spirit a artistului, pe care a lăsat-o să transpară în lucrările sale, seninătatea şi bucuria izvorâte din revelaţia asupra frumuseţii vieţii, conştiinţă pe care o dobândeşte odată cu apropierea de moarte. Într-o scrisoare adresată unui prieten, scria: “M-am schimbat mult de când ne-am despărţit. Sunt mai puţin melancolic şi iarăşi un nou dor de viaţă a născut în sufletul meu obosit”iii. Opera lui Luchian devine din acest punct oglinda unei tot mai profunde înţelegeri a sensului lumii, o emoţionantă mărturie a dragostei sale de a trăi şi a căutării a ceea ce este esenţial în viaţă.

Întors în ţară în 1892, Luchian devine în scurt timp una dintre cele mai active personalităţi artistice. Pictura “Ultima cursă de toamnă” din 1892, una dintre puţinele cunoscute din această perioadă, ilustrează influenţa lui Manet şi a impresionismului. Reprezentând un subiect nou în arta românească, un eveniment al vieţii urbane, pictura vădeşte preocuparea sa pentru efectele atmosferice, includerea luminii în masa de culoare şi redarea strălucirii soarelui, dar şi atenţia acordată transformărilor subtile ale naturii, în pragul toamnei. În această lucrare, cea mai elaborată din timpul şederii la Paris, dimensiu nea peisagistică are o importanţa egală cu ponderea pe care o au figurile, anunţând virtuozitatea sa în ilustrarea naturii.

Dorinţa de a se afla în natură a marcat una dintre schimbările majore în viaţa sa, până atunci Luchian fiind obişnuit cu ritmul oraşului, simţindu-se confortabil în lumea cafenelelor bucureştene. În încercarea de a găsi adevărul propriei existenţe, s-a îndreptat instinctiv către natură, care l-a ajutat să-şi recapete direcţia, căutând să se afle tot mai des în mijlocul ei. Primele sale ieşiri din Bucureşti au fost la Govora şi la Filipeştii-de-Pădure, în Prahova, în vara anului 1903, unde dorinţa sa de a lucra era sporită de atmosfera simplă şi primitoare din casa verişoarei care îl găzduia şi de frumuseţea peisajului. În anii următori, Luchian va pleca verile să picteze în câte un loc liniştit din ţară, la întoarcere deschizând câte o expoziţie cu operele realizate sub imperiul bucuriei de a trăi în natură.

La sfârşitul anului 1901 rămâne parţial paralizat în urma unei boli spinale, dar continuă să lucreze, în anii care vor urma creând cele mai desăvârşite opere. Autoportretele sale sunt o dovadă a determinării de a învinge tragedia personală, manifestând profunzimea şi tăria vieţii

În peisajele precum “Sălciile de la Chiajna” din 1907, angajamentul luat faţă de viaţă devine şi mai limpede, prin ritmurile vesele create prin tuşele largi şi contrastele dintre culorile strălucitoare şi tonurile

141

Artmark

delicate. Luchian este un pictor al naturii de vară, al luminii pline de căldură şi al sărbătorii vieţii vegetale, cele mai multe dintre peisajele sale fiind evocări lirice ale ritmurilor generatoare de viaţă ale universului şi ale bucuriei de a trăi.

Artmark

Luchian preferă în această perioadă tehnica pastelului, din motive materiale şi de comoditate, condiţia sa fizică din ce în ce mai precară făcând tot mai dificil procesul de amestecare a culoriloriv, dar şi pentru că acest mediu se potrivea cu ceea ce dorea să exprime. Continuă să picteze în ulei de câte ori are ocazia, însă păstrează subiecte mai ambiţioase pentru această tehnică, în timp ce foloseşte pastelul pentru subiecte care necesită o mare precizie a tonurilor, precum portretul sau natura moartă. Peisajul a fost însă genul în care Luchian s-a putut exprima cel mai deplin prin intermediul pastelului, realizând opere care dau măsura completă a originalităţii sale.

142

Anii 1908 şi 1909 marchează un apogeu în dimensiunea peisagistică a operei sale, lucrările realizate în lunile de vară în care a pictat la Brebu şi la Moineşti ilustrând în mod desăvârşit sentimentul frumuseţii absolute şi al eternităţii pe care Luchian l-a simţit în faţa naturii. Şederea la Brebu i-a fost benefică lui Luchian, ajutându-l să-şi recapete puterile şi aducându-i împliniri în planul creaţiei, după cum reiese dintr-o scrisoare în care povestea traiul de acolo: Am închiriat trei odăi şi o bucătărie în curtea mînăstirii. “Am fost foarte mulţumit şi am lucrat cu atîta dragoste, cum nu-mi aduc aminte să fi lucrat vreodată (...) Credeam că e ultima încercare ce o mai făceam cu peisajele. Era prea greu, prea peste puterile mele. Şi ce lucruri frumoase! Nu te mai săturai, uitîndu-te la ele. Mai ales lunca Doftanei este o minune, nu altceva. Ce folos că drumul pînă acolo mă zdrobea şi dacă nu ar fi fost splendoarea naturii, care să mă mai

învioreze, n-aş mai fi putut mişca”iv La Moineşti, entuziasmul faţă de natură este încă şi mai puternic: Am colindat ţinuturi şi la deal, şi la munte, şi la cîmp, dar ce să-ţi spun, nici pe departe nu se potrivesc cu maiestatea şi distincţiunea peisajelor de la Moineşti. Blagoslovit ţinut şi fericit cine va putea, cel puţin cât un grăunte, să aştearnă cu boiele pe o bucată de pînză un colţişor din acest colos superbvi. Momentul culminant al creaţiei sale este marcat de simţirea profundă a comuniunii cu natura, conştiinţa timpului scurt rămas impulsionându-l să reţină cât mai condensată, în arta sa, trezirea pe care o experimenta când se afla în natură. Lucrările acestei perioade sunt rezultatul tuturor forţelor sale, care reclamă intrarea în acţiune a tuturor resurselor şi temperamentului săuvii, un efort epuizant, care nu poate dura mult. La Brebu a lucrat în pastel şi creioane colorate, tehnici care îi permiteau să transpună direct şi cu acurateţe efectele luminii şi schimbările coloritului plantelor sub acţiunea ei. Nuanţele catifelate ale pastelului erau potrivite sensibilităţii sale, asemănând delicateţea pudrei colo rate cu praful de pe aripile fluturilor. Prin intermediul lor, încerca să redea ceea ce natura avea mai frumos, graţios şi adevărat, văzând în opera ei desăvârşirea: natura are ambiţia aceasta: să reuşească în tot ce faceviii. Fără a încerca să cuprindă vastitatea în peisajele sale, se apleca asupra detaliilor semnificative, a colţurilor de natură ce defineau locul, apropiinduse de subiectele sale pentru a le surprinde spiritul. Petru Comarnescu spunea despre poetica ce se află în substratul operei peisagistice a lui Luchian: “În dialogul cu natura, s-a întrebat mereu cum sunt priveliştile ce-l atrăgeau şi ce anume le era caracteristic, spre a-l oglindi. A luat şi a dat, contopind lumea dinafară cu lumea lui lăuntrică, aşa cum procedează întotdeauna realiştii,

Virgil Cioflec, “Vorbele unui pictor” apud. Vasile Drăguţ, “Luchian”, p.21 ii Virgil Cioflec, “Vorbele unui pictor” apud. Ionel Jianu, Petru Comarnescu, “Ştefan Luchian”, p.107 iii Ştefan Luchian apud Jacques Lassaigne, „Ştefan Luchian”, p. 65 iv Jacques Lassaigne, „Ştefan Luchian”, p. 75 v Ştefan Luchian apud Petru „Crâng la Brebu” este unul dintre Comarnescu, „Ştefan Luchian”, p. cele mai importante peisaje ale lui 227 Luchian care apar într-o licitaţie vi Ibidem, p. 238 de artă. Face parte dintre cele vii Jacques Lassaigne, „Ştefan aproximativ douăzeci de pasteluri Luchian”, p. 82 realizate la Brebu, în vara anului viii Ibidem, p. 228 1908, menţionate de toate scrierile ix Petru Comarnescu, „Ştefan care i-au fost dedicate, ca alcătuind Luchian”, p. 244 unul dintre momentele cele mai x Jacques Lassaigne, „Ştefan fericit echilibrate ale operei salex. Tehnica pastelului este folosită Luchian”, p. 77 pentru capacitatea sa de simplificare, xi Vasile Drăguţ, „Luchian”, p. 60 peisajul devenind o sinteză de pete colorate, într-o infinitate de nuanţe de verde şi brun juxtapuse. Copacii se ridică acoperind linia orizontului, impunându-şi monumentalitatea, imaginile acestor colţuri de natură aducând o noutate în arta românească şi o diferenţă de concepţie faţă de perspectivele grigoresciene vaste, deschise în depărtare. Moliciunea norilor care se desfăşoară calmi deasupra arborilor, îşi găseşte în pastel cea mai potrivită exprimare, într-o îmbinare de nuanţe subtile de gri, albastru, violet şi roz. Discrete atingeri de creion gri închis marchează din loc în loc frunzişul, cu linii subţiri şerpuitoare, creând un efect de vibraţie şi de spaţiu, pe când accente de verde crud dau senzaţia licăririlor de lumină. „Crâng la Brebu” este una dintre lucrările care ilustrează capacitatea culorii de a cuprinde lumina, acea inovaţie adusă de Luchian în pictura românească, ce avea să aibă un vast ecou asupra evoluţiei sale ulterioare. Momentul Brebu poate fi considerat ca un apogeu al pastelului în opera lui Luchian, dar, în acelaşi timp, în el recunoaştem înfăptuirea deplină a sintezei lumină-culoare spre care a năzuit neîncetat şi care constituie marea înnoire adusă de pictura saxi.

Bibliografie: CEBUC, Alexandru, “Luchian”, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2007 CIOFLEC, Virgil, “Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, “Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 COMARNESCU, Petru, “Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965 DRĂGUŢ, Vasile, “Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000 ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007 JIANU, Ionel, “Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947 LASSAIGNE, Jacques, “Ştefan Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972 OPRESCU, George, “Maeştrii picturii româneşti în secolul XIX: (Grigorescu, Andreescu, Luchian)”, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1947

Artmark

controlând totul prin raţiune. De aceea, şi în peisaje, începând cu cele din tinereţe şi culminând cu cele de la Brebu şi Moineşti, el a descoperit frumuseţi şi adevăruri şi le-a redat cu un stil propriu, care din prima clipă te face să deosebeşti o lucrare de Luchian de lucrările altora”ix.

143

33 Iosif Iser (1881, Ploieşti - 1958, Bucureşti)

Lupanar pastel pe hârtie lipită pe carton 60 × 44,5 cm semnat stânga jos, cu negru, ISER Valoare estimativă: € 10.000 - 15.000

Artmark

În grafică, Iser ajunge de timpuriu la maturitate artistică, fiind considerat de Oscar Han, Nicolae Tonitza sau Pe verso etichetă de participare în Expoziția ”Valori artistice reprezenta- George Oprescu drept unul dintre cei tive din Colecții bucureștene”, MNAR, mai buni desenatori români. Muzeul Colecțiilor de Artă, 2002, A devenit cunoscut prin desenele București satirice apărute în publicaţiile de atitudine progresistă ale vremii, Iser angajându-se să denunţe inegalităţile sociale şi să ia partea celor neîndreptăţiţi. La fel ca şi alţi artişti ai vremii, nu putea concepe arta despărţită de sfera socială, adoptând o poziţie critică faţă de sfera politică şi manifestând compasiune pentru oamenii oprimaţi, ale căror caractere le sonda amănunţit în desenele sale. Atenţia sa s-a îndreptat întotdeauna către figura umană şi mai ales asupra femeii, portretele sale atingând o pătrundere Yves Brayer, Bârfa psihologică remarcată elogios de criticii vremii.

144

Jules Pascin, Matroana

Stilul său din perioada de trecere la pictura în ulei s-a format în atmosfera orientală a satului dobrogean, resimţită ca fiind compatibilă cu temperamentul său. Iser mărturisea câteva decenii mai târziu: “Toate motivele mele orientale îşi trag fiinţa din Dobrogea şi din amintirea anilor petrecuţi pe solul ei. Orientul sărac pe care îl pictez de 30 de ani cred ca îmi aparţine absolut. E o atmosferă pe care îmi place să o evoc şi în care mă regăsesc”. În 1916 deschide la Ateneu prima lui expoziţie importantă, cu o serie de lucrări realizate sub imperiul puternicelor impresii lăsate de peisajul dobrogean, un element de noutate în pictura românească.

Opera sa are în centru figura umană, printre modelele sale preferate aflându-se oameni aparţinând unei condiţii sociale umile. Artişti de circ, arlechini, balerine, odalisce sunt chipurile frecvente ale galeriei sale de personaje, completate după 1944 cu figuri de ţărani şi muncitori, căutându-i mai ales pe cei care îndurau cu tărie suferinţele vieţii, cei care ascundeau tristeţea şi cei fără perspectivă. Criticul V. Beneş spunea despre Iser: “Plin de vitalitate, dar şi contemplativ acolo unde ochiul se deschide larg asupra vieţii, Iser este şi astăzi un explorator. Arta lui este arta marilor chinuiţi”i. Atunci când se oprea asupra acestora, Iser o făcea dintr-un sentiment de apreciere pentru atitudinea lor faţă de nedreptăţile existenţei, portretele sale având rolul atât de a trezi conştiinţa asupra durerii celorlalţi, precum şi de a furniza un model de răbdare şi stăruinţă. Pe de altă parte, colecţia de personaje pe care le înfăţişează vorbesc despre felul său de a vedea lumea, despre gândurile şi sentimentele sale, într-o reflecţie continuă asupra condiţiei umane. Femeile din arta lui Iser împărtăşesc o anume duritate şi rezistenţă, date de obişnuinţa cu traiul aspru, putere care le conferă senzualitate, chiar dacă de multe ori le lipseşte frumuseţea, aşa cum este aceasta convenţional înţeleasă. Modest îmbrăcate, cu mâini muncite şi butucănoase, cu corpuri bine clădite, cu chipuri arse de soare şi trăsături severe, dar mereu cu priviri ce manifestă o complexă trăire interioară, femeile sunt surprinse în

145

Artmark

Corneliu Michăilescu, Cea mai nouă Olympie

Artmark

Jules Pascin, Femeie de moravuri

146

momente şi cadre ce le îngăduie să fie naturale. Ipostazele lor relaxate descriu preocuparea lui Iser pentru sondarea personalităţii şi a stării sufleteşti a modelului său, căci acestea devin aparente în fizionomie atunci când personajul încetează să pozeze. Astfel, scenele au un aer firesc, realismul artei lui Iser reieşind mai ales din atitudinile autentice ale personajelor şi lucrurile care le înconjoară, de fiecare dată constituind detalii semnificative. Opera „Lupanar” face parte din lucrările inspirate de viaţa din mahalalele şi cafenelele oraşului, o temă asupra căreia se apleacă după contactul cu mediul parizian, unde este atras mai ales de localurile aglomerate, de sălile cabaretelor, teatrele sărace de la periferie şi lumea circului. Aceste medii îi furnizau figurile pe care le folosea ca modele, de multe ori oameni cu o existenţă obscură, dintr-o lume tristă, reprezentativi pentru o categorie socială. Personajele din lucrarea de faţă, atitudinile lor şi raportul stabilit între ele, trimit către interpretarea că ne aflăm în faţa unei scene dintr-o casă de toleranţă. Într-o cameră umilă, cu o sobă, un pat şi un scaun, două femei, una tânără, aşezată şi fumând, cealaltă în vârstă, aşteptând lângă intrare, zâmbesc abia perceptibil. Machiajul, îmbrăcămintea sau pantofii roşii ai fetei sunt alte detalii care ar putea susţine această ipoteză. În această imagine plină de echivoc, Iser introduce un element simbolic, câinele, sub forma unei reprezentări comune pe perete,

singura decoraţiune a încăperii. Este fără îndoială o aluzie la câinele care apare şi la picioarele lui Venus din Urbino, a lui Tiţian, care simbolizează loialitatea şi dragostea conjugală, prezent aici într-o formă ridicolă, de imagine banală agăţată deasupra patului, căpătând astfel semnificaţie inversă. O imagine care ar fi părut şocantă pentru acea epocă, lucrarea se află în descendenţa unei celebre serii de picturi ale artei apusene, cu personaje feminine în ipostaze seducătoare şi identităţi ambigue, interpretate ca simboluri ale dorinţei sexuale, sau dimpotrivă, ale iubirii caste. Dacă în cazul lui Venus din Urbino a lui Tiţian, ipostaza senzuală, privirea directă şi mediul în care este înfăţişat nudul, au generat întrebări legate de sensul reprezentării, în cel al Olympiei lui Manet, o parafrază a operei maestrului renascentist, este transparentă intenţia de a reprezenta o curtezană a societăţii mondene. Iser transpune tema lui Manet într-o formulă ce descrie un alt mediu social, în care femeia nu mai apare nud, întinsă pe aşternuturi fine, ci îmbrăcată poate din pricina frigului, aşezată pe un simplu scaun, iar în spatele ei nu se află o slujnică, ci probabil proprietara locului în care se găseşte. Privirea sa nu o mai înfruntă încrezător pe cea a privitorului, întâmpinată în schimb de scrutarea bătrânei cu un singur ochi, ci coboară uşor, însoţită de un zâmbet vag, într-o atitudine ademenitoare, de un erotism nesofisticat.

Iser foloseşte pastelul pentru fineţea în tranziţia dintre tonuri pe care o permite această tehnică, potrivită ilustrării portretelor, reuşind să creeze două chipuri de o forţă expresivă deosebită, admirabil integrate în spaţiu. Lucrarea „Lupanar” este unul dintre cele mai bune pasteluri ale artistului care au apărut în circuitul pieţei de artă, o operă importantă atât prin realismul său eliberat de constrângerile naturalismului şi autenticitatea momentului surprins, cât şi prin sugestiile pe care le aduce la picturi celebre ale artei occidentale. Prin intermediul acesteia, Iser exprimă într-un mod îndrăzneţ crezul său artistic, marcat de angajamentul luat faţă de adevărul vieţii şi de dialogul permanent cu arta universală.

Eduard Manet, Olympia

Tițian, Venus

Bibliografie: BUSUIOCEANU, Alexandru, ”Iser”, Ed. Ramuri, Craiova, 1930 COMARNESCU, Petru, ”Iosif Iser”, Bucureşti, 1965 CRĂCIUN, Eugen, „Iser”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945 FRUNZETTI, Ion, „Căminul artei – Petraşcu, Iser”, în Vremea, 9 ian 1944, p. 109 JIANU, Ionel, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1957 MIHALACHE, Marin, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1968

Artmark

i V. Beneş apud Marin Mihalache, „Iser”, p. 34

147

34 Camil Ressu (1880, Galaţi - 1962, Bucureşti)

La pozat ulei pe carton 64,5 × 50 cm semnat stânga jos, cu creion în pastă, C. Ressu Valoare estimativă: € 9.000 - 14.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Camill Ressu, Două țărănci pe câmp

Artmark

Camill Ressu, Tânără fată la țărmul mării

148

Camil Ressu a studiat pictura cu George Demetrescu Mirea, la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, începând din 1897, până în 1899, an în care s-a transferat la Iaşi, unde i-a avut ca profesori pe Emanoil Bardasare şi Consantin Stahi. Absolvent cu medalia de argint în 1902, pleacă la München pentru a-şi continua studiile şi se înscrie la Akademie der Kunst, în atelierul lui von Kaulbach. În timpul şederii sale de numai două luni în Müchen, vizitează muzeele şi expoziţiile şi se arată interesat de şcoala modernă a picturii germane. Pleacă apoi la Paris, unde se înscrie la Academia Julian, pentru a studia desenul cu Jean Paul Laurens. Este coleg cu Steriadi, Eustaţiu Stoenescu, TheodorescuSion, Dărăscu şi alţi artişti români, alături de care lucrează verile în Bretania. Frecventează serile poetice prezidate de Jean Moréas şi cercurile socialiste, audiind discursurile lui Jean Jaurès. Vizitează muzeele şi galeriile de artă pariziene, atelierele şi cenaclurile literare din Montmartre şi Montparnasse. În 1905 ia parte la „Cercul studenţilor români”, alături de Brâncuşi, Dărăscu, Ştefan Popescu, Theodorescu-Sion, Stoenescu, George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă ş.a.m.d. Se întoarce definitiv în ţară în 1907, după răscoalele ţărăneşti din luna mai şi începe colaborarea ca desenator la publicaţiile „Furnica”, „Viitorul”, „Adevărul” şi „Acţiunea”. Comentatorii operei lui Ressu pun accent pe dimensiunea socială a artei sale şi subliniază implicarea

149

Artmark

sa în problemele ţărănimii, care luaseră amploare în spaţiul românesc la începutul secolului al XX-lea şi izbucniseră violent cu răscoala din primăvara anului 1907. Pentru a înţelege semnificaţia picturii lui Camil Ressu este necesar să cunoaştem unele aspecte ale contextului social şi politic al acelei perioade, condiţii care au influenţat traiectoria creaţiei unuia dintre fondatorii şcolii de pictură româneşti.

Artmark

Nemulţumirea ţăranilor legată de inechitatea deţinerii de pământ şi exploatarea necruţătoare la care ajunseseră să fie supuşi de către latifundiari, a dus la izbucnirea răscoalei în Moldova, de unde s-a răspândit rapid în toate colţurile ţării. În situaţia agravată de activitatea agitatorică a socialiştilor de extremă stângă şi în haosul generalizat care se instaurase, guvernul a recurs la măsuri dure de represiune. Au luat amploare apoi mişcările muncitoreşti, susţinute de răspândirea marxismului, creânduse un climat de implicare a intelectualilor în luptele sociale. Unele reviste, precum „Viaţa românească”, promovau ideea artei cu tendinţă, publicând texte prin care susţineau reflectarea vieţii reale a ţăranilor în creaţiile artistice şi respingeau concepţiile idealizante, considerate falsificări ale adevărului. În acest context, s-a format conştiinţa misiunii sociale în rândul artiştilor, a căror artă începea a fi pusă în slujba aspiraţiilor claselor exploatate, având uneori un accent de revoltă şi militantism.

150

Arta trebuia să exprime simpatia faţă de suferinţele celor mulţi, într-un stil epurat de sentimentalism şi pitoresc şi să se orienteze către subiecte din

viaţa oamenilor umili, abandonând definitiv rutina academică. Arta nouă avea să se opună concepţiilor burgheze care caracterizau arta oficială şi să se apropie de adevăr printr-o formă de expresie originală, punând figura umană în centrul său. Printre artiştii generaţiei tinere de la începutul secolului al XIX-lea care au dat o nouă orientare mişcării artistice româneşti au fost Luchian, Iser, Steriadi şi Ressu. Asemeni multor artşti şi scriitori români ai acelei perioade, Ressu se întorsese de la Paris impregnat de ideile revoluţionare, revoltat împotruva injustiţiei sociale. Camil Ressu a fost unul dintre cei preocupaţi de realizarea unei arte care să reflecte realitatea românească, specific naţională. Repingând poporanismul și motivele facile, a căutat în arta populară originea unui stil autentic, care trebuia să reflecte spiritul românului. Respingând formele de împrumut care pătrunseseră în arta acelei perioade, odată cu plecările artiștilor la studii în străinătate, a fost preocupat de găsirea izvoarelor legitime pentru stilul specific românesc ce se cerea aflat, pentru a se afla în centrul unei școli naționale de pictură. Era momentul unei schimbări profunde în arta românească, când ideile modernității se răspândeau în țară, susținute de activitatea unor reviste de cultură, de diferite orientări. Toate formele pe care le-a luat arta în această perioadă aveau în comun respingerea normelor academice și orientarea către realitate, fie aceasta interioară ori exterioară artistului. Una dintre direcțiile majore era aceea a tradiționalismului, înțeles ca un

Marile compoziţii pictate ale lui Ressu au ca subiect, aproape invariabil, omul simplu, ţăranul, viaţa de la ţară, muncitorul sau ritualul muncii. Vocaţia lui Ressu era aceea a figurii umane, portretistica ocupând un rol deosebit de important, prin numărul lucrărilor realizate şi valoarea lor. În primii ani de după întoarcerea sa de la studii, modelele sale erau cele din lumea artistică şi literară din cafenelele pe care le frecventa în acea vreme, Ressu lăsând o imagine semnificativă a fizionomiilor unor personalităţi ale culturii de la începutul secolului al XX-lea, printre care Brâncuşi, Paciurea, Bacovia, Pallady sau Petraşcu. Ressu stăpânea o mare putere de sinteză şi interpretare a aspectului fizic ca expresie a personalităţii. În această perioadă, activitatea sa se concentra mai ales în jurul desenului, mijlocul cel mai potrivit pentru explorarea

caracterului unei figuri, pe care îl considera capabil de a produce opere definitive. Portretele lui Ressu pe care critica de artă le consideră cele mai desăvârşite sunt acelea conţinute în compoziţiile cu ţărani. Lumea satului a început să fie un subiect predilect în creaţia artistului mai ales după anul 1920, perioadă când se afirma o tendinţă a gustului pentru monumental, decorativ şi accentuarea valorii simbolice. Portretele celor două fete din pictura „La pozat” exprimă seninătatea şi bucuria proprie copiilor, un aspect al lumii satului mai puţin sondat de Ressu. Chipurile zâmbitoare şi ştrengare se disting în repertoriul figurilor grave de ţărani care populează compoziţiile artistului, simbolizând capacitatea oamenilor de la ţară de a privi cu detaşare şi umor greutăţile vieţii.

Bibliografie: COSMA, Gheorghe, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Meridiane, 1967 DEAC, Mircea, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956 ENESCU, Teodor, ”Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1958 RADA, Teodoru, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Meridiane RESSU, Camil, ” Însemnări”, Bucureşti, Editura Meridiane, 1967

Artmark

recurs la tradiția artei populare, iar nu ca un curent reacționar față de înnoirile artei momentului. Poate fi făcută o paralelă între dezideratele sale de creare a unei arte noi, care să se sprijine pe creaţiile populare arhaice ale locului şi ideile primitivismului, mişcarea în pictura occidentală a secolului al XX-lea care urmărea întoarcerea la o abordare liberă, frustă, precum cea a culturilor din afara Europei sau a Statelor Unite, eliberată de convenţiile şi artificialitatea academismului. Artiştii români, refuzând formele de import, fără însă a se sustrage spiritului modern, au sondat repertoriul de imagini ale meşterilor populari în căutarea unei baze pentru un stil românesc autentic şi actual.

