Esthetiq Magazine nr. 2 Nov-Dec 2008

Cuprins Cuprins Laser şi IPL

Fototerapia. Generalităţi şi principii (pag. 6) Conf. Dr. Maria Crişan

Chirurgie estetică

Mamoplastia de mărire cu implante - II (pag. 8) Prof. Dr. Alexandru V. Georgescu

Între aşteptări şi realitate (pag. 44) Psih. Ramona Mihuţ

Patient story by A. D. (pag. 46)

Board editorial

Mastopexia (pag. 15) Prof. Dr. Ştefan Luchian

flebologie

Investigaţii paraclinice în insuficienţa venoasă (pag. 18) Dr. Gabriel Olteanu

anti-aging

Poate fi combătută îmbătrânirea?

Rejuvenarea facială Tratamentul ridurilor -Toxină botulinică - I (pag. 24) Dr. Adrian Avram

În dorinţa de a ne păstra vigoarea (pag. 30) Dr. Ariana Luca

dermatologie-dermatocosmetologie

Nevii nevocitari - o problemă de sănătate publică (pag. 32) Prof.dr. Alexandru Tătaru

Tegumentul prea uscat - când şi de ce? partea a II-a (pag. 36) Prof.dr. Alexandru Tătaru

Medicină estetică dentara

Estetica în ortodonţie (pag. 41) Dr. Claudia Corega

COORDONATORI Redactor Şef: Şef Lucrări Dr. Adrian Avram Coordonator Chirurgie Estetică: Prof. Dr. Alexandru V. Georgescu (Cluj-Napoca - România) Coordonator Dermatologie şi Dermatocosmetologie: Prof. Dr. Alexandru Tătaru (Cluj-Napoca - România) Coordonator Flebologie: Prof Dr. Aurel Andercou (ClujNapoca - România) Coordonator Medicină Anti-Aging: Prof. Dr. John Ionescu (Spezialklinik Neukirchen – Germania) Coordonator Medicină Estetică Dentară: Şef Lucrari Dr. Claudia Corega (Cluj-Napoca, România)

Membrii Prof. Dr. Mihai Ionac (Timişoara, România) Prof. Dr. Ştefan Luchian (Bucureşti, România) Prof. Dr. Aurel Mironiuc (Cluj-Napoca, România)

Director de marketing: Cristina Pop Design & DTP: Printed by: Gewalt esthetiq.magazine@yahoo.com

4

Coperta: Elena Ilaş

Puncte de vedere...

Dr. Adrian Avram Redactor Şef

Unele tratamente din medicina estetică se fac în sezoanele reci. Pielea expusă la soare pe parcursul verii în perioada de vacanțe, mai ales dacă nu este protejată cu creme care au factor de protecție mare (SPF>30) suferă procesul de foto-aging adică o îmbătrânire accelerată. Laserul și lumina intens pulsată sunt unele din tehnologiile noi care se utilizează în sezoanele reci, știind faptul că ele au o contraindicație dacă există expunere la soare. Aceste metode moderne de tratament pot corecta unele modificări ce apar în foto-aging-ul pielii dar și anumite afecțiuni ale acesteia: teleangiectaziile de la nivelul feței, rozaceea, unele leziuni pigmentare ale pielii, reducerea părului nedorit, venectaziile de la nivelul membrelor inferioare, cicatrici, dar pot să şi îmbunătățească estetica anumitor zone anatomice (fața, decolteul, mâinile, etc.) prin metodele de laser resurfacing.

În numărul de față veți găsi informații despre cel mai popular tratament cu lumină intens pulsată – reducerea definitivă a părului nedorit. Informaţii cerute de mulți pacienți și medici despre această procedură cu lumină intens pulsată, sper să aducă răspunsurile la întrebările pe care le aveți. Este un tratament, pe care îl considerăm, medical – și ar trebui realizat de personal calificat. Dincolo de simplicitatea lui tehnică, există indicația medicală care trebuie pusă corect (tipul de piele, afecțiuni ale pielii care reprezintă contraindicații, etc.) parametrii aparatului care trebuie setați corect, condițiile medicale în care se realizează acest tratament (boli, medicație, etc.), interacțiunea acestuia cu diferiți produși aplicați pe piele (unii fotosensibilizanți) și de ce nu, complicațiile (arsuri, hiper/ hipopigmentații, etc.) care pot apare uneori și care necesită asistență medicală. Toți acești factori, concură la un rezultat bun și la o concordanță foarte mare, între promisiunile de dinainte de tratament și la sfârșitul efectuării tratamentelor.

Nevii pigmentari sunt o problemă de sănătate publică. Multe persoane au astfel de nevi pigmentari, însă puțini sunt cei care vin în cabinetele de dermatologie și chirurgie plastică pentru a fi examinați și tratați, acest lucru se întâmplă doar dacă aceștia sunt lezați, sângerează sau își modifică dimensiunea sau culoarea și dau motive de îngrijo-

rare. Poate mult mai importante sunt lucrurile care trebuie evitate sau măsurile care trebuie avute în vedere pentru a preveni sau a micșora posibilitatea de transformare a acestor nevi știind posibilitățile de evoluție nefavorabilă a acestora. Sperăm că articolul d-lui Prof. Alexandru Tătaru să vă dea răspunsuri la întrebările pe care le aveți despre nevii pigmentari.

Este mai ușor să “dezintegrezi un atom decât să dezintegrezi o prejudecată” spunea marele savant Albert Einstein. Sperăm să “dezintegrăm “ o parte din prejudecățile legate de tratamentul ridurilor cu toxina botulinică și să oferim informații pertinente în două articole seriate pentru ca cei doritori să facă alegerea acestui tratament cunoscând toate aspectele lui.

Salutăm primul articol despre estetica zâmbetului în secțiunea de medicină estetică dentară, secțiune care va fi o prezență constantă în revistă care vine sa confirme caracterul multidisciplinar al medicinei estetice.

Deși în domeniul medicinei estetice calitatea actului medical este foarte importantă, uneori contează mediul si modul cum se desfăşoară actul medical (relația medic-pacient, aspecte juridice, aspecte etice, etc), precum şi drepturile pacienţilor. Luând în considerare acestea am adresat invitația colaboratorilor de a ne prezenta aceste aspecte în articolele din numerele viitoare care credem că vor fi foarte utile atât pentru pacienti cât și pentru medicii practicieni.

Vreau să mulțumesc tuturor - pacienți și medici - care ne-au dat idei, sugestii, dar și un feed-back după primul număr al revistei. Închei de fapt cu ceea ce ar trebui să încep: cu mulțumirile noastre specialiștilor din domeniu – profesori, conferenţiari etc. care au fost receptivi și au susținut proiectul EsthetiQ Magazine atât prin articole cât și prin prezența în boardul editorial care se va extinde de la număr la număr.

Noiembrie - Cluj-Napoca

5

Laser şi IPL

Fototerapia.

Generalităţi şi principii.

Conf. Dr. Maria Crisan medic primar dermato-venerolog

Fotomedicina se ocupă cu studiul interacţiunii radiaţiilor ultraviolete şi a radiaţiilor vizibile asupra corpului uman. Sursa principală a radiaţiilor care acţionează asupra corpului este soarele. Ultravioletele şi lumina vizibilă reprezintă o constantă a mediului ambiental, fiind emise şi de alte surse luminoase cum sunt lămpile fluorescente, becurile cu incandescenţă, lămpile de fototerapie.

Radiaţia luminoasă are atât efecte benefice asupra corpului uman (sinteza provitaminei D3, reglarea ritmului biologic) dar şi o mulţime de efecte nedorite, chiar nocive (imunosupresie, arsuri solare, cancere cutanate, fotoîmbătrânire, reacţii fototoxice sau fotoalergice). Radiaţia solară este parţial atenuată de atmosfera terestră. Astfel,

6

ultravioletele sunt filtrate de stratul de ozon şi oxigen molecular din stratosferă. Ozonul este prezent în stratosferă la înălţimea de 15-35 km şi este constant generat şi alterat. Diferiţii poluanţi atmosferici pot determina alterarea stratului de ozon prin reacţii chimice şi fotochimice la nivelul stratosferei (oxizii nitrici, freonul etc). Deoarece transmiterea ultravioletelor prin atmosferă variază exponenţial cu concentraţia de ozon, modificări minime ale acestui strat duc la creşterea dozei de ultraviolete care ating suprafaţa pământului.

Tratamentul cu lumină se numeşte fototerapie. Efectul benefic asupra diverselor boli cutanate a fost observat şi utilizat încă din antichitate. Pentru a evita efectele nedorite ale ultravioletelor, în ultimii 20 de ani, tratamentul se efectuează controlat, cu surse luminoase care dozează cantitatea de ultraviolete emise. Fototerapia modernă cu ultraviolete defineşte utilizarea unor echipamente speciale care emit în mod

Laser şi IPL selecţionat radiaţiile. Astfel, se folosesc aparate sau cabine care emit în spectrul UVB – bandă largă (280-320 nm),UVB – bandă îngustă (312-315nm), UVA1 (340400 nm), UVA2 (320-340 nm).

Fotochemoterapia presupune utilizarea unei substanţe fotosensibilizante aplicată topic sau administrată general, numită psoralen, şi expunerea pentru un anumit interval de timp la o sursă de ultraviolete. Fototerapia are indicaţii numeroase în dermatologie dar şi în alte domenii medicale, cum ar fi: pediatrie, psihiatrie, medicină internă, etc.

7

Chirurgie estetică

Mamoplastia de mărire cu implante (continuare) Prof. dr. Alexandru V. Georgescu - Medic primar Chirurgie Plastică şi Reparatorie U.M.F. Cluj-Napoca Clinica ALMEDICA - Cluj-Napoca 8. Ce cale de abord chirurgical folosim?

Au fost descrise 4 căi de abord chirurgical (Figura3): inframamar, periareolar, axilar şi transombilical.

Abordul inframamar este indicat în cazurile în care şanţul submamar este evident (deci mai indicată în caz de atrofie decât de hipotrofie !) şi când distanţa dintre mamelon şi şanţul submamar este egală cu raza implantului. Disimularea cât mai bună a cicatricei restante se poate obţine prin practicarea inciziei la aproximativ 1,5-2 cm inferior de şanţul submamar, ceea ce va face ca ea să se plaseze postoperator exact la nivelul şanţului. O mare atenţie trebuie acordată nelezării ligamentului aflat la acest nivel. Acest tip de abord permite, cu preţul unei incizii relativ scurte, o vizibilitate suficientă pentru disecţie şi hemostază.

Abordul periareolar permite disecţia radială şi deci un foarte bun acces la toate porţiunile sânului, îndeosebi la nivelul polului inferior. Ca principal dezavantaj, această cale de acces presupune secţionarea

8

glandei. Principalele avantaje sunt reprezentate de aspectul în general foarte bun al cicatricei, de facilitarea unor posibile intervenţii de revizie precum şi de folosirea aceleaşi căi de abord în eventualitatea unei mastopexii periareolare ulterioare.

