CAPITOLUL II Raportul juridic civil. Noţiune şi caractere
§ 1. DEFINIŢIA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL Voit sau nu, între oameni se stabilesc relaţii, legături, raporturi. În principiu, aceste relaţii sunt dictate de interesele reciproce ale indivizilor ori sunt obiective. Când o astfel de relaţie (legătură) umană se desfăşoară sub incidenţa normelor juridice1 avem de-a face cu un raport juridic. Altfel spus, pentru ca o relaţie (o legătură) socială să devină raport juridic, ea trebuie să fie reglementată prin norme juridice. Aşa cum ştim de la teoria generală a dreptului raportul juridic este o relaţie socială reglementată de o normă juridică2. Raportul juridic civil reprezintă adaptarea raportului juridic în general la dreptul civil. De aici, aşa cum se arată şi în literatura de specialitate3, se poate conchide că: raportul juridic civil este relaţia socială, patrimonială sau nepatrimonială, reglementată de norma de drept civil4. Norma juridică reprezintă o regulă generală şi obligatorie care fixează o anumită conduită, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului. 2 N. Popa, „Teoria generală a dreptului”, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, p. 253. 3 Gh. Beleiu, „Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, Editura Şansa, Bucureşti, 1999, p. 76. 4 Aşa cum se subliniază în doctrină: „ca orice normă juridică şi norma de drept civil este o regulă abstractă şi generală care evocă obligativitatea unei anumite conduite pentru subiectele dreptului civil (norma de drept sau regula de drept nu trebuie confundată cu legea sau actul normativ, deşi în limbajul juridic adesea în locul sintagmei 1
26
RAPORTUL JURIDIC CIVIL. NOŢIUNE ŞI CARACTERE Din definiţia raportului juridic civil observăm că: raportul juridic civil este o relaţie socială, ceea ce înseamnă că intervine între oameni, fie luaţi în mod individual (în calitate de persoane fizice), fie organizaţi (în condiţiile legii, în calitate de persoane juridice); pentru a intra în sfera raportului juridic civil, relaţia socială trebuie să fie reglementată de o normă de drept civil (relaţia socială devine raport juridic civil numai în măsura în care norma de drept civil o reglementează, adică îi recunoaşte posibilitatea de a produce efecte juridice şi îi asigură executarea la nevoie prin forţa de constrângere a statului). O astfel de precizare se impune întrucât există numeroase raporturi sociale (cum ar fi cele morale, religioase, cele de prietenie şi colegialitate etc.) care, nefiind reglementate de norme juridice, nu devin raporturi juridice (şi astfel realizarea lor nu poate fi asigurată prin forţa de constrângere a statului). Prin urmare, dacă orice raport juridic este o relaţie socială, nu orice relaţie socială este în acelaşi timp şi un raport juridic. Normele de drept civil reglementează: „raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil” (art. 2 alin. (1)1 din Noul Cod civil). Prin urmare, din sfera raportu„normă de drept” este folosit cuvântul lege; o legea cuprinde mai multe norme juridice; totodată, norma juridică nu trebuie confundată cu anumite diviziuni ale legii: articol, paragraf etc.)” – O. Ungureanu, „Drept civil. Introducere”, ediţia 8, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pp. 30-31. 1 Ad litteram, art. 2 NCC, care reglementează obiectul şi conţinutul Codului civil, dispune: „(1) Dispoziţiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. (2)Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale”. Codul civil constituie dreptul comun în materia raporturilor de drept privat, atât între simpli particulari, cât şi în raporturile dintre profesionişti sau, după caz, în raporturile mixte. În acest sens art. 3 NCC denumit „Aplicarea generală a Codului civil” dispune că: „Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei
27