Decodificarea excelentei

Titlul şi subtitlul originale: DECODING GREATNESS How The Best in the World Reverse Engineer Success Autor: Ron Friedman Copyright © 2021 by Ron Friedman © Publica, 2022, pentru ediția în limba română Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României FRIEDMAN, RON Decodificarea excelenţei : cum au succes cei mai buni din lume folosind ingineria inversă / Ron Friedman ; trad. din lb. engleză de Dan Crăciun. - Bucureşti : Publica, 2022 ISBN 978-606-722-472-6 I. Crăciun, Dan (trad.)

159.9

EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Adina Vasile REDACTOR-ȘEF: Ruxandra Tudor DESIGN COPERTĂ: Alexe Popescu CORECTORI: Elena Bitu, Rodica Crețu DTP: Răzvan Nasea

Pentru bunica mea, de la care am învățat cât de important este să ne asumăm riscuri, să îi ținem de mână pe cei dragi și să punem lămâie și mărar în (aproape) orice fel de mâncare

Cuprins

Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației

PARTEA I

|

Arta de a descoperi tipare ascunse

1. Maeștri detectivi

.........

9

.............

25

...........................................................

27

2. Gândirea algoritmică

....................................................

55

3. Blestemul creativității

.................................................

89

PARTEA A II‑A

|

Decalajul dintre viziune și talent

4. Principiul tabelei de scor

.......

125

.............................................

141

5. Cum se elimină riscul din situațiile riscante 6. Exercițiul tridimensional 7. Cum se discută cu experții

.............

179

...........................................

209

.........................................

251

Concluzie. Excelența realizată întâmplător

......................

287

............................................................................

297

.....................................................................................

299

Mulțumiri Note

Introducere O istorie secretă din domeniul inovației

Când Steve Jobs descoperă că a fost trădat, este deja mult prea târziu.1 Conferința de presă s-a încheiat, iar ştirea s-a răspândit. Încet îşi dă seama: avantajul startului luat mai devreme de Apple este pe cale să dispară.

Suntem în 1983 şi ne aflăm în Cupertino, California.

Compania producătoare de computere al cărei cofondator era Jobs abia împlinise 7 ani. Ascensiunea companiei fusese meteorică. După câțiva ani, pe Wall Street valoarea ei avea să fie estimată la peste un miliard de dolari. Acum însă, la numai şase săptămâni după lansarea celei mai îndrăznețe inovații de până atunci a celor de la Apple, computerul Macintosh, Jobs descoperă că fusese prădat.

A primit lovitura de la o distanță de peste 4 000 de kilometri, din somptuosul hol al celebrului Helmsley Palace Hotel din New York. De la tribună, în fața unui cârd de reporteri, Bill Gates tocmai făcuse publice planurile companiei Microsoft de a produce un sistem de operare prietenos cu utilizatorul – unul care prezenta nu doar câteva asemănări izbitoare cu Macintosh.

Pe atunci, computerele nu semănau nici pe departe cu aparatele intuitive din zilele noastre. Uitați de grafica viu-colorată, de iconițele pe care le puteți activa cu doar un clic şi de meniurile interactive. Dacă doreați ca un computer din 1983 să facă

Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației Decodificarea excelenței

9

ceva, trebuia să folosiți tastatura şi să introduceți o comandă rigidă, tastând un text care să vă transmită instrucțiunile.

Macintosh prezenta două inovații esențiale: orbitoare imagini vizuale pe monitor şi folosirea unui mouse. Utilizatorii nu mai erau nevoiți să se lupte cu un misterios limbaj de programare. Pe noul Mac puteau să mute doar cursorul şi să clicheze.

Jobs abia aştepta să scoată pe piață Macintosh. Viziunea lui: în mai puțin de două luni, Apple urma să revoluționeze fundamental şi pentru totdeauna universul computerelor personale.

Dar acum iată-l pe Gates anunțând crearea acestui nou sistem de operare – ceva numit Windows?

Jobs era livid. La urma urmei, Gates nu era un concurent, ci un furnizor.

Era aproape prea năucitor ca să priceapă. Jobs selectase personal Microsoft ca să creeze software pentru computerele Apple. Fusese bun cu Gates. Călătorise împreună cu el pe la conferințe, îl invitase pe scenă la evenimentele organizate de Apple, îl tratase ca pe un membru al nucleului său de apropiați. Și acum aşa era răsplătit? „Să mi-l aduceți pe Gates”, i-a ordonat managerului care se ocupa de relația cu Microsoft. „Mâine!”

Nu conta că Gates se găsea la celălalt capăt al țării. Dorința i-a fost îndeplinită.

A doua zi, sala de şedințe de la Apple era înțesată de managerii săi de top. Jobs dorea să fie cât mai mulți – o demonstrație de forță la sosirea echipei de la Microsoft. Urma să aibă loc o confruntare de zile mari şi Jobs nu dorea să fie depăşit numeric.

