Titlul și subtitlul originale: MONEY IN ONE LESSON How It Works and Why Autor: Gavin Jackson Copyright © Gavin Jackson 2022 Copyright © Publica, 2022 pentru prezenta ediție Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului. Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României JACKSON, GAVIN Banii într-o singură lecţie : cum funcţionează şi de ce / Gavin Jackson ; trad. din lb. engleză de Raluca Chifu. - Bucureşti : Publica, 2022 ISBN 978-606-722-531-0 I. Chifu, Raluca 336 EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Adina Vasile REDACTOR-ȘEF: Ruxandra Tudor DESIGN COPERTĂ: Alexe Popescu REDACTOR: Mihaela Dobre CORECTORI: Cătălina Călinescu, Elena Bițu DTP: Dragoș Tudor
Cuprins Introducere 9 1. Ce sunt banii? 19 2. Cum funcționează băncile? 39 3. De ce plătim dobândă? ������������������������������������������������ 69 4. De unde vine inflația? �������������������������������������������������� 99 5. Care este puterea banilor? 127 6. De ce guvernele nu tipăresc, pur și simplu, bani? 159 7. De ce folosesc țările monede diferite? 185 8. Mai mulți bani ne pot face mai bogați? ������������������� 209 9. Cum economisim bani? ��������������������������������������������� 233 10. Care e viitorul banilor? 261 11. Pot banii să salveze lumea? 285 12. Ne-au făcut banii mai puțin egali? 307 Mulțumiri ���������������������������������������������������������������������������� 329 Note 331
Pentru tatăl meu
Doar dacă urmezi întocmai această regulă ai garanția că te vei întoarce în Orașul Etern. În Marea Britanie, o monedă introdusă în coaja anumitor copaci „ai dorințelor” te poate vindeca de orice boală, deși deseori practica ucide copacul, iar în copilărie învățăm că Zâna Măseluță ne ia dinții de lapte ascunși sub pernă și ne lasă în schimb bani.1 Banii au cu adevărat ceva magic. În ciuda faptului că nu sunt decât seturi de simboluri reprezentative (deși de multe ori decorate cu simboluri obscure și expresii în limbi moarte), ei pot construi catedrale, ne pot trimite în spațiu sau pot convinge pe cineva să și sacrifice aparent cele mai valoroase principii. Puține alte lucruri au făcut atât de mult ca să transforme lumea ș i vieț ile noastre, în ciuda lipsei lor de valoare inerentă. În pofida acestei magii, banii vin cu un set destul de sec de asocieri, trezindu-ne amintiri de genul avarului Ebenezer Scrooge în casieria sa, adunându-și monedele în teancuri și ignorând nevoile angajaților. Banii sunt meniți să semnifice spiritul calculat și rațional, nepărtinirea și caracterul impersonal. Lumea banilor trebuie să fie una plină de cifre și realități, fără loc pentru folclor și superstiții. Misterele banilor sunt pline de termeni tehnici, matematici, care încearcă să ascundă
Introducere Banii într-o singură lecție 9 Introducere Oamenii au tot felul de idei ciudate despre bani. Tradiția spune că, atunci când îți pui o dorință la Fontana di Trevi din Roma, trebuie să arunci o monedă în apă peste umărul stâng.
Banii par să fi devenit mai ciudați în ultimii ani. Credința noastră în ei a fost zguduită: povestea pe care o spunem devine suprarealistă. Când băncile au eșuat în timpul crizei financiare * În original, „US economy grinds to a halt as nation realizes money just a symbolic, mutually shared illusion” (n.t.).
Mituri și elemente de folclor precum Zâna Măseluță pot sluji, prin urmare, unui adevăr mai profund (sau măcar unui scop). După spusele unui istoric care scria pe această temă, banii circulă în rândul unei comunități bazate pe credință. 4 Prin aceste schimburi – fie că aruncăm bani în fântâni ale dorințelor sau renunțăm la dinții de lapte –, reafirmăm și consolidăm valoarea banilor. Superstițiile susțin metafora din inima banilor care spune că aceste simboluri chiar valorează ceva.
10 Banii într-o singură lecție Introducere faptul că, după cum va arăta această carte, banii sunt întotdeauna profund umani și interpersonali. Pe de o parte, tocmai această natură socială e cea care le-a dat economiștilor bătăi de cap în gestionarea banilor. Punctul de pornire al disciplinei este dat adeseori – deși nu întotdeauna –, de indivizii care iau decizii în funcție de propriile interese2, însă la suprafață nu există nimic rațional sau interesat de sine în ritualul de la Fontana di Trevi sau în alte lucruri legate de modul în care investim banii cu o valoare simbolică. Banii sunt comuni, mai degrabă decât individuali. Sunt o ficțiune împărtășită; o poveste în care credem atâta vreme cât alții se comportă ca și cum ar fi adevărată. După cum spunea un titlu din ziarul american satiric The Onion, „Economia Statelor Unite se blochează după ce poporul realizează că banii sunt doar o iluzie simbolică împărtășită”*.3 Puterea banilor vine exclusiv din faptul că toți o tratăm ca și cum ar exista cu adevărat. Dacă insiști că scoicile sunt bani, n-ai să ajungi prea departe în zilele noastre, dar în multe alte vremuri ai fi avut absolută dreptate. Contextul le oferă banilor valoarea.
