Fratii Grimm - Povesti

Fraþii Grimm

POVEªTI

Fraþii Grimm

POVEªTI

fost odatã un om putred de bogat ºi omului ãstuia s-a întâmplat sã-i cadã nevasta greu bolnavã. ªi când a simþit cã i s-apropie sfârºitul, femeia ºi-a chemat la cãpãtâi singurul ei copil, o fetiþã, ºi i-a spus: - Draga mamei, orice þi s-ar întâmpla, catã sã fii întotdeauna bunã ºi cu sufletul neîntinat.

Acestea zicând, femeia îºi mai privi o datã copila ºi închise ochii pentru vecie. Fetiþa se ducea în fiecare zi la cimitir ºi plângea amar la mormântul maicã-sii. Când veni iarna, zãpada se aºternu ca o maramã albã peste mormânt, iar în primãvarã, când razele soarelui o topirã, omul îºi luã altã nevastã.

Femeia asta de-a doua îºi aduse în casã cele douã fete pe care le avea. Fetele, nu-i vorbã, erau frumoase, dar pe cât de luminos le era chipul, pe atât de întunecat ºi plin de rãutate le era sufletul. Pentru fata cea vitregã începurã a curge, de-aci înainte, zile pline de amãrãciune.

- Ce, proasta asta se cade sã stea cu noi în odaie? – o bruftuluirã fetele. Cine vrea sã mãnânce n-are decât sã munceascã! La bucãtãrie cu ea, cã acolo i-e locul!... Îi luarã straiele ei cele frumoase ºi-o îmbrãcarã c-o vechiturã de rochie cenuºie ºi o încãlþarã cu niºte papuci de lemn.

- Ian priviþi la domniþa asta mândrã, ce gãtitã e! – strigarã fetele maºterei, luând-o în râs.

ªi-o duserã în bucãtãrie, într-un alai de batjocuri.

Aici o puserã sã roboteascã din greu de dimineaþã ºi pânã cãdea noaptea: sã se scoale pânã-n ziuã, sã care apã, sã aprindã focul, sã facã de mâncare ºi sã spele rufele. ªi ca ºi cum asta n-ar fi fost de ajuns, câte ºi mai câte nu mai puneau la cale cele douã surori haine ca sã-ºi batã joc de ea ºi s-o necãjeascã întruna. Iar când nu mai prididea de câtã treabã avea de fãcut, ele zvârleau lintea ºi mazãrea în cenuºã, de trebuia apoi s-o aleagã bob cu bob.

Seara, fata cãdea frântã de obosealã, cã muncea de se spetea toatã ziulica. Dar cum n-avea un pat unde sã-ºi întindã oasele trudite, se cuibãrea în cenuºã lângã vatrã ºi pânã ºi somnul îi era numai chin ºi amar. ªi fiindcã din aceastã pricinã era totdeauna plinã de cenuºã ºi murdarã, îi ziserã în râs Cenuºãreasa. Într-o zi, tatãl fetelor se pregãtea sã plece la un iarmaroc ºi mai înainte de a-ºi lua rãmas bun, apucã sã le întrebe pe cele douã fete vitrege ce daruri voiau sã le aducã de acolo.

- Rochii frumoase – rãspunse una.

- Ba mãrgãritare ºi nestemate – zise a doua.

- Da’ þie, Cenuºãreaso, ce-þi doreºte inima sã-þi aduc? – întrebã taicã-sãu, într-un sfârºit.

- Cea dintâi rãmuricã ce s-o anina de pãlãria dumitale, la întoarcerea acasã, pe aia s-o rupi, dragã tatã, ºi sã mi-o aduci.

La iarmaroc, omul avu grijã sã cumpere pentru fetele vitrege rochii frumoase, mãrgãritare ºi nestemate. În drum spre casã, când îi fu sã treacã printr-un desiº, îl atinse o creangã de alun ºi-i dãdu jos pãlãria de pe cap. Atunci îºi aminti de rugãmintea Cenuºãresei, rupse creanga ºi-o luã cu sine. Dupã ce ajunse acasã, dãrui fetelor vitrege ceea ce

-5-

-6-

CENUªÃREASA

A

dorise fiecare, iar Cenuºãresei, creanga de alun. Fata îi mulþumi din suflet ºi, cãtre searã, se duse la mormântul maicã-sii, rãsãdi crenguþa în pãmânt ºi începu sã plângã atât de amarnic cã lacrimile picurarã pe ramurã ºi-o udarã. ªi crenguþa crescu mare ºi se fãcu o mândreþe de copac. De trei ori pe zi se ducea Cenuºãreasa la mormântul maicã-sii ºi de fiecare datã zãrea o pãsãricã albã lãsându-se din zbor pe câte-o creangã a alunului. ªi ori de câte ori avea fata vreo dorinþã, pãsãrica i-o împlinea ºi-i arunca din pom ce-i poftea inima. ªi s-a întâmplat ca o datã împãratul sã punã la cale o mare petrecere care trebuia sã þinã trei zile încheiate ºi a poftit la ospãþ pe toate fetele frumoase din împãrãþia lui.

Pasãmite, împãratul gândea cã-n chipul ãsta fecioru-sãu o sã aibã de unde sã-ºi aleagã mireasa... Când aflarã cã fuseserã ºi ele poftite la petrecere, cele douã surori nu-ºi mai încãpurã în piele de bucurie ºi, chemând-o pe Cenuºãreasã, îi poruncirã: - Vin’ de ne piaptãnã, auzi? ªi treci de lustruieºte-ne ºi condurii! Ba încheie-ne ºi catarãmile, cã ne ducem la petrecerea de la palatul împãratului!

Fata fãcu precum i se poruncise, dar plânse cu lacrimi amare, din pricinã c-ar fi dorit ºi ea sã se ducã la petrecere. ªi fiindcã-i plãcea tare mult sã dãnþuiascã, se rugã de maicã-sa vitregã sã se îndure ºi s-o lase ºi pe ea.

- Ce-mi aud urechile, Cenuºãreaso? – se prefãcu a fi uimitã maºtera. Eºti toatã plinã de praf ºi murdãrie ºi-ncã mai nãzuieºti a te duce la petrecere!... Poftim: n-ai nici o rochie mai ca lumea pe tine ºi nici încãlþãri în picioare n-ai ºi-ai vrea sã dãnþuieºti?!...

Dar cum fata stãrui cu lacrimi în ochi în rugãmintea ei, maºtera pãru sã se-nduplece ºi-n cele din urmã zise:

- Ia uite ici: am rãsturnat o strachinã de linte în cenuºã ºi de eºti în stare ca-n douã ceasuri sã-mi alegi toatã lintea, atunci o sã te îngãdui sã mergi la petrecere!

Cenuºãreasa ieºi în grãdinã pe uºa din dos ºi prinse a striga: - Blânde porumbiþe ºi voi turturele ºi voi pãsãri ale cerului, veniþi cu toatele de-mi ajutaþi s-alegem lintea: „Bobul bun, ici, în ulcicã, Iar cel rãu în guºulicã...“ N-apucã sã sfârºeascã bine vorbele astea ºi numai ce sosirã-n zbor douã porumbiþe albe ºi intrarã pe fereastrã în bucãtãrie. Dupã aceea se ivirã douã turturele ºi apoi, într-un lung alai, venirã toate zburãtoarele cerului, lopãtând uºurel din aripi. ªi se aºezarã cu toatele în jurul vetrei, fãcându-ºi loc în cenuºã. Porumbiþele clãtinarã din cãpºor ºi începurã sã ciugule ele întâi pic, pic, pic, apoi toate celelalte începurã sã ciugule ºi ele pic, pic, pic, pânã ce aleserã boabele cele bune ºi umplurã strachina cu vârf cu ele. Nu trecuse nici un ceas de când pãsãrelele se apucaserã de ales lintea ºi acum mântuiserã treaba ºi-ºi luarã zborul pe fereastrã afarã. Fata îi duse mamei vitrege strachina ºi se bucura în gândul ei, crezând c-o vor lua ºi pe ea la petrecere. Dar maºtera i-o tãie scurt: - Nu, fatã, degeaba te þii scai de mine, nu te pot lua cu noi, cã n-ai nici straie frumoase ºi nici sã dãnþuieºti nu ºtii ºi tare mi-e teamã c-ai sã fii numai de râsul lumii...

Cenuºãreasa se porni atunci pe plâns ºi dacã vãzu asta maicã-sa vitregã îi zise: - Ei, hai, dacã pânã-ntr-un ceas eºti în stare sã-mi alegi din cenuºã douã strãchini de linte, sã ºtii cã te iau ºi pe tine!...

-7-

-8-

Dar în gândul ei maºtera îºi zicea: „Las’ cã n-o sã poatã sã facã una ca asta, nici în ruptul capului!“ Dupã ce vitrega rãsturnã douã strãchini de linte în cenuºã, fata se duse în grãdinã, pe uºa din dos, ºi strigã: - Blânde porumbiþe ºi voi turturele ºi voi pãsãri ale cerului, veniþi cu toatele de-mi ajutaþi s-aleg lintea: „Bobul bun, ici, în ulcicã, Iar cel rãu în guºulicã...“ N-apucã sã sfârºeascã bine vorbele astea ºi numai ce sosirã-n zbor douã porumbiþe albe ºi intrarã pe fereastrã în bucãtãrie. Dupã aceea se ivirã douã turturele ºi apoi, într-un alai, venirã toate zburãtoarele cerului, lopãtând uºurel din aripi. ªi se aºezarã cu toatele în jurul vetrei, fãcându-ºi loc în cenuºã. Porumbiþele clãtinarã din cãpºor ºi începurã sã ciugule ele întâi: pic, pic, pic, apoi toate celelalte începurã sã ciugule ºi ele pic, pic, pic, pânã ce aleserã boabele cele bune ºi umplurã strachina vârf cu ele. Nu trecuse jumãtate de ceas ºi pãsãrelele isprãvirã de ales lintea ºi zburarã iar pe fereastrã afarã.

Fata îi duse mamei vitrege strãchinile cu linte ºi se bucura în gândul ei, crezând cã de astã datã o vor lua ºi pe ea la petrecere. Dar maºtera se împotrivi ºi acum: - Degeaba te omori cu firea, cã tot n-o sã te iau cu noi!

Nu vezi: n-ai nici straie frumoase ºi nici sã dãnþuieºti nu te pricepi... Ce vrei, sã ne fie ruºine cu tine? Îi întoarse apoi spatele ºi plecã la petrecere cu fetele ei cele fudule.

Dupã ce rãmase singurã-singuricã în toatã casa, Cenuºãreasa se duse la mormântul mamei sale ºi, aºezându-se sub alun, grãi: Alunaº drag, alunaº, Scuturã-te, rogu-te-aº,

ªi mã-mbracã-n strai de-argint – Numai aur ºi argint!

Pasãrea cea albã, care se afla în alun, numai ce-i zvârli de sus o rochie þesutã toatã în aur ºi argint ºi-o pereche de conduri cu alesãturi de mãtase ºi argint.

Cenuºãreasa se îmbrãcã în grabã ºi se duse la petrecere.

Dar maºtera ºi cu fetele ei n-avurã cum s-o recunoascã, zicându-ºi cã era pesemne vreo fatã de împãrat de pe alte plaiuri, atât arãta de frumoasã în rochia ei þesutã din fire de aur ºi argint. La Cenuºãreasa nu se gândirã nici o clipã, cãci o credeau acasã, lângã vatrã, alegând lintea din cenuºã.

De cum o zãri pe fatã, feciorul împãratului îi ieºi înainte, o prinse de braþ ºi-o pofti la joc. ªi nici cã mai vru sã dãnþuiascã cu altã fatã. O þinea mereu de mânã ºi când s-apropia cineva s-o pofteascã la danþ, îi zicea de la obraz: - Nu se poate, cã dãnþuieºte numai cu mine!

Dãnþuirã împreunã ºi, pe la ceasul când se îngânau noaptea cu zorile, fata vru sã se ducã acasã.

- Merg ºi eu cu tine, cã vreau sã-þi þin de urât cât o dura drumul – îi zise feciorul împãratului.

Dar, de drept, el dorea sã afle cât mai degrabã a cui era mândreþea asta de fatã... Fata-i scãpã însã printre degete ca prâsnelul ºi, ajungând acasã tot într-o fugã, se ascunse în porumbar. Feciorul de împãrat aºteptã pânã de veni tatãl fetei ºi-i spuse cã fata cea strãinã, cu care dãnþuise el toatã vremea, se pitulase în porumbar. Moºneagului numai ce-i trecu un gând prin minte: „Ei, drãcia dracului! Nu cumva o fi Cenuºãreasa?!“, dar degeaba se grãbi sã deschidã uºa porumbarului, cã nu zãri pe nimeni înãuntru. Când intrarã cu toþii în casã, o gãsirã pe Cenuºãreasã stând în cenuºã, îmbrãcatã în aceleaºi straie rufoase dintotdeauna. ªi numai

-9-

- 10 -

lumina slabã de opaiþ care pâlpâia pe cãmin lumina încãperea.

Pasãmite, Cenuºãreasa se furiºase cu dibãcie afarã din porumbar, alergase într-un suflet la alun, se dezbrãcase în pripã de straiele cele frumoase ºi le pusese pe mormânt, iar pasãrea cea albã le luase de-acolo, de nu se mai putea desluºi nimic. Apoi fata se îmbrãcase iar în trenþele ei rufoase ºi se aºezã în cenuºã, lângã vatrã.

A doua zi, petrecerea se porni din nou la palatul împãrãtesc; ºi, dupã ce pãrinþii ºi surorile ei vitrege plecarã într-acolo, Cenuºãreasa se grãbi sã se ducã la alun ºi zise: Alunaº drag, alunaº, Scuturã-te, rogu-te-aº, ªi mã-mbracã-n strai de-argint – Numa-n aur ºi argint!

Atunci pãsãrica îi aruncã o rochie ºi mai frumoasã decât cea din ajun. ªi când veni fata la petrecere, îmbrãcatã în mândreþea aceea de rochie, se minunarã toþi de frumuseþea ei nemaivãzutã. Pasãmite feciorul de împãrat stãtuse pânã atunci ca pe ghimpi ºi-o tot aºteptase sã vinã...

Când o vãzu apãrând, i se luã parcã o greutate de pe inimã ºi, ieºindu-i în întâmpinare, o pofti de îndatã la joc. ªi þinând-o de mânã, parcã sã n-o piardã, dãnþui toatã vremea numai cu ea. Iar de venea s-o pofteascã cineva la joc, el îi zicea: - Nu se poate, cã dãnþuieºte numai cu mine!

Când se lãsarã negurile nopþii, fata vru iar sã i se piardã urma, dar tânãrul crai luã seamã din vreme ºi se furiºã dupã ea, ca sã vadã unde se duce. Vezi însã cã fata fãcu ce fãcu ºi-i scãpã de sub ochi, strecurându-se în grãdina din dosul casei, unde crescuse de ani ºi ani un pãr mare ºi frumos, încãrcat cu pere minunate.

Fata se cãþãrã printre crãci, sprintenã ca o veveriþã, ºi feciorul de împãrat îi pierdu urma. Aºteptã el din nou, pânã ce veni tatãl fetei ºi-i zise: - Fata cea strãinã ºi frumoasã mi-a scãpat iar ºi, dupã câte îmi dau cu presupusul, s-a ascuns în rãmuriºul pãrului ãstuia. ªi moºneagului îi trecu din nou prin gând: „Ei, drãcia naibii! Mãre, n-o fi cumva Cenuºãreasa?!...“ Luã o scarã, o priponi de copac ºi urcã pânã-n vârf, cercetând de-a rândul crãcile, dar de gãsit nu gãsi pe nimeni tupilat în frunziº.

Când pãrinþii ºi surorile vitrege se reîntoarserã acasã ºi intrarã în bucãtãrie, o gãsirã pe Cenuºãreasã lângã vatrã, stând în cenuºã, ca întotdeauna. Vezi bine cã ºi de data asta o luase înaintea lui taicã-sãu ºi, furiºându-se pânã la alunul cel fermecat, lãsase acolo mândreþea de straie ºi se îmbrãcase cu zdrenþele-i ponosite ºi rufoase.

A treia zi, Cenuºãreasa aºteptã pânã ce plecarã din nou pãrinþii ºi surorile vitrege ºi-apoi se duse iar la mormântul maicã-sii ºi-i grãi pomului: Alunaº drag, alunaº, Scuturã-te, rogu-te-aº, ªi mã-mbracã-n strai de argint – Numa-n aur ºi argint!

De data asta, pãsãrica îi aruncã o rochie atât de frumoasã ºi de strãlucitoare, cum nu s-a mai vãzut alta pe lume, iar condurii erau cu totul ºi cu totul din fir de aur.

Când se ivi la petrecere îmbrãcatã cu rochia aceea, oaspeþii nu mai ºtiurã ce sã mai zicã, uimiþi de atâta frumuseþe nepãmânteanã.

Feciorul de împãrat dãnþui iarãºi numai cu dânsa, ºi de venea vreunul ºi cãuta s-o pofteascã la joc, numai ce-i zicea aceluia, drept în faþã:

- 11 -

- 12 -

Nu se poate, cã dãnþuieºte numai cu mine!

Când sã se iveascã zorile, Cenuºãreasa dãdu iar sã plece pe nesimþite, dar feciorul de împãrat se luã numaidecât dupã dânsa. ªi se întâmplã ca zgâtia de fatã sã se strecoare cu atâta dibãcie, cã tânãrul crai îi pierdu ºi de astã datã urma...

Vezi însã cã el pusese la cale un vicleºug, poruncind sã se ungã din vreme treptele cu smoalã. ªi când Cenuºãreasa coborî câteva trepte, condurul din piciorul stâng îi rãmase agãþat în smoalã. Feciorul de împãrat îl ridicã ºi-n palma lui stãtea acum un condur mic ºi drãgãlaº, împletit cu totul ºi cu totul din fir de aur. A doua zi se grãbi la tatãl fetelor ºi, arãtându-i condurul, îi zise: - Fata pe-al cãrei picior se va potrivi condurul acesta, numai aceea îmi va fi nevastã juruitã ºi de nici o alta, în afarã de ea, n-am nevoie!

Când auzirã spusele tânãrului crai, cele douã fete ale maºterei se bucurarã grozav, fiindcã ºi ele aveau piciorul micuþ. Cea mai mare se duse cu pantoful în iatac ºi, de faþã cu mamã-sa, dãdu sã-l încalþe. Dar pas de-l încalþã dacã poþi! Degetul cel mare nu încãpea defel, cã tare mic mai era condurul!... Dacã vãzu asta maºtera, se întunecã la faþã, dar nu pregetã sã-i punã-n mânã un cuþit, zicându-i: - Ce mai aºtepþi? Taie-þi degetul de la picior, cã o sã fii curând împãrãteasã ºi n-o sã mai trebuie sã umbli pe jos!

Fata îºi retezã degetul ºi cu chiu cu vai încãlþã condurul. Apoi, abia putând sã-ºi stãpâneascã durerea, se înfãþiºã înaintea tânãrului crai ºi acesta, urcând-o pe cal, lângã el, porni cu ea cãtre casã, socotind-o aleasa inimii lui.

Dar vezi cã drumul de înapoiere ducea pe dinaintea mormântului ºi când furã sã treacã pe acolo, numai ce auzirã pe cele douã porumbiþe strigând dintre crãcile alunului:

Vai, conduru-i tare mic: Parcã-n cleºte-aºa strânge! ªi-nãuntru-i plin de sânge, Cã tot curge pic cu pic...

Nu-i mireasa-adevãratã!

Ea-i pe-aproape ºi te-aºteaptã...

Atunci feciorul de împãrat cãtã mai cu luare-aminte la piciorul fetei ºi bãgã de seamã cã sângele curgea din el, fãrã contenire. Pe loc întoarse calul ºi, ducând fata acasã, le zise pãrinþilor cã aceasta nu-i mireasa cea adevãratã. Apoi mai adãugã c-ar dori sã încerce ºi cealaltã fatã condurul. Fata de-a doua se duse în iatac ºi când dãdu sã încerce condurul, ce sã vezi! Vârful piciorului i se potrivea ca turnat, dar cãlcâiul era prea mare ºi rãmãsese afarã, oricât se strãdui ea. Dacã vãzu maºtera asta, se îngãlbeni de ciudã, dar nu stãtu mult la gânduri ºi, punându-i un cuþit în mânã, o îmboldi: - Ce te mai canoneºti degeaba! Nu vezi cã aºa nu-i chip sã-l încalþi?... Taie-þi din cãlcâi ºi gata! Cã o sã fii în curând împãrãteasã ºi n-o sã mai trebuie sã umbli pe jos!

Fata retezã din cãlcâi ºi, cu chiu, cu vai, abia de putu sã încalþe condurul. Apoi, stãpânindu-ºi cu greu durerea, se înfãþiºã înaintea fiului de împãrat. Acesta o aburcã pe cal, lângã sine, ºi plecã spre casã. Dar când trecurã prin dreptul alunului, porumbiþele prinserã din nou sã dea zvon: Vai, conduru-i tare mic: Parcã-n cleºte-aºa o strânge! ªi-nãuntru-i numai sânge, Cã tot curge pic cu pic...

Nu-i mireasa-adevãratã!

Ea-i pe-aproape ºi te-aºteaptã...

- 13 -

- 14 -

Feciorul de împãrat se uitã cu mai multã luareaminte la piciorul fetei ºi bãgã de seamã cum podidea sângele din el, de-i umpluse ciorapul alb, pânã sus. Întoarse calul ºi, ducând-o pe mireasa cea mincinoasã acasã, o lãsã plocon pãrinþilor ei: - Nici asta nu-i cea adevãratã! – grãi el cu mânie-n glas.

Au nu mai aveþi altã fatã ºi nu vã înduraþi s-o daþi de la voi?

- Nu, nu mai avem alta! – rãspunse tatãl fetelor. Da’, cum sã vã spun... de la nevasta dintâi mai am una, o biatã Cenuºãreasã, da’ nici vorbã, nu poate fi ea mireasa!...

Feciorul de împãrat ceru sã-i fie adusã înainte, dar maºtera sãri cu gura, de parc-ar fi fost muºcatã de ºarpe: - Nu, nu se poate, înãlþimea ta, cã e prea rufoasã! Nu se cuvine sã se arate în lume în halul în care e!

Dar tânãrul crai þinu morþiº s-o vadã ºi stãrui într-atât cã pânã la urmã trebuirã s-o cheme vrând-nevrând. Vezi însã cã fata avusese grijã sã se spele din vreme pe mâini ºi pe obraz ºi când se înfãþiºã feciorului de împãrat se înclinã înainte-i, iar el îi întinse pantoful de aur. Fata se aºezã pe un scãunel, scoase din picior papucul de lemn ce trãgea câteva ocale ºi încãlþã condurul care-i veni ca turnat. ªi când se ridicã fata ºi tânãrul crai îi privi chipul, o recunoscu pe datã, cã doar ea era domniþa cu care dãnþuise ºi care-l robise cu frumuseþea-i fãrã pereche. ªi nu-ºi putu stãpâni strigãtul: - Asta-i mireasa cea adevãratã!

Maºtera ºi cele douã fete ale ei încremenirã de spaimã auzindu-l ce zice ºi ciuda le înveninã într-atât, cã se traserã la faþã ºi se fãcurã galbene ca ºofranul. Dar feciorul de împãrat nu le învrednici nici mãcar c-o cãutãturã ºi, luând-o pe Cenuºãreasa pe cal, lângã sine, porni cu ea cãtre casã. În clipa când trecurã prin dreptul alunului, cele douã porumbiþe albe ca neaua prinserã a ciripi, dând zvoanã bucuroase: - 15 -

Vezi, conduru-i tare mic, Dar de strâns, defel n-o strânge, ªi-nãuntru nu e sânge, Cã n-a curs mãcar un pic!...

Ea-i mireasa-adevãratã, Mult doritã ºi visatã!...

Dupã ce strigarã vorbele astea îºi luarã amândouã zborul ºi, rotindu-se, se aºezarã uºurel pe umerii fetei, una la dreapta ºi alta la stânga. ªi au rãmas aºa, pe umerii Cenuºãresei, tot timpul cât s-a prãznuit nunta împãrãteascã.

- 16 -

CROITORAªUL CEL ISTEÞ fost odatã ca niciodatã o domniþã ºi domniþa asta era atât de fudulã, cã nu-i mai intra nimeni în voie. ªi de se întâmpla sã vie vreun flãcãu în peþit, îl punea numaidecât sã-i ghiceascã vreo ghicitoare ºi de n-o putea dezlega, îl arunca fãrã milã, batjocorindu-l în fel ºi chip. Trecurã aºa nenumãrate rânduri de peþitori pe la curtea împãrãteascã ºi-n cele din urmã, vãzând cã n-o scoate cu nici unul la capãt, domniþa porunci sã se dea sfoarã-n þarã cã se va mãrita cu acela care va fi în stare sã-i dezlege o ghicitoare ºi cã n-are decât sã pofteascã oricine-o vrea, fie el de neam, fie el om de rând.

Se gândirã mulþi sã-ºi încerce norocul ºi-ntre ei iatã cã s-au nimerit sã fie ºi trei croitori, pe care întâmplarea îi adusese pe acelaºi drum. Când plecaserã în peþit, doi dintre ei, care erau mai mãriºori de ani, îºi fãcuserã socotealã cã aºa cum nu dãduserã niciodatã greº cu acul - ºi doar era vorba de împunsãturi iscusite, nu jucãrie! – n-aveau sã dea greº nici acum, când trebuia sã dezlege doar o ghicitoare.

Cel de-al treilea îºi dãdu cu ideea cã de aici o sã-i vie ºi lui norocul, cã din altã parte, ºtia el bine, n-avea de unde sã-l aºtepte...

Cei doi, vãzând câte parale face, încercarã sã-l povãþuiascã: - Mãi flãcãule, mai bine þi-ai vedea de treabã ºi-ai sta frumuºel acasã, cã aºa, fãrã minte cum eºti, tot n-ai s-ajungi la nimic!

