SEMINAR 1 Noţiuni generale. Definiţia dreptului penal Obiectul dreptului penal. Scopul dreptului penal Caracterele dreptului penal. Principiile dreptului penal
§1. Aspecte teoretice 1. Definiţia dreptului penal Dreptul penal este ramura sistemului de drept formată din totalitatea normelor juridice care incriminează faptele ce constituie infracţiuni, stabilind sancţiunile ce urmează a fi aplicate celor ce săvârşesc aceste fapte, precum şi condiţiile tragerii la răspundere penală a acestor persoane, în scopul apărării valorilor sociale ale statului de drept. 2. Obiectul dreptului penal Obiectul dreptului penal este reprezentat de relaţiile de apărare socială ce iau naştere la momentul adoptării legii penale şi care pot fi de conformare, atunci când subiecţii de drept respectă norma penală, sau represive, atunci când, încălcând legea penală, subiecţii de drept sunt supuşi măsurilor coercitive impuse de aceasta. 3. Scopul dreptului penal Dreptul penal are ca scop apărarea valorilor sociale ale societăţii împotriva săvârşirii de infracţiuni. 4. Caracterele dreptului penal – caracter de drept public; – caracter autonom; – structură unitară. 5. Principiile dreptului penal – legalităţii; – umanismului; – egalităţii în faţa legii penale; – prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală; – unicul temei al răspunderii penale îl reprezintă infracţiunea; – personalităţii răspunderii penale; – individualizării sancţiunilor de drept penal.
2
Drept penal. Partea generală
§2. Întrebări 1. Definiţi dreptul penal. 2. Ce reprezintă obiectul dreptului penal? 3. Caracterizaţi scopul dreptului penal. 4. Enumeraţi caracterele dreptului penal. 5. Prin ce se defineşte caracterul de drept public al dreptului penal? 6. Descrieţi caracterul autonom al dreptului penal. 7. Ce asigură unitatea dreptului penal şi ce presupune aceasta? 8. Enumeraţi principiile dreptului penal. 9. Caracterizaţi principiul legalităţii dreptului penal. 10. Caracterizaţi principiul umanismului dreptului penal. 11. Descrieţi principiul egalităţii în faţa legii penale. 12. Cum caracterizaţi principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute în legea penală? 13. Care este unicul temei al răspunderii penale? Scurte consideraţii. 14. Caracterizaţi principiul personalităţii răspunderii penale. 15. Ce presupune principiul individualizării sancţiunilor de drept penal?
SEMINAR 2 Aplicarea legii penale în spaţiu. Extrădarea
§1. Aspecte teoretice 1.1. Aplicarea legii penale în spaţiu A. Aplicarea legii penale faptelor săvârşite pe teritoriul României 1. Principiul teritorialităţii legii penale Art. 3 C. pen. prevede că „Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”, neavând importanţă dacă au fost săvârşite de cetăţeni români, cetăţeni ai altor state, apatrizi domiciliaţi în ţară sau în străinătate. a) Noţiunea de „teritoriu” Art. 142 C. pen. defineşte noţiunea de teritoriu, acesta incluzând: – întinderea de pământ cuprinsă între frontierele statului; – apele interioare (lacuri, bălţi, râuri); – marea teritorială [fâşia de mare adiacentă ţărmului, pe o lăţime de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază]; – subsolul, fără limite de adâncime; – spaţiul aerian (coloana de aer situată deasupra teritoriului de suveranitate al României, până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic). b) Noţiunea de „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” Art. 143 C. pen. stabileşte că prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat de art. 142 sau pe o navă sau aeronavă română, inclusiv atunci când pe acest teritoriu ori pe nava sau aeronava romană s-a efectuat numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii (principiul ubicuităţii). 2. Excepţii de la principiul teritorialităţii – imunitatea de jurisdicţie (art. 8 C. pen.);
4
Drept penal. Partea generală
– infracţiunile săvârşite la bordul navelor şi aeronavelor străine aflate pe teritoriul ţării noastre (cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 17 din Legea nr. 17/1990); – personalul armatelor străine în timpul staţionării sau trecerii pe teritoriul ţării noastre.
B. Aplicarea legii penale faptelor săvârşite în afara teritoriului României 1. Principiul personalităţii legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie care are domiciliul în România (art. 4 C. pen.). 2. Principiul realităţii legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, contra siguranţei statului român sau contra vieţii unui cetăţean român ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care domiciliază în afara teritoriului ţării [art. 5 alin. (1) C. pen.]. 3. Principiul universalităţii legii penale Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute la art. 5 alin. (1) C. pen., săvârşite de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită şi făptuitorul se află în ţară (art. 6 C. pen.).