Introducere Banii într-o singură lecție 11 din 2008, mulți dintre noi am privit (poate pentru prima dată) mai profund spre bani și ne-am întrebat exact la ce ne uitam. Haosul economic care a urmat a atras atenția asupra rolului băncilor în sistemul nostru monetar și a măsurii în care depindem de ele. Datoria publică și cea privată au părut să fi proliferat fă ră limit ă . Politicile de tip ă rire a banilor din partea guvernelor, cunoscute drept „relaxare cantitativă”, ne-au făcut să ne întrebăm cum își puteau păstra banii valoarea dacă puteau fi creați atât de ușor, cu o singură atingere de buton. Și de ce, am întrebat noi, erau guvernele atât de preocupate să și plătească datoriile dacă se confruntau doar cu o criză artificială de numerar?Tehnologia a fost un alt lucru care ne-a atras atenția asupra ideii că banii ar putea să nu fie ceea ce par a fi. Ceea ce credeam noi că sunt (monede de metal și bancnote de hârtie) dispare și acum putem plăti doar cu amprentele, de exemplu. Apoi mai sunt noile tipuri de bani care apar de nicăieri: criptomonedele, a căror valoare pare să crească exponențial într-o zi și să se prăbușească a doua zi, atrăgând acoliți convinși că vor transforma societatea, precum și o mulțime de speculanți care vor doar să câștige repede niște bani.
Faptul că economia are probleme cu banii sună surprinzător. Însă, când analizează interacțiunea dintre companii, consumatori și guverne, economiștii renunță adeseori complet la bani. John Stuart Mill, un economist și filosof moral din secolul al XIX-lea, scria odată că nu există lucru mai puțin important decât banii5 – aceștia contează doar când devin dezordonați.
Această carte își propune să demistifice banii, explicând de unde provine credința noastră în ei, cum este ea susținută, ce îi permite societății să facă și ce am mai putea face cu ei în viitor. Sper să facă întreaga poveste ceva mai ușor de înțeles.
12 Banii într-o singură lecție Introducere Asta deoarece el, la fel ca mulți alți economiști, vedea banii doar ca pe un mijloc către un scop. Banii în sine nu erau importanți; conta ceea ce reprezentau ei: bunuri și servicii reale. Oamenii îi doreau numai pentru că puteau să-i schimbe pe lucrurile care le erau utile cu adevărat sau care le aduceau fericirea. Sterili și lipsiți de sens dacă alții nu i-ar fi acceptat, banii nu erau doriți în sine; doar colecționarii caută monede sau bancnote exclusiv pentru valoarea lor estetică. Ce conta era modul în care producția se raporta la consum: cât de ușor era să creezi bunuri și servicii sau cât de dorite erau ele. Banii ne ajutau doar să răspundem acestor întrebări, oferindu-ne o scară comună a costurilor și beneficiilor și un mod de a face schimb fără să recurgem la troc. Gândește-te la cartea pe care o ții în mână sau poate o asculți pe telefon. Ca s-o cumperi poate că ai plătit niște bani, dar ca să câștigi acei bani a trebuit să muncești, poate, preț de o oră. Banii reprezintă acea oră din timpul tău și îți permit să-i schimbi pentru altceva. În loc să analizăm prețul monetar, am putea să renunțăm la bani și să privim rata relativă de schimb dintre bunuri și servicii. O oră din timpul tău a plătit pentru această carte, dar poate că în schimb ar fi putut cumpăra o cină. Dacă ne gândim așa, putem înțelege compromisurile pe care le facem și costurile pe care le suportăm, ca societate, între muncă, lectură și mâncare. Însă neglijarea banilor a fost sursa unuia dintre marile eșecuri intelectuale economice din apropierea crizei financiare din 2008. Mare parte din macroeconomia tradițională (care studiază economiile naționale ca agregat) hotărâse că se putea renunța la bani și la bănci. Acestea funcționau de la sine. Singurul scop al politicii monetare (care controla furnizarea de bani noi) era să mențină prețurile stabile.
Introducere Banii într-o singură lecție 13 Volumul de față afirmă că banii sunt foarte importanți. Pentru aceasta, folosește informații de la economiști și din dezbaterile lor cu privire la rolul banilor: de a preveni crizele, de a finan ț a cheltuielile guvernelor sau de a destabiliza prețurile. Cartea prezintă mai mulți specialiști celebri, unii dintre ei cunoscuți tuturor, precum John Maynard Keynes, celebru economist britanic din secolul XX, sau Adam Smith, filosof scoțian din vremea Iluminismului. Alții pot fi mai puțin renumiți. De asemenea, împrumută idei de la sociologi, antropologi și istorici, precum și de la câț iva filoso fi și o mulțime de jurnaliști. Asta deoarece banii nu se referă doar la comer ț , ci și la multe alte lucruri. Ei sunt puternici: ascensiunea și prăbușirea imperiilor s-au reflectat în banii lor. Sunt sociali: afectează modul în care ne tratăm unii pe alții și societatea în care trăim. Oricât ai vrea, nu-i poți evita. Și, deși banii sunt adeseori o abstractizare, ei sunt întotdeauna guvernați de anumiți oameni și de anumite organizații.
