Furtuna de dinaintea linistii preview by edituralifestyle

EDITORI:

Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Magdalena Mărculescu DIRECTOR:

Crina Drăghici DESIGN:

Alexe Popescu REDACTOR:

Bogdan Vasilescu DIRECTOR PRODUCŢIE: Cristian Claudiu Coban DTP:

Răzvan Nasea CORECTORI:

Sînziana Doman Elena Bițu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Walsch, Neale Donald Furtuna de dinaintea liniştii / Neale Donald Walsch ; trad.: Constantin Dumitru-Palcus şi Bogdan Chircea. Bucureşti : Lifestyle Publishing, 2012 ISBN 978-606-8309-16-3 I. Dumitru-Palcus, Constantin (trad.) II. Chircea, Bogdan (trad.) 001.97 133

Titlul original: Conversations with Humanity series. Storm Before the Calm. Autor: Neale Donald Walsch Copyright © 2011 by Neale Donald Walsch Copyright © Lifestyle Publishing, 2012 pentru prezenta ediție Lifestyle Publishing face parte din Grupul Editorial Trei C.P. 27‑0490, Bucureşti Tel./Fax: +4 021 300 60 90 e‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.lifestylepublishing.ro ISBN 978-606-8309-16-3

„Dacă ai putea să ai o conversaţie plină de iubire şi de grijă cu umanitatea în aceste vremuri dificile şi înspăimântătoare şi dacă ai şti că oamenii ţi‑ar acorda atenţie, ce le‑ai spune?“

Cuprins

Partea întâi. Sfârşitul fricii, începutul aventurii �� 9 1. Putem să stăm de vorbă? �� 11 2. Răspunsuri la întrebările „de ce?“ şi „când?“ �� 16 3. Singurul lucru sigur pe care îl ştim �� 24 4. Prima convingere pe care trebuie s‑o schimbăm �� 29 5. Cel mai cutezător lucru pe care omenirea îl poate face în acest moment �� 37 6. Aici este vorba şi despre propria ta evoluţie �� 48 7. Întrebări la care foarte puţini oameni sunt dispuşi să răspundă �� 54 8. Nu crezi că cineva ar trebui să vorbească despre asta? �� 63 9. O nouă prioritate pentru tine… şi pentru umanitate �� 74 10. Întrebarea nr. 1: Gândurile unei persoane �� 85 11. Întrebarea nr. 2: Gândurile unei persoane �� 90 12. Întrebarea nr. 3: Gândurile omului �� 97 13. Întrebarea nr. 4: Gândurile omului �� 101 14. Întrebările nr. 5, 6 şi 7: Gândurile omului �� 107 15. „Oh, my darlin’ Clementine…“ �� 117

Partea a doua. Sărbătoreşte vechiul, sărbătoreşte noul � 121 16. Incredibila poveste cu care ne confruntăm acum �� 123 17. Când cade prima piesă de domino, restul o urmează �� 134 18. Câmpul morfic, punctul de inflexiune şi masa critică �� 144 19. O poveste nou‑nouţă, pentru un început nou‑nouţ �� 153 20. Îţi vine să crezi în ce putem crede? �� 163 21. Îţi vine să crezi ce am putea crede dacă pur şi simplu am alege să credem? �� 188 22. Acel misterios „al treilea lucru“ care ne poate schimba lumea �� 205 23. O modificare totală a modului în care ne „facem viaţa“? �� 218 24. Când nu este corect să joci după reguli �� 236 25. Nu putem face absolut nimic în niciuna din aceste privinţe �� 242 26. Chiar am putea să ne apropiem de aşa ceva? �� 258 27. Includerea sufletului în viaţă: metode şi procese �� 276 28. Lucrul cel mai vital dintre toate �� 301 Epilog �� 306 Un posibil răspuns din partea Umanităţii… �� 310 Puncte de contact �� 311

Partea întâi Sfârşitul fricii, începutul aventurii Lumea se schimbă şi nu e ceea ce pare

Conversaţia nr. 1 Putem să stăm de vorbă?