S-a ostenit degeaba. Spre surprinderea tuturor, Microsoft nu a trimis o echipă. Gates a venit singur, stingher, îndreptându-se agale în fața plutonului de execuție.

10

Decodificarea excelenței Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației

Jobs nu a întârziat să îl atace furibund. „Ne jecmăniți!”, a zbierat el, toate privirile crunte ale subalternilor săi țintindu-l pe Gates. „Am avut încredere în tine şi acum ne furi!”

Gates a înghițit acuzația în tăcere. A făcut un moment de pauză, fără să-şi întoarcă privirea nicio clipă. După care i-a servit nonşalant o replică devastatoare, lăsându-i muți pe toți cei de față: „Ei bine, Steve, cred că putem privi chestiunea în mai multe feluri. Cred că mai degrabă e ca şi cum amândoi am fi avut acest vecin bogat pe nume Xerox, iar eu i-am spart locuința cu intenția de a-i fura televizorul şi am constatat că tu îl furaseşi deja”.

Gates a recunoscut că Windows nu fusese inițial ideea lui.

Ceea ce nu era dispus să admită era că un sistem de operare acționat cu ajutorul unui mouse şi bazat pe o interfață grafică era ideea originală a lui Steve Jobs. Nu contau poveştile eroice pe care Apple le debita presei. Gates ştia adevărul. Macintosh nu fusese niciodată o invenție a celor de la Apple. Fusese obținut prin inginerie inversă de la o companie de copiatoare din Rochester, New York, pe nume Xerox. În anii 1970, pe când Steve Jobs era încă la liceu, Xerox s-a confruntat cu o criză existențială.2 Directorii săi executivi credeau că o birotică fără hârtie era inevitabilă şi nu doreau să aştepte pasivi apariția ei. Ca să promoveze inovația, au înființat în California Palo Alto Research Center, pe care l-au numit pe scurt Xerox PARC. Curând s-a născut aici o centrală generatoare de idei, grație unei rare combinații de finanțare generoasă cu o cultură de acceptare a riscului şi serendipitate geografică. Silicon Valley gemea de ingineri sclipitori şi Xerox PARC a apărut exact la momentul potrivit ca să-i încurajeze şi să le dea frâu liber.

Printre nenumăratele invenții realizate la Xerox PARC se număra un computer personal de care nu auzise aproape

Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației Decodificarea excelenței

11

nimeni: Alto. Oferea multe dintre caracteristicile prin care avea să se distingă mai târziu modelul Macintosh, precum interfața grafică prin care computerele deveneau mai uşor de utilizat şi un mouse pentru transmiterea comenzilor. Numai că Alto fusese creat cu un întreg deceniu mai devreme.

Cei de la Xerox ştiau că Alto are valoare – doar că nu şi-au dat seama de mărimea ei. Vedeau în Alto un produs de nişă, un gadget sofisticat de birou, care putea fi interesant pentru universități de prestigiu şi mari corporații. Și nu-i de mirare.

Având un preț de peste 100 000 de dolari (în dolarii de astăzi) şi obligația de achiziționare a cel puțin cinci unități, modelul Alto al companiei Xerox depăşea cu mult chiar bugetul celor mai bogați americani.

Xerox a avut o pată oarbă. Directorii săi, dintre care mulți ajunseseră la maturitate în anii 1940 şi 1950, considerau că secretariatul consta în dactilografiere. Pur şi simplu nu puteau să conceapă o lume în care computerele să fie un articol de uz casnic. Ceea ce ar putea să explice de ce erau atât de nesăbuiți încât ofereau demonstrații gratuite ale modelului Alto multor vizitatori, printre care s-a numărat şi Steve Jobs în 1979.

Jobs a fost captivat instantaneu. „Stați pe o mină de aur”, i-a spus inginerului de la Xerox care îi prezenta computerul Alto. În timp ce a continuat demonstrația, Jobs stătea ca pe ace. A fost din ce în ce mai agitat, fiind vizibil că îşi stăpânea cu greu emoția. La un moment dat, nu s-a mai stăpânit şi a exclamat: „Nu îmi vine să cred că Xerox nu profită de această creație”.

Imediat după demonstrație, a sărit în maşină şi s-a întors în mare goană la birou. Spre deosebire de mocăiții directori de la Xerox, el a sesizat pe de-a-ntregul importanța invenției. Jobs credea că i s-a oferit şansa de a întrezări viitorul şi nu avea de gând să aştepte până când aveau să înțeleagă şi liderii de la Xerox. „Asta e!”, a spus echipei sale. „Trebuie să o facem!”

12

Decodificarea excelenței Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației

Peste noapte, dezvoltarea unei interfețe grafice operate cu un mouse a devenit preocuparea centrală a celor de la Apple.

Doar că ei nu încercau să copieze modelul Alto. Jobs credea că îl poate face mai bine. Avea să simplifice mouse-ul, folosind un singur buton. Avea să perfecționeze posibilitățile grafice ale computerului de a produce fonturi artistice. Și avea să găsească o soluție tehnologică de reducere substanțială a prețului de vânzare exorbitant al modelului Alto, făcând din computerele personale nişte produse accesibile maselor.

