DIWAN 0. Protodiwan Rănduri Mie 21 FRC

DIWAN Protodiwan Rănduri Mie & Barbii Lui Hafez –, Saadi, Omar...

3 Oameni Drumul Meu – Tatal Nost,

Daddie, 2014 21

FRC

FILE0046 30 Dec 2014 Illuminati Euro.fm Felix Schiller + Motto -Ultima carte.

F, 21 ”Etiopia, Put, Lud, toată Arabia, Cub, și fiii țării unite cu ele, vor cădea împreună cu ei loviți de sabie.”

Cartea lui Ezechiel 30, 5 ”Cănd a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, și-a sfășiat hainele, s-a acoperit cu un sac, și s-a dus în Casa Domnului.

A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe cei mai bătrăni dintre preoți, acoperiți cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoț. Și i-au zis: ”Așa vorbește Ezechia: ”Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din păntecele mamei lor; și totuși mamele n-au putere să nască.

Poate că Domnul Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimes împăratul Asiriei, stăpănul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe cari le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru rămășița care a mai rămas.

Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia.”

Cartea lui Isaia 37, 1-5 -DACĂ-AȘ FI ȘTIUT... CE-I NAȘTEREA DIN NOU. FELIX 0, Protodiwan

Felix Ochi + Fecioara Maria/Răul Mare 2017

On Vlaxiu – Mireasa (Lechința de Mureș & Ogra) Cuprins PROTODIWAN Crucea de cetină 2017 Miere amară 2020 La picioarele Măicuței Domnului 2020 Addenda Carte de Rogacioni Naționale CRUCEA DE CETINĂ

Felix Rian Constantinescu 2016

În memoria Masacrului sovietic de la Fântâna Albă din ziua de 1 aprilie 1941.

Drum printre mitraliere

Pelerini prin câmp Mergem spre moarte

Diavolul sfânt Ne-ngroapă în carte Iară murim Dalbi ghiocei În roșu tărâm Iată-ne miei.

Tortura

Sabia îmi spintecă ochii Sabia îmi spintecă pieptul Crește plânsul mamei Dochii Mi-am pierdut în lume dreptu Și de-o fiu să fiu pământ Nu-s pământ de roșu vis Voi să știți bietu-mi cuvânt Ci-s pământ negru ucis.

Luminii

Tu lumină luminată Ochi de zeu palmă stelată Spune-mi mie cin’ ți-i tată Odată sau Niciodată?

Că de când nu te-am văzut Și de când nu te-am privit

Mama s-o făcut năut Bucovina o murit.

75 000

Am plecat în lumea mare Bucovina-i țara mea Ca pasărea călătoare România nu-i a mea 75 000 au fost Crucii de cetini arzând Morți prin lume fără rost În ochii mei de pământ.

Simplegeist

Ah tu mamă ah tu tată Ce mă feți și mă răsfeți Unde-i mintea fermecată De copil vechi minteleț Voi muri și eu o dată

Dară nu voi fi uitat Îngeri vor veghea în vatră În pământul neiertat?

Oameni de la sat

Oameni de la sat am fost În ogoru ce-am arat Când murit-a neamul prost Acolo ne-o aruncat

Dară cine o uitat Viața-i un mormânt făcut La ce bun o treierat Pentru poporul vândut?

Profesorul de sat

Taci troiene că ești prost Cartea știu eu pe derost Taci tu câne că ești prost Cartea știu eu pe derost Despre suferința ta Nu scrie în cartea mea Nice despre moartea ta Nu scrie în cartea mea.

Dispreț

Vin din veacul de dispreț Mult am îndurat măi frate Veacul porcului mistreț Moartea le-o-ntrecut pe toate Viața ne-o murit în câmp Peste mine au scuipat N-am avut nice mormânt Orașul m-o și uitat.

Crucea de cetină

Aici crucea a -nflorit Aici țara a murit Cap de bour cap de bou Eu îs Moldova Singur Eu În frunte clocesc un ou M-am bătut cu Dumnezeu.

Satul mort

Stau pe un câmp Ca în Bălașa În toate părțile Sunt eu Stând pe un câmp Singur și ubicuu Mort. ++++

Serghei Esenin soldat sovietic Mitraliera vodca și un carnet De poezii e tot ce am Spune Tu mămăligarule To be or not to be Când eu sunt doar o mitralieră ce merge cu vodcă Și tu doar o inimă mămăligă Încă caldă?

Fin is, Miere amară

John_Everett_Millais__Christ_in_the_House_of_His_Parents_(`The_Carpenter's_Shop') _-_Google_Art_Project

+2020 Felix Rian Constantinescu

Mama. Inscripție pe o stea Sunt opt ani de când ai murit mamă Opt ani ca opt milenii de negru doliu Câți vor mai fi până liber te voi vedea Iar? Oh cât am plâns singur fără prieteni Și fără tine plecată la picioarele lui Dumnezeu într-o altă lume luminată Nu-ți amintești cum m-ai privit în urmă O să mă lași tu aici pe veci ori mă vei lua? Înviere Dacă morții ar învia Când am vrea Ar învia și mama mea Dar odată plecată De lume uitată Copil fără tată.

Inimă rea Mama mea Inimă rea Vreau să mor La ce mi-e dor De când ai plecat Nu te-am uitat În pământ m-ai vârât În cer m-ai suit.

Deșteaptă-te română Deșteaptă-te română Limbă stăpână Ieși din carte Sari peste moarte Și de va fi Isus Să fie nespus Și de va fi mama Vreau să trec vama.

