Conversatii cu mine insumi lookinside

conversatii cu mine insumi final OK.indd 1

7/12/2013 13:13:13

conversatii cu mine insumi final OK.indd 2

7/12/2013 13:13:13

conversatii cu mine insumi final OK.indd 3

7/12/2013 13:13:13

The original title of this book is: Conversation with Myself,

by Nelson Mandela Text copyright © 2010 by Nelson R. Mandela and The Nelson Mandela Foundation Foreword copyright © 2010 by Barack Obama Concept and Design © 2010 by PQ Blackwell Limited Produced and originated by PQ Blackwell Limited 116 Symonds Street, Auckland 1010, New Zealand © Publica, 2013, pentru ediţia în limba română.

ISBN 978-606-8360-05-8 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Mandela, Nelson Conversaţii cu mine însumi / Nelson Mandela ; pref.: Barack Obama ; trad.: Dan Bălănescu. - București : Publica, 2012 Bibliogr.

ISBN 978-606-8360-05-8 I. Obama, Barack (pref.)

II. Bălănescu, Dan (trad.)

821.111(680)-94=135.1

VICTORIA BOOKS este un imprint al editurii PUBLICA

EDITORI:

DIRECTOR EXECUTIV:

Cătălin Muraru Silviu Dragomir

Bogdan Ungureanu DESIGN:

REDACTOR:

Alexe Popescu

Silvia Dumitrache CORECTORI: DTP:

Florin Teodoru

conversatii cu mine insumi final OK.indd 4

Claudiu Sfirschi-Lăudat Mihai Pascu

7/12/2013 13:13:14

Pentru Zenani Zanethemba Nomasonto Mandela, care și-a pierdut viaţa în mod tragic pe 11 iunie 2010, la vârsta de treisprezece ani.

conversatii cu mine insumi final OK.indd 5

7/12/2013 13:13:14

conversatii cu mine insumi final OK.indd 6

7/12/2013 13:13:14

...temniţa este locul ideal în care te poţi cunoaște, în care îţi poţi cerceta în mod realist și constant procesul mental și sentimentele. În evaluarea progresului nostru ca indivizi, avem tendinţa de a ne concentra asupra unor factori externi, precum poziţia socială, influenţa și popularitatea, bogăţia și nivelul educaţiei.

Toate acestea au, desigur, o anumită importanţă în măsurarea succesului în viaţa materială și este absolut firesc ca mulţi oameni să se străduiască să le obţină.

Dar factorii interiori pot fi cruciali în evaluarea evoluţiei noastre ca fiinţe umane. Onestitatea, sinceritatea, simplitatea, umilinţa, generozitatea pură, absenţa vanităţii, disponibilitatea de a-i ajuta pe alţii – calităţi care sunt la îndemâna oricărui suflet – constituie baza vieţii noastre spirituale. Dobândirea unor astfel de virtuţi este de neconceput fără o introspecţie serioasă, fără a te cunoaște pe tine, slăbiciunile și greșelile tale. Dacă nu altceva, temniţa îţi oferă cel puţin ocazia de a-ţi analiza zilnic întreaga atitudine, de a elimina răul și a dezvolta tot ceea ce este bun în tine. Meditaţia regulată, să spunem cincisprezece minute înainte de culcare, poate fi utilă în această privinţă. Poate ţi se va părea greu, la început, să descoperi părţile negative ale vieţii tale, dar cea de-a zecea încercare îţi poate aduce o mare răsplată. Nu uita niciodată că un sfânt este un păcătos care nu încetează să se străduiască.

Fragment dintr-o scrisoare adresată lui Winnie Mandela în penitenciarul Kroonstad, datată 1 februarie 1975, a se vedea paginile 221-222.

conversatii cu mine insumi final OK.indd 7

7/12/2013 13:13:14

conversatii cu mine insumi final OK.indd 8

7/12/2013 13:13:14

CUPRINS Cuvânt înainte: Barack Obama

.................................

11

.................................................

15

.....................................................

23

Prefaţă: Verne Harris Partea I: Pastorală

1. Vremuri de demult 2. Grupul

..............................................

27

..................................................................

43

..................................................

51

.....................................................

55

Partea a II-a: Drama

3. Aripi spirituale

4. Nu există motive pentru a ucide 5. O lume explozivă

.........................

79

................................................

103

.............................................

127

Partea a III-a: Epopee

...............................................

143

7. Un om neadaptat

...............................................

147

6. Lanţurile trupului

conversatii cu mine insumi final OK.indd 9

7/12/2013 13:13:14

8. Cortina

................................................................