151

35 Ștefan Dimitrescu (1886, Huşi - 1933, Iaşi)

Natură statică cu legume coapte ulei pe pânză 50 × 60,5 cm semnat stânga jos, cu brun, St. Dimitrescu Valoare estimativă: € 12.500 - 20.000

În ultima perioadă artistică, construcţia plastică a lui Dimitrescu resimte fine mişcări de consistenţă, odată cu descoperirea unei noi surse de picturalitate. Lumina învie paleta lui Dimitrescu, însă nu dizolvă formele, ci îi deschide drumul spre o abordare mult mai intens cromatică a motivului. Această tonalitate vibrantă, materializată în lucrări ce abordează tematici diferite, nu va aduce modificări stilistice de ansamblu, doar va percuta componenta cromatică. Nicolae Tonitza, Natură statică cu legume Colecția Dr. Iosif Dona

Artmark

Ștefan Luchian, Natură statică cu legume

152

Definit de realism în exprimarea plastică, transformat în sursă de prezentare a lumii înconjurătoare, Dimitrescu nu se înstrăinează de acele principii ce l-au definit drept un povestitor al universului tradiţional. Pornind de la un spirit atent acordat la datele descriptive ale vieţii omului obişnuit, pictorul elimină conştient construcţiile fade, ordonând elementele fiecărei pânze în concordanţă cu un singur motiv, central, coordonator al întregii compoziţii. Dimitrescu nu se lasă atras de jocurile pitorescului, evită acel discurs manierist instituţionalizat, drept urmare recurge la o compoziţie adânc înrădăcinată în principii logice de construcţie. Influenţat de Cèzanne încă din perioada studiilor din Paris, în urma unor decantări succesive, îşi va atribui lucid un stil plastic coerent. Influenţa ultimă pe care o resimte stă sub semnul însuşiri luminii drept creator de rezonanţă picturală. Acest fapt este dovedit de interesul crescut pentru culoare, iar primul rezultat

153

Artmark

ţine de virarea cromatică a paletei folosite. Sub autoritatea luminii, pasiunea lui Dimitrescu se va resfrânge şi asupra atelierului, fiind un susţinător acerb al iluminării claselor de studiu pentru elevii săi.

Artmark

Ștefan Dimitrescu, Natură statică cu legume Muzeul de Artă Cluj-Napoca

154

În abordarea naturilor statice, Dimitrescu nu se desprinde definitiv de surse ale tradiţionalului, lucrările sale descriind, de această dată în amănunt, o mică parte a lumii satului. Dacă în opere ce prezintă viaţa ţăranului, interiorul casei, târguri, peisaje săteşti, Dimitrescu recurge la o descriere de ansamblu, în viziune amplă şi generoasă, în cazul rarelor naturi statice, pictorul înţelege altfel motivul ales. Pictorul reuşeşte să surprindă viaţa ascunsă a lucrurilor, şi oferă o însemnătate revelatoare banalului coş cu legume. Printr-o remarcabilă concreteţe, obiectele pictate, legume, fructe, vase sunt încorporate în adevărate fresce de o materialitate viguroasă. Dimitrescu reuşeşte să zugrăvească cu robusteţe o masă de ţară, umplută cu roadele pâmântului, direcţia oferită fiind evident îndreptată către compoziţia izvorâtă din sentimentul specific ţărănesc. El nu filosofează asupra motivului, ci expune direct legumele proaspete, coapte şi cărnoase, iar prin evitarea construirii fundalului, încarcă cu materialitate şi corpolenţă obiectele. Desigur că acest lucru este realizat prin prelucrarea volumelor şi suprafeţelor cu ajutorul tuşei şi culorii. Pensulaţia este evident viguroasă, bogată

în pastă, saturată, iar zonele pe care culoarea le defineşte sunt individualizate prin contrast, evitând tuşa de contur. Dimitrescu nu se foloseşte de jocuri cromatice decât în prezentarea sticlei, conferindu-i acea consistenţă neclară prin juxtapunerea unor nuanţe multiple. În cazul legumelor, pictorul prezintă cu veridicitate, în tonuri vii, aspectul realist al gogoşarilor, vinetelor şi ardeilor. Aici, Dimitrescu se foloseşte cu dibăcie de lecţiile elementare ale paletei cromatice, reuşind să aranjeze legumele în aşa fel încât acestea să se alăture în contrast de complementare, folosindu-se în special de alternanţa roşu-verde. Atingerea finală, concretizată de petele de lumină, abundente, va oferi ansamblului o vitalitate generoasă, afectivă.

Bibliografie: BEDNARIK, Beatrice, ”Ștefan Dimitrescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 JIANU, Ionel, ”Ştefan Dimitrescu”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954 PARADAIS, Claudiu, ”Ştefan Dimitrescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978

36 Ștefan Popescu (1872, Finţeşti, Buzău - 1948, Bucureşti)

Case provensale ulei pe pânză 50 × 65 cm semnat și datat dreapta jos, cu negru, St. Popescu, (19)28

Artmark

Valoare estimativă: € 12.500 - 17.500

155

Artmark

Destinul pictorului Ştefan Popescu a fost marcat de-a lungul timpului de acele așa-numite întâlniri providențiale. Pasiunea pentru desen, manifestată încă din copilărie, îi este descoperită și susținută de profesorul Ionescu-Gion. În monografia dedicată pictorului, George Oprescu citează în mai multe rânduri o autobiografie găsită printre ultimele documente ale acestuia. Printre rândurile acestui prețios document artistul declara: ”Plăcerea, aș putea spune pasiunea pentru desen și la urmă pentru pictură, în acea școală mi s-au dezvoltat.” Școala la care face referire este cea de Institutori, din Ploiești, unde îl are profesor de franceză pe IonescuGion, întreprinzător iubitor de artă care simțea că trebuie să încurajeze tinerii, Ștefan Popescu fiind unul dintre aceștia.

156

A cochetat o perioadă cu mișcarea socialistă și cu profesoratul deopotrivă, renunțând la ambele în favoarea artei și a plecării la Munchen. În sistemul bavarez a făcut trei ani desen înainte de a trece la clasa de pictură, origine a disciplinei desenului pe care a cultivat-o până la sfârșitul carierei. A doua întâlnire providențială este cea cu Spiru Haret, care-i admiră o lucrare expusă în ferestrele de pe Calea Victoriei a redacției ziarului “L’ Independence Roumaine” și care se oferă să-l susțină anual până la terminarea studiilor. Întâmplarea nu este lipsită de amănuntele ei de insolit, inițial pictorul refuzând așa-numitul ajutor, ca mai apoi să se înțeleagă cu Haret să-i ofere un tablou în schimb. Atmosfera de la Munchen era sufocată de academism, în timp ce la Paris se afirmau impresioniștii. Cu toate acestea Ștefan Popescu urmează timp de 5 ani cursurile, trecând apoi la clasa de compoziție

și se orientează spre pictura monumentală pentru aproximativ 3 ani. Abia la Paris artistul regăsește atmosfera și stilul sub care să poată evolua. Oprescu menționează întâlnirea cu Lucien Simon, Charles Cottet și, indirect, cu Whistler, prin lucrările expuse, catalogându-i pe aceștia ca artiști ce avuseseră o reacție ”contra impresionismului victorios și uneori excesiv în analiza și diviziunea tonurilor, mergând până la o dizolvare a formei.” Alături de acești prieteni și profesori totodată își clarifică Ștefan Popescu concepția asupra actului artistic și dobândește în fața naturii ”un calm afectuos și receptiv”. La Paris sau în multiplele călătorii în Bretania, grupul l-a introdus pe pictor naturii sălbatice și modului de contemplare impresionist, marcat de dihotomia obiectiv-subiectiv. Peisajul breton, dar și localnicii au reprezentat un subiect bogat, mai ales la sugestia aceluiași Simon, dar și datorită naturii melancolice a lui Popescu. În anii petrecuți în țară, peisajul devine tematica principală în opera sa. Copacul începe să se insinueze în lucrările sale, împrumutând și, finalmente, înlocuind la toate nivelurile prezența umană. De asemenea își crează și un tipar compozițional, cu două registre, unul în partea de jos, ”ca o perdea cu găuri” prin care se întrevede cel de-al doilea plan, de cele mai multe ori un peisaj care se întrevede în depărtare, antitetic reprezentat față de cele din prim plan, văzut ca prin vis în comparație cu materialitatea celui dintâi. Peregrin neobosit, a străbătut țara, dar și Europa, avid de a surprinde în tehnici diferite, diversitatea geografică a lumii în maniera-i

personală. Ștefan Popescu este poate unul din exemplele cele mai potrivite pentru modul de abordare a naturii propuse de impresioniști. Disciplina lucrului în natură, în fața subiectului, l-a purtat prin Veneția, Germania, Turcia, Maroc, Tunis ori sudul Franței de unde s-a întors ”cu câteva dintre cele mai cunoscute și reușite pânze: La Cap-Ferrat, Case provensale, Pădurile de pini la malul mării.” ”Case provensale” prezintă aceeași structură compozițională observată de George Oprescu. Prim planul este dominat de materialitatea aproape agresivă a casei tipic provensale, roșie, cu obloanele bătute de vânt. Arhitectura ei crează gradual perspectiva prin șirul de mici contraforți, care culminează cu structura porticului, prin care se vede cel de-al doilea plan, o casă schițată în depărtare. Desenul viguros se simte sub roșul zidurilor casei din prim plan, pe când vecinătatea casei din al doilea e sugerată prin tușe de culoare marcate subtil de linii negre de contur. Elementul vegetal al copacului, această prelungire a firii artistului, nu putea să lipsească, marcând trecerea de la un plan la altul.

Bibliografie: OPRESCU, George, ”Ștefan Popescu”, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, București

Artmark

Ștefan Popescu a reușit, prin contactul cu mediul francez, să reconcilieze realismul redării naturii, obiectiv prin excelență, cu subiectivul propriului mod de a interpreta cele văzute.

157

158

Artmark

(în duplex cu Timișoara)

Artmark

ȘCOALA BĂNĂȚEANĂ bucurești 159

37 Dumitru GhiaŢă (1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti)

Vedere dinspre Palatul Regal ulei pe carton 47 × 38 cm semnat dreapta jos, cu brun, Ghiață D. Valoare estimativă: € 4.500 - 7.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Ghiață mărturisea că inițierea în pictură și-a făcut-o mai mult ”pe motiv”, în duminicile petrecute în Grădina Botanică pentru a studia și desena plante. Cunoscut ca pictor al iernilor și târgurilor, Ghiață a fost în egală măsură un cartograf al Bucureștiului. Atras la început de periferiile orașului, atât pentru pitorescul lor, cât și pentru aspectele vieții descoperite. Treptat Bucureștiul a prins viață sub penelul lui ghiață în toate aspectele sale arhitectonice - de la panoramări asupra cartierelor până la zonele industriale, Ghiață fiind considerat alături de Micaela Eleutheriade unul din pionerii peisajului industrial. Vederea prezentată asupra Bucureștiului vechi are un pandant în colecția Pinacotecii Municipiului București. Aceeași panoramă este adnotată de autor în partea dreaptă jos: ”Prima schiță pentru tabloul Bucureștiul Vechiu dela Palatul Regal” și este datată 1933, lucrarea având dimensiuni mai mari. Artistul a schițat în mai multe variante peisajul înainte de a finaliza lucrarea, de fiecare dată în ulei. Perspectiva este mai amplă în lucrarea de la Pinacotecă, pe când în cea prezentată artistul pare să fi ”înaintat” în perspectivă, micșorând cadrul în care se profilează biserica.

Artmark

Dumitru Ghiață, “Prima schiță pentru tabloul Bucureștiul Vechiu dela Palatul Regal” Pinacoteca Muncipiului București

160

În opera sa există aspirația asumată și împlinită spre rigoare și monumentalitate, demonstrată și de existența acestor multiple căutări pentru realizarea unei singure lucrări. Nu face concesii detaliilor ori compoziției, ci caută formula adecvată, fiind preocupat să redea esența lucrurilor. Compozițiile vădesc căutarea armoniei, atât structurală, Bibliografie: cât și cromatică. BACONSKY, A. E, ”Dumitru Ghiață”, Ed. Meridiane, București, 1966 PREUTU, Maria, ”Dumitru Ghiață”, Ed. Meridiane, București, 1977

161

Artmark

38 Cornel Minișan (1885,Nerău, Timis - 1952, Arad)

Peisaj de primăvară ulei pe carton 71,5 × 100 cm semnat şi datat stânga jos, cu roşu, Minişan, 1922 Valoare estimativă: € 1.800 - 3.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Născut în Banat, Minişan îşi face primele studii în locurile natale, la Cenad şi la Debreţin. După absolvirea Şcolii de Pedagogie în Sighetul Marmaţiei, tânărul se îndreaptă spre artă, ajungând în Viena, unde urmează cursurile unei şcoli de artă grafică şi plastică. La întoarcerea în ţară, se stabileşte în Arad şi continuă să practice pictura, aprofundând studiile. În monografia artei bănăţene, Aurel Cosma ne dezvăluie un artist deplin definit în măiestria picturii, alăturându-l maeştrilor picturii româneşti. Ne este înfăţişat un pictor ce se înscrie pe linia, clasică deja, a impresionismului românesc, cu principii adânc înrădăcinate în cel mai profund tradiţionalism românesc. Primele calităţi ce ne relevă aceste elemente ţin de procesul continuu de abordare a temei pictate, expunerile sale coloristice dezvăluind şi interesul pentru studiul culorii.

de fină sensibilitate. Minişan reuşeşte să renunţe la unele elemente de construcţie ce ţin de formal, fiind acaparat de paleta caldă, cu ajutorul căreia recreează natura printr-un filtru propriu. Într-o gamă deschisă, pictorul recurge la contraste fine de calitate, la artificii de construcţie în alternarea tonurilor calde şi a celor reci, în modelarea atmosferei, dar şi a perspectivei. Dacă orizonturile sunt dominate de albastruri şi tente de violet, în gamă rece, de îndată ce distanţa se micşorează, peisajul prinde viaţă, într-un joc accelerat de tuşe în nuanţe calde.

Artmark

Într-o gamă nesfârşită de nuanţe, Minişan dezvoltă o paletă fovă personalizată, descoperită prin filtrarea optică a spectrului. Partea cea mai importantă în acest proces al conturării unei viziuni proprii este determinată de desele ieşiri la peisaj, Minişan fiind conştient de necesitatea observării naturii în întreaga sa desfăşurare, călătorind des în împrejurimile Aradului, la Lipova şi de-a lungul Banatului.

162

Rezultatul acestei reduceri a gamei cromatice, impusă de însuşirea calităţilor luminiscente, se manifestă ulterior în peisaje diafane, pătrunse

Bibliografie: COSMA, Aurel, ”Pictura Românească din Banat”, Timişoara, 1940

163

Artmark

39 Ioan Isac (1885, Ciclova, Caraş Severin - 1950, Timişoara)

Cornul de Aur ulei pe panou de lemn 49,5 × 39,5 cm semnat dreapta jos, cu albastru, I. Isac Valoare estimativă: € 2.500 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Ioan Isac, Mişcare în port Muzeul de Artă Timişoara

164

Cornul de Aur - Istanbul (fotografie de epocă)

Alegând ca prim pas premisa obiectivă, Isac se substituie observatorului detaşat, relatând uneori în tablourile sale viaţa semenilor. În Constantinopol, spre exemplu, străbate sumedenia de porturi, împânzite de dimineaţă până seara de oamenii locului, pescari, comercianţi sau hamali. Însă Isac se detaşează de o analiză a tipologiei umane şi abordează imaginea în ansamblu, fiind fascinat de perspectivă. Realizarea plastică are rădăcini teoretice în două principii definitorii ale artei moderne, în pictura sa împletindu-se maniera impresionistă, ca substrat al plein-air-ismului, şi abordarea expresionistă în interpretarea motivului. Caracteristici ce se regăsesc şi în redarea aglomeratului golf din Instanbul. Tuşa dezvăluie varietatea pensulaţiei în abordarea diferitelor structuri picturale. În ansamblu, compoziţia oferă o perspectivă generoasă prin iscusinţa pictorului de a puncta centre de interes multiple. În prim plan, activitatea pescarilor este abordată în manieră dinamică, pensulaţia şi multitudinea nuanţelor fiind necesare în surprindea unei scene pline de viaţă. Isac reuşeşte să echilibreze atmosfera prin abordarea într-o manieră aparte a cerului surprins la apus, cu trăsături inspirate de neliniştea şi apăsarea tipică expresionismului. Al treilea centru de interes este fixat în orizontul recognoscibil, unde silueta moscheii Sf. Sofia, înconjurată de minarete, domină depărtarea, în atmosfera diluată a apusului.

Bibliografie: COSMA, Aurel, ”Pictura Românească din Banat”, Timişoara, 1940 MIKLOSIK, Elena, ”Artă bănăţeană interbelică”, Ed. Graphite, Timişoara, 2006 Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti,”Ioan Isac. Natură şi tradiţie”, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2002 OCTAVIAN, Tudor,” Pictori români uitaţi”, Ed. Noi Media Print, Bucureşti, 2003

165

Artmark

40 Ioan Isac

Chiar dacă nu a întreprins foarte multe călătorii în afara ţării, Isac se întoarce din scurtele sejururi cu o mulţime de peisaje revelatoare din locurile pe care le-a străbătut. Astfel, în urma primei sale călătorii, pe care o efectuează în 1927, Isac expune rezultatele, 90 la număr, la Cluj în 1928. Peisajele surprind instantanee din Constantinopol şi Cairo, dar şi câteva vedute din Balcic şi Constanţa.

(1885, Ciclova, Caraş Severin - 1950, Timişoara)

Golf italian (Grotta di Nettuno) ulei pe carton 83,5 × 73 cm semnat dreapta jos, cu albastru, I. Isac Valoare estimativă: € 2.500 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Grotta di Nettuno, Marea Tireniană

Artmark

166

Pornind de la replica pe care o dădea prietenilor cârcotaşi care îl întrebau unde lucrează, ştiind că nu are un atelier amenajat, Isac îşi declara mereu dragostea pentru natură, pe care o considera un atelier cu infinite posibilităţi. Această anecdotă ne conturează imaginea adeziunii pictorului la teoria plein-air-ismului, pe care şi-o însuşeşte şi dezvoltă pe întreaga durată a vieţii. Chiar dacă este unul dintre reprezentanţii şcolii bănăţene, tocmai acel spirit de ataşament faţă de pământul românesc îl întipăreşte pe Isac în conştiinţa artei naționale. Acest fapt este relevat nu numai de desele participări la manifestările oficiale din Bucureşti, dar şi de expoziţiile itinerate în ţară, cu ecouri în presa românească interbelică. La o scrutare a stilului ce definea arta bănăţeană de la începutul secolului al XX-lea, pictura lui Isac reprezintă unul din pragurile evolutive, arta sa fiind reprezentativă pentru depăşirea realismului obiectiv, care la Isac se regăseşte doar în abordarea unor teme veridice. Pornind de la interogaţii ce ţin de lumea vizitată, Isac, peisagist prin excelenţă, nu ezită să surprindă imagini elocvente în care omul este subiectul principal.

167

Artmark

41 Ignat Bednarik (1882, Orşova, Turnu Severin - 1963, Bucureşti)

La troiță acuarelă pe carton subțire 50 × 34 cm semnat dreapta jos, cu brun, I. BEDNARIK Valoare estimativă: € 800 - 1.200

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

La Școala de Arte Frumoase din București pictorul a fost remarcat de Eugen Voinescu și Ion Georgescu mai ales pentru calitățile desenului, tehnică pe care a ales să o aprofundeze și la Viena, în perioada 1901-1906. Academismul nu l-a atras, frecventând Academia de Arte Frumoase vieneză numai în calitate de auditor.

Artmark

După căsătoria cu Elena Barabas pleacă la Munchen, unde alege Școala Regală de Arte Decorative, studiind cu Franz von Miller, Robert Engels și Julius Diez, cel din urmă fiind cel care l-a îndrumat în domeniul acuarelei. În atelierele din școală a luat contact și cu grafica aplicată – coperte, ilustrații, afișe, experiență care i-a conferit disciplina desenului, dar și o tendință spre folosirea simbolului și a metaforei. Perioada muncheneză a însemnat și influența curentului Jugendstil prin artiști ca Arnold Bocklin, Franz von Stuck sau Max Liebermann. Bednarik adoptă de la aceștia maniera simbolică de tratare a subiectului, peisajele dramatice şi referințele mitologice. Monografia dedicată artistului, scrisă de Beatrice Bednarik, consemnează declarația în manuscris a artistului, din 1956: ”După o ședere de vreo doi ani la Munchen... făcusem progrese enorme. Ajunși la București, intrai la firma Portois&Fix, ca proiectant și acuarelist pentru arhitectura de interior. Aici atrăsei atenția tuturor prin acuarelele mele. Devenisem așa de expert că mă jucam cu acuarela. Directorul de la Portois&Fix, care fusese chemat la Sofia pentru mobilarea sălii tronului și a altor încăperi ale palatului, telegrafia de acolo: Mare succes cu acuarelele lui Bednarik!”

168

Simbolismul a caracterizat prima etapă din creația pictorului, curent ce a dus în țară la formarea, în 1915, a ”Cenaclului Idealist” sub influența poetului Alexandru Macedonski.

Alături de soții Bednarik, din grupare făceau parte Alexandru Severin, Alexis Macedonski, Solaro Macedonski, Constantin Sofronie, Elena Popeea, Leon Biju, Alexandru Călinescu și arhitecții C. Iotzu, I. Traianescu. Bednarik se făcea remarcat la prima expoziție a cenaclului cu lucrarea ”Drumul spre glorie”, operă ce se păstrează la Biblioteca Națională din Viena, în celebra colecție de artă grafică, Albertina. Lucrarea în peniță și tuș prezenta în viziunea insolită a pictorului lupta continuă a omului către realizare. În același an 1915, pictorul a deschis prima expoziție în sala Bibliotecii Ateneului Român, alături de Constantin Sofronie și Horia Boambă. Constanța Zissu remarca în presa vremii: ”Dl. Bednarik este un pictor de idei, iar nu un simplu calchiator al naturii... el a făcut un pas înainte în pictura nouă, pictura de idei...” A urmat în 1916 participarea la expoziția Tinerimii Artistice, la Salonul Oficial și la cea de-a doua manifestare a Cenaclului Idealist. Surprinsă aparent involuntar, scena din lucrarea ”La troiță”, intră într-un dialog natural cu peisajul redat. Monumentalitatea legendară a brazilor ninși, ca și cea a troiței din prim plan, subliniază, antitetic, condiția umană. Personajele se profilează la rându-le în relație antitetică. Bătrânul obosit, care se închină evlavios, mulțumind poate pentru reușita drumului, alături de băiatul, care deși are privirea îndreptată în același sens, mușcă lacom dintr-o bucată de pâine. Acuarela lui Bednarik redă, în fața materializării divinității, atitudinea umană, diferențiată pe paliere de vârstă. Referințe: BEDNARIK, Beatrice, ”Ignat Bednarik”, Ed. Meridiane, București, 1987

169

Artmark

42 Dumitru GhiaŢă (1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti)

Ulcică cu trandafiri ulei pe pânză lipită pe carton 41 × 33 cm semnat stânga jos, cu ocru, Ghiață D. Valoare estimativă: € 4.000 - 6.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Cunoscut ca un pasionat al botanicii, cunoscător al amănuntelor științifice ale plantelor, Ghiață a reluat tematica naturii statice cu flori constant de-a lungul activității sale artistice. Dacă științific era interesat de speciile rare, care fac mândria oricărui cercetător, în pictură a preferat florile sălbatice, simple, care conțineau, intrinsec, ceva din frumusețea nealterată a lumii. Alegerea este susținută și de pasiunea sa pentru lumea satului, univers aspru caracterizat de atitudinea frustă și esențializată, din care pictorul împrumută și în stil și în modul de redare al lumii pe pânză. Din buchetele sale lipsește exuberanța, acestea fiind mai mereu așezate în ulcele de pământ, înnobilate de modelul specific românesc al brâului care marchează forma. Stilul sobru impune redarea stilizată, robustă, a elementelor care-și pierd astfel gingășia. Ca și în peisajele sale, compozițiile cu flori capătă monumentalitate, sugerând astfel forța telurică pe care artistul o regăsește ascunsă în elementele naturale.

Artmark

Dumitru Ghiață, Trandafiri albi Licitația de Impresionism și Postimpresionism Românesc Artmark 2010, adjudecat pentru 11.500 €

170

Paleta cromatică discretă este susţinută de raporturile dintre roşul fundalului şi movul mesei, pe care se proiectează ulcica a cărui brâu este subliniat cu albastru. În redarea florilor regăsim interesul pentru modulația culorii în funcție de lumină, chiar dacă sursa acesteia nu poate fi identificată fizic în lucrare. La Ghiață lumina nu descompune volumele ci le subliniază, dându-le concretețe, pictorul construind și în naturile statice imagini solide, bine echilibrate. Acestea sunt dispuse mereu simetric, formele fiind simplificate, conferind impresia de nemișcare chiar și în cazul naturilor statice.

Bibliografie: BACONSKY, A. E, ”Dumitru Ghiață”, Ed. Meridiane, București, 1966 PREUTU, Maria, ”Dumitru Ghiață”, Ed. Meridiane, București, 1977

171

Artmark

Din 1917, destinul lui Bednarik se leagă profund de cel al războiului, (1882, Orşova, Turnu Severin - 1963, fiind asimilat în calitate de ofițer, Bucureşti) Marelui Cartier General al Armatei Române, alături de Aurel Băeșu, 1917! Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, acuarelă pe hârtie Oscar Han, Cornel Medrea, Camil 32 × 50 cm Ressu. Experiența l-a marcat semnat și datat dreapta jos, cu brun, profund și s-a concretizat în serii BEDNARIK, 1920 de lucrări care portretizau dezastrul Valoare estimativă: € 1.000 - 1.600 războiului, dar și viața ”de huzur” a Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării categoriilor sociale privilegiate. Anul 1917 a fost marcat de importante Lucrarea este reprodusă în monogra- realizări – proiectul unei vaste fia “Ignat Bednarik“, Beatrice compoziții, ”Atacul de la Mărășești”, Bednarik, Ed. Meridiane, 1987, p. 26 care s-a concretizat ulterior în lucrarea ”Lupta pentru steag”. Structura compozițională elaborată, în semicercuri ce concentrează mișcarea, integrate într-un triunghi, ca și caracterul expresionist al redării chipurilor, aminteau de timpuriile compoziții simboliste. Martor al celei de-a doua mobilizări de la Iași, artistul a redat momentul într-un desen ce constituie singura mărturie de acest gen păstrată de la un artist.

Artmark

Ignat Bednarik

172

Bibliografie: BEDNARIK, Beatrice, ”Ignat Bednarik”, Ed. Meridiane, București, 1987

Bednarik reușește să redea cu ajutorul a multiple metafore situația socială și politică a țării. O deșănțată bacanală amintind de vremuri antice se desfășoară în jurul unei femei țintuite, la picioarele căreia, una din participante soarbe din sângele adunat într-un vas de sacrificiu. Răstignită este Țara, bacanala făcând referire la ”depravarea protipendadei acelor vremuri.” Pe fundal convoiul de ostași și cercetași este condus de Moartea deghizată în toboșar. Motivul este reluat din lucrarea ”Spre Styx” din 1916, când aceeași personificare a morții sub formă de schelet conducea spre lumea de dincolo o tânără femeie.