Abordul axilar presupune o incizie în general transversală, proiectată la limita dintre zona păroasă şi cea nepăroasă şi oferă ca principal avantaj posibilitatea de introducere endoscopică a implantului, precum şi situarea cicatricei într-o zonă foarte bine disimulată. Principalul dezavantaj este reprezentat de faptul că nu pot fi utilizate decât implante cu ser fiziologic care se umplu după introducerea lor.

Abordul transombilical permite numai introducerea pe cale endoscopică a implantelor saline. În afara avantajelor şi dezavantajelor comune cu ale căii de abord axilare, această cale de abord are în plus dezavantajul unei foarte dificile posibilităţi de poziţionare submusculară a implantului.

O cale de abord particulară este introducerea implantelor prin transa de abdominoplastie, posibilă atunci când cele două operaţii sunt prac-

Chirurgie estetică

Figura 3 - principalele căi de abord: A. periareolară; B. submamară; C. axilară

ticate concomitent. Avantajul principal al acestei metode este absenţa oricărei cicatrice la nivelul toracelui.

9. Unde înserăm implantul?

Implantul poate fi plasat (Figurile 4, 5, 6):

a) submamar, respectiv în întregime sub glanda mamară. Pentru acest tip de poziţionare poate fi folosită oricare dintre căile de abord menţionate. Posibilitatea ca marginile protezei să fie vizibile reprezintă dezavantajul acestei metode.

Diminuarea acestui risc poate fi obţinută prin folosirea unor implante al căror diametru să nu fie mai mare decât cel al sânului, prin nefolosirea metodei la pacientele cu piele foarte subţire, cu strat adipos slab reprezentat sau cu segmentul II al sânului concav.

Figura 4 - implante rotunde introduse prin incizie submamară: înainte

b) retropectoral, respectiv sub muşchiul pectoral mare. Poate fi folosită orice cale de acces, dar calea transombilicală nu este de regulă recomandată datorită dificultăţilor tehnice.

Principalul dezavantaj este reprezentat de faptul că treimea inferioară a implantului nu poate fi acoperită de muşchiul pectoral. Pentru a elimina acest dezavantaj, se poate confecţiona un buzunar muscular inferior prin folosirea unei părţi din muşchiul dinţat. Poziţionarea submusculară oferă o mare fixitate implantului, ceea ce o face inoportună în cazul unor sâni prezentând şi un grad de ptoză pentru a evita aspectul de bisac al sânului. Desigur, corectarea chirurgicală concomitentă a ptozei elimină acest dezavantaj. Poziţionarea retropectorală a implantului poate totuşi oferi şi un avantaj, respectiv acela că în caz de contracţie capsulară aceasta poate fi mai puţin evidentă sau chiar neevidentă.

c) subfascial, respectiv sub fascia muşchiului pectoral mare şi inferior sub fascia toracică, care este o continuare a ei. Acest tip de poziţionare asociază avantajele celorlalte două metode.

10. Este necesar drenajul postoperator?

În ciuda discuţiilor existente pe această temă şi faptului că unii chirurgi consideră că prezenţa tuburilor de dren poate creşte riscul de apariţie a contracturii capsulare, majoritatea auto-

Figura 4 - implante rotunde introduse prin incizie submamară: după

9

Chirurgie estetică

Figura 5 – implante anatomice în poziţie prepectorală: înainte

rilor recomandă drenarea postoperatorie. În general, tuburile de dren trebuie menţinute 1-2 zile, respectiv până când cantitatea drenată scade sub 10 ml pe 24 ore.

11. Ce îngrijiri postoperatorii sunt necesare?

Zona operată trebuie pansată zilnic în primele 3-4 zile şi apoi la 2-3 zile o dată. În principiu, dacă nu se remarcă nici un fel de suferinţă la nivelul plăgilor postoperatorii, pacienta poate face duş după 4-5 zile postoperator. Firele de sutură trebuie scoase la 10-14 zile postoperator.

Pot fi folosite anumite topice locale cu efect asupra calităţii cicatrizării. Pacienta trebuie să se prezinte la control lunar în primele 6 luni şi apoi din 6 în 6 luni. Este recomandabilă purtarea unui corset special începând cu prima zi postoperator şi pentru o durată de cel puţin 6 luni, ceea ce contribuie la fixarea şi menţinerea implantelor în poziţia dorită.

Este contraindicată expunerea la soare a sânilor şi în special a cicatricelor timp de cel puţin 6 luni, deoarece în perioada de evoluţie a cicatrizării eventuala bronzare a acestora este ireversibilă, cicatricile rămânând hiperpigmentate. Este imperios necesară evitarea traumatismelor locale, care poate duce la ruperea implantelor sau la alte complicaţii locale.

10

Figura 5 – implante anatomice în poziţie prepectorală: după

12. Ce complicaţii pot surveni?

Ne vom referi numai la posibilele complicaţii locale, deoarece riscurile anestezice şi chirurgicale generale sunt comune cu ale oricărei alte intervenţii chirurgicale şi, de regulă, foarte rare şi de mică importanţă.

Hematomul – prezent în 2-3% din cazuri; este strict dependent de eventualele dilacerări musculare sau de o hemostază incompletă. Drenajul său este absolut obligatoriu, din cauza riscului de infecţie şi de dezvoltare ulterioară a retracţiei capsulare.

Seromul – este prezent în maximum 1% din cazuri şi poate sta la baza aceloraşi neplăceri ca în cazul hematomului.

Infecţia – regăsită la aproximativ 0,5-2% din cazuri, este un risc al oricărei intervenţii chirurgicale, mai ales când aceasta presupune introducerea unui implant care este asimilat de către organism drept un corp străin. Infecţia poate determina compromiterea implantului, fie deoarece implantul se exteriorizează la nivelul unei dehiscenţe a plăgii, fie deoarece îndepărtarea sa este necesară pentru a putea trata infecţia. Tratamentul infecţiei este în funcţie de severitatea ei şi de faptul dacă implantul este sau nu expus. În cazurile de gravitate medie tratamentul cu antibiotice se poate dovedi suficient. Dacă însă infecţia este mai severă şi mai ales atunci când im-

Chirurgie estetică plantul este expus, antibioterapia trebuie asociată cu îndepărtarea implantului.

Ruptura şi golirea implantului - implantele mamare nu sunt garantate pe viaţă; unele se rup sau se golesc progresiv în primele luni, în timp ce altele se menţin integre şi după 10 ani.

Implantele cu ser fiziologic sunt mult mai vulnerabile din acest punct de vedere, dar exteriorizarea conţinutului nu afectează în nici un fel organismul, putând însă determina o alterare estetică locală.

Ruptura implantelor cu silicon poate determina unele reacţii: noduli, durere, tensiune locală, senzaţie de arsură, modificări de sensibilitate; toate acestea au devenit însă foarte rare prin utilizarea implantelor ce conţin silicon cu un grad foarte mare de coezivitate. În plus, în general siliconul exteriorizat dintr-un implant rupt rămâne cantonat în interiorul capsulei periprotetice. Oricum, în afara fenomenelor neplăcute determinate local, nu există nici un fel de impact general la nivelul organismului deoarece siliciul, principalul element conţinut în silicon, este unul dintre cele mai răspândite în natura şi, la concentraţiile existente în implante, fără efecte negative cunoscute la nivelul organismului.

Dispariţia sau diminuarea sensibilităţii areolare – apare în aproximativ 10% din cazuri şi este de regulă tranzitorie.

Galactoreea – reprezintă apariţia secreţiei lactate ca urmare a contuzionării nervilor toracici; în rare cazuri poate determina dezvoltarea unui galactocel, adică a unui fel de pungă cu lapte.

Tratamentul acestei complicaţii se poate face cu bromcriptina sau prin blocarea nervilor intercostali.

Sindromul Mondor – tromboza venelor de la nivelul polului inferior al sânului, ceea ce duce la apariţia unor cordoane dure, vizibile şi uneori dureroase. Aceasta se poate remite spontan, dar evoluţia spre vindecare poate fi grabită prin utilizarea căldurii locale şi a tratamentului antiinflamator.

Calcificări intracapsulare – care pot genera dureri intense la nivelul sânilor. Ele apar în toate cazurile şi în proporţie egală în ambele tipuri de implante (saline şi siliconice). Apariţia lor este doar o problemă de timp: conform unui studiu din anul 1995, ele sunt relativ rare înainte de 10 ani dar prezente în 100% din cazurile ce depăşesc 23 de ani. Prezenţa calcificărilor ar putea îngreuna interpretarea mamografică dar, existenţa în zilele noastre a unor mamografe ultraperformante poate face diferenţierea acestora de cele de la nivelul unui cancer mamar.

Migrarea sau rotarea implantului – poate determina dureri, disconfort local şi poate face vizibile marginile implantului sau distorsiona întreaga regiune. Rotarea implantului, puţin importantă în cazul protezelor rotunde, devine de neacceptat în cazul protezelor cu formă anatomică.

Granuloame reactive la silicon sau la firele de sutură. Perceperea unor zgomote lichidiene – ca urmare a prezenţei aerului în implant.

Cicatrizare nefavorabilă – există două tipuri de cicatrice nefavorabile: hipertrofice şi cheloide. Până la

Figura 6 – implante anatomice în pozitie subfascială: înainte

Figura 6 – implante anatomice în pozitie subfascială: după

11

Chirurgie estetică un punct ele sunt similare ca aspect, diferenţa fiind reprezentată de faptul că o cicatrice hipertrofică se remite de regulă spontan. Principalele cauze ale apariţiei unei cicatrice cheloide sunt fie predispoziţia individuală fie infecţia locală.

Contractura capsulară (Figura 7) – probabil cea mai frecventă şi redutabilă complicaţie.

Probabil că un grad mai mic sau mai mare de contractură capsulară apare în toate cazurile dar, din fericire, ea este evidentă clinic în numai aproximativ 50% din cazuri. Organismul uman reacţionează la prezenţa implantului ca la prezenţa oricărui alt corp străin prin formarea unei capsule fibroase ce îl izolează de ţesuturile înconjurătoare. Îngroşarea în exces a acestei capsule o face să devină mai mică decât conţinutul. Drept cauze ale acestui proces au fost sugerate: migrarea moleculelor de silicon din implant, reacţia la corp străin, anumite afecţiuni autoimune ale ţesutului conjunctiv, predispoziţia genetică, infecţia sau contaminarea bacteriană, prezenţa hematomului, caracteristicile suprafeţei implantului. Nu există diferenţe privind frecvenţa dezvoltării contracţiei capsulare în funcţie de tipul de proteze utilizate actualmente, în schimb se pare că plasarea submusculară a unor implante cu volum mai mic de 350 cm³ reduce considerabil rata ei de apariţie. Poziţionarea submusculară a implantului poate preveni apariţia contracturii capsulare datorită faptului că prin contracţie se realizează o mişcare a implantului în buzunarul său; în plus, muşchiul pectoral realizează o barieră de protecţie în calea contaminării bacteriene de la mamelon. De asemenea, muşchiul poate face ca o contractură să fie mai puţin evidentă clinic. Unele studii sugerează că irigaţia locală cu antibiotice şi antibioterapia generală ar reduce mult rata de apariţie a contracturii capsulare, în timp ce folosirea betadinei ar favoriza apariţia ei. Cu toate că este controversată, unii chirurgi procedează la mobilizarea zilnică a implantului în scopul menţinerii dimensiunilor buzunarului şi prevenirii contracţiei capsulare.