Dragii mei prieteni… minunaţii mei însoţitori în această călătorie umană… Sunt tare bucuros că vă aflaţi aici şi sper ca răspunsul vostru la întrebarea de mai sus să fie afirmativ, pentru că este foarte important să auziţi ceea ce urmează să vă spun. Chiar în acest moment, trăim pe acest pământ ceva absolut extraor dinar. Urmează să‑i dau un nume acelui ceva. Trăim Restaurarea Umanităţii. Nu este o exagerare. Este realitatea. Se poate observa la tot pasul. Şi totuşi, iată ceva care nu e atât de uşor observabil: lucru‑ rile nu sunt aşa cum par. Şi mă gândesc că, înainte ca lumea să ajungă prea departe pe acest drum, toţi trebuie să fim conştienţi de asta. Mai trebuie să ştim că nu există nimic de care să ne temem în viitorul nostru dacă toţi jucăm rolul pe care‑l avem în crearea lui. Iar rolul acela — rolul pe care Viaţa însăşi ne invită să‑l jucăm — va fi foarte uşor de jucat. În jurul acestui subiect, am mai multe lucruri pe care vreau să vi le împărtăşesc. Iată un sumar al acestora. • O transformare importantă are loc pe planeta noastră. • Nu avem de ce să ne temem dacă ne jucăm rolul cuvenit în această transformare. • Rolul nostru este uşor de jucat şi poate fi chiar distractiv.

• El presupune să ai convorbiri excepţionale în jurul a şapte întrebări simple. • Formularea acestor întrebări şi răspunsurile obţinute pentru ele pot să contribuie la crearea unor soluţii la cele mai mari probleme ale omenirii. • A sosit momentul să aşezăm în faţa omenirii o Nouă Poveste Culturală, care să ne călăuzească spre direcţii cu totul noi în politică, economie, cultură, educaţie, relaţionare, muncă, viaţă conjugală, sexualitate, creşterea copiilor şi toate domeniile activităţii umane. Un manifest creat de noi toţi, în calitate de coautori. • Cu privire la ceea ce ar putea să conţină acel document, există câteva gânduri de deschidere interesante, pe care cred că trebuie să le auziţi. A, şi nu vreau să vorbesc cu voi doar despre „bolile lumii“, „situaţia globală“ sau despre „criza noastră planetară“. Oricât ar fi de importante aceste subiecte, îmi este limpede că Restaurarea Umanităţii ne transformă pe fiecare dintre noi. E de ajuns să aruncaţi o privire la cât de mult s‑a schimbat viaţa voastră în ultimii trei ani, ca să înţelegeţi asta. În plus, aş vrea să discutăm şi despre aplanarea oricărui conflict sau negativism care ar putea să fie prezent în viaţa voastră personală. Bun, v‑am prezentat întregul plan de discuţie. Putem să stăm de vorbă acum?

* * *

Restaurarea Umanităţii nu e un lucru mărunt. Cuvintele pe care le‑am folosit pentru a descrie acest fenomen au o rezonanţă dramatică pentru că evenimentul însuşi este unul dramatic. El va implica (de fapt, deja implică) toate aspectele vieţii noastre: sistemul de guvernare şi politic, stabilitatea economică şi financiară, comerţul şi industria, convenţiile şi construcţiile noastre sociale, sistemele şi abordările noastre 12

Furtuna de dinaintea liniştii

educaţionale, religiile şi credinţele noastre, obiceiurile şi tradiţiile — altfel spus, întreaga noastră Poveste Culturală. Putem să participăm la Restaurarea Umanităţii sau putem fi simpli martori — dar în niciun caz nu o putem opri. Nici nu ne‑am dori aşa ceva. Acesta poate fi cel mai măreţ lucru care i s‑a întâmplat speciei noastre de la apariţia ei pe această planetă. Anii ce vor veni şi unele dintre încercările şi necazurile la care vom fi martori vor putea aduce planeta noastră într‑un loc nou şi minunat, în care transformarea va fi împlinită. Iar transformarea se va împlini într‑o perioadă relativ scurtă. Şi vei putea să ajuţi la desăvârşirea procesului dacă vei alege să faci acest lucru.

Nu trebuie doar să citeşti cartea de faţă Viaţa te invită să nu laşi ca această carte să rămână o simplă lectură. Viaţa te invită să faci în aşa fel încât să fie o experienţă la care să participi. Aceasta e ocazia pe care o ai ca să iei parte, alături de mine şi de alţii din întreaga lume, la o conversaţie care este iniţiată aici. Poţi să faci asta în orice moment, întrerupându‑ţi lectura, punând un semn de carte şi conectându‑te la internet, pentru a naviga la adresa: www.TheGlobalConversation.com Acolo, fă clic pe pictograma numită The Storm Before the Calm (Furtuna de dinaintea liniştii). Găseşte şi postează orice comentariu doreşti la „Conversaţia“ numerotată pe care o citeşti în acest moment. (Vei observa că această carte nu este împărţită în capitole, ci în „conversaţii“.) Pe acest site special există şi o pictogramă separată care te invită să‑ţi postezi ideile, gândurile, conceptele şi sursele de inspiraţie cu privire la conţinutul Noii Poveşti Culturale a Umanităţii. Tocmai pentru acest scop ai ajuns la acest material. 13