Dar înainte de a putea să realizeze toate acestea, Jobs avea să îşi informeze echipa. Le-a împărtăşit oamenilor săi tot ceea ce îşi amintea despre modelul Alto, prezentându-le în amănunt caracteristicile, posibilitățile şi designul acestuia. Urmau să înainteze în sens invers, schițând aproximativ modalitățile în care fusese asamblat, cu scopul de a folosi acele informații ca să proiecteze o nouă maşină revoluționară.* Abordarea lui Steve Jobs nu era ceva neobişnuit. Cel puțin nu în Silicon Valley, unde produsele revoluționare sunt de regulă concepute pe fondul unor observații dobândite prin inginerie inversă. * Dacă această întâmplare vă stârnește sentimente contradictorii față de Jobs și Gates, o scurtă contextualizare vă poate fi de folos. Merită să fie menționate câteva fapte. În primul rând, Xerox nu avea de gând să vândă computere ieftine pe o piață de masă. Motivul pentru care majoritatea oamenilor nu auziseră niciodată de Alto nu este faptul că Jobs furase ideea, ci faptul că liderii de la Xerox nu au fost capabili să conștientizeze potențialul tehnologiei lor. În al doilea rând, Microsoft lucra la o interfață grafică pentru utilizator înainte ca Gates să fi văzut primul Macintosh. Jobs nu știa, dar Gates era la fel de îndrăgostit ca el de computerele celor de la Xerox. În sfârșit, nici Jobs, nici Gates nu doreau să copieze pur și simplu tehnologia Xerox. Ei au încercat să o perfecționeze în modalități singulare. Apple urmărea să facă niște computere mai prietenoase cu utilizatorul. Prioritatea celor de la Microsoft era producția unor computere mai accesibile. Ambele companii au identificat o idee utilizată insuficient și s‑au străduit să o îmbunătățească (n.a.).

Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației Decodificarea excelenței

13

Laptopul pe care scriu această frază nu ar fi existat dacă cei de la Compaq nu ar fi supus ingineriei inverse un computer personal produs de IBM şi nu ar fi aplicat ceea ce au aflat ca să creeze computere portabile.3 Mouse-ul pe care îl folosesc reflectă influența lui Steve Jobs, dar nu cei de la Xerox merită să fie creditați pentru invenția lui. Onoarea îi revine lui Douglas Engelbart, cercetător la Stanford University, care a construit în 1964 un prototip într-o cutiuță de lemn, care urmărea mişcarea folosind nişte discuri metalice încorporate.4 Inginerii de la Xerox nu erau străini de activitatea lui Engelbart. Biroul său era situat la doar nouă minute distanță de sediul lor central din PARC. Până şi softul pe care îl utilizez ca să configurez aceste cuvinte, Google Docs, nu a picat din cer, ci a fost creat după analiza atentă a aplicațiilor existente de procesare a cuvintelor.5 Practica ingineriei inverse, constând în dezmembrarea sistematică a lucrurilor cu intenția de a explora mecanismele lor interne şi de a extrage înțelegerea unor aspecte importante, este mai mult decât o caracteristică bizară a industriei de înaltă tehnologie. Pentru un număr surprinzător de inovatori este o tendință care se dovedeşte a fi apărut în mod organic, ca un soi de înclinație naturală.

Când Michael Dell a primit la a 16-a aniversare un computer Apple II, nu s-a ostenit să îl pornească. În schimb, l-a dus în camera lui, a închis uşa şi – spre oroarea părinților săi – l-a demontat piesă cu piesă, dorind să examineze cum era asamblat. Peste doar câțiva ani a înființat Dell Computers, o companie care s-a distins prin faptul că-i invita pe cumpărători să îşi personalizeze computerele montând ei înşişi diverse componente.6 Larry Page de la Google avea 9 ani când fratele său mai mare l-a lăsat să se joace cu şurubelnițele lui. Le-a folosit ca să demonteze uneltele electrice ale tatălui său, dorind să vadă ce era pe dinăuntru.7 Și mai este Jeff Bezos de la Amazon, a cărui

14

Decodificarea excelenței Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației

mamă, Jacklyn, a bănuit mereu că fiul ei avea ceva aparte. Îşi aminteşte cu precizie momentul în care s-a convins de acest lucru: a fost martora încercării țâncului său care abia învăța să facă primii paşi de a-şi demonta pătuțul.8 Pura curiozitate este un factor motivant al ingineriei inverse. Un alt motiv, mai practic, pentru care dezvoltatorii de tehnologie utilizează această practică este faptul că, în multe cazuri, singurul mod de a scrie un software compatibil cu un sistem de operare existent este decodificarea funcționalității subiacente a acestuia.9 Mai este pe urmă rolul decisiv pe care îl joacă ingineria inversă în dezvăluirea trăsăturilor care schimbă regulile jocului înainte de anunțarea lor.