Antiteza este reluată în prim plan. În dreapta jos, mai mulți bărbați joacă zaruri peste steagul românesc, sugerându-ne că acesta este miza jocului. Nu întâmplător, jucătorul din extremitatea stângă poartă o cască prusacă. În stânga o mamă își plânge copiii morți. Tot în stânga însă, în spatele femeii îngenuncheate, privind În 1919 a revenit în București și a spre dezmăț, se află un bărbat. De deschis a doua expoziție la Salonul statură impunătoare, amintind ”Arta”, prilej cu care a expus lucrări de structura grecească antică, cu cu tematici diferite, alternând ciocanul în mâna stânga și făclia în experiența războiului cu portretele cea dreaptă, acesta simbolizează familiei sau cu compoziții de factură proletariatul. Beatrice Bednarik simbolistă. Un an mai târziu, la Galeria Feldstein de pe Calea Victoriei, menționează în monografia sa că ”este pentru prima dată în grafica firul graficii militante era continuat românească... când proletarul apare, de o suită de lucrări din care făcea parte și ”1917!”, dar își făceau apariția cu atributul său simbolic, ciocanul, într-o compoziție de amploare” și și peisajele în opera sa, în urma îl aseamănă pe acesta unui ”Mane călătoriei în zona Copăceni-Argeș. Lucrarea a suscitat interesul lui Petru Tekel”, făcând referire la scena biblică a cinei lui Baltazar, când pe Comarnescu, care comenta pe larg perete îi apare acestuia inscripția compoziția și semnificațiile ei, în articolul ”Pictorul Ignat Bednarik” din ”mane, tekel, fares” – ”numărat, cântărit, împărțit. ”Lucrarea Arta Plastică, 1962. reprezintă o îndrăzneață critică la Războiul a transformat artiștii trimiși adresa situației politico-sociale din pentru a-l documenta în aprigi critici, 1917, artistul reușind să transmită prin simboluri inteligent alese fie că era vorba despre degradarea nemulțumirea claselor sociale cu umană ori despre deciziile politice privire la atitudinea conducătorilor. care nu țineau cont de aceasta. Făcând apel la resursele simboliste dobândite în timpul studiilor,

173

Artmark

174

Artmark

175

Artmark

44 Ioan Isac (1885, Ciclova, Caraş Severin - 1950, Timişoara)

Ruine în Orașul Etern ulei pe pânză 49 × 40 cm semnat dreapta jos, cu albastru, I. Isac Valoare estimativă: € 1.400 - 2.200

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

După terminarea studiilor primare în localitatea natală, Isac ajunge în Oraviţa pentru a urma stagiile secundare. Chiar dacă ţelul său era acela de a ajunge la Şcoala de Belle Arte din Budapesta, situaţia financiară şi noile reglementări din sistemul de învăţământ împiedică ca acest lucru să se întâmple, tânărul ajungând în Timişoara, pentru a urma cursurile Şcolii Pedagogice. În perioada 1904 – 1912 face un adevărat periplu prin ținuturile bănățene, în calitate de profesor, ca mai apoi, întors în satul natal, să se dedice picturii. Are şansa de a lucra alături de o seamă de pictori maghiari, veniţi două veri la rând în Ciclova Montană. Astfel, alături de Manyai Mihaly sau Kiss Rezso, Isac merge la peisaj, momente ce reprezintă un prim pas spre cariera de pictor.

Artmark

Marin H. Georgescu, Portic normand

176

După întreruperea cauzată de primul război mondial, tânărul se hotărăşte să îşi contureze o carieră de pe urma căreia să se poată întreţine, așadar urmează cursurile secţiei pedagogice la Universitatea din Cluj pentru a dobândi diploma de profesor. Întâlnirea cu M. H. Georgescu în 1922 a facilitat apropierea de actul artistic. Pictorul bucureștean devine prieten cu Ioan Isac şi Corneliu Liuba, membri ai Asociaţiei Bănăţene de Arte Frumoase, alături de care va picta şi călători pentru câteva luni. Perioada petrecută alături de acesta a fost pentru Isac o adevărată școală,

de o factură plein-air-istă, preluată şi modelată ca un substrat lucid pe o structură artistică înrădăcinată în valori morale şi estetice tipic bănăţene. În paralel cu cariera profesorală, bănăţeanul pictează mult, aproape exclusiv în natură, tematica peisagistă fiind preponderentă. Aplecarea pentru natură se remarcă continuu, călătoriile lui Isac aducând mereu în faţa publicului bănăţean sau bucureştean largile perspective ale locurilor străbătute. Chiar dacă rămâne un pictor bănățean, Isac va fi apreciat de publicul din capitală, participând constant la expozițiile oficiale.

Bibliografie: COSMA, Aurel, ”Pictura Românească din Banat”, Timişoara, 1940 MIKLOSIK, Elena, ”Artă bănăţeană interbelică”, Ed. Graphite, Timişoara, 2006 Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti,” Ioan Isac. Natură şi tradiţie”, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2002 OCTAVIAN, Tudor,” Pictori români uitaţi”, Ed. Noi Media Print, Bucureşti, 2003

177

Artmark

45 Corneliu Liuba (1880, Retişor, Banat - 1953)

Vedere generală asupra Vâlcei ulei pe pânză lipită pe carton 30 × 40 cm semnat și datat stânga sus, cu negru, C. Liuba, (1)935 Valoare estimativă: € 800 - 1.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

178

Referințe: COSMA, Aurel, ”Pictura românească din Banat”, Timişoara, 1940 MIKLOSIK, Elena, ”Arta bănăţeană interbelică”, Ed. Graphite, Timişoara, 2006

46 Bălaşa Ionescu (1919, Vlădaia, Mehedinţi - 1997)

La cules ulei pe carton 81 × 66 cm semnat stânga jos, cu negru, Bălașa Ionescu

Artmark

Valoare estimativă: € 2.500 - 4.000

179

47 Traian Brădean (n. 1927, Comlăuş, Arad)

Margine de sat ulei pe carton 50 × 64 cm semnat dreapta jos, cu negru, T. Brădean Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Pe verso etichetă de participare în expoziția ”Peisajul în pictura românească”, Muzeul Național Cotroceni, 2002

180

Artistul aparţine generaţiei ’60 în pictură, una care îşi păstra încă vie legătura cu marea artă românească interbelică, într-o perioadă în care expoziţiile bucureştene mai prezentau lucrări ale lui Lucian Grigorescu, Camil Ressu, Iosif Iser sau Nicolae Dărăscu. Cunoştinţele artistice în spiritul acestei tradiţii a picturii româneşti s-au transmis pe filiera şcolii de artă, la catedra căreia s-au succedat mulţi dintre artiştii cei mai importanţi. Profesorul lui Brădean, Ciucurencu, studiase cu Camil Ressu la Şcoala de BeleArte, cel care le cultivase elevilor săi respectul pentru desen şi sensul superior al compoziţiei, fiind totodată fascinat de personalitatea artistică a lui Pallady şi Luchian. Ciucurencu avea să îşi formeze viziunea personală urmând aceste coordonate, transmiţând-o la rândul său studenţilor, atunci când va deveni profesor. Brădean studiase la Timişoara gravura cu Iulius Podlipny, unde îşi formase o bază solidă în desen, pe care experienţa lui Ciucurencu avea să o completeze natural. Peste pictura lui Brădean se suprapune arhitectura desenului, în linii negre ferme, care definesc volumele şi le simplifică, acţionând ca un schelet intern al lucrurilor, structurând şi în acelaşi timp rezumând. Concepţia liniei este una dintre cele mai directe influenţe ale lui Ciucurencu, însă şi a studiilor sale de gravură, fiind unul dintre accentele dominante în pictura „Margine de sat”: delimitează obiectele peisajului, formele copacilor, relieful, imprimă ritm compoziţiei şi separă zone de culoare. Este ceea ce conferă imaginii

o construcţie solidă, în care este integrat numai ceea ce e esenţial în realitatea care l-a inspirat. O căpiţă, element plastic recurent în peisajele sale, o casă modestă, un copac în primul plan, vegetaţie schiţată în cel secundar, un drum de pământ şi colină lină, care închide orizontul la o distanţă nu prea mare – construiesc o imagine ce se distinge prin viziunea sintetică. Contrastul dintre culorile reci şi galbenul de cereale coapte este raportul pe care se întemeiază cromatica lucrării, care aminteşte de paleta lui Van Gogh. În multe dintre peisajele sale, maestrul olandez picta câmpurile într-un galben solar, ce conţinea lumina, alăturându-i nuanţele de albastru, turcoaz, violet ale cerului şi vegetaţiei. Traian Brădean aplică culoarea în tuşe constructive, sugerând suprafeţe şi volume: rotunjimea coroanelor arborilor, moliciunea căpiţei de fân, netezimea lanului şi imprimând mişcare. Cerul apare astfel într-o învolburare de tuşe consistente în culorile amurgului, care dă un accent grav momentului în care este reprezentat peisajul. Artistul îşi imprimă propriile trăiri în faţa naturii, păstrând totuşi respectul pentru realitatea a ceea ce alege să înfăţişeze. Bibliografie: “Traian Brădean”, Angela Pop Brădean, Catalog de expoziție, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, noiembrie – decembrie 1998 ‘’Seniori ai Picturii Românești Contemporane’’, U.A.P, Fundația HAR, Programul Restituiri, martie 2003, Galeria Apollo, București

181

Artmark

48 Diodor Dure (1926, Lugoj - 2003)

Flori de câmp pastel pe hârtie 71 × 58 cm semnat dreapta jos, cu negru, Dure, (1)982 Valoare estimativă: € 600 - 900

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

182

49 Vasile Varga (1921, Ususău, Arad - 2005, Lipova)

Primăvară la Lipova

Valoare estimativă: € 800 - 1.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

ulei pe carton 61 × 47 cm semnat stânga jos, cu mov, Vasile Varga, datat dreapta jos, cu mov, 29.III.(19)89

183

50 Traian Brădean (n. 1927, Comlăuş, Arad)

Ulcică cu garoafe ulei pe pânză 55 × 50 cm semnat și datat dreapta jos, cu negru, T. Brădean, (1)976 Valoare estimativă: € 1.800 - 3.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

184

Pictura lui Brădean reprezentând o natură statică cu flori se distinge prin viziunea sa decorativă şi stilizată, atât la nivelul desenului cât şi al cromaticii, fiind o operă acordată spiritului artei populare din Banat. Aceasta a constituit o sursă de inspiraţie pentru creaţia artistului, din care a extras puterea de sinteză şi armoniile de culoare, întregindu-i formaţia în buna tradiţie a şcolii româneşti de pictură. Garoafele aşezate în ulcica ţărăneasă amintesc de picturile cu flori ale lui Luchian, cel care a realizat cele mai expresive flori ale artei româneşti. În mod similar, Brădean pictează garoafele ca pe o explozie de viaţă şi dispune corolele bogate într-o compoziţie circulară, radioasă, subliniind aspectul decorativ al tulpinilor şi frunzelor. Arta populară a zonei de unde provine şi în special scoarţele ţărăneşti în nuanţe pământii par a fi influenţat concepţia cromatică a acestei naturi statice. Pe un fundal vibrant, în multiple nuanţe de brun, florile se profilează cu contururile lor ferme, în forme simplificate. Culorile par şi ele supuse unei reduceri la o gamă diafană de rozuri şi griuri, armonizate cu verdele măsliniu al receptaculelor florilor şi decoraţiei vasului. Tuşele se suprapun în straturi transparente, creând efecte de volum şi textură, astfel că, într-o imagine cu un pronunţat caracter bidimensional, se disting corpurile aproape sferice ale inflorescenţelor. Arabescurile tulpinilor şi ale frunzelor spiralate se profilează în nuanţe luminoase de gri şi bej pe fundalul ruginiu, contribuind la aspectul decorativ al picturii.

Şi în această pictură este imprimată viziunea lui Brădean asupra desenului, ca element esenţial în construcţia formelor. Aici linia este subtilă, subţire şi mlădioasă, în acord cu natura subiectului, având aceeaşi funcţie, de a delimita contururi şi de a închide suprafeţe de culoare. Viziunea asupra raportului dintre culoare şi suprafeţe pare să fie inspirată din ţesăturile populare, precum este şi tendinţa de a găsi şi ilustra geometria din structura lucrurilor. Subiectul ales este un prilej de reflecţie asupra compoziţiei, relaţiei formelor şi armoniei culorilor, în care este prezentă amintirea maeştrilor artei româneşti, populare şi culte. Pictura lui Brădean se află în descendenţa acestora, alcătuind o operă puternic ancorată în tradiţiile româneşti ale imaginii.

Bibliografie: “Traian Brădean”, Angela Pop Brădean, Catalog de expoziție, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, noiembrie – decembrie 1998 ‘’Seniori ai Picturii Românești Contemporane’’, U.A.P., Fundația HAR, Programul Restituiri, martie 2003, Galeria Apollo, București

185

Artmark

51 Constantin Flondor (n. 1936, CernăuŢi)

Creştere tempera şi cerapastel pe carton 96 × 68 cm semnat și datat mijloc jos, în creion, FLONDOR, 1966 Valoare estimativă: € 1.800 - 3.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

După perioada anilor de ucenicie, 1950 – 1960, Constantin Flondor își definește cercetările ca fiind ”drumuri de început” – perioada 1962 – 1966. Cerebral, artistul recuperează din anii de studiu influențele care l-au modelat. Identifică în practica lucrului în natură importante lecții ce precedau studiile aprofundate, teoretice. Lecția culorii, ori a tușei dinamice care ”nu avea nimic în comun cu pictura gestuală, după cum ritmicitatea, raporturile de plin și de gol erau foarte departe de lecțiile lui Klee”. De la profesorii săi, Flondor a acumulat elemente primordiale – de la Podlipny rigoarea desenului, dar și moralitatea meseriei, de la Schweitzer-Cumpăna senzualitatea utilizării materiei, iar de la Eugen Popa, ”vigoarea și nonșalanța.” Nu uită nici de scurta întâlnire cu Catul Bogdan, prin intermediul colegului Florin Mitroi, ”despre strategia şi inteligenţa necesară în cumpănirea şi utilizarea mijloacelor plastice, linia-culoarea-valoarea.”

Artmark

Constantin Flondor, Ca să intrăm să ne ospătăm

186

Din hățișul acestor influențe, artistul iese începând cu 1964, când se stabilește în atelierul în care mai lucrează și astăzi și își distilează sieși nevoia teoretică – ”culoarea, armonia, acordul, gama nu sunt doar chestiuni de intuiţie, există şi aici reguli, legităţi scrise şi clarificate de o bună bucată de vreme.” Îi descoperă de asemenea pe Braque, Matisse, Picasso, Kandinsky și lucrează febril multe schițe, în natură, descoperind astfel ”dependența de expresie între formă și mediu.” De asemenea scapă

de un anume horror vaqui, asimilând cadența gol-plin și atribuind golurilor o funcție activă, constructivă. Toate acestea cu ajutorul desenelor prin care ”mi-am limpezit, fie probleme de limbaj, fie de reprezentare a unui motiv şi abstragerea lui pe un plan.” Din 1965 va renunța treptat la pictura în ulei, tinzând spre geometrizarea ce-și reclama influența de la suprematismul rus, în care abstractizarea surprindea esența emoției. Însă ceea ce îl diferențiază pe artist este păstrarea referentului. ”Există la mine mereu o raportare la ceva, fie că e contre-jour-ul unor frunze față de un cer, fie că e o observare a creșterii și apoi abstragerea în formă, fie o percepere sensibilă de transpunere a luminii. Imaginea avea nevoie să conțină cât de cât un suport, o motivație, să o numesc funcțională, în sensul unui ceva ce se determină autonom, independent de mine.”

187

Artmark

52 Onisim Colta (n. 1952, Baia Sprie, Maramureș)

Cămaşă cu cimbrişor ulei pe pânză 100 × 100 cm semnat și datat stânga jos, cu ocru, Colta, (20)08 Valoare estimativă: € 2.000 - 3.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Născut în Maramureş, artistul a urmat Academia de Arte Vizuale ”Ion Andreescu” din Cluj-Napoca la clasa profesorului Paul Sima, ca mai apoi să urmeze un stagiu de perfecționare pe linie de scenografie. A predat, a fost scenograf la Teatrul din Arad și a fost curatorul Bienalelor de Artă organizate la Arad. Opera sa, tablouri ori obiecte, a fost unanim apreciată ca una dintre cele mai reușite traduceri ale elogiului blagian dedicat luminii – ”sporind a lumii taină”- in limbaj plastic. Dualitatea materie-spirit capătă la Onisim Colta atributele fantasticului ascuns în lumea reală. Lucrările sale surprind acel moment de irumpere, banalele obiecte prezentate fiind vehicule ale unei spiritualități pe care contemporaneitatea refuză ori uită să o mai perceapă.

Artmark

Artistul încearcă, fără a inoportuna, să readucă în atenție ceva din misterul lumii. Și o face blând, erijându-se în demiurgul răbdător. Se folosește de materialitatea obiectelor, reproduse ori recreate ca atare, ca de un limbaj cunoscut nouă. Acestea capătă o concretețe greu de ignorat, fiind încărcate de expresivitate plastică și datorită faptului că artistul lucrează și obiecte, mai ales în lemn.

188

Lucrările sale sunt rezultatul unei dihotomii a spiritului său artistic, cea dintre apolinic și dionisiac. ”Adânc frământat, în interiorul său, dar senin, în exterior”, Onisim Colta alege să interogheze constant pentru a oferi lumii roadele frământării, peste care se așterne calmul și frumusețea spirituală a răspunsurilor clare.

Bibliografie: ”Onisim Colta. Pictură, desen, acuarelă, obiect” – catalog de expoziție, Ed. Dana Art, 2010

189

Artmark

53 Vasile Varga (1921, Ususău, Arad - 2005, Lipova)

Piersici ulei pe carton 34 × 43 cm semnat și datat stânga sus, cu galben, Vasile Varga, (19)60 Valoare estimativă: € 650 - 1.100

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Pornind de la opinii realiste asupra actului artistic, Varga îşi însuşeşte învăţăminte variate asupra compoziţiei şi cromaticii. După interogaţii multiple cauzate de studii de culoare şi de orânduire a formelor, Varga reuşeşte să se regăsească în opere puternic influenţate de un structuralism figurativ, în care efectele cromatice sunt construite pornind de la calităţile pastei.

coordonată de tonurile folosite, de cele mai multe ori pământii, iar calităţile oferite pastei sunt de ajuns pentru finisarea lucrării.

Artmark

Fin cunoscător al spectrului cromatic, reuşeşte să stăpânească contrastele simultane şi valorice. Chiar dacă uneori foloseşte exclusiv tonuri calde, contrastul îl realizează prin subtilităţi de saturaţie a culorilor folosite, iar tuşele generoase Descoperind teoriile despre culori ale aprofundează şi mai mult efectul lui Lhote, pictorul începe să îşi fabrice dorit. Suprafaţa pictată devine singur tonurile, fiind adeptul consuportul unei percepţii imediate struirii contrastului valoric direct de a motivului pictat, iar maniera pe paletă. Astfel, culoarea trebuie să de aranjare a obiectelor, în cazul aibă calităţile picturale încă dinainte naturilor statice, ne oferă o imagine de a fi pusă pe suprafaţa dorită, pluri-perspectivală. Acest fapt iar prelucrarea anterioară a pastei induce efectul, sau mai bine spus o devine o necesitate. Varga reuşeşte incertitudine, asupra punctului din să obţină unitatea şi soliditatea care este privită lucrarea, fundalul imaginii prin epurări succesive în lipsind cu desăvârşire. Profunzimea optica formală, detaliul fiind redus perspectivei este oferită de cele la minim, ca prim rezultat al filtrului câteva fructe stilizate, care prin vizual. În paralel cu această viziune încărcătura şi saturaţia cromatică asupra structurilor şi volumelor, coordonează vizual compoziţia. Varga decantează şi articulează progresiv lumea culorilor, care desigur că este corelată direct proporţional de principiile de construcţie ale volumelor.

190

Varga nu acceptă hazardul în raporturile dintre culori şi, ca rezultat al acestui principiu, putem observa renunţarea voită la o suită de tonuri nefolositoare. Utilizând doar câteva culori, pe care desigur le amestecă în funcţie de calităţile primare, Varga dezvoltă compoziţia în jurul unor notaţii de culoare şi structură minime. Forma este direct

Bibliografie: BARBOSA, Octavian, “Dicţionarul artiştilor români contemporani“, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976 CEBUC, Alexandru, FLOREA, Vasile, NEGOIŢĂ, Lăptoiu, “Encyclopedie des artistes roumains contemporains“, vol. I, Ed. ARC 2000, Bucureşti, 1999

191

Artmark

54 Traian Brădean (n. 1927, Comlăuş, Arad)

A plecat Moțul la târg ulei pe pânză 50 × 50 cm semnat stânga jos, cu negru, T. Brădean Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Pictorul a studiat gravura la Timișoara, cu Julius Podlipny, iar desenul, la București, la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu, cu Alexandru Ciucurencu. Venea din Transilvania cu rigoarea tradiției și o voință tenace, ce s-au reflectat asupra parcursului său artistic, exigent și constant în concepția asupra artei. Brădean a studiat anatomia artistică cu Dan Cristian Popescu, colaborând apoi cu desene la volumul de anatomie scos de Gheorghe Ghițescu, prestigios antecesor la catedra de anatomie artistică a Institutului de Arte. Excelent desenator, pictorul a dus mai departe lecția esențializării liniei și a formei, primită de la maestrul Ciucurencu.

192

personaje din viaţa satului, acestea sunt conferite cu o atitudine demnă în orice acţiune desfășoară, impusă de tocmai apartenenţa lor la acest pământ. Munca este ilustrată ca un ritual străvechi ce continuă să fie îndeplinit în acelaşi spirit de generaţii şi care se află în centrul existenţei lor. Natura acestui spaţiu nu poate fi decât în armonie cu oamenii ei, având forme blânde, rotunjite şi întinderi vaste, toate elementele imaginii concurând către aceeaşi impresie de continuitate şi trăinicie.

Lucrarea „A plecat moţul la târg” face parte dintr-un capitol major al creaţiei sale, acela dedicat scenelor cu ţărani din Ardeal, cel mai adesea reprezentaţi în timpul activităţilor Culoarea și desenul sunt tratate în zilnice, muncile care îi leagă de mod distinct în pictura sa, în moduri pământurile lor. Caii încărcaţi de ce amintesc influențele profesorului desagi şi ciubere îi dau prilejul de său: tonalităţi potolite, într-o paletă a explora raporturile între forme geocromatică restrânsă şi un desen metrice, căci obiectele sunt redate structurat, care descrie o formă prin structura lor internă regulată. simplificată. Culoarea îmbracă la el Culorile reci, stinse, ale peisajului şi structura desenului, în suprafeţe de o cerului, sunt luminate de accentele singură culoare, dar nuanţe multiple, de galben şi turcoaz ale poverii delimitate de linii negre de contur. animalelor. Tratarea personajelor Efectul de cloissoné, al închiderii este una decorativă, cu un aspect culorii între linii, este o trăsătură a aproape bidimensional şi un stil stilului său pictural, precum este sintetic ce amintesc de esenţializările şi preocuparea pentru sugerarea şi armoniile artei populare româneşti. volumului prin tuşele picturale, în interiorul acestor zone. Bibliografie: “Traian Brădean”, Angela Pop Picturile sale ilustrând universul Brădean, Catalog de expoziție, rural, o temă predilectă datorată Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, sentimentului care îl lega de noiembrie – decembrie 1998 locul său de origine, surprind o ‘’Seniori ai Picturii Românești lume tradiţională, în care ritmul Contemporane’’, U.A.P., Fundația molcom al vieţii dă prilejul meditaţiei HAR, Programul Restituiri, martie asupra eternităţii. În scenele cu 2003, Galeria Apollo, București

193

Artmark

55 Corneliu Liuba (1880, Retişor, Banat - 1953)

Peisaj la Sasca Montană ulei pe pânză 143 × 170 cm Valoare estimativă: € 7.500 - 12.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Lucrarea a participat la Expoziția Retrospectivă “Corneliu Liuba”, organizată la Muzeul Banatului în Timișoara, 1980

Aurel Popp, Peisaj din Baia Sprie

Artmark

Sasca Montană (fotografie de epocă)

194

După terminarea studiilor liceale, în 1900, la Kecskemet, Liuba se îndreaptă spre Budapesta, pentru a urma cursurile secţiei de arhitectură de la Şcoala Politehnică. Însă, urmând sfatul profesorului de desen din localitatea natală a părinților, Vârşeţ, tânărul se îndreaptă spre Academia de Belle Arte din Budapesta. După absolvire, în 1905, Liuba obţine diploma de profesor de desen şi, după perfecţionare, devine profesor titular la Gimnaziul din Subotica. Acum începe lunga carieră profesorală prin care va reorganiza sistemul educaţional din Subotica, şi mai târziu din Timişoara. Momentul decisiv ce a influenţat cariera lui Liuba este legat de Marea Unire, când graniţele dintre Banat şi Regat dispar, reconfigurând astfel întreg tabloul cultural bănăţean. Ia parte la organizarea vieții artistice din vestul țării prin fondarea , în 1921, a ”Societăţii de Arte Frumoase” din Timişoara. În vara anului următor, Liuba, împreună cu Ioan Isac, se alătură bucureşteanului M. H. Georgescu, a cărui vizită influențează stilul celor doi, Liuba preluând plăcerea picturii în natură. Îndrăgostit iremediabil de locurile natale, Liuba va aplica preceptele impresioniste insuflate de Georgescu în seria de peisaje bănăţene sau în perspectivele marine surprinse la Balcic. Destinele profesionale ale pictorilor, Liuba și G. M. Cantacuzino par îngemănate. Amândoi arhitecţi de profesie, al doilea cu renume în domeniul tehnic, au surprins în perspective largi, orizonturile optimiste ale locurilor îndrăgite. Construcţia este subtil încărcată de valenţe cromatice, centrul de interes fixându-se asupra realizării picturale, caracterizate de un constructivism strident.