9. Un om adaptat 10. Tactică

171

...................................................

217

.................................................................

249

.............................................................

271

...................................

319

11. Calendar

Partea a IV-a: Tragicomedie

12. De la un dihor la un miracol

..............................

323

...............................................................

371

14. Acasă ...................................................................

391

Informaţii suplimentare

.........................................

409

.................................................

410

..........................................................

417

13. Departe

Anexa A: Cronologie Anexa B: Hărţi

Anexa C: Abrevieri pentru organizaţii

....................

422

..................

423

................................................

458

.................................................................

460

.........................................................................

462

Anexa D: Oameni, locuri și evenimente Bibliografie selectivă Mulțumiri Index

conversatii cu mine insumi final OK.indd 10

7/12/2013 13:13:14

Cuvânt înainte La fel ca mulţi alţi oameni din lume, l-am cunoscut pe Nelson Mandela de la distanţă, în perioada în care era închis în insula Robben. Pentru mulţi dintre noi, a fost mai mult decât un simplu om – a fost un simbol al luptei pentru dreptate, egalitate și demnitate în Africa de Sud și în lume. Sacrificiul său a fost atât de măreţ, încât i-a inspirat pe toţi oamenii să facă tot ce este posibil pentru progresul umanităţii. În cel mai modest mod posibil, am fost unul dintre oamenii care au încercat să-i urmeze chemarea. Am activat pentru prima dată politic în timpul facultăţii, când am participat la o campanie în sprijinul reducerii investiţiilor americane, într-un efort de a pune capăt apartheidului în Africa de Sud. Niciunul dintre obstacolele personale cu care m-am confruntat în tinereţe nu s-ar putea compara cu ceea ce trăiau zi de zi victimele apartheidului și nu îmi pot decât imagina curajul de care a dat dovadă Mandela în anii în care a ocupat celula aceea de închisoare. Dar exemplul lui m-a ajutat să înţeleg lumea și obligaţia pe care o avem de a susţine ceea ce este corect. Prin alegerile pe care le-a făcut, Mandela ne-a arătat că nu trebuie să acceptăm lumea așa cum este – că ne putem aduce contribuţia la transformarea ei așa cum ar trebui să fie.

conversatii cu mine insumi final OK.indd 11

7/12/2013 13:13:14

De-a lungul anilor, am continuat să-l urmăresc pe Nelson Mandela cu un sentiment de admiraţie și de umilinţă, inspirat de posibilităţile demonstrate de propria sa viaţă și copleșit de sacrificiile necesare împlinirii visului său de dreptate și de egalitate. Viaţa sa ne spune într-adevăr o poveste care este în contrast direct cu cinismul și lipsa de speranţă care ne afectează atât de des lumea în care trăim.

Un deţinut a devenit un om liber; un erou al eliberării a devenit o voce pasionată de reconciliere; un lider de partid a ajuns un președinte care a promovat democraţia și dezvoltarea. Chiar și după încheierea activităţii oficiale, Mandela continuă să activeze pentru egalitate, șansă și demnitate umană. A făcut atâtea pentru a-și schimba ţara și lumea, încât este greu de imaginat istoria ultimelor decenii fără el.

La peste douăzeci de ani de la prima mea incursiune în viaţa politică și de la participarea mea, în calitate de student în California, la mișcarea de reducere a investiţiilor din Africa de Sud, am intrat în fosta celulă a lui Mandela din insula Robben. Tocmai fusesem ales senator al Statelor Unite. La vremea aceea, celula fusese deja transformată dintr-o închisoare într-un monument dedicat sacrificiilor aduse de atâţia oameni în numele transformării pașnice a Africii de Sud. Stând acolo, am încercat să mă transpun în zilele în care președintele Mandela era încă Prizonierul 466/64 – o perioadă în care succesul luptei sale nu era nici pe departe o certitudine. Am încercat să mi-l imaginez pe Mandela – legenda care a schimbat istoria – ca pe un om, omul Mandela care a sacrificat atât de mult pentru schimbare.

Conversaţii cu mine însumi ne face un mare serviciu oferindu-ne portretul omului Mandela. Punându-ne la dispoziţie jurnalele, scrisorile, discursurile, interviurile și alte documente de-ale sale pe parcursul atâtor decenii, ne permite să aruncăm o privire asupra vieţii trăite de Mandela – de la programul rutinat care l-a ajutat să reziste în închisoare la deciziile pe care le-a luat ca președinte. În această carte, ne apare ca un învăţat și ca un politician; ca

conversatii cu mine insumi final OK.indd 12

7/12/2013 13:13:14

un om de familie și ca un prieten; ca un vizionar și ca un lider pragmatic. Mandela și-a intitulat biografia Long Walk to Freedom. Acest volum ne ajută să recreăm pașii diferiţi – precum și ocolurile – pe care i-a făcut în această călătorie.