Dacă eşti ca mulţi alţii, de multă vreme ţi-ai pus întrebarea: „Ce pot să fac? Cum aş putea ajuta să îmbunătăţesc lucrurile?“ Acesta este un răspuns la acea întrebare. Noua Poveste Culturală creată în comun aici prin adăugarea ideilor şi surselor de inspiraţie alături de speranţele şi visele voastre sincere în legătură cu lumea noastră va fi prezentată omenirii într-o carte separată: Visul nostru comun: O Nouă Poveste Culturală pentru Umanitate. Va fi o carte citită în toată lumea şi, totodată, una al cărei coautor vei fi şi tu. Aşadar, ceea ce citeşti acum nu este un text obişnuit. Este soluţia de a participa la ceea ce în mod clar s-ar putea numi Conversaţia Secolului. Vocea ta este preţioasă şi necesară în acest schimb, pentru ca schimbul însuşi să sclipească de vitalitatea unei mari varietăţi de idei, intuiţii şi viziuni. Aşa încât te rog, în timp ce citeşti această carte, să şi interacţio‑ nezi cu ea, da?

fURTUNA DE DINAINTEA LINIŞTII

Conversaţia nr. 2 Răspunsuri la întrebările „de ce?“ şi „când?“

În timp ce contemplăm toate câte se întâmplă în zilele acestea pe planeta noastră, se cuvine să întrebăm: „Chiar trebuie să se întâmple? De ce se întâmplă?“ Răspunsul este da, trebuie să se întâmple. Se întâmplă pentru că Viaţa Însăşi se întâmplă — şi întreaga viaţă se mişcă în cicluri, conform unei formule. Această formulă impune ca viaţa să progreseze trecând prin nişte faze, pe baza unor principii legate de funcţionalitate, adaptabilitate şi sustenabilitate. Ori de câte ori funcţionalitatea vieţii, în oricare dintre multiplele sale forme este ameninţată, aceasta se adaptea‑ ză la acea manifestare, devenind astfel sustenabilă într‑o formă nouă. Acest lucru este adevărat pentru tot ceea ce există. Nimic nu „moare“ şi nu poţi să „omori“ ceva. Absolut nimic. Nu poţi omorî o persoană, nu poţi omorî un animal, nu poţi omorî o plantă. Este important să înţelegem acest lucru în acest moment, mai ales pentru că în cursul acestei Restaurări a Umanităţii sunt oameni care au murit şi vor fi oameni care vor muri, şi înţelegerea ideii că moartea nu este un proces care ia o viaţă, ci unul care schimbă viaţa ne este de folos şi are virtuţi tămăduitoare. Ne lipseşte prezenţa lor aici, cu noi — ne este teribil de dor de ei —, dar nu trebuie să‑i jelim, căci noua formă pe care au adoptat‑o le‑a adus multă bucurie. 16

Furtuna de dinaintea liniştii

N‑ar însemna asta că ar fi o idee minunată să ne punem capăt vieţii sub forma noastră actuală? Primesc adeseori această întrebare de la oameni care provin din multe culturi. De fiecare dată răspunsul meu este negativ. Plecarea sufletului din această viaţă fizică nu este niciodată o tristeţe, ci întotdeauna o bucurie, oriunde şi oricând are loc. Acest lucru nu înseamnă totuşi că este o „idee bună“ să părăsim pur şi simplu viaţa fizică. Agenda de lucru a sufletului se referă la lucrurile pe care le slujeşte aici, pe pământ, iar dacă agenda sufletului este completă, vor fi create circumstanţele corespunzătoare şi perfecte pentru plecarea lui. Dar acele circumstanţe nu vor fi niciodată produse în mod artificial de mintea omenească. La fel cum este o bucurie să părăseşti acest corp fizic, la fel de mare e şi bucuria de a rămâne, şi dacă viaţa în lumea fizică nu este o bucurie, motivul este că nu o privim din perspectiva sufletului, ci mai degrabă încercăm s‑o înţelegem cu mintea. Pentru minte, viaţa nu va avea niciodată sens. Doar atunci când este cercetată din perspectiva sufletului va avea sens şi va produce pentru mult timp bucurie, linişte şi fericire. Ideea este că, dacă nu suntem fericiţi cu viaţa pe care o avem, nu trebuie să ne părăsim corpul, ci să ne alăturăm sufletului. Iar acest lucru nu se poate face decât atâta vreme cât suntem încă în viaţă şi avem un corp. Totuşi majoritatea oamenilor nu reuşesc să aducă sufletul în experienţa lor cotidiană. Înainte să încheiem această conversaţie, îţi voi împărtăşi modul în care poţi să faci asta. Iar când comunici cu sufletul tău, vei înţelege pe deplin ce se întâmplă aici — adică pe planeta noastră. Vei şti că atunci când capacitatea oricărei forme de viaţă de a‑şi continua existenţa în expresia ei actuală este compromisă, acea formă de viaţă îşi adaptează expresia pentru a‑i permite să devină imediat sustenabilă din nou. Acesta este modul prin care viaţa devine eternă. 17