Artmark

Bibliografie: COSMA, Aurel, ”Pictura românească din Banat”, Timişoara, 1940 MIKLOSIK, Elena, ”Arta bănăţeană interbelică”, Ed. Graphite, Timişoara, 2006

195

56 Catul Bogdan (1897, Colmar, Franţa - 1978, Bucureşti)

Rue Blomet ulei pe pânză 64 × 81,5 cm semnat dreapta jos, cu gri, C. Bogdan Valoare estimativă: € 2.500 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Schița picturii Rue Blomet conținând indicații de culoare, în colecția familiei artistului

196

Catul Bogdan a studiat la București arhitectura, studii întrerupte pentru executarea stagiului militar și reluate în 1919, spre sfârşitul anului plecând spre Paris, unde a ales să se înscrie la Academia Julian, abordând astfel studiile plastice. La Julian a intrat pentru a se pregăti în vederea examenului pentru Şcoala Naţională Superioară de Arte, unde de altfel este admis, la clasa lui Ernest Laurent. Pe timpul studiilor pariziene a călătorit foarte mult, mai ales în Bretania, şi şi-a cultivat astfel pasiunea pentru lucrul în faţa motivului. Formaţia sa de arhitect l-a apropiat la început de personalitatea artistică a lui Cezanne, adoptând lecția acestuia asupra rigorii compoziționale. Studiind alături de postimpresionistul Ernest Laurent, Catul Bogdan a luat contact cu experimentele științifice legate de lumină ale acestora, dar și cu pasiunea lor pentru culoare. Pictorul îl număra pe Bonnard printre maeștri săi, dar luase contact în perioada studiilor și cu avangardiștii prin intermediul Academiei Le Grand Chaumiere unde a dobândit cunoștințe în domeniul picturii murale, de care se interesase din 1915, când în timpul unei călătorii în Oltenia, admirase monumentele și frescele specifice zonei. A avut o diversă activitate artistică pe care a îmbinat-o cu cea de profesor și organizator al vieții artistice din Cluj. Critica l-a încadrat pe Catul Bogdan impresioniștilor, fiindu-i identificate afinități cu Lucian Grigorescu. Pictorul însă scapă unor încadrări exacte, experimentând cu mai multe tehnici ori medii de expresie, dintre Bibliografie: care fresca pare să fi avut asupra sa o DRĂGUȚ, Vasile, “Catul Bogdan,“ Ed. importantă influență. Meridiane, București, 1972

197

Artmark

57 Augustin Costinescu (n. 1943, Lipova, Arad)

Natură statică cu fructe ulei pe pânză lipită pe carton 40 × 50 cm semnat dreapta jos, cu verde, A. Costinescu Valoare estimativă: € 1.000 - 1.750

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

198

Referințe: CEBUC, Alexandru, “Augustin Costinescu“ Ed. Monitorul Oficial, București, 2008

58 Catul Bogdan (1897, Colmar, Franţa - 1978, Bucureşti)

Natură statică cu masă de bucătărie acuarelă și creioane colorate pe hârtie 20 × 29 cm semnat și datat dreapta sus, cu negru, C. Bogdan, (1)975 Valoare estimativă: € 600 - 900

Artmark

Lucrarea este reprodusă în monografia Vasile Drăguț, “Catul Bogdan,“ Ed. Meridiane, București, 1972, cat. 14

199

200

Artmark

timișoara (în duplex cu București)

Artmark

Artă modernă și avangardă 201

59 Henri H. Catargi (1894, Bucureşti - 1976, Bucureşti)

Casa din Dorobanți, nr. 2 guașă, acuarelă și tuș pe hârtie lipită pe carton subțire 25,5 × 37 cm semnat, localizat și datat stânga jos, în creion, H. H. Catargi, Casa din 2 Dorobanți, 1938 Valoare estimativă: € 1.200 - 2.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Catargi a primit o educaţie aleasă, fiind îndrumat de tatăl magistrat spre o carieră în avocatură. După ce a absolvit liceul la Paris în 1913, educaţia i-a fost întreruptă de primul război mondial, înscriindu-se ca voluntar în perioada 1916 - 1918. Revenit în Franţa după terminarea războiului, Catargi se înscrie la Sorbona, pentru a urma dreptul, dorinţa familiei având întâietate în faţa idealurilor tânărului Henri. Însă atracţia pentru pictură îl face pe acesta să frecventeze concomitent cu amfiteatrele facultăţii de drept şi atelierele vestitelor “Academii” de pe malurile Senei, intrând astfel în contact cu unul dintre cele mai efervescente medii artistice ale vremii.

Artmark

Perioada 1919 – 1930 este unanim recunoscută de critica de artă ca fiind perioada de formare artistică a lui Catargi, etapa echivalând cu desele popasuri sau vizite în Paris. Atras de pictura raţionalistă, conceptualizantă, de sorginte cezanniană, Catargi evoluează de la tânărul influenţat de profesorii săi nabişti spre un caracter puternic ce va influenţa la rândul său arta românească interbelică.

202

Printr-un proces asiduu de căutăre, ce dezvăluie interogaţii diverse, începând de la raporturi de tonuri, cald-rece până la intense valenţe cromatice, Catargi devine unul dintre reprezentanţii modernismului românesc. Nu numai aplecarea spre o pictură disecată şi logică relevă acest lucru, ci şi manifestările artistice spre care Catargi evoluează.

La începutul anilor ’30 pictorul face parte dintre membrii fondatori ai grupului ”Criterion”, alături de Marcel Iancu, M.H. Maxy, Michaela Eleutheriade sau Corneliu Mihăilescu, lucru ce relevă un Catargi acceptat de avangardişti, cu care va expune nu o dată. Chiar dacă ajunge la maturitatea artistică, Catargi nu încetează să interogheze natura studiată, chiar dacă se află în faţa unui peisaj, al unui interior sau a unei naturi moarte, asamblate anterior. Senzaţiile sunt trecute prin filtrul raţiunii, iar elementele realului sunt supuse unei severe discipline, organizând, uneori geometric, universul pictural. Cu acest subtrat universal recognoscibil pe durata întregii cariere, Catargi construieşte şi evoluează spre o pictură interiorizantă, imaginile pictate fiind deseori caracterizate de un puternic spirit intimist. În această atmosferă calmă, liniştită, putem încadra şi peisajele realizate până spre sfârşitul anilor ’30, Balcicurile, peisajele din Franţa şi instanţele bucureştene reflectând o pictură de mare rafinament intelectual. Aplecarea spre peisaj este susţinută de o sensibilitate cromatică oferită şi susţinută de motivul pictural, şi chiar dacă foloseşte uleiuri sau culori de apă, impresia este deseori aceea de pastel, folosind nuanţe mate, surdinizate ce dezvăluie un lirism intern. Bibliografie: CEBUC, Alexandru, H.H.Catargi, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987

203

Artmark

60 Lucia Dem Bălăcescu (1895, Bucureşti - 1979, Bucureşti)

Citadină ulei pe carton 41 × 50 cm semnat dreapta jos, cu roșu, LDB Valoare estimativă: € 2.500 - 5.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Studentă la Școala de Belle Arte din București, a studiat cu Dimitrie Serafim și Ipolit Strâmbulescu, academismul profesat de aceştia nefiind în acord cu excentricităţile tinerei artiste. A luat lecții în particular cu Eustațiu Stoenescu și Gheorghe Petrașcu, plecând la îndemnul celui dintâi la Paris, unde în perioada 1919-1922 a trecut în stagii diverse prin toate cursurile academiilor de pictură pariziene, creându-şi astfel o largă plajă de influenţe pe care să le sintetizeze într-un stil propriu.

Artmark

În ţară eforturile de cristalizare a unui stil se concretizează în organizarea personalei din 1926, când a prezentat publicului peisaje, naturi statice și nuduri, dar care a consacrat-o prin modul de tratare a subiectului. Nu lipseau sarcasmul ori ironia și nici atmosfera de epocă, realizată după serioase studii de costum și ample lecturi, dar și cu concursul firii sale imaginative. Guașe și pasteluri, tehnici pe care uleiul le-a detronat abia spre sfârșitului anilor 50, erau redate în culori vii, contrastante, menite să sublinieze caracteristicile personajelor.

204

În citadinele sale se regăseşte spiritul ludic prin care artista glisează la limita stilului naiv, ce pare împrumutat din grafia unui Dufy. Oraşele sale sunt mici miniaturi, cu oameni ca de jucărie şi cu perspective construite riguros, din mase de culoare care definesc arhitecturile. Paleta este una de sorginte fovistă, dând priveliştilor aspectul strident al soarelui care Bibliografie: topeşte aerul. OPREA, Petre, MORĂRESCU, Dragoș,“Lucia Dem Bălăcescu“, Ed. Meridiane, 1979

205

Artmark

61 Iosif Rosenblut (1894, Bucureşti - 1975, Bucureşti)

Baigneuze ulei pe carton 44,5 × 60 cm semnat dreapta jos, cu negru, R. Iosif Valoare estimativă: € 2.000 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

“Pictor care a urcat timp de patru decenii pe o pantă – aceea a împlinirii artistice, R. Iosif nu a păşit pe un drum făcut de alţii. Prin fiecare lucrare a sa, bună sau experimentală, şi-a săpat el singur treptele pe care să se aşeze paşii săi. De aceea, drumul său a fost lent, dar în aceasta am regăsit siguranţa gânditorului, împlinirea prevăzătorului, care trăieşte azi doar pentru mâine, şi probitatea adevăratului artist, muncitor şi devotat artei, a cărui operă se aseamănă mai degrabă cu construcţia unui mare edificiu...” (Radu Ionescu)

Artmark

Camil Ressu, Băieți îmbăindu-se, Licitația de Impresionism și Pstimpresionism Românesc Artmark 2010, adjudecat pentru 26.000 €

206

Artistul s-a născut în 1894, la Bucureşti, într-o familie de intelectuali pasionaţi de artă şi muzică. După studii de vioară la Conservator, cu profesorul Alfons Castaldi, a plecat la Paris, în perioada 1913 – 1914 fiind student al Şcolii Naţionale de Arhitectură. Între 1915 şi 1918 a urmat cursurile Academiei de Belle-Arte de la Bucureşti, sub îndrumarea lui Fr. Storck şi G. D. Mirea. Alegând să se specializeze în tehnica gravurii, s-a reîntors la Paris, unde a frecventat atelierele Academiilor Grande Chaumière şi Julian, iar la secția de Gravură a Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Paris, unde era înscris, l-a avut profesor pe Waltner. A debutat în cadrul Salonului Oficial de Desen şi Gravură din 1926, expunând, de asemenea, la „Tinerimea Artistică”. Expoziţia sa de debut, intitulată „Alb-Negru”, a reprezentat punctul de pornire pentru organizarea saloanelor de gravură în România. Artistul şi-a

207

Artmark

dedicat prima parte a operei sale graficii, inclusiv celei de carte, realizând ilustraţii pentru „Hanul Ancuţei” de Mihail Sadoveanu sau pentru „Amintiri din copilărie” a lui Creangă, precum şi o serie de gravuri după picturile lui Nicolae Grigorescu. În paralel, experimenta posibilitatea de expresie prin intermediul picturii, însă desenul rămânea mediul său familiar. Andre Derain, Baigneuses

Paul Cezanne, Le grande baigneuses

Artmark

Pierre-August Renoir, Trois baigneuses

208

Expune la Saloanele Oficiale între 1926 şi 1940 şi, de asemenea, la Saloanele Oficiale de Gravură, între 1928 şi 1939, în mod succesiv. După 1930, are o serie de expoziţii personale, la Sala Mozart, la Sala Dalles (între 1933 şi 1935), la Ateneu şi la Căminul Artei (1943 şi 1945). Ultima expoziție personală a fost organizată la Bucureşti, în 1974, cariera sa expoziţională înregistrând numeroase participări la expoziţii internaţionale de grafică (Florenţa, Amsterdam, Bruxelles, Haga). Expoziţiile din ţară i-au adus aprecierea criticii de artă şi a amatorilor, remarcându-se ca un artist, pictor și gravor, pasionat de natură şi atent observator al lumii urbane. Între 1959 şi 1961 a activat ca profesor în cadrul Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Curând, a descoperit atracţia culorii şi a început să petreacă tot mai mult timp în faţa şevaletului, în anul 1933 având loc debutul său ca pictor. În drumul de la gravură la pictură, artistul a parcurs o etapă intermediară, aceea a monotipului, procedeu de imprimare a unei compoziţii grafice sau picturale în culori, pe un suport de sticlă sau metal lustruit. Într-o primă fază, pictura sa purta semnele formaţiei în mediul gravurii: desenul caracteriza construcţia imaginii,

pe când culoarea avea o funcţie de accesoriu, marcând unele zone. Treptat, culoarea îşi capătă un loc tot mai ferm, mai bine articulat în tablourile lui R. Iosif, viziunea sa picturală începând să se formeze consistent sub influenţa lucrului în natură. Călătoriile la Câmpulung, Sinaia sau Tulcea, i-au dat prilejul să realizeze peisaje într-o gamă cromatică vie, care avea să rămână în paleta sa, până atunci dominată de tonuri sumbre. În pictură, se opreşte asupra peisajului, urban şi natural, dar pictează şi în atelier, naturi statice şi flori de regulă, exersându-şi abilitatea de analiză şi reprezentare a materiei. Partea creaţiei dedicată reprezentării mediului citadin este una semnificativă la R. Iosif, ale cărui picturi ilustrând vederi din Bucureşti, cu parcuri şi grădini publice, sau monumente reprezentative, alcătuiesc un capitol original în iconografia oraşului. În perioada interbelică, într-un climat în care majoritatea pictorilor bucureşteni pictau oraşul nu ca pe o metropolă aflată în plină modernizare, ci ca pe un oraş-târg provincial, cu uliţe încărcate de melancolie, R. Iosif alegea ca motiv nu numai mahalalele, ci şi străzile şi pieţele centrale. Natura a fost unul dintre subiectele sale preferate, alegând să picteze direct în faţa peisajului, pentru a înţelege mai bine armoniile dintre culori. Unele dintre imaginile sale cu vederi din natură au însă o notă de obscuritate, dată de tonurile întunecate la care apelează şi de preferinţa sa pentru o lumină de intensitate scăzută. Soarele nu străluceşte în peisajele lui Rosenblut, pentru că nu sunt urmărite efectele de lumină, ci

ilustrarea unui cadru natural cu aerul său de specificitate, asupra căruia este suprapusă trăirea poetică a pictorului, cu rezonanţe muzicale.

Pictura reprezintă o scenă cu copii pe malul râului, un cadru familiar al lumii satului, unde viaţa oamenilor se desfăşoară într-o natură intactă, idilică. Albia râului, în locul unde mai devreme s-au scăldat copiii, este un loc protejat, ferit de coroanele copacilor care formează o boltă deasupra apei. Tipul scenei cu personaje lângă oglinda apei, în mijlocul vegetaţiei, precum şi lumina slabă, evocă peisajele maeştrilor Școlii de la Barbizon, cu poieni din pădurea de la Fontainebleau. Culorile pe care le foloseşte sunt însă de o altă concepţie, apărând intense şi saturate, cu o sclipire minerală. „Baigneuze” este una dintre operele care demonstrează cel mai bine însuşirea de către R. Iosif a unui mod de expresie specific pictural.

Bibliografie: IONESCU, Radu, „R. Iosif”, Ed. Meridiane, București, 1969 IONESCU, Radu, „Despre pictura şi sculptura românească”, Ed. Maiko, Bucureşti, 2002 PAVEL, Amelia, „Pictori evrei din România 1848 – 1948”, Ed. Hasefer, București, 2003 PAVEL, Amelia, „Pictura românească interbelică”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1996

Artmark

Opera „Baigneuze” face parte dintre lucrările care atestă dobândirea unei viziuni preponderent picturale, în care culoarea nu mai este folosită doar pentru agrementarea unei lucrări concepute în alb şi negru, ci apare înţeleasă constructiv. Desenul rămâne unul solid, marcat de linii negre, amintind de gravurile artistului, iar pe structura lui se aşează culori ce creează volum şi profunzime. Nuanţe multiple de verde, albastru şi brun în tonalităţi închise formează paleta cromatică a picturii, completată cu accente de culori calde ce aduc lumină în compoziţie. În penumbra amurgului, strălucesc mici tuşe de roşu şi galben pur care, alături de culorile radioase în care sunt redate personajele, dau un sentiment jucăuş imaginii.

209

62 Iosif Iser (1881, Ploieşti - 1958, Bucureşti)

Côte d’Azur guașă vernisată pe hârtie 39 × 31 cm semnat stânga jos, cu brun, ISER Valoare estimativă: € 4.000 - 6.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

210

După perioada studiilor la München şi momentul colaborării la revista “Simplizissimus”, unul dintre promotorii viziunii Jugenstil în mediul internaţional – când Iser s-a aflat, timp de un deceniu, sub influenţa acesteia, după care a abandonat-o brusc – cu greu se poate vorbi despre apartenenţa artistului la un alt curent artistic contemporan sau imediat anterior lui. În timpul petrecut la Paris, între 1921 şi 1934, a avut unele perioade de inspiraţie din iconografia artiştilor care îi erau prieteni: Dufy, Pascin, Derain sau Othon Friesz. Cu toate acestea, viziunea i s-a cristalizat într-o formă originală, manifestându-se unitar pe tot parcursul activităţii sale, Eugen Crăciun remarcând că „sub focurile multiple ale Parisului şi solicitat de extremisme variate, Iser a intuit pe linia sa personală dezvoltări armonioase – fără a abandona nimic esenţial şi fără a-şi complica posibilităţile cu adaosuri nemistuite”1. Lucrarea „Côte d’Azur” reprezintă impresia lui directă în faţa subiectului, notată în guaşă, cu rapiditate şi un fin simţ al observaţiei. Tehnica lui Iser se bazează pe desen, calitatea sa de foarte bun desenator fiindu-i recunoscută dintotdeauna. Liniile sale simplifică contururile formelor şi esenţializează realitatea conform unei grile proprii. În faţa peisajului exotic, cu vegetaţia sa particulară, Iser analizează dispunerea liniară a trunchiurilor şi crengilor copacilor, pe care le ilustrează ca un arabesc de linii colorate de diverse feluri, sugerând abundenţa vegetaţiei meridionale.

Culorile peisajului nu sunt fidele adevărului din natură, ci sunt extrase din ea şi recompuse artistic, potrivit armoniei cromatice pe care urmăreşte să o realizeze Iser. Numeroase nuanţe de verde, brun şi gri sunt alăturate şi suprapuse formând coroanele compacte ale arborilor mediteraneeni, prin care pătrunde o lumină albă puternică, verticală. Întreaga pictură este scăldată în razele ei, iar zonele pe care le atinge direct îşi pierd culoarea şi capătă o strălucire toridă. Impresia că ne aflăm în faţa unei oaze, protejate de soarele canicular, este dată şi de ipostazele în care se găsesc cele trei personaje, reprezentate într-un moment de repaus, siesta lor zilnică. Fascinaţia lui Iser pentru ritmul de viaţă sudic, senzaţiile şi misterele lui, avea să se trezească odată cu călătoria în Spania, mediu care s-a dovedit a fi cel mai potrivit sensibilităţii sale. Mai întâi însă a cunoscut sudul Franţei, unde „incantaţia luminii şi a culorii mediteraneene avea să se rezolve pe planuri de echilibru, fără refuz şi fără excese”2. Pictura „Côte d’Azur” este caracteristică pentru acest moment în opera lui Iser, ilustrând pătrunzător şi fără accente de exo tism, o lume aşa cum s-a înfăţişat emoţiei şi intelectului său. Eugen Crăciun, „Iser”, Ed. Căminul artei, Bucureşti, 1945, p. 4 2 Ibidem 1

Bibliografie: CRĂCIUN, Eugen, „Iser”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945

211

Artmark

63 Iosif Iser (1881, Ploieşti - 1958, Bucureşti)

Peisaj argeșean guașă vernisată pe hârtie 33,5 × 50,5 cm semnat stânga jos, cu negru, ISER Valoare estimativă: € 4.000 - 6.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

„În gravuri şi desenuri, Iser se rezumă; iar în aquarele şi guaşe se desfată. Paleta sa cunoaşte, în acestea din urmă, adorabile capricii şi cea mai liberă fantezie. Materia lunecă fluidă şi uşoară, mângâe formele, se joacă cu lumina.”(Eugen Crăciun)

Artmark

Peisajele lui Iser au printre particularităţi pe aceea că sunt cu totul lipsite de intenţia agreabilului, reprezentând un aspect interesant al naturii şi al vieţii, privit cu curiozitate obiectivă. Fără prejudecata frumosului, Iser observă un loc în natură, pe care îl redă într-o nouă înfăţişare, printr-o imagine de sinteză. Peisajele sale se străduiesc să fie imagini independente de sensibilitatea sa şi să se constituie prin capacitatea de a se ajusta la obiectul analizei. Criticul Eugen Crăciun remarca în peisajele lui Iser o succesiune de momente, iar nu instantaneul unei clipe, acestea fiind doar un cadru asupra realităţii din atâtea alte posibile. Natura se prelungeşte în afara limitelor imaginii, pentru că pictura nu este decât ecranul prin care se desfăşoară viziunea obiectivizată a lui Iser.

212

Lumina inundă peisajele sale, soarele este uneori torid şi aspru, alteori primăvăratic şi se manifestă în plinătatea sa, pe un cer senin. Din ritmul naturii, reţine fazele de apogeu ale vegetaţiei, picturile sale ilustrând mai ales perioade de vară. Folosindu-se cu încântare de posibilităţile guaşei, Iser redă culorile multiple ale peisajului, în suprapuneri de tonuri şi progresii de nuanţe. Formele sunt construite din atingeri

de culoare, care capătă organicitate prin mişcarea penelului. Structura viguroasă a desenului rezidă în toate elementele peisajului, iar uneori transpare prin stratul de culoare, aşa cum se întâmplă în reprezentările arhitecturilor. „Peisaj argeşean” evocă orizontul deschis al naturii în pictura lui Iser, într-o imagine care exprimă emoţiile sale faţă de zona Argeşului. Nu este nimic exagerat sau liric, ci totul se formulează coerent, exprimă autenticitate. Ţăranii apar în peisaj nu ca un adaos sau ornament, ci pentru că aşa se înfăţişează realitatea privirii sale, în comuniune cu pământul. Acesta este marea artă a peisajelor lui Iser, care ni s-a dezvăluit şi prin intermediul unor scrieri de mare intuiţie, precum cele dedicate artistului de către criticul Eugen Crăciun.

Bibliografie CRĂCIUN, Eugen, „Iser”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945

213

Artmark

64 Aurel Jiquidi (1896, Bucureşti - 1962, Bucureşti)

Cumințica acuarelă și guașă pe hârtie 43 × 33 cm semnat și datat dreapta jos, cu creionul, Aurel Jiquidi, (19)45 Valoare estimativă: € 1.000 - 2.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

214

Se naşte în 1896 într-o familie cu puţine mijloace. Chiar dacă tatăl său, Constantin Jiquidi, cunoştea o anumită vogă în epocă, dispariţia acestuia în 1899 va avea rezultat direct asupra condiţiei materiale a familiei. Crescut în condiţii vitrege, ajungând la un moment dat în grija unei instituţii de surdo-muţi, Aurel Jiquidi cunoaşte o copilărie grea, care se va întipări permanent în mintea acestuia, refulând la maturitate în desene elocvente. Încă de mic începe să umple caiete cu schiţe, pentru ca mai târziu să încerce admiterea la Şcoala de Belle Arte, fără succes însă. Este în schimb acceptat ca audiant şi va participa astfel la cursuri ale unui Fritz Storck, Ipolit Strâmbu sau G. D. Mirea. Toate acestea se întâmplau în perioada Primului Război Mondial, şi, imediat după încheierea lui, în 1919, întreprinde o călătorie consistentă în Italia şi Franţa. Timp de doi ani urmează cursurile diverselor academii din capitalele celor două state, pentru a se întoarce definitiv în ţară în 1921. Cariera expoziţională este împărţită între personale şi dese participări la evenimentele oficiale, participând cu lucrări când la Salon, când la expoziţiile Tinerimii Artistice. Desigur că principala activitate expoziţională se va lega indisolubil de evenimentele şi anualele de grafică, devenind în timp unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai tehniciiß.

moravurilor, desenatorul Jiquidi va aborda o gamă extinsă de surse, iar marea lor majoritate va porni de la construcţia portretului. Tehnica portretului o cunoştea în amănunt şi în ulei, recunoscut a avea în anii ’30 o serie numeroasă de chipuri în atelierul din Bucureşti. Având în modelele pictate o premisă plastică fără cusur, Jiquidi reuşeşte fără greutăţi prea mari să integreze calităţile expresive oferite de conturarea unei figuri în toate celelalte compoziţii tematice. Ori de câte ori apare un personaj, calităţile şi de cele mai multe ori moravurile acestuia sunt fin conturate în expresia fizionomică. Prima sursă de inspiraţie în realizarea unui chip în desen venea din partea membrilor familiei sau a apropiaţilor. Copiii reprezintă unul dintre subiectele sale preferate, fiind integrate în suma personajelor lipsite de ajutor pe care Jiquidi le rememorează neîncetat. Pornind uneori chiar de la chipul fetelor sale, desenatorul îşi imaginează diverse scenografii în care copiii sunt integraţi. Atenţi sau distraţi, făcând lecţiile sau costumaţi în oameni mari, “micii prieteni” ai lui Jiquidi posedă o importantă încărcătură psihologică, rezultat al unei copilării necăjite a artistului, sau urmare a contextului social sau istoric surprins.

Abordând o tematică diversă, Jiquidi reuşeşte să se diferenţieze de masa artiştilor graficieni prin dezvoltarea unui stil cu totul personal, nu numai prin motivele alese, ci mai ales prin tehnica asumată. Un pictor al

Bibliografie: BARBOSA, Octavian, “Dicţionarul artiştilor români contemporani”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976 OPRESCU, George, “Aurel Jiquidi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965

215

Artmark

65 Rudolf Schweitzer - Cumpăna (1886, Piteşti - 1975, Bucureşti)

Cina dulgherilor ulei pe carton 68 × 99 cm semnat stânga jos, cu roșu, Schweitzer Cumpăna Valoare estimativă: € 9.000 - 14.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Vincent van Gogh, Mâncătorii de cartofi

Artmark

Rudolf Schweitzer-Cumpăna, La han, Licitația de Iarnă Artmark 2009, adjudecat pentru 10.500 €

216

“E un sbucium în acest suflet cu totul original, capabil de opere mari, un sbucium onest şi fecund. Nimic din ceea ce face nu e ca alţii, dar nu pentru că o voeşte, ci pentru că e o necesitate absolută a sufletului său (...). De la acest pictor putem aştepta o nouă formulă a realităţilor pământului nostru ....” (Nicolae Iorga, 1921)

de expresie. După întoarcerea de la studii, trei ani îi petrece la Cumpăna, satul în care se stabilise familia sa, unde a pictat inspirat de peisajul argeşean cu coline blânde, de viaţa şi arta ţăranilor. În anul 1921 adaugă numelui său de familie numele satului de care se simţea profund legat, devenind cunoscut drept Schweitzer-Cumpăna.

În formarea sa artistică, semnificativ a fost momentul plecării din 1904 la Berlin unde a urmat cursurile Academiei Regale de Arte Frumoase. A studiat pictura, în spirit conservator, cu Adolf Schlabitz, Erich Hanche şi Arthur Kampf. Perioada studiilor berlineze a determinat apropierea sa de expresionismul german, dar şi contactul cu impresionismul şi mişcarea Secession. La sfârşitul celor patru ani de studii în cadrul instituţiei, Schweitzer deprinsese disciplina riguroasă în spiritul căreia predau pictura profesorii săi şi stăpânea în chip desăvârşit desenul şi tehnica picturală, fiind printre cei cinci studenţi, din doisprezece admişi în primul an, care au absolvit cursurile Academiei.

