1. SOCIETATEA INTERCULTURALĂ

ABC intercultural

SOCIETATEA INTERCULTURALĂ. MULTICULTURALISM SAU INTERCULTURALISM?

Astăzi, pe oriunde mergem, întâlnim frecvent persoane care se deosebesc vizibil de noi prin culoarea pielii sau prin limba vorbită, prin vestimentație, prin obiceiuri etc. Trăim într- o societate ce poate fi definită ca un mozaic sau ca un puzzle cultural, o societate în care coexistă, în același spațiu, mai multe grupuri culturale ce diferă prin: rasă, origine, limbă, obiceiuri, stiluri de viață. Uneori, aceste grupuri etnice și culturale beneficiază de recunoașterea oficială a diversității lor și de egalitate în drepturi. Sunt preocupate de afirmarea identității culturale proprii și de conservarea diferențelor culturale, tolerându-se reciproc, dar evitând interacțiunea și posibilele influențe sau contaminări. Această situație este caracteristică societăților multiculturale.

Alteori, între diversele grupuri culturale se dezvoltă dialogul, cooperarea, au loc schimburi și influențe reciproce, într- o conviețuire pașnică, bazată pe respect, pe acceptare și pe aprecierea diferențelor, altfel spus într- o societate interculturală .

Deși este un termen modern, relativ recent, interculturalitatea a existat din cele mai vechi timpuri. Amintiți-vă că, în clasa a V-a, ați învățat despre elenism, care a fost rezultatul fuziunii (al sintezei) dintre cultura greacă și cea orientală, realizată după cucerirea Imperiului Persan de către Alexandru Macedon (sec. al IV-lea î.Hr.). Ori de câte ori diferite popoare și civilizații au intrat în contact și s-au influențat reciproc, putem vorbi despre interculturalitate.

Interac Iunea Intercultural

Elemente orientale

· literatura sacră și laică egipteană, persană, indiană etc.

· arta orientală: arhitectura monumentală, sculpturile de dimensiuni colosale

· zeii orientali: Serapis, Isis, Mithra

· tactici și dotări militare: folosirea elefanților de luptă, a mercenarilor, a arcașilor călare

Atunci când intră în contact indivizi sau grupuri cu origini, trecut istoric și cu moșteniri culturale diferite, se produce un contact între culturi. Și, nu de puține ori, de -a lungul istoriei, aceste contacte au luat forma unor ciocniri destul de violente. Astăzi, ca urmare a dezvoltării tehnologiei și a comunicațiilor (internet, televiziune prin satelit, telefon mobil, rețele de socializare), asistăm la un fenomen inevitabil și ireversibil despre care se spune că va conduce în cele din urmă la estomparea specificului cultural al diverselor grupuri și la o uniformizare culturală: globalizarea. Trăind într- o societate democratică, trebuie să învățăm să facem față acestei provocări pe care o constituie contactul între culturi și să găsim căi de evitare a conflictelor.

Prin interacțiune interculturală vom înțelege mai mult decât cunoașterea, acceptarea și tolerarea unor persoane sau grupuri cu apartenență culturală diferită. Interacțiunea interculturală presupune deschidere, respect și apreciere pentru alte culturi, schimb și influențare reciprocă. Culturile care interacționează au ocazia de a se cunoaște mai bine, de a se înțelege și de a se aprecia reciproc, de a se îmbogăți din punct de vedere cultural, rezultatul fiind construirea unui climat de bună înțelegere, de cooperare și de solidaritate necesar pentru viitorul omenirii.

Dicționar

· i nterculturalitate – contactul dintre culturi diferite, existența unui dialog între acestea și, nu în ultimul rând, interacțiunea și influența reciprocă între aceste culturi.

· s ocietate multiculturală –societate caracterizată prin conviețuirea pașnică a diverselor grupuri etnice și culturale, fiecare dintre acestea fiind preocupat de conservarea și de promovarea propriei culturi; între aceste grupuri se dezvoltă rar relații de cooperare în vederea dezvoltării comunității ca un tot unitar.

Pentru ca interacțiunea interculturală să ducă la crearea acestui mediu de cooperare și de conviețuire pașnică și nu spre unul dominat de tensiuni și conflicte, este necesar să eliminăm riscul de a interpreta greșit vorbele, gesturile și comportamentul celorlalți. Acest risc poate să apară din cauza cunoașterii insuficiente a mediului cultural din care provin persoanele cu care interacționăm. El poate fi înlăturat prin dialogul intercultural, prin schimbul deschis și respectuos de opinii și de experiențe între persoane și între grupuri ce aparțin unor medii culturale diferite, într-un climat de înțelegere și de respect reciproc. Să nu uităm însă că principala condiție pentru realizarea cu succes a dialogului intercultural este cunoașterea și înțelegerea propriei culturi.