Mortalitate De oamenii n-ar muri Mult ei s-ar mai veseli Dar fără de Dumnezeu Nu e trai de fiul său Așa că mori când îți vine Poate că îți fi mai bine La ce bun să tot trăiești Tristă lume de ferești?

Confesiunea domnișoarei Kenton Ah iubite Eliezer de câte ori te-am părăsit Hotărâtă ca un clipper în vânt doar pentru A reveni la picioarele tale precum un molah Dragă domnule Stevens cât te-am iubit O viață și cât te voi mai iubi cât voi mai fi Poate cerurile sunt mai iertătoare și ne vor Da voie să ne ținem de mână o vecinicie Iubite Eli cap al meu pe veci și împărat.

Shi {vara 2019} Poezie Shi Cu tristețe privesc în urmă Cu tristețe privesc înainte Ajuns la jumătatea ornicului Mama e în indigo O iubire pe ce căi mergi?

Poezie Shi Pierit-au oare macii în câmp?

Nu ci pâlpâie în grâu ca o granată De pe alte meleaguri Cine să nu-i iubească Macii nepieritori.

Poezie Shi În orașul răcoros Dacă aș ști unde să te găsesc Pe ce căi umbli

Doar să te văd Piatra mea.

Poezie Shi Acum cu tata Împartașim același petec de cer Care către mama ne poartă Vecinicie Vecinicie.

Poezie Shi Tată Te iubesc mai mult ca viața Clipa despărțirii mă înfioară Am văzut un mac în câmp Și m-am gândit la stigmatele lui Francisc.

Poezie Shi Macii roșii gemă-n colțul ochiului Curg pe cale prin grâul sfânt Eu plâng versete sfinte De la părinți vestite Părinte.

Poezie Shi Sunt iarăși timpuri medievale Și unde să-ți întâlnești iubitul Când ziduri oameni temple foruri Stau între ce-ai mai scump pe lume Suflete?

Poezie Shi Tata stând la laptop

Cu șapca albă cu roșu Ca un măr trandafiriu Scrisul poemelor Înnobilează.

Poezie Shi Zbatere de apă de Sânt Ilie Tesviteanul Mamă Cum ai plecat?... Te-ai întors?

Poezie Shi Cearceaful în vișinul uscat L-a înfrunzit Mă gândesc la toate tabuurile Copilăriei mele Purtate de vânt.

Poezie Shi O pânză nouă apare la orizont Dar eu țin de iubirea veche Tot ce iubesc ce am mai sfânt Ca petalele macului În ploaie în vânt.

Poezie Shi Ii scriu Prințesei din turn Scrisoare nesfârșită Gândindu-mă doar Când voi primi răspuns?

Să fie niciodată?

Poezie Shi

Am putea sa ne jucam ceva De-a ce sa ne jucam Sa ne jucam de-a v-ati ascunselea Nu - sa ne jucam miuta Nu; sa ne jucam de-a videoclipurile la Wimbledon.

Poeme Shi

Galaxia necunoscută Sunt o galaxie necunoscută Plină de oameni și animale Un mare război a avut loc aici Și acum nu mai strălucesc decât stele pitice În mine galaxia nevăzută.

Poezie Shi Cu tristețe mă gândesc la iubirea trecută Câtă a fost ca șuvoiul nesfârșit al lacului Sunt trist ca Doamna Lacului și iubesc înca iubesc Unde e oare draga mea unde o pot găsi?

Doamne ce soartă sublim de tristă mi-ai hărăzit.

RUGĂCIUNI CĂTRE VORONEȚ (4 Ode) dedicată cărții Ruth Felix Rian Constantinescu Septembrie 2018

ÎNTÂIA RUGĂCIUNE

Cerul tace de doua mii de ani Ori poate nu; ori poate toți greșesc Din Casa Mariei gândul mi se+ndreaptă Spre Voroneț Te rog Sfântă Sixtină nu alunga plânsu+mi În jertfă necăutată iubirea o găsești X Te rog te plâng ca pe propriu+mi trup Din Voroneț Nu căuta în marea din tine să te’neci Sfântă stavroforă ci amintește cuvintele vechi Ca stele ca nisip tu cosmos ești non plangit În Voroneț Înainte să îmi spun Aminu+mi; Sfântă Română, Mă spovăd că tu ești eu cu toaca cerului Acum tăcerea iar se lasă tristă peste Românie Marianic Voroneț.

CĂTRE LUCEAFĂR Ești viu, ești tu, beata ești vindecat de tine Ce-n tine Magii au văzut n-a fost decât Marie Sfințenie e în tine nu Romantism bolnav Pre Voroneț

Te-am văzut pogorându-te poate e versul În dialectica treimii nu rămâne decât I Iar in algebră 1; te rog sfântă fecioară privește Maria in Luceafăr Ce scrie această sărmană Psafa e poate Adevăr Vestit de veacuri de cei trei Dumnezei și stele Trizofrenie; adlerian Cuvânt al Iubirii în D+zeu Marii după Marie Saturnismul e Calea, Adevărul, Viața? + vai Pe Cer doar doua stele Luceafărul și Luna Capela pâlpâie în noapte cu chipuri vechi Din veacuri sixtine.

LUMINA UMILINȚEI Ce am primit și învățat de la mama mea vecinic Scufundă+te în umilința amară în durerea fără Leat și mereu smerește+te dar naște ca Hiero Născătoarea Poate durere e viața noastră deci s+o durăm Și ireal prin iubire iubirea s+o invingem; în Vechi bucoavne să citim de avva Isaia și Adler Spre umilință Precum sunt cele treizeci de Madone Negre De aș putea vedea Madona Umilinței, pre Mara venind orfană cu fiica ei cu Ruth -, În Voroneț

Mai mult cuvinte n+am deci te rog te roagă Aici sărmanii plopi privesc spre cer umili – Mai mult decât la Marte visez la Medicină.

