Stéphane Allix
Moartea, celălalt tărâm al vieţii
Traducere din limba franceză de Magdalena Drăguşin
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ALLIX, STÉPHANE Moartea, celălalt tărâm al vieţii / Stéphane Allix; trad.: Magda Drăguşin. Bucureşti: Philobia, 2011 ISBN 978-606-92914-9-8 I. Drăguşin, Magda (trad.) 821.133.1-4=236.1
LA MORT N’EST PAS UNE TERRE ÉTRANGÈRE STÉPHANE ALLIX ©Editions Albin Michel – Paris 2002 MOARTEA, CELĂLALT TĂRÂM AL VIEŢII STÉPHANE ALLIX
ISBN 978-606-92914-9-8 © 2011 – Editura PHILOBIA internet: www.philobia.com e-mail: contact@philobia.com +40 746 49 25 59 (RO) +33 625 51 13 24 (FR) Editor: Bianca Biagini Redactor: Anca Rotescu Traducere: Magdalena Drăguşin Corector: Ioana Fotache DTP: Octavian Naghi Coperta: Roxana Soare
Pentru Luna În fiecare moment, fă-ţi din viaţă un tărâm pe care să-l explorezi fără spaimă şi fără temeri, dar pe care să-l populezi cu speranţă, încredere şi curaj. Ai grijă de alţii ca de tine însăţi.
„Când viaţa mi se va sfârşi, îmi va rămâne universul de învăţat.“ Jacques Lusseyran
1
Întrebarea În 2001, cu trei zile înainte de Paşte, fratele meu a murit chiar sub ochii mei. Propriul meu frate. Tocmai împlinise treizeci de ani. Eu a trebuit să-i anunţ pe părinţii noştri. Prin telefon. Din Afganistan. După această zi – de care toată fiinţa mi-e pătrunsă, care-mi transformă pielea, sângele, privirea – o întrebare, ghemuită în sufletul meu încă din copilărie, înfloreşte deodată în plină lumină. Reuşisem până atunci să nu-i acord prea multă atenţie, dus fiind de valul existenţei şi apoi, brusc, după această zi stranie, în fiecare secundă resimt nevoia absolută a unui răspuns. Să nu-l obţin e o suferinţă zilnică. Ce se întâmplă după moarte? Şi această întrebare aduce după sine altele, şi ele hotărâtoare. De ce trăiesc? Şi de ce voi muri? Ideea de a persista în neştiinţă nu are niciun sens. Lumea a încetat să mă mai bucure. Plăcerile vieţii au devenit inutile şi iluzorii. Acestui cotidian confortabil îi lipseşte esenţialul. Chiar şi atunci când sunt cu prietenii mei îi simt lipsa. Cumplită suferinţă, să nu zăresc adevărul în ochii fiecărei femei, ai fiecărui bărbat întâlnit, să nu mă mai mulţumească vorbele, să nu mai pot auzi aceste fraze goale – ireductibilă sete de absolut. Caut Omul şi dau peste un spectacol. Unde este acea scânteie din ochii săi? Unde este speranţa? Trăim cu toţii într-o stare de negare, iar 9
Stéphane Allix
eu, eu mi-am pierdut indiferenţa. Să mă distrez, să las timpul să treacă... nu mai sunt în stare. Să mă prefac că totul merge bine, că tinereţea e veşnică, că plăcerile noastre imediate sunt un apogeu al bunăstării... n-are niciun sens! Acum ştiu că moartea e lângă mine şi am hotărât s-o privesc în ochi. Trebuie să-i găsesc un loc în viaţa mea. — Tată, mi-e frică! — Dacă nu te gândeşti la ea, n-are să mai existe. Fără sens! Şi totuşi, cu toţii facem aşa. Moartea mi-a stârnit mereu curiozitatea. Această atracţie m-a aruncat în prima linie încă de la vârsta de nouăsprezece ani. După moartea fratelui meu, fascinaţia mea de dintotdeauna s-a intensificat la maximum. De atunci există în mine nevoia imperioasă de a găsi un sens, de a mă baza pe altceva decât pe nişte simple bănuieli. Am întrezărit-o în mai multe rânduri, i-am simţit răsuflarea şi poate că asta m-a făcut merg mai departe. M-am angajat într-o adevărată căutare: există pe undeva nişte elemente care să mă lumineze cu privire la natura morţii şi la un posibil „după“. De-a lungul anilor, am căutat cu aviditate, am anchetat metodic şi fără odihnă. Cum să-l găsesc pe Thomas, cum să aflu unde este, cine este el după ce a murit? Tot ce am citit, tot ce am putut să înţeleg de la atâţia oameni pe care i-am întrebat, atâtea cărţi, atâtea cuvinte nu m-au făcut nici măcar o secundă să simt eu însumi ce poate însemna realitatea morţii sale. Ce înfăţişare vei avea pentru mine? „Moartea nu există“, îi spune Alexandru fiului său în filmul Sacrificiul1; eu am spălat însă trupul îngheţat al fratelui meu şi, atunci, moartea nu există? Ce glumă! Şi totuşi, aflându-mă în faţa corpului său gol, cu mâna pe pielea lui rece, ceva strigă în 1
Andrei Tarkovski, 1986
10