Dacă este evidentă clinic, contractura capsulară 12

trebuie tratată. Se poate recurge la capsulotomie închisă sau deschisă sau la capsulectomie.

Capsulotomia închisă este numai rareori utilizată datorită riscului mare de complicaţii (ruptura implantului, hematom, deplasarea implantului) şi recidive. Capsulectomia este mult mai dificilă tehnic decât capsulotomia deschisă, dar are un potenţial mai mic de recidivă. Indicaţiile principale ale capsulectomiei sunt calcificările capsulare, implantele siliconice rupte, infecţia, contractură foarte severă.

13. Pot apărea alte boli după introducerea implantelor? În anii ’80 au fost raportate o serie de cazuri la care se pare ca există o legătura între introducerea implantelor siliconice şi apariţia unor afecţiuni ale ţesutului conjunctiv (sclerodermie, artrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, dermatomiozita, polimiozita, polimialgie reumatică). Studiile efectuate ulterior au demonstrat însă că nu există nici un fel de determinism.

14. Ce efecte are siliconul asupra sarcinii, lactaţiei şi alăptării?

Nu există nici o dovadă ştiinţifică privind mutagenicitatea sau teratogenicitatea siliconului. Implantele nu afectează lactaţia, iar la nivelul laptelui nu au fost identificate concentraţii crescute de silicon comparativ cu femeile fără implante.

Figura 7 - retracţie capsulară

Chirurgie estetică 15. Este mai frecvent cancerul de sân la purtătoarele de implante mamare?

Două foarte largi studii efectuate în Statele Unite au demonstrat că femeile cu implante mamare au prezentat o frecvenţă mai mică de apariţie a cancerului decât femeile fără implante. Explicaţia frecvenţei mai mici ar fi faptul că purtătoarele de implant au mai puţin ţesut mamar la nivelul căruia să poată apărea un cancer sau ca siliconul ar putea media un efect biologic protectiv împotriva cancerului mamar.

Este obligatoriu ca pacientele purtătoare de implante mamare să-şi examineze sistematic sânii prin aceleaşi metode ca şi preoperator. O atenţie particulară trebuie acordată eventualelor modificări privind consistenţa, mărimea şi forma sânilor; de asemenea, trebuie remarcate cât mai precoce senzaţiile de durere, tensiune locală, modificările de culoare sau o eventuală alterare a sensibilităţii plăcii areolo-mamelonare.

Răspunsul este categoric “DA“ 17.Trebuie schimbat implantul după un anumit interval de timp?

Răspunsul este relativ dificil: există cazuri la care implantul poate supravieţui fără probleme 10 sau chiar mai mulţi ani, dar şi cazuri la care trebuie schimbat după intervale de timp mai scurte. Ceea ce pare unanim admis este faptul că implantele umplute cu ser fiziologic au cea mai bună tolerabilitate în timp.

18. Sunt necesare anumite explorări paraclinice ulterioare?

Efectuarea controalelor regulate, la intervale de timp în funcţie de vârsta sau/şi eventuala patologie preexistentă este absolut obligatorie. În plus, mamografia, sonografia sau rezonanţa magnetică pot fi utile în caz de suspiciune de ruptură sau de pierdere de conţinut de la nivelul implantelor

16. Trebuie menţionată prezenţa implanturilor cu ocazia unor consulturi ulterioare?

CONCLUZIE

Mamoplastia de mărire cu implante reprezintă un procedeu chirurgical sigur, cu rezultate mai mult decât satisfacatoare în marea majoritate a cazurilor. Informarea pacientei despre toate aspectele legate de procedura chirurgicală şi posibilele riscuri şi complicaţii imediate şi tardive, alături de circumspecţia medicului în alegerea cazurilor, a procedurii chirurgicale şi tipului de implant, alături de priceperea şi interesul sau în urmărirea pacientelor, sunt elemente care stau la baza succesului actului chirurgical şi satisfacţiei bilaterale.

14

Chirurgie estetică

Mastopexia Prof. dr. Ştefan Luchian Medic primar - Chirurgie plastică şi reparatorie Cabinet Dr. Luchian - Bucureşti Motivul cel mai frecvent invocat de către pacientele care consultă chirurgul plastician este ptoza sânului. Cel mai adesea, aceasta survine după sarcină şi lactaţie ori după o scădere în greutate semnificativă.

„Am sânii căzuţi. Doresc un lifting al sânilor.” Este exprimarea auzită cel mai adesea în cabinetul de chirurgie plastică şi estetică. În termeni foarte simpli, învelişul cutanat este mai cuprinzător decât volumul glandular, este piele mai multă decât sânul rămas, conţinutul este mai mic decât conţinătorul. Areola şi mamelonul ajung la nivelul pliului submamar sau mai jos încă. Forma şi relieful (proiecţia) estetice ale sânului sunt compromise. În mod logic, scopul operaţiei de mastopexie („lifting al sânului”) este de a restabili raportul optim între piele şi volumul de ţesuturi pe care îl conţine şi susţine. Chirurgia tinde să restabilească şi poziţia normală, estetică, a glandei mamare, alături de forma şi proiecţia dorite. Totuşi, doar o parte dintre paciente pot beneficia de corectarea operatorie exclusiv a pielii. Repoziţionarea unui sân mai voluminos şi ptozat poate face necesară o oarecare reducere a glandei, de obicei mai adipoasă. Ţesutul grăsos mamar poate fi redus în volum şi prin aspiraţie (liposucţiune). Realizarea unei proiecţii şi forme acceptabile estetic la o glandă hipoplazică (micşorată) poate impune augmentarea prin plasarea unui implant în poziţie subglandulară sau chiar submusculară (subpectorală).

Au fost imaginate diferite procedee chirurgicale care să îndeplinească obiectivele dorite,

conducând la rezultatul estetic aşteptat. Puncte comune ale acestor operaţii sunt modelarea si repoziţionarea glandei mamare, de obicei suspensia acesteia la fascia muşchiului pectoral, crearea premiselor pentru susţinerea sa împotriva forţei gravitaţionale prin ţesut conjunctiv rezultat în urma procesului de vindecare, cu sau fără folosirea unei plase lent resorbabile (un adevărat sutien intern) şi, desigur, reaşezarea pielii potrivit reliefului creat.

Problema comună tuturor tehnicilor operatorii de mastopexie (ca, de altfel, a oricărei operaţii!) este cicatricea. Aceasta, însoţeşte în mod necesar şi obligatoriu orice rezultat. Pentru acest motiv, în gândirea şi alegerea procedeului există tendinţa şi efortul medicului de a reduce dimensiunile şi vizibilitatea cicatricii. Trebuie subliniat faptul că, experienţa şi măiestria chirurgului estetician sunt responsabile numai în parte, de calitatea cicatricii postoperatorii. Procesul biologic de vindecare a ţesuturilor este al pacientei,

15

Chirurgie estetică strict personal şi individual.

Cercetarea medicală a dezvoltat căi şi mijloace de a influenţa, a călăuzi în oarecare măsură procesul de cicatrizare, de vindecare a pielii. Cu rare excepţii, calitatea cicatricilor poate fi îmbunătăţită prin procedee nechirurgicale până la 1 an de la operaţie. După acest timp este posibilă, dacă pacienta şi-o doreşte, revizia chirurgicală a cicatricii.

Un alt fapt pe care pacienta candidată la o intervenţie chirurgicală estetică la sâni trebuie să-l ştie este acela că o sarcină sau modificarea greutăţii corporale modifică rezultatul operaţiei. În vreme ce toate tehnicile de mastopexie au drept unul dintre obiective, păstrarea sensibilităţii areolei şi mamelonului, capacitatea de lactaţie (alăptarea) poate fi pierdută prin intervenţia asupra glandei mamare. Există operaţii pentru ptoză mamară care ţintesc la o cicatrice verticală cât mai scurtă posibil al căror rezultat estetic este vizibil după mai mult de 6 luni, odată cu o coborâre a sânului şi o maturare a cicatricii. La acestea, imediat după intervenţie, sânul este mai bombat deasupra areolei şi mamelonului, iar dedesubt mai puţin reliefat, cu cicatricea încreţită. Acest aspect neobişnit, poate alarma pacienta în mod nejustificat. Chirurgul explică întotdeauna înainte de operaţie acest aspect particular alături de celelalte informaţii referitoare la intervenţia aleasă de către pacientă. Aceasta, este sfătuită călduros şi insistent să nu fumeze deloc, măcar cu două săptămâni înainte de operaţie şi cel puţin trei luni după aceea. Fumatul influenţează negativ vindecarea ţesuturilor şi calitatea cicatricilor.

Protejarea şi susţinerea sânilor operaţi în sutien adaptat mărimii acestora creează condiţii pentru o 16

vindecare optimală. Eforturile fizice şi practicarea sporturilor nu sunt permise o lună după operaţie.

Firele de sutură la piele se îndepărtează la două săptămâni după intervenţie. Pentru monitorizarea unei bune cicatrizări, pacienta trebuie să-şi viziteze chirurgul estetician după o lună şi apoi la trei luni după operaţie. Cu aceste ocazii, pot evalua împreună rezultatul precoce şi stabili conduita în continuare.

Până la 3 – 6 luni postoperator cicatricile sunt vizibile, mai roşii şi mai tari. Pe măsura terminării procesului de cicatrizare acestea pălesc şi devin mai moi, mai suple şi mai puţin vizibile.

Zonele de piele încreţită de dedesubtul areolei se şterg progresiv cu timpul, iar sânul îşi recapătă rotunjimea estetică. Tratamentele locale la cicatrici vor fi recomandate de medic în funcţie de evoluţia locală.

Chirurgie estetică

POLYTECH Health & Aesthetics GmbH ofera un program de garantie pe toata durata de viata.

In cazul implanturilor mamare cu gel siliconic POLYTECH pacientelor li se garanteaza inlocuirea acestora in cazul in care intervin rupturi ale invelisului implantului (GARANTIE PE VIATA)

CALITATEA INSEAMNA SIGURANTA Implanturile POLYTECH sunt preferate de chirurgi si de paciente deoarece pe linga faptul ca au un aspect natural si se simt la fel de bine ca un san natural ofera numeroase avantaje: • • • • • • • • • • • •

Contractura capsulara ZERO Lipsa dislocarii sau rotatii ale implanturilor Forme potrivite de implant pentru fiecare pacienta Corectarea asimetriilor Selectie rapida a implantului Umplute cu gel siliconic stabil Silicoane cu forme si proiectii diverse Gel siliconic cu ”efect de memorie ”(dupa comprimare implantul revine la forma sa originala) Sistem anatomic aditional Masuratoare “D” (corelare intre pozitionarea corecta a areolei si pliului inframamar) Sistem modular de implant mamar complet, logic, simplu, usor de inteles si de operat Preturi atractive

Proceduri: ¾ Augumentare mamara ¾ Reconstructie mamara ¾ Corectarea asimetriilor ¾ Aplazie sau hipoplazie ¾ Ptoza sau atrofiere ¾ Inlocuirea implantelor

POLYTECH Health & Aesthetics

POLYTECH Health & Aesthetics GmbH Altheimer Strasse 32 · D-64807 Dieburg Tel.: +49 (0)6071 98630 · Fax: +49(0)6071 986330

-

-

POLYTECH Health&Aesthetics este unic producator pe piata europeana de implanturi mamare cu suprafata din spuma micropoliuretanica, dovedite clinic si stiintific ca au cele mai bune rezultate de lunga durata pentru paciente.