Yin Voroneț.

OCI BOLNEV...

Dianei Baciu Vrei să știi frumoasă fată care e e durererea ta!

Ce poate fi decât inima de două ori din carne?

Iresponsabil+ Pușchin, Tolstoi au inapoiat Hellene În Țările Române Nu nu sunt obosită X nu am decât nevoie să termin VersurileXmi persane + să+mi obosesc mintea zilnic Ca+n Diata Dumnezeiască X ca Regina din Saba *+ În Novgorod Prea bine frumoasă Doamnă! ești bolnavă + scrie! X Decât scrie pentru vindecarea lumilor – dar duhul Decât doare și nu nu ești bolnev iți spune proorocul Sfântă Stavroforă Nu nu Nastya n+am îndrăznit să privesc decât Cana Galileii în ochii tăi sfinți iar pe Sfânta Marie caut+o, În tine. Dintr+un turn oarecare dar apropiat‘ți scriu, RugânduXmă Ție.

Mama în 9 haikuuri moderne Lui Sylla HAIKU MODERN {in amintirea vecinică a lui Ioan} Motto Jurnal cu mine însumi x Azi am canonizat-o pe mama. 21 septembrie 2018 18:45. Nu stiam daca sa o canonizez – cum am vrut – sau sa o beatific, dar chiar cand am privit pe fereastra am vazut un caine ca Milo in dreptul Morgei Copiilor. Ideea e ca a{z}i am cui sa ma rog pentru viata Tatei. *** Pătrățel de biscuit La poezia E noapte.

Lirică poloneză.

Haiku modern 2 {Cruciată Pogany}

Mama mea de zăpadă Într-un tuș stângaci.

Lacrimi nu-l spală.

HAIKU MODERN 3 {#} Mă gândesc La mama mea Tyriană.

HAIKU MODERN 4 {mama copilului adormit} Hendrickje - ca o albină „în combineu” dimineața. Școala crizei din 80.

HAIKU MODERN 5 {“SALATĂ ORIZONTALĂ”} Fierbe cartofii, curăță-i De coajă, taie-i în rondele. Cu pâine, - sare, ulei și ceapă.

Haiku modern 6 Imagineaza+ti cizma lui Stalin Strivind Chipul Fecioarei.

HAIKU MODERN 7 {63 de Aniște+Xo} Trebuie să murim

Pentru copiii Noștri.

HAIKU MODERN 8 FLOAREA DE MAC UMPLÂND CÂMPUL PÂNĂ ȘI IARNA. HAIKU MODERN 9 Ce e într+o femeie decât o mama?

Matei fiul lui Murad II preoților boscoroditori și lui Sofronie de la Cioara Spune lui Matei Murad Haide spicul să ți+l rad Nu sultane nu așa Ca io am credința mea Tu ești venetic aici Nu ucide copii mici De Theos nu ai habar Nu ucide un barbar.

Pietre Felix Rian Constantinescu 2019

Copilul cu aripi mari de fluture Safei Am aripi, oamenii nu știu sau poate da.

Exact 133 aripi de fluture, frumoase, Fiecare de altă culoare, ca poemele lui Paul Neruda. Din copilărie, oamenii mi Le smulg asemeni colților puiului de urs, Dar cresc la loc, aripile mele albe și negre.

Ce pot să spun? Am aripi, lucru nemaivăzut Pe pământ, de neacceptat, de neprevăzut.

Da, cresc la loc, asemeni iubirii, și deși stau În Gomora, nu mă tem. Chiar de-ar trebui să pier Pe front ar fi ceva grozav! M-aș întoarce Acasă, în sânul lui D u m n e z e u, știți?!

Cormoranul înaintea soarelui Din câmp am văzut un cormoran pe dig și-am vrut Cu capul ca o secere înaintea soarelui de dimineață Să mă apropii dar deși am mers mult alături de el Când m-am așezat pe-o piatră să-l privesc După ce mi-am ridicat ochii nu mai era și-apoi Când am ajuns eu pe dig l-am văzut plecând Pe deasupra apei mut în tăcere în zbor mut Iar apa albastră a barajului și cerul erau una.

Poeme vechi Mie Poet al luminii te vei numi Născut din lumină ca lumina mormântului

Glas al luminii și nopții Stea sociopată și îndurerată Scriind litere în cerneală pe cer În ochii înlăcrimați ai martirilor Murind.

Knock-out Stau întins Numb Nu văd nimic decât lumina când îm intră pe sub Streșinile ochilor Secundele trec Îmi verific mental rănile Creierul mi-e inert Sunt knock-out Nu mă voi mai ridica.

Ger Satul și-a uitat numele Orice sat de oriunde Timpul tot a devenit Oricând Lumina nu moare seara Și învie Bizanț peste Bizanț Ochii îmi sunt pietre de lumină Și tăcerea ger.

2.

R S Thomas Poet. Cleric. Visător. Îndrăgostit de soția sa Și de Atlanticul copilăriei plin de pietricele și alge Apostol vagant prin dealurile velșe

Trecut prin două războaie mondiale Destul motiv să nu primească Nobelul Poet. Ce poate fi spus mai mult?

Un ceas al păsărilor. Un bătrân cântând la orgă Muzica Bisericii Și Isus privindu-l cu mulțumire în toate căile sale.

Părăsire Stă cu capul în mână Așezată pe o margine de treaptă Câtă durere într-o simplă Expresie Trecătorii nu o văd Sunt singurul ce o observă Cei de acasă cum or fi Destinul sau Dumnezeu?