După revenirea în ţară, în 1911, începe să trimită lucrări la Saloanele Oficiale şi la expoziţiile Tinerimii Artistice. În 1920 deschide în Sala Exarhu a Ateneului Român prima sa expoziţie personală importantă, care se bucură de un mare succes. Picturile sale primesc aprecierea sculptorului Storck şi cronici favorabile scrise de Arthur Verona şi Emanoil Bucuţa. Nicolae Tonitza şi doctorul Iosif Dona îi cumpără lucrări, iar Anastase Simu achiziţionează mai multe picturi pentru colecţia Muzeului Simu, fondat în 1910. Această întâmplare, împreuna cu recunoaşterea venită din partea criticului Nichifor Crainic, au însemnat consacrarea sa artistică. Tonitza semnala, într-o cronică a expoziţiei, spiritul münchenez care se întrevedea în siguranţa şi îndrăzneala stilului său, iar Nicolae Iorga admira originalitatea cu care Schweitzer trata tematica ţărănească, fără “poezia convenţională”, referindu-se la frecventele pastişări ale stilului grigorescian în imagini ale vieţii de la ţară pline de lirism.

Mai mult decât modelul compoziţiilor istorice propus de profesorii săi berlinezi, asupra lui SchweitzerCumpăna a acţionat impresia lăsată de lumea satului, în timpul unei perioade de lucru la Dragoslavele, experienţă care i-a marcat întreaga operă. Tematica ţărănească va deveni o constantă în pictura sa, el Părăseşte ţara în 1931, cu intenţia zugrăvind satul românesc tradiţional de a face o călătorie scurtă la Paris, folosindu-se de mijloace moderne dar atmosfera capitalei Franţei îl

217

Artmark

fascinează, iar acceptarea lucrărilor sale la Expoziţia anuală a Asociaţiei Pictorilor Francezi îl încurajează să rămână o vreme mai îndelungată. Deschide o expoziţie personală la Galeria Janne Castel, având în paginile catalogului un text semnat de poeta Elena Văcărescu, eveniment remarcat de critica de artă din capitala Franţei şi consemnat apreciativ în numeroase articole din ziare şi publicaţii de specialitate: “Le Temps”, “l’Art Vivant”, “Cinéma”. Elena Văcărescu scria despre sentimentul de nostalgie care a cuprins-o privind pânzele care înfăţişau viaţa din satul românesc, într-o viziune pe care o considera conformă cu realitatea, fără excese, evocatoare a aspectelor semnificative ale existenţei cotidiene a ţăranilor. Cronicile pozitive au atras vizitatori de seamă, printre aceştia numărându-se şi Eustaţiu Stoenescu.

Artmark

Se întoarce după aproape doi ani şi reia temele care l-au consacrat la Bucureşti, într-un stil influenţat de experienţa pariziană şi abordat într-o tehnică personală, care îl distinge printre pictorii generaţiei sale. Aşterne straturi groase de culoare pe pânză folosind cuţitul, un procedeu folosit înainte de Petraşcu şi în aceeaşi perioadă, într-o manieră diferită, de Ţuculescu.

218

Întors la Bucureşti, întreţine o activitate expoziţională intensă, participând la expoziţiile Tinerimii Artistice, la Saloanele Oficiale şi organizând personale, la Ateneu, la Sala Dalles sau în atelierul său. Cu expoziţii deschise aproape în fiecare an şi în medie 100 de lucrări prezentate

în cadrul fiecăreia, SchweitzerCumpăna avea în execuţie aceeaşi energie vitală exprimată de pânzele sale. Productivitatea şi predilecţia către temele de inspiraţie ţărănească au dus la convenţionalismul unora dintre lucrări, care manifestă însă spiritul său riguros în desăvârşirea formei. Schweitzer-Cumpăna era, spre sfârşitul perioadei interbelice, un artist consacrat, apreciat de critica de artă şi aflat în atenţia colecţionarilor. Notorietatea de care se bucura în societatea românească este subliniată de vizitele frecvente ale Reginei Maria în atelierul său, precum şi de numeroasele achiziţii ale Regelui Carol al II-lea. Alături de Tonitza, Ghiaţă, Ştefan Popescu, participă la decorarea noului Palat Regal, inaugurat în 1935. În 1951 a fost numit profesor la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti, iar la împlinirea vârstei de 70 de ani i s-a conferit titlul de Maestru Emerit al Artei. Artistul a donat o parte reprezentativă a operei sale muzeelor de artă din Bucureşti, Piteşti, Brăila, Galaţi şi Craiova. Aprofundarea expresiei artistice a unui anumit aspect al existenţei şi anume traiul simplu al oamenilor din satul românesc atrage atenţia asupra personalităţii artistice a lui Schweitzer-Cumpăna, care, expus noilor curente din arta europeană, a asimilat lecţiile impresionismului, adaptându-le propriilor căutări. Sugestiile primite dinspre arta franceză a începutului de secol XX, alături de experienţa lucrului în natură, i-au influenţat stilul pictural,

Opera sa este prin excelenţă umană, se concentrează asupra omului surprins în diferite acţiuni ce ţin de rutina vieţii la ţară, scene de muncă dar şi ipostaze meditative, arătând o bună cunoaştere a oamenilor şi o afinitate spirituală cu aceştia. Ţăranul lui Schweitzer-Cumpăna este apăsat de greutatea propriei existenţe, dar înfruntă totul cu putere, este resemnat în faţa sorţii şi în unele momente reflexiv, surprins singur ori în grupuri, mereu în interiorul lumii lui, inconştient de prezenţa privirii artistului. La unele scene, acesta este martor discret, aflat la o distanţă care îl face neobservat, notând cu un fin simţ de observaţie, instantanee din activităţile oamenilor pe care îi studiază. În pictura „Cina dulgherilor”, stratul de culoare lasă să se citească gesturile cu care a fost aplicat şi capătă funcţie senzorială, ghicindu-se intenţia artistului de a atribui materiei în sine expresivitate. Lumina, care joacă un rol deosebit de important în opera lui Schweitzer-Cumpăna, pătrunde domol în încăpere, aruncând umbre lungi şi negre. Scena pe care o ilustrează capătă accente grave, date de atitudinile sobre ale personajelor, atmosfera aproape ritualică impregnată acţiunii şi austeritatea mesei, pe care se disting câteva blide aparent goale şi o sticlă. Bărbaţii, cu recunoştinţă pentru puţinul pe care îl au, păstrează

tăcerea în jurul mesei, având ceva din reculegerea ţăranilor lui Millet în faţa roadelor pământului. Personajele sunt înzestrate cu monumentalitatea şi demnitatea ce se dobândesc prin muncă, truda lor asiduă fiind simbolizată prin instrumentele agăţate în fundal; dispunerea în formă de raze a acestora, deasupra capetelor ţăranilor, sugerează speranţa salvării.

Bibliografie: “Expoziţia Schweitzer-Cumpăna: noiembrie-decembrie 1967”, Bucureşti, Sala Dalles IONESCU, Radu, “Rudolf SchweitzerCumpăna”, Fundaţia Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Bucureşti, 2003 DREPTU, Ruxandra, “Atelierul, modelul, pictorul”, Muzeul Naţional de Artă al României, 2008 POENARU, Gheorghe, “Schweitzer Cumpăna”, Meridiane, Bucureşti, 1969

Artmark

caracterizat printr-un joc de pete de culori clare, aplicate în tuşe ferme, dinamice, încărcate de pastă, care compun forme solide, cu structuri riguroase.

219

66 Iosif Iser (1881, Ploieşti -1958, Bucureşti)

Odaliscă cu mandolină guașă vernisată pe hârtie lipită pe carton 42 × 34 cm semnat dreapta sus, cu alb, ISER

Artmark

Valoare estimativă: € 6.500 - 9.000

220

Bibliografie: COMARNESCU, Petru, ‘‘Iosif Iser’’, Bucureşti, 1965 CRĂCIUN, Eugen, ‘‘Iser’’, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945 JIANU, Ionel, ‘‘Iosif Iser’’, Bucureşti, 1957 MIHALACHE, Marin, ‘‘Iosif Iser’’, Bucureşti, 1968 PĂULEANU, Doina, ‘‘Pictori români la Balcic’’, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008

Îndatorat ţinutului dobrogean pentru formarea sa artistică şi în special pentru articularea viziunii sale picturale, l-a vizitat în fiecare an, până în 1939. Peisajul uman a fost cel care l-a preocupat în mod deosebit, cu notele sale exotice date de trăsăturile orientale de pe chipurile turcilor şi tătarilor, de culorile veşmintelor neobişnuite pe care le purtau, de viaţa lor ce se desfăşura într-un alt ritm. “Peisajul şi omul acestui ţinut mă pătrund carnal, visceral, impregnându-mă cu toate trăirile lui vaste”, mărturisea Iser. În lucrările sale apare o nouă tipologie, aceea a femeii cu ochi migdalaţi şi trăsături aspre, bărbaţii cu chipuri uscăţive şi firi meditative, întâlniţi în cafenele, oamenii umili ai satelor, pe care i-a studiat îndelung.

personajului, fizionomia exotică cu trăsături severe şi atitudinea pasivă, contemplativă, sunt trăsături caracteristice ale odaliscelor lui Iser, care, fără a fi lipsite de senzualitate, poartă întipărite asperităţile unui mediu arid, ars de soare, ostil. Tratarea plastică a șalvarilor, vestei și eșarfei arată preocuparea lui Iser pentru redarea materialelor şi raporturilor cromatice ale textilelor tradiţionale, care devin atribute relevante ale personajului reprezentat. Accentul este însă pus pe sondarea psihologică a modelului, urmată de raţionalizarea trăsăturilor sale, într-o încercare de abstractizare asupra lor (Al. Busuioceanu). Astfel, turcoaicele şi tătăroaicele lui Iser devin expresia melancoliei, a resemnării, atitudine reflexivă pe care o ilustrează prin imobilitatea chipurilor şi pe care o Iser era preocupat să arate atitudinea pune în raport cu statura lor solidă. oamenilor din zona Dobrogei în faţa destinului lor. În ilustrarea acestui Pictura a fost realizată probabil după aspect intervenea puterea sa de întoarcerea de la Paris, unde fusese pătrundere psihologică, fina analiză preocupat îndeosebi de tipurile a stărilor şi reacţiilor oamenilor, dansatoarei, clovnilor şi saltimbanprecum şi dedicarea şi empatia cu cilor, tematica sa înscriindu-se în care îi asculta. A sesizat astfel o altă spiritul epocii, alături de opera pe reacţie faţă de soarta împovărătoare, aceeaşi temă a lui Picasso. Arlechinii la populaţia turcă şi tătară, născută apar în picturile sale purtând lăute din morala religiei islamice şi tradiţiile sau mandoline, cu expresii triste şi în spiritul cărora se desfăşura deznădăjduite, în culisele spectaîntreaga lor existenţă. Aici, revolta colului în care sunt siliţi să poarte era înlocuită de o înţeleaptă poziţie masca veseliei. Impresiile din lumea faţă de încercările vieţii, de acceptare circului sunt continuate apoi în pora lor ca fatalităţi, care, înţelese tretele de odalisce şi turci însoţiţi de în felul potrivit, pot participa la instrumente muzicale, care, fără să îmbogăţirea spiritului. La o privire aibă acel amestec de tragic şi comic mai puţin profundă, aparentă al comedianţilor parizieni, păstrează era pasivitatea, interpretată ca aceeaşi oboseală şi supunere în faţa resemnare, dar pentru cei care erau condiţiei lor, ascunse sub o expresie determinaţi să cunoască trăirea lor impenetrabilă. Opera „Odaliscă cu lăuntrică, aceasta devenea semnul mandolină” se înscrie în aceeaşi unei profunde meditaţii asupra galerie de figuri orientale, înţelese în sensului suferinţelor umane. aspectele profunde ale personalităţii lor. Lucrarea ‘’Odaliscă cu mandolină” face parte dintr-o serie extinsă pe o perioadă mai vastă, care tratează această temă. Constituţia robustă a

221

Artmark

67 Iosif Iser (1881, Ploieşti - 1958, Bucureşti)

Nud întins guașă vernisată pe hârtie 47 × 63 cm semnat dreapta jos, cu negru, ISER Valoare estimativă: € 7.000 - 10.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

222

Impresia lăsată de mediul parizian - unde s-a aflat în anii 1908-1909, pentru câteva luni în 1914, iar din 1920, cu unele întreruperi până în 1934 - avea să se manifeste asupra operei sale, experienţa curentelor ce se manifestau în arta Parisului participând la coagularea unui stil individual. Iser a adaptat viziunii sale influenţele mişcărilor artei moderne, fără a se subordona vreuneia dintre ele şi supunându-le interpretării personale. A încorporat organic arta Şcolii Parisului; fiind imposibil să se sustragă acestei înrâuriri în anii în care s-a stabilit acolo, a păstrat şi şi-a adâncit propriile preocupări, desăvârşindu-şi modul de expresie. Marin Mihalache aprecia că Iser se afirmase încă din ţară ca un pictor cu o viguroasă personalitate, pe care Parisul nu l-a absorbit, ci l-a împlinit, încât s-a afirmat cu drept cuvânt că şi acolo a rămas el însuşi, de sub aporturile străine răzbătând puternic propriile trăsăturii. “Artistul declara despre această perioadă: Am ţinut să fiu în arta mea aşa cum sunt şi numai astfel am putut produce în străinătate impresia unei arte personale”ii. Modelele lui Iser din arta franceză erau Renoir şi Cézanne, de la care a învăţat construirea volumului şi raporturile de culoare, cunoştinţe pe care le-a contopit într-un stil de sinteză. Recunoştea că îl consideră pe Cézanne mentorul său spiritual, sub influenţa căruia a ajuns treptat la împlinirea viziunii. Paleta i s-a restrâns la puţine culori, care folosite într-o multitudine de nuanţe compuneau armonii cu valenţe clasice. Volumele au devenit bine articulate, forma căpătând o structură solidă sub culoarea modelată viguros, fără a se fragmenta precum în pictura postimpresionistă. Pictura lui Iser manifestă unele influenţe ale expresionismului german, precum şi integrarea unor elemente cubiste, exprimând echilibru intern şi acord cu spiritul românesc.

Nudurile feminine formează un capitol de valoare în opera lui Iser, o temă pe care a abordat-o de-a lungul întregii sale creaţii şi care ilustrează căutările sale în domeniul expresivităţii formei. Acestea erau de regulă rezultatul observaţiei directe a modelului, aşezat în diferite poze: şezând, în picioare sau întins. Sunt mereu reprezentate în interior, întrun mediu care sugerează intimitate, însoţite de eşarfe şi alte materiale care îi dau lui Iser prilejul să ilustreze diferite tipuri de texturi şi suprafeţe. Deseori, modele pentru nudurile sale sunt femeile din Dobrogea, odalisce cu trupuri bine clădite, expresii aspre şi farmec oriental, dar şi femei din societatea în care trăia. Tipul nudului întins se leagă de regulă de figurile odaliscelor şi turcoaicelor, reprezentate cu diverse elemente ale costumului lor, care le particularizează. Opera „Nud întins” ilustrează un personaj neindividualizat prin mediul în care se găseşte, un caz mai rar între alte lucrări ale genului realizate de Iser. Foloseşte o paletă în care predomină culorile reci, fundal pentru personajul său, contrastând cu nuanţele calde ale pielii. Reflexele albastrului se imprimă şi pe nud, dându-i un aspect mineral, ca de marmură. Poziţia mâinilor şi a picioarelor descriu linii diagonale care conferă dinamism compoziţiei, aspect căruia artistul pare să-i acorde la fel de multă atenţie ca şi culorii. Poziţia, cromatica şi tipul feminin ferm, cu formă bine articulată, sunt specifice pentru nudurile lui Iser, care a contribuit la această temă a picturii româneşti cu o creaţie originală, impregnată de modernitate. i Marin Mihalache, „Iosif Iser”, p. 23 ii Iosif Iser apud Marin Mihalache, op. cit., p. 23

Artmark

Bibliografie: Comarnescu, Petru, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1965 Jianu, Ionel, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1957 Mihalache, Marin, „Iosif Iser”, Bucureşti, 1968

223

68 Leon Biju (1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti)

Intimitate I ulei pe carton 44 × 53 cm semnat stânga jos, cu negru, L. A. Biju Valoare estimativă: € 2.000 - 3.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

224

69 Leon Biju (1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti)

Intimitate II ulei pe carton 50 × 60 cm semnat dreapta jos, cu negru, L. A. Biju Valoare estimativă: € 2.000 - 3.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

225

70 Jules Perahim (1914, Bucureşti - 2008, Paris)

Himera II tehnică mixtă pe hârtie 35 × 50 cm semnat dreapta jos, cu negru, Perahim, (19)67 Valoare estimativă: € 1.200 - 2.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

226

71 Jules Perahim (1914, Bucureşti - 2008, Paris)

Centaur tehnică mixtă pe hârtie 34,5 × 50 cm semnat și datat mijloc jos, cu negru, Perahim, (19)67 Valoare estimativă: € 800 - 1.600

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

227

72 Alexandru Țipoia (1914, Micşuneştii Mari, Ilfov - 1993, Geneva, Elveţia)

Citadină ulei pe carton 32 × 40 cm datat și semnat dreapta jos, cu roșu, (19)46, Al. Țipoia Valoare estimativă: € 2.000 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

A studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, între 1933-1937, cu profesorii Constantin Artachino, Nicolae Dărăscu, Gabriel Popescu şi Camil Ressu. În paralel cu desenul şi pictura, a luat lecţii de vioară, dezvoltându-şi pasiunea pentru muzică dar şi o rigoare a actului creativ, o ritmicitate în modul de lucru și în compoziție. A lucrat artă monumentală şi decorativă, sculptură şi, nu în ultimul rând, ca restaurator de biserici. Mediile diferite în care și-a încercat mâna au făcut din Țipoia un cunoscător al materialității obiectelor și realității, redate cu concretețe pe pânză. A debutat la Salonul Oficial din 1934 şi a participat în același an la Salonul Oficial de Desen şi Gravură cu un ”Peisaj Bucureştean”. Motivul peisajului din București, cu același colț de stradă, încadrat de cele câteva clădiri, a fost reluat de pictor de-a lungul carierei în mai multe variante. În aceeași perspectivă ușor deformată, ca prin lentila unui aparat de fotografiat.

Artmark

Bibliografie: TZIPOIA, Georges, ”Alexandru Țipoia”, Alp Impression, 1997

228

229

Artmark

73 Dan IalomiŢeanu (1899, Bucureşti - 1979, Bucureşti)

Natură statică cu pere ulei pe carton 46 × 55 cm semnat și datat stânga jos, cu brun, I. Dan, 1934 Valoare estimativă: € 750 - 1.200

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Referințe: BARBOSA, Octavian, “Dicționarul artiștilor plastici“, Ed. Meridiane, 1976

230

74 Valentin Hoeflich (1910, Bucureşti - 1995, Bucureşti)

Natură statică cu flori și pere ulei pe carton 50 × 60 cm semnat și datat stânga jos, cu negru, Hoeflich V., (1)934 Valoare estimativă: € 800 - 1.400

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Pe verso etichetă de participare în Expoziția ”Interbelicii și continuatorii”, Muzeul Național Cotroceni, 2008

Artmark

Referințe: ARGINTESCU-AMZA, Nicolae, Pictorul VAlentin Hoeflich, în “Bis“, 27 feb 1944 PELIN, Mihai, “Deceniul prăbușirilor (1940 - 1950). Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști,“ Ed. Compania, București, 2005

231

75 Henri H. Catargi (1894, Bucureşti - 1976, Bucureşti)

Compoziție cu lămâi și maci ulei pe pânză 50 × 46,5 cm semnat și datat stânga jos, cu roșu, H. H. C., (19)66 Valoare estimativă: € 2.000 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Printr-un proces de redescoperire a existenţei materiei, Catargi recurge la compoziţii monumentale în redarea temelor abordate, în special în reprezentarea naturilor moarte. Tematică deprinsă din contactul cu Pallady, un mare pasionat al naturilor statice, demersul plastic iscat de Catargi, prin decantare şi epurare a impresiilor vizuale, se va materializa în rafinamentul pictural oferit pânzelor sale. Construcţia lucrărilor porneşte întotdeauna de la limbajul de expresie, ce este preliminar conturat după precepte de filiatură palladiană. Filtrarea imaginii, care porneşte logic de la construcţia liniei, are drept prim rezultat o simplificare a volumelor, urmată instinctual de o reducere a formelor la esenţial.

232

intimist. Determinanta organizatoare a naturilor statice a lui Catargi, esenţialitatea, este atinsă prin aceste metode de simplificare a oricărui element. Bidimensionalitatea obiectelor puse pe ecrane geometrice susţine în plus tenta de esenţializare, ale cărei valenţe atemporale sunt oferite pânzei. Folosind doar câteva obiecte, Catargi reuşeşte să încarce imaginea de monumentalitate. O cană cu flori (probabil maci), 2 lămâi şi o draperie constituie instalaţia propice pentru construirea unei instanţe picturale. Planurile sunt foarte apropiate, fundalul diferenţiindu-se subtil de masa pe care stau obiectele, prin suprafeţe geometrizate, plate, contrastante prin valenţe de tonuri. Ca punct final de observaţie, Catargi nu omite, ci orânduieşte compoziţia după raporturile dintre formă şi culoare, şi, chiar dacă nu foloseşte o gamă cromatică extinsă, suprafeţele şi volumele formulează o atmosferă constant lirică.

Aceste caracteristici ale raţionalului, care orânduiesc viziunea artistică a lui Catargi, se împletesc sub spectrul echilibrului cu tendinţele de sensibilitate, extravertite în faţa compoziţiei. Pornind de la structura clasică pe care s-a format pictorul nostru, recepţionată prin lecţia cezanniană, universul lui Catargi se conturează prin împletirea unor influenţe ilustre propulsate pe pânză în urma experimentelor şi experienţei de atelier. Bibliografie: CEBUC, Alexandru, ”H. H. Catargi”, Chiar dacă în compunerea naturilor Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987 statice artistul foloseşte obiecte Muzeul de Artă al Republicii Socialiste cotidiene (căni, fructe, flori, România, ”Expoziţie retrospectivă vase, draperii) ele sunt aşezate şi H. H. Catargi. Pictură şi Grafică”, construite în aşa mod încât să poată Bucureşti, 1986-1987 răspunde coordonatelor plastice IOANOVICI, Eugenia, ”Retrospectiva proprii, iar asimilarea obiectelor H. H. Catargi”, Revista Muzeelor, seria se face printr-un puternic spirit Muzee, nr. 8, 1987

233

Artmark

76 Iosif Steurer (1885, Viena - 1971, Bucureşti)

Iarnă ulei pe carton 27 × 41 cm semnat dreapta jos, cu verde, I. STEURER Valoare estimativă: € 400 - 750

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

234

77 Ioan Ispas (? - 1943)

Natură statică cu carte și pensule ulei pe carton 47,5 × 52 cm semnat dreapta jos, cu brun, Ispas Valoare estimativă: € 600 - 1.100

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

235

78 Theodor Pallady (1871, Iaşi - 1956, Bucureşti)

Nud în fotoliu verde guașă și acuarelă pe carton subțire 28 × 20 cm semnat dreapta jos, în creion, TP Valoare estimativă: € 6.000 - 9.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Spirit intransigent cu imperfecţiunile sale şi ale celor din jurul său, Pallady s-a putut bucura de prietenia unor oameni al căror orizont se apropia de al său şi deşi în cea mai mare parte a timpului trăia retras în singurătatea atelierului, a găsit reconfortant dialogul de idei cu ceilalţi. Una dintre evocările întâlnirilor sale este cea ce face referire la M. Dona, cu care ...am petrecut împreună două ore... “inefabile. Nu credeam că mai pot încerca senzaţiile atât de plăcute pe care mi le-a dat”i. Tablourile sale cu nuduri ar putea exprima stări similare, pentru că modelele pe care le alegea erau de fiecare dată fiinţe speciale.

Artmark

Theodor Pallady, Nud în fotoliu, Licitația de Primăvară Artmark 2010, adjudecat pentru 21.000 €

236

Pallady avea să îşi amintească mereu distincţia spirituală şi proporţiile ideale ale modelului său din Franţa, Yvonne Cousin, care murise de cancer în 1939, armonii pe care continuă să le picteze şi mai târziu în numeroase nuduri realizate în atelierul său din Bucureşti. Genul nudului în interior este unul abordat cu predilecţie de când pornise pe drumul îndepărtării de lumea din jur, refugiindu-se într-una interioară, construită la proporţiile absolutului. Fugea de urât, de vulgaritate şi prostie, care începuseră să îl obsedeze la oamenii din societate şi a înţeles că doar arta îi poate oferi cadrul pentru a formula ideea sa înaltă despre viaţă. Pictura şi opera sa deveniseră raţiunea de a exista, dedicându-se în întregime desăvârşirii capacităţii de a exprima Frumosul prin intermediul armoniilor, al ritmurilor şi corespondenţelor. A înţeles că nu poate atinge culmile

237

Artmark

creaţiei decât pe calea însingurării, pe care a adoptat-o cu stricteţe ca pe o disciplină de lucru. Spaţiul atelierului a devenit scena trăirilor sale interioare, mediul pe care l-a constituit după propriile exigenţe, unde nu exista nici inutilitatea, nici urâtul, în care putea să aspire către împlinire.