Jane Manchun Wong, în vârstă de 26 de ani, este o programatoare din Hong-Kong. Probabil nu ați auzit de ea. Online, este un superstar. Este creierul din spatele unora dintre cele mai discutate conturi de Twitter din Silicon Valley.

Wong lucrează ca un detectiv. Îşi petrece timpul descifrând coduri, dezgropând caracteristici latente pe care dezvoltatorii le testează în secret. De fiecare dată când se actualizează o aplicație de pe telefonul sau tableta voastră, versiunea mai recentă conține un nou set de instrucțiuni de programare.

Câteodată unele segmente din acele instrucțiuni sunt dezactivate pentru majoritatea utilizatorilor – exceptându-i pe dezvoltatori. Aici intervine Wong. Scrutând cu atenție codul inactiv, este capabilă să detecteze la orizont caracteristici uimitoare şi de ultimă oră.

Contul de Twitter al lui Wong este locul spre care converg fondatorii de firme, programatorii şi reporterii specializați în tehnologie ca să descopere următoarea noutate importantă lansată de companii majore, precum Facebook, Uber, Instagram, Spotify, Airbnb, Pinterest, Slack şi Venmo cu mult

Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației Decodificarea excelenței

15

timp înainte de lansarea oficială. Printre numeroasele secrete dezvăluite de Wong se numără aplicația karaoke de pe Spotify, posibilitatea celor de la Instagram de a ascunde numărul de like-uri pe care le primeşte o postare şi noul site de întâlniri online de pe Facebook.10 Este limpede că Silicon Valley nu este străină de ingineria inversă. Aşa învață inovatorii din sfera înaltei tehnologii de la contemporanii lor, construiesc pe fundația unor idei revoluționare şi se mențin în partea superioară a graficului.

Ce-ar fi dacă te-ar înzestra şi pe tine cu capacitatea de a face acelaşi lucru?

Există un motiv pentru care ingineria inversă a înflorit în lumea calculului computerizat. Este un domeniu care evoluează cu o viteză atât de amețitoare încât învățarea constantă în timp real este esențială pentru a avea succes.

Dacă sperați să prosperați în Silicon Valley, nu vă puteți permite să nimeriți peste o inovație majoră citind un articol sau participând la un simpozion ştiințific. Atunci este deja prea târziu. Singura cale care duce spre noutăți de ultimă oră este să te menții în topul descoperirilor captivante, al tehnicilor utile şi al tendințelor importante.

Dacă acele circumstanțe par mult îndepărtate de profesia voastră, sunt şanse ca situația să se schimbe. De fapt, de nişte ani este un proces în plină desfăşurare.

Spre sfârşitul anilor 1980, doi economişti de la Universitățile Cornell şi Duke au remarcat o tendință alarmantă. Pe un număr crescând de piețe, profitul începe să se concentreze doar pe primele locuri din top, fiind împărțit de un număr tot mai restrâns de indivizi.

Economiştii au fost martorii acestui fenomen în domenii ale celebrității aducătoare de bogăție, precum sportul profesionist,

16

Decodificarea excelenței Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației

muzica pop şi cinematografia de mare succes. Însă acum se petrecea o transformare diferită. Brusc, distribuția inegală a veniturilor se răspândea ca un incendiu forestier, ivindu-se în profesii mult mai puțin extravagante, precum contabilitatea, medicina şi cercetarea academică.

Care era cauza acestei schimbări? După cum explică Robert H. Frank şi Philip J. Cook în cartea lor din 1995, The Winner‑Take‑All Society, progresele tehnologice sunt frecvent însoțite de un supărător efect secundar: ascut competiția pentru cele mai bune joburi, contribuind astfel la ascensiunea piețelor în care „învingătorul-ia-totul”.11 Frank şi Cook oferă exemplul cântăreților de operă ca să ilustreze modul în care progresele tehnologice ridică nivelul de competitivitate. În secolul al XIX-lea, cântăreții de operă erau peste tot. Mari şi renumite companii de operă erau prezente în oraşele importante din toată Europa. Deoarece pe atunci călătoriile erau dificile, teatrele de operă erau limitate la localizări specifice şi, dacă doreai cu ardoare să devii cântăreț de operă în anii 1800, barierele care te împiedicau să o faci erau relativ uşor de trecut. Tot ceea ce trebuia să faci era să cânți mai frumos decât alți interpreți care locuiau la doar câțiva kilometri depărtare de casa ta.

Situația s-a schimbat spectaculos în secolul XX, când inovațiile în domenii precum mijloacele de transport, aparatura de înregistrare şi radiofonia au decimat hotarele geografice.

Interpreții remarcabili nu mai erau limitați să dea reprezentații live în oraşul lor de reşedință – acum puteau fi ascultați pe discuri, pe casete şi compact-discuri oricând şi oriunde.