Aplicații

1. Scrieți trei diferențe, pe care le identificați în rubrica Dicționar, dintre societatea interculturală și cea multiculturală.

2. Brainstorming Completați pe tablă propoziția: Interacțiunea interculturală presupune … . Acceptați în prima etapă toate soluțiile propuse. La final, când „furtuna de idei” se oprește, votați cele mai bune răspunsuri.

3. Numiți trei instituții ale statului care pot susține valorile societății interculturale. Ce rol au acestea pentru asigurarea dialogului intercultural?

Propun legi, reguli sau veghează la aplicarea lor sau propun și implementează proiecte de ameliorare a condițiilor grupurilor minoritare sau ale refugiaților?

· societate interculturală – societate caracterizată printr-o colaborare strânsă și constantă între membrii diverselor grupuri etnice și culturale; membrii unei comunități interculturale manifestă respect, deschidere, influențează și acceptă, la rândul lor, influențe care îmbogățesc din punct de vedere cultural comunitatea în ansamblul ei.

· globalizare – fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului Glob prin crearea de instituții și de organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună etc.; provine din verbul a globaliza – a reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu.

· solidaritate – legătură strânsă între membrii unui grup, bazată pe comunitate de interese; unitate.

Mozaic intercultural

1. Analizați cu atenție imaginile alăturate. Ele reprezintă două grupuri de elevi, de rase și de religii diferite în mediul școlar. Reflectați asupra mesajului transmis de fiecare dintre cele două imagini, apoi răspundeți la întrebările de mai jos.

a) Considerați că elevilor din ambele imagini le -a fost respectat în mod egal dreptul la educație? S -au bucurat ei de șanse egale?

b) Asociați conceptele următoare cu imaginea/imaginile cărora le corespund: diversitate, drepturi egale, respect, toleranță, dialog, interacțiune, reciprocitate, solidaritate.

c) Din ce grup ați dori să faceți parte? De ce?

2. Pornind de la ideea că școala în care învățați are caracteristicile unei comunități multiculturale, realizați în perechi o listă cu cinci norme (reguli) de conduită în cadrul școlii și cu cinci activități extracurriculare care să transforme școala voastră într- o comunitate interculturală.

Portal intercultural

Prin decizia instituțiilor Uniunii Europene, anul 2008 a fost declarat Anul European al Dialogului Intercultural. Cu această ocazie, Consiliul Europei a elaborat și a publicat la Strasbourg Carta albă privind dialogul intercultural.

Trăind împreună, egali în demnitate.

Consiliul Europei este o organizație internațională cu sediul la Strasbourg, în Franța. A fost înființat în anul 1949 și reunește mai mult de 40 de state europene. Printre obiectivele majore ale Consiliului Europei se numără protejarea drepturilor omului, apărarea democrației, identificarea soluțiilor pentru problemele societății europene actuale: intoleranța, terorismul, crima organizată, poluarea mediului etc.

În preambulul documentului, dialogul intercultural este definit ca „un schimb deschis și respectuos de opinii între indivizi, grupuri cu […] patrimoniu etnic, cultural, religios și lingvistic diferit, pe baza înțelegerii și a respectului reciproc”. Educația este văzută ca un instrument-cheie pentru reușita dialogului intercultural. Sunt vizate în special educația pentru cetățenie democratică, educația pentru drepturile omului, învățarea limbilor și a istoriei, educația interculturală.

1. Pornind de la definiția dată de Consiliul Europei dialogului intercultural, realizați individual cvintetul de mai jos, apoi prezentați-l colegilor și votați-l pe cel mai reușit.

Cvintetul este o metodă de învățare ce ajută la fixarea și la sistematizarea cunoștințelor prin reflecție asupra temei sau a subiectului dat. Constă în realizarea unei strofe ce este alcătuită din cinci versuri, fiecare vers fiind construit după o regulă proprie, astfel:

· versul 1: titlul, tema sau subiectul, exprimat într-un singur cuvânt (un substantiv);

· versul 2: două adjective care arată însușirile subiectului;

· versul 3: trei verbe (de preferat, la modul gerunziu) care să exprime acțiuni ale subiectului;

· versul 4: o propoziție formată din patru cuvinte, care să exprime o trăire personală; titlu (substantiv) adjective (însușiri) verbe propoziție concluzie (esență)

· versul 5: concluzia, formată dintr-un singur cuvânt, care exprimă esența subiectului tratat.