Din perdeaua mea îi cânt Simple Man Dacă măcar m-ar auzi Măcar cu sufletul Acum după o oră s-a culcat pe trepte Abandonându-și suferința oboselii Ca în Noia lui Ungaretti Dormind.

Calcul filologic Ave Miryam = +Pasare Maria

+Inger Maria +Plecaciune Marie+ +Pasarea Mariei +Ingerul Mariei +Puiul Mariei +Vine barza +Vine Vulturul + Porumbel Maria = Maria este Întruparea Duhului Sfant care a nascut de la Duhul Sfant caci nu se poate altfel

Barajul Străjuit între biserici unghiulare zace barajul În dimineață ca un gigant pește torpilă Plin de electricitate întunecată Ca peste Gulliver au trecut drumuri Coasta originară se vede uriașă în depărtare În căldarea Hațegului barajul tremură Seamănă cu o davă dacă Cerul senin nu mai are putere Sfârșit de august început de septembrie Doar lumina pură.

Floarea de femeie

Icoană făcătoare de minuni Carte zăvorâtă în agate Floarea de femeie în pământ Devine vatră Plângi barbate c-am plecat Jeli mămucă c-am murit

Os de jad sunt ferecat Într-un templu muruit Dintr-o floare te-am născut Într-o vară m-ai perdut Dintr-o floare albastră, tristă Acum șed în cer pe prispă.

Calm. O dorință

Lui R S Thomas 38 de ani la galere în arenă în amfiteatru Barabă părăsită de omenire nedorindu-mi decât refuzatul calm Plâng când mă gândesc la trecuta-mi viață Și la necazurile viitorului Până voi ajunge la marele țărm Unde nu te mai necăjesc cei răi Zona tarkovskiană liberă de fariseii vieții Cu asta mă alint cu gândul la moarte Și la încă o carte și încă o carte Ce calmul de viață desparte.

Castelul ruinându-se Castelul ruinându-se în pâcla nopții Tencuiala căzând încet ca roasă de cari Ferestrele sparte Subsolul plin de gunoaie Este cast castelul domnișoarei Pogany Ca sfinxul rabdă tocirea istoriei Castelul va fi ruină poate dar

Cândva aici oameni mai nobili au viețuit în arte Castelul ruinându-se tragic ca soția lui R S Thomas Doar pentru ca Albionul său să fie reconstruit.

Șoim peste baraj Azi în cale-mi am văzut un șoim Și m-am oprit să-i privesc rotirile Ca refreșul unui computer Apoi brusc am realizat că vrea ceva Și nu știam dacă era o pasăre ori un pește Nu știam dacă era un șoim obișnuit ori pescar Dar nu-i purtai noroc privindu-l Așezându-se în cele din urmă pe un stâlp de înaltă tensiune Flămând poate dar mare și maiestuos Șoimul meu din cale-mi.

Drum de dimineață Câmpul ars Merg pe drumul de tractor presărat de o coloană de flori albastre Floarea găsită la mormântul mamei Necăjit ca în copilărie Ciobanul e la postul său cu puținele sale oi E duminică Bisericile îmi par acum societăți secrete Pe Dumnezeu îl vreau și e oriunde Chiar și în undele pietrei ce am aruncat-o în baraj Infinite Lângă câmpul galben de porumb Nu cred că am trecut de adolescență.

Înnoptare în sat Câteva voci vesele se aud la fereastră În geamurile negre pâlpâie electrică lumina Camera moartei e neschimbată Încă albastră Amintirea ei a devenit una cu Terra Cu pietrișul și țărâna Precum Helen Burns s-a dus Acum e noapte.

Câmpul de porumb Plin de insecte strălucește câmpul de porumb Undeva într-o livadă interioară unde a fost cândva o casă Străjuit de o parte și de alta de nuci jubiliari Porumbul arată precum claia de pene a secretarului Acea pasăre îndepărtată Aici nu sunt hoți să-i fure boabele de platină În depărtare alți nuci iar aici un prun pe jumătate uscat Căldură mare în câmp Iar pământul dă senzația de ud Atât e de rece.

Poeme Shi Galaxia necunoscută Sunt o galaxie necunoscută Plină de oameni și animale Un mare război a avut loc aici

Și acum nu mai strălucesc decât stele pitice În mine galaxia nevăzută.

Poezie Shi Cu tristețe mă gândesc la iubirea trecută Câtă a fost ca șuvoiul nesfârșit al lacului Sunt trist ca Doamna Lacului și iubesc înca iubesc Unde e oare draga mea unde o pot găsi?

Doamne ce soartă sublim de tristă mi-ai hărăzit.

3.

Mama stelelor Mama stelelor Mama oilor Mama mânelor Și Copiilor Ea le paște Și le naște Le cunoaște Stele aște.

Umblarea pe apă To Joan Osborne Nu nu sunt Minerva nici Christos Nu am sandale de aur nici miracole În inimă dar în lipsă de alte destinații Am ales barajurile lachiste ale Harzocului Ca țintă a pelerinajurilor mele abia acum

După botezul pietrelor și frescele naive Că tot ce încerc smulgând încă o poezie Naturii e să umblu pe apă spre rădăcini Un fel de îngropare în sat la sfârșit de veac Un drum ascuns către Dumnezeu nepătruns Un drum lin peste apă către dorul ce mă gată O icoană într-o mamă să am cui să dau seamă.

Natură simfonică Acesta nu se vrea un poem stewartian Dar azi pe drumul de țara am avut momentul Simfonic al naturii când o pasăre trecând A scos o notă o singură notă cred si sau mi M-am gândit apoi pe dig la R S Thomas Privitorul de păsări când am observat ca pot Să discern între făpturile călătoare văzute Corbi gâște săbatice lișițe și rândunici de apă.