A

- 17 -

Dar te pui cu el! Avea inima uºoarã, de parcã i-ar fi adus laude cã e cine ºtie ce isteþ, ºi le zise cã, de vreme cea clocit în minte gândul ãsta, n-o sã-l lase nici în ruptul capului ºi cã de gãsit o sã gãseascã într-un fel cum s-o scoatã la capãt. ªi-o porni la drum, plin de voioºie, de parcã toatã lumea era a lui.

Când ajunserã la curtea împãrãteascã, cei trei croitoraºi trimiserã vorbã domniþei cã aºteaptã sã-i punã ºi pe ei la încercare cât mai degrabã, întrucât ei sunt tocmai oamenii potriviþi s-o dezlege, având o minte atât de subþiricã, c-ar putea-o trece cu uºurinþã prin urechea unui ac. În clipa când se înfãþiºarã înainte-i, domniþa întrebã: - Am douã feluri de pãr în cap: de câte culori or fi?

- Pãi dacã-i vorba numai p-atât – se grãbi sã rãspundã cel mai în vârstã dintre croitori – apoi trebuie sã fie negru ºi alb, ca postavul care bate-n culoarea piperului ºi-a sãrii, de se cheamã chiar aºa: sare ºi piper.

Dupã ce-i ascultã rãspunsul, domniþa-i zise: - N-ai ghicit; sã vedem ce spune mijlociul.

Al doilea fu încredinþat c-o brodeºte sigur ºi zise: - De nu e nici alb, nici negru, atunci de bunã seamã cã-i roºu ºi cafeniu, ca surtucul pe care-l poartã taica la sãrbãtori.

- N-ai ghicit nici tu – rãspunse domniþa. Ia sã-l auzim pe prâslea, cã, dupã nas, mi s-ar pãrea cã ºtie el ceva...

Croitoraºul nu luã în seamã batjocura ºi, înaintând fãrã sfialã, grãi: - Domniþa are pe dup-o ureche un fir de pãr ca argintul ºi altul ca aurul ºi astea sunt cele douã feluri de pãr.

Auzindu-l, domniþa se îngãlbeni ca ºofranul ºi fu cât pe-aci sã leºine de spaimã, cãci croitoraºul ghicise ceea ce ea credea cã nici un om de pe faþa pãmântului n-ar putea sã - 18 -

ºtie. Totuºi, cercã sã se stãpâneascã ºi, dupã ce-ºi mai veni în fire, zise: - Dac-ai ghicit, ai ghicit, nu mã pot împotrivi... Dar vorba e cã doar cu atât n-o sã mã poþi lua de nevastã ºi se cade sã te mai supun la o încercare! Jos în grajd am un urs.

Sã dormi la noapte cu el ºi dacã mâine-n zori, când m-oi trezi eu, te mai afli în viaþã, sã ºtii cã te iau de bãrbat. Dar în sinea ei se gândea aºa: „Las’ cã mã descotorosesc eu de tine, procopsitule, cã din ghearele ursului pânã acum n-a scãpat nimeni cu zile!“ Dar croitoraºul nu se înspãimântã defel, ci, dimpotrivã, grãi cu veselie: - Ciocul ºi norocul! Cã ãl de îndrãzneºte ºi încearcã înseamnã cã pe jumãtate a ºi câºtigat.

De îndatã ce se lãsã înserarea, îl duserã pe croitoraº în grajd, unde-ºi avea ursul culcuºul. Cum îl vãzu, dihania vru sã se nãpusteascã asuprã-i ºi sã-i dea una zdravãnã cu laba, de bun venit.

- Hei, mai încet, mai încet, ursule – strigã croitoraºul.

Ce te pripeºti aºa? Cã te-oi potoli eu, sã mã pomeneºti!... ªi ca ºi când n-ar fi avut nici o grijã ºi nu l-ar fi aºteptat nici o primejdie, scoase domol din buzunar niºte nuci ºi spãrgându-le între dinþi începu sã le ronþãie miezul. Când vãzu asta ursul, i se fãcu poftã sã mãnânce nuci. Croitoraºul – care era un piºicher cum nu s-a mai vãzut – bãgã mâna-n buzunar ºi fãcându-se, pasãmite, cã-ºi uitase cum l-a primit ursul, îi întinse un pumn plin, dar nu de nuci, ci de pietre...

Ursul le vârî în gurã la iuþealã, dar nu le putu sparge, oricât încleºtã el din mãsele, ºi se cãzni de-l trecurã zeci de sudori. „Poftim – gândi el despre dânsul – ditamai namila ºi mi s-au muiat balamalele, de nu mai pot sparge nici o nucã!“ Iar

croitoraºul îi zise, ca ºi când n-ar fi fost de rangul lui o asemenea treabã: - Na, sparge-mi ºi nucile mele!... Vai de tine, mãi, ursule – îl înfruntã croitoraºul – ai o gurã cât o ºurã ºi niºte mãsele cât dinþii greblei, da’ degeaba, cã nu eºti în stare sã spargi niºte nuci...

Luã pietrele ºi se prefãcu cã le bagã-n gurã, dar cum era iute de mânã, le schimbã c-o nucã ºi - trosc! – o sparse între dinþi...

- Ia sã mai încerc ºi eu o datã – zise atunci ursul, înciudat ºi ruºinat în acelaºi timp. Când mã uit la tine cum le spargi, mi se pare cã-i lucru lesne, dar mai adineauri era cât pe-aci sã-mi iasã falca din loc de-atâta caznã.

Croitoraºul îi întinse iar o mânã de pietre ºi ursul crâºca din mãsele, dând sã le spargã, de sãreau scântei, dar tot degeaba...

Flãcãul nostru nu lua în seamã de era ursul supãrat ori ba – cã vesel nu prea cred eu sã fi fost dupã o asemenea ocarã – ºi-ºi vedea de treaba lui.

Mai lãsã el sã treacã un timp ºi dupã aceea îºi scoase o scripcã de sub hainã ºi ºi-o potrivi în bãrbie, sã cânte din ea niþeluº. Când auzi ursul cântecul nu se mai putu stãpâni, de parcã îi ardea jar sub tãlpi, ºi începu sã-i tragã o bãtutã, cã sãrea cojocul pe el, nu altceva. ªi cum îi plãcuse tare mult cântecul, îl întrebã pe flãcãu: - Ia ascultã, bre, e greu sã cânþi la drãcia asta?

- Da’ de unde, i-o jucãrie – îi rãspunse croitoraºul. Ia uitã-te ici: cu stânga plimbi degetele pe coarde, iar cu dreapta tragi arcuºul peste ele... ªi dupã aia cântecul izvorãºte singur din scripcã, sã-þi ciuleºti urechile ºi sã-l tot auzi: Trai-lai-la-la! Trai-lai-la-la!

- 19 -

- 20 -

- Tare mult mi-ar place sã deprind ºi eu meºteºugul ãsta – zise ursul – ca sã nu mai am nevoie de-un scripcar, când mi-o veni chef sã joc, ci sã-mi cânt singur...

N-ai vrea sã mã-nveþi?

- Cum sã nu, bucuros – se grãbi sã-i rãspundã croitoraºul – dar, mai înainte de toate, trebuie sã-mi dau seama de ai îndemânare. ªi îndemânarea asta dupã labe se vede; ia aratã-mi-le! Olio, câta mai unghiile! Trebuie sã þi le mai scurtez niþeluº, cã altfel vatãmi strunele...

De unde aduse o menghinã, nu ºtiu, destul cã-l momi pe urs sã-ºi punã labele-n ea ºi strânse ºurubul, cã i se învineþirã degetele de atâta strâns. Apoi îi spuse ursului, râzându-ºi de el: - Acu’ aºteaptã pânã ce-oi veni cu o foarfecã, cã doar nu-i zor!...

Ursul începu sã mormãie ºi sã se zvârcoleascã de durere ºi ciudã, dar croitoraºul nu-l luã în seamã ºi-l lãsã sã mormãie cât i-o plãcea, de parcã n-ar fi fost lângã el sã-l audã. κi potrivi într-un colþ o mânã de paie ºi, culcându-se pe ea, dormi fãrã grijã pânã a doua zi dimineaþa.

Când îl auzi domniþa pe urs mormãind, crezu cã mormãie ºi nu-ºi mai gãseºte astâmpãr de bucurie cã-i fãcuse croitoraºului de petrecanie. A doua zi, în revãrsatul zorilor, se sculã veselã ºi fãrã griji, dar când dãdu sã se apropie de grajd, ce-i vãzurã ochii? Ghiujul de croitoraº se hlizea la ea, teafãr ºi nevãtãmat, de parcã toatã lumea era a lui ºi nu l-ar fi ameninþat nicicând vreo primejdie. Acu’, biata domniþã ce putea sã mai zicã?! Apucase de fãgãduise în faþa oamenilor c-o sã-l ia de bãrbat ºi n-avea cum sã-ºi mai calce cuvântul. Împãratul dete poruncã sã se aducã o caleaºcã ºi domniþa se urcã în ea, alãturi de croitoraº. Vezi însã cã cei

doi tovarãºi ai croitoraºului erau negri la inimã ºi-l pizmuiau pe flãcãu pentru cã dãduse peste un asemenea noroc ºi, mai înainte ca alaiul sã porneascã spre bisericã, alergarã în cea mai mare grabã sã desfacã labele ursului din strânsoare ºi-l lãsarã slobod.

Ursul abia aºtepta clipa asta; turbat de mânie, o luã la fugã, gâfâind de sforþarea pe care o fãcea, ca sã ajungã din urmã caleaºca. ªi mormãia atât de grozav, cã domniþa îl auzi încã de departe ºi începu sã þipe îngrozitã: - Vai de mine ºi de mine, s-a luat ursul dupã noi ºi vrea sã te mãnânce!

Dar croitoraºului nostru ce-i veni în gând? Sprinten cum era ºi uºor, se lãsã cu capu-n jos ºi întinzând picioarele afarã, prin fereastrã, ºi le împreunã de-ai fi zis cã sunt menghinã. ªi strigã la urs, din goana cailor: - Uite, vezi menghina? ªterge-o, ori de nu, acu’ îþi prind labele într-însa!...

Când vãzu ursul cum stã treaba, îl apucã un cârcel la inimã ºi-o luã la fugã înapoi de-i sfârâiau cãlcâiele...

Iar croitoraºul nostru se duse în tihnã la bisericã, unde se cununã cu domniþa. ªi trãirã fericiþi împreunã, pânã la adânci bãtrâneþi.

Cine nu crede ce vã zisei, sã dea pe loc un pitac, sã-i cumpãr o poveste mai adevãratã...

- 21 -

- 22 -

FATA MOªULUI CEA CUMINTE ªI HARNICÃ ªI FATA BABEI CEA HAINÃ ªI URÂTÃ fost odatã un moº ºi moºului ãstuia îi murise nevasta, ºi-a mai fost ºi-o femeie bãtrânã, ºi femeii ãsteia îi murise bãrbatul. ªi moºneagul avea o fatã ºi bãbuþa avea ºi ea o fatã. Fetele se cunoºteau de când erau micºoare ºi totdeauna le vedeai preumblându-se împreunã. ªi dupã fiece plimbare veneau de braþ la casa vãduvei. ªi iatã cã-ntr-o zi, baba îi spuse fetei moºneagului: - Fatã, hãi, ia ascultã aici: spune-i lui tatã-tãu sã mã ia de nevastã, ºi de s-o învoi, o sã te þin ca-n puf ºi-o sã-þi dau în fiecare dimineaþã numai lapte, ca sã-þi speli feþiºoara, iar de bãut, numai vin dã-l bun, iar fetei mele o sã-i dau apã de spãlat ºi apã de bãut.

Fata se duse acasã ºi-i spuse lui taicã-sãu vorbele femeii. Omul rãmase pe gânduri ºi tot chibzuia: - Oare ce sã fac? Cã însurãtoarea e ºi desfãtare, dar ºi chin! ªi pentru cã nu se putea hotãrî nici într-un fel, nici într-altul, îºi scoase în cele din urmã cizma din picior ºi-i spuse fetei: - Uite, cizma asta are o gaurã în talpã. Du-te cu ea în pod ºi atârn-o de cuiul cel mare din grindã ºi vezi de toarnã apã în carâmb. Dacã apa nu s-o scurge din cizmã, sã ºtii cã

A

- 23 -

mã-nsor, iar de n-o þine apa, nu mã mai însor, asta-i hotãrât!

Fata fãcu aºa cum îi spusese taicã-sãu, dar gaura din talpã se strânse de apã ºi cizma rãmase plinã pânã-n marginea carâmbului. Dupã ce vãzu cum stã treaba, fata se duse degrabã la taicã-sãu de-i spuse ce s-a întâmplat cu apa din cizmã. Se mirã el de cele ce-i spusese fata ºi, pânã la urmã, se urcã în pod sã se încredinþeze cu ochii lui de-i adevãrat ori ba. ªi vãzând el cã fata-i spusese numai adevãrul, se duse la vãduvã ºi-o luã de nevastã.

Dis-de-dimineaþã, când se scularã fetele din aºternut, fata unchiaºului gãsi lapte de spãlat ºi vin de bãut, iar fata babei, apã de spãlat ºi apã de bãut. A doua zi însã, amândouã fetele nu gãsirã decât apã de spãlat ºi apã de bãut. ªi aºa a rãmas sã fie în toate zilele de-aici-nainte...

Maºtera o duºmãnea de moarte pe fata moºului ºi, pe zi ce trecea, nu ºtia ce sã mai scorneascã pentru a o obidi ºi a o face sã se scârbeascã de viaþã. ªi în acelaºi timp o ºi pizmuia pe fatã, fiindcã era frumoasã ºi bunã, pe câtã vreme a ei era urâtã ºi hainã la suflet. Într-o iarnã, pe vremea când crãpau ºi ouãle corbului de ger ºi zãpada se aºternuse atât de înaltã peste dealuri ºi vãi cã trebuia sã înoþi prin ea, nu alta, baba fãcu o rochie de hârtie ºi, chemând-o pe fata unchiaºului, îi zise: - Îmbracã-te cu rochia asta ºi du-te chiar acu’ în pãdure de-mi culege un coºuleþ cu fragi, cã mi s-a fãcut poftã!

- Doamne, Dumnezeule – spuse fata – dar unde s-au mai pomenit fragi pe timp de iarnã!? Pãmântul e îngheþat bocnã ºi-i atâta zãpadã, cã a acoperit totul... ªi-apoi, cum o sã umblu numai în rochia asta de hârtie?! Cã afarã e un ger - 24 -

de-þi taie suflarea ºi te-ngheaþã. ªi-o sã sufle crivãþul prin rochie ºi mi-or sfâºia-o mãrãcinii!

- Cum, îndrãzneºti sã mi te pui împotrivã? – se stropºi la ea maºtera. Miºcã-te de aici cât mai iute ºi nu care cumva sã-mi vii fãrã fragi! Îi dete apoi o fãrâmã de pâine uscatã ºi-i zise: - Asta o sã-þi fie de ajuns pentru toatã ziua ºi încã prea mult!

Dar în sinea ei gândi: „Las’ cã o sã îngheþi tu de frig ºi o sã mori de foame ºi n-o sã te mai vãd înaintea ochilor!“...

Fata n-avu încotro, îmbrãcã rochia de hârtie, luã coºuleþul ºi porni în pãdure. Cât cuprindeai cu ochiul nu se zãrea decât zãpadã ºi iar zãpadã, ºi nici un firicel de iarbã nu-ºi arãta pe nicãieri sãbiuþa-i verde. Când ajunse fata în pãdure, vãzu o cãsuþã la fereastra cãreia priveau trei pitici bãrboºi. Fata le dãdu bineþe ºi bãtu cu sfialã la uºã. Piticii, care o vãzuserã încã de pe drum, rostirã cu toþii-ntr-un glas: - Intrã, fetiþã, intrã!

Fata pãºi pragul, se aºezã pe laviþa de lângã vatrã, ca sã se încãlzeascã ºi începu sã muºte din codrul de pâine uscatã.

- Dã-ne ºi nouã o bucãþicã – o rugarã piticii – cã n-am luat nimic în gurã pe ziua de azi!

- Cu dragã inimã! – le rãspunse fata, rupse în douã bucata de pâine ºi le dãdu jumãtate.

- Ce cauþi în pãdure pe-o vreme câinoasã ca asta, copilã dragã? – o întrebarã piticii. ªi cum se face cã pe un ger ca ãsta de crapã pânã ºi pietrele umbli atât de subþirel îmbrãcatã?!

- Ce-s eu de vinã dacã pe asta mi-a dat-o s-o îmbrac mama vitregã!..., zise fata, oftând cu obidã. Mi-a poruncit sã umplu cu fragi coºuleþul de-l vedeþi aici ºi m-a ameninþat cã de nu l-oi putea umple nu mai am ce cãuta acasã!

Dupã ce fata îºi sfârºi bucãþica de pâine, piticii îi dãdurã o mãturã ºi-i ziserã: - Ia du-te de mãturã zãpada de la uºa din dosul casei!

Cum ieºi din odaie, piticii începurã sã se sfãtuiascã între ei: - Ce sã-i dãruim noi fetei, pentru cã a fost cuminte ºi bunã ºi a împãrþit pâinea cu noi?

Primul dintre pitici grãi: - Eu îi menesc sã fie din zi în zi mai frumoasã.

Al doilea urmã: - Iar eu, ca de câte ori deschide gura sã rosteascã o vorbã, sã-i cadã câte-un galben din gurã.

Iar al treilea zise: - Iar eu, ca sã vinã un fecior de împãrat ºi s-o ia de nevastã.

Fata fãcu precum îi spuseserã piticii. Mãturã zãpada din dosul cãsuþei ºi ce credeþi cã-i fu dat sã vadã? O mulþime de fragi îºi arãtau cãpºoarele deasupra zãpezii, toate roºii ca sângele, de coapte ce erau! Cu inima plinã de bucurie, fata se grãbi sã-ºi umple coºuleþul ºi, dupã ce mulþumi piticilor ºi-ºi luã rãmas bun de la fiecare, porni în fugã spre casã sã ducã fragii.

Cum intrã pe uºã ºi dãdu bunã seara, numai ce se pomeni cã-i picã un ban de aur din gurã. Povesti apoi ce i s-a întâmplat în pãdure ºi de câte ori spunea o vorbã îi cãdea câte-un ban de aur, astfel cã-n scurtã vreme se umplu întreaga odaie.

- Ia te uitã ce nesocotinþã, sã arunci aºa cu banii...? – fãcu sorã-sa vitregã ºi-n sufletul ei era neagrã de pizmã. ªi pe datã se hotãrî sã plece ºi ea în pãdure. Dar mamã-sa cãutã s-o opreascã zicându-i: - Nu te las, fata mamei, cã mã tem sã nu-mi degeri pe drum de frig, cã suflã crivãþul cum nu s-a mai pomenit.

- 25 -

- 26 -

Dar fata nici nu voi sã audã de aºa ceva ºi stãrui morþiº în hotãrârea ei. Dacã vãzu baba cã nu e chip s-o înduplece, îi fãcu o scurteicã bunã, cãptuºitã cu blanã, ºi-i pregãti, sã aibã de drum, pâine cu unt ºi cozonac.

Fata se încotoºmãnã cu blana ºi-o porni apoi spre pãdure. ªi nu se opri decât când ajunse în dreptul cãsuþei piticilor. Piticii se aflau tot la geam ºi priveau afarã, dar fata nici nu-i luã în seamã ºi nu le dãdu bineþe. ªi intrã buzna pe uºã, fãrã s-o pofteascã nimeni. Ajunsã în casã, îºi cãutã un loc lângã vatrã ºi începu sã înfulece cu poftã.

- Dã-ne ºi nouã puþin – o rugarã piticii.

Dar fata rãspunse cu gura plinã: - Da’ ºtiþi c-aveþi haz! Abia de-mi ajunge mie; de unde sã vã mai dau ºi vouã?!

Dupã ce sfârºi de mâncat, piticii îi ziserã: - Ia mãtura asta ºi du-te de mãturã zãpada la uºa din dos!

- Cãutaþi-vã pe altul sã vã mãture zãpada, ori de nu, mãturaþi singuri – le rãspunse fata, mânioasã – cã doar n-am slugãrit la uºa voastrã!...

Stãtu ea o bucatã de vreme pe laviþa de lângã cuptor ºi, vãzând cã piticii n-au de gând sã-i dãruiascã nimic, ieºi pe uºã afarã, supãratã foc.

Dupã ce o vãzurã plecatã, piticii începurã sã se sfãtuiascã între ei: - Ce sã-i menim pentru cã-i atât de pizmaºã ºi hainã la suflet ºi nu se îndurã sã dea nimãnui nimic?

Primul pitic grãi: - Eu îi menesc sã fie din zi în zi mai urâtã!

Cel de-al doilea urmã: - Iar eu, ca de câte ori o rosti o vorbã, sã-i sarã câte-o broascã din gurã!

Al treilea grãbi sã-i ureze ºi el: - Iar eu, sã-i cadã pe cap atâtea nenorociri ºi sã îndure atâtea suferinþe câte i se cuvin pentru câinoºenia ei!

Fata cãutã ce cãutã prin pãdure ºi, negãsind fragi, porni mânioasã spre casã. ªi cum pãºi pragul, vru sã-i povesteascã maicã-sii ce-a vãzut în pãdure, dar n-apucã sã rosteascã o vorbã, cã-i ºi sãri din gurã o broascã. ªi tot aºa, de câte ori da sã spunã ceva, lepãda câte-o broascã, cã toatã lumea se ferea din calea ei, cuprinsã de scârbã.

Când vãzu ce pacoste a dat peste capul fiicã-sii, baba se înveninã de necaz ºi nu ºtiu ce blestemãþii sã mai scorneascã pentru a o pierde pe fata unchiaºului, care din zi în zi se fãcea tot mai frumoasã. În cele din urmã luã o cãldare ºi o puse pe foc, iar când apa începu sã dea în clocot, aruncã înãuntru mai multe caiere de in, pe care le lãsã sã fiarbã bine. Când socoti c-au fiert de ajuns, i le puse fetei pe umeri ºi, dându-i un topor, o trimise la gârlã sã facã o copcã în gheaþã ºi sã înãlbeascã tortul.

Fata se supuse, cã n-avea încotro, ºi, ducându-se la gârlã, începu sã spargã gheaþa cu toporul. ªi cum spãrgea ea aºa, numai ce vede venind o caleaºcã trasã de patru cai albi, în care se afla împãratul. Caleaºca opri drept în faþa ei ºi împãratul, scoþându-ºi capul pe fereastrã, o întrebã cu blândeþe: - Fata mea, cine eºti ºi ce faci aici?

- Sunt o fatã sãrmanã ºi înãlbesc tortul – rãspunse ea. Împãratului i se fãcu milã de dânsa ºi când vãzu cât e de frumoasã o întrebã din nou: - N-ai vrea sã vii cu mine?

- Ba aº vrea cu dragã inimã! – grãi fata, care nu mai putea de bucurie cã-n sfârºit avea sã scape de babã ºi de sora ei vitregã.

- 27 -

- 28 -

Fata se urcã apoi în caleaºcã ºi porni la drum în tovãrãºia împãratului. ªi de-ndatã ce sosirã la palat, fãcurã nuntã mare, dupã cum ursiserã piticii din pãdure.

Dupã un an împãrãteasa nãscu un fecior. Când auzi maºtera de norocul care dãduse peste fatã, veni împreunã cu fiicã-sa la palatul împãrãtesc, chipurile s-o vadã, cã li-era dor.

Dar planul lor era ticluit dinainte ºi, când împãratul ieºi din iatac pentru câtãva vreme, zgripþuroaica o ºi apucã pe împãrãteasã de cap, iar fiicã-sa de picioare ºi, ridicând-o din pat, o zvârlirã pe fereastrã în râul care curgea pe lângã zidurile palatului. Fata cea urâtã se grãbi sã se culce în locul împãrãtesei ºi baba îi trase aºternutul pânã peste cap, ca sã nu fie cumva recunoscutã. Când se întoarse împãratul ºi vru sã stea de vorbã cu împãrãteasa, baba îl opri zicându-i: - Dã-i pace, mãria ta, cã acum nãduºeºte ºi nu i-e gândul sã stea la taclale! Împãratul nu bãnui nimic rãu ºi veni a doua zi. Dar de cum intrã în vorbã cu nevastã-sa, bãgã de seamã cã la fiecare vorbã de-a ei îi sare câte-o broascã din gurã, pe câtã vreme, înainte, îi sãreau numai bani de aur.

Se minunã el de schimbarea asta ºi-o întrebã pe babã dacã nu ºtie care-i pricina, dar ea îl liniºti spunându-i cã aºa li se întâmplã câteodatã lãuzelor; cã totul se trage din pricina fierbinþelii de ieri ºi cã-n scurtã vreme avea sã-i treacã...

Dar peste noapte, ajutorul de bucãtar îºi aruncã privirea pe fereastrã ºi vãzu cum venea pe gârlã o raþã, înotând de zor ºi întrebând cu grai omenesc: - Ce faci, împãrate luminate?

Dormi, ori veghezi pe înnoptate?

Vãzând cã cel întrebat nu rãspunde, raþa mai zise: - Dar oaspeþii mei s-au culcat?

ªi atunci ajutorul de bucãtar îi rãspunse: - Dorm de mult, de când s-a înserat!

Raþa întrebã apoi: - Da’ copilaºul meu ce mai face? ªi ajutorul de bucãtar rãspunse: - În leagãn de mãtase doarme-n pace!

De cum auzi vorbele astea, raþa îºi recãpãtã înfãþiºarea împãrãtesei, intrã în palat, îi dãdu copilului sã sugã, îi potrivi aºternuturile ºi apoi, prefãcându-se iar în raþã, o porni înot în susul gârlei.

Veni aºa douã nopþi de-a rândul, iar în cea de-a treia noapte îi spuse ajutorului de bucãtar: - Du-te ºi-i dã de veste împãratului sã ia paloºul ºi sã-l învârteascã pe prag, de trei ori, deasupra capului meu!