1.2. Extrădarea Extrădarea este un acord bilateral care permite statului pe teritoriul căruia se află un infractor sau un condamnat să îl predea pe acesta, la cerere, altui stat, pentru a fi tras la răspundere juridică sau pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat. Condiţiile extrădării: a) Condiţii care privesc infracţiunea: – să se fi comis o infracţiune pe teritoriul statului solicitant ori care lezează interesele statului solicitant sau de către un cetăţean al acestui stat; – să existe dublă incriminare;
Seminar 2
5
– infracţiunea săvârşită să fie pedepsită în legislaţiile celor două state cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni. b) Condiţii care privesc infractorul: – să fie cetăţean străin sau persoană fără cetăţenie ce domiciliază în străinătate; – să se găsească pe teritoriul statului solicitat. Situaţii în care nu poate opera extrădarea: a) în cazul cetăţenilor români, cu excepţiile prevăzute de lege; b) în cazul persoanelor care au obţinut drept de azil în România; c) în cazul persoanelor care beneficiază de imunitate de jurisdicţie; d) în cazul cetăţenilor străini şi al apatrizilor care au săvârşit o infracţiune în România; e) dacă este nevoie de plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau autorizarea ori sesizarea unui organ şi aceasta lipseşte; f) a intervenit amnistia; g) s-a prescris răspunderea penală sau executarea pedepsei.
§2. Întrebări şi subiecte de sinteză 1. Definiţi principiul teritorialităţii legii penale. 2. Care sunt elementele componente ale teritoriului? 3. Definiţi noţiunea de infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării. 4. Indicaţi excepţiile de la principiul teritorialităţii. 5. Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea legii române conform principiului personalităţii? 6. Definiţi principiul realităţii. 7. Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea legii române conform principiului realităţii? 8. Definiţi principiul universalităţii. 9. Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a opera extrădarea? 10. Enumeraţi situaţiile în care nu poate opera extrădarea.
6
Drept penal. Partea generală
§3. Teste grilă 1. Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României: a) doar dacă fapta a fost săvârşită de către un cetăţean român; b) indiferent de cetăţenia făptuitorului; c) de un cetăţean străin, doar dacă fapta a fost săvârşită împreună cu un cetăţean român. 2. Legea penală română se aplică: a) faptelor săvârşite pe o navă română de către un cetăţean străin care se bucură de imunitate de jurisdicţie penală; b) când pe o navă română s-a produs rezultatul infracţiunii, fără ca pe acea navă să se fi efectuat vreun act de executare; c) când pe o navă română s-a efectuat doar un act de executare, fără ca rezultatul infracţiunii să se producă pe acea navă. 3. Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României: a) de un reprezentant diplomatic al altui stat; b) de un cetăţean străin, membru al unei armate străine aflate în trecere pe teritoriul ţării, în baza unui acord cu statul român; c) de un cetăţean străin la bordul unei nave comerciale aflate în apele teritoriale române, dacă infracţiunea este îndreptată împotriva unui cetăţean român. 4. Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului României: a) de un cetăţean străin; b) de un cetăţean român; c) de o persoană fără cetăţenie cu domiciliul în România. 5. Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în străinătate de către un cetăţean străin: a) dacă s-au lezat interesele unui cetăţean român; b) dacă s-a pricinuit o vătămare gravă unui cetăţean român; c) dacă s-a provocat o vătămare unui cetăţean român. 6. Pentru aplicarea legii penale române potrivit principiului universalităţii, este nevoie ca: a) autorul să fie cetăţean străin, neavând importanţă dacă se află sau nu pe teritoriul României; b) să existe dublă incriminare pentru infracţiunea săvârşită; c) autorul să fie cetăţean străin cu domiciliul în România.
Seminar 2
7
7. Pentru a putea opera extrădarea, dubla incriminare este cerută: a) întotdeauna, cu excepţia faptelor pentru care, printr-o convenţie internaţională la care România este parte, este exclusă cerinţa dublei incriminări; b) doar în cazul săvârşirii anumitor infracţiuni; c) niciodată. 8. Poate fi extrădat din România: a) infractorul cetăţean străin; b) infractorul cetăţean străin beneficiar al unui drept de azil; c) infractorul cetăţean străin care se bucură de imunitate de jurisdicţie. 9. Cetăţenii români pot fi extrădaţi dacă: a) la data săvârşirii faptei aveau domiciliul pe teritoriul statului solicitant; b) au şi cetăţenia statului solicitant; c) la data formulării cererii de extrădare aveau domiciliul pe teritoriul statului solicitant. 10. Cererea de extrădare va fi refuzată: a) dacă există motive serioase să se creadă că extrădarea se solicită în scopul judecării unei persoane pe motive de rasă, religie sau sex; b) dacă se solicită extrădarea unui cetăţean român de către un stat membru al Uniunii Europene, pentru săvârşirea unei fapte pe teritoriul respectivului stat; c) dacă se referă la o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept comun.
§4. Speţe şi probleme practice 1. În timpul unui conflict iscat într-un bar din Bucureşti, R.T., cetăţean italian, îl loveşte cu o sticlă în cap pe I.M., cetăţean spaniol, provocându-i acestuia vătămări care au necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale, partea vătămată rămânând cu o parte a feţei imobilizată permanent. Să se arate dacă fapta lui R.T. cade sub incidenţa legii penale române. 2. W.T., membru al personalului diplomatic al Ambasadei Franţei la Bucureşti, conducând un autoturism proprietate privată,