La finalul acestei căr ți, ar trebui să știi, printre altele, ce este o bancă centrală, ce face Fondul Monetar Internațional și care sunt diferen ț ele importante dintre dolar ș i euro. Când urmărești știrile, vei putea pune în perspectivă noutățile despre finanțe și economie; vei ști ce înseamnă când crește dolarul sau de ce băncile centrale cresc rata dobânzii ca răspuns la cifrele ridicate de pe piața muncii. Asta înseamnă că este o carte politică. Trebuie să fie așa: banii sunt întotdeauna politici. Modul în care sunt gestionați, dup ă cum vom vedea, determin ă cine ș i ce va primi –influențează distribuția bogăției și a veniturilor în economiile noastre. Diferite idei privind modul în care se comportă și chiar ceea ce sunt influențează modul în care societățile noastre
14 Banii într-o singură lecție Introducere funcționează și cine le conduce. Adeseori, au fost un simbol al puterii politice însăși. Uită-te la banii din propriul buzunar, dacă îi ai, și vei vedea simboluri și imagini alese de statul care i-a emis ca să comunice anumite idei. A înțelege banii nu te face doar un cetățean bun și bine informat, ci e și o abilitate utilă. Există mulți oameni care ar vrea să te despartă de averea ta și, deși cartea de față nu e nici pe departe un ghid în lumea finanțelor personale sau a evitării fraudelor, mulți vor încerca să folosească faptul că banii sunt atât de misterioși ca să te păcălească, promițând că proprietățile aparent ezoterice ale acestora înseamnă că, în mod contraintuitiv, ei sunt cei care îți pot aduce mai mulți. Primele patru capitole ale căr ții se concentrează pe lucrurile de bază – ce sunt banii, cum sunt produși, cât costă și ce le stabilește valoarea. Chiar dacă citești doar aceste patru capitole și le ignori pe celelalte, ar trebui să ți faci o imagine destul de clară despre bani. În plus, ele conțin câteva dintre aspectele mai tehnice ale căr ții, referitoare la bănci și la teoriile privind proveniența ratelor dobânzilor. Sunt niște subiecte complicate, așa că ar fi bine să revii la ele pe măsură ce citești capitolele urmă Urmtoare. ătoarele patru capitole analizează câteva dezbateri perene privind politicile, precum sistemul monetar internațional, finanțarea cheltuielilor guvernelor, impactul împrumuturilor din surse externe și impactul potențial al banilor asupra prosperității. Sunt subiecte pe care oamenii le vor dezbate la infinit, în parte pentru că sunt legate inerent de conflictul social, de grupul care plătește și cel care primește. Aceste capitole includ istoria pe scurt a gândirii economice și arată cum se adaptează și se reevaluează ea permanent în
Introducere Banii într-o singură lecție 15 funcție de performanța recentă a economiei. În plus, fac referire la o mare parte din ultimul secol de istorie economică, cel puțin în țările bogate, de la Marea Criză Economică din anii 1930 la deceniile pierdute ale Japoniei începând din anii 1990 și la criza zonei Euro din anii 2010. Ultimele patru capitole se referă la dezbateri mai recente, inclusiv la modul în care funcționează piețele financiare și la scopul lor, la cum schimbă tehnologia natura banilor, la rolul banilor în lupta împotriva încălzirii globale și, în final, la calitatea lor de a ne face societățile inegale. Aceste dezbateri au loc chiar în timp ce scriu, iar contururile lor vor continua să se schimbe și în timp ce citești această carte, însă principiile prezentate aici te vor ajuta să înțelegi exact de ce se contrazic oamenii și cu privire la ce.
Titlul căr ții este inspirat de un volum din 1946 scris de Henry Hazlitt, unul dintre principalii scriitori de la ziarul american de afaceri Wall Street Journal, intitulat Economics in One Lesson. Dincolo de titlu și de faptul că eu fac practic același lucru la britanicul Financial Times, nu există prea multe asemănări. De fapt, ne contrazicem destul de intens cu privire la impactul banilor.Cartea lui Hazlitt se bazează pe o parabolă cu privire la o fereastră spartă. În poveste, o cărămidă e aruncată prin geamul unei brutării. În vreme ce cioburile se amestecă printre produsele de patiserie din vitrină, mulțimea se adună și, după ceva compătimiri, îi spune brutăresei să nu fie prea supărată. De fapt, spun oamenii, geamul spart e un lucru bun, deoarece a creat de lucru pentru sticlari. Repararea geamului poate fi un cost pentru brutărie, dar cheltuielile în plus le vor prinde bine muncitorilor din domeniul sticlei. În timp, acest lucru va crea
16 Banii într-o singură lecție Introducere mai multe locuri de muncă și un venit mai mare pe care muncitorii îl vor putea cheltui, poate chiar pe produse de brutărie. De fapt, geamul spart le-a făcut un bine tuturor. Acesta ar trebui să fie un sofism.6 Dacă repararea geamului costă 25 de dolari, sunt 25 de dolari pe care brutăreasa i-ar fi putut cheltui pe o rochie nouă. Oricât ar fi câștigat geamgiii, croitoresele au pierdut aceeași sumă. Suma totală cheltuită a rămas aceeași, dar în loc să apară o nouă rochie în comunitate, oamenii trebuie să muncească doar ca să refacă geamul deja existent – se muncește la fel de mult, dar nu se câștigă de fapt nimic pentru efortul respectiv. Eliminarea banilor ne arată clar ce s-a întâmplat: brutăreasa va trebui să dea o parte din munca ei pe munca geamgiului. Lecția lui Hazlitt (și e o lecție bună) este că trebuie să fim atenți atât la lucrurile pe care nu le vedem, cât și la cele pe care le vedem. Când mulțimea vede geamul spart, vede toată activitatea economică și munca pe care ar putea-o crea repararea lui. Nu vede ceea ce nu s-a mai întâmplat, precum rochia care ar fi putut fi cumpărată cu banii aceia. El spune că ar trebui să reținem toate efectele care apar în economie, nu doar pe cele evidente. Însă argumentele din această carte vor arăta de ce parabola nu e so fismul care pare. O presupunere-cheie din spatele lecției este că toate resursele din economie sunt complet angajate. Ce înseamnă asta este că totul, inclusiv timpul lucrătorilor, este folosit la capacitate maxim ă ; când brut ă reasa îl plătește pe geamgiu pentru un geam nou, îi ia din timpul pe care geamgiul l-ar fi putut petrece făcând altceva. Actul de vandalism nu face decât să transfere resursele de la o utilizare mai bună la sarcina fundamental inutilă de a repara ceva care nu trebuia din start să fie stricat.