Ajutorul de împãrat alergã ºi-i spuse împãratului tot ce vãzuse ºi auzise. Împãratul scoase paloºul din teacã ºi, oprindu-se în prag, îl învârti de trei ori deasupra raþei. ªi la a treia învârtiturã, numai ce vãzu cã se preface raþa iarãºi în împãrãteasã: ºi era voinicã, sãnãtoasã ºi plinã de voioºie ca atunci când o vãzuse ultima oarã. Când auzi haina de maºterã cã s-au schimbat lucrurile ºi cã împãrãteasa cea adevãratã e din nou în palat, se grãbi sã-i spunã fiicã-sii: - Hai s-o ºtergem de-aici cât mai e timp, pânã ce nu pune împãratul slujitorii sã ne prindã ºi sã ne pedepseascã! ªi chiar în noaptea aceea reuºirã sã se strecoare din palat ºi, mergând pe drumuri lãturalnice, ieºirã din oraº ºi trecurã de hotarele împãrãþiei. Dar pe oriunde treceau ori cãutau sã facã popas, oamenii le întorceau cu scârbã spatele, ºi nu e de mirare: cã de cum dãdea fata cea urâtã sã spunã o vorbã, îi ºi sãrea câte-o broascã din gurã. ªi tot aºa se fãcu cã nimeni nu se mai îndurã de ele sã le ajute în vreun fel. ªi pe drept cuvânt gândeau oamenii în sinea lor: „Numai peste

- 29 -

- 30 -

un om rãu la suflet ºi câinos din cale afarã poate sã cadã aºa pacoste!“ Rãtãcirã ele aºa din loc în loc, din þarã-n þarã, ca niºte pribegi fãrã cãpãtâi, ºi nimeni nu voia sã audã de ele ºi sã le dea adãpost.

Iar împãrãteasa cea tânãrã trãi de aci înainte în bucurie ºi fericire împreunã cu împãratul ºi feciorul lor.

fost odatã ca niciodatã, a fost un împãrat care avea mai multe fete ºi toate erau frumoase ca niºte zâne. Dar cea mai micã era atât de frumoasã, cã pânã ºi soarele, care vãzuse atâtea, se oprea în loc, uitându-se la dânsa ºi minunãndu-se de atâta frumuseþe.

La o micã depãrtare de palatul împãrãtesc se întindea o pãdure adâncã ºi întunecoasã, iar în pãdure, la umbra unui tei bãtrân, se putea vedea o fântânã. În zilele cu prea mare zãduf, cea mai micã dintre fetele împãratului se ducea în pãdure ºi se aºeza pe ghizdurile fântânii rãcoroase. Stãtea aºa fãrã sã facã nimic ºi când o prindea urâtul scotea dintr-un buzunar o minge de aur; o arunca în sus, o prindea din zbor în cãuºul palmelor ºi-apoi o arunca iar. Ãsta era jocul care-i bucura cel mai mult inima.

S-a întâmplat însã odatã ca mingea sã-i scape din palme ºi cãzând pe pãmânt sã se ducã de-a rostogolul de-a dreptul în fântânã. Fata de împãrat o urmãri cu privirea, dar mingea pieri de parcã n-ar fi fost ºi fântâna era tare adâncã,

atât de adâncã, de nu-i putea zãri fundul!... Se porni atunci domniþa pe plâns ºi plânse în hohote, neputând în nici un chip sã-ºi ostoiascã amãrãciunea. ªi cum se jelea ea, numai ce aude cã-i strigã cineva din apropiere: - Ce þi s-a întâmplat, domniþã, de ce te boceºti aºa?...

Plângi cã s-ar muia ºi pietrele de mila ta!

Fata cãtã în jur, sã afle cine anume îi vorbeºte, ºi vãzu un broscoi ce taman atunci scosese din apã capul lãtãreþ ºi buburos ºi privea la ea cu niºte ochi cât cepele!

- Ah, tu erai, moº Bãlãcilã! – se mirã ea. Iaca, plâng cã mi-a cãzut mingea de aur în fântânã.

- ªterge-þi lacrimile ºi nu mai plânge – o mângâie broscoiul – cã-mi stã în putinþã sã te ajut. Dar vorba e: ce-mi dai tu dacã-þi aduc din apã jucãria?

- Orice doreºti, dragul meu broscoi; rochiile mele, pietrele nestemate, mãrgãritarele, chiar ºi coroana de aur, pe care o port pe cap, de-o pofteºti cumva!

Broscoiul o ascultã pe gânduri, apoi grãi: - Nu-mi trebuie nici rochiile, nici mãrgãritarele, nici pietrele nestemate, nici coroana ta de aur, dar dacã ai începe sã mã iubeºti, dacã ai îngãdui sã-þi fiu prieten ºi tovar㺠de joacã, sã stau lângã tine, la mãsuþa ta, sã mãnânc din talerul tãu de aur, sã beau din cupa ta ºi sã dorm în pãtuceanul tãu, dacã-mi fãgãduieºti toate astea, acu’ mã cobor în fântânã ºi-þi aduc mingea.

- Îþi fãgãduiesc, îþi fãgãduiesc tot ce vrei, numai sã-mi aduci mingea!

Dar în aceeaºi vreme, fata îºi zicea în sinea ei: „Ce tot îndrugã nerodul ãsta de broscoi! Cã doar i-e sortit sã se bãlãceascã în apã cu cei de-o fiinþã cu el ºi sã orãcãie într-una; cum poate unul ca el sã lege prietenie cu oamenii?!...“ Cum o auzi pe domniþã fãgãduindu-i tot ce dorea,

- 31 -

- 32 -

PRINÞUL FERMECAT

A

broscoiul se dãdu afund în fântânã ºi, cât ai bate din palme, ieºi iar deasupra apei, cu mingea de aur în gurã, ºi-o zvârli în iarbã. Fata de împãrat sã sarã în sus de bucurie, nu altceva, când îºi revãzu jucãria ei dragã. O ridicã ºi, fãrã sãi spunã broscoiului un singur cuvânt, o luã la fugã.

- Stai, stai, nu fugi! – strigã în urma ei broscoiul.

Ia-mã ºi pe mine, cã nu pot s-alerg atât de repede!

Dar în zadar orãcãia broscoiul cât îl þineau puterile, cã fata de împãrat nu se sinchisea de el ºi, cu cât se apropia mai mult de casã, cu atât fugea mai tare. κi uitase cu desãvârºire de bietul moº Bãlãcilã, iar acesta, neavând încotro, se înapoie ºi se lãsã din nou sã cadã în fundul fântânii.

A doua zi, domniþa nici nu apucase bine sã se aºeze la masã împreunã cu împãratul ºi cu toþi curtenii ºi nici nu începuse sã ia o bucãturã din talerul ei de aur, cã ºi auzi deodatã niºte paºi, lipãind afarã, pe scara de marmurã... ªi paºii fãceau: „plici-pleosc, plici-pleosc!“ Ascultã ea un rãstimp ºi numai ce se pomeni c-o bãtaie în uºã ºi desluºi un glas strigând: - Fatã de împãrat, tu cea mai micã dintre domniþe, vino de-mi deschide uºa!

Domniþa alergã într-un suflet la uºã sã vadã cine era ºi, când o întredeschise, se ºi trezi cu broscoiul în faþa ei. Trânti repede uºa ºi, luând-o la fugã înapoi, se aºezã din nou la masã, tremurând toatã de spaimã. Împãratul bãgã de seamã cã fetei îi bãtea tare inima, mai-mai sã-i spargã coºul pieptului, ºi-o întrebã: - De ce te-ai îngrozit aºa, copilã dragã? Au nu cumva ai zãrit la uºã un zmeu, care a venit sã te rãpeascã?

- Da’ de unde, tatã, n-am vãzut nici un zmeu – rãspunse fata, cu silã în glas. La uºã e un broscoi buburos!...

- Un broscoi? ªi ce vrea broscoiul ãsta de la tine?

Nu îndrãznesc tatã a-þi spune cum a fost!... Ieri, pe când mã jucam lângã fântâna din pãdure, mia cãzut mingea de aur în apã. ªi fiindcã plângeam dupã ea de nu mai puteam, a ieºit din fântânã un broscoi ºi pocitania asta, cum a fãcut, cum n-a fãcut, mi-a scos mingea tocmai de la fund. Iar mai înainte îmi ceruse sã-i fãgãduiesc cã dacã mi-o aduce mingea o sã legãm prietenie ºi o sã fim tovarãºi de joacã. Atâta m-a bãtut la cap, cã i-am fãgãduit, ce era sã fac! Dar nu mi-a trecut nici o clipã prin minte cã broscoiul ºi-ar putea face veacul ºi altundeva decât în apã!... ªi-acum stã proþap afarã ºi þine morþiº sã vinã la mine! În timpul ãsta, broscoiul bãtea cu înverºunare la uºã ºi striga: - Hai, deschide uºa, Fatã de-mpãrat!

Ai uitat cuvântul Care mi l-ai dat Ieri, când la fântânã Mi te-am ajutat?

Hai, deschide uºa, fatã de-mpãrat!

Auzind acestea, împãratul grãi: - Acu’, dac-ai apucat sã fãgãduieºti, þine-þi fãgãduiala.

Du-te de-i deschide!

Fata se duse sã-i deschidã uºa ºi broscoiul sãri pe datã pragul în sala împãrãteascã; ºi se þinu scai dupã domniþã pânã ce ajunse în dreapta scaunului ei. Acolo se opri ºi, când fata dãdu sã se-aºeze, glasul broscoiului se-auzi poruncitor: - Da’ pe mine cui mã laºi? Ia-mã lângã tine!

Se codi ea ce se codi, se fãcu a nu fi auzit, dar împãratul îi porunci sã îndeplineascã voia broscoiului. Cum se vãzu broscoiul pe scaun, gata ceru sã-l urce ºi pe masã... ªi dintr-o sãriturã se pofti singur între blide. ªi ceru de-acolo:

- 33 -

- 34 -

- Ia trage talerul mai aproape, sã mâncãm amândoi din el!

Biata copilã se vãzu silitã sã facã aºa cum îi poruncea broscoiul, cu toate cã îi era scârbã ºi n-avea nici o tragere de inimã. Broscoiul mâncã cu mare poftã, dar fetei de împãrat i se opreau bucãturile în gât ºi nu se atinse aproape de nimic.

La urmã, broscoiul zise: - M-am ospãtat cum se cuvine, dar mã simt ostenit, rãu.

Du-mã în odãiþa ta ºi vezi de înfaºã pãtuceanul cu aºternuturi de mãtase, ca sã ne culcãm.

Domniþa începu sã plângã: tare se mai temea de broscoi! De fricã ºi de silã, nu-i venea nici sã-l atingã, c-avea o piele umedã ºi rece ca gheaþa... ªi gând te gândeºti cã de-aici înainte trebuia sã doarmã cu el în pãtuceanul ei curat ºi frumos... Parcã ar fi vrut sã se împotriveascã, dar împãratul se mânie ºi-i spuse: - Când te-ai aflat la ananghie, þi-a plãcut sã te bucuri de ajutorul broscoiului! Iar acum crezi cã se cade sã-l dispreþuieºti, nu-i aºa?!... Nu-þi mai face plãcere tovãrãºia lui!

Nemaiavând încotro, domniþa apucã broscoiul cu douã degete ºi, ducându-l cu ea sus, îl zvârli într-un ungher al iatacului. Dar când dãdu sã se întindã ºi ea în pat, broscoiul þopãi pânã aproape de marginea patului ºi-i strigã de-acolo: - N-ai auzit cã-s ostenit rãu? Vreau sã dorm ºi eu la fel de bine ca ºi tine; ia-mã sus în pat cã, de nu, te spun împãratului!

Domniþa se fãcu foc ºi parã când îl auzi cum o ameninþã; îl ridicã de jos, de unde se oþãra la ea, ºi, izbindu-l cu toatã puterea de perete, strigã: - Na ce þi-a trebuit, broscoi buburos! Acu’ ai ºi tu liniºte, am ºi eu...

ªi ce sã vezi? De îndatã ce cãzu jos, broscoiul se prefãcu într-un fecior de împãrat, cã þi-era mai mare dragul sã te uiþi la el: chipeº la înfãþiºare, cu privirea ochilor blândã ºi c-un farmec în ei cum nu se mai poate... Împãratul îºi dãdu cu mare bucurie încuviinþarea ca tânãrul crai s-o ia de nevastã pe fiicã-sa. Iar acesta îi povesti domniþei cum fusese blestemat de o vrãjitoare rea sã se prefacã în broascã ºi cã nimãnui, în afarã de dânsa, nu i-ar fi stat în putinþã sã-l scape de sub povara cea grea a blestemului.

Apoi luarã hotãrârea ca a doua zi sã porneascã împreunã spre împãrãþia feciorului de împãrat. Mai povestirã ei ce mai povestirã ºi-apoi se culcarã. Când se trezirã din somn, în revãrsatul zorilor, bãgarã de seamã cã la poartã îi aºtepta o caleaºcã trasã de opt cai albi, împodobiþi cu panaºe albe de struþi ºi având hamuri cu totul ºi cu totul de aur. Iar în spatele caleºtii ºedea Heinrich, sluga credincioasã a feciorului de împãrat. Într-atât se întristase sluga asta credincioasã cã stãpânul sãu fusese prefãcut în broascã, încât umblase nãuc câtãva vreme ºi de teamã ca nu cumva sã-i plesneascã inima de durere ºi-o strânsese în cercuri de fier.

Caleaºca aºtepta la scara palatului sã-i ducã pe tânãrul crai ºi pe aleasa inimii lui în împãrãþia pãrinteascã. Heinrich cel credincios, care pregãtise totul dupã cum cerea cuviinþa, îi ajutã pe amândoi sã urce în caleaºcã, iar dupã aceea se sui ºi el în locul din spate. ªi inima-i tresãlta de bucurie cã-i fusese dat sã-ºi revadã stãpânul. Merserã ei o bucatã bunã de drum ºi numai ce auzi feciorul de împãrat o trosniturã înapoia lui de parcã s-ar fi rupt ceva. ªi cum nu-ºi putu da seama ce poate fi, îi strigã slujitorului sãu: - Heinrich, auzi trosnitura?

Nu cumva s-a rupt trãsura?

- 35 -

- 36 -

Iar Heinrich se grãbi sã rãspundã: - Fii, stãpâne, liniºtit, Ia, un cerc, ici, a plesnit, Ce-mi þinea inima strâns Sã nu mor de-atâta plâns; Cã un biet broscoi erai ªi sub vrajã grea zãceai... ªi se auzi trosnind încã o datã, ºi apoi iar o datã... Iar feciorul de împãrat din nou crezu cã trosneºte caleaºca ºi cã-i gata sã se rupã. Dar nu caleaºca se rupea, ci cele douã cercuri de fier care se desprindeau din jurul inimii lui Heinrich cel credincios, care nu mai putea de bucurie cã stãpânul sãu scãpase de sub urgia blestemului ºi cã era acum fericit cu aleasa inimii lui.

- 37 -

PRICHINDEL fost odatã un þãran sãrac ºi þãranul ãsta sta întro searã în faþa vetrei ºi dregea focul alãturi de nevasta lui care torcea. ªi-n tãcerea ce se aºternuse în odaie se auzi deodatã glasul bãrbatului: - Ce rãu e cã n-avem ºi noi copii! Casa noastrã e atât de pustie ºi de tristã, pe câtã vreme în casele altora e numai forfotã ºi veselie...

- Asta aºa-i – rãspunse femeia, oftând. De-am avea mãcar unul singur ºi chiar de-ar fi micuþ cât degetul cel mare de la mânã ºi încã aº fi mulþumitã ºi l-aº iubi din toatã inima.

La câtãva vreme dupã aceea, se întâmplã cã femeia rãmase grea ºi, dupã ºapte luni, dãdu naºtere unui prunc.

Copilul, cum sã vã spun, avea înfãþiºare omeneascã la fel ca orice copil, numai cã era tare mic, cât un deget... Dar altfel era bine fãcut, ca un voinic de-o ºchioapã.

Pãrinþii nu-ºi mai încãpeau în piele de bucurie ºi-ºi ziceau mereu: - S-a nimerit s-avem un copil taman dupã cum ne-a fost dorinþa; flãcãul ãsta o sã fie bucuria vieþii noastre ºi ne-o fi drag mai mult decât orice pe lume! ªi din pricinã cã era aºa micuþ de staturã îi ziserã Prichindel. Copilaºul nu ducea lipsã de nimic, dar cu toate cã i se dãdea sã mãnânce din belºug, nu crescu deloc, nici un piculeþ, ci rãmase ca-n ceasul când s-a nãscut. Dar dupã cum

A

- 38 -

cãta la toate cu ochiºorii lui vioi ºi neastâmpãraþi, se vedea cât colo cã era isteþ nevoie mare ºi pe ce punea mâna îi ieºea din plin, fiind cuminte ºi îndemânatic la toate. Într-o zi, taicã-sãu tocmai se pregãtea sã se ducã în pãdure sã taie niºte lemne. ªi cum ascuþea securea, nu ºtiu cum zise el, mai mult pentru sine: - Eh, bine-ar fi fost de-aº fi avut pe cineva care sã vinã cu cãruþa dupã mine!

- De asta nu-þi fie grijã, taicã – strigã Prichindel – cã-þi aduc eu cãruþa. ªi sã ºtii cã la vremea hotãrâtã sunt cu ea în pãdure.

Auzindu-l ce zice, þãranul începu sã râdã.

- Ei drãcie, dau cum ar fi cu putinþã o treabã ca asta?!

– se mirã el. Cã doar eºti prea micºor ca sã poþi þine hãþurile...

- Pãi asta nu-i nici o piedicã, taicã. Mama o sã-mi înhame calul, iar eu o sã mã vâr în urechea lui ºi de-acolo o sã-i poruncesc tot timpul încotro s-o ia.

- Dacã zici tu aºa, aºa sã fie! – se învoi taicã-sãu. O datã om putea încerca...

Când socoti c-ar fi tocmai timpul potrivit pentru plecare, femeia înhãmã calul la cãruþã ºi-l aºezã pe Prichindel în urechea acestuia. ªi bãiatul prinse a striga întruna, îndemnând bidiviul: „Hi, hi, murgule!“, ca s-o ia numai încotro trebuia. ªi calul se îndemna la drum ºi gonea întins spre pãdure, de parcã ar fi fost condus de un vizitiu priceput.

Dupã câtãva vreme, Prichindel ajunse cu cãruþa la marginea pãdurii. În clipa când fu sã coteascã la capãtul unei cãrãrui ºi-n timp ce striga din toþi rãrunchii: „Hi, hi, murgule!“ îi ieºirã în cale doi strãini.

- Mãi, ce-o mai fi ºi asta!... strigã unul din ei, mirându-se straºnic. Ia te uitã: cãruþa merge singurã, dar cineva trebuie cã mânã calul, numai cã de vãzut nu se vede nimeni... Unde o fi cãruþaºul, naiba sã-l ia?!

- Sã ºtii cã ãsta nu-i lucru curat! – rãspunse celãlalt. Ia hai sã ne luãm dupã cãruþã, sã vedem unde are sã se opreascã.

Cãruþa se afundã în pãdure ºi se opri într-un luminiº, taman pe locul unde era stivuitã o grãmadã de lemne tãiate. ªi de cum îl zãri pe taicã-sãu, Prichindel îi strigã: - Vezi, tatã, c-am venit cu cãruþa, dupã cum ne-a fost vorba? Acu’ vino de mã dã jos!

Tatã-sãu apucã cu mâna stângã calul de cãpãstru, în timp ce cu dreapta îl scoase pe Prichindel din urechea calului. Flãcãul se aºezã vesel pe un pai, sã se mai hodineascã niþeluº. Când îl vãzurã pe Prichindel, cei doi strãini rãmaserã încremeniþi de uimire ºi nu mai ºtiurã ce sã spunã. Dar într-un târziu îºi venirã în fire ºi unul dintre ei îl luã pe celãlalt deoparte ºi-i ºopti la ureche: - Ascultã, frãþioare, ºtii tu cum ne-am pricopsi cu prichindelul ãsta, de l-am arãta mulþimii pe la bâlciuri, în târgurile mari?... Hai sã vedem de nu-l putem cumpãra, cã bunã afacere ar fi...

Se îndreptarã apoi spre tatãl bãiatului ºi, intrând în vorbã cu el, îi ziserã: - Ia ascultã, omule, n-ai vrea sã ne vinzi nouã prichindelul ãsta? ªi sã n-ai nici o grijã, c-o s-o ducã mai bine ca acasã.

- Nici prin gând nu-mi trece – rãspunse þãranul – cã doar un singur copil am ºi mi-e drag ca sufletul. Nu-l dau pentru tot aurul din lume!

- 39 -

- 40 -

În aceastã vreme, auzind spusele drumeþilor, Prichindel se urcã în pripã pe cutele hainelor lui taicã-sãu, pânã ce-i ajunse pe umeri ºi-i ºopti la ureche: - Vinde-mã, tãtucã, ºi nu-þi fie teamã, cã mã întorc eu degrabã înapoi!

Taicã-sãu ascultã de flãcãu, cã-l ºtia isteþ, ºi, vânzându-l celor doi strãini, luã pãrãluþe bune pe el.

- Unde vrei sã ºezi, ca sã-þi fie mai la îndemânã? – îl întrebarã ei, dupã ce se încheie târgul.

- Aºezaþi-mã pe pãlãria unuia din voi, da’ aºa, mai înspre margine, cã acolo am loc destul sã mã preumblu ºi-o sã privesc la locurile pe unde treceam, fãrã teamã c-am sã pic jos. Îi fãcurã pe plac omuleþului ºi, dupã ce Prichindel îºi luã rãmas bun de la taicã-sãu, pornirã la drum. Merserã ei aºa pânã începu a se lãsa amurgul ºi, dupã o vreme, numai ce-l auzirã pe Prichindel cã le strigã cât îl þineau puterile: - Daþi-mã jos, daþi-mã jos degrabã, cã m-au apucat nevoile!

- Ba rãmâi colo sus unde eºti ºi fã-þi treaba liniºtit – rãspunse omul pe pãlãria cãruia ºedea. Nu te sinchisi de fel, cã n-am sã mã supãr pentru un fleac ca ãsta; doar se întâmplã ca ºi pãsãrile cerului sã scape câte ceva pe pãlãria mea, ºi ce, mã supãr de asta?!...

- Nu, nu vreau! – strigã Prichindel. ªtiu eu singur ce se cade ºi ce nu. Daþi-mã repede jos!

Omul îºi scoase pãlãria ºi-l lãsã pe Prichindel pe un ogor, la marginea cãrãrii ce tãia câmpul. Prichindel începu sã sarã printre brazde ºi sã se preumble printre bulgãrii de pãmânt, despicaþi de tãiºul plugului. ªi deodatã, pe

nesimþite, se strecurã într-o gaurã de ºoarece, pe care o dibuise de cum fusese dat jos.

- Noapte bunã, boierilor! – le aruncã Prichindel în bãtaie de joc... ªi mai duceþi-vã acasã ºi fãrã mine...

Dupã ce-o ºtersese, îºi mai râdea ºi de ei! Cei doi piºicheri erau cãtrãniþi rãu ºi alergarã într-acolo, într-un suflet. Vârârã un bãþ în gaura de ºoarece ca sã dea de el; scotocirã-ncoace, scotocirã-ncolo, dar truda le fu zadarnicã.

Prichindel se vâra tot mai afund ºi cum între timp se întunecase de-a binelea, oamenii trebuirã sã se lase pãgubaºi ºi sã-ºi caute de drum. ªi rãmaserã cu punga goalã, dar cu sufletul plin de obidã...

Când Prichindel bãgã de seamã c-au plecat, ieºi îndatã afarã din ascunzãtoare. „Mare primejdie te paºte de mergi pe ogor pe întunecimea asta! – îºi zise el. Lesne îþi poþi frânge gâtul în vreo hârtoapã...“ Dar, spre norocul lui, în drum dãdu peste o gãoace de melc.

- Slavã þie, Doamne, cã am unde sã mân peste noapte fãrã nici o grijã! – strigã el, bucuros, ºi se cuibãri în gãoace.

Când era aproape sã-l fure somnul, numai ce auzi doi oameni trecând pe acolo. ªi unul din ei zicea: - Cum am putea face noi ca sã punem mâna pe banii ºi argintãria popii, cã-i putred de bogat?

- Las’ cã te-nvãþ eu cum! – îi rãspunse Prichindel, întrerupându-l din vorbire.

- Ce fu ºi asta, frate-miu? – strigã speriat unul din hoþi. Parcã am auzit pe cineva vorbind!...

Hoþii se oprirã pe loc ºi ascultarã cu luare-aminte.

Atunci Prichindel grãi iarãºi: - Luaþi-mã cu voi ºi n-o sã vã parã rãu, c-o sã vã ajut.

- 41 -

- 42 -

- Da’ unde eºti, mã, omule?

- Cãutaþi cu atenþie pe jos – rãspunse Prichindel – da’ numai înspre partea de unde mi se aude glasul. În cele din urmã cei doi hoþi dãdurã peste voinicelul nostru ºi-l ridicarã în sus.

- Bine, mã, nichipercea, te lauzi tu c-ai putea sã ne-ajuþi pe noi! Pãi în ce chip anume?

- Ba nu mã laud deloc! ªi uite cum am sã fac: o sã mã strecor printre gratiile de fier, în cãmara popii, ºi-apoi o sã vã dau de-acolo tot ce-o sã vã pofteascã inima.

- Aferim! – încuviinþarã cu bucurie hoþii. ªi acu’ hai la treabã, sã te vedem ce poþi!...

Când ajunserã ei la casa popii, Prichindel se strecurã în cãmarã ºi începu sã strige cât îl þinea gura: - Mã, vreþi sã vã dau tot ce e pe-aici?

Hoþii se înspãimântarã rãu ºi cãutarã sã-l domoleascã: - Ci vorbeºte, bre, mai încetiºor, nu cumva sã trezeºti pe cineva!

Dar Prichindel se prefãcu cã nu-i înþelesese ºi începu sã strige cu ºi mai multã tãrie: - Ce vreþi, mã? Vreþi tot ce e pe-aici?

Bucãtãreasa, care se odihnea în odaia de alãturi, auzind tot ce spusese flãcãul, se ridicã în capul oaselor ºi ascultã mai departe cu luare-aminte.