Theodor Pallady, Nud în fotoliu verde

Artmark

Theodor Pallady, Nud în fotoliu

238

A fost o perioadă (1940-1944) când avea atelierul în camera de la Hotelul Bucureşti, unde locuia, apoi, după mutarea în casa Catargi (1944), la prietenul mult mai tânăr H. H. Catargi, Tógo, cum îl numeau amicii aşa cum lui Pallady îi spuneau Totó, apoi a schimbat mai multe ateliere (al sculptorului Medrea, al lui Catargi, al Sindicatului Artelor) ii .Importanţa climatului în care avea loc creaţia este imprimată de Pallady pânzelor sale cu nuduri în interior, care descriu stări reflexive, reverii poetice, nostalgii petrecute la adăpostul intimităţii, prin separare de lume. Personajele sunt surprinse într-un moment de relaxare, dar de maximă activitate a vieţii interioare, atunci când, renunţând la haine şi implicit la convenţiile pe care le impune societatea, se opresc din orice activitate şi se abandonează visului. Trăirile nudurilor sunt cele pe care le încearcă însuşi artistul, fiind expresia plastică a opţiunii sale pentru o lume a ideilor în locul celei materiale. Nudul aşezat în fotoliu este una dintre ipostazele în care preferă să îşi reprezinte modelele, urmărind efectul plin de voluptate pe care îl creează asocierea trupului feminin

dezgolit de haine cu regia cotidiană a interiorului. Afirmă şi în acelaşi timp neagă apartenenţa personajului la lume, înfăţişând un moment în care viaţa are loc în planul gândirii: ochii închişi, capul aplecat, rezemat în braţul îndoit, corpul aplecat peste masă şi picioarele încrucişate exprimă o stare în care funcţiile corpului sunt suspendate. Fizionomia este esenţializată la câteva linii, care nu au rolul de a particulariza figura, căci nu individualitatea personajului este căutată, ci felul în care acesta este pătruns de trăirea sa. Un desen solid construieşte corpul, peste care este aşezată culoarea în acorduri surde, fără nicio stridenţă, fără exagerări. Singurele elemente cărora le este permis să apară în compoziţie sunt fotoliul, masa şi un fruct roşu (mărsau rodie); privirea femeii s-a concentrat poate asupra lui înainte de a închide ochii. Descrie o corespondenţă cu formele şi prospeţimea trupului, conţinând o întreagă istorie a asocierii dintre femei şi măr/rodie din arta universală şi în acelaşi timp având o funcţie plastică. Pallady refuză recursul la narativ sau la simbolic, imprimând imaginii capacitatea de a degaja sentimentul conţinut. Pictura „Nud în fotoliu verde” exprimă în mod elocvent ceea ce face arta lui Pallady să fie unică, la fel ca de altfel toate nudurile sale în interior - expresia de deplină armonie a unuia dintre cele mai originale şi profunde spirite ale artei româneşti. Ionel Jianu scria despre acest capitol special al operei lui Theodor Pallady, din care face parte şi lucrarea

de faţă, în cuvinte care restituie adevărata valoare a artistului: “Seria „Interioarelor”, fie că evocă tristeţea grea a după-amiezelor lungi de toamnă, când sufletele par pustiite şi, din covoarele vechi, din cadre, din oglinzile adormite se trezesc amintirile şi viziunile din alte vremuri şi devin prezente, reale; fie că înfiripă o atmosferă în care visul se amestecă cu voluptatea, dorinţele neîmplinite cu oboseala, lenea lascivă cu dezabuzarea, dovedesc toate că Pallady nu e numai un mare artist, ci şi un adevărat poet, care a pătruns ca nimeni altul tainele sufletului feminin, poate cel mai sensibil şi mai rafinat poet pe care l-a cunoscut plastica româneascăiii. Theodor Pallady apud Ruxandra Garofeanu, op. cit. ii Ruxandra Garofeanu, op. cit iii Ionel Jianu, „Pallady”, p. 36.

Bibliografie: BLAZIAN, Henri B., “Pallady”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958 CEBUC, Alexandru, „Theodor Pallady”, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008 GEORGESCU, I. L., „Pe urmele lui Theodor Pallady”, Ed. Lex, Bucureşti, 1998 JIANU, Ionel, „Pallady”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti MÂNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 MIHALACHE, Marin, “Pallady – mărturii”, Ed. Dacia, Cluj, 1971 NANU, Adina, “Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963

Artmark

239

79 Nicolae Tonitza (1886, Bârlad - 1940, Bucureşti)

Nud întins ulei pe carton subțire 20 × 34 cm semnat stânga jos, cu brun, Tonitza Valoare estimativă: € 12.500 - 20.000 Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artistul născut la Bârlad, în 1886, s-a înscris la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, la clasa profesorului Gheorghe Popovici, înfruntând împotrivirea familiei faţă de aptitudinile sale artistice, însă încurajat de unchiul său.

Nicolae Tonitza, Nud culcat

Artmark

Nicolae Tonitza, Nud Muzeul de Artă Ion Ionescu Quintus, Ploiești

240

În 1907 s-a retras de la examenul de licenţă, solidarizând cu un grup de studenţi exmatriculaţi pentru implicarea în manifestaţiile organizate în favoarea ţăranilor răsculaţi. În acelaşi an a plecat la München, unde a studiat cu profesorul Hugo von Habermann. A expus la „Kunstverein”, a vizitat muzeele şi expoziţiile celor două tabere, academistă şi secesionistă, dar a fost dezamăgit de trivialitatea subiectelor abordate de pictorii academişti münchenezi. Picturii secesionismului îi reproşa idilismul, falsificarea vieţii oamenilor din popor şi lipsa de combativitate. Spre sfârşitul anului 1909 s-a stabilit la Paris, unde a frecventat atelierele lui Edmond Aman-Jean şi Pierre Laparde. La Paris, Tonitza a refuzat să urmeze o şcoala propriu-zisă, alegând să studieze singur; a frecventat diverse cursuri şi ateliere de artişti, a vizitat muzee, dar mai ales a pictat în aer liber, cutreierând malurile Senei, împrejurimile Parisului şi satele învecinate. În 1912, întors în ţară, şi-a obţinut diploma de absolvire a Şcolii de Belle Arte din Iaşi. În 1913 l-a cunoscut pe Luchian care i-a devenit îndrumător şi profesor. Afinităţile pe care le simţise încă de

241

Artmark

la început cu Luchian se manifestau pe planul concepţiei şi premiselor artistice, împărtăşind dragostea pentru om şi solidaritatea cu cei aflaţi în suferinţă, dar şi pe planul temelor şi subiectelor predilecte. Cunoaşterea creaţiei lui Luchian a avut efectul de a-l orienta pe Tonitza dinspre grafică, îndeosebi socială, către pictură, asupra căreia se apleacă cu mai multă dedicare, începând din 1922.

Artmark

Înfiinţarea Grupului celor Patru, în 1925, alături de Ştefan Dimitrescu, Oscar Han şi Francisc Şirato, venea după retragerea din gruparea “Arta română” și în perioada de apogeu a carierei. Alături de cei trei artişti, la iniţiativa lui Oscar Han, pictorul expunea anual lucrări cu tematici diferite, grupul fiind unul bazat în primul rând pe prietenia celor patru, fiind lipsit de manifeste.

242

Bibliografie: Baba, Corneliu, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 Comarnescu, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962 Şorban, Raul, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973

Începând cu 1926 tema nudului revine frecvent în operele lui Tonitza. De altfel la prima expoziție a grupului, din 1926, expunea ”Nud în iatac” lucrare apreciată printre mai numeroasele portrete de copii prezentate. Desenul, tehnica pe care și-a perfecționat-o de-a lungul colaborării cu diverse reviste pentru care a lucrat satiră socială, este cel care susține forma în cazul nudului. Pictorul a ajuns treptat la armonizarea elementelor constructive ale acestei teme, forma și culoarea. Modelele sale preferate erau soția și fiicele sale. “Niciunde conștiinciozitatea profesională nu este mai intens pusă la încercare, ca în studiul nudului”, scria pictorul. Lipsite de tridimensionalitate, desfășurându-și corporalitatea numai în plan, nudurile lui

Tonitza, caracterizate de linia suavă, ondulată, prin care artistul reușește să sugereze feminitatea intrinsecă, capătă volum prin culoare. S-a vorbit despre linia lui Tonitza ca fiind influențată de Ingres ori de Modigliani. Cu toate acestea critica a identificat caracteristicile personale ale stilului său cum ar fi ”caligrafia netă și fină”, ”carnația de o dulce și somnoroasă moliciune în tonuri de nuanța trandafirului palid, a ivoriului sau a sâmburelui de migdală.” De altfel, pictorul preciza că problemele care îl preocupau erau “grația și culoarea”, “grația va fi melodia ritmurilor liniare - iar culoarea: învăluirea simfonică în care va șerpui acea melodie.” Miron Paraschivescu este cel care a asemuit, cel mai potrivit, torsurile lui Tonitza cu ”niște viori vii.” Fie că e vorba de nudul surprins în intimitatea camerei sau de tătăroaicele care i-au pozat de-a lungul timpului, Tonitza contemplă calm și cu încântare trupurile, pe care nu încearcă să le copieze, ci să le redea firesc. ”Cine se lasă cucerit în fața unui nud de voluptatea cărnii și nu de voluptatea de a picta – ratează,” nota pictorul chiar în perioada anului 1926. Nudul este deopotrivă tema care va genera în pictura sa ”armonii neîntâlnite de culoare”, cu pasta aplicată ”în planuri cât mai largi, evitând anatomiile prea aparente.” Aceasta poate fi și explicația pentru preferința redării torsurilor văzute din spate, care-i permit de asemenea și jocuri diafane de lumină în redarea carnației.

80 Henri Visconte Golf ulei pe carton subţire 21 × 26 cm semnat dreapta jos, cu brun, H. Visconte Valoare estimativă: € 400 - 750

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

243

81 Theodor Pallady (1871, Iaşi - 1956, Bucureşti)

Fumătoarea de opiu ulei pe carton 47 × 60 cm semnat dreapta jos, cu negru, T. Pallady Valoare estimativă: € 35.000 - 50.000

“Format la lumina Apusului, adept al Şcolii din Paris, elev al lui Gustav Moreau, coleg şi prieten cu Henri Matisse, Pallady a adus un accent nou, o viziune şi o concepţie cu totul nouă în plastica românească, fără nici o legătură aparentă cu mediul şi climatul nostru local”. (Ionel Jianu)

Paul Gaugain, Odaliscă

Artmark

Henry Matisse, Odaliscă

244

Opera de un înalt nivel artistic a lui Pallady a fost pusă de critica de artă în relaţie cu spiritul școlii franceze, manifestat prin nevoia de ordine, de echilibru, de măsură, de sinteză şi de claritate, precum şi prin logica lăuntrică a operei salei. Personalitatea sa imprimă operei un caracter contemplativ, intelectualizat, reflectând felul în care artistul priveşte şi înţelege lumea. Un aspect semnificativ al concepţiei sale despre viaţă este acela ce ţine de raportarea sa la urât, manifestat mai ales în caracterul uman. Luciditatea îl face pe Pallady să devină dezgustat de urâtul vieţii cotidiene, care îl obsedează şi de care încearcă se evadeze, departe de oameni. Arta este refugiul său, pentru că acolo poate corecta viaţa, iar realitatea este aceea a propriei viziuni ce tinde către perfecţiunea lucrurilor.

atingerea Frumosului prin ritmuri şi corespondenţe, văzut ca unic sens al unei vieţi în care totul e zădărnicie. Spirit neîmpăcat cu lumea, intransigent faţă de vulgaritate, Pallady este un singuratic; nu se poate abţine de la a exprima ceea ce vede, nici atunci când nu este pe placul celorlalţi, pentru că aceasta ar echivala cu încălcarea propriei libertăţi. Rigoarea pe care o cerea de la alţii era adânc cultivată în el însuşi, în disciplina artei şi a vieţii sale. Arta lui Pallady este imaginea lumii construite de el după îndepărtarea de cea exterioară. Credinţa în supremaţia artei este singura care îl călăuzeşte. Pentru realizarea operei sale a ales calea ascezei, renunţând la micile satisfacţii ale vieţii şi la toate acţiunile care îl consumau în alt sens decât acela al creaţiei. Exigenţa faţă de sine însuşi şi perspectiva absolutului din care priveşte viaţa sunt caracteristice personalităţii lui şi evocatoare pentru caracterul artei sale, unice în pictura românească modernă.

Atitudinea lui Pallady faţă de viaţa urbană a fost, la început, una de observaţie neimplicată, apoi de reCreatorul, în cazul lui Pallady, tragere treptată din sfera cotidianului imprimă operei măreţia caracterului în lumea sa interioară. Transformările său, pe care Ionel Jianu reuşeşte în raportarea la lumea urbană sunt în chip admirabil să îl reconstituie ilustrate de restrângerea treptată pentru posteritate, din citatele culese a orizontului tematic al operei sale, de la artist de-a lungul mai multor format iniţial din peisaje şi nuduri ani. Artistul apare ca o figură, o en pein air, apoi peisaje văzute prin personalitate originală, puternică, fereastra deschisă a încăperii sale, deosebită, cu totul rară în epoca pentru ca ulterior să se concentreze noastrăii, a cărui creaţie se identifică exclusiv asupra subiectelor aflate cu aspiraţia existenţei sale: în intimitatea atelierului său. Din

245

Artmark

meditaţia asupra relaţiei dintre spaţiu, obiectele şi personajele care îl animă, Pallady a creat o poezie a interioareloriii, în care a reprezentat lucrurile conform propriei concepţii asupra frumosului, fidel realităţii sale interioare. În lumea familiară a atelierului, a compus regii pentru compoziţii cu nuduri şi naturi statice, alăturând obiecte obişnuite pentru a obţine acorduri de linii, forme şi culori, dar şi raporturi între semnificaţii. Lucrurile pe care Pallady le aşează pe pânză după propriul ideal de ordine îşi pierd utilitatea pe care o au în lumea cotidiană, iar aparenţa fidelă realităţii nu mai este necesară. Inspirat de opera lui Cézanne, construieşte compoziţii eliberate de convenţia asemănării cu natura, precum şi de orice efecte decorative, căutând să transmită stări ale unei realităţi subiective. Compoziţiile sale din atelier sunt rezultate ale experimentelor şi teoriilor sale artistice, fiind totodată martorii stării de conflict în care se afla cu societatea vremii şi a însingurării în arta sa, expresia aspiraţiei sale spre absolut.

Artmark

Nimic nu apare incidental în regia interioarelor lui Pallady sau doar pentru estetica volumelor, ci este alăturat pentru a comunica un mesaj, în maniera în care artistul înţelege să o facă, refuzând recursul la naraţie. Narghileaua, afară de aportul formei sale exotice la întregul compoziţional, sugerează atmosfera confortabilă, relaxată şi meditativă, caracteristică practicii tradiţionale orientale.

246

Ionel Jianu considera că Theodor Pallady poate fi numit drept ca cel mai de seamă pictor al nudului în plastica română, explicând că nimeni n-a pătruns atât de adânc şi n-a redat atât de intim graţia, lascivitatea, farmecul şi taina trupului feminin, eliberat de masca vestmântuluiiv. Interesul lui Pallady pentru nud depăşeşte intenţia de a simboliza sau aceea de a nara prin

intermediul său, cum de asemenea este departe de proiectul de a pune în evidenţă efecte de lumină şi culoare pe carnaţia modelelor. El nu pictează corpul femeii în aspectul lui biologic, ci o emoţie pe care o exprimă folosind mijloace plasticev. Imaginea ilustrează o stare sufletească, fără a părea să caute senzualitatea formei, importantă fiind redarea corespunzătoare a trăirii sale. Feminitatea pe care o evocă picturile cu nuduri ale lui Pallady este una trecută prin acelaşi filtru exigent al viziunii sale asupra vieţii, fiind una de rafinament şi în acelaşi timp naturaleţe. Observă femeia în spaţiul intim în care se manifestă cu libertate, fără constrângerea hainelor, când îşi îngăduie un timp de visare, la adăpostul unui mediu familiar. Atunci surprinde momentele ei de relaxare, tăcere şi vis, încărcate de voluptate şi expresia pe care o imprimă asupra corpului. Sinceritatea spiritului feminin este ce pare să caute artistul şi reuşeşte să ilustreze în pictura sa, logica reprezentării cerându-i să armonizeze această dobândită libertate de simţire cu spaţiul. Astfel, Pallady imprimă picturilor sale din atelier ideea de medii intime ale personajelor, în care acestea nu au conştiinţa că sunt văzute. Această ieşire din scenă a artistului nu îl transformă într-un voaior, care asistă pentru propria curiozitate intelectuală la experienţa intimă a personajului, pentru că ideea pe care o reprezintă aceasta există în afara unei alte priviri. Pallady s-a remarcat ca pictor intimist, prin tablourile cu nuduri care descriu naşterea şi viaţa unor stări, într-un spaţiu care le hrăneşte şi care se lasă cuprins de ele. Coerenţa acestui raport între personaj, trăire şi spaţiu a fost urmărită pentru a conferi şi mai multă substanţă reprezentării sale. „Fumătoarea de opiu” este în acest sens ilustrativă, sugerând concordanţa între sentimentul personajului, obiectele

Un pictor consacrat chiar de la prima sa expoziţie, deschisă la Paris în 1920, Pallady nu a fost însă gustat de publicul larg sau amatori, arta sa fiind apreciată de cercul restrâns al elitei spirituale şi de rafinaţi esteţi. Astăzi avem acces, prin intermediul unor scrieri de valoare, precum este cea a lui Ionel Jianu, la mai multe indicii privind viziunea lui Pallady despre viaţă şi lume, concepţia sa existenţială constituind cheia de interpretare a unei opere majore pentru arta românească. i Ionel Jianu, „Pallady”, p. 1 ii Ibidem, p. 4 iii Raoul Şorban, Theodor Pallady, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975, p. 27 iv Ionel Jianu, op. cit., p. 28 v Ibidem

Bibliografie: BLAZIAN, Henri B., “Pallady”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă”, Bucureşti, 1958 CEBUC, Alexandru, „Theodor Pallady”, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008 GEORGESCU, I. L., „Pe urmele lui Theodor Pallady”, Ed. Lex, Bucureşti, 1998 JIANU, Ionel, „Pallady”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti MÂNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 MIHALACHE, Marin, “Pallady – mărturii”, Ed. Dacia, Cluj, 1971 NANU, Adina, Theodor Pallady, Ed. Meridiane, 1963 RESSU, Camil, “Cuvântare ţinută la deschiderea expoziţiei Pallady – 5 mai 1955” ŞORBAN, Raoul, “Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

Artmark

care îl înconjoară, sugestia spaţială, lumina şi cromatica imaginii. Descrie experienţa opiului, concentrându-se pe atitudinea mentală, mai mult decât asupra efectelor fizice pe care le produce. Relaxarea este starea generală a trupului, aflat într-o poziţie comodă, pe când mintea se desfăşoară limpede, într-un spaţiu nemărginit. Narghileaua sugerează deschiderea acestei dispoziţii meditative, iar evantaiul, simbol al plăcerii simţurilor, este uitat – gândurile s-au detaşat de senzaţiile corpului. Spaţiul este epurat de întâmplător, iar elementele semnificative care apar sunt reprezentate pentru sensul pe care ele îl atribuie şi nu mai puţin pentru valoarea lor plastică. Culorile sunt armonizate pentru a da un aer confortabil încăperii, iar lumina pătrunde difuz şi egal prin geamuri şi perdele. Pictura se remarcă prin capacitatea de a evoca cu o înţelegere profundă şi armonie a formei de expresie, o stare în care mintea este eliberată din constrângerile impuse de societate, abandonată visului, într-o atmosferă cu corespondenţe literare şi muzicale.

247

82 Leon Biju (1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti)

Minaretul de pe Ada-Kaleh ulei pe carton 60 × 49 cm semnat dreapta jos, cu negru, L. A. Biju Valoare estimativă: € 2.500 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Neobositul călător Biju, care a trecut prin Algeria, Maroc sau Egipt, a pictat şi satele dunărene. Minaretul moscheii face legătura între cer și întinderea albastră a mării. Fâșia de pământ care le desparte se pierde în comparație cu verticalitatea acestuia. Arhitectura moscheii poate fi doar ghicită în spatele casei care domină prim planul. De pe unul din dealurile țărmului, Biju a surprins roșul aprins al acoperișului într-un moment al amiezii, în care lumina sud-dunăreană incandescentă aprinde culorile. Înclinația sa spre folosirea culorilor pure ne face să credem că pictorul prefera momentul culminant al zilei pentru a ieși la peisaj, reușind astfel să-și folosească paleta nealterată.

Ada-Kaleh, Minaretul (fotografie de epocă)

Culorile sunt pe alocuri nuanțate pentru realizarea umbrelor și a volumelor – pe acoperișul casei sau pe perete. Vegetația acoperă restul casei, pictorul alegând o perspectivă de redare de sus în jos, dominată astfel de elemente supradimensionate care sugerează restul structurilor.

Artmark

Bibliografie: PĂULEANU, Doina, “Pictori români la Balcic“, Monitorul Oficial, București 2008 REZEANU, Paul, “Pictori puțin cunoscuți“, Ed. Alma, Craiova, 2009

248

249

Artmark

83 Ion Theodorescu - Sion (1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti)

Cercetaș ulei pe carton 43 × 40 cm semnat și datat stânga jos, cu negru, TheoSion,1917 Valoare estimativă: € 6.000 - 9.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Ion Theodorescu-Sion, Observator în baterie

250

Ion Theodorescu-Sion, În recunoaștere Muzeul Național de Artă al României

În 1913 este mobilizat ca ofițer și își face campania în Bulgaria, fiind astfel, alături de Iser și Satmary, printre primii artiști care descoperă magia Coastei de Argint. Revine în țară și este mobilizat din nou, în 1916, de data aceasta cu gradul de locotenent la artileria antiaeriană, luând parte la luptele din nordul Dobrogei și din Brăila, cât și la cele de apărare a Iașiului, în urma retragerii. Un an mai târziu, în 1917, este integrat în Secția a 3-a Adjutantură, care la ordinul Marelui Cartier General era formată din artiștii mobilizați pentru a crea opere cu subiecte din război. Scopul Marelui Cartier era înființarea unui muzeu național militar care să prezerve operele cele mai însemnate ”create în clipele de restriște.” În vara lui 1917, după luptele de la Mărășești, Mărăști și Oituz, lupte ce au marcat armata română, artiștii mobilizați la Iași au primit imboldul necesar organizării ”Expoziției artiștilor mobilizați” și apoi înființării societății Arta Română. Alături de Sion, printre membri fondatori se numărau Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Oscar Han, Alexis Macedonski, Traian Cornescu, Ion Jalea, Cornel Medrea. Entuziasmul acestora a trecut peste piedicile puse de directorul Școlii de Belle-Arte de la Iași, Gheorghe Popovici, care a refuzat să cedeze sălile în care urma să se organizeze expoziția. Aceștia obțin spațiul necesar înaintea ordinului dat de Minister și deschid în ianuarie 1918 prima expoziție din care au făcut parte lucrări ca ”Morții de la Cașin” a lui Ștefan Dimitrescu

251

Artmark

sau ”Ecaterina Teodoroiu” a lui Camil Ressu. Răsunetul acestei prime expoziții îi convinge pe participanți să înființeze societatea Arta Română și să organizeze cea de-a doua expoziție în aprilie 1918, tot la Iași. Un an mai târziu expoziția și Societatea sunt mutate la București.

Ion Theodorescu-Sion, Ofițer, în campania din 1913

Artmark

Coperta catalogului Expoziției des chise în 1919 de Ion TheodorescuSion la Sala “Arta“

252

Membrii declarau că ”pun bazele unui curent sănătos, care să îndepărteze gustul marelui public de la tot ce strălucește prin banalitate și afectare”, afirmație care făcea referire la Tinerimea Artistică, stârnind astfel o rivalitate între cele două societăți. Acuzați că ar fi ”revoluționari și foviști”, cei din Arta Română propuneau lucrări realiste, cu aer de improvizație, în care accentul cădea pe culoare și pe efectul luminii. Societatea a continuat să organizeze expoziții până în 1928, Tudor Arghezi, înverșunatul opozant al Tinerimii Artistice, notând în 1920: ”În cinci ani de războaie, ei au învățat să moară tineri și să trăiască sprinteni, neașteptând să-i cotropească anchiloza reumatismelor sentimentale și diabetul psihologic, de care suferă, sub pretext de rafinament și cumințenie obeză, inteligența, inspirația, creionul și culoarea marelui partid economic și de bursă al turmei oficiale de pictori, părăsită de dânșii.” Arta Română a promovat în primul rând culoarea și realismul cu o tratare monumentală a imaginii redate, a diversificat tematica impunând viziunea gravă, dramatică asupra mediului înconjurător. De asemenea a așezat omul în centrul preocupărilor sale și a cultivat înțelegerea umanistă, veridică a problemelor sociale.

În acest context înnoitor opera lui Sion din timpul războiului se înscrie noilor direcții propuse în arta românească, direcții cu care artistul luase contact și în timpul studiilor din Franța. În timpul războiului realizează o suită întreagă de desene în tuș, cărbune ori sepia care vor reprezenta baza pentru viitoarele lucrări în ulei. Reproduse în monografia Doinei Schobel câteva din aceste desene anunță compoziția lucrării prezentate, folosind elemente cum ar fi copacul drept punct de sprijin, firescul atitudinii personajelor. Sion a organizat, în 1919, la sala Arta, a doua expoziție personală în care a expus și lucrări cu subiecte de război. Lucrarea are ca armătură desenul precis care a precedat execuția în ulei. Contururile intarsiate în pastă subliniază silueta soldatului surprins în recunoaștere, cu binoclul la ochi. Faldurile hainei și pantalonilor completează realismul scenei, ca și detaliile de contur ale mâinilor. Paleta cromatică este una aprinsă, nuanța de kaki a hainei militare contrastând cu orange-ul aprins al feței și mâinilor. Sion își însușise tendințele foviste în contact cu mediul parizian și datorită firii preocupate constant de studierea unor tehnici cât mai diverse.

Bibliografie: DEAC, Mircea, ”250 pictori români”, Ed. Medro, București, 2003 PAVEL, Amelia, ”Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1967 SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, ”Ion Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1971

253

Artmark

84 Paul Miracovici (1906, Frumoasa, Harghita - 1973, Bucureşti)

Artmark

Pe verso etichetă de participare în Expoziția ”Paul Miracovici”, Muzeul de Artă al R.S.R și Muzeul ”Deltei Dunării”, Secția de Artă Tulcea, 1982 - 1985, Colecția Marin Mihalache (nr 5, 12, 33)

254

Nud auriu ulei pe carton 64 × 49 cm semnat dreapta jos, cu negru, Miracovici Valoare estimativă: € 2.500 - 3.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

85 Mihail Ioan Cheiul Dâmboviței

Valoare estimativă: € 1.000 - 2.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Pe verso etichetă de participare la Salonul Oficial, 1926

Artmark

ulei pe carton subțire lipit pe carton gros 71 × 51,5 cm semnat și datat stânga jos, cu negru, I. Mihail, (1)925

255

256

Artmark

Realism socialist bucurești

Artmark

(în duplex cu Timișoara) 257

86 Octav AngheluŢă (1904, Brăila - 1979, Bucureşti)

Grânar ulei pe pânză 73 × 93,5 cm semnat stânga jos, cu roșu, O. Angheluță Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

”Prin bucuria și emoția cu care admiră natura și lumea, el continuă impresionismul, prin pasiunea și veracitatea verdictului pe care-l dă, aparține expresionismului, dar corect este să concluzionăm că arta sa vine de la natură și este un imn închinat omului, care a realizat o operă ce-l configurează printre fruntașii școlii de pictură contemporană românească.” (Catalogul Expoziției retrospective Octav Angheluță, București, Sala Dalles, 1974, pp. 5 - 6). Angheluță a cultivat cu aceeași pasiune și portretul și peisajul. Au rămas în urma sa duioasele portrete de copii ori șarjatele interpretări ale personajelor culturale contemporane. Peisajul, abordat din primii ani după încheierea studiilor, a reprezentat un mod de a exploata calitățile desenului, dar și influența curentelor care puneau accent pe culoare și structură.