Acum nu încape îndoială că expresia vieţii pe care o numim Pământ (pe care unii o numesc Gaia) şi-a văzut compromisă capacitatea de a-şi continua existenţa în expresia ei actuală. Condiţiile care au dus la această împrejurare periculoasă au fost create parţial de formele de viaţă care trăiesc pe Pământ. La rândul lor, formele de viaţă umane îşi simt şi ele ameninţată expresia. Pe scurt, nici planeta, nici locuitorii ei nu pot continua ca până acum. Nu-ţi face griji. Nu o vor face. Ajungând la limita capacităţii sale de a produce sustenabilitate în mediul terestru în condiţiile actuale, Ciclul Vieţii îşi produce efectul, adaptând toate formele de viaţă din acest mediu, în aşa fel încât întreaga expresie a vieţii de aici, de pe Terra, să devină din nou sustenabilă. Cu alte cuvinte, viaţa pe Pământ se transformă pentru a putea continua. faptul că se schimbă este garanţia că va continua. Aşadar, acesta este „de ce“-ul pentru ceea ce se întâmplă. Înainte de a trece la „când“, dă-mi voie să explic de unde a apărut întrebarea care a fost pusă mai sus.

Voci care diferă O conversaţie nu e o „conversaţie“ dacă e monolog. Aşa încât, din momentul în care mi-am pus în gând să am această conversaţie cu tine prin intermediul acestei cărţi am ştiut că am vrut să evit crearea unui discurs pe o singură voce, a unui solilocviu sau a unei predici. Sigur, e drăguţ că te-am invitat să intervii într-o discuţie online, dar asta nu schimbă situaţia de aici, care pare să fie mai degrabă un monolog. Doar dacă n-ar fi aşa. Doar dacă aş putea găsi o modalitate de a converti ceea ce ar putea să pară o „prelegere“ într-o conversaţie propriu-zisă, chiar pe aceste pagini. 18

fURTUNA DE DINAINTEA LINIŞTII

Iată soluţia pe care am găsit‑o: aş putea să creez un „dialog“ care să se dezvolte din conversaţii care au avut deja loc. Aş putea include astfel, aici, gândurile, întrebările şi comentariile altor oameni — nu doar pe ale mele — direct prin vocea lor. Aş putea avea o „conversaţie“ pornind de la amintirile discuţiilor pe care le‑am avut cândva cu alţii. În felul acesta, aş putea da glas cuiva care are opinii diferite faţă de ce se găseşte în aceste pagini. Şi cred că este un lucru important. Vocile care diferă sunt voci care lărgesc aria de cuprindere a fiecărei conversaţii. Sunt totodată voci care reprezintă un mare număr de oameni. Sper că vom auzi vocile care diferă şi în dialogul online. Cât despre vocile care diferă aici, în cartea de faţă… dă‑mi voi să‑ţi explic de unde vin ele. Ideile pe care le explorez aici le‑am împărtăşit de o bună bucată de vreme în călătoriile mele. Pe parcursul unui lung şir de prelegeri ţinute seara şi seminarii de weekend, apariţii la televiziune şi participări la talk‑show‑uri, am primit unele întrebări extrem de dificile şi m‑am angajat în numeroase schimburi de replici însufleţite, pline de spirit, uneori incomode, iar câteodată şi agresive — toate acestea părându‑mi‑se în regulă, pentru că ştiam că toate îmi erau de folos. Îmi arătau locurile în care judecata mea era probabil un pic neclară, unde logica mea avea carenţe, care dintre comentariile mele îşi atingeau ţinta şi, în general, cum gândesc ceilalţi oameni despre respectivele chestiuni. În cei peste douăzeci de ani de când lucrez în presă, mi‑am antrenat mintea să rețină astfel de interacţiuni, adeseori cuvânt cu cuvânt — mai ales pe cele memorabile — şi am ştiut că voi putea, cu o stimulare minimă, să pun în lumină esenţa acestor schimburi. Aşa că mi‑am spus că dacă vreunul dintre subiectele puse în discuţie în timpul scrierii acestei cărţi ar evoca amintiri despre una dintre acele conversaţii anterioare, aş putea să includ aici conversația respectivă. În felul acesta, actuala expresie n‑ar mai fi doar un monolog, în care eu perorez la nesfârşit din punctul meu de vedere, ci un „monoconvolog“ — un monolog care include conversaţii derivate din dialoguri anterioare. 19

Conversaţii care nu sunt „citate“ pur şi simplu, ci inserate într‑un flux narativ ca şi cum ar avea loc acum. Aş putea dialoga cu o voce compozită a numeroşilor indivizi care au dialogat cu mine în trecut.