Moartea, celălalt tărâm al vieţii
mine. Ceva greu de exprimat, care se descompune şi devine confuz odată ce trece de bariera buzelor mele. Ceva ce poate nu se exprimă în cuvinte, ce nu poate fi găsit în cărţi. La fel ca în faţa trupului său, pe drum, o cunoaştere, o învăţătură. O experienţă. Am căutat, aşadar, un răspuns în toate cele patru zări ale lumii, cu inima şi cu intuiţia mea. Pe lângă ştiinţa şi toate cunoştinţele livreşti acumulate, m-am dus la întâlniri cu şamani care îmi propuneau să-mi arate lumea morţilor. Am întrezărit primele roade. M-am dus şi în Himalaia, să-i întreb pe înţelepţii tibetani despre cunoştinţele lor sacre, am pus cele aflate cap la cap şi mi-am dat seama că toate aceste tehnici milenare, practic dovedite, îmi permiteau accesul la alte realităţi, uneori mai convingătoare. Tot astfel după cum, într-un text tibetan datând din secolul al XII-lea, am descoperit descrierea precisă a ceea ce trăisem cu câteva luni în urmă, în inima pădurii amazoniene, atunci când era să... mor. Demersul pe care m-am hotărât să-l adopt e diferit; el impune o învestire personală. Pentru asta trebuie să abandonez ceva de care nu reuşisem niciodată până atunci să mă despart: pe mine. Ideea mea despre mine. Identitatea mea, această faţadă construită încă din primele ore ale existenţei mele. Alţi oameni au explorat deja viaţa de după moarte. Le pun întrebări. Sunt cu miile în lume şi de milenii. Maiaşi, azteci, înţelepţi tibetani, exploratori ai conştiinţei de pe toate continentele. Călători prin spirit, conştienţi de mentalul lor şi conştienţi de tot ce este altfel. Un cuvânt pe care ştiinţa noastră îl redescoperă cu uimire şi candoare. Atunci când neurologia, psihologia clinică, medicina, ştiinţa, în general, confirmă acuitatea şi precizia numeroaselor cunoştinţe tradiţionale aparţinând unor culturi diferite şi care spun toate mai mult sau mai puţin acelaşi lucru despre acest 11
Stéphane Allix
subiect, se creează o punte către o sursă de cunoaştere importantă, la fel de validă, serioasă, metodică şi structurată precum tânăra noastră ştiinţă occidentală. Trăim acest moment de întâlnire. Două lumi fac mai mult decât una singură în faţa unor astfel de întrebări. Să citesc, să înţeleg lucrările cele mai savante îmi este accesibil, este lumea mea, sunt cunoştinţele mele, în acest scop am fost educat. Însă, pentru a răspunde la întrebarea ultimă, toate acestea nu-mi sunt de-ajuns. E complicat în condiţiile în care te bazezi pe o singură formă de cunoaştere. Întrucât, ajuns în această etapă şi spre a vedea ce contemplă ochii tuturor celor apropiaţi mie, astăzi morţi, trebuie să deconstruiesc toată lumea mentală, intelectuală, abstractă care nu a oferit niciodată răspunsuri, ci doar deducţii mai mult sau mai puţin raţionale, ipoteze ştiinţifice sau filozofice. Trebuie să fii conştient de limitele acestui sistem! Dacă am încredere în imaginea despre lume pe care mi-o propune societatea în care m-am născut, viaţa nu ar fi decât un cortegiu de absurdităţi fără scop. Dar ceea ce ni se prezintă drept adevăr nu este decât un rămăşag, o presupunere pretins raţională. Ce idee! Nu am chef să pariez pe asta. Nu mă interesează, eu presimt altceva, întreaga mea fiinţă intuieşte o realitate mai plină de înţelesuri. Natura ne-o demonstrează în fiecare clipă, în fiecare floare, în fiecare copac. Metoda constă în a alterna mentalul cu experienţa trupului. În a-l frecventa pe filozof ca şi pe tămăduitor, în a-l asculta pe mentorul spiritual discutând cu neurologul. Această alianţă la dimensiunile reale ale omului ne oferă posibilitatea de a explora teritoriile invizibile şi ne confirmă descoperirile susceptibile de a avea un real impact în viaţa noastră. Capul pentru a înţelege, trupul pentru a trăi ceea ce s-a înţeles. Această carte este relatarea întâlnirii mele faţă în faţă cu moartea. Dintr-o chestiune mentală, a devenit o experienţă, o 12
Moartea, celălalt tărâm al vieţii
călătorie iniţiatică neobişnuită. O călătorie spre moarte, conştient, rămânând în viaţă. Este, de asemenea, relatarea, cu adevărat stupefiantă, a întâlnirii cu fratele meu şi a cuvintelor pe care mi le-a spus... la mai mulţi ani după moartea sa.