Pacientele cu implanturi cu suprafata din spuma poliuretanica se bucura de o protectie importanta impotriva contracturii capsulare peste zece ani de la implantare, beneficiind de cea mai lunga perioada pana la necesitatea unei noi interventii.

POLYTECH-ROMANIA Str.General Constantin Coanda nr.31,etj.2,ap.2 Sect.1,Bucuresti-cod.01645Tel(0040)21-311.94.42;(0040)21-311.94.43 Fax:(0040)21-311.69.60 e-mail: office@ellman.ro Internet: www.polytech-health-aesthetics.com

17

Flebologie

Investigaţii paraclinice în insuficienţa venoasă Dr. Gabriel Olteanu Asist. Univ. U.M.F. “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca Medic primar chirurgie generală Medic specialist chirurgie vasculară Competenţă în ultrasonografie generală şi Doppler vasculară

Pacientul suferind de insuficienţă venoasă profundă sau superficială este, şi are tot dreptul să fie, în căutarea tratamentului adecvat situaţiei sale specifice. La ora actuală există o paletă largă de metode terapeutice pentru rezolvarea diferitelor situaţii patologice. Din păcate însă mass-media nu ajută întotdeauna, prezentând exclusiv cele mai atractive mijloace sau soluţii terapeutice, care foarte adesea nu sunt potrivite situaţiei celui în cauză.

Dacă diagnosticul de insuficienţă venoasă poate fi pus pe baze pur clinice, găsirea metodei de tratament adecvate fiecărui caz în parte este condiţionată de cunoaşterea exactă a patologiei venoase în cauză la pacientul respectiv precum şi a mecanismului de producere a acesteia.

Acest lucru se realizează prin investigaţii paraclinice adaptate fiecărui caz în parte. Ultrasonografia Doppler vasculară are rolul de a confirma prezenţa insuficienţei venoase, de a o defini exact din punct de vedere anatomic, stadial, funcţional şi

Figura 1 - Reflux patologic în vena safena mare

18

evolutiv. Metodă de studiu nedureroasă, noninvazivă şi repetabilă, ea permite vizualizarea directă a trombilor la interiorul venelor profunde sau superficiale, evaluarea direcţiei şi vitezei fluxului sanguin, precum şi prezenţa unor refluxuri patologice cu localizarea acestora.

Dacă ne referim, spre exemplu, strict la boala varicoasă, ecografia Doppler poate evidenţia o valvă ostială a venei safene mari defectă (Fig. 1), cu reflux în lungul acestei vene (Fig. 2) sau, dimpotrivă, poate infirma defectul de crosă, pachetele varicoase fiind consecinţa unui defect valvular troncular segmentar, adesea asociat cu perforante gambiere insuficiente.

Cele două situaţii sunt profund diferite, ele necesitând un tratament chirurgical diferit, aşa cum prevăd protocoalele internaţionale actuale. Dacă până mai deunăzi am fi recurs la desfiinţarea crosei (crosectomie) şi stripping al întregii vene în ambele situaţii, astăzi ne gândim ceva mai mult la capitalul venos sănătos al pacientului şi preferăm o variantă de

Figura 2 - Valva ostială defectă

Flebologie Fig. 3

tratament mai conservatoare acolo unde este posibil.

De asemenea, aceeaşi examinare Doppler permite marcarea exactă pe tegument a poziţiei perforantelor defecte în vederea abordului acestora (Fig. 3).

Insuficienţa crosei vene safene mici în spaţiul popliteu poate trece neobservată clinic iar pachetele varicoase gambiere pot fi puse în mod greşit pe seama venei safene mari, care astfel poate fi tratată în mod eronat şi recidiva devine foarte probabilă.

Tot această examinare poate însă releva lipsa alimentării cu presiune a unor pachete varicoase, fapt ce orientează deja terapeutul spre alte variante de tratament, mai uşor de acceptat de către pacient (scleroterapia, laserterapia teleangiectaziilor). Evaluarea calibrului venei safene mari ce ar urma să fie tratată cu Laser endovenos decide fezabilitatea acestei metode. În principiu pot fi tratate astfel, vene de calibru sub 6mm.

Pe de altă parte, ultrasonografia Doppler este absolut obligatorie în bilanţul pacientului cu boală varicoasă pentru a studia funcţionalitatea

19

Flebologie sistemului venos profund. Extirparea Fig. 4 sau blocarea prin diferite metode a unor trunchiuri venoase importante, pentru cura varicelor, la un pacient cu insuficienţă venoasă cronică profundă, fie ea discretă dar sigur insuficient investigată, poate duce la rezultate neplăcute.

Nu în ultimul rând, examinarea menţionată poate releva suferinţe vasculare congenitale nebănuite, fapt ce reorientează radical diagnosticul şi respectiv sancţiunea terapeutică.

Astfel, în funcţie de situaţia specifică fiecărui pacient în parte, metoda de tratament (de la compresia elastică la stripping, laser endovenos sau transcutan, embolizarea cu spumă sau scleroterapie) trebuie aleasă în strânsă concordanţă cu rezultatele acestei examinări.

Flebografia este o metodă de investigare invazivă, rezervată situaţiilor speciale, acolo unde imaginea de ansamblu a sistemului venos poate fi de folos în com-

20

pletarea ultrasonografiei (la cazurile cu malformaţii congenitale, recidivă varicoasă cu neocrosă, etc).

Investigarea paraclinică aşa cum am descris-o mai sus este etapa imediat următoare diagnosticului clinic de insuficienţă venoasă şi precede decizia terapeutică, permiţând nuanţarea acesteia, cu realizarea unei cure adecvate atât din punct de vedere funcţional cât şi estetic (Fig.4).

Flebologie

21

Anti-Aging

Poate fi combătută îmbătrânirea?

Rejuvenarea facială.

Tratamentul ridurilor -Toxină botulinică (I) Dr. Adrian Avram - Medic specialist Chirurgie Plastică şi Reparatorie U.M.F. Cluj-Napoca Q Clinic - Cluj-Napoca Îmbătrânirea feţei - aspecte clinice În preocupările cotidiene presărate de stres, de proiecte profesionale şi personale nu observăm că îmbătrânim. Acest lucru, îl conştientizăm uneori când se întâmplă să auzim o remarcă a unui “prieten/prietenă” despre un rid nou apărut sau despre firele de păr cărunt, care poate sunt în număr mai mare comparativ cu ceva timp în urmă sau uneori atunci când ne cade în mână un articol despre îmbătrânire, ne gândim la propria persoană, la propria imagine şi de ce nu la propria îmbătrânire. Medical vorbind, îmbătrânirea este inevitabilă şi este un “război” pe care nu poţi să-l câştigi în final, însă poţi câştiga “bătălii” din acest război, deoarece datorită progresului ştiinţific există astăzi un arsenal de “arme” împotriva procesului de îmbătrânire şi putem spune că datorită lor putem să ne controlăm propria îmbătrânire sau cu alte cuvinte putem 24

îmbătrâni mai frumos.

În cadrul procesului de îmbătrânire, există la nivelul feţei o serie de modificări care apar mai lent sau mai accelerat în timp, în funcţie de mai mulţi factori.

Medical vorbind, procesul de îmbătrânire îl putem împărţi în îmbătrânirea intrinsecă (factori interni organismului) şi îmbătrânirea extrinsecă (factori externi organismului).

Îmbătrânirea intrinsecă este determinată de factorul cronologic - trecerea timpului şi este un proces normal, fiziologic însă există şi alţi factori genetici şi hormonali care influenţează acest tip de îmbătrânire.

Luând în considerare factorii genetici putem spune că moştenim multe în acest proces de îmbătrânire şi dacă privim la rudele noastre apropiate părinţi, fraţi/surori mai mari putem observa o asemănare foarte mare a procesului de îmbătrânire mai ales dacă persoanele trăiesc în aceleaşi condiţii externe (de mediu) (Fig.1).

Fig. 1

Anti-Aging Fig. 2

Factorii hormonali

influenţează procesul de îmbătrânire la ambele sexe, însă se ştie că la sexul feminin, după momentul menopauzei sau chiar mai devreme (între 35-40 ani), procesul de îmbătrânire este accelerat ceea ce este o dovadă foarte pertinentă a implicării hormonale în îmbătrânire -nivelul hormonilor estrogeni începe să scadă după această vârstă. De altfel, una dintre terapiile moderne anti-aging este cea de substituţie hormonală de la un anumit moment, ceea ce duce la o prevenire a procesului accelerat de îmbătrânire.

Procesul de îmbătrânire extrinsecă este mai uşor de influenţat, deoarece apare sub acţiunea unor factori externi organismului, factori de care ne putem feri.

UV – ultravioletele prin expunerea solară sau prin frecventarea saloanelor de bronzare artificială (solar) duc la o grăbire a procesului de îmbătrânire al pielii.

Literatura de specialitate medicală sau chiar cea nemedicală abundă de articole de informare în ceea ce priveşte rolul negativ al soarelui asupra pielii.

Pentru bronzul temporar al pielii care este considerat un atribut de frumuseţe şi pentru plăcerea expunerii la soare se plăteşte însă un preţ prea mare, deoarece agresiunea solară accelerează foarte mult îmbătrânirea pielii (photoaging-ul) (Fig.2).