Dezvăluindu-ne imaginea sa completă, Nelson Mandela ne reamintește că nu este un om perfect. Ca noi toţi, are lipsurile sale. Dar tocmai aceste imperfecţiuni ar trebui să ne inspire. Pentru că, dacă suntem sinceri cu noi înșine, vom recunoaște că avem și noi luptele noastre, mai mari sau mai mici, personale și politice – învingerea temerilor și a îndoielilor; continuarea eforturilor atunci când rezultatul luptei noastre nu este sigur; iertarea altora și punerea în discuţie a propriilor noastre acţiuni. Povestea acestei cărţi – și povestea spusă de viaţa lui Mandela – nu este una a fiinţelor umane infailibile și a triumfului inevitabil. Este povestea unui om dispus să-și riște viaţa pentru crezul său și care a muncit din greu pentru a duce o viaţă care să facă din lume un loc mai bun. În cele din urmă, acesta este mesajul lui Mandela pentru noi toţi. Cu toţii avem zile în care schimbarea pare greu de înfăptuit – zile în care opoziţia și propriile noastre imperfecţiuni ne-ar putea tenta să alegem o cale mai ușoară, prin care să evităm responsabilităţile faţă de ceilalţi. Și Mandela a avut astfel de zile. Dar, chiar și atunci când soarele abia se întrezărea în celula aceea din insula Robben, el vedea un viitor mai bun – pentru care orice sacrificiu merita făcut. Chiar și atunci când s-a confruntat cu tentaţia răzbunării, a înţeles nevoia reconcilierii și triumful principiilor asupra forţei brute. Chiar și atunci când și-a câștigat dreptul la odihnă, a continuat să încerce – și încă încearcă – să-și inspire concetăţenii să-și împlinească datoria faţă de ţară. Înainte de a fi ales președinte al Statelor Unite, am avut marele privilegiu de a-l întâlni pe Mandela și, după învestire, am vorbit de câteva ori la telefon cu el.

Conversaţiile sunt, de obicei, scurte – el este la apusul vieţii, iar eu am un program încărcat în această funcţie. Dar întotdeauna în aceste conversaţii apar momente în care

conversatii cu mine insumi final OK.indd 13

7/12/2013 13:13:14

bunătatea, generozitatea și înţelepciunea acestui om ies la suprafaţă. Acestea sunt momentele care îmi reamintesc faptul că, dincolo de istoria creată de el, există o fiinţă umană care a ales speranţa, în detrimentul fricii – progresul, în detrimentul închisorilor din trecut. Și îmi reamintesc că, chiar și după ce a devenit o legendă, a cunoaște omul – Nelson Mandela – înseamnă a-l respecta și mai mult.

Președintele Barack Obama

conversatii cu mine insumi final OK.indd 14

7/12/2013 13:13:14

Prefață Numele Nelson Mandela este unul dintre cele mai cunoscute și mai respectate din lume. Persoana care poartă acest nume este un erou al epocii sale, unul dintre marile personaje istorice ale secolului XX. Povestea celor aproape 30 de ani de închisoare alături de alţi lideri politici ai generaţiei sale a devenit legenda nașterii sau mitul creaţiei „Noii Africi de Sud“. Mandela însuși este o legendă. Viaţa lui a fost prezentată în numeroase publicaţii, de la biografii la articole de ziar, de la filme artistice la documentare pentru televiziune, de la volume de cafenea la suplimente de ziare, de la cântece de libertate la poeme de laudă, de la site-uri instituţionale la bloguri personale. Dar cine este el, de fapt?

Ce crede el, cu adevărat? Însuși Nelson Rolihlahla Mandela a contribuit din plin la literatura, la industria publicistică și la discursul public pe tema Mandela. Autobiografia sa, Long Walk to Freedom, a fost un bestseller încă de la publicare, în 1994. Alte lucrări autorizate au ieșit din biroul său de la eliberarea din închisoare din 1990. A acordat mii de interviuri, a susţinut mii de discursuri, mesaje înregistrate și conferinţe de presă.