Timpul necesar pentru realizarea cvintetului: cinci-șapte minute.

2. Organizați în grupuri de patru- cinci elevi, propuneți o deviză (un mesaj relevant) care să fie scrisă pe afișul din figura alăturată și care să ilustreze latura interculturală a școlii în care învățați.

3. Desenați un element pe care îl apreciați la o cultură diferită de cultura voastră de apartenență (un obiect vestimentar, un fel de mâncare, o legendă, un obicei, un dans etc.) și realizați o expoziție interculturală la nivelul clasei.

Dialog

1. Imaginați-vă că sunteți membri în colectivul de redacție al revistei școlii. Printre colegii voștri sunt câțiva elevi de origine etnică diferită care, uneori, sunt tratați cu neîncredere și cu reținere de către ceilalți deoarece ascultă muzică diferită, au alte obiceiuri și tradiții, participă la sărbători care celorlalți li se par neobișnuite și de neînțeles. Invitați-i pe acești colegi la un interviu care urmează a fi publicat în revista școlii.

Pregătiți-vă interviul din timp și cu multă grijă, alegând acele întrebări care îi vor ajuta pe interlocutori să descrie și să împărtășească cititorilor valorile culturale proprii.

și activism intercultural RECOMANDĂRI PENTRU UN INTERVIU REUȘIT

Rețineți!

· Pentru reușita interviului este absolut necesară construirea unui climat de comunicare, de încredere și de siguranță pentru toți participanții la dialog, arătându-le interes, respect, apreciere.

· Informați-vă în legătură cu particularitățile culturale ale fiecăruia; identificați temele care, în grupul respectiv, constituie tabuuri (subiecte despre care nu se vorbește în public).

· Discutați în prealabil cu respectivii colegi și explicați-le care este scopul interviului, familiarizați-i cu temele pe care le veți pune în discuție.

· Începeți interviul cu o întrebare deschisă care să introducă interlocutorii în problematica generală a discuției și să îi încurajeze să se exprime liber (de exemplu: „Povestiți-ne cum ați devenit elevi ai școlii noastre.”; „Relatați-ne împrejurările în care familia voastră s-a mutat în orașul nostru.”).

· Evitați întrebarea „De ce?”, deoarece interlocutorii nu cunosc întotdeauna motivele pentru care lucrurile se întâmplă într-un fel sau altul; nu întotdeauna pot exprima în cuvinte ceea ce gândesc sau ce simt.

· Evitați întrebările directe, de chestionar („Cărei etnii îi aparții?”; „Care este religia ta?”) și formulați întrebări care pot primi un răspuns detaliat: „Aș vrea să îmi vorbești despre etnia/religia ta”.

· Concentrați-vă pe întrebări care să-i stimuleze să descrie experiențe și trări proprii: „Ce simți când…?”; „Cum reacționezi la…?”; „Ce îți place/nu îți place la…?”.

· Încurajați-i să își exprime opiniile, dorințele, așteptările: „Ce credeți despre…?”; „Ce așteptați de la…?”

· Arătați-le că înțelegeți ce vor să spună, prin mimică și prin gesturi care exprimă atenția, interesul, participarea și prin comentarii scurte: „Interesant!”; „Înțeleg!”.

· La final, mulțumiți-le pentru participare, arătându-le că dialogul a fost un real câștig pentru toți participanții și un punct de pornire pentru alte activități de acest fel la nivelul comunității școlare.

2. Inițiați un club de lectură în școala sau în clasa voastră. Solicitați ajutorul profesorilor de limba și literatura română și de limbi străine pentru a propune o listă de lecturi care să garanteze clubului vostru un caracter intercultural.

Dicționar

· valori – calități ale lucrurilor, ale comportamentelor considerate importante, de dorit, de către o persoană sau o comunitate.

· principii – reguli sau norme care orientează acțiunile ființelor umane, în conformitate cu valorile lor.

· discriminare – tratare diferită a unor persoane aflate în situații identice sau, dimpotrivă, tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite; criteriile, fără justificare obiectivă, ce stau, de regulă, la baza comportamentul discriminatoriu sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, genul și orientarea sexuală, vârsta, handicapul, bolile contagioase, apartenența la o categorie defavorizată etc.

· i ncluziune socială – accesul tuturor la: educație, servicii de sănătate, oportunități de muncă, locuințe, securitate etc. în cadrul unei societăți, indiferent de criteriile menționate mai sus care pot genera comportmente discriminatorii.