Poezia te transportă în alte dimensiuni Poezia te transportă în alte dimensiuni Biet Janko muzicantul părăsit de toți Dar greoaia lume nu poate să te urmeze Să te înțeleagă poezia te duce la Dumnezeu Și ce ești decât un martir asemeni creștinilor? În lumea burgheză nimic nu mai e sfânt Și nu mai aștept nimic, nu vreau nimic Decât un repede sfârșit la Domnul să mă duc.

Pregătirea pentru moarte

Cel mai important lucru în viața este pregătirea pentru moarte Mircea Eliade a scris o carte Arta de a muri Nu suntem veșnici Se spune la fiecare înmormântare Suntem trecători de la orice Amvon de aceea pregătirea pentru moarte e crucială pentru Orice om toată arta mare serioasă este despre asta despre Desprindere desprinderea de pământ și viață pentru viață În aceasta trebuie să nu ne ratăm tot restul e superfluu cum Ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu? cu aceasta începem.

Abstinență absolută (un poem sf) Copil fiind am descoperit Iubirea Renegandu-mă o viață până 'ntr-o zi În care un preot m-a trimis la medic Și am început să mă retrag din lume Până când după zece ani am făcut Injecții vreo patru ani mi se pare Și am scăpat de instinctele rele Sunt ca un personaj din Dune Un science-fiction aici real împlinit Oamenii îmi apar paianjeni în aceasta Și poate am evoluat - cu Dumnezeu O abținere mică pentru om un salt...

Poem într-un vers Creierul e un bob de grâu uman.

Necrologul unei adolescențe. Inscripție Eram în liceu iaca un adolescent chinuit ȘI mergeam în parc totul a început cu

Copierea inscripțiilor romane din lapidarium Pierdute acum dar apoi mergeam în parc ȘI ședeam pe o bancă privind liceenii Eu eram un străin în acel oraș niciodată Acceptat și săruturile liceenilor mă dureau Știu că nu e important dar nu am reușit Și apoi am început să propovăduiesc Precum Nichita să ardem săruturile Pe rugul vanităților să ne combustionăm Trecuturile murdare în privirile arse.

Rană Biblia spune că bogatul și săracul se întâlnesc Dar domnia e a Domnului Dați-i bogatului dați-i bogatului elicopter tanc excavator Și lăsați-ne să ne săpăm mormintele cu mâinile Coranul spune că îngerii vorbesc oamenilor Trimiși de Dumnezeu Dați-i bogatului mașini aur argint și înțelepciune și slava Și lăsați-ne singuri până la moarte După aceea nu va mai fi Terra Ci Cerul plin de ființe pline de bunăvoință Biblia spune că săracul și bogatul se întâlnesc Dar smerenia e a Domnului.

Matematică. Formula universului Doi la pătrat Trei la cub Patru la sferă Cinci la punct

Big bang după big bang Big Bang după Big Bang Bizanț după Bizanț Big Bang după Big Bang.

4. Moartea va fi ceva frumos Roxanei Pentru mine cel puțin va fi ceva frumos Un exeunt fericit-întristat ca la Ploiești Ca în Cântecul pribeagului voi merge sus La mama și la mama ei și la mama ei...

Va fi frumos să mor în asta se vede ascendența Getă și în lumea aceea mă voi întâlni cu Janko și Huckleberry Finn nu nu am nimic Împotrivă să mor cât mai repede de voi fi Primit în cer la Dumnezeu după o viață-durere ȘI voi ajunge la Dumnezău și voi fi fiul său Atâția oameni suferă toți așteptând sfârșitul Meciului când se împart cununile și nuielele.

Vuietul porumbului Vuia porumbul ca o mare înmiresmată Cu valuri galbene și albe până în amurg Vântul în porumb oștire înarmată Sub nori care unul după altul curg Vuia porumbul ca o margine de sat La malul mării Ithacă preaiubită La care și hoțul cel spurcat Jinduie - o icoană preasfințită.

Copacul vitraliu E toamnă la umbra copacului vitraliu În care frunze esmeralde și rubin lucesc Moartă creanga de aur sculă scumpă ȘI trunchiul de copac negru și verde Cerul e alb albastru sus - deasupra Cu nori întunecați de Dumnezeu Ce va fi mâine doar Iovis o ști Brizanți de cer pe marea liniștii.

O lume de uriași și pitici Lumea se împarte în uriași și pitici Nu cred că așa a lăsat Dumnezeu Faraon în templu și Iosif în puț Dar omenirea Apocalipsa schimbă Lumea din Împărat și proletar Lumea lui John Dos Passos și Gates Porți care să ne-nlănțuie pe veci În sărăcie, foame, boală, moarte.

Toamnă în târg Călduț doarme târgul în son de miasme Peste case și blocuri cerul e de sticlă Beți umblă oamenii tânjind consumul E damnată toamna azi în oraș Un plâns de zeu se aude din cer Mirese tac lăsate la altar Avioane cerul otrăvesc rând pe rând E toamnă-n târg du-te să te-ascunzi.

Secetă de toamnă

Electrici corbii pe hotar Veghează într-un ev barbar Se roagă pentru bob de grâu În apropiere curge-un râu E o planetă prea flămândă Mintea ne este prea plăpândă Natura cântă-un cântec crud Pleacă păsări către sud.