Introducere Banii într-o singură lecție 17 Pentru Hazlitt, banii sunt un „văl” aruncat deasupra economiei reale a lucrurilor fizice. Când brutăreasa schimbă bani pentru un geam nou, de fapt, schimbă o parte din bunurile pe care le-a produs pentru bunurile produse de altcineva – schimbă produsele de brutărie pentru un geam. Banii sunt un simbol care înlocuiește aceste lucruri. Într-o lume lipsită de bani – cea pe care economiștii și-o imaginează uneori când încearcă să înțeleagă lumea noastră – actul de vânzare și cel de cumpărare sunt unul și același. Dacă o brutăreasă vrea să-i plătească unei croitorese pentru o rochie, poate să-i dea niște prăjituri sau o pâine.Banii se interpun ca să arate că uneori nu se vinde tot, iar asta înseamnă că nu toată lumea care își dorește un loc de muncă e angajată. Brutăreasa poate să vândă prăjituri fără să cumpere nimic și să păstreze veniturile în numerar. În parabola geamului spart, nu exista nicio garanție că brutăreasa ar fi cheltuit cei 25 de dolari – ar fi putut să-i păstreze în monede pe frigider sau să-i îndese ca bancnote sub o saltea.
Oricât am vrea să dăm deoparte banii ca să vedem ce se petrece sub suprafață, nu putem scăpa de ei. Aceștia au o putere independentă asupra economiei, nu doar pentru că îi putem aduna, ci și pentru că se pot crea oricând mai mulți. Ca să repare geamul spart, brutăreasa ar fi putut plăti folosind bani împrumutați. Poate că nu e întotdeauna înțelept să ne îndatorăm, dar măcar așa putem cheltui mai mult. Ca să înțelegem consecințele geamului spart asupra for ței de muncă, trebuie să înțelegem cum funcționează banii și cum sunt folosiți ei de oameni.Hazlitt afirma că, indiferent dacă brutăreasa ar fi cheltuit banii sau nu, altcineva i-ar fi cheltuit. Dacă n-ar fi avut nicio utilitate acei bani, ea ar fi depus cei 25 de dolari la bancă ,
18 Banii într-o singură lecție Introducere aceasta i-ar fi putut împrumuta altcuiva și persoana respectivă le-ar fi găsit o utilitate mai bună. Când economisim, înseamnă că altcineva investește și în economie se cheltuiește exact aceeași sumă de bani. Însă banii nu funcționează așa cum credea el. Ei sunt elastici și pot fi creați direct de bănci, fără ca altcineva să-i economisească mai întâi. Asta este lecția acestei cărți: banii contează Iar ca să înțelegi de ce, prima întrebare la care va trebui să răspundem este exact ce sunt banii.
Acest lucru era de necontestat în Irlanda anului 1970.1 În vara aceea, țara a rămas fără bani în momentul în care angajații celor mai mari șase bănci au intrat în grevă. De partea lor, credeau aceștia, era controlul asupra esenței economiei. Fără munca lor, cumpărătorii nu puteau face rost de bani ca să cumpere bunuri de la companii, iar acestea la rândul lor n-aveau să poată plăti salariile. Greviștii se așteptau ca liderii să se supună rapid presiunii publice și să răspundă cerințelor lor. Însă, contrar predicțiilor, economia Irlandei a supraviețuit în mare parte neatinsă2 și, astfel, a devenit o parabolă pentru a înțelege cum funcționează banii moderni. Cecurile au fost adoptate ca formă principală de plată . Magazinele și companiile adunaseră numerar înainte de grevă, dar acesta nu era suficient, așa că oamenii obișnuiți au început să-și noteze ceea ce își datorau unii altora, gata să încaseze sumele când se redeschidea o bancă. Ceea ce a transformat aceste cecuri într-un substitut pentru bani a fost faptul că ele Ce sunt banii?
Ce sunt banii? Banii într-o singură lecție 19 1 Banii sunt înțeleși cel mai bine cu câteva beri Cumpărarea și vânzarea lichidului auriu constituie o prismă grozavă prin care să privești funcționarea banilor Un barman care ține un „caiet” (monitorizează notele de plată, extinde creditul clienților obișnuiți și se asigură că toți își plătesc în final datoriile) face același gen de muncă precum un bancher care se ocupă doar de lumea mai abstractă a banilor�
Un economist britanic care vizitase Irlanda în timpul grevei s-a întors acasă și a sunat la banca al cărei client era, ca să afle că, atunci când cecul scris de el (și încasabil la o bancă britanică deschisă) fusese încasat, el avea semnături pe spate: fiecare persoană din Irlanda semnase că transferase datoria altcuiva.3 Iată unde apare berea în peisaj. Barurile din Irlanda au făcut un pas în față și au înlocuit băncile ca principale instituții responsabile pentru remedierea datoriilor, permi ț ându-le clienților să schimbe aceste bilete la ordin pe bani. Să zicem că Albert voia să-i plătească Brendei o zi de muncă; putea, pur și simplu, să-i scrie un cec pentru 100 de lire. Însă asta o lăsa pe Brenda cu o problemă. Dacă voia să cumpere ceva cu 50 de lire, nu putea folosi cecul, iar fiindcă băncile erau închise, nu putea nici să-l depună în cont și să retragă 50 de lire numerar. Chiar dacă voia să plătească cei 100 de lire unei alte persoane, poate că aceasta nu-l cunoștea pe Albert și nu avea încredere că documentul avea să și păstreze valoarea când băncile se redeschideau. Barurile s-au dovedit a fi soluția. Ca deținător al unei afaceri cu numerar, proprietarul vedea volume imense de monede și bancnote trecându-i pragul în fiecare zi, așa că adeseori avea resursele necesare ca să schimbe cecul cu ceva care putea fi folosit pentru plată. La fel ca bancherii, nici cârciumarii nu făceau acest lucru din bunătatea inimii lor; acceptau doar cecurile despre care credeau că aveau să fie plătite. Fraudele au crescut exponențial pe timpul grevei. Deși uneori erau descoperite, un fan întreprinzător al curselor de cai a reușit să scrie un cec pentru un cal, apoi și-a folosit câștigurile ca să și plătească datoria. 4
20 Banii într-o singură lecție Ce sunt banii? puteau circula dincolo de cumpărătorul și vânzătorul inițiali, la fel ca niște bancnote.