Era o veste extraordinară pentru melomani. Dar a fost o evoluție devastatoare pentru cântăreții de nivel mediu, care nu mai concurau doar cu vecinii lor. Acum dădeau piept cu interpreți de talia lui Luciano Pavarotti.

Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației Decodificarea excelenței

17

Nu trebuie să fii economist ca să îți dai seama că acest tip de raționament se extinde mult dincolo de lumea muzicii clasice.

Uşurând misiunea angajatorilor de a găsi şi angaja performeri excepționali, progresele tehnologice stimulează competiția în toate domeniile.

Indiferent ce ocupație aveți, vă confruntați cu o competiție semnificativ mai acerbă decât cea de care s-au lovit colegii voştri în urmă cu un deceniu. Nu mai concurați doar cu profesioniştii din regiunea voastră. Acum concurați cu experți de pe tot globul. Niciodată nu a fost mai simplu pentru clienți şi angajatori să-i identifice pe cei mai buni din domeniul vostru şi să-i invite să colaboreze.

Dar există şi o parte bună a lucrurilor. Deoarece dacă reuşiți să vă diferențiați în modalități valoroase, ocupând poziția lui Pavarotti în profesia voastră, recompensele care vă aşteaptă sunt exponențial mai mari decât cele accesibile starurilor din generația precedentă.

Aşadar cum atingeți acel nivel de succes? O piesă importantă din puzzle presupune cultivarea abilității de a învăța rapid ca să puteți continua să stăpâniți noi abilități. Într-o lume în care expertiza este o țintă mişcătoare, urmărirea permanentă a cunoştințelor este un imperativ al mersului înainte. A te menține în topul ultimelor inovații şi tendințe profesionale nu mai este doar apanajul ambițioşilor ahtiați după succes – este o cerință elementară pentru a rămâne relevant.

Desigur, tipul potrivit de învățare face mult mai mult decât să vă ajute să rămâneți la curent. Vă amplifică, de asemenea, creativitatea, vă dă posibilitatea să extrageți idei valoroase din domenii adiacente şi vă face capabili să dobândiți o combinație unică de competențe. Cu timpul, aceşti factori se însumează, multiplicând şansele voastre de a produce contribuții

18

Decodificarea excelenței Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației

semnificative şi oferindu-vă capacitatea de a vă distinge printre miile de profesionişti din domeniul vostru. În trecut, educația era domeniul mediului academic. În prezent, educația tradițională nu mai ține pasul. În momentul în care o inovație importantă este doar menționată în sala de clasă ori într-un curs online, sunt toate şansele de a se fi învechit deja de câțiva ani. Pur şi simplu, instituțiile educaționale nu au fost concepute pentru o lume a inovației rapide.

Consecința este clară. În peisajul actual de mişcare accelerată şi foarte competitiv, profesioniştii întreprinzători au nevoie de o nouă abordare. Una care le conferă capacitatea de a-şi spori competențele neîntrerupt, îi eliberează de obligația de a-i aştepta pe educatori şi le conferă putința de a fi la curent în timp real cu evoluțiile de importanță vitală.

Ceea ce ne readuce în acel loc de pe fața Pământului în care majoritatea experților sunt autodidacți: Silicon Valley.12 Steve Jobs nu l-a iertat niciodată pe Bill Gates pentru Windows.

Nu a fost dispus să cedeze nici măcar o iotă în timpul confruntării dintre ei. Indiferent ce argumente ar fi invocat Gates, Jobs era convins: Windows nu ar fi existat nicicând dacă Microsoft nu ar fi creat software pentru Macintosh. Înapoi în sala de şedințe de la Apple, Jobs parează comentariul muşcător al lui Gates despre Xerox. Schimbând subiectul, cere o demonstrație privată a sistemului Windows. Gates este de acord. După câteva minute, Jobs dă verdictul său. „O, chiar este realmente un rahat”, anunță el disprețuitor, prefăcându-se uşurat.

Gates este mai mult decât dispus să-i îngăduie lui Jobs această scurtă victorie, această ocazie de a ieşi cu fața curată. „Da”, îi spune lui Jobs, „este un rahat drăguț.”

Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației Decodificarea excelenței

19

Peste mai puțin de un deceniu, Windows avea să domine piața, devenind cel mai de succes sistem de operare din lume. Între timp, Apple atârna de un fir de ață, afacerea mergând tot mai împiedicat. În 1997, Apple era pe punctul de a trage obloanele când o investiție venită în ultima clipă, o infuzie de capital în valoare de 150 de milioane de dolari, a menținut-o pe linia de plutire. Banii veniseră de la nimeni altul decât Bill Gates.