Când îl auzirã rãcnind, pe hoþi îi cuprinse iar frica ºi, luându-ºi picioarele la spinare, fugirã o bunã bucatã de drum, pe unde se nimeri. Dar în cele din urmã prinserã iar inimã ºi-ºi ziserã cã omuleþul e un ghiduº ºi cã-i place pesemne sã glumeascã în felul ãsta. Se întoarserã ºi-i ºoptirã printre dinþi: - Hai, lasã-te de ºotii ºi aruncã afarã ceva de pe-acolo!

Atunci Prichindel începu sã strige din rãsputeri:

- Vã dau tot ce e pe-aici, da’ întindeþi numai mâinile!

Bucãtãreasa, care trãgea cu urechea, desluºi de data asta fiecare cuvinþel ºi, sãrind din pat, dãdu buzna în cãmarã. Auzind lipãit de paºi, hoþii o luarã la sãnãtoasa de parcã i-ar fi gonit Scaraoþchi din urmã.

Slujnica nu se dumerea defel ce se întâmplase, ºi cum orbecãia ºi nu desluºea nimic din pricina întunericului, se grãbi sã aducã din camera ei o lumânare aprinsã. Când veni îndãrãt cu lumina, Prichindel se furiºã în ºurã, fãrã ca femeia sã-l fi putut zãri. Biata slugã se culcã din nou, socotind cã poate a visat cu ochii deschiºi...

Prichindel urcã pe grãmezile de fân ºi-ºi cãutã un loc potrivit pentru culcuº. Gândea sã-ºi odihneascã oasele, cuibãrit în pãtuceanul ãsta moale, pânã-n revãrsatul zorilor, ºi-apoi sã se reîntoarcã acasã, la pãrinþii lui. Dar vezi cã i-a fost hãrãzit sã mai pãtimeascã ºi sã mai treacã prin nenumãrate belele, cã multe necazuri ºi nenorociri trebuie sã întâmpine omul pe lumea asta... Cum se crãpã de ziuã, slujnica se sculã sã dea de mâncare la vite. Mai întâi intrã în ºurã, de unde luã un braþ de fân, ºi se nimeri ca tocmai în fânul acela sã-ºi fi aflat Prichindel culcuºul. Dar flãcãiaºul nostru era atât de adâncit în somn încât nu prinse de veste ºi nu se trezi decât când fu în gura unei vaci, care-l înghiþise o datã cu fânul.

- Ah, Doamne – se minunã el – cum de ajunsei în moara asta!?

Dar îºi dãdu numaidecât seama unde se aflã ºi se feri cu grijã, sã nu-l macine vaca între mãsele. Dar în cele din urmã se pomeni alunecând în pântecele vacii. „Ce întuneric e în încãperea asta! Pesemne cã a uitat sã facã ferestre – îºi zise Prichindel - ºi d-aia n-are pe unde

- 43 -

- 44 -

pãtrunde soarele... ªi barem de-aº avea la îndemânã vreo lumânare, dar de unde sã-þi faci rost pe aici de aºa ceva!...“ De altfel adãpostul nu-i era câtuºi de puþin pe plac ºi ceea ce îl supãra ºi mai mult era fânul care venea în grãmezi, sporind necontenit, astfel cã locul cu pricina se strâmtora din ce în ce mai mult. De fricã, Prichindel începu sã strige cât îl þinea gura: - Nu-mi mai daþi fân! Nu-mi mai daþi fân! În clipa aceea slujnica tocmai mulgea vaca ºi auzind glas de om ºi nevãzând pe nimeni ºi fiindcã recunoscuse cã era tot glasul care o trezise din somn peste noapte, se înspãimântã într-atât cã alunecã de pe scãunel ºi rãsturnã laptele, care se risipi pe jos. Alergã ea apoi în fugã la stãpânul sãu ºi-i zise, abia trãgându-ºi sufletul: - Vãleu, pãrinte, vaca noastrã vorbeºte!

- Pesemne cã þi-ai pierdut minþile, femeie!..., o înfruntã popa. Totuºi se duse în grajd, sã vadã ce s-o fi petrecând pe acolo.

Dar de îndatã ce ajunse în prag, Prichindel începu sã strige din nou: - Nu-mi mai daþi fân! Nu-mi mai daþi fân!

Popa încremeni de spaimã ºi, crezând c-a intrat necuratul în vacã, porunci sã fie tãiatã numaidecât. Dupã ce-o tãiarã, slugile aruncarã burta vacii la gunoi. ªi Prichindel izbuti cu mare greutate sã-ºi facã drum de ieºire, ca sã scape de acolo. Dar abia îºi scoase capul la luminã, cã o altã nenorocire se abãtu asupra lui. Un lup hãmesit de foame, care se furiºase prin ogradã în cãutarea unei bucãturi, zãri tocmai atunci ceea ce cãuta ºi înghiþi pe datã toatã burta, dintr-o hãpãiturã. Dar Prichindel nu-ºi pierdu curajul.

„Poate c-o fi vreo fãpturã de înþeles lupul ãsta!...“ – gândi el. ªi din bezna în care se afla, începu sã strige din toate puterile: - Dragã lupuºorule, ºtiu eu un loc unde ai putea gãsi un ospãþ pe cinste, sã te-nfrupþi numai cu bunãtãþi!

- Aºa?!... ªi unde e locul cu pricina? – întrebã lupul.

- În cutare ºi cutare loc – îi desluºi pe îndelete glasul. ªi n-ai alta de fãcut decât sã te vâri în cãmarã printr-o bortã din perete. O sã dai acolo peste ce nici nu gândeºti: cârnaþi, slãninã ºi cozonaci ºi totul din belºug, sã mãnânci cât îþi pofteºte inima!

Dar lupul de unde era sã ºtie cã Prichindel gândea sã-l ducã tocmai la casa tatãlui sãu?! Nu se lãsã mult rugat ºi o porni în goanã într-acolo. Peste noapte se strecurã prin bortã în cãmarã ºi începu sã înfulece bucuros din toate bunãtãþile.

Dupã ce se sãturã, vru sã-ºi ia tãlpãºiþa tot pe unde venise, dar de mult ce se ghiftuise, i se umflase burduhanul, încât nu-i mai fu cu putinþã sã iasã prin bortã.

Pe asta îºi bizuise ºi Prichindel socoteala, din capul locului, ºi începu de îndatã sã facã o larmã straºnicã din burta lupului, þipând ºi urlând cât îl þineau puterile.

- Da’ mai astâmpãrã-te ºi taci o datã, c-ai sã scoli lumea din somn! – se rãsti la el lupul.

- Ce-mi pasã, de s-or trezi! – rãspunse flãcãul. De ospãtat tu te-ai ospãtat pe îndestulate, acum e rândul meu sã petrec, ºi petrec dupã cum mi-e voia!... ªi începu iar sã strige cât îl lua gura. În vremea asta, de atâta zarvã, pãrinþii lui Prichindel se trezirã din somn ºi alergarã spre cãmara de unde venea glasul. Se uitarã înãuntru printr-o crãpãturã ºi, când vãzurã lupul, deterã fuga de luarã omul, toporul, iar femeia, coasa.

- 45 -

- 46 -

Rãmâi tu în urmã! – zise bãrbatul cãtre nevastã-sa în clipa când se pregãtea sã intre pe uºã. Dacã nu moare, dupã ce l-oi izbi eu în moalele capului cu toporul, înfige ºi tu coasa în el ºi cautã de-i spintecã burta.

Auzind glasul lui taicã-sãu, Prichindel începu sã strige: - Taicã dragã, eu sunt aici, în burta lupului!

- Slavã Domnului cã ne-am regãsit copilul, cã ne e mai drag decât sufletul!..., rosti omul, nemaiîncãpându-ºi în piele de bucurie.

Apoi îi spuse femeii sã lase coasa deoparte, ca nu cumva sã-l vatãme pe Prichindel ºi, ridicând toporul, îl izbi pe lup drept în moalele capului, de cãzu acesta trãsnit la pãmânt. Dupã aceea aduserã un cuþit ºi-o foarfecã ºi, spintecându-i burta, îl scoaserã de acolo pe fiul lor cel iubit.

- De-ai ºti cât de mult þi-am dus grija! – zise taicãsãu.

- Mult mi-a fost dat sã mai colind ºi eu prin lume, da’ acu’, slavã Domnului, pot rãsufla în voie, cã mi-e îngãduit sã vãd iarãºi lumina zilei!

- Da’ pe unde-ai tot umblat, dragu’ tatii?

- Mai bine întreabã-mã pe unde n-am fost... Ah, tatã, am nimerit mai întâi într-o gaurã de ºoareci, apoi în pântecele unei vaci ºi-n cele din urmã am ajuns în burta lupului. Dar de-acu’ rãmân pentru totdeauna cu voi.

- Iar noi n-o sã te mai vindem nici pentru toate bogãþiile din lume! – ziserã pãrinþii lui Prichindel ºi prinserã sã-l sãrute ºi sã-l drãgãleascã. Îl ospãtarã apoi cu ce aveau ei mai bun în casã ºi-i fãcurã îmbrãcãminte nouã, cã cea veche se ponosise de cât o purtase pe drumurile cele lungi ºi grele.

- 47 -

ALBÃ-CA-ZÃPADA icã într-o iarnã, pe când zãpada cãdea din înaltul nemãrginit al cerului în fulgi mari ºi pufoºi, o împãrãteasã sta într-un jilþ ºi cosea lângã o fereastrã cu pervazul negru, de abanos. ªi cum cosea ea aºa, aruncându-ºi din când în când privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplã sã se înþepe cu acul în deget ºi trei picãturi de sânge cãzurã în zãpadã. Roºul sângelui arãta atât de frumos pe albul zãpezii, cã împãrãteasa rãmase încântatã ºi gândi în sinea ei: „Ce n-aº da sã am un copil alb ca zãpada, roºu ca sângele ºi cu pãrul negru ca abanosul!“ Trecu timpul, dar nu prea multiºor, ºi împãrãteasa nãscu o fetiþã albã ca zãpada, roºie ca sângele ºi cu pãr negru ca abanosul. ªi-i dãdurã numele de Albã-ca-Zãpada... Dupã ce o aduse însã pe lume, împãrãteasa muri.

Cum trecu anul, împãratul îºi luã altã soþie. Femeia asta era cadrã de frumoasã, dar nespus de trufaºã ºi mândrã ºi n-ar fi îngãduit nici în ruptul capului s-o întreacã alta în frumuseþe. Avea o oglindã fermecatã ºi ori de câte ori se privea într-însa nu uita s-o întrebe: - Oglinjoarã din perete, oglinjoarã, Cine e cea mai frumoasã din þarã? ªi oglinda-i rãspundea: - Mãria ta eºti cea mai frumoasã din întreaga þarã! Împãrãteasa zâmbea fericitã, fiindcã ºtia cã oglinda grãieºte numai adevãrul.

C

- 48 -

Vezi, însã, cã Albã-ca-Zãpada creºtea ºi se fãcea pe zi ce trecea tot mai frumoasã; ºi când împlini ºapte ani, era o minunãþie de fatã frumoasã ca lumina zilei. ªi frumuseþea împãrãtesei începu a pãli înaintea ei. ªi într-o bunã zi, când împãrãteasa întrebã oglinda: - Oglinjoarã din perete, oglinjoarã, Cine e cea mai frumoasã din þarã?

Oglinda-i rãspunse: - Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã, Dar Albã-ca-Zãpada e mult, mult mai frumoasã!

La auzul acestor vorbe, împãrãteasa se înspãimântã grozav ºi, de pizmã ºi ciudã, o datã se îngãlbeni ºi se înverzi, de ziceai cã-i moartea. Din clipa aceea, ori de câte ori o zãrea pe Albã-ca-Zãpada simþea cã-i plesneºte fierea de ciudã: ºi azi aºa, mâine aºa, pânã ce începu s-o urascã de moarte. Pizma ºi ciuda creºteau în inima ei ca buruiana cea rea ºi se cuibãriserã atât de adânc, cã împãrãteasa nu-ºi mai gãsea pace nici ziua, nici noaptea. În cele din urmã chemã un vânãtor ºi-i porunci: - Ia fata asta ºi du-o în adâncul pãdurii, cã nu rabd s-o mai vãd în faþa ochilor! Omoar-o ºi drept mãrturie cã mi-ai îndeplinit porunca sã-mi aduci plãmânii ºi ficatul netrebnicei!

Vânãtorul nu ieºi din vorbele împãrãtesei ºi se afundã cu Albã-ca-Zãpada în pãdure; dar când scoase jungherul de la brâu ºi se pregãtea sã-i strãpungã inima nevinovatã, sãrmana copilã începu sã plângã în hohote ºi sã se roage: - Vânãtorule drag, cruþã-mi viaþa ºi-þi fãgãduiesc c-o sã-mi pierd urma în sãlbãticia asta de codru ºi n-o sã mã mai întorc niciodatã acasã! ªi pentru cã Albã-ca-Zãpada era atât de frumoasã, vânãtorului i se fãcu milã de ea ºi-i spuse:

Dacã-i aºa, fugi de te ascunde, fetiþã dragã, unde nu calcã picior de om! Iar în sinea lui gândea: „Biata de tine, pânã la urmã tot or sã te sfâºie fiarele sãlbatice!...“ Totuºi, parcã i se luase o piatrã de pe inimã cã nu trebuie sã-ºi mânjeascã mâinile cu sânge nevinovat. ªi cum tocmai trecea pe acolo în fugã un pui de mistreþ, îl înjunghie ºi, scoþându-i plãmânii ºi ficatul, le duse împãrãtesei drept mãrturie cã i-a împlinit în totul dorinþa. Împãrãteasa îi porunci bucãtarului sã le gãteascã de îndatã, cu sare ºi tot felul de mirodenii, ºi atât de neagrã era la suflet, cã nu se dãdu îndãrãt sã le mãnânce, încredinþatã fiind cã mãnâncã plãmânii ºi ficatul fetiþei.

Biata copilã rãmãsese singurã-singuricã în pãdurea cea nesfârºitã ºi era atât de înfricoºatã, cã privea la mulþimea frunzelor de pe copaci ca ºi când de-acolo ar fi putut sã se iveascã vreo primejdie ºi nu ºtia în ce chip ºi-ar putea gãsi scãparea... Într-un sfârºit începu sã alerge ºi gonea întruna peste bolovani colþuroºi ºi printre mãrãcini, iar fiarele sãlbatice treceau în fugã pe dinaintea ei, dar nu-i fãceau nici un rãu. Alergã ea aºa, cât o mai þinurã picioarele, ºi-n geana amurgului dãdu cu ochii de o cãsuþã ºi intrã înãuntru sã se odihneascã. În cãsuþã, toate lucrurile erau mititele dar atât de gingaºe ºi sclipind de curãþenie, cã þi-era mai mare dragul sã le priveºti. Pe o mãsuþã acoperitã cu o faþã de masã albã erau rânduite ºapte talere mici ºi lângã fiecare taler se afla câte o linguriþã, o furculiþã, un cuþitaº ºi-o cupã cât un degetar. Iar de-a lungul unui perete se înºirau ºapte pãtuceane, aºternute cu cearºafuri albe ca neaua.

Cum era tare flãmândã ºi însetatã, Albã-ca-Zãpada ciuguli câte un pic din fiecare taler, ciupi câte-o fãrâmiþã de

- 49 -

- 50 -

pâine ºi sorbi din fiecare cupã câte-o înghiþiturã de vin, fiindcã nu voia sã ia toatã mâncarea numai de la unul singur. ªi fiindcã se simþea grozav de obositã, dãdu sã se culce într-un pãtuþ, dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung, altul prea scurt ºi abia ultimul pãtuþ se nimeri sã fie pe mãsura ei. Fata se culcã în el ºi adormi.

Când se întunecã de-a binelea, sosirã ºi stãpânii cãsuþei. Erau cei ºapte pitici, care sfredeleau munþii, scormonind în mãruntaiele lor pentru a scoate la luminã tot soiul de metale. Ei aprinserã cele ºapte lumânãrele ºi de îndatã ce se fãcu luminã în cãsuþã îºi dãdurã seama cã cineva strãin cotrobãise peste tot, fiindcã lucrurile nu se mai aflau la locul lor, aºa cum le lãsaserã la plecare. ªi atunci primul pitic zise: - Cine a stat pe scãunelul meu?

Al doilea urmã: - Cine a mâncat din talerul meu?

Al treilea: - Cine a muºcat din pâiniºoara mea?

Al patrulea: - Cine a luat din legumele mele?

Al cincilea: - Cine a umblat cu furculiþa mea?

Al ºaselea: - Cine a tãiat cu cuþitaºul meu?

Al ºaptelea întrebã ºi el: - Cine a bãut din cupa mea?

Primul pitic cãtã în jur mai cu luare-aminte ºi pe datã vãzu o micã adânciturã în pãtucul lui.

- Cine s-a culcat în pãtuþul meu?! – se minunã el.

Ceilalþi alergarã într-o goanã la pãtuceanurile lor ºi începurã sã strige care mai de care:

- ªi-n pãtuþul meu a stat cineva!

Dar când cel de-al ºaptelea se apropie de pãtucul sãu, dete cu ochii de Albã-ca-Zãpada, care stãtea în el adâncitã în somn. Îi chemã pe ceilalþi ºi cu toþii venirã în grabã, scoþând strigãte de uimire. Apoi îndreptarã spre Albã-ca-Zãpada lumina celor ºapte lumânãrele ºi rãmaserã s-o priveascã.

- Doamne, Dumnezeule – apucarã ei sã strige – tare frumoasã mai e copila asta! ªi atât de bucuroºi erau, cã nu se îndurarã s-o trezeascã, ci o lãsarã sã doarmã mai departe în pãtuþ. Iar cel de-al ºaptelea pitic dormi câte un ceas în patul fiecãruia ºi aºa trecu noaptea.

Când se luminã de zi, Albã-ca-Zãpada deschise încetinel ochii ºi, vãzându-i pe cei ºapte pitici, se sperie rãu.

Dar ei se arãtarã prietenoºi ºi începurã s-o întrebe cu blândeþe: - Cum te cheamã, fetiþo?

- Albã-ca-Zãpada! – rãspunse ea.

- ªi cum se face cã ai ajuns în cãsuþa noastrã? – o mai întrebarã ei.

Atunci Albã-ca-Zãpada le povesti din fir-a-pãr totul: cum maicã-sa vitregã a pus s-o omoare, dar vânãtorul se îndurase de ea ºi-i lãsase viaþa ºi cum gonise toatã ziulica prin pãdure, pânã ce dãduse peste cãsuþa lor. Dupã ce o ascultarã fãrã sã scape vreun cuvinþel din istorisirea ei, piticii îi ziserã: - Dacã te învoieºti sã vezi de gospodãria noastrã, sã gãteºti, sã faci paturile, sã coºi, sã speli, sã împleteºti ºi sã þii totul în bunã rânduialã ºi curãþenie, apoi poþi rãmâne la noi ºi n-o sã duci lipsã de nimic.

- Da, primesc cu dragã inimã! – rãspunse Albã-caZãpada ºi de atunci rãmase la ei.

- 51 -

- 52 -

Ea îngrijea acum de toate treburile casei ºi-n fiecare dimineaþã piticii plecau în munþi sã scoatã aur ºi tot soiul de alte metale ºi, când se întorceau seara acasã, gãseau mâncarea gata, aburind pe cuptor. Peste zi, fata rãmânea singurã-singuricã ºi din aceastã pricinã piticii cei buni avuseserã mereu grijã s-o povãþuiascã: - Pãzeºte-te de maºterã, cã n-o sã-i fie greu defel sã afle cã eºti la noi! ªi cine ºtie ce pune iar la cale! Nu cumva sã laºi pe cineva sã intre în casã!

Iar împãrãteasa, fiind încredinþatã cã mâncase plãmânii ºi ficatul fiicei ei vitrege, se credea iarãºi cea mai frumoasã femeie de pe lume. ªi într-o zi, apropiindu-se de oglindã, o întrebã: - Oglinjoarã din perete, oglinjoarã, Cine e cea mai frumoasã din þarã?

Atunci oglinda îi rãspunse: - Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã, Dar colo, ascunsã-n munþi, Stã Albã-ca-Zãpada, la cei pitici cãrunþi, ªi-i mult mai frumoasã!... Împãrãteasa se sperie din cale-afarã, fiindcã ºtia prea bine cã oglinda nu minte. ªi-ºi dãdu pe datã seama cã vânãtorul o înºelase ºi cã Albã-ca-Zãpada era încã în viaþã. Începu ea atunci sã se frãmânte ºi sã chibzuiascã în ce chip ar putea s-o piardã din nou, cãci atâta vreme cât nu era cea mai frumoasã din toatã împãrãþia pizma îi chinuia sufletul fãrã rãgaz ºi n-avea clipã de liniºte. În cele din urmã nãscoci ceva: îºi vopsi faþa ºi se îmbrãcã întocmai ca o bãtrânã neguþãtoreasã, cã nimeni n-ar mai fi putut s-o recunoascã.

Schimbatã astfel la înfãþiºare, o porni peste cei ºapte munþi ºi într-un sfârºit se pomeni în faþa cãscioarei celor

ºapte pitici. Bãtu la uºã ºi strigã din toatã puterea: - De vânzare marfã frumoasã, de vânzare!

Albã-ca-Zãpada îºi aruncã o privire pe geam ºi întrebã: - Bunã ziua, tuºicã dragã, da’ ce ai matale de vânzare?

- Marfã bunã ºi frumoasã! – se grãbi sã-i rãspundã neguþãtoreasa. Cingãtori de toate culorile. ªi vicleana scoase una, împletitã din mãtase bãlþatã. „Se vede cât de colo cã-i o femeie de treabã – gândi fata – aºa cã n-am de ce sã n-o las înãuntru! Cã doar n-o fi foc...“ Trase zãvorul, o pofti sã intre ºi-i cumpãrã cingãtoarea cea frumoasã.

- Vai ce pocit þi-ai pus-o, fetiþo! Ia apropie-te, sã te gãtesc eu cu ea, aºa cum se cuvine! – o îmbie cu blândeþe femeia.

Albã-ca-Zãpada n-avea de unde sã bãnuiascã c-ar paºte-o vreo primejdie ºi o lãsã sã-i punã cingãtoarea. Dar bãbuºca o încinse repede cu ea ºi-o strânse atât de tare, cã fetei i se tãie rãsuflarea ºi cãzu jos ca moartã.

- Ei, de-acum n-o sã mai fii tu cea mai frumoasã! – hohoti împãrãteasa ºi o ºterse repede pe uºã.

Nu mai trecu mult ºi, spre searã, venirã acasã cei ºapte pitici. ªi cum se mai speriarã, bieþii de ei, când o gãsirã pe iubita lor Albã-ca-Zãpada zãcând la pãmânt, fãrã simþire, de parcã-ar fi fost moartã! O ridicarã de jos ºi, vãzând cât de strâns îi era mijlocul, tãiarã în douã cingãtoarea. Fata prinse a rãsufla iar ºi încetul cu încetul îºi reveni în simþiri. Le povesti ea piticilor toate câte s-au întâmplat ºi aceºtia îi atraserã din nou luarea-aminte: - Neguþãtoreasa ceea nu era alta decât haina de împãrãteasã. Fereºte-te, barem de-acu’ încolo, fatã dragã, ºi nu mai lãsa pe nimeni sã intre când nu suntem noi acasã! ªi tare multã dreptate aveau, cã femeia cea neagrã la

- 53 -

- 54 -

inimã nici nu aºteptã sã treacã bine pragul palatului ºi se duse glonþ la oglindã ºi-o întrebã: - Oglinjoarã din perete, oglinjoarã, Cine e cea mai frumoasã din þarã?

Iar oglinda pe datã îi rãspunse: - Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã, Dar colo, ascunsã-n munþi, Stã Albã-ca-Zãpada, la cei pitici cãrunþi, ªi-i mult, mult mai frumoasã!... Împãrãteasa rãmase ca stana de piatrã când auzi asta ºi simþi cã-i nãvãleºte tot sângele-n cap, ca un vârtej, de câtã spaimã ºi mânie clocotea în ea. Va sã zicã, tot nu scãpase de Albã-ca-Zãpada, tot vie era netrebnica asta!... „Ei bine, de data asta m-oi strãdui sã nãscocesc ceva fãrã de greº, ca sã-þi viu de-a binelea de hac!“ ªi cum la farmece ºi vrãji no întrecea nimeni, haina de împãrãteasã meºteri un pieptene otrãvit.

Dupã aceea îºi schimbã hainele ºi luã înfãþiºarea unei bãbuþe gârbovite de ani. ªi iarãºi o porni peste cei ºapte munþi, la cei ºapte pitici cãrunþi. Ajungând ea la cãsuþa lor, ciocãni în uºã ºi strigã: - Marfã bunã de vânzare, marfã bunã!

Albã-ca-Zãpada cãtã afarã pe geam ºi spuse: - Vezi-þi de drum, femeie, cã n-am voie sã las pe nimeni înãuntru!

- Da’ de privit cred cã ai voie sã priveºti, nu-i aºa?... ªi scoþând pieptenele cel otrãvit, îl tot plimbã pe sub ochii fetei. Atât de mult îi plãcuse pieptenul, cã Albã-caZãpada se lãsã amãgitã ºi deschise uºa. Dupã ce se învoirã din preþ, bãtrâna o momi cu cele mai dulci vorbe: - Ia vino încoa’ la baba, sã te pieptene, ca sã fii ºi tu o datã pieptãnatã ca lumea!...

Biata Albã-ca-Zãpada nu se gândi la nimic rãu ºi se lãsã pieptãnatã. Dar de-abia îi trecu bãbuºca pieptenele prin pãr, cã otrava ºi începu sã lucreze prin toate mãdularele, arãtându-ºi puterea ucigãtoare ºi biata copilã cãzu jos, fãrã viaþã.

- Acu’ s-a sfârºit cu tine, frumoasa frumoaselor!..., rânji la ea femeia cea hainã ºi-n timp ce se grãbea sã se îndepãrteze de acele locuri sufletul ei negru clocotea de-o bucurie drãceascã.