Fără încrederea că vor fi returnați, datoria nu valorează nimic. Cecurile puteau fi, într-adevăr, create din nimic, dar erau lipsite de valoare dacă nu credeai că persoana care le scrisese avea să ți dea banii înapoi. Barurile au jucat acest rol de monitorizare a creditului, ținând minte cine era un bun datornic și cineÎntr-adevnu.ăr, cecurile și barurile, la fel ca alte afaceri, precum magazinele de cartier (care schimbau, și ele, bilete la ordin), au creat un sistem monetar fără bănci. Acesta includea două tipuri de bani. Primul era creditul, notele de ordin precum cecurile care puteau circula în toată economia și care aveau valoare deoarece oamenii se așteptau ca datoriile să fie plătite în final, când se deschideau băncile.
Al doilea era numerarul, suma de bani fizici din casele firmelor și din portofelele clienților. Suma totală de bani era o combinație a celor două tipuri și putea să fluctueze chiar dacă
Ce sunt banii? Banii într-o singură lecție 21 Asumându- și acest rol, proprietarii aveau un avantaj. Managerul barului local știa deja ce șanse avea ca oamenii să-i plătească înapoi, mulțumită experienței anterioare cu creditele acordate clienților pentru câte o noapte de beție. Cunoștințele despre clientelă însemnau că avea deja o idee despre calitatea biletelor la ordin și cât de mult numerar putea acorda dacă voia să și păstreze afacerea. După cum vom vedea pe parcursul acestei căr ți, banii sunt strâns legați de informații și de risc. Greva funcționarilor bancari irlandezi ne oferă două lecții importante. Prima este că datoria e un fel de monedă; poți folosi faptul că cineva îți datorează bani ca să le plătești altor persoane. O promisiune de plată transferabilă poate fi în sine o plată și poate fi creată din nimic – oricine poate scrie un bilet la ordin.Adoua lecție este esențială. Banii se bazează pe încredere.
22 Banii într-o singură lecție Ce sunt banii? volumul de numerar rămânea fix. Exista o bază monetară de numerar și un volum total de bani care includea atât numerarul, cât și cecurile. Cecurile erau transformate, în final, în numerar, dar funcționau foarte bine și pe cont propriu atât timp cât celălalt mod de plată nu era disponibil. De fapt, când irlandezii și-au epuizat carnetele de cecuri, și-au făcut singuri altele. Un funcționar bancar își amintea că le văzuse scrise chiar și pe hârtie igienică. Originile antice ale banilor Exemplul grevei irlandeze din domeniul bancar ne arată doar jumătate din imagine. Ca să înțelegem pe deplin banii, trebuie să mergem la începuturile lor, în lumea antică. Când cei de la Muzeul Britanic au decis să spună povestea originii banilor, și ei au apelat tot la bere.5 Unul dintre cele mai vechi obiecte din colecția lor, pe lângă banii de cupru suedezi și monedele uriașe de piatră de pe Insula Yap, este o tăbliță de lut din Mesopotamia antică ce prezenta rațiile zilnice de bere datorate muncitorilor. Această descriere a unei datorii este acum considerată a fi una dintre cele mai vechi înregistrări legate de bani din lume.
Însă aceasta nu a fost întotdeauna povestea oficială privind inventarea banilor. Versiunea inclusă în Avuția națiunilor6, cartea lui Adam Smith, textul fondator al economiei moderne, spunea că oamenii se bazau în trecut pe troc ca să obțină ceea ce își doreau. Într-o „economie primitivă”, un vânător putea să schimbe bizonul vânat pe niște fructe. Dacă nu voia fructe, trebuia să găsească pe cineva care le dorea. Banii s-au inventat, spune povestea, ca să nu mai trebuiască să ne bazăm pe această „coincidență de dorințe”.
Ce sunt banii? Banii într-o singură lecție 23 Niciun antropolog sau sociolog nu a găsit vreodată un exemplu real cu privire la genul de economie de troc descrisă de Smith.7 Majoritatea economiilor premonetare studiate se bazau pe daruri. În acele societăți, se făcea schimb de daruri, lucru care crea o așteptare de reciprocitate.8 În loc să facă troc, un vânător pur și simplu le dădea culegătorului și pescarului niște carne, cu așteptarea ca aceștia să-i dea în schimb fructe și pește când avea să-i fie foame. De fapt, acest lucru creează un fel de datorie.9 Darul de carne al vânătorului îl făcea pe pescar dator să-i ofere un pește cadou. Dacă pescarul nu-l ajuta când venea rândul lui, se făcea de râs și își pierdea statutul social.10 Acest schimb de daruri nu e neapărat altruist și poate fi competitiv. O societate din Papua Noua Guinee (care includea dolarul australian în rândul cadourilor) considera că era extrem de nepoliticos să răsplătești doar cadoul primit la o ceremonie (constând, de obicei, în porci). Era important să dai înapoi mai mult decât ai primit. Un „om mare” era acela care dădea cel mai mult; toți ceilalți îi erau datori și acesta devenea cel mai puternic personaj din întregul trib.11 Normele de acest fel se pot aplica în societăți la scară mică, unde toți se cunosc între ei. Gândește-te la un grup de prieteni în care cineva își formează reputația de a nu face cinste niciodată. Va fi izolat și nu va mai putea lua parte la sistemul economic, nerespectându- ș i datoria ș i înc ă lcând sistemul darurilor reciproce. În schimb, într-o economie compusă din mii de tranzacții între străini este necesar să știi cât de mult îți datorează societatea: volumul total de bunuri și servicii pe care le poți cere și apoi primi de la alți oameni. În economia noastră , acest lucru înseamnă bani: dă-i cuiva o bancnotă de 10 lire sterline și îți va oferi bunuri în valoare de 10 lire.