Cu toate acestea, Jobs a fost nemilos față de Gates. Nu se putea abține, îndeosebi când reporterii îl invitau să facă un comentariu despre rivalul său. „În esență, Bill este lipsit de imaginație şi nu a inventat niciodată nimic”, i-a explicat el biografului său Walter Isaacson. „Iată de ce cred că se simte acum mai în largul său ocupându-se de acte filantropice decât de tehnologie. Pur şi simplu, a furat fără ruşine ideile altora.”13 În pofida amărăciunii sale, Jobs avea să fie cel care a râs până la urmă. În 2005, atât el cât şi Gates au fost invitați la aniversarea unui inginer de la Microsoft. Jobs era prezent în calitate de bun prieten al soției sărbătoritului şi a venit în silă, fără chef de a sta la aceeaşi masă cu Bill Gates. Nu şi-a dat atunci seama că această petrecere avea să schimbe fundamental viitorul companiei Apple.

Dornic să îşi impresioneze şeful, inginerul de la Microsoft s-a apucat să descrie în detaliu un proiect la care lucra şi care avea să revoluționeze computerele. Era o tabletă – una care, sugera el, ar putea să facă din laptopuri nişte produse învechite.

A continuat la nesfârşit să vorbească despre designul elegant al aparatului, despre cât era de practic şi de portabil. Era foarte mândru de creionul electronic livrat cu fiecare unitate, simplificând utilizarea aparatului. La un moment dat, a sugerat malițios că Jobs ar face bine să ia în calcul obținerea licenței produsului său, care avea să schimbe industria.14

20

Decodificarea excelenței Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației

Pe dinafară, Jobs a intrat în jocul lui. Pe dinăuntru, mintea îi lucra febril. În dimineața următoare, Jobs şi-a strâns echipa şi le-a prezentat noua provocare: „Vreau să facem o tabletă, care poate să nu fie dotată cu tastatură sau cu un creion electronic.” Nu era interesat să dubleze eforturile celor de la Microsoft – intenționa să dezvolte ideea la care lucrau rivalii şi să facă un dispozitiv mai bun.

După şase luni, Apple avea un prototip – unul care le dădea utilizatorilor posibilitatea să tasteze pe un ecran de sticlă folosindu-şi numai degetele. „Acesta este viitorul”, a declarat Jobs după ce l-a văzut. Dar, în loc să permită echipei sale să lanseze producția, i-a pus să facă un ocol. Le-a sugerat să aplice tehnologia lor bazată pe sensibilitate tactilă la un alt proiect, unul care le fusese obstrucționat inginerilor de la Apple luni în şir. Deocamdată, tableta mai avea de aşteptat.

După un an şi ceva, Steve Jobs a urcat pe scenă la Conferința anuală Macworld din San Francisco şi a scos la iveală un nou produs care avea să transforme Apple în cea mai profitabilă companie din lume: iPhone.

De această dată, a fost rândul lui Bill Gates să se simtă lucrat pe la spate. După mulți ani, şi-a mărturisit prima reacție. „O, Doamne”, şi-a amintit Gates că a gândit atunci, „Microsoft nu a țintit suficient de sus.”15 Rivalitatea dintre Steve Jobs şi Bill Gates conține toate ingredientele unei capodopere shakespeariene: protagonişti cu defecte, un conflict fără sfârşit, alianțe eşuate, trădare, răzbunare, catharsis şi chiar o tragică moarte prea timpurie. În centru stau două personaje remarcabile – Jobs, vizionarul idealist şi creator, şi Gates, vicleanul expert programator – şi suntem tentați să ne fixăm toată atenția asupra personalităților, defectelor şi geniului lor.

Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației Decodificarea excelenței

21

Dar ceea ce face deosebit de fascinantă povestea lor nu sunt trăsăturile complexe ale personalităților celor doi sau bătălia pe care au purtat-o pentru viitorul computerelor personale.

Este procesul trecut cu vederea care din când în când reapare pe tăcute în istoria fiecăruia din ei, jucând oarecum un rol în spatele celor mai mari inovații ale lor: ingineria inversă.

Atât Jobs, cât şi Gates au smuls un enorm beneficiu studiind realizările contemporanilor, din care au extras idei esențiale şi aplicând lecțiile învățate în dezvoltarea unor noi produse. Și ei nu sunt singuri. Istoria computerelor nu este povestea unor acte independente de sclipire intelectuală. Este istoria unor inovatori curioşi învățând unul de la celălalt, combinând idei din multiple surse şi realizând noi produse şi tehnologii evoluate din cele anterioare. Și, în vreme ce ați putea să presupuneți că ingineria inversă are o valoare limitată în afara lumii computerelor, aplicațiile sunt surprinzător de largi, practice şi convingătoare. De fapt, după cum veți descoperi curând, ingineria inversă nu este doar un instrument favorit al titanilor din lumea afacerilor – este unul utilizat frecvent de titanii literaturii, de maeştrii artei culinare câştigători de premii, de legende ale comediei, muzicieni din Hall of Fame şi echipe sportive campioane. Și mai important, este un instrument pe care îl puteți aplica în domeniul vostru ca să învățați de la contemporanii voştri, să extrageți idei valoroase şi să vă orientați activitatea în incitante direcții noi.

Această carte conține două părți.