O conversaţie cu umanitatea Cu cât mă gândesc mai mult la ideea aceasta, cu atât îmi place mai mult. Aşa că am hotărât s‑o pun în practică! Şi de‑aici a venit întrebarea care a răsărit în naraţiune, ceva mai sus. Veţi mai auzi replici de la această „voce compozită“ şi în paginile care urmează. Şi ce tipuri de oameni cuprinde această voce compozită? Cine va fi reprezentat în aceste schimburi de replici rememorate? Explorările mele anterioare asupra ideilor capabile să transforme viaţa au avut loc cu oameni din toată lumea, din Danemarca în Norvegia, Suedia şi Franţa, din Coreea de Sud în America de Sud, din Irlanda în Polonia, din Jamaica în Japonia… de pe treptele ruinelor de la Machu Picchu la Marele Zid chinezesc, din Piaţa Roşie de la Moscova la Piaţa Vatican din Roma, de la antipozi (Australia şi Noua Zeelandă) până în Islanda, din vestul Africii Centrale până în America Centrală, de pe cuprinsul Marii Britanii pe toată întinderea Statelor Unite ale Americii. Aceste întrebări şi opiniile pe care le‑am auzit în numeroasele locuri menţionate şi din toate aceste surse reflectă o mare varietate de culturi, grade de educaţie, afilieri religioase, convingeri politice şi convenţii sociale, care au creat un mono‑ convolog plin de viaţă şi în niciun caz unilateral. Iar când îţi vei adăuga şi punctul tău de vedere mai târziu, în discuţia online, vom obţine ceva de pe urma căruia specia noastră ar putea beneficia pe deplin: o conversaţie cu umanitatea. Aşadar, în paginile care urmează vei putea să citeşti care au fost gândurile şi întrebările oamenilor din lumea întreagă despre vremurile tumultuoase pe care le trăim, despre mesajele pe 20

Furtuna de dinaintea liniştii

care le împărtăşesc şi despre care cred că ar putea să schimbe lumea noastră. Voi prezenta punctele de vedere sub forma unui dialog, astfel încât să puteţi percepe schimbul de idei aproape aşa cum s‑a petrecut, da? Acum, să revenim la subiectul nostru…

Aspectul „când“ al transformării Mai multe predicţii celebre par să indice că momentul următorului mare pas evoluţionist al speciei noastre a sosit. Privind retrospectiv, am văzut că Ciclurile Vieţii nu sunt chiar aşa de greu de prezis. Încă din vremurile străvechi, oamenii au început să observe anumite ritmuri în derularea evenimentelor. Înţelepţii au ascultat cu atenţie relatările orale şi au început să ţină evidenţa ciclurilor. Şi‑au folosit observaţiile pentru a estima momentul sosirii ciclurilor viitoare. Această estimare a coordonatelor temporale este ceea ce găsim în previziunile lui Nostradamus, profeţiile personalităţilor religioase din toate marile religii ale lumii, predicţiile calendarului mayaş etc., multe dintre acestea indicând că acest moment al istoriei umane este important. Wikipedia ne spune că „numeroase cazuri de profeţie există în rândurile populaţiilor băştinaşe americane“ şi că „Onondaga şi Hopi, printre alte populaţii, au profeţii ce par a fi legate de vremurile spre care ne îndreptăm acum“. „De exemplu, Onondaga vorbește despre o vreme când apa din izvoare nu va mai fi bună de băut. Aceasta, spune ea, va însemna începutul unei perioade pe care o numesc marea purificare, când oamenii vor trece prin încercări extrem de dificile pentru a se purifica de influenţele corupătoare care i‑au împresurat. Aceasta, spune ea, va fi văzută ca o perioadă de bucurie pentru cei care înţeleg ce se întâmplă şi o adoptă ca pe un timp al purificării, dar va fi şi o perioadă de suferinţe imense pentru cei care se cramponează de… concepţiile lor despre lume şi stilurile de viaţă.“ 21