Cuvântul traducătorului ���������������������������������������������������������

Cartea lui Jeff Hawkins vorbește despre creier. Numai că teoria lui nu se referă la un creier, ci la 1 000; cifra este simbolică, urmărind să sugereze că în mintea fiecăruia se suprapun – uneori colaborând, de multe ori aflându-se în conflict – un foarte mare număr de... creieri. În confuzia lingvistică din ultima vreme – când persoane cu expunere publică, oameni de televiziune, radio sau politicieni îmbătați de „succesurile” lor nu au nicio ezitare când pronunță „doisprezece luni”, „douăzeci și una de grade” sau „câțiva zeci de manifestanți” – puțini mai știu (și prea puțin le pasă) că pluralul corect al termenului creier ca parte anatomică a animalelor care posedă un astfel de organ este creieri și mai toată lumea folosește fără discernământ pluralul creiere, căci în romgleza de astăzi rimează atât de frumos cu vouchere, layere sau browsere. Doar câteva forme lingvistice de odinioară ne mai amintesc forma corectă: „Mi-am petrecut vacanța în creierii munților”, „Nefericitul și-a zburat creierii” sau „Mi-am frământat creierii toată ziua ca să dezleg acest rebus”.

În vreme ce creierii se găsesc și lucrează în craniile indivizilor umani, ca organe anatomice, există și al doilea plural, creiere – corect cu condiția să se folosească doar în unele contexte speciale. În sens oarecum figurat, când ne referim la niște minți sclipitoare, vom spune, de pildă, că „În grupul său de consultanți s-au strâns câteva dintre creierele de prim rang din domeniu”

Cuvântul traducătorului 1 000 de creieri 7

sau că „La Academie ar trebui să găsim cele mai luminate creiere ale națiunii” (am preferat un enunț normativ în locul unuia descriptiv din motive lesne de înțeles pentru cititorul român). În sens propriu, vom spune că „Informaticienii de la MIT lucrează cu cele mai performante creiere electronice”.

Întrucât cartea lui Hawkins face frecvent comparații între creier și computer, între inteligența umană și cea artificială, ne vedem nevoiți să folosim două forme distincte de plural ale termenului creier, în conformitate cu precizările de mai sus. Nu este o situație singulară. Putem da ca exemplu termenul virus, având ca plural virusuri când ne referim la agentul patogen, respectiv viruși dacă avem în vedere acele programe informatice concepute pentru a perturba funcționarea computerelor. Este interesant faptul că și în acest caz cele două forme de plural fac distincția dintre o entitate biologică și una informatică.

În carte apare foarte frecvent termenul neuroscience – traductibil mecanic prin „neuroștiință”. Un sinonim din limba engleză, neurobiology, ne oferă posibilitatea traducerii parcă mai firești prin termenul „neurobiologie”. Marele avantaj al ultimei versiuni este faptul că putem traduce lejer neuroscientist prin „neurobiolog”, evitând sintagme lungi și obositoare precum „specialist/expert/cercetător în domeniul neuroștiinței”, la care trebuie să apelăm deoarece termenul „neurolog” ar fi inadecvat – neurologia este o ramură specială a medicinei care nu se ocupă cu cercetarea teoretică fundamentală, ci are ca obiect diagnosticul și tratamentul bolilor organice care afectează sistemul nervos central și pe cel periferic.

Doi termeni importanți din carte, machine learning și machine intelligence, nu și-au găsit încă niște traduceri pe deplin satisfăcătoare în limba română (motiv pentru care diversele categorii de specialiști preferă să utilizeze în articolele lor

8 1 000 de creieri Cuvântul traducătorului

științifice sintagmele originale). De bine, de rău, traducerea cel mai frecvent folosită a expresiei machine learning este „învățare automată”; neajunsul principal al acestei traduceri este ambiguitatea – și oamenii pot să învețe „automat”, adică fără să depună un efort sistematic sau chiar fără să conștientizeze procesul de învățare. Or, aici vorbim despre învățarea „automatelor”, care pot fi sisteme informatice capabile să acumuleze și să sistematizeze noi date și informații, ori aparate fizice, „roboți” înzestrați cu inteligență artificială. Machine intelligence se referă cu precădere la ultima categorie de automate, traducerea cel mai frecvent utilizată fiind „inteligența robotică”.

Un termen important și frecvent utilizat în text este substantivul spike. Literal, „țeapă”, „ghimpe”, „ac”, „cui”, „piron” etc., termenul are în context sensul de impuls nervos (sau impuls neural) – o creștere de scurtă durată a potențialului electric al neuronului, prin care se transmit informațiile de la un neuron la altul. Încercarea unora de a traduce spike prin „crampon” mi se pare total nesugestivă; din acest motiv am preferat să traducem peste tot spike prin „impuls nervos”. Verbul to spike, care sugerează că neuronul „înțeapă” sau „împunge”, înseamnă literal că neuronul emite un impuls nervos. Ca să evit repetițiile obositoare ale descrierii literale a fenomenului, pe alocuri am apelat și la aceste traduceri.

Un alt termen frecvent utilizat în neurobiologie este verbul to fire – literal „a trage cu o armă” ori „a (se) aprinde”, sensul fiind acela că neuronul se activează, ieșind din starea lui obișnuită de neutralitate. Tot din dorința de a evita repetițiile am folosit și eu uneori una dintre aceste traduceri, scriind că neuronul „se aprinde”.