Dar, spre norocul fetei, înserarea coborî curând ºi cei ºapte pitici sosirã acasã. De îndatã ce-o vãzurã pe Albã-caZãpada zãcând fãrã viaþã bãnuirã cã maºtera trebuie sã fi pus iar ceva la cale ºi, cercetând copila cu grijã, dãdurã peste pieptenele cel otrãvit. Cum i-l smulserã din pãr, Albã-caZãpada îºi reveni în fire, ca ºi când ar fi dormit numai niþeluº ºi prinse a le povesti cele întâmplate. Dimineaþa piticii o sfãtuirã din nou sã fie cu ochii în patru ºi sã nu mai deschidã nimãnui uºa, fie ce-o fi, ºi apoi se duserã la treburile lor. În ãst timp, împãrãteasa ajunsese la palatul ei ºi aºezându-se în faþa oglinzii se grãbi s-o întrebe: - Oglinjoarã din perete, oglinjoarã, Cine e cea mai frumoasã din þarã? ªi oglinda îi rãspunse ca ºi altãdatã: - Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã, Dar acolo, ascunsã-n munþi, Stã Albã-ca-Zãpada, la cei pitici cãrunþi, ªi-i mult, mult mai frumoasã!...

Auzindu-i spusele, împãrãteasa începu sã tremure toatã ºi sã clocoteascã de mânie. „Netrebnica asta trebuie sã moarã, chiar de-ar fi sã plãtesc moartea ei cu preþul vieþii mele!“ Se strecurã apoi într-o odãiþã dosnicã, în care nu

- 55 -

- 56 -

cãlca picior de om, ºi amestecã de ici, amestecã de colo, pânã ce plãmãdi un mãr otrãvit. La înfãþiºare mãrul era nespus de frumos; alb ca spuma, pe-o parte, ºi rumen pe alta, cã oricine l-ar fi vãzut i se trezea numaidecât pofta sã-l mãnânce. Dar cine ar fi apucat sã muºte numai o datã din el zile multe nu mai avea ºi cãdea mort pe loc. Dupã ce sfârºi de meºteºugit mãrul, împãrãteasa îºi boi faþa ºi se îmbrãcã în straie de þãrancã. ªi schimbatã astfel trecu peste cei ºapte munþi, grãbindu-se sã ajungã la cãscioara celor ºapte pitici.

Aci bãtu la uºã, dar Albã-ca-Zãpada scoase capul pe fereastrã ºi spuse: - Nu pot lãsa pe nimeni sã intre, cã nu-mi dau voie piticii!

- Altã pagubã sã n-am! – rãspunse þãranca. Slavã Domnului, gãsesc eu muºterii pentru merele mele! Da’ pânã una alta, hai de ia ºi tu unul, cã nu-i pe bani!...

- Nici nu mã gândesc sã-l iau – rãspunse Albã-caZãpada – n-am voie sã primesc nimic!

- Ce, te temi sã nu mori cumva otrãvitã?..., strecurã ea cu viclenie întrebarea. Fii pe pace, copiliþo!... Iaca, tai mãrul în douã: bucata asta rumenã mãnânc-o tu, iar pe cealaltã oi mânca-o eu.

Dar vezi cã mãrul era cu meºteºug fãcut, cã numai partea cea rumenã era otrãvitã.

Albã-ca-Zãpada râvnea de nu mai putea sã guste o datã din mãr ºi când o vãzu pe þãrancã muºcând din el nu mai putu rãbda ºi întinzând mâna pe fereastrã luã jumãtatea cea înveninatã. Dar n-apucã sã-nghitã decât o îmbucãturã cã ºi cãzu jos, fãrã suflare. Împãrãteasa îi aruncã priviri ca de fiarã ºi, beatã de bucurie, strigã printre hohote de râs: - Albã-ca-Zãpada, roºie ca sângele ºi neagrã ca abanosul, de-acu’ piticii n-or mai putea sã te învie!...

Plecã de acolo cât putu de repede ºi când ajunse la palat întrebã iar oglinda: - Oglinjoarã din perete, oglinjoarã, Cine e cea mai frumoasã din þarã? ªi deodatã auzi vorbele dupã care tânjise atât: - Mãria ta e cea mai frumoasã din întreaga þarã!

Abia acum îºi gãsi liniºtea inima ei cea pizmaºã, pe cât poate fi liniºtitã o inimã pizmaºã... În faptul serii, când piticii se întoarserã acasã o gãsirã pe Albã-ca-Zãpada zãcând pe jos fãrã pic de suflare. Era moartã ca toþi morþii. O ridicarã, cãutând sã vadã dacã nu gãsesc vreun lucru înveninat, îi desfãcurã cingãtoarea, o pieptãnarã, o spãlarã cu apã ºi cu vin, dar totul fu zadarnic.

Copila cea dragã era moartã ca toþi morþii ºi moartã rãmase!... Atunci o aºezarã pe o nãsãlie ºi, strângându-se toþi ºapte în jurul ei, plânserã amar ºi-o jelirã trei zile încheiate. Vrurã dupã aceea s-o îngroape, dar fata arãta atât de frumoasã de parcã s-ar fi aflat doar în somn ºi-n obraji avea aceiaºi bujori roºii dintotdeauna, aºa cã piticii nu se îndurarã s-o coboare în pãmânt.

- Nu, în adâncul cel negru al pãmântului nu o putem coborî. Ar fi mare pãcat!..., grãirã care mai de care ºi, aºternându-se pe muncã, îi fãcurã un sicriu de cleºtar, ca sã poatã fi vãzutã de oriunde te-ai uita la ea.

O culcarã apoi înãuntru ºi deasupra îi scriserã numele cu slove de aur, precum ºi cã a fost fiicã de împãrat. Apoi urcarã sicriul pe-un vârf de munte, de-l aºezarã acolo, ºi de fiecare datã rãmânea câte unul de veghe. Vietãþile pãdurii începurã a veni ºi ele s-o jeleascã; mai întâi se arãtã o buhã, apoi un corb ºi-n urma acestora o hulubiþã. ªi aºa rãmase Albã-ca-Zãpada multã, multã vreme în sicriul ei de cleºtar ºi nimic nu-i ºtirbea din negrãita-i frumuseþe. Pãrea cã-i vie ºi

- 57 -

- 58 -

doarme, cã era tot aºa de albã ca zãpada, de roºie ca sângele ºi cu pãrul negru ca abanosul. ªi s-a întâmplat ca un fecior de crai sã se rãtãceascã în pãdurea aceea ºi, dând peste cãsuþa piticilor, sã le cearã gãzduire peste noapte. A doua zi, când o porni la drum, vãzu sicriul din creºtetul muntelui ºi pe frumoasa Albã-caZãpada, ºi citi cu nesaþ ce sta scris deasupra, cu slove de aur. ªi cum privea vrãjit ºi nu se putea desprinde de locul acela, începu a-i ruga pe pitici: - Daþi-mi mie sicriul ºi-o sã vã dau în schimb tot ce v-o pofti inima!

Dar piticii îi rãspunserã: - Nu þi-l dãm nici pentru tot aurul din lume.

Dacã vãzu aºa, feciorul de împãrat îi rugã cu ºi mai multã stãruinþã ºi ardoare: - Atunci înduraþi-vã ºi mi-l dãruiþi, cã de când i-am zãrit chipul nu mai pot trãi fãrã s-o vãd pe Albã-ca-Zãpada. ªi v-asigur c-o voi cinsti mereu ºi-o voi pãzi ca pe fãptura care mi-e cea mai scumpã pe lume!

Auzindu-l cu cât foc vorbea, inimoºii pitici se îndurarã de el ºi-i dãruirã sicriul. Feciorul de împãrat îºi chemã slugile ºi le porunci sã ia coºciugul pe umeri ºi sã-l urmeze. ªi cum mergeau ei aºa, se întâmplã ca unul dintre slujitori sã se poticneascã de-o buturugã ºi, din pricina zdruncinãturii, bucãþica de mãr pe care o înghiþise Albã-ca-Zãpada îi sãri afarã din gâtlej. O clipitã, doar atât sã fi trecut, ºi domniþa deschise ochii, ridicã uºurel capacul sicriului ºi se sculã în capul oaselor. ªi era din nou vie de parcã s-ar fi trezit tocmai atunci din somn.

- Vai, Doamne, unde mã aflu? – strigã ea nedumeritã.

Cu ochii râzând de bucurie, feciorul de împãrat se apropie de dânsa ºi-i spuse:

- Cu mine eºti, cu mine!... ªi-i povesti toate câte s-au întâmplat. Iar la sfârºit adause: - Îmi eºti mai dragã decât orice pe lumea asta ºi de te-ai învoi sã mã însoþeºti la curtea tatãlui meu bine-ar fi, cã ard de dorinþa sã-mi fii soþie.

Albã-ca-Zãpada ce era sã mai spunã, cã ºi ei îi cãzuse drag...

Porni împreunã cu el ºi fãcurã o nuntã de se duse vestea, cu mare alai ºi voioºie.

La nuntã o poftirã ºi pe maºtera cea hainã, cã de, tot o socoteau un fel de rudã... Dupã ce s-a gãtit ea cu veºmintele cele mai de preþ, s-a apropiat de oglindã ºi a întrebat-o: - Oglinjoarã, oglinjoarã, Cine e cea mai frumoasã din þarã? ªi oglinda pe datã i-a rãspuns: - Frumoasã eºti, crãiasã, ca ziua luminoasã, Dar tânãra domniþã e mult, mult mai frumoasã!

Atunci drãcoaica de femeie începu sã blesteme de ciudã ºi sã urle ca scoasã din minþi ºi deodatã simþi cã i se face fricã, dar o fricã atât de îngrozitoare, cã nu ºtia ce sã mai facã ºi-ncotro s-o mai apuce. La început se codi sã meargã la nuntã, dar cum nu-ºi gãsea o clipã de liniºte, gândi cã trebuie neapãrat s-o vadã pe tânãra împãrãteasã. ªi de cum pãºi în sala tronului, dãdu ochii cu Albã-caZãpada ºi, recunoscând-o, înlemni de spaimã ºi rãmase þeapãnã ca o momâie.

Spaima pusese stãpânire pe toatã fãptura ei; din pricina asta, împãrãteasa se urâþea vãzând cu ochii. ªi atât de pocitã se fãcu cã nici ea singurã nu mai cuteza sã se priveascã în oglindã.

- 59 -

- 60 -

κi luã lumea în cap ºi o þinu tot într-o goanã, pânã se pierdu în adâncul pãdurii sãlbatice, ca sã-ºi ascundã acolo urâþenia. ªi de atunci, nici unui om nu-i mai fu dat s-o vadã ºi nimeni nu mai ºtiu ceva despre soarta ei.

Iar Albã-ca-Zãpada trãi în bucurie ºi fericire împreunã cu tânãrul împãrat ºi, dacã n-or fi murit, cu siguranþã cã mai trãiesc ºi-n zilele noastre...

SCUFIÞA ROªIE fost odatã o fetiþã zglobie ºi drãgãlaºã, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragã decât oricui îi era ea bunicii, care nu ºtia ce daruri sã-i mai facã. Odatã, bunica îi dãrui o scufiþã de catifea roºie ºi pentru cã-i ºedea tare bine fetiþei ºi nici nu mai voia sã poarte altceva pe cap, o numirã de atunci Scufiþa Roºie. Într-o zi, maicã-sa îi zise : - Scufiþã Roºie, ia bagã-n coºuleþ bucata asta de cozonac ºi sticla asta cu vin ºi du-le bunicii, cã e bolnavã ºi slãbitã ºi bunãtãþile astea o sã-i ajute sã-ºi mai vinã în puteri. Da’ vezi de pleacã mai înainte de-a se lãsa zãpuºeala ºi cautã de mergi frumos ºi sã nu te abaþi din drum; altfel, cine ºtie, de alergi, ai putea sã cazi ºi sã spargi sticla ºi atunci bunicuþa cu ce o sã se mai aleagã? Iar când o fi sã intri în casã, nu uita sã-i dai bunicii „bunã dimineaþa“ ºi vezi sã nu înceapã a-þi umbla ochii prin toate ungherele!...

A

- 61 -

- Aºa am sã fac!, îi fãgãdui Scufiþa Roºie ºi-ºi luã rãmas bun la plecare.

Bunica locuia în pãdure, cam la vreo jumãtate de ceas depãrtare de sat. ªi de cum intrã Scufiþa Roºie în rariºtea codrului, numai ce-i ieºi înainte lupul. Dar Scufiþa Roºie nu ºtia ce lighioanã rea e lupul ºi nu se temu defel când îl vãzu.

- Bunã ziua, Scufiþã Roºie!, îi zise el.

- Mulþumesc frumos, lupule.

- Încotro aºa de dimineaþã, Scufiþã Roºie?

- Ia, pânã la bunicuþa!

- ªi ce duci acolo, sub ºorþ ?

- Cozonac ºi vin. Mama a fãcut ieri cozonac ºi-i duc niþeluº ºi bunicii, care-i bolnavã ºi slãbitã, sã mãnânce ºi ea, ca sã-ºi mai vinã în puteri.

- Da’ unde ºade bunicã-ta, Scufiþã Roºie ?

- Colo în pãdure, la vreun sfert de ceas ºi mai bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, ai ºi dat de casa ei, iar ceva mai la vale e aluniºul, pe care doar îl ºtii!, îi rãspunse Scufiþa Roºie.

Lupul îºi zise în sinea lui: „Fragedã-i fetiþa asta! Ce mai îmbucãturã pe cinste ar fi, zãu aºa! Cu mult mai gustoasã decât baba! Da’ e vorba cã trebuie sã fiu ºiret ºi sã ticluiesc în aºa fel lucrurile ca sã pun mâna pe amândouã“...

Mai merse lupul o bucatã de drum alãturi de Scufiþa Roºie ºi apoi începu sã-i spunã cu glas mieros: - Scufiþã Roºie, ia te uitã ce flori frumoase strãlucesc în jurul tãu! ªi tu nici nu le iei în seamã mãcar... ªi mie mi se pare cã n-auzi nici ce dulce cântã pãsãrelele!... Atât de serioasã pãºeºti pe drum, de parcã te-ai duce la ºcoalã. ªi e atât de plãcut sã hoinãreºti ºi sã zburzi prin pãdure; e atâta veselie!...

- 62 -

Scufiþa Roºie ridicã privirea ºi când vãzu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor, când privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care creºteau pretutindeni, îºi spuse în sinea ei: „Mare bucurie i-aº face bunicii dacã i-aº duce ºi-un buchet de flori proaspete! E atât de dimineaþã, cã nu mi-e teamã c-am sã întârzii !“ Se abãtu deci din drum ºi o luã prin pãdure, ca sã culeagã flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar îndatã i se pãrea cã puþin mai încolo îi zâmbeºte o floare ºi mai ochioasã; alerga într-acolo ºi, tot culegând margarete ºi clopoþei, se pierdea tot mai mult în adâncul codrului. În ãst timp însã, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii ºi bãtu la uºã: - Cine-i acolo ?

- Eu sunt, Scufiþa Roºie, ºi-þi aduc cozonac ºi-o sticlã cu vin. Dar deschide uºa, bunicuþo!

- Apasã pe clanþã ºi intrã!, rãspunse bunica, cã eu mã simt slãbitã ºi nu mã pot da jos din pat.

Lupul apãsã pe clanþã, deschise uºa, se repezi glonþ spre patul bunicii ºi, fãrã sã scoatã o vorbã, o înghiþi. Se îmbrãcã apoi cu hainele ei, îºi puse pe cap scufiþa, se culcã în pat ºi trase perdelele. În vremea asta, Scufiþa Roºie culesese atâtea flori, cã abia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo pânã colo, deodatã îºi aminti de bunica ºi porni degrabã spre cãscioara din pãdure. ªi nu micã îi fu mirarea când vãzu uºa data de perete.

De îndatã ce intrã în odaie, o cuprinse neliniºtea; totul i se pãrea atât de ciudat, încât îºi spuse: „Vai, Doamne, ceo fi azi cu mine, de mi-e aºa de fricã ?... Cã doar altãdatã mã simþeam atât de bine la bunicuþa !“ ªi fãrã sã mai aºtepte, strigã:

- Bunã dimineaþa !

Dar nu primi nici un rãspuns.

Scufiþa Roºie se apropie atunci de pat ºi dãdu perdelele la o parte. Bunicuþa stãtea întinsã în pat, cu scufia trasã peste ochi, ºi avea o înfãþiºare atât de ciudatã, încât fetiþa întrebã: - Vai, bunicuþo, da’ de ce ai urechi atât de mari ?

- Ca sã te pot auzi mai bine.

- Vai, bunicuþo, da’ de ce ai ochi atât de mari ?

- Ca sã te pot vedea mai bine.

- Vai, bunicuþo, da’ de ce ai mâini atât de mari ?

- Ca sã te pot apuca mai bine.

- Da’, bunicuþo, de ce ai o coºcogeamite gura ?

- Ca sã te pot înghiþi mai bine.

N-apucã sã sfârºeascã ultimul cuvânt, cã ºi sãri jos din pat ºi-o înghiþi pe biata Scufiþa Roºie.

Dupã ce-ºi potoli foamea, lupul se culcã din nou în pat ºi, prinzându-l somnul, adormi ºi începu sã sforãie de se cutremurau pereþii. ªi se întâmplã ca tocmai atunci sã treacã prin faþa casei un vânãtor. Auzi el horcãiturile ºi-ºi spuse: „Bre, da’ tare mai sforãie bãtrâna ! Nu cumva i-o fi rãu?“ Intrã în casã ºi, când se apropie de pat, îl vãzu pe lup tolãnit acolo.

- Ei drãcie, nu-mi închipuiam c-o sã te gãsesc aici, ticãlos bãtrân!, izbucni vânãtorul. De când te caut! κi potrivi puºca ºi voi sã tragã, dar în clipa aceea îi trecu prin minte: „Dar dacã lupul a înghiþit-o pe bãtrânã ?

Poate c-aº mai putea s-o scap!“ Aºa cã nu mai trase, ci, luând o foarfecã, începu sã taie burta lupului adormit. Abia apucase sã facã vreo douã-trei tãieturi, cã se ºi vãzu strãlucind scufiþa cea roºie a fetiþei ºi când mai fãcu o tãieturã, fetiþa sãri afarã ºi strigã:

- 63 -

- 64 -

- Vai, ce spaimã am tras! Ce întuneric era în burta lupului! Dupã aceea au scos-o afarã ºi pe bunicã. Era încã în viaþã, dar abia mai rãsufla. Scufiþa Roºie adunã în grabã niºte pietroaie ºi toþi trei umplurã cu ele burta lupului.

Când se trezi, lupul voi s-o ia la sãnãtoasa, dar pietroaiele atârnau atât de greu, cã dihania se prãbuºi la pãmânt ºi dãdu ortul popii.

Cei trei nu-ºi mai încãpeau în piele de bucurie.

Bunicuþa mâncã cozonacul ºi bãu vinul pe care-1 aduse fetiþa ºi pe datã se înzdrãveni. Iar Scufiþa Roºie gândi în sinea ei, parcã mustrându-se: „De-aci înainte n-o sã mã mai abat niciodatã din drum când oi merge singurã prin pãdure, ci o sã ascult de poveþele mamei!“

fost odatã un tãietor de lemne tare nevoiaº, ºi tãietorul ãsta trãia cu nevasta ºi cele trei fetiþe ale lor într-un bordei, la marginea unui codru unde arareori cãlca picior de om. ªi într-o dimineaþã, înainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, tãietorul îi spuse nevestei: - Când s-o face de amiaz’, trimite-mi pe fata cea mare în pãdure, cu merinde, cã altminteri n-o sã pot mântui lucrul. ªi ca nu cumva sã se rãtãceascã - mai adãugã el - o sã iau cu mine punga asta de mei ºi o sã presar boabele pe tot drumul.

De îndatã ce vãzu soarele strãlucind sus pe cer, deasupra pãdurii, fata cea mare porni la drum cu o oalã plinã cu ciorbã. Dar vrãbiile de câmp ºi de pãdure, ciocârliile,

cintezoii, mierlele ºi ereþii ciuguliserã de mult boabele de mei. Aºa cã fata nu mai putu sã dea de urma drumului. O porni atunci la întâmplare ºi merse ea aºa, pânã ce amurgi ºi se întunecã de-a binelea. Copacii foºneau în întunericul nopþii, bufniþele scoteau tot soiul de þipete ºi pe fatã începu s-o prindã frica. Deodatã zãri în depãrtare o razã de luminã scânteind printre pomi. „Acolo trebuie cã e vreo aºezare de oameni - gândi ea; ºi-mi spune inima cã nu m-or lãsa pe seama fiarelor ºi s-or îndura sã-mi dea adãpost peste noapte...“ ªi se îndreptã, încrezãtoare, spre lumina aceea. Curând se afla în faþa unei cãsuþe cu ferestrele luminate. Bãtu la uºã ºi un glas aspru îi rãspunse dinãuntru: „Intrã!“ Fata pãºi în tinda întunecoasã ºi bãtu la uºa odãiþei. „Dar intrã o datã!“, strigã acelaºi glas aspru. ªi când deschise uºa, fata vãzu ºezând la o masã un bãtrân alb ca neaua, împovãrat de ani. Moºneagul îºi þinea obrazul sprijinit în mâini ºi barba lui albã se revãrsa peste tãblia mesei, pânã aproape de pãmânt. Lângã vatrã se odihneau trei fãpturi : o gãinuºã, un cocoºel ºi o vacã bãlþatã. Fata îi povesti bãtrânului toate câte i se întâmplaserã ºi-l rugã sã-i dea adãpost peste noapte. Bãtrânul se întoarse atunci cãtre cele trei fãpturi ºi le zise: Gãinuºa mea bãlaie, Cocoºel cu mândre straie, ªi tu, vaca mea bãlþatã, Rãspundeþi fetei pe datã!... „Ducs!“, rãspunserã ele ºi, pesemne, în limba lor, asta înseamnã „Sã-i facem pe voie!“, cãci bãtrânul vorbi mai departe: - La noi o sã gãseºti câte nu gândeºti ºi toate din plin; du-te afarã la vatrã ºi pregãteºte-ne ceva pentru cinã !

- 65 -

- 66 -

CÃSUÞA DIN PÃDURE

A

În bucãtãrie, fata gãsi atâtea, c-ar fi avut cu ce sã îndestuleze o omenire întreagã. Se apucã ea de gãti o mâncare sã-þi lingi degetele, nu alta, dar la cele trei fãpturi nu se gândi defel. Aduse dupã aceea la masã o strachinã plinã vârf cu bucate, se aºezã lângã bãtrânul cel coliliu ºi mâncã pânã ce-ºi potoli foamea. Dupã ce se sãturã de-a binelea, îl întrebã pe bãtrân: - Ei, acu’ îs obositã; unde gãsesc un pat sã mã culc?

Cele trei fãpturi rãspunserã într-un glas: Cu el ai mâncat, Cu el ai bãut, Dar gândul la noi nu þi-a fost.

Catã-þi dar singurã loc de-adãpost!...

Atunci bãtrânul grãi: - Urcã treptele astea ºi o sã dai de-o odaie cu douã paturi; scuturã-le bine ºi aºterne pe el cearºafuri curate, cã viu ºi eu îndatã sã mã culc.

Fata urcã treptele ºi dupã ce scuturã paturile ºi le primeni se întinse într-unul, fãrã sã-l mai aºtepte pe bãtrân.

Dupã puþin veni ºi bãtrânul cel alb ca neaua. ªi când vãzu cã fata e cufundatã într-un somn adânc, deschise o uºiþã în podea ºi-i dãdu drumul în pivniþã.

Seara, târziu, tãietorul de lemne se întoarse acasã ºi-o luã la rost pe nevastã-sa cã l-a lãsat sã flãmânzeascã toatã ziua.

- Nu-s vinovatã cu nimica - rãspunse femeia. Fata a plecat cu prânzul, aºa cum ne-am înþeles, dar pesemne cã s-o fi rãtãcit; mâine o sã se înapoieze acasã, n-ai grijã !...

A doua zi, tãietorul se sculã înainte de revãrsatul zorilor ºi când fu sã plece îi spuse nevesti-sii sã-i trimitã mâncarea cu fata cea mijlocie.

- O sã iau cu mine o pungã cu linte - o liniºti el; boabele de linte sunt mai mari decât cele de mei, aºa cã fata o sã le poatã vedea mai uºor ºi n-o sã mai rãtãceascã drumul, ca soru-sa.

Când veni vremea prânzului, fata cea mijlocie porni ºi ea cu mâncarea în pãdure, dar nu gãsi pe drum nici urmã de linte. Ca ºi-n ajun, o ciuguliserã pãsãrile codrului, de nu mai rãmãsese mãcar un bob. Fata rãtãci în pãdure, pânã sennoptã, ºi nimeri ºi ea la cãsuþa bãtrânului. Acesta o pofti sã intre înãuntru ºi, de cum pãºi pragul, fata îl rugã pe unchiaº sã-i dea ceva de mâncare ºi s-o adãposteascã peste noapte.

Bãtrânul cu barba albã se adresã din nou celor trei fãpturi: Gãinuºa mea bãlaie, Cocoºel cu mândre straie, ªi tu, vaca mea bãlþatã, Rãspundeþi fetei pe datã !...

Cele trei fãpturi rãspunserã iarãºi „Ducs!“ ºi toate se petrecurã ca ºi cu o searã înainte: fata gãti niºte bucate sã-þi lingi degetele, nu alta; mâncã ºi bãu cu bãtrânul, dupã pofta inimii, dar nu se îngriji câtuºi de puþin de animale. Când întrebã unde ar putea sã-ºi gãseascã un culcuº pentru noapte, ele îi strigarã drept rãspuns: - Cu el ai mâncat, Cu el ai bãut, Dar gândul la noi nu þi-a fost.

Catã-þi dar singurã loc de-adãpost!...

De îndatã ce fata adormi, intrã ºi bãtrânul în odaie; o privi cu luare-aminte, clãtinã din cap ºi, deschizând uºiþa cea tainicã, o lãsã ºi pe ea sã cadã în pivniþã.