24 Banii într-o singură lecție Ce sunt banii? Banii sunt, practic, un simbol care reprezintă ce ne datorează economia. Imaginează ți-l pe vânătorul nostru în economia darurilor. Aduce înapoi de la vânătoare un bizon și îl împarte cu pescarul și culegătorul, după care s-ar putea să gândească: „Bun, acum mi se datorează trei pești și cinci fructe pentru mâncarea pe care le-am dăruit-o”. Ar putea chiar să le adune și să și spună: „Mi se datorează zece fructe în total”.
Așa funcționează lucrurile în economia noastră monetară: muncim și ni se creditează contul bancar cu un număr – salariul. Salariile se măsoară în bani, nu în fructe, dar totu și măsoară ceea ce ni se datorează pentru munca depusă. Apoi putem să mergem și să schimbăm acea datorie pentru fructe, dacă dorim, sau pentru altceva. Principala inovație este să creăm o unitate standard care ne permite să comparăm valoarea unei ore cu bunurile pe care le putem cumpăra cu aceasta: o măsură universală a valorii economice. Datoriile nu se cuantificau așa în economiile bazate pe daruri. Vânătorul putea să creadă că restul comunității „îi era dator”, nu că avea neapărat dreptul la o anumită cantitate de resurse. Iar aceste relații de îndatorare erau asociate și cu alte for țe sociale. Gândește-te la tensiunea din societățile noastre cu privire la persoana care plătește nota de plată la restaurant după o întâlnire. Darul partenerului, dacă plătește în totalitate, nu e înțeles în termeni de valoare monetară, ci implică tot felul de așteptări și idei despre cavalerism, sexualitate și putere. Și nici nu e întotdeauna altruist. Mișcarea-cheie pentru a cuantifica aceste datorii în termeni de unitate de cont, măsura universală care ne permite să comparăm valoarea unor lucruri diferite, pare să fi apărut prima dată în Mesopotamia antică – ținutul dintre râurile Tigru și Eufrat care include păr ți din actualele Irak, Siria și Turcia.
Ce sunt banii? Banii într-o singură lecție 25 Tăblițele de lut din Muzeul Britanic sunt printre primele înregistrări ale acestor datorii măsurate într-o unitate standard, spre deosebire de sentimentul general al obligației de susținere reciprocă Mesopotamia a găzduit ceea ce numim acum civilizația sumerian ă , care includea unele dintre primele ora ș e ale umanității. Exodul oamenilor spre orașe a însemnat că aveau loc interacțiuni economice frecvente între străini. După unii învățați, pentru aceasta era nevoie de un mod nou de distribuire a bunurilor, diferit de economia darurilor bazat ă pe reputație.12 Din câte știm, aceste economii urbane se bazau pe planifi carea centrală, cu templul ca principală instituție care coordona produc ț ia ș i distribuirea. Dup ă spusele arheologilor, contabilii templului foloseau mici obiecte din lut ca simboluri pentru bunuri: mici vaze și cilindri care reprezentau uleiul, lâna și ierburile. Unele obiecte puteau fi sigilate într-un cilindru din lut și marcate cu o ștampilă, ca o semnătură, reprezentând de fapt un contract care trebuia onorat. În final, aceste simboluri au început să fie reprezentate în scrierea cuneiform ă (cea mai veche form ă de scriere a umanității folosită pentru contabilitate, nu pentru a spune povești), la fel ca în exemplul rațiilor de bere datorate muncitorilor. Acest lucru a însemnat că primii bani au apărut ca o abstractizare pe tăblițele de lut, la fel cum banii moderni rămân în mare parte pe cipurile de siliciu. Mai târziu, scribii din Babilon aveau să folosească aceleași tăblițe pentru calcule astronomice, iar pe lângă pozițiile zilnice ale planetelor aveau să scrie o listă cu prețurile a șase bunuri importante: orzul, curmalele, cuscuta (o plantă aromatică), cardamomul, susanul și lâna. Fiecare avea un preț ce depindea de o cantitate fixă de argint, cunoscută sub numele de shekel.13