Long Walk to Freedom a fost, în mod fundamental și deliberat, opera unui colectiv. Manuscrisul original a fost redactat pe insula Robben de ceea ce Ahmed Kathrada –

conversatii cu mine insumi final OK.indd 15

7/12/2013 13:13:14

vechiul său tovarăș, prieten și coleg de închisoare – a descris ca fiind un „consiliu editorial“. La începutul anilor 1990, Mandela a colaborat îndeaproape cu scriitorul Richard Stengel la actualizarea și la extinderea manuscrisului, Kathrada și alţi consilieri formând un alt colectiv care a supervizat procesul editorial. Același lucru se poate spune și despre discursurile sale. Cu excepţia unor rare momente de improvizaţie, acestea sunt un fel de prezentări oficiale ale unor texte pregătite cu grijă. Și, în mod firesc, pregătirea este opera unor colective. În mod similar, interviurile acordate de-a lungul anilor au făcut aproape imposibilă observarea lui Mandela dincolo de masca sa publică, extrem de formală.

El este „liderul“, „președintele“, „reprezentantul public“, „legenda“. Doar câteva trăsături ale persoanei din spatele personajului au transpărut. Întrebările rămân: Cine este el, de fapt? Ce crede el, cu adevărat? *** Conversaţii cu mine însumi urmărește să ofere cititorilor acces la Nelson Mandela, omul din spatele personajului public, prin intermediul arhivei sale personale.

Arhiva conţine conversaţiile și scrierile personale ale lui Mandela, adresate fie sieși, fie confidenţilor apropiaţi. Este un Mandela ce nu corespunde, în primul rând, nevoilor și așteptărilor unui public. În schimb, scrie epistole, discursuri și memorii. Își ia notiţe (sau umple hârtii cu mâzgălituri) în timpul reuniunilor, ţine un jurnal, își notează visele, își ţine evidenţa greutăţii și a presiunii sangvine, își face liste cu diverse lucruri de realizat. Meditează pe marginea experienţei sale, își interoghează propria memorie, discută cu un prieten. Nu este un personaj legendar sau un sfânt mai presus de muritorii de rând. Este ca mine și ca tine. După cum se exprimă chiar el, „în viaţa reală, nu avem de-a face cu zei, ci cu oameni obișnuiţi, ca și noi: bărbaţi și femei plini de contradicţii, stabili și nestatornici, puternici și slabi, faimoși infami, oameni în ale căror vene viermele se luptă zilnic cu pesticide puternice“.

conversatii cu mine insumi final OK.indd 16

7/12/2013 13:13:14

În cea mai mare parte a vieţii sale de adult, Mandela și-a consemnat sârguincios evoluţia într-un jurnal ţinut obsesiv. Cum am putea explica altfel colecţia sa de carnete de membru al Bisericii Metodiste, care ţin evidenţa apartenenţei sale între 1929 și 1934? Cum altfel am putea explica însemnările sale zilnice în jurnal, în timp ce călătorea prin Africa, în 1962, sau obiceiul său de a-și redacta majoritatea scrisorilor într-un carnet, în timpul anilor din închisoare? Desigur, arhiva sa a fost devastată de anii de luptă, de viaţa în ilegalitate, de anii petrecuţi în închisoare. Însemnările au fost ascunse sau date altora spre păstrare. Unele s-au pierdut. Unele au fost confiscate de Stat, altele distruse sau folosite ca probe. Astăzi, arhiva particulară a lui Mandela este răvășită și fragmentară.

Cea mai mare colecţie unică poate fi găsită în Centrul Nelson Mandela pentru Memorie și Dialog. Colecţii semnificative există și la Agenţia Naţională de Informaţii, la Muzeul Mandela și la Trustul Liliesleaf. Miriade de fragmente se află în colecţii particulare, mai ales sub forma corespondenţei. *** Conversaţii cu mine însumi, ca proiect, își are originile în inaugurarea, în 2004, a Centrului Nelson Mandela pentru Memorie și Dialog, instituţie centrală a Fundaţiei Nelson Mandela. La început, prioritatea Centrului a fost adunarea împrăștiatei și fragmentatei „Arhive Mandela“, dar, foarte curând, colectarea materialelor încă nearhivate a devenit la fel de importantă. Mandela însuși a făcut o primă donaţie de documente particulare în 2004 și a continuat să contribuie la colecţie până în 2009. Foarte repede am realizat, în calitate de director al Programului pentru Memorie al Centrului, că ar putea fi realizată o carte importantă din aceste materiale, sub conducerea Centrului. În 2005, o echipă de arhiviști și cercetători a iniţiat migăloasa activitate de strângere, contextualizare, aranjare și descriere a materialelor. În mod simultan, au întreprins identificarea și selectarea preliminară a articolelor,