Partea I explorează modul în care performeri de vârf dintr-o diversitate de industrii supun ingineriei inverse lucrări pe care le admiră ca să descifreze aspecte ascunse, să dobândească noi abilități şi să îşi stimuleze creativitatea. Vom demonta tehnicile

22

Decodificarea excelenței Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației

lor şi vom identifica practici pe care le putem folosi cu toții ca să descoperim tipare, să discernem formule şi să stabilim cu precizie ce anume face din lucrarea în jurul căreia gravităm ceva unic şi de amplu răsunet.

Mai departe, vom descoperi defectul inerent al copierii fățişe şi vom examina importanța modificării formulelor în modalități care combină proiectele câştigătoare cu forțele noastre unice. După cum vom vedea curând, în majoritatea cazurilor, copierea sau bizuirea exagerată pe nişte rețete consacrate este o strategie perdantă, care numai rareori se soldează cu rezultate memorabile. Dar la fel de periculos este şi să ignorăm cu totul formulele demonstrate şi să ne copleşim publicul cu un potop de originalitate. Vom investiga de ce se întâmplă astfel, vom învăța cum oamenii cei mai inovatori din lume dezvoltă cu succes formule în modalități care amplifică (în loc să nesocotească) aşteptările publicului şi vom discuta despre cum putem aplica strategiile lor în activitatea noastră.

Partea a II-a se referă la transformarea cunoaşterii în măiestrie. Una este să obții prin inginerie inversă ingredientele necesare pentru a realiza o lucrare senzațională şi cu totul altceva, să utilizezi eficient acele cunoştințe.

Exemplele ieşite din comun de inginerie inversă sunt frecvent însoțite de o senzație neliniştitoare: recunoaşterea unui decalaj între lucrarea pe care urmăreşti să o realizezi şi abilitățile pe care le posezi efectiv. Capitolele din această secțiune oferă o foaie de parcurs pentru evaluarea pe o scală a acestui „decalaj dintre viziune şi talent”, folosind o varietate de strategii bazate pe dovezi experimentale care vă dau capacitatea de a stăpâni noi abilități.

Vom învăța cum poate alimenta progresul o simplă tabelă de scor, de ce definiția pe care o dau exercițiului majoritatea oamenilor este mult prea limitată şi de ce vasta majoritate a

Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației Decodificarea excelenței

23

feedbackurilor sunt surprinzător de nocive. Vom descoperi cum prevăd experții viitorul (şi ce ne învață acest lucru despre măiestrie), momentul ideal pentru solicitarea unui feedback şi cele mai bune întrebări de pus unui expert al cărui succes doriți să îl descifrați analitic. Și vom identifica o varietate de oportunități practice de a ne extinde competențele şi de a ne ridica abilitățile la înălțimi ambițioase fără să ne riscăm cariera sau reputația.

Pe parcurs vom întâlni unii oameni fascinanți, cu nişte istorii extraordinare. Vom cunoaşte un artist celebru care şi-a croit prin inginerie inversă drumul spre culmile profesiei sale fără nicio educație formală, un preşedinte a cărui alegere istorică a fost o mărturie a forței unui discurs amestecat şi încâlcit şi un autor de bestselleruri din a cărui incapacitate de a-şi egala idolii a rezultat crearea unui nou gen literar.

Citind aceste pagini, veți întâlni o varietate de strategii practice, întemeiate pe cercetări de ultimă oră. Vom avea în vedere zeci de studii evaluate colegial, inspirate de o mare diversitate de domenii, printre care neurologia, biologia evoluționistă, motivația umană, psihologia sportului, învățarea, memoria, expertiza, literatura, filmul, muzica, marketingul, afacerile şi informatica – toate aruncând o nouă rază de lumină asupra modalităților în care putem să decodificăm performanțele maeştrilor, să ne perfecționăm abilitățile şi să producem creații remarcabile.

La sfârşitul lecturii veți fi dobândit o nouă abilitate critică.

Una care vă dă posibilitatea să descompuneți în părțile componente exemplele pe care le admirați, să stabiliți cu precizie ce anume le face să funcționeze şi să aplicați noile cunoştințe în elaborarea unor formule inventive şi câştigătoare, care vă aparțin în exclusivitate.

24

Decodificarea excelenței Introducere. O istorie secretă din domeniul inovației

Partea I

Arta de a descoperi tipare ascunse

1

Maeștri detectivi

De‑a lungul vieții noastre ni s‑au spus două povești despre niște realizări extraordinare și despre capacitatea umană de a se înălța pe culmile excelenței.

Prima poveste spune că excelența rezultă din talent.

Conform acestei viziuni, toți ne naştem cu anumite calități native. Cei aflați în vârful domeniului lor au reuşit descoperindu-şi un talent lăuntric şi aplicându-l într-o profesie care le permite să strălucească.

A doua poveste spune că excelența rezultă din exercițiu. Din această perspectivă, talentul te duce doar până la un anumit nivel. Ceea ce contează cu adevărat este un program eficient de exercițiu şi voința de a munci din greu.