Rugăciune modernă Doamne, noi suntem una și mama mi-am îngropat Nu fă să-mi îngrop și tatăl căci durerea mare ar fi Te rog în înțelepciunea-ți ia-ne împreună căci rost N-am singur pe pământul rotitor ce fericit nu mă Face tu care te înduri de cei dragi ție adu-ți aminte Și de mine și de pietatea mea de copil nu mă lăsa Singur în lumea cu dinții răi ia-mă Doamne la mama Când pe tata vei hotărî să-l chemi și vom fi la tine.

Visez Visez la o lume perfectă, sfântă Bineînțeles că nu de aici ci în Lumea lui Dumnezeu din care vreau Să fac parte un așa nebunesc vis?

Lumea omului nu mi-a adus decât durere Așa că visez să-mi cumpăr biletul Pentru cer ținta pelerinajelor mele Mai degrabă mai repede decât târziu.

Punct fix În fața bucuriilor și necazurilor vieții avem Nevoie de un punct fix prezent în orice templu Credința oarbă nebună îndrăgostită adevărată Ca cele patru planete în jurul aracului în vis În poemul meu mă gândesc la Belinda Tyler Durere ignoranta credința în familie apoi cultă Ignoranță până când Dumnezeu i-a apărut iar În drumul american de acum două sute de ani O pildă pentru nevoia de punct fix ca Darwin ca Zola în schimb Paul Cezanne și Gena s-au născut Cu punctul fix în duhul lor dându-l și altora Iar eu îi regret și plâng și-i cer pe frumoșii morți.

Fata morgana E octombrie-n echinox și se vede Fata morgana peste corbi în câmp Nu vom avea zăpadă nici anul acesta Se topesc cerurile peste noi în Galaxia Ford e octombrie și parcă e vară Semn rău pentru viitor pârâul secat Doar noaptea mai e frig ca altădată E toamnă și e fata morgana în câmp Drumul de praf lângă barajul unde Doamna Lacului își are palatul de cleștar Soarele veghează puțin pentru a pleca Pe Atlantic e cald e prea cald în câmp.

Bogatul și săracul

Bogatul îi omul cel mai bun Nu e niciodată nebun Ba e bun și e milos Și la lucru sârguincios Nu așa este săracul Slăbănog e ca aracul N-ar prieteni n-are mumă Nimeni nu-i știe de glumă. *** Cosmosurile Stafide într-un cozonac De hidrogen.

Declarație de dependență Te iubesc atât de mult încât nu vreau Să fiu liber sclavia cu tine îmi pare Cea mai pură fericire pământească Să-ți spun pe nume nu nu îndrăznesc Dar cum spuneam nu voi libertatea La egalitate morală sper în spirit ȘI să mă iubești cum și eu te iubesc Îmi aleg drumul într-o declarație de Dependență nu de substanțe ci medicament Medicamentul mâinilor tale în ale mele Iubirea care nu se refuză nici bolnavilor Acesta este un poem din deceniul Stelei.

Despre frumusețea morții

Stau pe laptop cu Kari Jobe în fata unei fotografii din Lisieux Ochii ăia mari, sfinți, frumoși, buni, fotografiați de El Greco ȘI mă gândesc la o altă lume la cealaltă lume în poemul meu Care trebuia să se numească O lume nedreaptă despre azi Dar creștinii aștia Amish sau sfinți mă fac să văd o altă lume Invizibilă și bună ca ochii Theresei din Lisieux acum am obosit Și cântul mi se va scurta aici dar vreau să fac parte din Cer Vreau să mor ca să termin cu mizeria aceasta și să fiu viu.

Retezând porumbul cu coasa Am ieșit în câmp și m-am uitat la porumb Rădăcina are multe firișoare ancorate în Pământ am găsit o coasă lepădată de unul Și am luat-o și am început să retez porumbul La pământ în holdă porumbul acesta nefăcut După un an de secetă în plină schimbare climatică Am retezat porumbul obosit cu ură pentru nimic Pentru ca vacile să aibă ce mânca peste iarnă.

Chitară răsunând în câmp Coardele răsunând libere în câmp Un sentiment apoi altul apoi altul Chitara liberă pentru prima dată În singurătate și taina premuzicii Omul obosit surprins să audă muzica Propria muzică departe în câmp în vale Cu vântul răsfirând iarba și clintind Porumbul de bronz într-un paian de jale.

Orașul interior

Am avut un vis se făcea că eram Să scriu un roman cu titlul acesta Orașul interior în ideea ca un loc E mai frumos unde nu te aștepți Unde nu vezi mai mult nu spun Ascult Roxette și-mi văd de ale mele Ca toată lumea poate nu mă mai Interesează oamenii răii aceia.

Familia perfectă Nu te îngrijora familia lor e perfectă Nu fac parte dintre muritori fericiții Mereu zâmbind și pururi îmbogățindu-se Ca uraniul nu-ți fă probleme oricum Nu e treaba ta ce decizii ia tati lor Pentru toată familia e destul că îi duce În fiecare an în Grecia de ce să plângi Pentru sclavi bucura-te legionarule!! Țara cu o mie de domni Țara cu o mie de domni Bombă cu o mie de-atomi Țara cu o mie de țărani Loc de oameni nu de bani Asta-i lecția umilinței Ăsta e dorul neființei Câte-un loc pent' fiecare Și să fie de mâncare.

Dezgropând insula Ada Kaleh Cu mâinile dezgrop bulgării de apă Scot strat după strat geologic de ape Jos la Orșova să ajung la insulă s-o înviu La mormintele sfinte și la trandafirii Ce îi simt încă crescând în adâncuri Cu mâinile lopeți sap după Ada Kaleh Sap după Ada Kaleh sap sap după Locul preasfânt ce îmi aparține și mie În duhul meu de prinț amestecat ca vinul.