conversatii cu mine insumi final OK.indd 17

7/12/2013 13:13:14

a fragmentelor și a pasajelor care puteau fi incluse în carte. Echipa a fost formată din următorii membri: Sello Hatang, Anthea Josias, Ruth Muller, Boniswa Nyati, Lucia Raadschelders, Zanele Riba, Razia Saleh, Sahm Venter și eu. În 2008, am început să discut despre carte cu editorii Geoff Blackwell și Ruth Hobday. Aceste discuţii au cristalizat perspectiva Centrului asupra cărţii și au lansat faza finală a proiectului. Mandela a fost informat și și-a dat binecuvântarea, dar și-a exprimat dorinţa de a nu fi implicat personal. Kathrada a fost de acord să fie consultant special al proiectului. Cercetătorul principal, Venter, și arhiviștii Hatang, Raadschelders, Riba și Saleh au fost implicaţi, sub conducerea mea, în calitate de lider de proiect, în procesul final de selecţie și compilare. În mod hotărâtor, istoricul și autorul Tim Couzens a fost recrutat în echipă pentru a aduce atât expertiză specializată, cât și un ochi de savant în activitatea zilnică a Centrului. În sfârșit, Bill Phillips – care lucrase ca redactor al proiectului Long Walk to Freedom, în anii 1990 – a participat la faza finală de editare. *** Conversaţii cu mine însumi este, în mod real, cartea lui Nelson Mandela. Ne oferă propria sa voce – directă, clară, personală. Dar este important de recunoscut rolul editorial al echipei. Cuvintele acestei cărţi au fost alese dintr-o mulţime de materiale, în primul rând în funcţie de temă, importanţă și urgenţă, iar această mulţime a fost definită de ceea ce există și de ceea ce a fost disponibil. Deși suntem convinși că majoritatea materialelor din colecţia particulară a lui Mandela au fost analizate de echipă, nu tot ce a existat în custodia unor persoane particulare a fost localizat și ne-a fost pus la dispoziţie. Doar din întâmplare, de exemplu, am dat, în ultimele luni, peste arhiva fostului gardian Jack Swart, care a fost alături de Mandela în ultimele patru luni de încarcerare în penitenciarul Victor Verster. De asemenea, spre final, Agenţia Naţională de Informaţii ne-a dezvăluit existenţa unei mici colecţii Mandela, o mare parte fiind pusă

conversatii cu mine insumi final OK.indd 18

7/12/2013 13:13:14

la dispoziţia echipei. Natura discretă a Agenţiei sugerează posibilitatea unor noi descoperiri.

Deși a fost luată în considerare întreaga arhivă particulară a lui Mandela pentru acest proiect, selecţia finală a vizat cu precădere patru domenii specifice. În primul rând: scrisorile din penitenciar. Unele dintre cele mai amare și mai dureroase scrieri pot fi găsite în cele două caiete în care Mandela a copiat cu grijă scrisorile pe care, ulterior, le-a trimis prin intermediul supraveghetorilor din insula Robben. Aceste epistole au fost scrise între 1969 și 1971 și acoperă cea mai grea perioadă a încarcerării. Sustrase din celula lui de autorităţi în 1971, i-au fost returnate de un fost poliţist în 2004. Pe toată perioada întemniţării, Mandela nu a fost niciodată sigur că scrisorile vor ajunge la destinaţie, din cauza acţiunilor celor pe care el îi numea „reprezentanţi ai destinului nemilos“, supraveghetorii. Dosarele sale din închisoare, aflate la Arhivele Naţionale, conţin numeroase scrisori pe care autorităţile nu le-au trimis. Sunt păstrate laolaltă cu copiile scrisorilor pe care le-au trimis. În al doilea rând: două mari colecţii de conversaţii înregistrate. În acest caz, se aude vocea, nu cuvântul scris. Aceste întâlniri sunt atât de intime, de informale, încât Mandela alunecă adesea în reverie, intră într-un dialog cu sine. Primul set cuprinde aproximativ 50 de ore de conversaţie cu Richard Stengel, înregistrată când cei doi colaborau la proiectul Long Walk to Freedom. Al doilea este un set de aproximativ 20 de ore de conversaţii cu Ahmed Kathrada, care a fost condamnat, alături de Mandela și de alţi șase, la închisoare pe viaţă, la 12 iunie 1964. La începutul anilor 1990, Kathrada a fost rugat să îl sprijine pe Mandela în corectarea textelor volumelor Long Walk to Freedom și a biografiei autorizate a lui Anthony Sampson. Interacţiunea de culise dintre acești doi vechi tovarăși este relaxată. Deseori chicotesc sau râd cu voce tare. Conversaţiile sunt interesante nu numai pentru ceea ce spune Mandela, ci și pentru felul în care o spune. În al treilea rând: carnetele. Înainte de a fi închis, în 1962, Mandela obișnuia să aibă asupra lui un carneţel.