26 Banii într-o singură lecție Ce sunt banii?
Multe nume de monede – pound*, peso și shekel – provin din cuvinte folosite ini ț ial pentru unit ăț i de m ă surare a greutății. Termenul kazah „tenge” provine dintr-un cuvânt care însemna „cântar” și, la fel ca un cântar, o unitate standard ne permite să corelăm bunuri foarte diferite: un kilogram de portocale cântărește la fel de mult ca un kilogram de plumb. În mod similar, un concept standardizat de valoare economică ne ajută să comparăm prețul bunurilor și al serviciilor pe o singură scară. În loc să comparăm susanul cu lâna, lâna cu cardamomul, cardamomul cu orzul și așa mai departe, fiecare bun trebuia exprimat doar în termeni de argint. Argintul funcționa ca o „unitate de cont” pentru toate celelalte produse. Sumeria nu avea prea mult argint al său. Cea mai mare parte din metalul prețios trebuia să vină de la partenerii săi comerciali sau, poate, din colonii precum Anatolia din Turcia modernă. Adeseori, această raritate însemna că argintul de pe tăblițe era doar un număr folosit în contabilitate, pentru ca birocrații templului să poată face calcule și prognoze economice fără să treacă prin toți pașii. În plus, unii învățați se îndoiesc că sumerienii chiar cântăreau acest argint în piață și presupun că vânzătorii le permiteau clienților să plătească pe credit. Metalul era un mod de a ține pasul cu dimensiunea datoriilor, la fel ca nota de plată de la bar.14
Această unitate de cont a luat ființă fizic, în final, când s-au emis primele monede, în regatul Lidia din Anatolia, unde trăia bogatul rege Cresus.15 Ele erau grăunțe de electrum, un aliaj natural de aur și argint, dar nu erau monede așa cum le înțelegem azi, de o dimensiune și o formă fixe, ci de o anumită greutate. Pentru a dovedi că toate cântăreau la fel de mult, erau imprimate cu un cap de leu, garanția regelui.
* Lira sterlină (n.t.).
Pentru ca un lucru să se transforme în bani, el trebuie să stocheze o valoare. Nu e important doar să ți se dea înapoi banii pe care îi împrumuți, ci și ca ei să valoreze – cel puțin aproximativ – la fel de mult când îi primești. Puțini oameni ar vrea să depună bani la bancă dacă ar exista riscul ca ei să și piardă valoarea în materie de bunuri și servicii când ar vrea să-i cheltuiască Așadar, economiștii fac distincție între ceea ce numesc prețurile „reale” și cele „nominale” ale bunurilor. Prețul „real” încearcă să se adapteze la valoarea schimbătoare a banilor. În exemplul cu economia darurilor, un fruct valora trei cincimi de pește; într-o economie monetară, prețul „nominal” echivalent putea fi de 60 de pence pentru fructe și de o liră pentru pește. În termeni „reali”, acestea nu ar fi cu nimic diferite de 6 lire și 10 lire: prețul relativ al unui fruct din ambele exemple este de 60% dintr-un pește.17
Funcțiile banilor Banii au cel puțin trei scopuri.16 Sunt un mijloc de schimb, o unitate de cont și un depozit de valoare. Cecurile scrise în timpul grevei funcționarilor bancari irlandezi funcționau ca mijloc de schimb, dar erau reprezentate în unitatea de cont creată de stat: lira irlandeză . În Lidia, monedele erau un mijloc de schimb, dar unitatea de cont era o anumită greutate de argint.
Ce sunt banii? Banii într-o singură lecție 27 Prin transformarea „unității de cont” abstracte într-un simbol fizic, banii au devenit mai accesibili și mai utili. Cumpărătorii și vânzătorii nu mai erau nevoiți să cântărească argintul necesar pentru o tranzacție. „Economia darurilor” bazată pe relații personale și reputații putea să scadă, iar economia monetară, a cuantificării și comerțului, putea să crească.
28 Banii într-o singură lecție Ce sunt banii? Raportul celor două prețuri este același chiar dacă prețul monetar este mai mare; trebuie s ă renun ț i la trei cincimi dintr-un pește ca să primești un fruct. Banii mediază această tranzacție, dar prețul nominal nu schimbă prețul real.
Inflația este o schimbare a prețului general al bunurilor în raport cu banii și nu o schimbare a prețului bunurilor comparate unele cu altele. De exemplu, să presupunem că prețul peștelui ar crește la 1,20 lire, dar fructele ar rămâne la 60 de pence bucata. Un fruct a devenit mai ieftin în raport cu peștele – acum valoreaz ă jum ătate din preț . Este o schimbare a prețurilor relative. Dacă atât fructele, cât și peștele ar crește cu o valoare echivalentă – să zicem 20% în termeni monetari –, ar fi vorba de inflație. Valoarea de o liră a devenit mai mică în raport cu bunurile și serviciile disponibile pentru cumpărare, dar valoarea fructelor nu a scăzut în raport cu cea a peștelui. Hiperin flația, când valoarea bunurilor în raport cu banii scapă de sub control, este un mod în care eșuează sistemele monetare. Când statul Zimbabwe s-a confruntat cu hiperinflația18 la sfârșitul anilor 2000, devenise mai ieftin să iei autobuzul dimineața decât după-amiaza din cauza vitezei cu care creșteau prețurile.19 În final, soluția a fost să se abandoneze dolarul zimbabwian și să se treacă la o monedă complet străină: oamenii preferau banii despre care puteau fi siguri că aveau să și păstreze valoarea.20 Dolarul zimbabwian a funcționat ca mijloc de schimb și ca unitate de cont, dar a eșuat ca monedă pentru că nu a reușit să stocheze valoare. O monedă trebuie să le facă pe toate trei ca să funcționeze eficient.