- 67 -

- 68 -

A treia zi dimineaþa, tãietorul de lemne îi spuse nevesti-sii: - Astãzi sã-mi trimiþi mâncarea cu fata cea micã; ascultãtoare ºi cuminte cum o ºtiu, sunt sigur c-o s-o þinã numai pe drumul drept, nu ca surorile ei, care nu pot sã stea o clipã locului, de parc-ar fi niºte zvãpãiaþi de bondari!...

Dar nevastã-sa nici nu voi sã audã: - Vrei sã-mi pierd ºi copilul cel mai drag ?

- Fii fãrã grijã - îi rãspunse el; fata n-o sã se rãtãceascã, cãci e cuminte ºi deºteaptã. Dar vorba ceea: „Paza bunã trece primejdia rea“, aºa cã tot am sã iau niºte mazãre, s-o presar pe drum; boabele de mazãre sunt mai mari decât cele de linte ºi-i vor arãta calea adevãratã.

Dar când mezina ajunse în pãdure, nu gãsi nici mãcar un bob de mazãre, cãci porumbeii îºi umpluserã de mult guºile cu ele, aºa cã nici ea nu mai ºtiu încotro s-o apuce.

Rãtãcea de colo-colo ºi nu-ºi gãsea o clipã de liniºte, gândindu-se cã bietul taicã-sãu o sã flãmânzeascã din pricina ei ºi cã maica-sa o sã se tânguie amarnic dacã s-o întâmpla ca nici ea sã nu se mai întoarcã acasã.

Când se înnopta de-a binelea, numai ce zãri ºi ea luminiþa scânteind printre pomi ºi, luându-se dupã ea, ajunse la cãsuþa din pãdure. Se rugã frumos de bãtrân sã-i dea adãpost peste noapte ºi omul cu barba albã se adresã ºi de astã datã celor trei fãpturi: Gãinuºa mea bãlaie, Cocoºel cu mândre straie, ªi tu, vaca mea bãlþatã, Rãspundeþi fetei pe datã !... „Ducs!“, rãspunserã ele. Atunci fata se apropie de vatra lângã care stãteau animalele ºi le dezmierdã drãgãstos;

mângâie gãinuºa ºi cocoºelul, netezindu-le penele lucioase, iar pe vaca cea bãlþatã o scãrpinã între coarne. ªi dupã ce, ascultând de îndemnul bãtrânului, gãti o ciorbã straºnicã ºi aduse castronul pe masã, îºi zise: „Oare se cade ca eu sã mã îndestulez cu de toate, iar bietele animale sã nu capete nimic? Cã doar în casa asta gãseºti câte nu gândeºti, ºi toate din plin. Nu s-ar cuveni ca mai întâi sã mã îngrijesc de animale?“ Ieºi afarã, dupã orz, ºi-l presãrã pe dinaintea gãinuºei ºi a cocoºelului, iar pentru vacã aduse un braþ bun de fân aromat.

- Mâncaþi cu plãcere, dragele mele animale - le îmbie fata - ºi dacã vi-e sete, o sã vã aduc ºi apã proaspãtã.

Aduse apoi o gãleatã plinã cu apã ºi gãinuºa ºi cocoºelul se cocoþarã îndatã pe marginea gãleþii; îºi afundarã ciocurile în apã ºi cât ai clipi îºi ridicarã capul drept în sus, aºa cum beau pãsãrile, iar vaca cea bãlþatã trase ºi ea o înghiþiturã zdravãnã. Dupã ce animalele se sãturarã, fata se aºezã la masã lângã bãtrân ºi mâncã ceea ce-i lãsase el. Dupã puþinã vreme, gãinuºa ºi cocoºelul îºi vârârã cãpºorul sub aripi ºi vaca cea bãlþatã începu sã clipeascã din ochi, semn cã-i era somn. Atunci fetiþa întrebã: - N-ar fi timpul sã mergem la culcare ?

Omul cu barba albã se adresã ºi de astã datã celor trei fãpturi: Gãinuºa mea bãlaie, Cocoºel cu mândre straie, ªi tu, vaca mea bãlþatã, Rãspundeþi fetei pe datã !... ªi ele rãspunserã „Ducs!“ Apoi, cãtre fetiþã: Cu noi ai mâncat, Setea ne-ai astâmpãrat

- 69 -

- 70 -

ªi te-ai îngrijit cu drag de fiecare, Somn uºor! E timpul de culcare...

Fata urcã treptele, scuturã bine pernele ºi abia isprãvi de întins aºternutul proaspãt, cã ºi veni bãtrânul; se lungi în pat ºi barba lui cea albã îi ajungea pânã la cãlcâie. Fata se urcã în patul celãlalt ºi adormi pe datã.

Dormi ea liniºtitã, pânã pe la miezul nopþii, când se iscã în casã o asemenea hãrmãlaie, cã fata se trezi deodatã din somn. Pârâia ºi scârþâia prin toate ungherele; uºa se deschidea cu zgomot ºi se izbea de perete, grinzile trosneau ca ºi cum ar fi fost smulse din încheieturi, iar treptele pãreau cã sunt gata-gata sã se prãbuºeascã. În cele din urmã se auzi o bubuiturã asurzitoare ca ºi când s-ar fi nãruit întreg acoperiºul. Dupã ce zgomotele se potolirã, ºi cum nu i se întâmplase nimic, fata continuã sã stea liniºtitã în patul ei ºi adormi din nou.

Dar când se trezi a doua zi, soarele rãsãrise de mult ºi ce-i vãzurã ochii ? Se afla într-o salã mare ºi-n jurul ei toate se scãldau într-o strãlucire nemaivãzutã; pereþii erau zugrãviþi cu flori de aur, pe un câmp de mãtase verde, iar patul era de fildeº ºi plapuma de catifea purpurie. Foarte aproape de ea, pe un scaun, se afla o pereche de pantofi brodaþi cu mãrgãritare. Fetei i se pãru cã totul e un vis, dar trei servitori îmbrãcaþi în straie bogate intrarã în iatac ºi o întrebarã ce le porunceºte.

- Cãutaþi-vã de treabã - rãspunse fata. Mã scol îndatã, sã-i gãtesc bãtrânului o ciorbã ºi, dupã aia, o sã-mi satur gãinuºa cea frumoasã, cocoºelul cel frumuºel ºi frumoasa vacã bãlþatã.

Fata gândea cã bãtrânul trebuie sã se fi sculat de mult, dar când aruncã o privire spre patul lui moºneagul dispãruse ºi-n locul moºneagului în pat se afla un strãin. Îl privi mai

cu luare-aminte ºi-ºi dãdu seama cã e tânãr ºi frumos.

Tocmai atunci se trezi ºi flãcãul ºi, ridicându-se în capul oaselor, zise: - Sunt fecior de împãrat ºi am fost blestemat de-o vrãjitoare afurisitã sã trãiesc în pãdurea asta, sub chipul unui om bãtrân, albit de ani. Nimãnui nu i s-a îngãduit sã mã însoþeascã, în afarã de cei trei servitori, care au luat unul înfãþiºare de gãinuºã, altul de cocoºel ºi altul de vacã bãlþatã. ªi-mi era dat sã zac sub puterea blestemului pânã ce s-ar fi ivit o fatã cu inimã atât de bunã, încât bunãtatea ei sã se reverse nu numai asupra oamenilor, ci ºi asupra animalelor... Þie þi-a fost hãrãzit aceasta ºi-n miez de noapte ne-ai izbãvit de cruntul blestem. ªi casa cea veche din pãdure s-a prefãcut iarãºi în palatul meu împãrãtesc...

Dupã ce se scularã, feciorul de împãrat porunci celor trei servitori sã se gãteascã de drum, pentru a da de urma tãietorului de lemne ºi a nevestei sale ºi sã-i pofteascã la nuntã.

- Dar unde sunt cele douã surori ale mele?, întrebã fata.

- Le-am încuiat în pivniþã ºi mâine dimineaþã vor fi duse în adâncul pãdurii, la un cãrbunar, ca sã-l slujeascã pânã ce s-or face mai bune ºi nu vor mai lãsa sã flãmânzeascã bietele animale.

- 71 -

- 72 -

fost odatã o femeie ºi femeia asta avea trei fete.

Pe cea mare o chema Un-ochi, pentru cã avea un singur ochi ºi era aºezat ochiul acesta tocmai în mijlocul frunþii; pe cea mijlocie o chema Doiochi, pentru cã avea doi ochi, iar pe cea mai micã, Treiochi, cel de-al treilea fiind aºezat tot în mijlocul frunþii. ªi fiindcã Doi-ochi nu se deosebea la înfãþiºare de ceilalþi oameni, surorile ºi maicã-sa nu o puteau suferi ºi mereu o ocãrau: - Tu, cu cei doi ochi ai tãi, parcã eºti mai pricopsitã decât lumea de rând?! Se vede cât de colo cã nu faci parte din neamul nostru!...

O þineau numai în zdrenþe pe biata fatã ºi nu-i dãdeau sã mãnânce decât resturile care cãdeau de la masa lor. ªi ori de câte ori le rãsãrea în cale, sãreau la ea s-o îmbrânceascã ºi-i amãrau viaþa la orice prilej. ªi prilejuri d-astea, slavã Domnului, gãseau destule!... Într-una din zile, trebuind sã meargã cu capra la pãscut, Doiochi rãmase tare flãmândã, cãci duºmancele de surori îi puseserã-n traistã mâncare pe sponci. ªi fiindcã o chinuia grozav foamea, se aºezã la o margine de drum ºi începu a plânge. ªi plânse, ºi plânse, pânã ce se adunarã din lacrimile ei douã pârâiaºe. Cum se tânguia ea aºa, numai ce ridicã o datã capul din pãmânt ºi ce-i vãzurã ochii ?... Lângã dânsa stãtea o femeie, care o întrebã cu blândeþe:

- Doi-ochi, de ce plângi aºa de amarnic ? ªi Doiochi rãspunse suspinând: - Cum sã nu plâng dacã maicã-mea ºi surorile mele mã prigonesc fãrã încetare ? Din pricinã cã am doi ochi, ca toatã lumea, mã azvârlã dintr-un colþ într-altul, mã îmbracã numai în zdrenþe ºi-mi dau sã mãnânc doar firimiturile rãmase de la masa lor. ªtii, azi mi-au dat atât de puþinã mâncare, cã sunt moartã de foame!...

Atunci femeia, care, pasãmite, era o zânã, grai: - Dacã doar asta þi-e durerea, ºterge-þi lacrimile ºi nu mai plânge, cã o sã te-nvãþ eu cum sã-þi potoleºti foamea.

Uite, n-ai decât sã-i spui caprei: Caprã, behãie, Masã, pune-te! ªi-o masã rânduitã cu tot dichisul o sã þi se punã dinainte, încãrcatã cu cele mai alese bucate ºi-o sã poþi mânca dupã pofta inimii. Iar dupã ce te-oi sãtura, spune-i doar atât caprei: Caprã, behãie, Masã, ridicã-te ! ªi masa o sã disparã ca ºi cum n-ar fi fost.

Dupã ce grãi aceste cuvinte, zâna îºi vãzu de drum.

Rãmasã singurã, Doi-ochi gândi în sinea ei: „N-am încotro; prea sunt lihnitã de foame ca sã încerc altã datã ce m-a povãþuit. Mai ºtii, poate cã cele spuse de femeia aceea se vor dovedi adevãrate“. ªi strigã cãtre caprã: Caprã, behãie, Masã, pune-te!

N-apucã bine sã sfârºeascã ce-avea de zis ºi numai ce i se puse dinainte o masã aºternutã cu o faþã albã ca zãpada; iar pe masã, rânduite cum se cuvenea, o farfurie, un cuþit, o furculiþã ºi o lingurã - toate numai din argint. Cât despre

- 73 -

- 74 -

POMUL CU MERELE DE AUR

A

mâncãrurile care se înºirau pe masã, ce sã vã mai spun, erau dintre cele mai alese ºi abureau de parcã ar fi fost luate chiar atunci de pe vatrã.

Fata mâncã din toate cu poftã, cãci flãmânzise de ajuns.

Dupã ce se sãturã de-a binelea, grãi cãtre caprã, aºa cum o învãþase zâna: Caprã, behãie, Masã, ridicã-te ! ªi masa dispãru pe datã ca ºi cum n-ar fi fost. „Ãsta-i un lucru minunat!, gândi Doi-ochi. De-acuma s-a sfârºit cu foamea!“ ªi biata fatã era veselã ºi zburda de fericire.

Seara, când se întoarse cu capra de la pãºune, gãsi pe masã, într-o strãchioarã de pãmânt, bruma de mâncare pe care i-o lãsaserã surorile cele haine. Dar Doi-ochi nici nu se atinse de ea.

A doua zi porni din nou cu capra la pãscut ºi la înapoiere lãsã neatinse în strachinã firimiturile pe care i le puseserã surorile.

Prima ºi a doua oarã surorile nu observarã nimic. Dar cum mâncarea rãmânea mereu neatinsã în strachinã, greu nu le fu sã bage de seamã asta. Se minunarã ele de aºa treabã ºi începurã a-ºi destãinui gândurile: - Cu Doi-ochi nu-i lucru curat. Înainte venea sã se plângã cã nu-i ajunge cât îi dãdeam ºi mânca de nu mai rãmânea nici o picãturã, iar acuma nu se mai atinge de nimic. Pesemne c-a gãsit vreun alt mijloc ca sã-ºi astâmpere foamea.

Ca sã afle adevãrul, hotãrârã ca Un-ochi s-o însoþeascã pe Doi-ochi când s-o duce a doua zi cu capra la pãºune. Nu era treabã uºoarã, cãci trebuia sã bage bine de seamã ce se petrece acolo, dacã nu cumva vreun strãin îi aduce de

mâncare fetei.

A doua zi, când Doi-ochi fu gata s-o porneascã la câmp, Un-ochi se apropie de dânsa ºi-i spuse: - Azi merg ºi eu cu tine ! Vreau sã vãd dacã pãzeºti capra bine ºi dacã o hrãneºti aºa cum se cuvine.

Dar Doi-ochi ghici îndatã cam ce fel de gânduri nutrea Un-ochi, cã venea numai ca s-o iscodeascã. Mânã capra pe unde era iarba mai înaltã ºi mai grasã ºi o lãsã sã pascã în voie.

Apoi spuse cãtre Un-ochi: - Hai sã ne aºezãm puþintel pe iarbã! ªtiu un cântec, o minune... N-ai vrea sã-l auzi?

Un-ochi se învoi bucuroasã, cãci drumul cel lung, pe arºiþa soarelui, o cam obosise. Se lãsã uºurel în iarbã ºi Doiochi începu sã-i cânte la ureche: Un-ochi, eºti treazã, oare?

Un-ochi, dormi, oare?

Cântã ea aºa, într-una, pânã ce Un-ochi închise ochiul ºi adormi. Dacã vãzu fata cã soru-sa dormea buºtean, nu se mai temu c-ar putea sã vadã ce se întâmplã. Chemã deci capra ºi-i spuse: - Caprã, behãie, Masã, pune-te ! ªi se aºezã dinaintea mesei, de mâncã ºi bãu pânã ce se sãturã. Apoi strigã din nou : - Caprã, behãie, Masã, ridicã-te! ªi masa dispãru pe datã ca ºi cum n-ar fi fost. Spre searã o trezi pe Un-ochi din somn ºi-o cam luã în râs: - Ei, surioarã, parcã ziceai cã vrei sã îngrijeºti de caprã ºi, când colo, ai tras tot timpul la aghioase, de m-ai speriat!

Dacã nu eram eu aici, cine ºtie pe unde s-ar fi rãtãcit hoinara

- 75 -

- 76 -

asta! ªi ar fi trebuit s-o cauþi în toatã lumea... Da’ acu’ scoalã, cã-i timpul s-o pornim spre casã!

Au ajuns ele acasã ºi Doi-ochi nu s-a atins de strachina ei; iar Un-ochi stãtea ca mutã ºi nu-i putu povesti de fel maicã-sii din ce pricinã capsomana de Doi-ochi nu voia sã ia mãcar o îmbucãturã.

- M-a prins somnul pe câmp ºi-am adormit, aºa cã nu ºtiu!..., cercã Un-ochi sã se dezvinovãþeascã.

A doua zi, baba o chemã pe Trei-ochi ºi-i spuse: - Azi o sã mergi tu la pãºune împreunã cu Doi-ochi.

Da’ vezi de bagã bine de seamã tot ce se petrece pe acolo, cã nu se poate sã nu fie cineva care-i aduce pe ascuns de mâncat ºi de bãut.

Trei-ochi o cãutã pe soru-sa ºi-i spuse: - Mâine o sã merg cu tine ºi eu; vreau sã vãd dacã îngrijeºti bine capra ºi dacã o hrãneºti aºa cum se cuvine.

Dar fata pricepu ce gânduri nutrea Trei-ochi, cã venea numai ca s-o iscodeascã. Mânã capra pe unde era iarba mai înaltã ºi mai grasã ºi apoi grãi cãtre soru-sa: - Hai sã ne aºezãm puþintel pe iarbã ! ªtiu eu un cântec, o minune!... N-ai vrea sã-l auzi?

Trei-ochi se învoi ºi ea bucuroasã, cãci drumul cel lung, pe arºiþa soarelui, o cam moleºise. Se lãsã uºurel în iarbã ºi Doi-ochi începu sã-i cânte la ureche: Trei-ochi, eºti treazã, oare?

Dar în loc sã continue cântecul: Trei-ochi, dormi, oare?

Cântã din neatenþie: Doi-ochi, dormi, oare? ªi cântã aºa, mereu: Trei-ochi, eºti treazã, oare?

Doi-ochi, dormi, oare?

ªi începu s-o cuprindã somnul pe Trei-ochi, pânã când cei doi ochi îi adormirã de-a binelea; dar cel de-al treilea, pe care cântecul nu-l putuse vrãji, rãmase treaz. Dar cum era vicleanã, Trei-ochi închise ºi ochiul al treilea, ca sa parã cã-i ºi el cuprins de somn.

Din când în când însã trãgea câte-o ocheadã ºi prindea cu privirea tot ce se petrecea în jur.

Iar Doi-ochi, fiind încredinþatã cã Trei-ochi doarme în lege, strigã: Caprã, behãie, Masã, pune-te! ªi dupã ce mâncã ºi bãu dupã pofta inimii, porunci mesei sã disparã, cu tot ce avea pe dânsa: Caprã, behãie, Masã, ridicã-te!

Dar vezi cã Trei-ochi vãzuse totul, hoþomana... Cãtre searã, Doi-ochi se apropie de locul unde dormea soru-sa ºi, trezind-o, o cam luã în râs: - Ei, surioarã, da’ ºtii c-ai dormit, nu glumã ! Straºnic te mai pricepi sã paºti capra!... Hai, scoalã, cã-i timpul s-o pornim spre casã!

Ajunserã ele acasã ºi Doi-ochi iar lãsã mâncarea neatinsã în strachinã. Dar de data asta nu-i mai merse, cãci Trei-ochi îi dezvãlui mamã-sii totul: - Acum am aflat de ce nu vrea fudula asta sã se mai atingã de mâncarea noastrã ! Pe câmp, cum îi spune caprei: Caprã, behãie, Masã, pune-te!

Cât ai clipi, i se ºi aºterne dinainte o masã încãrcatã cu tot felul de mâncãri alese, dar ºtii, niºte bunãtãþi din care nu ne-am ospãtat noi niciodatã!... ªi dupã ce se saturã, numai ce-o auzi cã spune:

- 77 -

- 78 -

Caprã, behãie, Masã, ridicã-te ! ªi masa dispare de parcã nici n-ar fi fost. Le-am vãzut pe toate astea cum te vãd ºi cum mã vezi. Nu-i vorbã, a încercat ea sã mã adoarmã cu cântecul ei, dar noroc cã ochiul din frunte mi-a rãmas treaz.

Auzind cele ce-i spune Trei-ochi, scorpia de babã se umplu de fiere ºi strigã: - Cum, golanca asta sã mãnânce mai bine decât noi?!

Lasã, c-o sã-i treacã ei pofta!

Se repezi furioasã în bucãtãrie, apucã un cuþit ºi-l înfipse în inima caprei, astfel cã nevinovatul dobitoc îºi dãdu pe loc duhul.

Când Doi-ochi vãzu capra þeapãnã ºi fãrã suflare, o cuprinse jalea ºi, nemairãbdând sã stea în casã, o porni în neºtire pe câmp. Dupã ce obosi de atâta umblet, se aºezã la o margine de drum ºi începu sã plângã cu lacrimi amare. ªi deodatã, zâna fu din nou lângã ea ºi-o întrebã cu blândeþe: - Doi-ochi, de ce plângi iarãºi?

- Cum sã nu plâng - suspinã Doi-ochi - dacã mama mia omorât capra? În fiecare zi o rugam frumos, aºa cum mã învãþaseºi matale, ºi-mi aºternea numai bunãtãþi pe masã, de mâncam pe îndestulate. Dar acu’, totul s-a sfârºit: iar o sã rabd de foame ºi-or sã mã nãpãdeascã necazurile!

Zâna însã o îmbãrbãtã: - Nu te necãji, Doi-ochi, ci mai bine ascultã de sfatul pe care þi-l dau, cã e un sfat bun. Roagã-te de surorile tale sã-þi dea mãruntaiele caprei ºi, de cum le-oi avea, îngroapã-le în pãmânt, dinaintea uºii. De-i face aºa cum îþi spun, n-o sã-þi parã rãu. ªi pieri parcã luatã de vânt.

Doi-ochi alergã îndatã acasã ºi le rugã pe cele douã surori: - Dragi surioare, daþi-mi ºi mie ceva de la caprã. Cã doar nu cer cine ºtie ce, ºi m-aº mulþumi ºi cu mãruntaiele.

Surorile se pornirã pe râs: - Dacã e vorba numai de-atâta, ia-le !

Doi-ochi luã mãruntaiele ºi când se lãsã noaptea le îngropã pe ascuns dinaintea uºii, aºa cum o povãþuise zâna.

A doua zi când se trezirã cu toatele ºi dãdurã sã iasã pe uºã, ce sã vezi ? Drept în faþa lor se înãlþa o minunãþie de pom, cu frunzele de argint ºi încãrcat cu poame de aur! ªi era mãrul ãsta aºa de frumos, cã nu cred sã-i fi gãsit pereche pe lume. Fetele cãscau ochii de mirare ºi se minunau cum de-a putut creºte peste noapte un asemenea pom. Dar Doi-ochi pricepu cã mãrul rãsãrise din mãruntaiele caprei, cãci el crescuse tocmai pe locul unde ea le îngropase.

Dupã ce li se mai potoli mirarea, baba o îndemnã pe Un-ochi: - Urcã-te în pom, fata mea, ºi culege niºte mere ! Unochi se urcã în pom, dar cum dãdea sã apuce un mãr de aur, crengile îi scãpau din mâini de parcã le-ar fi gonit vreun duh. Încercã ea de mai multe ori, dar de fiecare datã pãþea la fel. ªi deºi se cãznise din rãsputeri ºi se înverºunase, nu putu culege nici un mãr.

Vãzând cã Un-ochi se trudeºte degeaba, maicã-sa o strigã pe fata cea mijlocie: - Trei-ochi, ia urcã-te tu în pom, cã soru-ta nu-i bunã de nimic ! Cu cei trei ochi ai tãi o sã vezi mai bine merele decât Un-ochi.

Un-ochi se dãdu jos din pom ºi se urcã soru-sa. Dar nici ea nu se dovedi mai îndemânaticã. De-ar fi stat printre

- 79 -

- 80 -

crengi o veºnicie, tot n-ar fi reuºit sã apuce un mãr, cã de îndatã ce întindea mâna merele se dãdeau la o parte.

Pânã la urmã, baba îºi pierdu rãbdarea ºi, cum era supãratã foc, se urcã ºi ea în pom. Dar o pãþi la fel ca ºi cele douã fiice ale sale: când credea c-a pus mâna pe-un mãr, mãrul numai ce-i scãpa printre degete, de rãmânea cu mâinile-n gol... ªi aºa se fãcu cã n-a putut culege nici unul...

Atunci Doi-ochi spuse: - Ia sã încerc ºi eu, poate c-oi izbuti. Dar surorile o înfruntarã: - Te-ai gãsit tocmai tu!... Ce ispravã ai putea face cu ãi doi ochi ai tãi ?

Fata nu luã însã seama la vorbele lor ºi se urcã în pom. ªi de cum ajunse sus, merele de aur nu se mai traserã îndãrãt, ci-i veneau la îndemânã, numai bine sã le culeagã. ªi aºa adunã Doi-ochi o poalã plinã. Maicã-sa i le luã îndatã ºi se înfurie la gândul cã numai nevolnica de Doi-ochi izbutise sã culeagã merele, în timp ce ea ºi cele douã fiice ale sale nu putuserã face nici o ispravã. ªi-n loc sã-i mulþumeascã cu toatele, prinserã ºi mai mare urã pe dânsa ºi începurã a o prigoni ºi mai mult. Într-o zi, cum stãteau tustrele în jurul pomului, se întâmplã sã treacã pe-acolo cãlare un tânãr ce pãrea a fi de neam. Zãrindu-l de departe, cele douã surori strigarã: - Doi-ochi, ascunde-te repede, sã nu ne faci cumva casa de ocarã! ªi apucând în grabã un butoi gol ce se afla lângã pom, îl rãsturnarã peste Doi-ochi ºi mai tupilarã sub el ºi merele de aur pe care tocmai le culesese fata.

Cãlãreþul se apropie de poarta ºi ce sã vã spun! Era un voinic de flãcãu, tare mândru la chip! Opri calul ºi, parca

fermecat, rãmase cu ochii aþintiþi la minunãþia de pom cu frunzele de argint ºi poame de aur.

- Al cui o fi pomul ãsta nemaivãzut?, întrebã el pe cele douã surori. Cã de mi-ar dãrui ºi mie o creangã, i-aº da orice mi-ar cere în schimb. Cele douã surori îl încredinþarã cã pomul e al lor ºi se arãtarã bucuroase sã-i poatã îndeplini dorinþa. Dar oricât se strãduirã sã rupã o creangã, totul fu zadarnic: crengile cu poame se trãgeau tot mereu înapoi, de nu fu chip sã apuce nici una din ele barem o crenguþã.