Acest lucru se poate combate foarte simplu prin aplicarea cremelor de protecţie solară sau evitarea expunerii la soare. Alţi factori importanţi sunt: alcoolul, fumatul, lipsa de somn şi stresul. Efectele îmbătrânirii

pe care le putem constata la nivelul pielii sunt: uscăciunea pielii, scăderea elasticităţii ca o consecinţă a scăderii cantităţii de colagen şi elastină din derm, dar şi a ţesutului adipos, cu apariţia de leziuni vasculare (teleangiectasia), comedoame (puncte negre), leziuni pigmentare (hiper/hipopigmentare) sau a unor leziuni benigne sau chiar pre-maligne (ex. keratoza actinică). Ca efect vizibil este apariţia ridurilor şi a laxităţii tegumentare. Modificările ce apar în procesul de îmbătrânire la nivelul feţei sunt rezultatul migrării progresive şi gravitaţionale a ţesuturilor de la nivelul feţei, mai ales a ţesutului grăsos. De fapt, există o laxitate şi o cădere facială nu numai a ţesutului grăsos dar şi a fasciei, musculaturii şi a ligamentelor existente, fenomene care duc la o pierdere a volumului feţei de la nivelul obrajilor, căderea acestuia spre mandibulă, cu apariţia unui exces bilateral de piele. O metodă foarte bună de apreciere este cea a triunghiului de la nivelul feţei. Acest triunghi este diferit în funcţie de vârstă: la vârsta de 20-40 ani – faţa este ovală, triunghiul este echilateral cu vârfurile laterale la nivelul oaselor zigomatice ale feţei şi bărbiei. Nu există migrări tisulare la nivelul feţei, însă acest lucru diferă de la persoană la persoană în funcţie de cât de avansat este procesul de îmbătrânire (Fig.3a). Peste 40 de ani se

25

Anti-Aging produce o îngroşare a zonei bărbiei, cu “căderea” liniei mandibulare şi cu apariţia unui triunghi echilateral (o inversare a triunghiului feţei, faţă de perioada de adult) cu vârfurile – superior intersprâncenos, laterale la nivelul mijlocului mandibulei, cu prezenţa de exces de tegument la acest nivel (Fig.3b). În paralel, apare accentuarea şanţurilor nazolabiale şi a ridurilor la toate nivelurile feţei. În timp, apar şi modificări ale scheletului osos al craniului, ca urmare a osteoporozei date de vârstă şi care duc la completarea tabloului de faţă îmbătrânită. Se ştie că, pielea are o serie de funcţii: protecţie-barieră antimicrobiană, în prevenirea deshidratării, în reglarea temperaturii corpului, sinteza de vitamina D, în răspunsul imun, etc. Toate aceste funcţii diminuă odată cu scăderea capacităţii de regenerare şi vindecare a pielii.

Nu voi intra in detalii de indicaţie a tratamentului chirurgical, însă trebuie spus că în momentul în care semnele de îmbătrânire sunt accentuate şi există acea cădere gravitaţională a ţesuturilor de la nivelul feţei cu un exces tisular, atunci chirurgia este opţiunea principală pentru a avea rezultate foarte bune. Când aceste modificări sunt minime, se poate opta pentru metode de medicină estetică minim invazivă: tratamentul cu botox (toxină botulinică)- pentru corectarea ridurilor dinamice, tratament cu acid hialuronic pentru refacerea

Fig. 3a

26

volumetrică a feţei, augumentare de buze, corectarea de riduri din diferite zone care au o profunzime mai mare (ex.şanţurile nazolabiale) sau cu alte substanţe pe post de filleri (to fill=a umple) permanenţi sau temporari şi, bineînţeles, transferul de grăsime la nivelul feţei - o procedură care devine foarte populară datorită proprietăţilor ţesutului adipos. Din această categorie a metodelor minim invazive, mai putem menţiona suspensiile faciale, tratamentele laser, radiofrecvenţa, IR (infraroşu) de întindere a pielii, precum şi resurfacing-urile laser cu noi tehnologii cu recuperare mult mai rapidă pentru pacient. Despre toate acestea, veţi avea ocazia să vă informaţi în articolele din numerele viitoare.

Tratamentul ridurilor cu toxină botulinică Toxina botulinică nu este utilizată numai pentru uz cosmetic. Iniţial, acest tratament a fost utilizat în tratamentul unor afecţiuni neurologice - sindroame spastice, în migrene, blefarospasm, în gastroenterologie sau urologie, dar şi pentru terapia temporară a hiperhidrozei (transpiraţiei excesive) axilare, palmare etc.

Discutând cu pacientele noastre în cadrul consultaţiilor din cabinet, putem spune că există o lipsă de informare despre botox şi deseori auzim “Domnule doctor, aş dori să-mi corectez ridurile de pe frunte sau perioculare, dar nu vreau să mă injectez cu

Fig. 3b

Anti-Aging

toxină botulinică, am auzit că este periculos”. Poate toxina botulinică utilizată pentru uz cosmetic este legată greşit de botulism - care este o intoxicaţie alimentară dată de microorganismele Clostridium botulinum sau de informaţiile apărute în presă legate de armele biologice. Mass-media abundă în informaţii despre tratamentele cu botox, însă uneori, aceste informaţii sunt exagerate atât într-un sens (rezultate foarte bune), cât în celălalt (complicaţii exagerate sau rare) în dorinţa de a creşte audienţa. Toxina botulinică pentru uz cosmetic nu este periculoasă dacă se respectă cu stricteţe indicaţiile medicale ale acesteia, iar complicaţiile, dacă apar, sunt temporare la fel ca şi efectul substanţei.

Există site-uri medicale sau ale producătorilor care dau informaţii foarte bune atât pentru medici cât şi pentru pacienţi (www. botox.com pentru BOTOX A sau www.ipsen.com.au pentru produsul Dysport). Există mai multe produse comercializate pe piaţă şi sunt încă altele în aşteptare

de a fi lansate, însă dintre cele mai injectate şi cele care au cele mai multe studii clinice sunt Botox A şi Dysport. Medicul preferă un anumit tip de produs pentru injectare pentru care are training făcut pe acel produs şi are experienţa necesară, însă există anumite diferenţe între aceste produse în termeni de durată şi efect.

Trebuie spus de la bun început, că tratamentul ridurilor cu botox este un tratament temporar. Cât durează? La început, efectul durează 3-4 luni la prima injectare, iar la a doua injectare efectul

Fig. 4

27

Anti-Aging poate ajunge până la 6 luni.

Ce riduri se pot trata? Care este indicaţia de botox? Nu toate ridurile se pot trata cu microinjectări cu botox ci doar ridurile de expresie sau altfel spus ridurile dinamice. Aceste riduri apar pe tegumentul de deasupra unui muşchi al mimicii feţei care se contractă în mod repetat, perpendicular pe direcţia lui de contracţie. Injectarea acestui muşchi cu botox face ca acestui muşchi să i se reducă contractilitatea. În termeni medicali, putem vorbi de o denervare chimică temporară a muşchiului injectat, adică cu alte cuvinte, muşchiul nu se mai contractă sau se contractă mai slab sub acţiunea toxinei botulinice, fapt ce duce la o atenuare sau chiar o dispariţie a ridurilor situate la nivelul pielii de deasupra acestui muşchi. În plus, nu vor mai apare riduri în aceste zone pe toată perioada în care botox-ul are efect. În tratamentul ridurilor dinamice superficiale şi medii se obţin rezultate foarte bune cu botox.

În cazul ridurilor profunde e nevoie de tratament combinat (laser, acid hialuronic, etc) şi nu este suficient numai tratamentul cu botox. Ridurile dinamice care se pot tratata sunt cele de la nivel frontal (frunte) – care apar în expresia feţei de mirare, glabelar (intersprâncenos) în tristeţe, supărare (Fig.4), periocular – denumite şi “laba gâştii” apărute în expresia facială de bucurie (Fig. 5), dar şi cele peribucale – de pe buza superioară sau cele apărute la comisurile (colţurile) gurii care sunt denumite şi “liniile marionetă” şi care dau un aspect de faţă tristă când acestea sunt accentuate (Fig.6). Coborârea colţurilor gurii înseamnă tristeţe în expresia facială.

Revenind la întrebarea care se pune

Fig. 5

28

foarte frecvent: Este tratamentul cu botox periculos?

Răspunsul este categoric...NU. Toxina botulinică utilizată pentru tratamentele cosmetice de exemplu BOTOX A – 100 unităţi este formată din 5 ng de neurotoxină, 0.9 mg de NaCl şi albumină umană (0.5mg) ca stabilizator. Cu alte cuvinte, aceste fiole conţin o cantitate foarte mică de toxină botulinică, insuficientă pentru a produce efecte generale, chiar dacă se injectează o fiolă întreagă de 100 de unităţi.

Toxina botulinică este activată cu câţiva ml de ser fiziologic, înainte de utilizare, acest proces fiind denumit reconstituire. Odată activă este recomandat a fi injectată în următorul interval de 4 ore deoarece ulterior, calităţile substanţei se modifică şi implicit efectul obţinut prin tratament, scade. Din acest motiv, mulţi medici programează la injectare în medie doi pacienţi pentru tratament în aceeaşi şedinţă. Astăzi există şi fiole cu număr de unităţi mai mici (ex. 50 unităţi – Vistabel) pentru un singur pacient.

Periculozitatea botoxului derivă din tehnica de injectare. Medicii care realizează acest tip de tratamente ştiu foarte multe lucruri depre procesul de îmbătrânire al feţei, despre anatomia dinamică a feţei precum şi despre diluţia şi dozarea toxinei botulinice pentru punctele de injectare. Faţa umană are un număr foarte mare de muşchi, numai în unii dintre ei se poate injecta botox reducându-le activitatea, injectarea în locuri greşite (erori de tehnică), în doze nepotrivite (erori de dozaj) sau în diluţii nepotrivite (substanţa difuzează în locuri nedorite) poate duce la complicaţii şi cele mai de temut sunt asimetriile apărute în diferite segmente ale feţei. Vestea bună este că aceste complicaţii sunt temporare la fel ca şi

Fig. 6

Anti-Aging

efectul botoxului, însă pentru un pacient care doreşte o îmbunătăţire cosmetică cu aşteptări în acest sens apariţia acestor complicaţii chiar şi temporare sunt extrem de neplăcute. Deşi microinjectările par simple din punct de vedere tehnic, având în vedere lucrurile mai sus menţionate, putem să vă sfătuim că dacă aveţi în vedere un tratament cu toxină botulinică, trebuie să vă adresaţi numai personalului medical calificat în acest sens (medici).

Consultul clinic

Înainte de orice tratament, trebuie efectuat un consult clinic. În cadrul acestui consult, se face o analiză a modificărilor cauzate de îmbătrânire la nivelul feţei. Se face indicaţia de tratament cu un anumit procedeu sau prin procedee combinate (botox, acid hialuronic, laser, microdermabraziune, etc). Foarte rar, un anumit pacient necesită numai botox pentru corectarea diferitelor modificări cauzate de îmbătrânire. Pacientul, după obţinerea tuturor

informaţiilor despre tratament îşi dă acordul în scris pentru tratament – consimţământul informat. Ulterior, se stabilesc dozele care sunt calculate în unităţi şi punctele de injectare care se marchează cu un marker special de piele. Pentru injectare, în majoritatea cazurilor nu este nevoie de anestezie.

În cazurile când există un prag dureros mai coborât se poate utiliza anestezia topică (crema anestezică) sau pachete cu gheaţă.

Există contraindicaţii la tratamentul ridurilor cu botox? Trebuie ştiut, că acest tratament are şi anumite contraindicaţii: sarcină sau lăuzia, alergia la albumină (unii compuşi conţin albumină) sau anumite boli musculare cum ar fi miastenia gravis, boala Lou Gehrig, etc.

Voi reveni în numărul viitor cu informaţii despre modul cum se realizează tratamentul, rezultate, şi complicaţii care pot apărea în tratamentul ridurilor cu toxină botulinică.

29

Anti-Aging În dorinţa de a ne păstra vigoarea Dr. Ariana Luca Medic Specialist Medicină de Familie Consultant Antiaging Sibiu

În dorinţa de a ne păstra vigoarea, frumuseţea, sănătatea fizică şi psihică odată cu trecerea anilor, progresul în medicină a iniţiat tratamente preventive în terapia anti-anging.

Unul dintre cele mai recente studii se referă la MELATONINĂ, hormon produs de glanda pineală.