Lucrurile sunt ceva mai complicate în traducerea termenului qualia. Plural al cuvântului latinesc quale care înseamnă „ce

Cuvântul traducătorului 1 000 de creieri 9

fel de” sau „cum este”, termenul a fost introdus în literatura filosofică în 1929 de C.I. Lewis într-o discuție despre teoria datelor senzoriale. Într-un sens lărgit între timp, qualia se referă la proprietățile subiective ale experiențelor noastre trăite – nu doar senzații și percepții ale obiectelor și proceselor externe sau ale propriului corp, ci și emoții (furie, invidie, frică etc.) și stări de spirit (euforie, plictis, anxietate etc.). În esență, qualia desemnează varietatea modalităților subiective, lăuntrice, în care receptăm fiecare experiență – lumea și noi înșine ca fenomene, date în reprezentarea conștiinței. Credem că o traducere destul de fidelă ar putea fi expresia „calități experiențiale”, al căror specific joacă un rol important în teoria lui Hawkins despre asemănările dintre psihicul omenesc și parametrii definitorii ai unor mașini inteligente.

Un termen important și foarte frecvent în textul original este location. Până de curând, în DEX termenul avea unica semnificație de „închiriere” sau cedare a dreptului de folosință a unor bunuri pe termen limitat în schimbul unor sume de bani. Puțini ar mai ezita în clipa de față să traducă location prin „locație”. Întrucât răspândirea termenului în limba vorbită actuală a devenit „pandemică”, până la urmă Academia Română a adăugat în DEX și semnificația de „un loc anume, precis determinat”. Greșind, poate, printr-un exces de conservatorism, am preferat să traduc location prin termeni precum „localizare”, „poziție”, „amplasament” etc. Din aceeași dorință de a evita repetițiile (destul de frecvente în textul original), am recurs uneori – deși nu cu inima ușoară – și la traducerea „locație”.

În sfârșit, language. Ce traducere poate fi mai firească decât „limbaj”? Numai că teoria lui Hawkins despre neocortex vizează în exclusivitate neocortexul uman și scoate mereu în evidență că numai oamenii posedă această abilitate, prin care

10 1 000 de creieri Cuvântul traducătorului

se disting radical de toate celelalte specii de animale. Or, mai toate ființele din regnul animal posedă forme de limbaj ca mijloace de comunicare – de la dansul unor insecte sociale, precum albinele sau viespile, și până la „vocabularul” destul de vast al primatelor sau al delfinilor și balenelor. Ceea ce distinge radical comunicarea dintre oameni este limbajul articulat – sau, mai pe scurt, limba. Acolo unde contextul nu sugerează fără echivoc că se discută despre graiul articulat, specific uman, ci despre formele de comunicare între ființele inteligente în general, am vorbit și noi despre „limbaj”; dar, când contextul vizează explicit formele exclusiv umane de comunicare, de dragul conciziei am optat să folosim termenul „limbă”.

Și pentru că am vorbit despre limbă, o ultimă observație. În pseudocultura rețelelor de socializare și-a făcut apariția o bizarerie lingvistică demnă de superficialitatea acestor canale mediatice: termenul „memeuri” (?!). De unde și până unde? Termenul meme este o inovaţie terminologică a lui Richard Dawkins, propusă în celebra-i carte Gena egoistă, pe care am avut onoarea și bucuria de-a o fi tradus în românește. Iată ce spune Dawkins: „Avem nevoie de un nume pentru noul replicator, un substantiv care să comunice ideea unei unităţi de transmitere culturală sau a unei unităţi de imitaţie. «Mimemă» vine dintr-o rădăcină elină convenabilă, însă eu doresc un termen mai simplu, care să sune puţin la fel ca și «genă».”* În limba engleză, termenul gene se pronunţă monosilabic, cu vocala i lungă: „giin”; la fel şi termenul propus de către Dawkins, meme – „miim”. Din motive lesne de înţeles, după cum gene se spune în românește „genă”, tot astfel meme nu poate fi preluat altcumva decât în forma, la început bizară, însă – după explicaţiile lui Dawkins –, perfect inteligibilă şi în contextul semantic

* Richard Dawkins, Gena egoistă, trad� din lb� engleză Dan Crăciun, Publica, București, 2013, pp� 327-328 (n�t�)�

Cuvântul traducătorului 1 000 de creieri 11

al limbii române, de „memă”. Evident, în consonanță cu paralelismul dintre „genă” și „memă”, formele de plural nu pot fi decât „gene” și, respectiv, „meme”. Neavând habar despre ce vorbesc, utilizatorii de social (dar nu și cultural) media, au reținut că meme este o „chestie” care se repetă foarte des în postările pe care le devorează – precum știrile despre Beyoncé ori Dua Lipa sau mitul conspiraționist al implantului de cipuri 5G odată cu vaccinul antiCOVID – și, în romgleza lor exuberantă, au socotit că pluralul cel mai potrivit al termenului meme, atât de trendy, este... „meme-uri”, condensat apoi fără farafastâcuri pedante în „memeuri”. După lectura acestei cărți foarte ambițioase și iconoclaste, cititorul va putea să vadă în această anomalie lingvistică influența unui „model al lumii”, ascuns în creierii noștri, din care nu fac parte dorința de rigoare și teama de ridicol, înlocuite de superficialitate și de supraestimarea unei doze considerabile de spontaneitate ingenuă.

12 1 000 de creieri Cuvântul traducătorului