conversatii cu mine insumi final OK.indd 19

7/12/2013 13:13:14

A avut unul în timpul călătoriei prin Africa (și în Anglia), în 1962, pentru a învăţa despre strategiile revoluţionare, pentru a se antrena în războiul de gherilă și pentru a obţine sprijinul liderilor noilor state independente și pe cel al mișcărilor naţionaliste. A avut unul asupra sa când a fost reţinut la scurt timp de la revenirea în Africa de Sud. A reluat această practică în anii care au urmat eliberării din închisoare, când negocia tranziţia spre democraţie a Africii de Sud, și chiar, într-o anumită măsură, în timpul mandatului său prezidenţial. Aceste ultime carnete conţin notiţe făcute pentru sine, de tip aide-mémoire, înregistrări ale întâlnirilor și ciorne de scrisori. Sunt și mostre de scrieri extraordinare, fiecare de mai multe pagini (nereproduse aici din raţiuni de spaţiu și din pricina interesului limitat), din cadrul reuniunilor Comitetului de Lucru al Congresului Naţional African, în timpul cărora își nota meticulos ideile exprimate de fiecare vorbitor. De ce a făcut acest lucru nu este foarte clar. Probabil este obiceiul avocaţilor de a-și nota cu atenţie informaţiile furnizate de clienţi. Poate că, la peste 70 de ani, a simţit că nu se mai poate baza foarte mult pe propria memorie. Și în al patrulea rând: manuscrisul unei continuări nefinalizate a cărții Long Walk to Freedom. La 16 octombrie 1998, a luat o bucată de hârtie albastră și, cu stiloul său preferat, a scris, cu o mână puternică și hotărâtă, data în cifre romane. A urmat titlul provizoriu: „Anii prezidenţiali“. Dedesubt a scris „Capitolul I“. La un moment dat, în partea de sus a paginii, a scris cuvântul „proiect“.

Ultimul an al președinţiei sale, implicarea sa în negocierile din Burundi, problemele politice ale momentului, imperativele activităţii sale caritabile și un flux nesfârșit de vizitatori au fost piedici în calea scrierii cărţii. Consilierii săi i-au sugerat să colaboreze cu un scriitor profesionist, dar a refuzat. Era foarte grijuliu în ceea ce privește scrisul, voia să-i aparţină. Un timp, a avut un asistent responsabil cu cercetarea, dar a devenit din ce în ce mai iritat de acest aranjament. În cele din urmă, pur și simplu și-a pierdut energia.

conversatii cu mine insumi final OK.indd 20

7/12/2013 13:13:14

*** În mod firesc, arhiva particulară a lui Mandela nu este guvernată de niciun principiu organizatoric sau de vreun sistem de aranjare. Pentru Conversaţii cu mine însumi, am grupat selecţiile pornind de la o raţiune fundamentală, bazată, în parte, pe cronologia vieţii lui Mandela și, în parte, pe temele majore ale meditaţiilor și reflecţiilor sale. Cartea conţine patru părţi, fiecare având propria introducere și titluri inspirate din genurile, formele și stilurile clasice – pastorală, dramă, epopee și tragicomedie.

Mandela este influenţat de clasici. A studiat latina la școală și în universitate. A citit masiv literatură greacă și a jucat în piese clasice în timpul facultăţii și în închisoare.

Forma cărţii este inspirată de Meditaţiile lui Marc Aureliu, un volum de gânduri, meditaţii și aforisme scrise în secolul al II-lea e.n. Marc Aureliu a fost un lider, un împărat roman, un politician și un om de acţiune, un soldat.

Deși, poate, nu a fost un mare filosof sau scriitor, cunoștea beneficiile meditaţiei, ale însemnărilor și ale disciplinei zilnice. A scris în focul acţiunii. Cartea lui este plină de înţelepciune. Titlul original se traduce literal „Pentru sine“.

Atributele cărţii, ca și cele ale autorului, nu sunt cu totul lipsite de legătură cu cele ale unui om și ale unei cărţi scrise cu optsprezece secole mai târziu.