Atunci flãcãul le zise : - Mare minune ºi asta ! V-aþi lãudat c-ar fi pomul vostru ºi, când colo, nu sunteþi în stare sã rupeþi mãcar o creangã din el!...

Dar ele nu ºi nu, o þineau întruna cã pomul ar fi al lor.

Doi-ochi auzise totul ºi, înciudatã cã surorile ei nu spuneau adevãrul, ridicã butoiul ºi dãdu drumul la câteva mere, care se oprirã tocmai la picioarele flãcãului. Când le vãzu, rãmase cu ochii la ele, uimit, ºi întrebã de unde veneau merele. ªi cum n-avurã încotro, surorile trebuirã sã mãrturiseascã, spãºite, cã mai au o sorã, dar cã pe sora asta a lor nu o puteau lãsa sã se înfãþiºeze dinaintea flãcãului, cãci nu avea decât doi ochi, ca toþi oamenii de rând...

Cãlãreþul nu luã seamã la vorbele lor ºi, cum voia s-o vadã, strigã: - Doi-ochi, unde eºti? Ia vino încoace!

Atunci Doi-ochi ieºi fãrã teamã de sub butoi ºi cãlãreþul, fermecat de-o asemenea frumuseþe nepãmânteanã, îi vorbi cu toatã cãldura: - Îmi spune inima cã tu ai sã poþi rupe o creangã din pom!

- De bunã seamã c-am sã pot - rãspunse Doi-ochi - cã doar e pomul meu.

- 81 -

- 82 -

Se urcã în pom ºi fãrã nici un pic de ostenealã rupse o creangã cu frunze subþirele de argint ºi poame de aur ºi-o întinse flãcãului.

- Cu ce te-aº putea rãsplãti?, întrebã el.

- Vai de mine, sãrmana ! De dimineaþa ºi pânã seara trebuie sã rabd de foame ºi de sete ºi-mi duc viaþa numai în amar ºi suferinþã. De te-ai îndura sã mã iei cu tine ºi sã mã mântui de chinul acesta, altceva nu mi-ar mai trebui!...

Flãcãul se aplecã spre ea ºi, ridicând-o uºurel, ca pe-o dulce povarã, o aºezã lângã el pe ºa ºi-o aduse acasã, la palatul lui. Acolo porunci sã i se dea cele mai frumoase veºminte ºi sã fie ospãtatã dupã pofta inimii. ªi fiindcã o îndrãgise nespus, o luã de nevastã. ªi prãznuirã o nuntã cu mare alai ºi veselie.

Dacã vãzurã surorile cã flãcãul cel frumos o ia pe Doi-ochi cu el, începurã s-o pizmuiascã ºi mai mult pentru norocul care dãduse peste ea.

Dar de la o vreme parcã începu sã li se ogoiascã inima... ªi prinserã a gândi ele în sinea lor: „Barem tot e bine cã ne-a rãmas un lucru de preþ; pomul cel minunat e aici ºi, cu toate cã niciodatã n-o sã-i putem culege roadele, o sã i se ducã faima atât de departe, cã o mulþime de oameni, de prin toate colþurile lumii, vor veni sã-l priveascã ºi sã-l laude ! ªi, cine ºtie, poate c-o sã ne surâdã iar norocul!“ Dar ºi aceastã speranþã se spulberã ca un vis. A doua zi dimineaþã, ia pomul de unde nu-i! Pierise ca fumul... ªi o datã cu el pierise ºi nãdejdea... ªi chiar în aceeaºi zi, privind pe fereastrã, Doi-ochi vãzu minunãþia de pom cu frunzele de argint în faþa iatacului ei... Ce alta ar fi putut sã-i bucure mai mult sufletul ?! Pomul îºi urmase stãpâna.

Trãi Doi-ochi ani mulþi, în bucurie ºi fericire, ºi aproape cã uitase câte avusese de pãtimit de pe urma celor douã

surori haine. Dar iatã cã într-o bunã zi douã femei sãrmane bãturã la poarta castelului, cerând de pomanã. ªi privindu-le mai cu luare-aminte, Doi-ochi recunoscu în cele douã cerºetoare pe surorile ei. Sãrãciserã într-atât, cã ajunseserã sã meargã din poartã-n poartã, cerând sã fie miluite mãcar c-un codru de pâine.

Doi-ochi le primi cu bucurie ºi se îngriji ca de acum încolo sã nu mai ducã lipsã de nimic. Iar cele douã surori haine, vãzând atâta bunãtate din partea ei, se cãirã amarnic pentru rãul pe care i-l fãcuserã în tinereþe.

- 83 -

- 84 -

LUPUL ªI CEI ªAPTE IEZI fost odatã o caprã bãtrânã ºi capra asta avea ºapte iezi, pe care-i iubea aºa cum numai o mamã îºi iubeºte copiii. Într-o zi, trebuind sã plece în pãdure ca sã le aducã de-ale gurii, capra strânse în jurul ei pe cei ºapte iezi ºi le grãi astfel: - Dragii mei copilaºi, eu trebuie sã plec în pãdure. În lipsa mea, cãutaþi de fiþi cuminþi ºi, mai cu seamã, feriþi-vã de lup. Cã de-ar izbuti sã intre pacostea asta de fiarã în casã, pe toþi v-ar înghiþi ºi n-ar mai rãmâne nici mãcar un oscior din voi!... Diavolul ãsta de lup ºtie sã se arate adesea sub chipul unei alte vietãþi, dar pe voi n-o sã vã-nºele, sunt sigurã, fiindcã o sã-l puteþi dibãci de-ndatã dupã glasul cel dogit ºi gros ºi dupã labele cele negre.

Iezii luarã aminte la cele spuse de caprã ºi-i rãspunserã: - Poþi pleca fãrã grijã, mãicuþã dragã, c-om ºti noi sã ne pãzim de lup!

A

Capra behãi a mulþumire ºi o porni liniºtitã la drum. Nu trecu multã vreme, ºi numai ce bãtu cineva la uºã, strigând: - Dragi copilaºi, deschideþi uºa, cã sunt eu, mama voastrã. ªi-am adus pentru fiecare câte ceva bun.

Dar iezii îl recunoscurã pe lup, dupã glasul lui gros ºi dogit, ºi rãspunserã: - Nu deschidem, cã tu nu eºti mama noastrã! Glasul mãicuþei e subþire ºi blând, pe când al tãu e gros ºi dogit. Nu ne poþi înºela: Tu eºti lupul!

Auzind el acestea, o întinse spre dugheana unui neguþãtor ºi cumpãrã de-acolo o bucatã mare de cretã. Fãcu hap!, o înghiþi ºi glasul i se subþie, pasãmite, chiar pe loc.

Apoi grãbi sã se reîntoarcã la cãsuþa caprei ºi, cioc, cioc, bãtu din nou la uºã. ªi c-un glas subþirel, strigã; - Dragi copilaºi, deschideþi uºa, cã sunt eu, mama voastrã. ªi-am adus pentru fiecare câte ceva bun.

Iezii era cât pe-aci sã deschidã, dar vezi cã lupul se dãdu repede de gol... Cum nu mai avea rãbdare, se proptise cu labele de pervazul ferestrei, cãutând sã priveascã înãuntru. ªi de cum îi zãrirã labele cele negre, iezii rãspunserã-n cor: - Nu deschidem, cã mama noastrã nu are labe negre ca ale tale. Nu ne poþi înºela: tu eºti lupul!

Vãzând el ºi de data asta cã nu-i poate amãgi, pe datã alergã la brutar ºi-i spuse : - M-am înþepat la piciorul ãsta ºi te-aº ruga sã mi-l ungi cu puþinã cocã. ªi dupã ce brutarul îi unse laba cu cocã, lupul alergã într-un suflet la morar ºi-l rugã ºi pe el:

- Þi-aº rãmâne îndatorat dac-ai presãra niþicã fãinã albã peste piciorul asta!

Morarul mirosi cã jupânul lup vrea sã umble cu ºoalda, cã se pregãteºte sã întindã vreo cursa cuiva, ºi se împotrivi cât putu.

Dar cumãtrul lup îºi rânji colþii ºi se rãsti la el: - Dacã nu-mi faci pe voie, sã ºtii ca te sfâºii! ªi morarul, ca un om fricos ce era, se grãbi sã-i presare laba cu fãinã, numai sã-ºi scape pielea. Cã vezi, aºa sunt unii oameni... Blestematul de lup îºi luã picioarele la spinare ºi se înfiinþã a treia oarã la cãsuþa caprei. Bãtu la uºã, cioc, cioc, ºi strigã subþirel: - Dragi copilaºi, deschideþi uºa, cã sunt eu, mama voastrã! ªi-am adus pentru fiecare câte ceva bun. Dar iezii se grãbirã sã-i rãspundã: - Aratã-ne mai întâi laba ca sã vedem de eºti într-adevãr mãicuþa noastrã ºi apoi þi-om deschide.

Hoþomanul de lup ridicã laba pânã la fereastrã ºi când vãzurã iezii cã-i albã, nu se mai îndoi nici unul ºi, tranc, traserã ivãrul de la uºã. ªi ce sã vezi, în prag îºi rânjea colþii lupul!

Iezii încremenirã de spaimã ºi dãdurã sã se ascundã care încotro. Unul sãri, þuºt, sub masã, al doilea se tupilã în pat, al treilea se vârî în vatrã, al patrulea se furiºã în bucãtãrie, al cincilea intrã în dulap, al ºaselea se piti sub lighean ºi al ºaptelea se adãposti tocmai în cutia pendulei.

Lupul îi dibãci însã care pe unde se ascunsese ºi cum navea vreme de pierdut, îi înºfãcã pe rând. ªi aºa se fãcu de apucarã cu toþii drumul gâtlejului... Numai pe iedul cel mic, care se ascunsese în cutia pendulei, nu fu chip sã-l gãseascã.

Dupã ce-ºi umflã burdihanul, lupul ieºi alene din casã, se

- 85 -

- 86 -

întinse pe covorul de iarbã verde, la umbra unui copac, ºi adormi buºtean.

Trecu ce trecu, dar nu prea mult, ºi mama caprã se întoarse din pãdure. ªi mai-mai sã-ºi iasã din minþi de ce-i vãzurã ochii... Uºa se hâþâna datã în lãturi ºi toatã casa era vraiºte. Scaunele, bãncile, masa zãceau rãsturnate; pernele ºi plapuma fuseserã smulse de pe pat, iar din lighean nu mai aveai ce alege. Cât despre iezi, nici urmã. Strigã capra pe fiecare, pe nume, dar nimeni nu rãspunse. Când dãdu sã-l strige ºi pe prâslea, desluºi de undeva un glas înãbuºit: - Mãicuþã dragã, eu sunt aici, în cutia pendulei!

Capra îl scoase de acolo pe iedul cel mic ºi el prinse a-i povesti cum i-a înºelat lupul ºi cum i-a înºfãcat apoi pe cei ºase frãþiori mai mari ºi le-a dat drumul pe gâtlej... Acu’ nu mai trebuie sã vã spun eu cât i-a plâns biata caprã, cã vã închipuiþi singuri!...

Ca sã-ºi mai ogoiascã durerea, capra ieºi din casã ºi iedul cel mic, ca umbra, dupã ea. ªi ducându-se ei spre grãdinã, îl zãrirã pe lup sub un copac, dormind ºi sforãind de tremurau crengile.

Capra cãta la el, cercetându-l din toate pãrþile, ºi rãmase ca nãucã... Pasãmite, bãgase de seamã cã-n burduhanul lui cel umflat se miºca ºi se zvârcolea ceva. „Doamne, Dumnezeule - gândi capra - oare n-or mai fi trãind bieþii mei copilaºi, pe care i-a înghiþit tâlharul de lup?“ Îl trimise pe prâslea fuguþa acasã, sã aducã foarfecã, ac ºi aþã, ºi, fâ⺺!, tãie burdihanul lupului! N-apucase bine sã facã o tãieturã, cã un ied ºi scoase capul afarã. ªi-n timp ce tãia mai departe, iezii începurã sã sarã afarã, unul dupã altul. ªi erau vii ºi nevãtãmaþi toþi ºase; în lãcomia ei, dihania îi înghiþise aºa întregi cum erau, fãrã a-i mai mesteca. ªi þin-te

bucurie ! Prinserã a o îmbrãþiºa pe mãicuþa lor dragã, sãltând într-un picior ca un croitoraº când e ginericã. Dar bãtrâna îi potoli, îndemnându-i sã vadã de-un lucru ce nu suferea amânare: - Mai bine v-aþi grãbi sã aduceþi niºte bolovani, ca sã umplem cu ei burdihanul nelegiuitului ãsta de lup, cât mai zace toropit de somn!

Iezii începurã a cãra la repezealã bolovani ºi îndesarã în burdihanul dihaniei cât de mulþi încãpurã. Apoi bãtrâna îi cusu repede burta la loc ºi miºca acul cu atâta iscusinþã, cã lupul nici mãcar nu apucã sã simtã ceva.

Dupã ce se sãturã el bine de somn, se ridicã anevoie în picioare ºi cum bolovanii din burtã îi pricinuiau o sete grozavã, porni cãtre o fântânã, cu gândul sã-ºi potoleascã setea.

Dar cum începu sã umble, zdronca-zdronca, prinserã a se izbi ºi bolovanii în burdihan. ªi parcã presimþind cã la mijloc nu-i lucru curat, începu sã strige: Ce tot sare-ncolo-ncoace, Prin stomac, ºi nu-mi dã pace?

Iezii sar. Asta aºa e!

Sau, cumva, or fi pietroaie?!... ªi când ajunse la fântânã ºi se plecã sã bea apã, bolovanii cei grei îl traserã la fund. Cei ºapte iezi vãzuserã de departe toatã întâmplarea ºi, venind tot într-o goanã, strigau cât îi lua gura: Lupul a crãpat! Lupul a crãpat! ªi de bucurie, începurã a juca împrejurul fântânii, împreunã cu maica lor, capra cea bãtrânã.

- 87 -

- 88 -

fost odatã un om ºi omul ãsta avea un mãgar, care de ani ºi ani tot cãrase la moarã saci cu grãunþe. Dar de la un timp bietului dobitoc i se împuþinaserã puterile ºi nu mai era bun de nici o treabã. De aceea, stãpânul lui se gândi într-una din zile cã n-ar mai avea nici un rost sã strice pe el bunãtate de nutreþ.

Mãgarul pricepu însã cã nu-l aºteaptã vremuri prea bune ºi, fãrã sã mai adaste, îºi luã tãlpãºiþa spre oraºul Brema. Nu ºtiu de unde-i venise-n gând cã acolo s-ar putea face muzicant al oraºului. Dupã ce merse el o bucatã de vreme, iatã cã dãdu peste un ogar care zãcea întins pe-o margine a drumului, rãsuflând din greu de parcã ar fi fãcut ocolul pãmântului.

- Ce gâfâi aºa, mã, Apucã-l-în-Colþi?, îl întrebã mãgarul.

- Vai de pãcatele mele - rãspunse câinele - pentru cã sunt bãtrân ºi slãbesc din zi în zi tot mai mult ºi pentru cã la vânãtoare nu mã mai dovedesc bun de nici o ispravã, stãpânul meu ºi-a pus în gând sã-mi facã de petrecanie, ºi atunci mi-am luat repede tãlpãºiþa. Dar vorba e cu ce-o sãmi câºtig eu pâinea de-aci înainte?

- ªtii ceva - îi spuse mãgarul - eu mã duc la Brema sã mã fac muzicant. Hai cu mine, cã s-o mai gãsi ºi pentru domnia ta un loc în taraf! Eu o sã cânt din lãutã, iar tu o sã baþi la toba mare.

Câinelui îi plãcu propunerea, cum era sã nu-i placã !, ºi plecarã împreunã mai departe. Merserã ei aºa pânã ce întâlnirã în drum o pisicã. ªi-avea pisica asta o mutrã jalnicã, de parcã tot îi ningea ºi-i ploua!...

- Ei, Linge-Barbã, de ce-mi eºti atât de tristã? Cine þia stricat socotelile?, o întrebã mãgarul.

- Cui i-ar arde sã fie vesel, când i-a ajuns funia la par?, rãspunse pisica. Pentru cã anii bãtrâneþii m-au cam adus de ºale ºi mi s-au tocit colþii ºi pentru cã-mi place mai mult sã mã tolãnesc dupã cuptor ºi sã torc decât sã alerg dupã ºoareci, stãpâna mea a vrut sã mã înece. Am fugit eu deacasã la timp, nu e vorbã, dar stau, ºi mã socotesc: încotro s-o apuc acum?

- Hai cu noi la Brema, cã la serenade nu te-ntrece nimeni ºi cu siguranþã c-o sã-þi gãseºti ºi tu un loc în taraful oraºului.

Pisica socoti cã sfatul ãsta nu-i rãu deloc ºi se alãturã celorlalþi doi. ªi-au tot mers cei trei fugari, au tot mers ºi trecând ei prin faþa unei curþi au vãzut cocoþat pe-o poartã un cocoº care striga „cucurigu“ din toatã puterea rãrunchilor.

- Ce þi s-a-ntâmplat de strigi aºa, mãi, cocoºule? îl întrebã mãgarul. Astâmpãrã-te o datã, cã împuiezi urechile oamenilor !...

- Dau ºi eu de veste c-o sã fie vreme frumoasã, dar la ce bun !..., spuse cu tristeþe cocoºul. Mâine-i duminicã ºi ne vin oaspeþi. Dar vezi cã stãpânã-mea nu se mai aratã milostivã faþã de mine; i-a spus bucãtãresei c-ar pofti sã mã mãnânce la masã, în ciorbã, aºa cã în seara asta o sã mã scurteze de cap... Acu’nþelegi de ce strig aºa? Strig ºi eu cât mai pot, cât mai sunt în viaþã...

- Pãi bine, Creastã-Roºie, sã te necãjeºti matale pentru atât!..., îl dojeni mãgarul. Hai mai bine cu noi, la Brema. Cã

- 89 -

- 90 -

MUZICANÞII DIN BREMA

A

oriunde ai merge, ceva mai bun decât moartea tot o sã afli... Ai un glas care te unge ºi de te-ai învoi sã cântãm împreunã, ne-o asculta lumea cu gura cãscatã, zãu aºa !...

Cocoºul gãsi cã propunerea urecheatului e cât se poate de nimeritã ºi tuspatru o pornirã la drum. Merserã ei cât merserã, dar cum nu puturã ajunge la Brema într-o singurã zi, se vãzurã siliþi sã înnopteze într-o pãdure. Mãgarul ºi câinele îºi fãcurã culcuºul sub un copac mare, iar cocoºul ºi pisica se cãþãrarã în rãmuriºul bogat. Dar cocoºul nu fu mulþumit de culcuº ºi zbura mai sus, pânã-n vârful copacului, unde se simþea mai la adãpost. Înainte de a apuca sã adoarmã, îºi mai roti o datã privirea în jur ºi deodatã i se pãru cã zãreºte în depãrtare o luminiþã.

Atunci le strigã tovarãºilor sãi cã nu prea departe de acolo trebuie sã fie o casã, cãci se zãreºte o luminã.

- Hai s-o întindem chiar acu’ într-acolo - spuse cu hotãrâre mãgarul - cã adãpostul ãsta nu prea e de soi!

Câinele era la fel de zorit; gândea cã, de-ar gãsi pe acolo niscaiva oase sau vreo bucãþicã de carne, i-ar prinde tare bine.

Pornirã deci spre locul unde se vedea luminiþa ºi-n curând o vãzurã scânteind ºi mai puternic; ºi din ce se apropiau, lumina se fãcea tot mai mare; în cele din urmã ajunserã la casa unor tâlhari, care era luminatã ca ziua.

Mãgarul, ca fiind cel mai înalt dintre ei, se apropie de fereastrã ºi privi înãuntru.

- Ce vezi acolo, mãi, Urechilã?, îl întrebã cocoºul.

- Ce vãd? Apãi vãd o masã încãrcatã cu mâncãri ºi bãuturi alese ºi niºte tâlhari care stau în jurul ei ºi se înfruptã de zor.

- Aºa ceva ne-ar prinde bine ºi nouã!, zise cocoºul.

Mai încape vorbã? Numai de ne-am vedea în locul lor!, spuse mãgarul, privind cu jind cum înfulecau tâlharii.

Chibzuirã ei în ce chip ar putea sã-i punã pe tâlhari pe goanã ºi, în cele din urmã, gãsirã ce aveau de fãcut.

Mãgarul îºi ridicã picioarele dinainte ºi le propti de marginea ferestrei, câinele sãri pe spinarea mãgarului, pisica se cãþãra pe spatele câinelui, iar la urmã cocoºul îºi desfãcu aripile ºi, zburând, se aºezã pe capul pisicii. ªi aºa cum erau orânduiþi, ca la un semn, pornirã cu toþii sã cânte, fiecare pe viersul lui: mãgarul rãgea, câinele lãtra, pisica mieuna ºi cocoºul cucuriga. Dupã ce fãcurã o cântare în toatã regula, se nãpustirã prin fereastrã în odaie, de zãngãnirã toate geamurile ºi se fãcurã þãndãri.

De spaimã, tâlharii sãrirã-n sus ca niºte apucaþi ºi crezând cã niscaiva stafii au nãvãlit în casã, fugirã îngroziþi în pãdure. Iar cei patru tovaraºi se aºezarã la masã ºi, luând fiecare din ce mai rãmãsese, se ghiftuirã de parcã i-ar fi aºteptat un post de patru sãptãmâni.

Dupã ce s-au ospãtat în lege, cei patru muzicanþi stinserã luminile ºi-ºi aleserã culcuºul, fiecare dupã pofta inimii ºi dupã cum îi era firea.

Mãgarul se culcã pe un maldãr de gunoi, câinele se fãcu covrig dupã uºã, pisica se tolãni pe cuptor, lângã spuza caldã, iar cocoºul se cocoþã pe o grindã de sub bagdadie. ªi cum veneau de la drum lung ºi erau osteniþi, adormirã repede.

Dupã ce trecu miezul nopþii, tâlharii vãzurã de departe cã-n casã nu mai arde nici o luminã ºi cã totul pãrea cufundat în tãcere. Atunci cãpetenia le zise: - Mi se pare cã ne-am cam speriat de pomanã !... S-ar cuveni sã ne ruºinãm c-am fost aºa de slabi de înger!

- 91 -

- 92 -

ªi trimise pe unul de-ai lor sã cerceteze ce se mai întâmpla pe acasã. Iscoada nu desluºi nimic care sã-l punã pe gânduri; casa pãrea cufundatã în cea mai deplinã liniºte ºi, fãrã nici o grijã, intrã în bucãtãrie ºi voi sã aprindã o lumânare. Dând de ochii scânteietori ai pisicii, îi luã drept cãrbuni aprinºi ºi apropie de ei un bãþ de chibrit, ca sã-l aprindã. Dar pisica nu înþelese de glumã; îi sãri în obraz ºi începu sã-1 zgârie ºi sã-l scuipe. Tâlharul trase o sperieturã zdravãnã ºi dãdu sã iasã afarã prin uºa din dos. Dar nu scãpã cu una-cu douã. Câinele, care sta lungit dupã uºã, se repezi la el ºi-l muºcã de picior. O luã atunci la goanã prin curte ºi, când trecu pe lângã maldãrul de gunoi, îi arse mãgarul o copitã, de vãzu stele verzi. Iar cocoºul, trezit de hãrmãlaia de-afarã, începu sã strige de pe grindã: „cucurigu, cucuriiguu!“... Atunci tâlharul îºi luã picioarele la spinare ºi nu se opri decât în faþa cãpeteniei tâlharilor, cãreia îi înºirã toate grozãviile prin câte trecuse.

- Vai de viaþa noastrã!... În casã s-a cuibãrit o coþofanã afurisitã, care mi-a zgâriat tot obrazul cu niºte gheare lungi ºi ascuþite; iar la uºã, cine crezi cã stãtea?, unul cu un cuþit, pe care mi l-a înfipt în picior!... Socoteam c-am scãpat!

Da’ þi-ai gãsit sã scapi aºa uºor! în ogradã, o namilã neagrã m-a pocnit cu o mãciucã, iar sus, cocoþat pe acoperiº, sta însuºi judecãtorul ºi tot striga „Aduceþi-mi-l încoace pe tâlhar ! Aduceþi-mi-l!“... Dacã am vãzut cã aºa stã treaba, am fugit de-mi sfârâiau cãlcâiele...

Din seara aceea, tâlharii n-au mai cutezat sã se apropie de casã, iar cei patru muzicanþi din Brema s-au simþit atât de bine acolo, cã nu s-au mai îndurat sã plece ºi toate câte le-aþi auzit mi le-a spus ºi mie, chiar adineauri, un fârtat de-al meu. ªi cred cã nu ºi-a rãcit gura degeaba...