Melatonina are multe funcţii subtile şi se ştie că odată cu înaintarea în vârstă scade secreţia de melatonină şi apar semnele de îmbătrânire.

Melatonina, se opune senescenţei prin: -efect antioxidant (scade producţia de radicali liberi); -inhibă apoptoza celulară (moartea celulară programată genetic); -reduce distrugerea şi accelerează reparaţia celulară; -stimulează sistemul imunitar; -pune limite proliferării celulelor normale.

Melatonina, în nivel sangvin scăzut a fost întâlnită în boli psihice (depresie, anxietate), memorie scăzută, Alzheimer, tulburări de somn, hipercolesterolemie, boli cardio-vasculare, accident vascular cerebral, obezitate, diabet zaharat, osteoporoză, cancere.

Funcţiile melatoninei: -ne ajută să adormim mai repede; -este antioxidant, mai ales pentru creier;

-are efect anticoagulant (noaptea); -încetineşte îmbătrânirea şi creşte calitatea vieţii; -în doze crescute scade secreţia de cortizol; -scade nivelul seric de colesterol; -activează funcţia tiroidiană şi creşte conversia T4 în T3; -creşte producţia GH; -inhibă MCF-7 cel al cancerului de sân; -scade anxietatea în special noaptea.

Dacă testele de laborator (salivar şi urinar) dovedesc deficitul, atunci tratamentul este: -supliment de melatonină; -somnul într-o cameră întunecată; -evitarea cafelei, cola, alcool; -evitarea medicamentelor ce reduc efectul melatoninei: antiinflamatorii nesteroidiene, clonidina, blocanţi de Calciu, betablocanţi, benzodiazepine, glucocorticoizi.

Mezina specialităţiilor medicale , ‹‹ MEDICINA ANTI – ANGING ››, nu promite ,,tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte,, ci îşi propune creşterea calităţii vieţii chiar şi odată cu trecerea timpului, prin ajustarea stilului de viaţă, nutriţie, suplimente hormonale, vitamine, săruri minerale, sport, cure balneare, etc.

Deficit de melatoninã

30

SEMNE

SIMPTOME

Îmbătrânirea prematură Încărunţirea prematură Oboseală musculară Facies anxios Comportament iritabil Emoţii excesive improprii

Somn agitat, anxietate Trezirea uşoară şi dificultatea de a readormii Depresie, insomnie Simptomele premenopauzale sunt mai severe Hipersensibilitate şi iritabilitate Scăderea memoriei Declin general al funcţiilor creierului

Dermatologie-Dermatocosmetologie

Nevii nevocitari - o problemă de sănătate publică Prof. dr. Alexandru Tătaru Medic primar dermato-venerolog U.M.F. Cluj-Napoca Q Clinic - Cluj-Napoca Denumirea de „nev” respectiv „nevi” se referă la orice fel de tumoretă benignă apărută pe piele (tegument). În funcţie de ce fel de celule formează respectiva tumoretă se adaugă al doilea nume pe lângă cel de nev. De exemplu, nev pilar (conţine fire de păr), nev epidermic (o îngroşare a epidermului), nev sebaceu (conţine glande sebacee) etc.

Dintre toate aceste tumorete, o problemă de sănătate publică o reprezintă doar nevii nevocitari. Acest tip de nevi este format din cuiburi de celule producătoare de melanină – pigmentul natural al tegumentului, numite în acest caz particular „nevocite” prin tradiţie, însă aceste nevocite sunt de fapt melanocite. Toată lumea a auzit de melanomul malign ca fiind unul din cele mai agresive cancere cutanate şi cu prognostic rezervat. Problema de sănătate publică rezidă în faptul că, pornind de la melanocitele (respectiv nevocitele) care formează nevii nevocelulari pot să apară melanoame maligne.

Factorul extern care joacă cel mai impor-

32

tant rol în inducerea transformării maligne a nevilor nevocitari sunt razele ultraviolete naturale ale soarelui sau cele artificiale (mult mai agresive) ale lămpilor de ultraviolete din cabinetele de bronzaj artificial. Efectul oncogen al ultravioletelor se manifestă prin cumulare în timp, ceea ce înseamnă că, cu cât o persoană s-a expus în decursul vieţii mai mult la soare sau ultraviolete artificiale, cu atât riscul de apariţie a unui melanom malign este mai ridicat. Facem aici observaţia că un alt factor major de risc oncogen constă în arsurile solare repetate, care trebuie evitate la maximum.

Se vorbeşte foarte mult şi relativ nejustificat de traumatizarea nevilor nevocitari. Este puţin probabil ca un traumatism minor o dată în viaţă (cum ar fi o zgârietură, epilare sau tăiere la bărbierit) să inducă un melanom malign. Un risc real prin traumatism este dat de excizia necontrolată a acestor nevi. Dacă se ia hotărârea (de către un medic!) de excizie a nevului, acesta trebuie să fie trimis la un laborator de anatomie patologică, iar

Dermatologie-Dermatocosmetologie

Nev plan

Nev Lentigo

specialistul respectiv, citind biopsiile seriate din nev precizează dacă acesta a fost excizat complet şi cu margine de siguranţă sau nu. Dacă nu, zona se re-excizează de către acelaşi chirurg sau dermatolog pe o arie mai largă. De aceea nu sunt recomandate deloc intervenţiile de tip laser sau cauterizare electrică ori chiar chimică, cu diverse substanţe, a nevilor, deoarece în astfel de intervenţii nu se poate controla dacă nevul a fost eliminat complet sau nu.

De asemenea, riscul de traumatizare involuntară şi necontrolată a unui nev nevocitar apare după orice fel de intervenţie asupra lui, iar riscul de transformare malignă creşte cu fiecare nev scos incorect. Din păcate, acest risc creşte nu proporţional, ci exponenţial cu numărul de nevi scoşi, astfel încât dacă, de exemplu, se scot doi este dublu, dacă se scot trei (indiferent când anume în timp) este de 10 ori mai mare, dacă se scot patru este de 100 de ori mai mare şi aşa mai departe. Acesta este motivul principal pentru care nu recomandăm îndepărtarea sistematică sau şi mai rău, la cerere, a nevilor nevocitari, practic prin indiferent care metodă, decât la indicaţia expresă a unui specialist dermatolog care a efectuat ceea ce se cheamă examinarea dermatoscopică a nevilor în cauză. Asupra acestui tip de examinare vom mai reveni.

O primă clasificare a nevilor nevocitari este realizată pur şi simplu după aspectul lor morfologic la examinarea cu ochiul liber. Astfel, întâlnim: - nevi plani: arată ca o simplă pată de culoare brună până la negru pe tegument sau mucoase (buze, ochi,

etc);

- nevi „lentigo” care au aspectul aproximativ al unei lentile convexe şi colorate brun – negru pe tegumet sau mucoase (de unde denumirea: lentilă = lentigo); - nevi papilomatoşi cu aspectul unor tumorete neregulate, cu numeroase mici excrescenţe, coloraţi adeseori mai degrabă în roşu, alteori în roşu-brun; - nevi tip Sutton care sunt de aspect fie lentigo, fie papilomatos dar se individualizează prin apariţia unei zone albe, decolorate, în jurul lor şi prin faptul că de regulă nevul din centrul zonei decolorate involuează spontan până nu se mai vede deloc cu ochiul liber (dar un cuib de nevocite rămâne totdeauna) - nevul albastru, care este un nev lentigo, dar situat mai profund în grosimea dermului, astfel încât culoarea lui neagră se vede ca fiind albastră.

Clasificarea în funcţie de aspectul dermatoscopic este mult mai importantă. Din acest punct de vedere nevii nevocelulari pot fi normoplazici sau displazici. În esenţă şi pe scurt, nevii normoplazici sunt uniform coloraţi şi simetrici pe ambele lor axe, adică au o formă aproape perfect rotundă sau ovalară. Nevii displazici sunt coloraţi neuniform şi sunt asimetrici, de o formă neregulată. Unul sau mai mulţi nevi displazici prezenţi la un moment dat nu înseamnă încă nici un semnal de alertă. Orice persoană posedă mai mulţi nevi, uneori chiar foarte mulţi, dintre care unii sunt normoplazici iar alţii displazici. Nevii displazici se urmăresc în timp, adică un control iniţial când sunt depistaţi, apoi un al doilea control la 6 luni şi al treilea peste încă 6 luni.

33

Dermatologie-Dermatocosmetologie

34

Noţiunea importantă este cea de stabilitate. Dacă respectivul nev displazic a rămas nemodificat timp de un an, înseamnă că este stabil şi nu se impune excizia sa, doar măsuri de fotoprotecţie. Dacă gradul de displazie se accentuează în timp, riscul de malignizare este crescut şi se va lua decizia de excizare profilactică, în funcţie de aprecierea dermatologului consultant, la prima sau la a doua consultaţie. Controlul anatomo-patologic este desigur obligatoriu.

La ora actuală nu se mai consideră importante criterii precum numărul total de nevi

nea rapid de la o lună la alta; - sângerarea spontană a nevului, fără traumatizare sau apariţia unei ulceraţii pe suprafaţa sa; Apariţia de noi nevi nevocitari este un lucru natural şi se întâmplă în tot cursul vieţii, cu o rată medie de un nev nou în fiecare an.

Menţionăm şi subliniem faptul că aproximativ 70% din melanoamele maligne care se dezvoltă la oameni apar pe zone până atunci intacte, fără nevi, ale tegumentului şi/sau mucoaselor şi doar aproximativ 30% se dezvoltă pornind de la un

Nev Papilomatos

Nev Papilomatos

sau dimensiunea de peste 6 mm, care altădată au condus la intervenţii nejustificat de numeroase la aceeaşi persoană.

Amintim câteva semne clinice de evidentă gravitate, care ridică suspiciunea unei transformări către melanom: - creşterea rapidă în dimensiuni a nevului, vizibilă de la o lună la alta (toţi nevii pot creşte în dimesiuni, lent, în decurs de ani, în mod natural); - apariţia unei zone pigmentate în jurul nevului (până atunci absentă) şi care se extinde de aseme-

nev nevocitar deja existent.

Prezenţa nevilor pe tegument este comună şi de regulă nu trebuie să alerteze nejustificat de mult. Un control dermatologic din când în când este util şi recomandabil. Şi mai recomandabilă este utilizarea consecventă de produse fotoprotectoare cu ocazia expunerilor solare în concediile de vară sau de iarnă, evitarea supraexpunerii la solar (se acceptă în medie maxim 30 de şedinţe pe an) şi evitarea situaţiilor de arsură solară.

Nev Sutton

Melanom Malign

Dermatologie-Dermatocosmetologie

35

Dermatologie-Dermatocosmetologie

Tegumentul prea uscat – când şi de ce? (partea a II-a) Prof. dr. Alexandru Tătaru Medic primar dermato-venerolog U.M.F. Cluj-Napoca Q Clinic - Cluj-Napoca

În prima parte a articolului am vorbit despre faptul că pielea, fiind o barieră situată între mediul intern al organismului, cu compoziţie constantă şi mediul extern, cu compoziţie extrem de variabilă, joacă un rol esenţial în asigurarea vieţii.