Verne Harris Lider de proiect Centrul Nelson Mandela pentru Memorie și Dialog August 2010

conversatii cu mine insumi final OK.indd 21

7/12/2013 13:13:14

conversatii cu mine insumi final OK.indd 22

7/12/2013 13:13:14

PA R T EA ÎN TÂI

Pastorală

conversatii cu mine insumi final OK.indd 23

7/12/2013 13:13:15

O serie de raiduri poliţienești asupra casei lui Nelson Mandela din Orlando, Soweto, și un incendiu la aceeași casă, în 1985, au făcut ca multe dintre suvenirurile tinereţii sale din zona rurală din Thembuland să dispară, probabil pentru totdeauna. Acestea includeau și o biografie de familie primită de la mama sa. Există fotografii ale mamei sale, dar niciuna a tatălui său.

Multe dintre deprinderile specifice ale lui Mandela au fost dobândite de timpuriu. Una dintre cele mai importante, care se trage din mediul tradiţional din Thembuland, era aceea de a-i asculta cu atenţie pe bătrâni și pe toţi cei care vorbeau la întrunirile tribale și de a urmări cum se ajunge la consens sub îndrumarea regelui, a șefului sau a căpeteniei.

Virtuţi precum disciplina, ordinea, autocontrolul și respectul faţă de alţii erau solicitate atât de autoritatea tradiţională, cât și de instituţiile educaţionale la care a studiat Mandela.

De la vârsta de șapte ani, a frecventat o școală cu o singură clasă din Qunu, aproape de locul său natal, Mvezo.

Ulterior, a învăţat la Qokolweni, la Clarkebury Boarding Institute și la colegiul Wesleyan din Healdtown. A obţinut prima licenţă la Universitatea din Fort Hare, lângă micuţul oraș Alice. Fort Hare îi atrăgea pe copiii familiilor de culoare marcante din toată Africa meridională și i-a hrănit spiritual pe partizanii lui Mandela mulţi ani de atunci înainte.

conversatii cu mine insumi final OK.indd 24

7/12/2013 13:13:15

Cei mai cunoscuţi erau Kaiser (K.D.) Matanzima (nepotul său, deși mai mare ca vârstă) și Oliver Tambo, care i-a devenit tovarăș politic, partener juridic și prieten pe viaţă. În 1941, Mandela a plecat din Thembuland și din Eastern Cape în căutarea unei altfel de vieţi și a unui destin mai favorabil. Niciodată nu s-a rupt complet de locul de baștină și de tradiţii, dar alegerile de viaţă și politicile organizaţiei sale, Congresul Naţional African, au creat o tensiune profundă în felul de a se raporta la ele. La un nivel foarte personal, acest lucru s-a reflectat în relaţia cu Matanzima. Mandela l-a simpatizat și l-a respectat, dar s-au despărţit în chestiunea cooperării cu regimul de apartheid.

Când a fost în închisoare, Mandela a vrut să primească vizita lui Mantazima, dar a cedat în faţa dorinţei camarazilor săi din închisoare, care au simţit că o astfel de vizită ar fi prea compromiţătoare din punct de vedere politic. Mult mai târziu, în ultimele luni ale întemniţării sale, Mandela, în sfârșit, l-a primit.

După eliberarea din închisoare, Mandela a construit o casă în Qunu. Când locuiește acolo, este vizitat și consultat de liderii tradiţionali. Mandela a urmărit cu interes desemnarea nepotului său la șefia tribului din Mvezo. În 2007, a înfiinţat Institutul Nelson Mandela pentru Educaţie și Dezvoltare Rurală în cadrul Universităţii din Fort Hare.

conversatii cu mine insumi final OK.indd 25

7/12/2013 13:13:15

conversatii cu mine insumi final OK.indd 26

7/12/2013 13:13:15

1 Vremuri de demult

conversatii cu mine insumi final OK.indd 27

7/12/2013 13:13:15

NELSON MANDELA

„Voi respecta făgăduiala noastră: niciodată, niciodată, în nicio împrejurare, nu voi spune ceva necuviincios despre alţii...

Necazul, desigur, este că cei mai mulți oameni de succes sunt înclinaţi spre o anumită formă de vanitate. Vine o perioadă în viaţa lor când consideră că își pot permite să fie egocentrici și să facă paradă în faţa poporului cu realizările lor unice. Ce eufemism dulce pentru lauda de sine a creat limba engleză! Au ajuns să o numească autobiografie...“ Fragment dintr-o scrisoare adresată profesoarei Fatima Meer, datată 1 martie 1971; a se vedea pagina 29.