13
2
Accidentul Joi, 12 aprilie 2001, la sud de Kabul, în Afganistan. Este o experienţă atemporală, intensă, de neuitat, precum veşnicia: moartea fratelui meu iubit. Fragment dintr-o altă realitate. Deodată, nu mai sunt în oglinda retrovizoare. Ne încadrăm pe acostament, au să apară ei. Roţile scrâşnesc pe pământul uscat, apoi se opresc. În jurul nostru e o câmpie, parcă în flăcări de pietriş şi de praf. Cerul e imens, albastru opal, proaspăt, invadat de soare. Ei nu ajung. M-am întors la punctul de control, erau în urma noastră cu câţiva metri. Sylvain, Natacha şi cu mine ne continuăm discuţia, nimeni nu e îngrijorat, dar curând facem un viraj larg. Drumul urcă, panglică neagră de asfalt ce despică un deşert plin de dune. Nimeni în zare. Nicio maşină. Parcurgem câţiva kilometri, apoi la ieşirea dintr-o curbă, la patru sute de metri în faţa noastră, pe vârful unei pante, zărim o mulţime adunată, vehicule oprite, un accident. Da, un accident. Suntem blocaţi în spate: e primul meu gând în timp ce înaintam pe această interminabilă linie dreaptă. Din acel moment timpul începe să se contracte. Muşchii mi se blochează, corpul mi se micşorează, se strânge, se încordează 14
Cuprins 1. Întrebarea
9
2. Accidentul
14
3. „E de neînţeles”
19
4. „Deţin controlul“
22
5. Primele întâlniri faţă în faţă cu moartea
33
6. O prezenţă impalpabilă
44
7. Refugiu
48
8. „Numai frica de moarte există“
52
9. Dincolo de uriaşul zid de ceaţă
54
10. O experienţă de moarte iminentă
58
11. Lumina şi întunericul
66
12. E.M.I., o enigmă pentru ştiinţă
69
13. Cazul „Pam Reynolds“
77
14. Ai mătase pe piele
86
15. Semne
96
16. Mediumul
106
17. Telepatie sau mediumnitate
117
18. Să pui un medium la încercare
125
19. Cum să accepţi ceea ce este contrazis de raţiune
140
20. Nu e suficient să ştii
150
21. Ayahuasca
153
22. Domesticirea umbrei
163 253
23. Ayahuasca II
176
24. „Să văd“
190
25. Emoţie şi percepţie
192
26. Exploratorii invizibilului
194
27. Amintiri dintr-un taxi în miezul unei nopţi indiene
198
28. Sporovăială în expresul Delhi-Chandigarh
202
29. O nouă întâlnire cu moartea
208
30. Dharamsala
214
31. Un ghid practic: cartea tibetană a morţilor
216
32. Karmapa
220
33. Moartea este o metamorfoză
227
34. Emoţiile ne modelează viaţa... şi moartea
235
35. Moartea nu este un ţinut necunoscut
241
36. „Thomas“
249
256
De acelaşi autor
De acelaşi autor La petite cuillère de Schéhérazade prefaţă de Larry Collins, Editura Ramsay, 1998 Carnets afgans în colaborare cu Natacha Calestrémé Editura Robert Laffont, 2002 Afghanistan, aux sources de la drogue Editura Ramsay, 2003 Afghanistan, visions d’un partisan Album fotograpfic, Transboréal, 2003 Extraterrestres: l’enquête Editura Albin Michel, 2006