Se ştie că arsurile care distrug mai mult de 50% din piele au un prognostic nefavorabil şi conduc adesea la deces, în ciuda eforturilor medicale de salvare.

Printre numeroasele funcţii vitale ale acestei bariere care este pielea, se numără şi funcţia de menţinere a apei în interiorul organismului şi de a preveni pierderile excesive de apă transcutanat, ceea ce ar conduce de asemenea la deces.

Apa se pierde totuşi inexorabil prin intermediul pielii (tegumentului) prin două mecanisme: prin transpiraţie şi prin evaporare direct de pe suprafaţa pielii, ultimul fenomen fiind numit pierdere transepidermică de apă sau după

36

acronimul din limba engleză TEWL („transepidermal water loss”). Prin transpiraţie se pierd în fiecare zi fără efort fizic sau expunere la căldură excesivă aproximativ 1000 ml de apă, iar în condiţii de efort fizic şi/sau căldură până la 10 litri de apă (recuperaţi prin ingestia de lichide diverse, dar nu alcool!).

Pierderea transcutanată de apă este mult mai redusă, de circa 100 ml pe zi, nu este influenţată de căldură sau efort fizic, în schimb conduce la o stare de „uscăciune” a tegumentului pe care am denumit-o xeroză cutanată.

Reamintim din primul articol că structurile cele mai importante care se opun pierderii transcutanate de apă, respectiv instalării xerozei cutanate, sunt reprezentate de: - integritatea stratului cornos al epidermului (adică cel mai superficial strat al pielii) - buna calitate a aşa-numitului „ciment lipidic intercelular” din acest strat cornos, adică o masă de lipide (variate grăsimi) produsă de către celulele epidermului şi dispusă între aceste celule

Dermatologie-Dermatocosmetologie ca untul între două felii de pâine; aceste lipide sunt formate dintr-un amestec de colesterol, trigliceride şi ceramide, ultimele jucând cel mai important rol. Prin „bună calitate” se înţelege faptul că cele trei elemente menţionate, ceramide, trigliceride şi colesterol se află în proporţii echilibrate, naturale, fiziologice: - factorii naturali de hidratare (numiţi de asemenea prin acronimul englez NMF de la „Natural Moisturising Factors”), produşi de către celulele epidermului şi prezenţi în cantitate maximă în stratul cornos al epidermului.

După această introducere se înţelege mai uşor faptul că unele boli de piele, vârsta în sine precum şi factori ai mediului extern înconjurător, dacă afectează mecanismele de retenţie a apei în tegument, conduc la xeroza cutanată, respectiv ceea ce am denumit mai lejer „uscăciune” a pielii.

Dintre cele mai frecvente boli de piele care produc o xeroză cutanată importantă, rapid vizibilă şi deranjantă pentru suferind amintim: orice eczemă cronică, toate formele de dermatită atopică şi psoriazisul vulgar. În toate aceste situaţii, pe zona sau zonele afectate, pielea este în mod evident mai uscată decât cea din jur, cu o detaşare accentuată de strat cornos (fenomen numit descuamaţie), totdeauna mai aspră la atingere şi de regulă, dar nu neapărat, mai roşie.

Eczemele sunt de obicei sensibilizări cutanate la diversele materiale cu care se lucrează la servici (eczemele profesionale) sau la detergenţi casnici ori la metalele de genul crom, nichel, cobalt, conţinute de numeroase obiecte pe care la purtăm (de exemplu, curelele nichelate sau cromate de ceas).

Dermatita atopică este, pe scurt, o predispoziţie genetică care favorizează instalarea de eczeme pe corp cât şi diverse alte alergii asociate: astm bronşic, rinită alergică, urticarii alimentare cronice şi care pe lângă aceste manifestări de boală evoluează de la naştere tot restul vieţii cu o xeroză cutanată generalizată care necesită tratament în paralel cu tratamentul dermatologic specific al eczemelor sau alergologic specific al celorlalte alergii eventual asociate.

37

Dermatologie-Dermatocosmetologie

Xeroza cutanată

Psoriazisul vulgar, tot pe scurt, este o altă predispoziţie genetică care afectează reactivitatea imunitară a tegumentului şi perturbă echilibrul metabolic natural al pielii, astfel încât, din când în când, apar erupţii cutanate sub forma unor placarde groase, roşii, acoperite de scuame abundente, localizate mai ales pe coate, genunchi şi pielea de pe cap. La nivelul acestor placarde şi numai la nivelul lor, nu şi în rest, tegumentul mai este în plus modificat în sensul unei xeroze foarte marcate.

Mai amintim o categorie de boli cutanate care sunt genetic determinate, aşa-numitele ihtioze vulgare, mai rar întâlnite decât precedentele boli, în cazul cărora tot tegumentul apare moderat de uscat, xerotic, pentru că din motive genetice numărul de glande sebacee, care produc sebumul, un amestec de lipide ce contribuie la hidratarea normală a tegumentului este scăzut faţă de normal şi de asemenea scade producţia de factori naturali de

38

Psoriazis vulgar

hidratare (NMF) şi este alterată proporţia „normală” (fiziologică) dintre elementele ce compun cimentul intercelular amintit al stratului cornos (practic sunt afectate ceramidele conţinute în acest ciment).

Înaintarea în vârstă pe de altă parte conduce inevitabil, chiar şi în lipsa oricărei boli cutanate, la instalarea unui grad de xeroză cutanată, care se accentuează odată cu trecerea anilor. Este vorba de procesul de îmbătrânire intrinsecă, care face ca toate structurile tegumentului şi toate funcţiile sale să scadă moderat şi treptat, dar inexorabil, odată cu vârsta. Se reduce conţinutul de ceramide şi trigliceride din cimentul intercelular, se reduce formarea de NMF şi creşte TEWL. Rezultatul vizibil constă din pierderea elasticităţii pielii, subţierea ei şi mai ales accentuarea progresivă a ridurilor. Tocmai din această cauză, orice produs hidratant pentru piele este în acelaşi timp un produs „anti-aging” în sensul că reface parţial hidratarea

Dermatologie-Dermatocosmetologie

Dermatită atopică

cutanată normală şi reduce pe perioada de utilizare profunzimea ridurilor, conferind pielii tratate un aspect ceva mai tânăr decât vârsta biologică reală.

De aici importanţa produselor dermato–cosmetice de hidratare şi numărul mare de asemenea produse oferite pe piaţă. În partea a treia a acestui miniserial dermatologic vom discuta cum acţionează cosmeticele hidratante, care sunt ingredientele cu adevărat active şi astfel poate că, cititorii noştri se vor putea orienta mai bine în alegerea lor din marea diversitate de oferte existentă.

Factorii de mediu cunoscuţi ca importanţi în inducerea unei stări neplăcute de xeroză cutanată sunt radiaţiile ultraviolete, expunerea la climatizarea artificială, utilizarea în exces de săpunuri, geluri de duş şi fumatul.

Radiaţia ultravioletă provine fie de la soare, fie din surse artificiale, cum sunt lămpile utilizate la solar pentru bronzajul artificial, cu

Ihtioză vulgară

menţiunea că ultimele sunt mai dăunătoare decât cele naturale, în ciuda afirmaţiilor contrare din reclame. Orice fel de ultraviolete inhibă temporar sinteza de lipide de către celulele epidermului, astfel că induc o moderată şi trecătoare xeroză cutanată.

Aplicaţia care rezultă, constă în recomandarea de a utiliza în cazul concediilor estivale, loţiuni de corp hidratante pe lângă obişnuitele produse de fotoprotecţie.

Climatizarea artificială devine tot mai răspândită: în case, în maşina personală, în avionul utilizat de tot mai multă lume. Aerul climatizat este întotdeauna mult mai uscat decît aerul natural, atmosferic (cu excepţia deşerturilor) şi induce de asemenea o xeroză cutanată pasageră.

Fumatul are mecanisme dăunătoare extrem de complexe. Unul dintre acestea este şi inducerea unui stres oxidativ deosebit de intens în tegumentul peribucal cu instalarea unei xeroze

39

Dermatologie-Dermatocosmetologie cutanate permanente după un timp şi accentuarea ridurilor din jurul gurii, cu un aspect de îmbătrânire precoce a feţei, greu, dacă nu imposibil de combătut cât timp obiceiul de a fuma nu încetează.

Igiena personală este importantă cu observaţia că orice spălare la care se folosesc săpunuri sau geluri de duş îndepărtează temporar, pentru câteva ore, filmul lipidic de pe suprafaţa pielii.

Mai mult de o spălare pe zi nu este recomandată pentru că acest film de lipide de pe suprafaţa pielii are un rol esenţial în apărarea împotriva infecţiilor produse de bacterii şi ciuperci. În mod paradoxal, excesul de igienă favorizează infecţiile cutanate la fel de mult ca şi lipsa de igienă. Băi sau duşuri cu

40

apă simplă, fără agenţi de spălare se pot face oricâte într-o zi, apa ca atare, nu afectează filmul lipidic intrinsec prezent pe suprafaţa tegumentului.

În concluzie, apar numeroase circumstanţe (vârsta, expunere solară, fumat, aer condiţionat, boli dermatologice propriu-zise sau modificări genetice ale pielii) care recomandă utilizarea de produse hidratante. Acestea pot fi creme, loţiuni de corp sau geluri. Rehidratarea tegumentului se realizează prin trei categorii mari de substanţe: cu efect ocluziv (agenţi peliculari), cu efect hidratant direct (agenţi de hidratare) şi mai recent inductori de hidratare.

Despre aceştia dorim să discutăm în articolul viitor.

Medicină Estetică Dentară

Estetica în ortodonţie Claudia Corega - medic primar ortodonţie şi ortopedie dento-facială Doctor în ştiinţe medicale

Preocupările omului pentru frumos datează din antichitate. De-a lungul timpului, idealul de perfecţiune reprezentat de Venus din Milo a dominat operele artistice şi reprezentările ideale ale corpului uman din manualele clasice de anatomie.

Ortodonţia este ştiinţa care-şi propune atingerea prin tratament a idealului estetic la nivel dentar, definit prin alinierea armonioasă a dinţilor pe osul bazal şi al unui aspect facial care să corespundă criteriilor estetice de simetrie şi armonie facială. Orice modificare de poziţie a unui dinte sau orice asimetrie a feţei constituie un motiv pentru un consult de specialitate care să evidenţieze cauza

care a determinat abaterea de la normal şi consecutiv mijloacele terapeutice care permit restabilirea echilibrului dentar şi facial.

Macroestetica ortodontică presupune analiza şi stabilirea proporţiilor dintre cele trei etaje faciale, respectiv: -etajul facial superior, care este distanţa dintre linia de inserţie a părului şi baza superioară a nasului -etajul facial mijlociu este distanţa dintre baza superioară a nasului şi baza inferioră a nasului -etajul facial inferior, care este distanţa dintre baza inferioară a nasului şi marginea inferioară a bărbiei.

Ideal, aceste etaje trebuie să fie egale, orice modi-

Macroestetică ortodontică - analiza facială 41

Medicină Estetică Dentară ficare în sensul creşterii sau diminuării excesive care este evidentă poate fi influenţată prin metode ortodontice sau multidisciplinare.