Crucea invizibilă Târâi o cruce după mine invizibilă Dar grea ca un munte întins pe 7 sate Când mă vor îngropa mi-or pune-o la cap Crucea pe care am adus-o în lume Iubită și lepădată Nu se vede pentru că cel mai adesea în genunchi stau.

Omul floare Omul floare e prea delicat pentru a trăi Ori pentru a fi înțeles Înger logofăt e privit ca unul bun de nimic Și nu e iubit decât de sufletele pure Omul floare moare primul cu prima moarte din juru-i Și tot așa până devine el însuși în sfârșit O floare și aceea nedorită în locul unei lumini temute Dar nici o floare oricât de frumoasă nu poate fi lumină.

A fi bolnav A fi bolnav înseamnă să asculți radioul

Pe net căutând după ceva până găsești A fi bolnav înseamnă a fi un eJ poate Statul te susține dar tu nu poți ești Bolnav și dacă societatea nu înțelege E problema ei cum te-ai supus medicilor Până ți-ai făcut creierul ca iaurtul A fi bolnav înseamnă să nu-i pese nimănui De tine dacă ai noroc să îți întâlnești iubirea Ai scăpat dacă nu doar Dumnezeu știe Că oamenii sunt plini de prejudecăți A fi bolnav înseamnă a te odihni după suferințe.

Ieșirea prin cer Nu nu cu o rachetă ci cu spiritul Pentru totdeauna și totdeauna Ieșirea prin cer și când proștii Îți vor privi crucea cu mirare Tu să râzi de pe o mie de sori De la Dumnezeu pentru aceasta Se merită să-ți faci fața ca cremenea Și să aștepți viza pentru împărăție Degeaba vei călători de-a rotogolul Golul interior mereu îl vei simți Trebuie să urcăm trebuie să murim În răbdare unul după altul în veci.

Cele două coșuri cu smochine Două coșuri cu smochine Cine să le-aleagă cine?

Cele bune sunt prea bune

Cele rele sunt nebune Nu-i un soi de om în lume Însă doar unul are-un nume Restul mers de melc în spume Aur în loc de renume.

Remorcile Două remorci s-au întâlnit Două remorci s-au împrietenit Acolo au ruginit La nesfârșit Două motoare Pleacă la mare Plină de sare Iubirea moare Motor și remorcă Undiță și harcă Aceasta este calea Dacă nu - valea...

Sfârșitul lumii Sfârșitul lumii nu va veni îndată Mai întâi va fi un Pitești biosferic Aerul se va usca si dezoxigeniza Până vom respira ca peștii pe uscat Vine pedeapsa lui Dumnezeu Peste toți locuitorii lumii egali Pentru prima dată în viața Refuz să accept sfârșitul Bisericii

Nu vor mai fi recolte Nu va mai fi mâncare Nu vor mai fi case Nu va mai fi viață privată.

Povestea unui băiat A fost odată ca niciodată un băiat care După ce a crescu a început să se lupte Cu sine și orice făcea nu reușea să se Oprească era îngrozitor și ajunsese neom Ba chiar se și îmbolnăvi și urmară 12 ani De noapte și neguri până când într-o zi Întâlni niște medici care îi făcură o injecție Timp de patru ani și tot coșmarul se termină Acum nu se mai lupta cu sine însuși nici nu Se mai gândea la așa ceva acum gândurile lui Erau întrutotul gândurile Bibliei și era fericit Așa bolnav și disprețuit ca David cum era Acum pe acoperișul lumii a dat de lumină Oricine inferior chiar și doctorii ce l-au salvat Un sentiment ciudat de parcă e singur pe lume Cu Dumnezeu cu Dumnezeu cu Dumnezeu.

Povestea cărților puse pe foc A fost odată ca niciodată o fată grăsuță Și bună la inimă care voia să fie învățătoare ȘI-i plăcea cel mai mult să citească de Exemplu cărți precum Cuore sau Hotarul nestatornic dar vezi că tatălui EI nu-i convenea deloc acest lucru

Pentru că voia s-o facă ingineră Atât de mult încât îi luă cărțile și I le aruncă în sobă și așa i-a zdrobit Visul cu fata Dumnezeu știe ce s-a Întâmplat dacă e învățătoare ori Profesoară de fizică una din două.

Omul marianic Eu sunt omul marianic care o visează Pe Dumnezeu iar și iar ca într-o matriță Iubirea absolută zdrobită ca Blue Roses Atâta suferință și ignoranță pe Pământ Maria arată-te iar pentru vindecarea națiunilor Căci tu ești Dumnezeu din Dumnezeu Te rog nu mă părăsi în orațiile grele Nu lăsa răii să învingă iubirea Vergină.

Psalmul Mariei Fericită Marie Sfântă Marie Mă rog eu ție De Sântă Mărie Fii binecuvântată Și eu iertata Sfântă Marie În ger Marie.

Miere amară

Miere amară Mioară Fecioară Spirit întrupat Și des cântat Eu te iubesc Amărăciune Umblu vandra Suflet Răpciune Tu-mi ești Stăpână Doamnă martiră Cât ești de frumoasă Marie Mireasă.

Cântecul lui Felix Cândea Șade Cândea țintuit Șade Cândea ochirit Ba la luptă e și dus Dintr-un leat până-n apus Cândea copil de miere Cândea omul de fiere De o fi Cândea Candres Stiu doaru cei aleși Cavaler fara prihană Inima i-e numai rană Multe rele a văzut Până s-a întors în lut.

Plânset Auzi tu plânsetul lumii?