- 93 -

FRUMOASA ADORMITà fost odatã, în vremurile de demult, a fost un împãrat ºi-o împãrãteasã, ºi cum nu se îndurase soarta sã le hãrãzeascã un urmaº, nu trecea zi în care sã nu se tânguie amândoi: „Cât de goalã ne e casa ºi ce fericiþi am fi de-am avea ºi noi un copil!“ Dar coconul cel mult dorit se lãsa aºteptat de multã vreme... ªi iatã cã-ntr-un sfârºit, pe când împãrãteasa se scãlda în apa unui râu, o broascã sãri din unde pe prundiºul malului ºi-i grãi astfel: - Aflã, Mãria ta, cã-þi va fi îndeplinitã dorinþa; cãci pânã a nu trece anul, vei aduce pe lume o fetiþã. ªi se împlini întocmai ceea ce spusese broasca; împãrãteasa nãscu o fetiþã, ºi atâta era de frumoasã fetiþa, cã împãratul nu-ºi mai încãpea în piele de bucurie. Cum voia sã se împãrtãºeascã ºi alþii din bucuria lui, Mãria sa dãdu o mare petrecere, la care pofti nu numai rudele, prietenii ºi cunoscuþii, ci ºi ursitoarele, ca sã le câºtige toatã bunãvoinþa ºi grija faþã de soarta copilei. În toatã þara aceea erau treisprezece ursitoare, dar pentru cã împãratul nu avea decât douãsprezece talere de aur în care sã le serveascã bucatele, una din ele nu fu poftitã la ospãþ. Petrecerea se prãznui cu mare strãlucire ºi, când fu sã se încheie, ursitoarele înzestrarã copila cu cele mai alese daruri: una îi hãrãzi sã se bucure de virtute, a doua, de frumuseþe, a treia, de bogãþie ºi aºa, pe rând, ursitoarele îi dãruirã tot ce-ºi poate dori omul pe lumea asta. În clipa când

A

- 94 -

cea de-a unsprezecea ursitoare tocmai îºi sfârºea urarea, numai ce intrã valvârtej cea de-a treisprezecea. Pasãmite, venise sã se rãzbune pentru cã nu fusese poftitã ºi ea la serbare. ªi, fãrã ca mãcar sã arunce cuiva vreo privire, rosti cu un glas tunãtor: - Când va împlini fata cincisprezece ani, sã se-nþepe cun fus ºi sã moarã!

Apoi nu mai spuse nici un cuvânt ºi, întorcând spatele la cei de faþã, pãrãsi sala tronului. Toþi încremeniserã de spaimã, dar cea de-a douãsprezecea ursitoare, care nu-i rostise încã urarea, se apropie de leagãn ºi, fiindcã nu-i sta în putinþã sã ridice blestemul, ci doar sã-l mai îndulceascã, glãsui aºa: - Dar sã nu fie moartã, ci sã cadã într-un somn adânc, care sã þinã o sutã de ani! Împãratul, care dorea din tot sufletul s-o fereascã pe iubita sa copilã de nãpasta blestemului, dãdu poruncã sã se punã pe foc toate fusele din împãrãþie. În ãst timp, fetiþa creºtea ºi darurile cu care o înzestraserã ursitoarele îºi arãtau roadele cu prisosinþã: era atât de frumoasã, de cuminte, de prietenoasã ºi de înþeleaptã, cã oricine o vedea o îndrãgea pe datã.

Se întâmplã însã ca tocmai în ziua în care domniþa împlinea cincisprezece ani împãratul ºi împãrãteasa sã fie duºi de-acasã ºi fata sã rãmânã singurã în palat. Ca sã-i treacã de urât, luã la rând încãperile; zãbovi ea prin tot felul de sãli ºi odãi ºi colindã aºa, dupã pofta inimii, ceasuri întregi, pânã ce ajunse ºi la un turn vechi. Urcã scara îngustã ºi întortocheatã ce ducea sus ºi se pomeni în dreptul unei uºi micuþe. În broascã era vârâtã o cheie ruginitã ºi când o rãsuci, uºa sãri în lãturi ºi fetei îi fu dat sã vadã într-o

cãmãruþã o femeie bãtrânã, bãtrânã, care sta ºi torcea cu sârguinþã un fuior de in.

- Bunã ziua, bãtrânico, spuse domniþa, da’ ce faci aici ?

- Iaca, torc ºi eu!, rãspunse bãtrâna, dând din cap.

- Da’ ce naiba-i aia de se rãsuceºte aºa de repede?, întrebã fata ºi, luând fusul în mânã, încercã ºi ea sã toarcã.

Dar de-abia-l atinse, cã se ºi împlini blestemul ursitoarei ºi domniþa se înþepã la un deget. În clipa în care simþi înþepãtura, fata cãzu pe patul care se afla acolo ºi se cufundã într-un somn adînc. ªi somnul ãsta cuprinse întreg palatul: împãratul ºi împãrãteasa, care tocmai atunci se întorseserã acasã ºi intraserã în sala tronului, adormirã pe loc ºi o datã cu ei adormi întreaga curte. Adormirã ºi caii în grajd, ºi câinii prin cotloanele curþii, ºi hulubii pe acoperiº, ºi muºtele pe pereþi; ba chiar ºi focul care ardea în vatrã îºi potoli vãpaia ºi se stinse cu totul.

Friptura încetã de-a mai sfârâi, iar bucãtarul, care tocmai se pregãtea sã-ºi apuce de chicã ucenicul, fiindcã fãcuse o boroboaþã, îi dãdu drumul ºi adormi ºi el. Chiar ºi vântul îºi opri suflarea ºi nici o frunzuliþã nu se mai miºcã în copacii din preajma palatului. ªi ce sã vezi: de jur-împrejurul palatului începu sã creascã un tufiº de mãrãcini, ca un gard viu ! An de an, mãrãciniºul se înãlþa tot mai mult ºi, în cele din urmã, cuprinse toþi pereþii, pânã la cãpriori, ba se mai întinse ºi pe deasupra, de nu mai puteai vedea palatul defel, nici chiar steagul de pe acoperiº.

A mers vestea-n lume despre frumoasa adormitã, cãci aºa o numeau toþi pe tânãra domniþã; ºi la câte-un rãstimp se gãsea câte-un fiu de crai care încerca sã strãbatã prin tufiºul de mãrãcini ºi sã pãtrundã pânã la palat.

- 95 -

- 96 -

Dar de rãzbit n-a rãzbit nici unul, din pricinã cã mãrãcinii se prindeau laolaltã ca ºi când ar fi avut niºte mâini ghimpoase ºi nu-i lãsau sã înainteze mãcar un pas.

Dupã amar de ani, prin acele meleaguri iatã cã mai veni un fecior de împãrat. ªi întâlnindu-se el cu un bãtrân, acestai povesti despre gardul de mãrãcini care împrejmuia palatul de amar de ani... ªi-i mai zise cã-n palat o fiicã de crai, frumoasã cum nu se mai aflã alta pe lume, dormea somn adânc, de vreo sutã de ani. ªi cã tot de atunci dorm ºi împãratul ºi împãrãteasa ºi toþi curtenii... ªi mai ºtia bãtrânul, de la bunicu-sãu, cã se perindaserã pe-acolo mulþi feciori de împãrat care încercaserã sã rãzbeascã la palat prin tufãriºul de mãrãcini, dar cã toþi s-au pierdut fãrã urmã, agãþaþi printre spini, murind de-o moarte cumplitã.

Atunci tânãrul îi vorbi cu semeþie: - Mie nu mi-e teamã defel ºi aflã c-am sã mã duc so vãd pe frumoasa adormitã, chiar de-ar fi sã-mi pierd viaþa! ªi oricât încercã bãtrânul cel omenos sã-l abatã pe flãcãu de la acest gând, nu izbuti, cãci acesta era neînduplecat în hotãrârea lui.

Se nimeri însã cã tocmai atunci se împlineau cei o sutã de ani ºi sosise ziua în care frumoasa adormitã trebuia sã se deºtepte din somnul ei lung. Când feciorul de împãrat se apropie de tufãriºul de mãrãcini, mai-mai nu-i veni sã-ºi creadã ochilor, cãci mãrãcinii se prefãcuserã pe datã în puzderie de flori mari ºi frumoase, ce se dãdeau la o parte din faþa lui, lãsându-1 sã treacã nevãtãmat. ªi dupã ce trecea el, cãrarea se strângea din nou ºi florile se preschimbau iarãºi într-un zid ghimpos, de nestrãbãtut. În curtea palatului vãzu o mulþime de cai ºi niºte ogari care dormeau pe lespezile de piatrã. Pe acoperiº, hulubii dormeau cu

cãpºoarele vârâte sub aripi... De-ndatã ce intrã în palat, vãzu acelaºi lucru: muºtele dormeau pe pereþi, iar în bucãtãrie bucãtarul þinea mâna întinsã, ca ºi cum ar fi vrut sã apuce de chicã pe ajutorul sãu, în timp ce o slujnicã ºedea pe-un scãunel, având în faþã o gãinã neagrã, pe care abia apucase s-o jumuleascã de câteva pene, cu o sutã de ani în urmã. ªi feciorul de crai merse mai departe, pânã ce ajunse în sala tronului. Aici îi gãsi pe toþi curtenii dormind un somn ca de plumb iar mai în fund, sus, pe tron, dormeau împãratul ºi împãrãteasa. Colindã el mereu alte ºi alte încãperi, fãrã sã se opreascã mãcar o clipã. ªi tot palatul era cufundat într-o tãcere aºa de adâncã, cã-þi puteai auzi rãsuflarea. În cele din urmã, flãcãul ajunse în turn ºi deschise uºa cãmãruþei în care dormea tânãra domniþã. ªi era atât de frumoasã în somnul ei, cã feciorul de împãrat nu-ºi mai putu lua ochii de la ea ºi, aplecându-se, o sãrutã.

Dar de îndatã ce-o atinse cu buzele, frumoasa adormitã clipi din gene, deschise ochii ºi-l privi cu drag. Coborârã apoi amândoi din turn ºi, ca la un semn, împãratul ºi împãrãteasa se trezirã ºi ei ºi tot atunci se trezirã toþi curtenii. Se priveau unii pe alþii, miraþi, ºi mai-mai cã nu le venea sã-ºi creadã ochilor. Caii din curte se ridicarã ºi începurã sã-ºi scuture coama; ogarii sãrirã sprinten în sus, dând vesel din coadã ºi gudurându-se; hulubii de pe acoperiº scoaserã cãpºoarele de sub aripi ºi, rotindu-ºi privirile în zare, îºi luarã zborul spre câmpie; muºtele începurã sã se miºte pe pereþi bâzâind întruna; focul din bucãtãrie se dezmorþi ºi-ºi înteþi vâlvãtaia; mâncarea de pe plitã porni sã clocoteascã; friptura prinse iar sã sfârâie; bucãtarul trase o palmã zdravãnã ucenicului sãu, care prinse sã þipe ca din gurã de ºarpe; iar slujnica se apucã de jumulit

- 97 -

- 98 -

gãina ºi n-o mai lãsã din mânã pânã nu-i smulse toate penele...

Apoi se prãznui cu mare strãlucire ºi alai nunta feciorului de împãrat cu frumoasa adormitã ºi amândoi trãirã fericiþi pânã la sfârºitul zilelor.

fost odatã un om ºi omul ãsta avea trei feciori.

Pe cel mai mic dintre ei îl porecliserã Prostilã ºi-l luau în râs ºi-l umpleau de ocãri ori de câte ori aveau prilejul. Într-o bunã zi, cel mai mare dintre fraþi vru sã se ducã în pãdure sã taie lemne ºi, mai înainte de a pleca, maicã-sa îi puse-n traistã un cozonac bine rumenit ºi tare gustos ºi-o sticlã cu vin, ca sã aibã cu ce-ºi potoli foamea ºi setea. ªi de cum ajunse în pãdure, flãcãul nostru se ºi întâlni cu un omuleþ bãtrân ºi tare cãrunt. Dupã ce-i dãdu bineþe, omuleþul prinse a se ruga de el: - Mãi, bãiete, dã-mi ºi mie o bucatã din cozonacul tãu ºi lasã-mã sã sorb o înghiþiturã de vin, cã nu mai pot de foame ºi sete ºi mã simt sleit!

Vezi însã cã flãcãul se þinea cã-i deºtept ºi se rãsti la omuleþ: - Da’ ºtii cã n-ai pretenþii mari!... Pãi dacã þi-oi da din cozonacul ºi din vinul meu, mie ce-mi mai rãmâne? Vezi-þi de drum ºi nu mai supãra oamenii cerºind!...

ªi lãsându-l în plata Domnului pe omuleþ, îºi vãzu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina ºi se apucã imediat de lucru. Dar în timp ce se cãznea sã doboare un copac, loviturile cãdeau anapoda; ºi, ca un fãcut, îi scãpã securea din mânã ºi nimeri cu tãiºul în braþ, de trebui s-o porneascã din nou spre casã sã-ºi lege rana. Vezi cã pãtãrania asta i se trãsese de la omuleþul cel cãrunt.

Când fu sã plece în pãdure cel de-al doilea fecior, maicã-sa îi puse-n traistã, ca ºi celuilalt, un cozonac gustos ºi-o sticlã cu vin. Omuleþul cel bãtrân ºi cãrunt îndatã îi ieºi în cale ºi-i ceru ºi lui o bucatã de cozonac ºi o înghiþiturã de vin. Dar mijlociul se rãsti la el, ca ºi fratele sãu mai mare: - Ei, asta-i bunã !... Pãi dacã þi-oi da ºi þie, n-o sã-mi mai rãmânã nici pe-o mãsea, aºa cã vezi-þi de drum ºi nu mai supãra degeaba oamenii! ªi lãsându-l în plata Domnului pe omuleþ, nici cã se mai sinchisi de el ºi-ºi vãzu de drum mai departe.

Dar pedeapsa nu întârzie sã vinã: dupã ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac, se vãtãmã aºa de rãu la un picior, cã trebui sã fie dus acasã.

Vãzând ce se întâmplase cu fraþii sãi, Prostilã îºi pusese în gând sã încerce ºi el. ªi începu a se ruga de taicã-sãu: - Taicã, lasã-mã ºi pe mine o datã sã mã duc în pãdure la tãiat lemne! ªi taicã-sãu îi rãspunse: - N-ai vãzut cât au pãtimit fraþii tãi de pe urma asta?

Lasã-te pãgubaº, bãiete, cã n-ai tu cap pentru astfel de treburi!...

Dar Prostilã nu ºi nu, cã el vrea sã se ducã. Stãrui atâta, cã pânã la urmã taicã-su trebui sã încuviinþeze: - Ei, atunci du-te! Cã de câte-i pãtimi, poate c-o sã-þi vinã ºi þie mintea la cap!

- 99 -

- 100 -

GÂSCA DE AUR

A

Maicã-sa îi dãdu ºi lui un cozonac, dar vezi cã fusese plãmãdit numai cu apã ºi copt în spuzã! ªi-i mai puse-n traistã ºi-o sticlã cu bere înãcritã... Când ajunse prâslea în pãdure, se întâlni ºi el cu omuleþul cel bãtrân ºi cãrunt. Dupã ce-i dãdu bineþe, moºneagul prinse a se ruga de el: - Mãi, flãcãiaº, mãi, dã-mi ºi mie o bucatã din cozonacul tãu ºi lasã-mã sã sorb o înghiþiturã de vin din sticla ta, cã nu mai pot de foame ºi de sete!

Prostilã luã aminte la vorbele omuleþului ºi-i rãspunse cu blândeþe: - Moºnegelule dragã, n-am în traistã decât un cozonac copt în spuzã ºi-o sticlã cu bere acrã, da’ daca-þi sunt pe plac bucatele astea, n-ai decât sã te-aºezi colea, lângã mine, sã ne ospãtãm împreunã. Se aºezarã ei pe iarbã ºi când scoase Prostilã merindele din traistã, o datã-mi fãcu niºte ochi - ºi cum sã nu facã! - dacã vãzu dinainte-i un cozonac galbengalben, de parcã ar fi fost plãmãdit numai cu ouã, ºi dacã bãgã de seamã cã berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!... Mâncarã ei ºi bãurã pânã ce se sãturarã ºi la sfârºit omuleþul zise: - Fiindcã mi-ai dovedit cã ai inimã bunã ºi din puþinul tãu eºti gata sã împarþi bucuros cu alþii, sã ºtii c-am sã te fac fericit! Uite, vezi copacul cel bãtrân de colo? Apucã-te de doboarã-l ºi vei gãsi ceva la rãdãcina lui.

Acestea zicând, omuleþul îºi luã rãmas bun ºi-ºi vãzu de drum. Prostilã doborî copacul ºi gãsi la rãdãcina lui o gâscã cu penele numai ºi numai de aur. O luã sub braþ ºi se îndreptã spre hanul unde gândea sã rãmâie peste noapte.

Hangiul avea trei fete, care, de îndatã ce vãzurã gâsca, nu-ºi mai aflarã locul de curioase ce erau. Ardeau de nerãbdare voind sã afle cât mai degrabã ce ºart are pasãrea asta

minunatã ºi de ce soi o fi. ªi ar fi dat tustrele orice numai sã se aleagã fiecare cu câte-o panã de aur!

Fata cea mare privea la gâscã cu jind ºi-ºi zicea în sinea ei: „Las’ cã gãsesc eu un prilej sã pot smulge o panã!“ ªi când Prostilã ieºi afarã pentru o clipã, fata îºi luã inima-n dinþi ºi apucã gâsca de-o aripã. Dar vezi, drãcie: degetele îi rãmaserã prinse de pene!...

Puþin dupã aceea veni ºi cea mijlocie, cu gândul sã smulgã ºi ea o panã de aur. Dar abia se atinse de soru-sa, cã ºi rãmase agãþatã de ea.

Când o vãzurã venind ºi pe cea de-a treia, care nutrea ºi ea acelaºi gând, cele douã surori mai mari strigarã la ea: - Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!...

Dar fata nu pricepu defel de ce-i tot strigau suro-rile ei sã nu se apropie de gâscã ºi gândea în sinea ei: „Dacã ele sau putut duce, de ce nu m-aº duce ºi eu ?“ ºi se repezi spre gâscã.

Dar abia o atinse pe una din surorile ei, cã ºi rãmase agãþatã de ea. Astfel, câteºitrele trebuirã sã-ºi petreacã noaptea alãturi de zburãtoarea cu pene de aur.

A doua zi, Prostilã îºi luã gâsca la subsuoarã ºi-o porni întins la drum, fãrã sã se sinchiseascã de cele trei fete care erau agãþate de ea. ªi bietele fiice ale hangiului trebuia s-o þinã tot într-o fugã dupã Prostilã, fie c-o lua la dreapta, fie c-o lua la stânga, oriîncotro îl duceau picioarele... Când ajunserã în mijlocul unei câmpii, numai ce se întâlnirã c-un popã care tocmai trecea ºi el pe acolo. Zãrind popa o asemenea blestemãþie, începu sã strige ca din gurã de ºarpe: - Necuviincioaselor, nu vã e ruºine sã vã þineþi scai dupã un flãcãu? Oare se cuvine sã faceþi una ca asta?!...

- 101 -

- 102 -

ªi dupã ce le muºtrului în lege, o apucã pe cea mai micã de mânã, cu gândul s-o opreascã. Dar de îndatã ce-o atinse, rãmase ºi el agãþat ºi, de voie, de nevoie, trebui sã alerge ºi el în rând cu câteºitrele. Merserã ei ce merserã, dar nu prea mult, ºi iatã cã-n calea lor se ivi dascãlul, care se minunã grozav când îl vãzu pe popã alergând cât îl þineau picioarele în urma a trei fete...

- Ei, pãrinte, da’ încotro grãbeºti aºa tare?!..., îi strigã el. Nu cumva sã te iei cu altele ºi sã uiþi cã mai avem azi un botez !...

Acestea zicând, se repezi la popã ºi dãdu sã-l tragã de mânecã, dar rãmase ºi el agãþat...

Cum alergau ei aºa toþi cinci, agãþaþi unul de altul de parcã ar fi fost înºiraþi pe-o sfoarã, numai ce le trecurã pe dinainte doi þãrani, care veneau de pe câmp, cu sapele pe umeri. Popa îi strigã încã de departe, rugându-i sã-i scape pe el ºi pe dascãl de pacostea asta. Dar de-ndatã ce-l atinserã þãranii pe dascãl, rãmaserã ºi ei agãþaþi. Ei, comedie mare; ºapte inºi se înºirau acum dupã Prostilã, care zorea cu gâsca la subsuoarã!... Merserã ei ce mai merserã ºi-ntr-un sfârºit ajunserã într-o cetate mare, unde domnea un împãrat care avea o fiicã, numai bunã de mãritat. ªi era fiica împãratului atât de sanchie ºi de ursuzã din fire, cã nimeni pânã atunci n-o putuse face sã râdã. Din aceastã pricinã, împãratul dãduse o pravilã în care sta scris cã acela care o va face pe domniþã sã râdã o va lua de nevastã.

Auzind acestea, Prostilã se înfãþiºã înaintea fetei, cu gâsca la subsuoarã ºi cu tot alaiul cel nãstruºnic dupã el. ªi când îi vãzu domniþa pe toþi ºapte alergând în urma lui Prostilã, de parcã ar fi fost înºiraþi pe-o sfoarã, o datã izbucni într-un hohot de râs ºi cu atâta poftã râse, cã nu-i mai fu chip sã se opreascã. ªi dacã vãzu Prostilã cã

împlinise porunca împãratului, cutezã sã-i cearã fata de nevastã, precum sta scris în pravilã. Numai cã împãratului nu prea îi era pe plac ginerele ºi nãscocea fel ºi fel de chichiþe ca sã scape de el. Pânã la urmã îi zise cã i-o va da de nevastã pe fie-sa numai atunci când i-o aduce pe cineva care sã fie în stare sã bea tot vinul care ar încãpea într-o pivniþã.

Prostilã se gândi cã numai omuleþul cel cãrunt din pãdure i-ar putea veni în ajutor cu-n sfat de folos. Porni deci într-acolo ºi când ajunse zãri un om care ºedea jos, taman pe locul unde doborâse copacul, ºi pãrea sã fie tare amãrât.

Prostilã îl întrebã ce tot are pe inimã de stã cãtrãnit ºi omul rãspunse: - Cum aº putea sã fiu altfel dacã mã chinuieºte o amarnicã de sete ºi n-am cu ce-o stinge?! Iar de apã, cât o fi ea de rece, nu mã pot atinge, cã nu-mi prieºte defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce înseamnã o picãturã la setea care mã frige pe mine ? E taman cât o picãturã de apã pe o piatrã înfierbântatã, zãu aºa!

- Pãi dacã-i numai asta, atunci aflã cã mi-e în putinþã sã-þi astâmpãr setea - îi zise Prostilã. Hai, frãþioare, cu mine ºi o sã bei pânã n-o sã mai poþi !... Îl duse apoi în pivniþa împãratului ºi omul nostru se înfipse lângã butoaiele cele mari ºi, luându-le la rând, bãu de stinse, pânã ce începurã a-l durea ºalele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua ºi secase vinul din toate butoaiele.

Prostilã se duse la curte ºi-i ceru din nou împãratului sã-i dea fata de nevastã. Dar þi-ai gãsit sã i-o dea!... ªedea cãtrãnit toatã vremea ºi nu se putea hotãrî în ruptul capului sã-ºi mãrite odrasla dupã un neisprãvit ca ãsta, cãruia toatã lumea îi zicea Prostilã. ªi ca sã scape de el, îl mai puse la o încercare. Cicã trebuia sã gãseascã un om care sã fie-n stare sã mãnânce un munte de pâine... Prostilã nu stãtu multã

- 103 -

- 104 -

vreme pe gânduri, ci porni imediat la drum. Când ajunse în pãdure, în acelaºi loc unde doborâse copacul, zãri un om cu o mutrã tare necãjitã, care-ºi tot strângea cureaua peste burtã, vãicãrindu-se întruna: - Vai de mãiculiþa mea, am înfulecat un cuptor întreg de pâine, da’ ce-mi poate ajunge doar un cuptoraº când sunt lihnit de foame?!... Prin burtã-mi fluierã vântul ºi trebuie sã-mi strâng tot mereu cureaua ca sã nu cad de-a-n picioarelea!...

Auzind acestea, Prostilã se bucurã tare mult ºi-i zise: - Mã, frate-miu, hai de te scoalã ºi vino cu mine, c-o sã-þi dau sã mãnânci pânã te-i ghiftui!...

Ajunserã ei în cetatea împãrãteascã ºi ce sã vezi acolo: din fãina care fusese strânsã în întreaga împãrãþie, împãratul dãduse poruncã sã se facã un munte uriaº de pâine.

Pãdureþul cel hãmesit de foame se aºezã la poalele muntelui de pâine ºi începu sã înfulece din el, de parcã se bãteau turcii la gura lui. Într-o singurã zi n-avu ce alege din muntele de pâine; ºi când se lãsã seara, nu mai rãmãsese din el nici mãcar o fãrâmiþã...

Dacã vãzu asta Prostilã, îi ceru pentru a treia oarã împãratului sã-i dea fata de nevastã, dar acesta cãutã ºi de astã datã sã umble cu fofârlica, doar-doar o scãpa de el. ªi, în cuvinte mieroase, îl îndemnã sã-i aducã la curte o corabie care sã fie aºa de nãzdrãvanã, încât sã pluteascã ºi pe apã, ºi pe uscat.

- Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului - îi mai zise el, voind sã dea vorbelor un anume înþeles - sã ºtii cã nu voi mai avea nici o pricinã de împotrivire ºi þi-oi da fata de nevastã, pe loc.

Prostilã porni iar în pãdure spre locul cu pricina ºi aici îl gãsi pe omuleþul cel bãtrân ºi cãrunt pe care-l ospãtase din

puþinele lui bucate. ªi bãtrânul, ascultându-i pãsul, îi grãi astfel: - Am mâncat ºi am bãut ºi acu’ o sã-þi dau ºi corabia!

Acestea toate þi s-au cuvenit pe drept, fiindcã n-am putut sã-þi uit bunãtatea ºi mila pe care mi-ai arãtat-o la nevoie. ªi omuleþul cel bãtrân ºi cãrunt îi dãrui corabia nãzdrãvanã, care, pasãmite, plutea ºi pe apã, ºi pe uscat. În clipa când Prostilã i-o aduse peºcheº împãratului, acesta nu mai avu ce sã zicã - vezi bine cã i se duseserã pe apa sâmbetei toate ºiretlicurile - ºi-i dãdu fata de nevastã. ªi se fãcu o nuntã ca-n poveºti; iar dupã moartea împãratului, Prostilã urcã în scaunul domnesc ºi trãi în fericire, pânã la adânci bãtrâneþi, alãturi de nevasta lui.

- 105 -

- 106 -

SUMAR Cenuºãreasa Croitoraºul cel isteþ Fata moºului cea cuminte ºi harnicã ºi fata babei cea hainã ºi urâtã Prinþul fermecat Prichindel Albã-ca-Zãpada Scufiþa Roºie Cãsuþa din pãdure Pomul cu merele de aur Lupul ºi cei ºapte iezi Muzicanþii din Brema Frumoasa adormitã Gâsca de aur