Artmark

Peisajele din prima perioadă sunt sub imperiul călătoriei în Italia, în 1931, marcate de tendința spre tonurile închise aproape monocrome din anii 30. Schimbarea către tonurile vii, aprinse și spre geometrizare apare în anii 40. Constantă a operei sale, calitatea desenului va susține structural compozițiile, inclusiv în perioada de sfârșit când ”imaginea este simplificată în favoarea elementelor expresive.”

258

Peisajelor venețiene le-au urmat cele lucrate în perioada celui de-al doilea război mondial, când pictorul a fost mobilizat în împrejurimile localității Râmnicu Vâlcea pentru a proteja

tablourile din patrimoniul capitalei. ”Pictate în momentele de liniște dintre alarmele aeriene”, respiră dinamism prin tușele mici, energice. În perioada realismului socialist pictorul a fost prezent pe multe din șantierele care se deschiseseră de-a lungul țării, înregistrând progresele activității de clădire a țării. În armonii pe suprafețe întinse, perspectiva în ”zbor de pasăre” recrează ogoarele țării în structuri geometrice exacte, în cazul șantierelor și orașelor industriale optica inversându-se pe verticala furnalelor ori a uzinelor ce domină impunătoare linia orizontului. În tonalități aprinse, grânarul vopsit în alb, pare un uriaș prins între galbenul dealurilor și albastrul cerului. Tubulaturile care leagă hangarul de turnul de distribuție la baza căruia se distinge parcat un camion, punctează în roșu și verde legătura între planul îndepărtat și cel apropiat. Alternanța tonalitaților, chiar dacă în suprafețe mici, susține caracterul viu al peisajului, care pare să vibreze.

Bibliografie: BUGA, Adrian, ”Octav Angheluță”, Ed. Vellant, București, 2009 NANU, Adina, ”Octav Angheluță”, Ed. Meridiane, București, 1968

259

Artmark

87 Renata Duncan - Guertin (n. 1920, Bozieni, Bacău - ?)

Luminile orașului ulei pe pânză 86 × 110 cm semnat și datat dreapta jos, cu negru, R. D., (19)62 Valoare estimativă: € 1.000 - 2.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

260

Referinţe: BARBOSA, Octavian, “Dicţionarul artiştilor români contemporani“, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976

88 Eva Cerbu - siegler (1924, Bucureşti - 2008, Bucureşti)

Gospodărie colectivă

Valoare estimativă: € 250 - 400 Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Referinţe: GEORGESCU, Radu Călin, “Eva Cerbu Siegler“, Ed. Royal Edimex, 2009

Lucrarea este reprodusă în “Repertoriul graficii româneşti din secolul al XX-lea“, vol. I, Cabinetul de Stampe şi Desene al Muzeului de Artă al R.S.R., Bucureşti, 1978, p. 229, cat. 1712

Artmark

gravură în lemn în culori pe hârtie ocru-deschis 35,5 × 70 cm semnat și datat dreapta jos, în creion, Eva Cerbu, 1961

261

89 Dumitru (Dem) Iordache (1905, Drăguşeni, Galaţi - 1982, Bucureşti)

Reșița ulei pe carton 50 × 65 cm semnat stânga jos, cu alb, Iordache Valoare estimativă: € 1.200 - 1.800

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Absolvirii Academiei de Belle Arte în 1926, i-a urmat debutul la manifestările oficiale, fiind prezent în 1928 pe simezele Salonului Oficial. În tradiţia de până atunci a tinerilor absolvenţi de Belle Arte, care se menţine şi în perioada interbelică, Iordache pleacă la studii în Franţa, şi ajunge să ia lecţii în Paris de la Andre Lhote şi Pascin. Timp de doi ani, până în 1930, va descoperi arta occidentală, apoi se va întoarce în ţară cu experienţa noilor curente artistice. Parcurgând paşii clasici de orânduire a universului artistic, în plastica tânărului pictor se vor înfiripa diverse precepte şi tendinţe. Astfel va fi influenţat de tehnicile postimpresioniste de aplicare a culorii şi, mai mult, îşi va însuşi un nou spectru al coloritului, ce se va apropia de cel al fovilor - elemente pregnante ce definesc structura elementară de la care pornesc interogaţiile ulterioare. Chiar dacă adeziunea la acestea nu s-a realizat în plan teoretic, modul propriu de absorbţie şi integrare a elementelor au conferit stilului său originalitate.

Artmark

Reşiţa (fotografie din colecţia A. Kremer)

262

În faţa peisajului Dem Iordache exteriorizează aceleaşi sentimente pe care le regăsim şi la Lucian Grigorescu sau Dărăscu. În perspectivă generoasă, peisajul este redat în tentă impresionistă, tuşa fiind cea care coordonează complexul pictural. Fiind un pasionat al culorii, Iordache se foloseşte de intuiţie optică în reprezentarea clădirilor şi, chiar dacă nu respectă cu veridicitate nuanţele clădirilor, impresia realizată

conferă vederii recognoscibilitate. Peisajul reşiţean este astfel prezentat printr-un vizor cromatic, imaginea de ansamblu fiind lesne de atribuit unui simţământ impresionist. Urmând paşii lui Ştefan Popescu sau Jean Al. Steriadi, Iordache este atras de perspectivele industriale ale oraşului bănăţean, menţionând subtil faimoasele furnale, undeva în orizontul incert al tabloului. În tuşe de culoare generoase, pictorul ne prezintă o Reşiţă iernatică, unde atmosfera încărcată de fumul hornurilor este apăsată de cerul albastru închis, rece, care totodată echilibrează răsleţele tonuri calde din primul plan al construcţiei.

Bibliografie: BARBOSA, Octavian, “Dicţionarul artiştilor români contemporani“, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976 RĂCHITEANU, Carmen, Dem Iordache, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970

263

Artmark

Postmodernism Artmark

bucurești (în duplex cu Timișoara)

264

265

Artmark

90 Constantin PiliuŢă (1929, Botoşani - 2003, Bucureşti)

Condiția umană ulei pe pânză 65 × 65 cm semnat dreapta jos, cu negru, C. Piliuţă, (19)91 Valoare estimativă: € 3.000 - 5.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Pe verso etichetă de participare în expoziția tematică ”Portretul Ipostaze contemporane”, Muzeul din Iași, 5 decembrie 1993 - februarie 1994

Artmark

Lucrarea provine din colecția dr. Hortensiu Aldea și este reprodusă în Catalogul “Colecția de Artă dr. Hortensiu Aldea”, Ed. DANA Art, pag. 270, cat. nr. 235

266

Bibliografie: Catalogul expoziţiei „C. Piliuţă”, sala Dalles, febr. 1981 COSMA, Gaston, „Evocări sentimentale”, Ed. Danubius, 2000 GROZDEA, Mircea, „Constantin Piliuţă”, Ed. Meridiane, 1980

Absolvent al Institutului de Arte Nicolae Grigorescu, la clasa lui Alexandru Ciucurencu, Piliuţă a învăţat de la acesta principii solide de desen şi ştiinţa armoniilor de culoare, pe care le-a adaptat propriilor căutări în domeniul expresiei artistice. Viziunea sa nonconformistă s-a manifestat de timpuriu în lucrări ce puneau în lumină, într-un mod original, cele două componente esenţiale ale picturii: culoarea şi desenul. Multă vreme i-a fost apreciată în mod deosebit calitatea s de desenator, rămânându-i în umbră realizarile în pictură capacităţile ca pictor, însă în timp, creaţia lui a demonstrat că locul picturii era de fapt unul de egală importanţă. Pictura „Condiţia umană” face parte dintr-o serie de cântăreţi realizată de Piliuţă în perioada în care opera sa îşi găsise elementul emblematic, atestându-şi particularitatea. Este vorba despre apariţia albului în pictură şi despre locul şi semnificaţia pe care acesta a început să le aibă, raporturi care au conferit un nou sens artei sale. Ruxandra Garofeanu sugera ca sursă de provenienţă a albului la Piliuţă frescele din nordul Moldovei, în care culoarea sugera lumina cerească, influenţă explicabilă prin originea artistului, născut la Botoşanii. Prin aceasta, îi era oferit şi un înţeles spiritualizant folosirii albului, care avea rolul de a distinge obiectele meditaţiei sale şi de a le izola de celelalte pentru a putea fi analizate în amănunt. Imaginile prezintă un singur obiect destinat examinării, precum o schiţă realizată pentru studiul unui aspect, însă asumată şi tratată ca operă finită. Obiectul cercetării artistice este deseori un aspect al realităţii, asupra căruia se opreşte şi pe care îl ilustrează în modul particular în care îl percepe şi înţelege. În acelaşi timp, acesta este zugrăvit folosind culoare, devenită ea însăşi un

element central, izolat şi abordat în mod distinct. Culoarea ajunge să fie precum o gemă preţioasă, în viziunea Ruxandrei Garofeanu, strălucind în mijlocul unui spaţiu epurat. Lucrările perioadei sale de maturitate, simultană cu aceea a apariţiei şi aprofundării elementului plastic expresiv care este albul, se caracterizează prin modul grafic de a înţelege imaginea, unde, în contururi bine delimitate, intervine culoarea pentru a conferi materialitate. Bătrânul cu chitară din „Condiţia umană” este unul dintre chipurile ce populează galeria de cântăreţi a pictorului-desenator, reprezentaţi performând la diverse instrumente. Momentul asupra căruia se opreşte este acela când muzica pare că îi absoarbe cu totul, iar trăirea lor în faţa artei pe care o produc este cea mai sinceră. Muzicantul din imagine, înfăţişat pe un scaun, într-un spaţiu concret, sugerat de linia ce străbate tabloul, ar fi putut fi decupat din orice context, ca şi când puterea sentimentului a reuşit să îl scoată cu totul din mediul în care se află. Nu este precum o idee din pictura suprarealistă, plutind într-un loc fără dimensiuni, ci un personaj într-un spaţiu logic, care evocă o stare autentică, separată de lumea cotidiană şi astfel sublimată. Pălăria este unul dintre puţinele detalii semnificative care au supravieţuit epurării la care îşi supune Piliuţă pictura, iar poziţia sa este una cu înţeles. Nu este întoarsă ca pentru a primi, cum ar putea să explice condiţia sa - evidenţiată de peticele pantalonilor - ci abandonată, pentru că în lumină apare doar pasiunea omului pentru arta sa. Pictura ar putea fi o metaforă a condiţiei artistului în societate şi a raportului acestuia cu lumea materială, într-o pictură de o deosebită forţă emoţională şi expresivitate plastică.

267

Artmark

268

Referințe: Muzeul de Artă Timişoara, ”Palatul Baroc şi Colecţiile sale”, Samuel Tastet Editeur, Timişoara, 2006 Muzeul Naţional de Artă al României, ”Baba. Pictură-desen”, Bucureşti, 1997 MUSCALU ALBANI, Maria, ”Corneliu Baba”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2008

Corneliu Baba (1906, Craiova - 1997, Bucureşti)

Nud întins cărbune pe hârtie 48 × 33,5 cm semnat și datat stânga jos, cu negru, Baba, 16. IX. (19)62 Valoare estimativă: € 1.200 - 2.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

92 Marcel Chirnoagă (1930, Buşteni - 2008, Bucureşti)

Faraonul litografie 40 × 30 cm semnat dreapta jos, în creion, M. Chirnoagă; mențiune stânga jos “Ea” (exemplar de artist) Valoare estimativă: € 450 - 750

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Referințe: BARBOSA, Octavian, “Dicționarul artiștilor plastici“, ed. Meridiane, 1976 CEBUC, Alexandru, FLOREA, Vasile, LĂPTOIU, Negoiță, “Enciclopedia Artiștilor Români Contemporani“, vol.I, Editura ARC 2000, București, 2003

93 Ștefan CâlŢia (n. 1942, Braşov)

Personaje enigmatice litografie acuarelată 30 × 43 cm semnat stânga jos, în monogramă, semnat și datat dreapta jos, în creion, Ștefan Câlția, 1982; mențiune centru jos (exemplar de artist) Valoare estimativă: € 450 - 750

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

269

94 Horia Bernea (1938, Bucureşti - 2000, Paris)

Clopotniță acuarelă pe hârtie 38,5 × 57 cm semnat și datat mijloc jos, cu gri, Bernea, sept. (19)88 Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Lucrarea provine din colecția cunoscutului regizor francez de origine română Paul Barba-Negra

Indiferent de tema abordată opera lui Bernea nu poate să scape exactei aprecieri făcute de Andrei Pleșu: ”Rareori un iubitor de imagini reuşeşte, ca el, să fie atât de puţin idolatru.” Elementele ce revin recurent în lucrările sale, coloana, biserica, turla bisericii, iconostasul sunt vectori care definesc universul propriu artistului, univers ce încearcă să readucă în atenție uitata sacralitate a lumii văzute.

Artmark

Hotarul este marcat în lucrarea prezentată, atât prin arhitectura clopotniței, cât și prin gardul țărănesc care traversează peisajul. Structura amintește de modul de împrejmuire a spațiului destinat construirii unui locaș de cult, acea delimitare a unui loc sacru. Cu toate acestea împrejmuirea amintită nu se continuă în plan îndepărtat, ci împarte atât în plan, cât și perspectival, peisajul, în două planuri. Verticalitatea turlei marcată de crucea din vârf subliniază ca o piatră de hotar trecerea între cele două spații.

270

Bibliografie: Muzeul Național de Artă al României, ”HORIA BERNEA”, București, 2007

271

Artmark

95 Constantin PiliuŢă (1929, Botoşani - 2003, Bucureşti)

Pierrot ulei pe carton 51 × 34,5 cm semnat stânga jos, în monogramă, P Valoare estimativă: € 2.000 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Amedeo Modigliani, Pierrot

Artmark

Georges Rouault, Pierrot

272

Pierrot este numele purtat de personajul fictiv de pantomimă şi commedia dell’arte, ale cărui origini datează din secolul al XVII-lea, în trupa de interpreţi ce performau la Paris sub numele de ComédieItalienne. El simbolizează clovnul trist, căci conform poveştii, Pierrot este îndrăgostit de Columbine, care îi sfărâmă inima, părăsindu-l pentru Harlequin. În reprezentaţii, apare cu chipul vopsit în alb, tichie neagră pe cap şi haine largi, purtând mereu expresia tânguitoare a unui suflet rănit. Caracteristica sa este naivitatea şi, deşi este ţinta obişnuită a glumelor altora, rămâne încrezător în bunătatea oamenilor. Poeţii simbolişti ai sfârşitului de secol al XIX-lea şi l-au apropiat, ilustrându-l cu tragism ca pe un lunatic, detaşat de realitate, urmând un lung şir de evocări de-ale sale în teatru, literatură, muzică şi artele vizuale. Spactacolele de pantomimă i-au inspirat pe artişti să ilustreze acest personaj, printre cei care i-au dedicat reprezentările cele mai de seamă fiind, în secolul al XIX-lea, Gustave Courbet şi Honoré Daumier. Spre sfârşitul secolului, Pierrot invadează artele vizuale şi apare în gravurile lui Odillon Redon, pânzele lui Seurat, Rousseau, Cézanne sau Picasso, tema prelungindu-se în arta secolului al XX-lea, prin lucrările lui Renoir, Modigliani, Chagall, Dali, Klee sau Miró. Egon Schiele şi Amadeo Modigliani s-au portretizat sub chipul lui Pierrot, imaginea unei iubiri neîmplinite dar şi a speranţei pline de inocenţă, greşit înţeleasă ca prostie sau nebunie. În continuarea acestei tradiţii de reprezentare a artei occidentale, dar şi a picturii româneşti interbelice, se află şi pictura lui Piliuţă, al cărui interes pentru

personajele melancolice şi fragile este manifestat în multe dintre lucrările sale. Portretul lui Pierrot realizat de Piliuţă se remarcă prin forţa sa emoţională, conţinută mai ales în datele desenului, dar şi în dispunerea culorii. Aici se distinge talentul de desenator al lui Piliuţă, care reuşeşte printr-o formă concentrată, în câteva linii aşternute tremurător, să redea caracterul şi drama personajului său. Chiar dacă linia pare ezitantă, forma este solid construită, iar postura – expresivă, alcătuind o imagine înduioşătoare. La acest efect contribuie şi efectele cromatice, reduse la culorile primare şi combinaţiile lor, dispuse în linii şi pete. Dungile galbene ale costumului său, obrajii şi buzele roşii, floarea vorbesc de rolul său de comediant, care prin contrastul puternic cu starea ce îl copleşeşte, creează dramatismul picturii. Sensului legat de personajul pe care îl ilustrează, artistul îi adaugă şi unul despre rolul desenului şi cel al culorii în pictura sa, ale căror raporturi sunt reconsiderate pe tot parcursul creaţiei sale. Aici, sentimentul dominant este construit grafic, prin linii ce descriu sintetic figura, însă culoarea este aceea care îl pune în evidenţă. Prin această lucrare atât de sugestivă liric şi plastic, Piliuţă se apropie de marii artişti români – printre care Iser sau Tonitza - care au abordat tema artiştilor de circ, exploatând capacitatea expresivă deosebită a acestora. Bibliografie: GROZDEA, Mircea, ”Constantin Piliuță”, Ed. Meridiane, București, 1980

273

Artmark

96 Tia Peltz (1923, Bucureşti - 1999, Bucureşti)

Micuța vietnameză Thui ulei pe carton 50 × 34 cm semnat dreapta jos, cu negru, Tia Peltz Valoare estimativă: € 450 - 750

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

274

97 Tia Peltz (1923, Bucureşti - 1999, Bucureşti)

Pătrunderea telefonului la sat ulei pe hârtie 61 × 45 cm semnat dreapta jos, cu brun, Tia Peltz Valoare estimativă: € 450 - 750

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

275

98 Corneliu Baba (1906, Craiova - 1997, Bucureşti)

Anemone ulei pe pânză lipită pe carton 32 × 22,5 cm semnat și datat dreapta sus, cu negru, Baba, (19)71 Valoare estimativă: € 5.000 - 8.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

În ani în care viziunea picturală de ansamblu a artei româneşti încă suferea în urma perioadei staliniste, Baba reuşeşte să reconecteze actul de reprezentare la vechi şi noi repere ale artei occidentale. Atras de barocul nordic, rembrandtian în special, intrigat de asemenea de şcoala germană, Baba readuce pe pânzele sale viziunile stilistice pierdute în urma epurărilor sovietice. Redă monumentalitatea compoziţională, ca rezultat direct al reorganizării aşezării în pagină şi întăreşte efectele de emfază necesare unei construcţii impunătoare prin aplicarea fundalurilor întunecoase sau neutre.

276

Detaliul ajunge să fie precizat prin libertatea pensulei în formularea volumelor. În majoritatea lucrărilor, chiar dacă abordează portretul, compoziţia cu personaje sau naturile statice, Baba reuşeşte să ofere pastei o anumită forţă a luminii de a se autogenera, mai ales că interogaţiile sale pornesc de la calităţile mode latoare ale întunericului. Natura statică este cu atât mai mult atinsă de aceste principii, având în vedere amplasarea obiectelor într-un spaţiu nedefinit. Rare sunt operele în care lucrurile primesc coordonate de profunzime. Poziţionarea spaţială ambiguă aduce cu sine şi interogaţii pertinente asupra sursei de lumină, care desigur că acum poate fi identificată drept rezultat, nu cauză. În plus, Baba reuşeşte să dezvolte un întreg complex spaţiu-timp, deoarece imaginile sale sunt şi atemporale, şi chiar dacă subiectul unei naturi statice cu flori este supus

perenităţii, realizarea plastică are menirea să contracte clipa la fiecare nouă privire a lucrării. La Baba, materia pictată se încarcă de substanţialitate datorită capacităţii pictorului de a echilibra jocul sensibil între formă şi culoare. Cele două se subordonează reciproc într-o alternanţă asumată în vederea construirii unui obiect recognoscibil. Desigur că această veridicitate trebuie să fie aparentă, realismul fiind însuşit de Baba doar până la impresie. La realizarea lucrării ”Anemone ”, pictorul alege să modeleze vasul cu flori pe un suport imaginat, motivul fiind singurul plan vizual construit. În lipsa oricărui alt detaliu, cromatica devine punctul de interes al lucrării, înlănţuind după sine fluxul efectelor optice cauzate. Astfel, sursa de lumină inexistentă, sau cel puţin nedetectabilă, îşi găseşte răspuns mai întâi în albul folosit în concentraţie consistentă, apoi în folosirea negrului, ce devine necesar pentru un constrast puternic. În urma scurtelor notaţii de tuşă, volumele îşi definitivează materialitatea, oferind lucrării liantul compoziţional. Bibliografie: Muzeul de Artă Timişoara, ”Palatul Baroc şi Colecţiile sale”, Samuel Tastet Editeur, Timişoara, 2006 Muzeul Naţional de Artă al României, ”Baba. Pictură-desen”, Bucureşti, 1997 MUSCALU ALBANI, Maria, ”Corneliu Baba”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2008

277

Artmark

99 Alexandru Ciucurencu (1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti)

Prieteni ulei pe carton 78 × 63 cm semnat și datat stânga mijloc, cu alb în monogramă, AC, 1945 Valoare estimativă: € 18.000 - 30.000 Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

“... în complexul personalităţii sale, ceea ce prevalează este o simţire vie, o nevoie imperioasă de integrare în contemporaneitate şi de devotament faţă de o idee umanistă, generoasă, o sinceritate aspră, nedispusă la concesiii.”

Artmark

Alexandru Ciucurencu, Portretul lui Edgar

278

Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti cu G. D. Mirea și Camil Ressu, ultimul lăsându-şi amprenta asupra personalităţii sale artistice, prin efectul pe care l-a avut cultivarea desenului şi a compoziţiei. Tot el a fost cel care l-a îndrumat spre studii în Franța, Ciucurencu obţinând prin concurs o bursă. La Paris, ia contact mai întâi cu Academia Julian, care însă nu are un rol semnificativ în formaţia sa, şi apoi lucrează în atelierul lui André Lhote (1885-1962), a cărui influenţă va marca evoluţia artistică a tânărului pictor. Ciucurencu a fost fascinat de personalitatea artistică a lui Lhote, precum și de discursul său teoretic, care afirma importanţa desenului, precum o făcuse şi Ressu. Sub îndrumarea pictorului francez, Ciucurencu începe să frecventeze muzeele din Paris şi să realizeze copii după unele opere semnificative, parte din programul special alcătuit de Lhote. Printre artiştii de la Luvru cu care găseşte afinităţi sunt primitivii flamanzi, ale căror opere sunt în acelaşi timp veridice şi fantastice, Matisse, pentru aspectul decorativ al picturii sale, Cézanne, Picasso şi Braque, pentru calităţile lor de colorişti. De la Lhote învaţă că la îndemâna unui pictor stau trei mijloace fundamentale de

279

Artmark

expresie – linia, valoarea și culoarea, linia având o puternică funcţie emoţională. Pornind de la acest fapt, criticul George Oprescu explică prezenţa în tablourile realizate în Franţa şi multă vreme după aceea, a liniilor viguroase şi sumbre care subliniază personajele sau obiectele.

Artmark

Ajuns în Franța în 1931, Ciucurencu descoperă atmosfera efervescentă a capitalei, care găzduia dintre cele mai diferite forme de manifestare artistică. Cubismul apusese și dadaismul pierdea din influență, futurismul glorificase mașina și propusese distrugerea muzeelor, iar suprarealismul era în plină afirmare. În acel context, experienţa sa personală, dobândită în clasa lui Ressu, era cu totul diferită de limbajul avangardei, precum şi de cel al academismului. Ciucurencu, cu o vocaţie naturală de colorist, s-a orientat către acele curente care puneau în centru preocuparea pentru culoare, impresionismul, post-impresionismul și fovismul, care, deşi depăşite în epocă, îi puteau furniza cunoştinţe relevante. Fără a fi influenţat de vreunul dintre acestea, Ciucurencu a folosit cuceririle lor în tratarea culorii şi interpretarea logică a luminii ca punct de pornire pentru sondarea mai profundă a unor probleme legate de el însuşi şi pictură. Din frământările sale interioare au rezultat primele opere în care se relevă aportul personal al artistului.

280

După prima expoziție personală din 1934 la Sala Mozart, au urmat participări constante în cadrul Salonului Oficial și alte expoziţii personale, care au dat ocazia criticii de artă de a recunoaşte în Ciucurencu un fruntaş al generaţiei

sale,”o natură independentă, de un optimism tineresc, sincer, un liric în arta noastră, de calitate excepţională, capabil să ocupe un loc însemnat printre artiştii de vârsta luiii”. Operele primei sale perioade se caracterizau prin interesul pentru obţinerea unui efect pictural rafinat, prin utilizarea tonurilor în straturi subţiri şi transparente şi tendinţa de a investi culoarea cu capacitatea de a conţine forma. Caracterul decorativ al tablourilor sale se îmbina acum cu o viziune conformă cu realitatea, trecând de la subiectele care îi provocau simţiri lirice, precum odalisce şi femei cu chitară, la motive mai familiare, personajele din mediul simplu în care trăia. După anii 1946-1947, pictura sa începe să se înscrie în coordonatele realismului socialist, demonstrând o preocupare specială pentru compoziţia monumentală şi pentru o tematică inspirată din istoria poporului, realizările partidului, figurile care au contribuit la instaurarea regimului, peisajele industriale, aspecte de urbanism din noua viaţă a oraşelor şi în special scene de muncă din fabrici şi de pe ogoare. Ciucurencu porneşte de acum cu mai multă determinare pe calea investigării realului, pictura sa dobândind noi mijloace de accentuare a veridicului scenelor înfăţişate. Tablourile al căror subiect este omul sunt cele care afirmă capacitatea artistului de a surprinde adevărul vieţii, ilustrat în aspectele sale dramatice sau dimpotrivă în note optimiste, caracteristice pentru atitudinea sa faţă de prima perioadă a instaurării socialismului. Pictura „Prieteni”, datată în 1945, a fost realizată probabil în urma unei comenzi primite de artist pentru

Vorbind despre felul în care înţelege compoziţia, artistul afirma că “suprafeţele trebuie să fie proporţionate, culorile să aibe contrastele lor, desenul să fie sigur şi expresiv”, aceste precepte fiind unele dintre cele ce stau la baza stilului său, considerat nou şi îndrăzneţ de critica vremii, revendicat atât de la arta occidentală prin funcţia constructivă acordată culorii, cât şi de la arta orientală prin puterea decorativă şi semnificaţia emoţională atribuite acesteiaiii.” Apariţia picturii

lui Ciucurencu a fost astfel un eveniment artistic nou, important în arta românească, deoarece el a dat culorii o nouă personalitate , o forţă logică a expresiei plastice, pe care o întrezăream doar în pânzele lui Luchianiv”. Vocaţia sa de pictor de compoziţie şi colorist este susţinută prin opera „Prieteni”, unde culoarea în tonuri calde, luminoase, aplicată în degradeuri şi contraste, construieşte chipurile personajelor şi le acordează cu spaţiul în care se află. Tonurile proaspete de roz şi oranj, evidenţiate prin nuanţele de gri şi aprinse de o lumină familiară, de interior, se proiectează pe un fundal contrastant, creând senzaţia unei atmosfere intime, pline de căldură. Desenul intervine peste culoare în forma specifică a liniilor negre, groase şi ferme, care subliniază contururile volumelor şi definesc formele într-un mod sintetic. Culoarea, lumina şi desenul se subordonează compoziţiei, ”care rămâne elementul principal şi original al creaţiei sale, ce-l ridică la capacitatea de reprezentare a realităţii în totalitatea eiv”. i George Oprescu, ”Alexandru Ciucurencu”, p. 10 ii Ibidem, p. 32 iii Mircea Deac, ”Ciucurencu”, p. 9 iv Ibidem, p.10 v Ibidem, p.14

Bibliografie: DEAC, Mircea,”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978 GRIGORESCU, Dan, ”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994 JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Ed. de stat pentru Literatură și Artă, 1958 OPRESCU, George, ”Alexandru Ciucurencu”, Ed. Meridiane, București, 1962

Artmark

portretizarea copiilor unui iubitor de artă. Nu numai că Ciucurencu a îndeplinit-o folosindu-se de cunoştinţele şi talentul său de portretist, dar a integrat lucrării nota particulară a stilului şi a convingerilor sale despre artă şi funcţiile acesteia în societatea vremii, creând o operă de o deosebită forţă plastică emoţională şi simbolică. A căutat şi aici expresia veridică a subiectului, aspectele definitorii de personalitate ale personajelor care îi pozau, reuşind să surprindă anumite însuşiri ale celor doi copii, care ne apar desluşit. Caracterul înclinat către interiorizare al fetiţei, sau agerimea şi vioiciunea din privirea băiatului ne vorbesc despre preocuparea pictorului pentru sensul umanist al compoziţiilor sale, care trebuie să exprime autenticitatea unui sentiment. Deşi asemănarea este importantă, precizia caracterizării psihologice primează, iar semnificaţia devine elementul esenţial. Pentru a obţine şi intensifica expresia reală a personajelor sale, foloseşte efecte şi mijloace plastice ce se înscriu într-o direcţie progresistă a artei momentului, inspirate de opera lui Luchian, a cărui devotat admirator a fost Ciucurencu.