Există şi a treia poveste despre excelență, una pe care nu o auzim prea des. Și totuşi este o cale spre dobândirea priceperii şi a măiestriei care se dovedeşte uimitor de comună unor figuri emblematice din toate domeniile, de la artişti şi scriitori până la maeştrii artei culinare, sportivi, inventatori şi întreprinzători.

Se numeşte inginerie inversă.

Ingineria inversă presupune să priveşti dincolo de ceea ce este evident la suprafață şi să descoperi o structură ascunsă – una care dezvăluie deopotrivă modul în care a fost proiectat un obiect şi, mai important, cum poate fi recreat. Este capacitatea de a gusta o mâncare dekicioasă pentru a-i deduce rețeta, de a

Maeștri detectivi Decodificarea excelenței

27

asculta un cântec frumos pentru a-i distinge progresia acordurilor şi de a viziona un film de groază pentru a-i surprinde dezvoltarea narativă. În domenii care variază de la literatură şi artă până la lumea afacerilor abundă exemplele unor performeri de elită ale căror realizări ar fi fost imposibile dacă nu ar fi început cu destructurarea creațiilor reuşite de alții.

Gândiți-vă la cineastul Judd Apatow. Apatow a scris, regizat sau produs unele dintre cele mai reuşite comedii ale generației sale, printre care Anchorman, Bridesmaids şi The 40‑Year‑Old Virgin. Cum şi-a învățat meseria? Demontând sistematic succesul fiecărui comediant pe care îl admira.

Arma secretă a lui Apatow era o emisiune radiofonică având un singur ascultător.

Pe când era la liceu, Apatow era un consumator fanatic de comedie. Era obsedat de actorii de comedie aşa cum alții de vârsta lui erau obsedați de starurile muzicii rock. Colecționa albume, îşi planifica săptămâna în funcție de aparițiile comedianților la televiziune şi vara spăla vase la clubul local de comedie. Pe negândite, s-a angajat la postul de radio al liceului, unde a remarcat o ciudățenie: adolescentul DJ al postului de radio lua interviuri unor trupe surprinzător de impozante.

Atunci i-a venit ideea. Avea să creeze o emisiune proprie, pe care să o folosească pentru a primi sfaturi utile în cariera lui de la toți reprezentanții iluştri din domeniu.1 „I-am sunat pe agenții lor sau pe managerii lor de PR şi le-am spus că sunt Judd Apatow de la postul de radio WKWZ din Long Island şi că eram interesat să iau un interviu clientului lor”, a scris el mai târziu. „Nu mă osteneam să precizez că aveam 15 ani. Întrucât majoritatea reprezentanților îşi aveau birourile la Los Angeles, nu îşi dădeau seama că semnalul stației noastre abia ajungea până în parcarea liceului. După

28

Decodificarea excelenței Maeștri detectivi

care mă prezentam la interviu şi îşi dădeau seama că fuseseră traşi pe sfoară.”2 Șiretlicul i-a adus un mare câştig. În următorii doi ani, Apatow a luat interviuri celor din elita comediei – Jerry Seinfeld, Garry Shandling, John Candy, Sandra Berngard, Howard Stern, Henry Youngman, Martin Short, „Weird Al” Yankovic, Jay Leno – cu care a discutat despre orice, de la cum îşi pregăteau textele şi cum au găsit un agent până la cele mai bune soluții de a se face remarcați.

Din acele interviuri, Apatow a învățat că ai nevoie de şapte ani ca să îți descoperi vocea şi să îți găseşti ritmul, că mai multe zile de-a rândul în care nu joci îți afectează negativ prestația şi că singurul lucru de maximă importanță pe care îl poate face un comediant novice ca să progreseze este să urce pe scenă cât mai des cu putință, chiar dacă nu reuşeşte decât să plictisească publicul.

Multe dintre înregistrările lui Apatow nu au fost transmise niciodată. Desigur, programul postului de radio nu îl interesa.

Când absolvise liceul, Apatow strânsese ceea ce el numea „proiectul” şi „biblia” scrierii textelor umoristice, perfecționându-şi măiestria şi construindu-şi o carieră.

A lua interviuri idolilor tăi poate fi o strategie eficientă de a le descoperi secretele (cât timp nimeriți întrebările potrivite – mai multe despre acest aspect în Capitolul 7). Nici măcar nu trebuie să vă prefaceți că lucrați pentru un post de radio. În lumea de astăzi, în care proliferează blogurile şi podcasturile, este mai uşor ca niciodată să intri în discuție cu diverşi experți.

Dar dacă aceştia refuză să discute cu voi? Sau, şi mai rău, ce-i de făcut dacă au murit?

Nu cu mult în urmă, apreciatul autor Joe Hill, s-a confruntat cu această încurcătură în timp ce lucra la o nouă carte. Scrisul bătea pasul pe loc, iar el ştia exact de ce tip de antrenament

Maeștri detectivi Decodificarea excelenței

29