Ghid de utilizare
Structura acestei cărţi este una dintre cele mai complexe apărute până în acest moment în colecţia Comentarii Beck. Des nat cu precădere prac cienilor dreptului, acest comentariu a fost conceput în așa fel încât, prin calitatea, can tatea și structurarea informaţiei deopotrivă, să vină în ajutorul/întâmpinarea tuturor celor care nd să-și însușească și să-și perfecţioneze cuno nţele de drept civil în contextul noii reglementări. Pentru a ne asigura că cele concepute de noi apar la fel de simplu de ci t și pentru dumneavoastră, vă prezentăm în con nuare un „ghid de u lizare” al cărţii.
Capitolul VII. Desfacerea căsătoriei Bibliografi e: I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a VIII-a revăzută şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006 (citată în continuare I.P. Filipescu ş.a., Dreptul familiei); E. Florian, Dreptul familiei, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010 (citată în continuare E. Florian, Dreptul familiei); Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 6-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009 (citată în continuare Al. Bacaci ş.a., Dreptul familiei); (...)
Secţiunea 1. Cazurile de divorţ §1. Dispoziţii generale
La începutul fiecărui capitol sau tlu, după caz, regăsiţi o bibliografie conţinând numele complete ale autorilor și operelor citate în cadrul comentariului, dar și alţi autori indicaţi doar ca referinţă bibliografică, în încercarea de a-i ajuta pe cei care doresc să aprofundeze tema abordată atunci când au nevoie de o documentare completă. Pentru lucrările des citate în cadrul comentariului, este indicată în bibliografie forma prescurtată care va fi folosită în con nuare pentru opera respec vă. Restul lucrărilor vor fi citate cu datele complete.
Art. 373. Mo vele de divorţ Divorţul poate avea loc: a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ; b) atunci când, din cauza unor mo ve temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate și con nuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă con nuarea căsătoriei. [art. 99, art. 259 alin. (6), art. 265, 374-378, 379, 386, 388-390 NCC; art. 39 alin. (1), art. 229 LPA; art. 1 pct. 1, 5, 6131a, 607-619 C.proc.civ.; art. 92 pct. 1 lit. a), 105, 903-923 NCPC]
Comentariu
Textul ar colului din noul Cod civil
După fiecare ar col sunt făcute corelaţii cu alte ar cole din noul Cod civil, Legea de punere în aplicare a acestuia, precum şi alte acte norma ve incidente şi în vigoare la care se face trimitere în interiorul comentariului.
1. Noţiune. Ca şi în cazul reglementării anterioare [art. 37 1 alin. (2) C.fam.], noul Cod civil prevede, în art. 259 alin. (6): „Căsătoria poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii” (a se vedea supra, comentariul acestui text). Divorţul poate fi defi nit ca acea formă de disoluţie a căsătoriei, care constă în desfacerea ei, cu efecte pentru viitor, prin acordul soţilor sau pe cale judecătorească. Doctrina a evidenţiat faptul că XXV
Noul Cod civil. Comentariu pe articole În interiorul comentariului propriu-zis găsiţi marcate în bold cuvinte-cheie în structurarea ideilor, ce se regăsesc de al el și în Indexul de la sfârșitul cărţii. Acesta a fost conceput, și prin dubla trimitere care se face acolo, ca un motor suplimentar de căutare pentru cei care sunt interesaţi să localizeze mai lesne în interiorul cărţii ches uni punctuale.
Comentariul fiecărui ar col este structurat pe denumiri marginale numerotate, as el încât să se poată urmări și găsi mai ușor de către ci tor ches unile abordate.
În oglinda paginii s-a realizat o a doua numerotare a ideilor, care a ajutat la structurarea Indexului, reprezentând al doilea criteriu de căutare din acesta.
Trimiteri la comentariul altor ar cole din noul Cod civil
XXVI
există mai multe concepţii privind divorţul, care stau la baza reglementării acestuia: divorţul remediu – când acesta nu este condiţionat de culpa vreunuia dintre soţi, ci de imposibilitatea continuării căsătoriei cel puţin pentru unul dintre ei; divorţul sancţiune – când desfacerea căsătoriei se dispune ca o sancţiune împotriva soţului culpabil de degradarea căsniciei; şi concepţia mixtă – potrivit căreia, din cauza conduitei culpabile a unui soţ, continuarea căsniciei a devenit imposibilă (a se vedea I.P. Filipescu ş.a., Dreptul familiei, p. 239). 2 2. Motivele de divorţ. Articolul 373 NCC reglementează patru motive de divorţ, dezvoltate ulterior în textele care urmează: 2.1. Divorţul prin acordul soţilor [art. 373 lit. (a)]. Acordul poate să se realizeze de la bun început, prin formularea în comun, de către ambii soţi, a cererii de divorţ, sau ulterior, în două cazuri: a) după depunerea de către unul dintre soţi a unei cereri de divorţ întemeiate pe culpa celuilalt, în cadrul căreia acesta din urmă recunoaşte faptele ce i se impută, astfel încât instanţa, dacă şi reclamantul este de acord, pronunţă divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor şi fără a face vreo menţiune despre culpa părţilor (art. 6131a C.proc.civ.; art. 920 NCPC) şi b) în situaţia reglementată de art. 379 alin. (2). Divorţul prin acordul soţilor poate avea loc pe cale judiciară, în faţa instanţei de judecată (art. 374 NCC) sau pe cale administrativă ori prin procedură notarială (art. 375-378 NCC). (...) 4 2.2. Divorţul pentru motive temeinice [art. 373 lit. b)] sau divorţul din culpă [astfel cum este denumit în titlul §4, în cadrul căruia sunt detaliate condiţiile, la art. 379 alin. (1) NCC]. Articolul 373 lit. b) reia prevederea din art. 37 alin. (2) lit. b) C.fam., astfel încât, ca şi în aplicarea acestui text, „motive temeinice” pentru divorţ vor fi : comportamentul necorespunzător al unui soţ, concretizat în acte de violenţă, separaţia în fapt, infi delitatea conjugală etc. De altfel, dată fi ind identitatea celor două texte, întreaga doctrină şi jurisprudenţă create sub imperiul Codului familiei, care au explicitat noţiunea de „motive temeinice” şi au analizat condiţiile vătămării grave a raporturilor dintre soţi şi a imposibilităţii continuării căsătoriei, sunt pe deplin valabile în continuare (a se vedea, spre exemplu: I.P. Filipescu ş.a., Dreptul familiei, p. 235-238 şi 239-240; E. Florian, Dreptul familiei, p. 219-223; Al. Bacaci ş.a., Dreptul familiei, p. 141-143). După cum rezultă din art. 379 alin. (1) NCC, în cazul art. 373 lit. b), instanţa va putea desface căsătoria dacă stabileşte culpa unuia sau a ambilor soţi în destrămarea căsătoriei (a se vedea infra, comentariul de la art. 379 NCC).