281

100 Dan Hatmanu (n. 1926, Scobinţi, Iaşi)

Uliță ieșeană ulei pe carton 44 × 54 cm semnat stânga jos, cu negru, Dan Hatmanu Valoare estimativă: € 1.200 - 2.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

282

101 Ion Musceleanu

Referințe: DRĂGUȚ, Vasile, “Ion Musceleanu“, Ed. Meridiane, 1980

(1903, Caracal - 1997, Bucureşti)

Peisaj din Mogoșoaia ulei pe carton 46 × 61 cm semnat și datat stânga jos, cu creionul, I. Musceleanu, (1)974 Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

283

102 Ion Vlasiu (1908, Lechinţa, Mureş - 1997, Bucureşti)

Tulipani ulei pe carton 61 × 50 cm semnat stânga sus, cu albastru, în monogramă Valoare estimativă: € 1.400 - 2.200

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Opera provine din colecția criticului de artă Marin Mihalache

Sculptor, pictor şi scriitor Ion Vlasiu se formează ca artist în una dintre cele mai fructuoase perioade pe care cultura română le cunoaşte, perioada interbelică. Între 1921 şi 1926 urmează Şcoala de Arte şi Meserii din Târgu-Mureş, pentru ca doi ani mai târziu să ajungă în preajma primului maestru, luând lecţii de la Romul Ladea. Astfel frecventează cursurile Şcolii de Arte Frumoase la Cluj între 1928 şi 1931. Chiar dacă debutează ca sculptor, şi se va simţi tot restul vieţii mai apropiat de piatră, lemn sau bronz, Vlasiu nu ignoră pictura, desenul sau acuarela.

Artmark

După prima personală de sculptură de la Târgu Mureş din 1932, artistul încearcă să contureze, alături de un grup de tineri intelectuali, revista Herald, singurul număr apărând la Cluj în 1933

284

Vlasiu lucrează la fel de mult şi în ulei şi în material, iar odată ajuns la Paris, în 1937, debutează expoziţional şi cu lucrări de pictură. Cu o personală de uleiuri şi acuarele la Galeria “Contemporaine”, şi cu o participare mixtă la Salon de Tuileries, artistul încheie un an de călătorii în afara ţării. Ce rămâne remarcabil în perioada ce urmează este faptul că Vlasiu reuşeşte să alterneze, cu succes, manifestări în trei câmpuri artistice diferite. Este premiat de Academia Română pentru literatură în 1939 şi primit, un an mai târziu, în Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, sculptează monumental sau lucrează în lemn, are în ani consecutivi când personală de pictură, când de sculptură, devenind astfel unul dintre cei mai polivalenţi artişti ai unui secol XX avid de personalităţi de calibru.

Modul privilegiat de expresie al lui Ion Vlasiu a fost cioplitul în piatră şi lemn, înţeles nu doar ca tehnică, ci ca o cale de acces spre sensuri primordiale ale materiei, în spiritul modernităţii începutului de secol XX. A practicat şi sculptura de modelaj în portrete şi reliefuri în teracotă, unele cu temă religioasă, care păstrează în construcţia planurilor largi amintirea formei cioplite. Interesul pentru geometrismul şi elementaritatea artei ţărăneşti se simte atât în sculptura cât şi în pictura sa, care evoluează în perimetrul unui expresionism de factură personală. Vlasiu alternează cioplitul cu modelajul, sculptura cu pictura, tendinţa spre abstracţie cu figuraţia. În pictură a fost atras, pe lângă explorarea unui cromatism frust şi puternic în peisaj sau natură moartă, de posibilitatea exprimării plastice a unor conţinuturi sufleteşti şi idei. Nu ezită să şocheze prin robusteţea formelor, care desigur că primesc calităţi de corporalitate, venite din mâinile unui modelator. Culorile le gândeşte în esenţa lor tradiţională, pure, lesne de sustras din universul pastoral. Are numeroase expoziţii personale de sculptură şi pictură la Cluj, Bucureşti, Braşov, Timişoara, Târgu Mureş, Atena, Varşovia, Paris, precum şi participări la expoziţii colective în ţară şi în străinătate. În 1976 participă la Bienala de la Veneţia.

Bibliografie: Demetrescu, Călin, “Ion Vlasiu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984

285

Artmark

103 Octav Grigorescu (1933, Bucureşti - 1987, Bucureşti)

Ca-n prima zi tuș, acuarelă pe hârtie 50 × 61 cm intitulat, semnat, datat dreapta jos, cu negru, d125/Ca-n prima zi/Octav Grigorescu/ București, 1967 Valoare estimativă: € 350 - 600

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

286

Opera a participat la Expoziția de Grafică Octav Grigorescu - Constantin Piliuță, Muzeul de Artă Ploiești, aprilie 1972, cat. 5. Operele în expoziție au aparținut colecționarilor Octavian Moșescu și Ghiță Iancu

Referințe: “Catalogul Expoziției de Grafică Octav Grigorescu - Constantin Piliuță”, Muzeul de Artă Ploiești,1972 COȘOVANU, Dorana, “Octav Grigorescu“, Ed. Meridiane, 1985 “Octav Grigorescu - Lotofagii“, text de Ioana Vlasiu, Editura Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești, 2006

104 Iosif Bene (1903, Daia, Harghita - 1986, Ulm, Germania)

Nud șezând acuarelă pe hârtie 56,5 × 48 cm semnat stânga jos, cu negru, Bene Valoare estimativă: € 800 - 1.200

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Opera provine din colecția criticului de artă Marin Mihalache

105 Aurel Cojan (1914, Beceni, Buzău - 2005, Paris)

Legenda Sfântului Graal creion pe carton subțire 34 × 49 cm semnat și datat mijloc jos, cu negru, Cojan, (19)58 Valoare estimativă: € 400 - 750

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

287

106 Constantin PiliuŢă (1929, Botoşani - 2003, Bucureşti)

Primăvara ulei pe pânză 46 × 55 cm semnat și datat dreapta jos, cu negru, C. Piliuță, (19)78 Valoare estimativă: € 2.800 - 4.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Lucrarea aparține unuia dintre genurile cele mai apreciate ale picturii lui Piliuţă; peisajele sale cele mai izbutite ilustrează adesea natura proaspătă a primăverii, în dialog cu lumea satului. Preocuparea tematică apare după ce are loc cucerirea albului ca element plastic al imaginii, care avea să caracterizeze faza de maturitate a creaţiei sale.

Artmark

Albul apare în peisajele de primăvară în florile copacilor, atingeri delicate de pensulă sau uneori stropi de vopsea aplicaţi gestual pe trunchiuri stilizate, dar şi în zidurile şi gardurile caselor, însă mai puţin pur. Gama cromatică este restrânsă la tonuri de gri, brun sau albastru pal şi verde, predominând nuanţele crude şi luminoase. Piliuţă practică stilizarea pe mai multe planuri, culoarea fiind unul dintre ele, urmând reducerea la esenţial a elementelor compoziţionale şi a formei. Astfel, satul surprins în momentul instalării primăverii apare ca o idee a renaşterii naturii şi a omului, a purităţii pe care o face posibilă începerea unui nou ciclu şi a optimismului inerent.

288

Pictura „Primăvara” ilustrează primele zile în care anotimpul se face simţit, atunci când crengile copacilor se umplu de flori, iar ultimele petice de zăpadă se topesc sub soarele încă iernatic. Atmosfera este redată cu o capacitate deosebită de a ilustra densitatea aerului ceţos al dimineţii geroase, lăsat deasupra pământului într-un strat omogen. Razele difuze ale soarelui umplu întreaga atmosferă de o lumină filtrată, rece,

289

Artmark

care imprimă peisajului un caracter mineral. Cerul semiopac aduce o senzaţie de intimitate, închizând imaginea în planul superior, ca pentru a nu lăsa energia generatoare de viaţă să se disipe în spaţiul infinit. Poate din acest motiv, primăverile lui Piliuţă nu au cerul senin, sau poate din nevoile sale de iluminare a peisajului, cu a cărui delicateţe se potriveşte o lumină moale, uniformă, prezentă pretutindeni, dată de disperia în stratul de nori. Perspectiva se desfăşoară larg, peste un relief domol, topită într-un orizont nedefinit, planurile pierzând din transparenţă odată cu intrarea în profunzimea imaginii.

detaliul realist, ci se caută o formă de expresie epurată de nesemnificativ şi incidental, prin care să fie redat un proces natural, privit din perspectiva sensibilităţii personale. Acestui fenomen îi e conferită dimensiunea unui miracol, reiterat ciclic, prilejul bucuriei care reiese din toate reprezentările primăverii realizate de artist.

Artmark

Lipsite de prezenţa umană, peisajele sunt de cele mai multe ori marcate de aceasta, prin construcţiile sau animalele sale. Este o lume în care natura coexistă în armonie cu omul, acesta desfăşurându-şi activitatea după ritmurile pământului, care îi determină existenţa. Nici un conflict nu poate apărea aici, pentru ca este Anotimpul apare evocat pentru puterea sa regenerativă ce contrastează vorba despre un sat tradiţional idealizat, vehiculul unui concept artistic. cu forma fragilă pe care o are prima Modul de expresie îşi are originea în etapă a naturii trezite la viaţă. Iarba arta populară românească, Piliuţă vesteşte sosirea primăverii, abia descoperită de stratul de zăpadă, iar inspirându-se din forţa de sinteză şi stilizare a acesteia, precum şi din florile, elemente aproape lipsite de experienţele artei occidentale, pentru consistenţă, sunt primele din faza alcătuirea unei concepţii şi a unui stil ascendentă a vieţii vegetale. O altă proprii. Pictura „Primăvara” este una relaţie se stabileşte între caracterul dintre lucrările care atestă caracterul subtil al transformărilor naturii şi original al operei artistului, caracterimaterialitatea aşezării umane, zat printr-o viziune sensibilă asupra care pare să-şi piardă coeziunea în vieţii, concentrată pe ilustrarea atmosfera groasă. Casele din planul formelor delicate în care rezidă cel îndepărtat apar doar sugerate prin mai adesea forţe nebănuite. griul acoperişurilor, care se pierde în ceaţa alburie, pe când cele din primul plan, cu zidurile lor albe, devin inconsistente.

290

Peisajul lui Piliuţă este o reprezentare a unor trăiri şi sentimente proprii în faţa unui anotimp care îi suscită interesul. Stilizat în mai multe aspecte ale sale pentru a corespunde ideii dominante, acesta păstrează o descriere atmosferică coerentă, ce dovedeşte experienţa lucrului în natură. Nu este urmărit

Bibliografie: GAROFEANU, Ruxandra, „Constantin Piliuţă, Împreună”, Catalogul Licitaţiei de Primăvară Artmark 2010, p. 162 PRUT,Constantin,”Constantin Piliuță. Peisajele amintirii”,Ed. Sport Turism, București,1983

107 Spiru Vergulescu (1934, Slatina - 2007, Bucureşti)

Fantastica panoramă a Plumbuitei ulei pe carton 45 × 61 cm semnat și datat stânga jos, cu roșu, S. Vergulescu, (19)92

Valoare estimativă: € 1.000 - 2.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Pe verso etichetă de participare la ”A XX-a expoziție personală, Cercul Militar Național, București”, martie aprilie 1993

291

108 Constantin Pacea (n. 1957, Bucureşti)

El Portet ulei pe pânză 60,5 × 93 cm semnat stânga jos, cu roșu, Conxantin Valoare estimativă: € 1.500 - 3.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

292

Referințe: “Dubujos y pinturas de Constantin Pacea desde La Olla de Altea paisajes“, Fundacion Eberhard Schlotter - Altea, 2006

109 Vasile Popa (n. 1957, Ungureni-Măneşti,Dâmboviţa)

Iarnă

Referințe: CEBUC, Alexandru, FLOREA, Vasile, LĂPTOIU, Negoiță, “Enciclopedia Artiștilor Români Contemporani“, vol.VI, Editura ARC 2000, București, 2003

ulei pe pânză 70 × 50 cm semnat și datat dreapta jos, cu negru, V. Popa, 2009 Valoare estimativă: € 850 - 1.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

293

110 Dan Hatmanu (n. 1926, Scobinţi, Iaşi)

Margine de sat ulei pe carton 65 × 81 cm semnat dreapta jos, cu ocru, Dan Hatmanu Valoare estimativă: € 1.800 - 3.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Locul de naștere al artistului, Scobinți, județul Iași, a fost subiectul unui ciclu de lucrări pictate la sfârșitul anilor 70. ”Centrul lumii”, așa cum însuși artistul îl descria, a fost locul în care și-a descoperit pasiunea pentru pictură. Peisajele din acest ciclu surprind lumea rurală într-o încremenire, un soi de mineralizare sugerată și de materialitatea pastei folosită compact, în mase mari de culoare. Paleta este una stridentă, care ne vorbește astfel de sentimentele pictorului. Albastrul dealurilor moldovene contrastează cu rozul puternic din peretele șurei și cu roșul înflăcarat al acoperișului. Cele trei pete de culoare ghidează privitorul în universul probabil al satului ieșean. Structurile frizează rigoarea arhitecturală, subliniind derizoriul rural, dar și viziunea artistului, ludică în raport cu realitatea.

Artmark

Lumea recreată de Hatmanu pe pânză împrumută din atmosfera de poveste, o poveste care rezonează în biografia sa cu rădăcinile moldovenești, dar și cu cele artistice. Cu resursele de exprimare plastică, pictorul a lăsat o mărturie peste timp a locurilor în care a crescut, filtrată de percepția artistică.

294

Bibliografie: HATMANU, Maria, ”Dan Hatmanu”, Ed. ARC 2000, București, 2005

295

Artmark

111 Ion Pacea (1924, Horopani, Macedonia - 1999, Bucureşti)

Bărci în golf ulei pe pânză 52 × 59 cm semnat deapta jos, cu mov, PACEA Valoare estimativă: € 2.500 - 3.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

296

112 Radu Drăgoescu (1914, Paris - 1999)

Faleză la 2 mai

Referințe: DRĂGOESCU, Radu, “De la pictură la șah și invers“, Ed. MAiko, București 2009 REZEANU, Paul, “Pictori puțin cunoscuți“, Ed. Alma,Craiova, 2009

acrilic Pe carton subțire 50× 63 cm semnat și datat dreapta jos, cu mov, R. Drăgoescu, (19)89 Valoare estimativă: € 1.400 - 1.800

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

297

113 Spiru Chintilă (1921, Bazargic, Caliacra - 1985, Bucureşti)

Natură statică cu cană turcească ulei pe pânză 66 × 82 cm semnat dreapta jos, cu brun, Sp. Chintilă; datat pe verso 1972 Valoare estimativă: € 1.800 - 3.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Opera provine din colecția familiei Constantin Pacea

298

114 Ileana Rădulescu (1909, Galaţi - 1981, )

La adăpat ulei pe pânză 46 × 55,5 cm semnat dreapta jos, cu roșu, Ileana Rădulescu Valoare estimativă: € 750 - 1.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Opera provine din colecția criticului de artă Marin Mihalache

299

115 Alin Gheorghiu (1929, Bucureşti - 2001, Bucureşti)

Grădină suspendată guaşă pe carton 51 × 56 cm semnat şi datat stânga sus, în creion, GHEORGHIU, (19)77 Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

300

116 Vasile Grigore (n. 1935, Bucureşti)

ulei pe pânză lipită pe carton 37 × 41 cm semnat dreapta jos, cu negru, V. Grigore Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500

Referințe: PRUT, Constantin, “Dicţionar de artă modernă”, Ed. Albatros, Bucureşti, 1982 “Vasile Grigore”, Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti, 1995

Artmark

Natură statică cu pară și cupă

301

117 Ion Popescu - Negreni (1907, Negreni, Olt - 2001, Bucureşti)

Prin zăvoi ulei pe carton 53 × 56 cm semnat dreapta jos, cu ocru, Negreni, (19)83 Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Opera provine din colecția Pascu Pereni și este reprodusă în Catalogul colecției

302

Opera lui Popescu-Negreni reprezintă o importantă bornă evolutivă a postmodernismului românesc, oportunată de structura clasică a cursurilor lui Ressu şi Artachino. Chiar dacă artistul a absolvit Academia de Belle Arte în 1931, perioada interbelică rămâne în biografia sa o etapă de acumulări şi asumări lucide a unui inconfundabil stil propriu. Pornind de la cultul desenului, inspirat de opera lui Ressu, pictorul îşi întregeşte lista cu mentori, înscriindu-se în gama restrânsă de artişti care regăsesc în opera lui Cézanne un izvor de concreteţe picturală. Pe filieră palladiană, Popescu - Negreni recurge la interogaţii de organizare a tabloului, cu convingerea aprigă că prima cheie valorică se regăseşte în coloana vertebrală a oricărei lucrări, compoziţia. Cu un ataşament explicit faţă de natură, în ipostazele ei de peisaj, Negreni nu renunţă aproape niciodată la prezenţa umană, iar odată cu conturarea unui spirit estetic epurat stilistic, pictorul reuşeşte să integreze cele două componente în complexul pictural formulat. Elementele ce duc la o recunoaştere instantanee a operei artistului sunt fin redate de o estetică tipică, formulată prin dualitatea instrumentelor artistice, forma şi culoarea. În cazul nostru peisajul este construit somptuos, realizare înlesnită de sinteza atinsă în conturarea raporturilor cromatice, concomitent cu simplificarea formei în volume concrete.

Renunţând la detalii formale şi la nuanţări, pictorul construieşte peisajul prin prisma unei formule artistice aplicate raţional la temă sau motiv, finalitatea fiind dată de contopirea elementelor constitutive. Aplicarea culorii se dezice de la unele precepte afiliate pitorescului, drept urmare fluxul cromatic se conformează aceleiaşi modalităţi raţionale de construcţie. Formula cea mai revelatoare care poate defini pictura lui Negreni se regăseşte tocmai în impresia ultimă pe care o lasă pânza, monumentalitatea fiind produsul final al unei formule plastice esenţializate.

Bibliografie: ICR,”Ion Popescu – Negreni”, București, 2007

303

Artmark

304

Artmark

Contemporană bucurești (în duplex cu Timișoara) 305

118 Dorel Topan (n. 1963, Salsig, Maramureș)

Cocktail de păpuși acril pe pânză 100 × 120 cm semnat și datat, dreapta jos, cu alb, Topan, (20)09 Valoare estimativă: € 1.000 - 2.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

Opera este reprodusă în Catalogul expoziției de artă contemporană Baia Mare - Kecskemet - Szentendre “Conexiuni 2010“, Ed. Bak Lajos, Kecskemet, 2010, p. 78

306

307

Artmark

119 -124 Ada Muntean (n. 1987, Cluj)

Decalogul lui Octavian Paler cărbune, cretă, estompă și accente de ulei pe hârtie 42 × 60 cm Valoare estimativă a fiecărui lot: € 500 - 750 Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

119 Porunca 1: Să aștepți oricât

308

Artmark

120 Porunca 2: Să aștepți orice

309

Artmark

121 Porunca 3: Să nu îți amintești în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent

310

122 Porunca 4: Să nu numeri zilele

124 Porunca 6: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe D-zeu. Rugăciunea este uneori un mod de a spera acelui ce nu îndrăznește să spere singur

Artmark

123 Porunca 5: Nu uita că orice așteptare este provizorie, chiar dacă durează toată viața

311

312

Artmark

125 Andras Szabo (n. 1980, Covasna )

Mici 2000 zgrafitare în cerneală de marker aplicată pe panou de plastic 90 × 147 cm Valoare estimativă: € 1.500 - 3.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

313

314

Artmark

126 Francisc Chiuariu (n. 1966, Sibiu)

Seară de înger acrilic pe pânză 75 × 115 cm semnat și datat dreapta jos, cu alb, Chi, 2008 Valoare estimativă: € 1.800 - 3.000

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

315

127 Alexandru Bunescu (n. 1988, Sibiu)

Van Gogh

Artmark

ceracolor pe carton 146 × 95 cm semnat și datat dreapta jos, cu negru, Bunescu, (20)07

316

Valoare estimativă: € 800 - 1.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

128 Gheorghe Fikl (N. 1968, Timișoara)

Bullterrier cu aripi acril pe pânză 40 × 80 cm semnat dreapta jos, cu roșu, Fikl Valoare estimativă: € 800 - 1.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

317

129 Tara (Sorin von Neudorf) (n. 1974, Luduș, Mureș)

2012 marker colorat pe planșă didactică pretipărită 70 × 100 cm semnat, datat și localizat stânga jos cu verde TARA, (2)009, Sibiu Valoare estimativă: € 800 - 1.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

318

319

Artmark

130 Diana SerghiuŢă (N. 1985, Arad)

Suprapopulare ulei pe pânză 80 × 120 cm semnat și datat dreapta jos, cu negru, Diana, 2009 Valoare estimativă: € 1.000 - 1.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

320

131 Dragoș Burlacu (n. 1977, Târgu Mureș)

Moments ulei pe pânză 80 × 100 cm semnat pe verso, dreapta sus, Dragoș Burlacu Valoare estimativă: € 1.000 - 1.800

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

321

132 Teodora Axente (n. 1984, Sibiu)

În cor ulei pe pânză 90 × 120 cm Valoare estimativă: € 800 - 1.500

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

322

133 Emanuel Borcescu (n. 1980, Râmnicu Sărat)

Avoid print pe hârtie patinată 68 × 49 cm semnat dreapta jos, în monogramă, EB Valoare estimativă: € 450 - 750

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

134 Ana Petrovici (N. 1986, București)

Trei de roșu

Valoare estimativă: € 350 - 500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

ulei pe placaj 13,5 × 24,5 cm semnat dreapta jos, cu mov, în monogramă, A

323

135 Alexandrina Hristov (n. 1978, Chișinău)

Artmark

Fata cu fluturi

324

ulei pe pânză 40 × 30 cm Valoare estimativă: € 800 - 1.400

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

136 Madlen Zărnescu (n. 1950, Vama, Suceava)

Roşu orizontal

Valoare estimativă: € 1.000 - 1.500

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

Artmark

colaj de ţesături populare 93 × 80 cm semnat pe verso, Dany Madlen Zărnescu

325

137 Anca Badea (n. 1987, Cărpiniș, Brașov)

Somn III ulei pe pânză 100 × 50 cm semnat și datat pe verso, ANCA BADEA, 2009 Valoare estimativă: € 600 - 1.000

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

138 Dani Brici (N. 1987, ReșiŢa )

Zorali ulei și cărbune pe pânză 40 × 30 cm semnat și datat stânga jos, cu verde, Dani, 2010 Valoare estimativă: € 450 - 800

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

326

139 Dan Lica (N. 1988, Brașov)

D’apres Andy ulei pe placă de carton 70 × 50 cm

Upside down ulei pe pânză 70 × 50 cm semnat și datat mijloc jos, cu gri, LICA, 2010 Valoare estimativă pentru ambele subloturi: € 800 - 1.200

Artmark

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării

327

Muzeul Judeţean de Artă

Centrul Artistic Baia Mare “Repere europene între tradiţii şi inovaţii” (expoziţie permanentă)

Str. 1 Mai, nr. 8 Baia Mare, jud. Maramureş, 430331, Romania Telefon: 0262.213964 Fax: 0262.214080

www.salvaticopiii.ro www.consiliere-parinti.ro

Salvați Copiii România este o organizație neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care promovează din 1990 drepturile copilului în România, în acord cu Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Este membră a Salvați Copiii Internațional, cea mai mare organizație independentă din lume de promovare a drepturilor copiilor, ce cuprinde 29 de membri și desfășoară programe în peste 120 de țări.

Iranian Beluga Caviar Premium Selection served Original Style 20gr Iranian Beluga, Crem Fresh & Bellini’s Iranian Oscietra Caviar Premium Selection served Original Style 30gr Iranian Oscietra, Crem Fresh & Bellini’s Beluga Caviar Caspian Sea Classic Selection served Original Style 25/50 gr Caspian Beluga Caviar, Crem Fresh & Bellini’s Salmon Roe with Cream Fresh & Chives topped on Rosti Foies Grass, Fig Marmelade, Brioche Toast Foie Gras d’Oie au Torchon Fresh Norwegian Salmon Tartar, Quill Egg, Avocado, Salmon Roe, Melba Toast Kamatchatka Crab Salad Crab Meat, Green Leaves, Cherry Tomato, Dry Tomato, Avocado, Honey Vinaigrette Kamatchatka King Crab Merus on bed of home made Ravioli Crab meat, Riesling wine & Normandy Butter sauce, home made Ravioli

Reservation highly recommended +40 733 735 932 VIP Receiving / Valet Parking 40, Bdul. Lascar Catargiu, Sector 1, Bucuresti +4021 317 60 07 www.casafrumoasa.ro

CASA FRUMOASA

Parteneri media: