ART. 2.557
NOUL COD CIVIL COMENTAT +I ADNOTAT
În înþelesul prezentei legi, raporturile de drept internaþional privat sunt raporturile civile, comerciale, de muncã, de procedurã civilã ºi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate“. „Art. 10. Dispoziþiile prezentei legi sunt aplicabile în mãsura în care convenþiile internaþionale la care România este parte nu stabilesc o altã reglementare“.
C OMENTARII
1. Prin art. 2.557 NCC, legiuitorul român stabileºte obiectul reglementãrii cuprinse în Cartea a VII-a, precum ºi caracterul subsidiar al acestei reglementãri în raport cu reglementãrile internaþionale ºi cu dispoziþiile cuprinse în legile speciale.
2. Dintr-o analizã comparativã a textelor din noul ºi vechiul cadru legal se poate observa cã a fost eliminatã orice referire la normele de procedurã aplicabile procesului civil internaþional, precum ºi orice referire la raporturile de procedurã civilã cu element de extraneitate. În acest sens, reglementarea din Codul civil cuprinde numai norme pentru determinarea legii aplicabile, respectiv pentru soluþionarea conflictelor de legi. Procedând astfel, legiuitorul român s-a îndepãrtat de modelul Codului civil al provinciei Quebec (CCQ), care cuprinde ºi norme de procedurã civilã aplicabile procesului civil cu elemente de extraneitate. Normele în materie de procedurã sunt incluse în Noul Cod de Procedurã Civilã al României (Legea nr. 134/2010), neintrat încã în vigoare la momentul publicãrii prezentei lucrãri. 3. Legiuitorul se limiteazã în a indica (în alin. 2 al art. 2.557 NCC) doar cã raporturile de drept internaþional privat sunt raporturile civile, comerciale, precum ºi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate, fãrã a preciza însã ce se înþelege prin „element de extraneitate“. Elementul de extraneitate (sau elementul strãin) reprezintã acea împrejurare de fapt datoritã cãreia un raport juridic are legãturã cu mai multe sisteme de drept sau se aflã sub incidenþa unei legi strãine. Elementul este strãin (de extraneitate) prin raportare la legea sau la statul român. Elementul de extraneitate poate fi: cetãþenia, domiciliul sau reºedinþa, naþionalitatea, sediul,
28
DISPOZI|II GENERALE
ART. 2.557
locul încheierii unui act juridic, locul executãrii unui contract, locul sãvârºirii delictului, legea locului unde s-a produs prejudiciul etc. În prezenþa elementului de extraneitate raportul juridic devine un raport de drept internaþional privat, care pune problema legii aplicabile. Altfel spus, existenþa elementului de extraneitate într-un raport juridic face ca, în legãturã cu acel raport juridic, sã se nascã un conflict de legi10. Conflictul de legi existã atunci când pentru un raport cu element de extraneitate devin susceptibile de a se aplica douã sau mai multe legi aparþinând unor sisteme de drept diferite, cu care raportul prezintã legãturã prin elementul strãin. Ca regulã, conflictul se naºte între legea þãrii sesizatã cu soluþionarea litigiului ºi legea strãinã cu care raportul are legãturã prin elementul de extraneitate. Legile se aflã în „conflict“ atâta timp cât nu s-a determinat care dintre aceste legi este competentã a se aplica raportului juridic respectiv. Pentru soluþionarea acestui conflict de legi judecãtorul trebuie sã determine, sã facã o alegere între legile aflate în conflict ºi sã decidã care dintre ele trebuie aplicatã. Acest conflict de legi se soluþioneazã prin intermediul normelor conflictuale care au rolul de a determina, de a stabili legea aplicabilã unui raport cu element de extraneitate. Acþiunea normei conflictuale înceteazã în momentul în care s-a desemnat legea aplicabilã în cauzã.
CORELAÞII
1. La redactarea alin. (3) al art. 2.557 NCC au fost avute în vedere art. 3 din actul introductiv la Codul civil german (BGB), precum ºi art. 2 din Legea belgianã de drept internaþional privat (iulie 2004), care consacrã expres preeminenþa dreptului Uniunii Europene în materia dreptului internaþional privat. Texte introductive similare se regãsesc în: art. 3076 din CCQ; art. 1 din Legea italianã de drept internaþional privat (1995); art. 1 din Legea elveþianã de drept internaþional privat (1987). 2. Textul alin. (3) al art. 2.557 NCC este corelat ºi cu dispoziþiile art. 5 NCC („Aplicarea prioritarã a dreptului Uniunii Europene“) conform cãruia: 10 Drago= Alexandru Sitaru, Drept interna\ional privat. Tratat, Editura Lumina Lex, Bucure=ti, 2001, p. 16.
29