28

conversatii cu mine insumi final OK.indd 28

7/12/2013 13:13:15

Voi respecta făgăduiala noastră: niciodată, niciodată, în nicio împrejurare, nu voi spune ceva necuviincios despre alţii... Necazul, desigur, este că cei mai mulți oameni de succes sunt înclinaţi spre o anumită formă de vanitate. Vine o perioadă în viaţa lor când consideră că își pot permite să fie egocentrici și să facă paradă în faţa poporului cu realizările lor unice. Ce eufemism dulce pentru lauda de sine a creat limba engleză! Au ajuns să o numească autobiografie, în care lipsurile altora sunt frecvent exploatate pentru a scoate în evidenţă realizările vrednice de laudă ale autorului. Mă îndoiesc că voi sta vreodată să-mi pun pe hârtie experienţa de viaţă. Nu am nici realizările cu care m-aș putea lăuda, nici talentul să o fac. Dacă aș trăi cu rachiu de trestie de zahăr în fiecare zi a vieţii mele, tot nu aș avea curajul să încerc. Uneori, cred că, prin mine, Creaţia a dorit să ofere lumii exemplul unui om mediocru în adevăratul sens al cuvântului. Nimic nu m-ar putea tenta să mă promovez.

Dacă aș fi în situaţia de a-mi scrie autobiografia, publicarea ei s-ar amâna până ne-ar putrezi oasele și, probabil, aș scăpa aluzii incompatibile cu jurământul meu. Morţii nu au neliniști și, dacă ar ieși la iveală adevărul gol-goluţ despre ei [și] dacă imaginea pe care am menţinut-o prin tăcerea mea constantă s-ar nărui, ar fi problema posterităţii, nu a noastră... Mă număr printre aceia care deţin informaţii superficiale despre o mulţime de subiecte, dar cărora le lipsesc profunzimea și cunoașterea specializată a singurului lucru în care ar fi trebuit să mă specializez, anume istoria ţării și a poporului meu.

Conversaţii cu mine însumi

1. DINTR-O SCRISOARE ADRESATĂ PROFESOAREI FATIMA MEER, DATATĂ 1 MARTIE 1971*

* Profesoara Fatima Meer, a se vedea „Oameni, locuri și evenimente“.

29

conversatii cu mine insumi final OK.indd 29

7/12/2013 13:13:15

2. DINTR-O SCRISOARE ADRESATĂ LUI JOY MOSIELOA, DATATĂ 17 FEBRUARIE 1986

Când un om se dedică modului de viaţă trăită vreme de 45 de ani, chiar dacă ar fi fost conștient încă de la început de toate riscurile inerente, cursul real al evenimentelor și modul precis în care i-ar fi putut influenţa viaţa nu ar fi putut fi niciodată anticipate în toate privinţele. Dacă aș fi reușit să prevăd tot ce mi s-a întâmplat, cu siguranţă aș fi luat aceeași decizie, cel puţin așa cred. Dar decizia aceasta ar fi fost, cu siguranţă, mult mai descurajatoare, iar unele dintre tragediile care au urmat ar fi topit orice urmă de oţel din mine.

NELSON MANDELA

3. DINTR-O DISCUŢIE CU RICHARD STENGEL

Am fost crescut pentru poziţia de căpetenie... dar apoi am fugit, știi, de o căsătorie impusă...* Acest fapt mi-a schimbat întreaga carieră. Dar, dacă aș fi rămas acasă, astăzi aș fi fost o căpetenie respectată, știi? Și aș fi avut o burtă mare și o mulţime de vaci și de oi.

4. DINTR-O CONVERSAŢIE CU RICHARD STENGEL

Cei mai mulți oameni, știi, sunt influenţaţi de mediul lor. Eu am crescut într-un sat până la vârsta de 23 de ani, când am plecat la Johannesburg. Desigur... mergeam la școală cea mai mare parte a anului și mă întorceam în timpul vacanţelor din iunie și decembrie – în iunie, pentru doar o lună, iar în decembrie, pentru două luni. Și, așa, în tot timpul anului, eram la școală... Iar apoi, în [19]41, la 23 de ani, am ajuns la Johannesburg pentru a-mi însuși standardele occidentale de viaţă și așa mai departe. Dar... opiniile mele erau deja formate din sat... de aceea va trebui să apreciezi respectul meu enorm pentru propria mea cultură – cultura indigenă... Desigur, nu putem trăi fără cultura Occidentală, astfel că mi-am * Mandela este un Thembu și un membru al familiei regale și trebuia să se însoare cu o mireasă aleasă de regent.

30

conversatii cu mine insumi final OK.indd 30

7/12/2013 13:13:15