Pentru Cristina Durică, prietena mea de poveste de la Fabulafia Text: Cristina Andone Ilustrații: Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița, Thea Olteanu Design: Adriana Gheorghe Copertă: Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița Redactor: Laura Câlțea Lector: Irina Cerchia Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ANDONE, CRISTINA Vivaldi și cele patru anotimpuri / Cristina Andone; il. de Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița, Thea Olteanu. București: Nemira Publishing House, 2018 ISBN 978-606-758-962-7 I. Gheorghe, Adriana (il.) II. Oprița, Sebastian (il.) III. Olteanu, Thea (il.) 821.135.1 © Nemira, 2018 Tipărit la Radin Print, prin reprezentantul exclusiv pentru România www.4colours.ro
Cristina Andone
Vivaldi și cele patru anotimpuri Ilustrații de Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu
Să-l cunoaștem pe Vivaldi A fost odată, în Pădurea Muzicală, un spiriduș sprinten și jucăuș, pe nume Vivaldi. Avea părul roșcat ca Vivi. Cum cine e Vivi? Veverița care locuiește împreună cu Vivaldi, în căsuța lui din alun. Uite, dacă vreți să-l vizităm pe spiriduș, tot ce trebuie să facem este să găsim o albină grăsuță și s-o urmărim până în Poiana Patru Anotimpuri. Din când în când vom găsi niște indicii fermecate sclipind în iarbă, în formă de note muzicale.
4
— Ura! Am găsit o pătrime de aur! strigă Sashi, un băiețel de cinci ani, pornit în căutarea muzicii. — Și aici, pe ramură, o doime argintată, puțin udă de la rouă, spune sora lui mai mare, Thea. După încă trei indicii muzicale (o cheie-fa, o cheie–sol, un diez) și două mii trei sute patruzeci și cinci de pași, ajungem într-un luminiș înțesat de stupi de albine. — Cred că lui Vivaldi îi plac fagurii, murmură Thea apropiindu-se încetișor de lada de lemn din care intrau și ieșeau nenumărate albine. — Și bâz-mierea. Și bâz-polenul, adăugă albina cea grăsuță, grăbindu-se să se întoarcă în stup. — Privește acolo sus! E chiar căsuța lui! spuse Sashi, țopăind de bucurie. Într-un alun mare din mijlocul poienii se vede o cabană micuță cu un acoperiș rotund ca o pizza. În vârf, are un fel de plasă caraghioasă de prins fluturi care se umflă la cea mai mică adiere. Se mai vede o scară îngustă de frânghie și o placă pe care scrie un pic înclinat Vivaldi. Buf! Ușa se trântește de trunchiul copacului. Un spiriduș sprinten, îmbrăcat în portocaliu sare în grabă cele șapte trepte și o ia la goană spre pădure: — Vin, vânticelule! Hu-hu huuuuuu! Da, Vivaldi este prieten cu vântul și în fiecare dimineață se uită din vârful alunului încotro aleargă prietenul său invizibil. Mai sunt o mulțime de lucruri de povestit despre Vivaldi și, desigur, cam tot atâtea despre veverița lui, Vivi. Vreți să le aflați?
Instrumentul preferat: vioara
Jocurile preferate: să cânte la vioară doar pe două coarde, să se ia la întrecere cu vântul
Priet Prietenii cei mai buni: Veverița Vivi, aalbinele, vântul
Mâncarea preferată: pizza Quatro Staggioni Desertul preferat: morcovi cu miere delicioasă
Culoarea preferată: portocaliu
Guma de mestecat preferată: bucățele pătrate de fagure de miere Florile preferate: narcisele și gălbenelele