De-a lungul timpului, oamenii au reușit de multe ori să se asigure că banii își păstrau valoarea folosind metale prețioase, precum aurul și argintul. Metalul din monede garanta valoarea acestora: un shekel de argint valora o anumită cantitate de argint pentru că exact atâta conținea. Această teorie, că statele
Ce sunt banii? Banii într-o singură lecție 29 ar trebui să adopte o monedă legată de un metal prețios pentru a-i proteja valoarea, este cunoscut ă sub numele de „metalism”.S-aufolosit multe alte forme de „bani materiali”, inclusiv bucăți de sare în Etiopia și cochilii de melci-de-mare în rândul popoarelor indigene din nordul Americii și al coloniștilor. Un caz celebru este descris în clasica scrisoare din 1945 a lui R. A. Radford, „Organizarea economică a unui lagăr de prizonieri de război”, care arată cum țigările au devenit mijlocul de schimb standard.21 Un alt exemplu este sistemul penitenciar american din zilele noastre, unde se plătește folosind cutii de macrou conservat. Peștele a fost adoptat ca monedă de prizonieri în 2004, după ce s-a interzis fumatul.22 Ideea cea mai opusă metalismului se numește „chartalism” și se presupune că își ia numele de la un termen latinesc pentru tichet: charta. Chartalismul susține că, în final, toți banii sunt o creație a statului. Guvernul își poate folosi puterea pentru a cere ca anumite tichete să fie acceptate ca plată pentru datorii private și, mai important, pentru datoriile pe care le impune el însuși: taxele. Această ordine juridică este cea care păstrează valoarea banilor, nu metalul din care sunt făcuți. Cu toții trebuie să ne plătim taxele, așa că vom accepta orice ar declara guvernul că reprezintă bani.23 Ca să vezi cum funcționează, ne putem uita la revoluționarul mexican Pancho Villa. Acest personaj impresionant a contribuit la stereotipul24 banditului maxican care apărea în westernurile americane: avea o mustață stufoasă, își crease o imagine de macho și fura de la bogați ca să le dea săracilor. Fusese un nelegiuit și înainte să devină revoluționar. Un tip abil, semnase un contract cu un studio de la Hollywood ca să și filmeze luptele și a folosit drepturile de autor ca să și finanțeze campania revoluționară.25
Tiparnițele au continuat să imprime tot mai multe bancnote. De data asta, băncile texane nu se mai așteptau ca el să câștige. În căutarea stabilității, guvernul american susținea acum rivalii lui Villa. Banii lui, care cu câteva luni înainte scă
30 Banii într-o singură lecție Ce sunt banii? În 1913, ca guvernator provizoriu al statului nord-mexican Chihuahua, Villa a început să și tipărească propriii bani dincolo de graniță, în Statele Unite. Apoi a reușit să și folosească puterea militară pentru a face bancnotele în pesos să fi e acceptate pe teritoriul lui: cei care discriminau moneda lui primeau 60 de zile de închisoare, de exemplu. Mai important pentru efortul de război civil, băncile americane de dincolo de graniță, din Texas, le acceptau la valoarea de 89 de cenți pentru un dolar.26 Acest lucru i-a oferit lui Villa moneda străină necesară ca să cumpere arme și provizii de la colosul dinspre nord.La momentul respectiv, Pancho Villa era privit ca o afacere sigură de către băncile americane. Era un general extraordinar, celebru pentru tacticile sale; câștiga bătălii și războiul mergea de partea constitu ț ionali ș tilor pentru care lupta Divizia Nordului, al cărei membru era. Companiile străine au cumpă rat acești pesos anticipându-i victoria: credeau că, atunci când lupta se termina, aveau să fie nevoite să plătească impozite în Mexic. Cu acești bani și cu susținerea americană în spate, generalul Villa a reușit să avanseze din fortăreața sa de la nord și să învingă guvernul militar al preș edintelui Victoriano Huerta.Îns ă victoria din bătălia de la Zacatecas, din 1914, a fost apogeul lui Villa. La fel ca în cazul multor alte revoluții, victoria a dus la dezacorduri, iar generalul a pierdut susținerea aliaților săi. S-a retras la nord, spre statul său natal, Chihuahua, apoi a hotărât să și încerce din nou norocul. Era un revoluționar legendar și un general plin de succes: cu siguranță avea să reușească din nou, contrar așteptărilor.
Dup ă spusele unui de ț inut, conservele de macrou funcționau ca monedă tocmai pentru că numai culturiștii în
Ce sunt banii? Banii într-o singură lecție 31 zuseră în valoare până la doar 30 de cenți, valorau acum doar 1,5 cenți. Eș ecul său ca revoluționar primise și o evaluare financiară brutală. Fără încredere în capacitatea sa de a câștiga războiul, banii lui Pancho Villa nu valorau prea mult pentru băncile americane. Erau, de fapt, o altă formă de bilete la ordin: dacă ar fi câștigat, companiile americane i-ar fi putut folosi pe teritoriul mexican. Puterea într-un anumit teritoriu înseamnă că poți decide ce simboluri se folosesc pentru a plăti datoriile și taxele în cadrul acelei economii. Pe lângă alte motive, asta înseamnă că oamenii acceptă respectivele bucăți de hârtie ca și cum ar avea o valoare intrinsecă. Diferența dintre cele două școli de gândire – metalismul și chartalismul – a fost ilustrată când cavalerii din Ordinul Ospitalierilor au rămas fără aur și argint în timpul asediului Maltei din 1565 și au imprimat monede realizate din cupru, fiecare cu legenda „nu bronz, ci încredere”.27 Valoarea nu stătea în metal, ci în opinia purtătorilor cu privire la ordinul cavaleresc și la capacitatea lor de a garanta valoarea monedei la încheierea asediului. Valoarea banilor e strâns legată de puterea suveranului: cavalerii ospitalieri au câștigat, iar simbolurile lor și-au păstrat valoarea; Villa a pierdut, așa că ale lui au devenit lipsite de valoare.Aurul,argintul și chiar țigările nu au vreo valoare intrinsecă în sine, dincolo de faptul că ni le dorim. Aurul a început să fie căutat, în istorie, deoarece oamenii îl doresc și îl recunosc ca fiind valoros, la fel cum dolarul american este văzut drept valoros în zilele noastre. Lagărul prizonierilor de război folosea țigările ca monedă, dar valoarea lor ar fi dispărut peste noapte dacă toți prizonierii de război s-au fi lăsat deodată de fumat.