Miniestetica ortodontică se ocupă cu analiza surâsului. Ideal, linia care uneşte marginea inferioară a tuturor dinţilor frontali superiori este paralelă cu buza inferioară. În egală măsură în surâs nu trebuie sa fie vizibil nici un spaţiu între comisurile bucale şi dinţi, acestea fiind unul dintre elementele cele mai inestetice din ortodonţie.

Microestetica ortodontică se ocupă cu analiza formei coroanelor dinţilor frontali vizibili în surâs şi vorbire. Ideal, cu excepţia incisivului central toţi

Miniestetică ortodontică - analiza surâsului înainte şi după tratament ortodontic

dinţii laterali trebuie să fie mai puţin vizibili decât incisivii centrali. Coroanele dinţilor frontali trebuie să respecte criterii de proporţionalitate, respectiv lăţimea lor trebuie să fie mai mică decât înălţimea iar suprafeţele de contact dintre dinţi trebuie să fie liniare.

42

Medicină Estetică Dentară

Marginea gingivală trebuie să fie armonios conturată, situându-se la acelaşi nivel, la nivelul incisivilor centrali şi caninilor şi mai coborâtă la nivelul incisivilor laterali cu 1 mm.

Orice abatere de la criteriile de estetică menţionate anterior poate fi rezolvată prin tratament ortodontic simplu sau multidisciplinar care asociază o etapă ortodontică cu proceduri de chirurgie plastică sau ortognatică.

43

Între aşteptări şi realitate Psih. Ramona Mihuţ

Sânii unei femei reprezintă un aspect foarte important al feminităţii acesteia. Lipsa lor sau un volum mai mare pot influenţa felul în care femeia îşi percepe feminitatea. Din ce în ce mai multe femei apelează la chirurgia estetică pentru îmbunătăţirea aspectului fizic, fapt ce acţionează şi asupra psihicului prin creşterea imaginii de sine.

Chirurgia plastică – estetică sau reconstructivă – încurajează şi promovează o imagine de sine puternică şi pozitivă. Chiar şi o mică schimbare venită dinafară poate crea o schimbare extraordinară asupra interiorului (psihicului), permiţând să crească sentimentul de încredere în propria persoană. Din cauza faptului că modificările rezultate în urma intervenţiei sunt de multe ori permanente şi cu impact mare asupra persoanei în cauză, este important să înţelegeţi cu mult timp înainte de operaţie cum aceasta vă poate face să vă simţiţi în propria “piele”.

Dacă vă gândiţi la o astfel de intervenţie trebuie să fiţi sincere cu voi, mai exact: de ce vă doriţi o astfel de intervenţie? care sunt scopurile dumneavoastră în ceea ce priveşte intervenţia? ce vă asteptaţi să obţineţi în urma intervenţiei? etc.

Există două categorii de paciente care sunt candidatele potrivite pentru intervenţia de mărire a sânilor. Prima categorie, include pacientele cu o imagine de sine puternică, dar care s-au plictisit de aspectul fizic şi doresc să îl schimbe sau să îi aducă 44

o îmbunătăţire. Cea de-a doua categorie include pacientele care au un defect fizic sau cosmetic care le-a diminuat stima de sine pe parcursul timpului.

După intervenţie, aceste candidate se adaptează uşor schimbării şi îşi reconstruiesc treptat încrederea în sine, intervenţia producând schimbări sesizabile atât asupra fizicului cât şi asupra psihicului.

Pe de altă parte, nu toate femeile sunt candidatele potrivite pentru o astfel de intervenţie, iar un chirurg cu experienţă poate identifica cu uşurinţă această categorie de paciente, chiar în timpul consultaţiei, ca de exemplu: pacientele care

trec printr-un divorţ, au un deces în familie sau îşi pierd locul de muncă, pacientele care au aşteptări nerealiste, sau paciente care se compară cu diferite vedete, îşi doresc sâni ca ai acestora şi nu iau în considerare aspectul şi conformaţia lor. Există şi paciente care sunt imposibil de mulţumit, în sensul că, cer părerea mai multor chirurgi, încercând să găsească răspunsul pe care şi-l doresc să-l audă.

Uneori, chirurgii plasticieni care au depistat astfel de paciente refuză să le opereze, recomandând pacientei să consulte şi sfatul unui psiholog pentru a se asigura că dorinţa acesteia

pentru o aşa schimbare nu este o problemă emoţională care se rezolvă cu intervenţia în sine.

Încercaţi să vă evaluaţi cât mai bine motivele pentru care sunteţi dispusă să faceţi o asemenea operaţie, să fiţi sigure de ceea ce vă doriţi, să o faceţi în cunoştinţă de cauză luând în considerare avatajele şi dezavatajele pentru ca mai târziu să nu apară regrete şi… să faceţi alegerea în primul rând pentru dumneavoastră!

45

Patient story Patient story

by A. D.

Întâi, să mă prezint. Am 40 de ani, o viaţă mereu pe fugă, un dead-line mereu aproape şi din ce în ce mai puţin timp pentru mine. Vă recunoaşteţi cumva? Şi înainte de a vă spune povestea mea, să vă întreb ceva: vă mai aduceţi aminte senzaţia pielii de când aveaţi mult mai puţini ani şi ziua apariţiei ridurilor vi se părea undeva la ani lumină distanţă?

Ei, eu nu credeam că o să o mai regăsesc, dar, se pare

că m-am înşelat. Cu ceva ajutor, ce-i drept! Ajutorul?

Microdermabraziunea.

Ce înseamnă? Nu vă aşteptaţi de la mine la explicaţii ştiinţifice. Ce mi s-a spus, e că de fapt prin această procedură se îndepărtează stratul superficial al epidermei, ceea ce face să se stimuleze procesul de înnoire celulară, rezultatul final fiind ştergerea ridurilor fine, o faţă mai luminoasă şi prin urmare mai tânără. Şi chiar aşa a fost, fără disconfort şi în maxim 20 de minute. Pot spune că, de la prima şedinţă se pot vedea rezultatele: o piele mai fină, foarte curată şi învigorată. Dispăruse din prima, senzaţia de “îmbâcsire” iar dacă, după, mai alegeţi şi o şedinţă de mezoterapie fără ace anti-aging (adică un fel de terapie hidratantă cu acid hialuronic), succesul este garantat, pielea de-a dreptul radiază de fericire.

Un sfat? Ştiu că toate vrem să arătăm bine. Suntem o societate unde imaginea contează şi de ce să nu încercăm poate ceva mai mult decât am fost obişnuite, adică o cremă (presupunând că folosiţi deja una de calitate) şi eventual câte un tratament cosmetic clasic. Eu vă spun că merită şi poate că n-ar fi rău să ne gândim că dacă tu, ca persoană, te vezi 5-10 minute pe zi în oglindă (asta dacă presupunem că nu suntem foarte îndrăgostite de imaginea noastră în oglindă), ceilalţi ne văd permanent atunci când suntem lângă ei şi imaginea din ochii lor contează mult. Mai mult, dacă vedem încântare pe feţele lor atunci când ne privesc, vom fi mai sigure pe noi şi poate mai surâzătoare şi vom constata brusc că lucrurile devin mai uşoare, viaţa îşi pierde tenta gri şi devine mai roz, în ton cu tenul nostru (poezie, poezie, dar credeţi-mă că după fiecare şedinţă, după ce mă văd în oglindă, moralul meu urcă vertiginos).

A, şi am uitat: am 40 de ani dar arăt de 35.

Cel puţin aşa îmi spun toţi din jur. O fi şi moştenirea genetică “de vină” dar un lucru ştiu sigur: am mai şters cel puţin câţiva ani după tratament. Încercaţi şi voi!

Informatii utile Stimaţi Colegi,

Avem plăcerea să vă anunţăm „The 1st International Work-shop in Microdermabrasion and Skin Care”, organizat la Cluj-Napoca, în perioada 29-30 Ianuarie 2009, cu participarea internaţională: Dr. Mervyn Patterson -Clinica Woodford (Anglia); Prof. Dr. John Ionescu Spezialklinik Neukirchen (Germania); Paul Edwards (EdenAesthetic distribuitorul Dermagenesis pe Europa)

Durata cursului: 16 h (o zi jumătate)

Scopul cursului: însuşirea tehnicilor de microdermabraziune (indicaţii, contraindicaţii, tehnici, îngrijirea posttratament); combinarea mai multor tratamente cu microdermabraziunea (lumina intens pulsată, laser, mezoterapie fără ace, dermatocosmetologie) în tratamentele estetice sau a diferitelor afecţiuni ale pielii; managementul şi marketingul cabinetului privat.

Modul de desfăşurare: sesiuni teoretice, demonstraţii live, posibilitatea de a efectua o microdermabraziune medicală (în limita locurilor disponibile);

Cursul este adresat: medicilor dermatologi (primari, specialişti, rezidenţi), medici din alte specialităţi care practică medicina estetică sau care doresc să-şi extindă serviciile medicale, personal din beauty-center-uri care doresc să-şi implementeze aceste tratamente în salon.

Cursul va fi organizat sub egida Societăţii de Medicină Estetică şi Anti-Aging şi creditat cu puncte CME. Tot în această perioadă şi locaţie se va desfăşura şi mini-workshop-ul „Noi tehnologii în chirurgia dermatologică Radiochirurgia Ellman” cu sprijinul companiei ELLMAN România. Acest workshop va fi gratuit şi va include o prezentare teoretică, demonstraţie/sesiune practică.

Pentru mai multe informaţii-locaţie, costuri şi înscrieri ne puteţi contacta la adresa: esthetiq.line@yahoo.com sau la tel: 0721376263 / 0264-439003.

Director de Curs: Prof. Dr. Alexandru Tataru - Medic primar dermatolog venerolog

Congrese

ICAAM & MEDISPA - Middle East - 29 - 30 - November & 1 - December, 2008 Dubai, UAE International Congress in Aesthetic, Anti-Aging Medicine & Medical Spa MIDDLE EAST Anti-Aging Medicine, Cosmetic Dermatology, Aesthetic Surgery & Medical Spa 16th Annual World Congress on Anti-Aging Medicine & Regenerative Biomedical Technologies - 11-14 december 2008, Las Vegas, Nevada, USA

IMCAS International Master Course on Aging Skin All the Leading Subjects on Aging Skin Treatments, Aesthetic Surgery, & More...

11 th Annual Meeting

I M C A S - I n t e r national Master Course on Aging Skin 11th Annual Meeting, 8-11 january 2009 Paris, France

January 8 9 10 11 •

•

•

2009

F

I

N

A

L

A

N

N

CONFERENCE CONFERENCE PLACE PLACE Palais Palais des des Congrès Congrès de de

O

U

N

C

E

M

E

N

T

PA R I S ➥ www.imcas.com

CONGRESS SECRETARIAT : IMCAS • 8, rue Foucault • 75116 PARIS - FRANCE Tél: + 33 ( 0 ) 1 40 70 09 09 • Fax: + 33 ( 0 ) 1 40 70 92 40

email: imcascongress@wanadoo.fr