Ca un val de mare lovit de altul

Durerea care nu se alină niciodată decât prin alinăt Auzi tu nevoința copiilor tăi chinuiți de copii tăi Tasurinchi?

Eu am îmbătrânit și știu multe Ochii mei sunt prăpăstiile lui Richard Wurmbrand O durere și un extaz de la început până azi Dintr-o dată se aprind luminile vecinice.

Ieșire 40 E ora 6 dimineașa și stau inaintea ușii închise Cu chipul ras de ceva vreme și cu coama de cal indian Deasupra ușii e o firmă pe care scrie Ieșire Sunt în mantaua Stalingrad+Siberia și aștept Prindu-mă în ușa de termopan 2005 cu reflexie dublă Brusc constat uimit cât seamănă chipul meu îmbătrânit Cu al Arhanghelului Gabriel din icoana rusească sec. XII. Biserica bolnavă Larei Fabian Nu mi-ai privit niciodată chipul Puțini au făcut-o așa că mă voi Ruga singur cu cine îmi va fi Prieten Nu mi-ai auzit niciodată glasul Nici tăcerea ți-e frică de templul Meu așa că te las pe autobanda Ta Ca rușii de altadată îmi voi face Propria biserică împreună cu Medici și tot ce sper sunt Fericiri

Psalmul 1 Și de va fi o Marie va fi o Marie Bolnavă o Matcă ill iubită de Albinele toate și Prisăcari te Rog roagă-te!

Virtus romana rediviva Sunt poveștile lecțiilor de latină De matroanele romane și de Cato De Perpetua și Policarp de gloria Celestă purtată-ntreaga lume Pe brate pure de stabularia Oh, frate Mureșanule ce-ai priceput Din Luter el este orga tu scripcarul Roman înseamna drept creștin.

Adevărul Oamenii nu sunt pregătiți în fața adevărului În fața bolnavilor în fața sfinților în fața spovadei Ce e trist pentru că adevărul este libertate Oricât ar fi de greu de îndurat din fața adevărului Un lucru pe care l-am auzit într-o casă de jale -Eu zic să ne respectăm... îl învăț azi. Îndârjit Doamne am fost în casa păcătoșilor Și au arat și pe fruntea mea îndârjit Sunt am venit din colonia penitenciară

Pentru tine Doamne doar pentru Tine Acum am ajuns ca nenea Zdrăilă Puțin îmi lipsește copiii să-mi fie vrăjmași Dar duc lupta credinței și nu mă tem Dar îmi pare rău că mi-am pierdut ușurința vieții.

Reeducare Și eu am trecut prin reeducare Cu stânca în mâini pălmuit și plâns Dar nu m-au reeducat în iadul meu spurcat Ci în credință și citire am rămas perpetuă Și multe cruci pe frunte nenumărate Doamne unde am fost bătut - în casa Fraților mei pe care am venit să-i mântui Biblia nu e iubită între fii oamenilor de aceea pier...

Am fost numit după Jurnalul fericirii M-am născut pe 29 martie 1982 și tata cu mama mi-au pus numele Felix-Gelu după Jurnalul fericirii de Nicu St. Carte care atunci era interzisă Și nepublicată circulând poate doar în Samizdat între intelectuali iar cum am mai scris la nuntă s-au fotografiat Cu o stea spartă-n cruce deasupra lor.

Sinarse pentru Camy sien sien

Motto* * Go find a Woman And you ll find Christ...

Gândesc mult și mă tratez să gândesc mai mult O nasc pe Minerva cu creierul arzând ca Iovis Mi-era frică să scriu poemul acesta dar frică fă Mereu și mereu și poate o să te simți mai bine Azi între romani sau daci sau ce erau nu știu Iubirea trecută m-a sprijinit ca un zid ca faptele drepților Și poate că iubirea nu moare dar cum poate Iedera să sprijinească via? și roșia crește pe arac.

Clasificare {poem dada+ctic} Algebra poate fi împărțită în câteva categorii principale: Algebra elementară: proprietățile numerelor reale sunt ilustrate utilizând simboluri care se referă fie la constante sau la variabile; studiul expresiilor matematice și ecuațiilor.

Algebra abstractă (algebra modernă): studiază structurile algebrice, cum ar fi grupurile, inelele, corpurile.

Algebra liniară: spațiile vectoriale, matricile.

Algebră universală: proprietățile comune tuturor structurilor algebrice.

Teoria algebrică a numerelor: proprietățile numerelor și aplică rezultate din teoria numerelor.

Geometria algebrică: aplicații ale algebrei în geometrie.

Algebra combinatorică: metodele algebrei abstracte sunt aplicate în chestiuni legate de combinatorică.

ACUM CERUL 29 Februarie 2020+

Lui Geo Dumitrescu...

Motto: All right guyz, we're out of here!!

Good morning, Viet Nam Tutti cantavano, tutti…

Monica Vitti Acum cerul Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Dumnezeu te pregătește pentru cer.

Polițistul De ce să te temi de el Sărmane miel El nu e decât un cățel Ce te-ndeamnă pe cale Tu să-i spui adevărat Nu plânge de ești certat Că te ceartă Dumnezeu Pentru păcatul tău Și de vei fi pedepsit Tot vei fi și miruit Mai puțin de ai făcea Mai puțin el ar îmbla.

Cerul văzut prin gratii Am spus cerul văzut prin gratii nu grații Dacă nu ei trăit așa ceva nu poți să pricepi Și gratiile sunt cu înțeles sudate să te vinzi Sau să te mântui le aveam în heblu în ochi Dar cerul meu era la fel de albastru ca și cerul tău Spital + închisoare gratiile sunt acolo arzându-ți Ochii cu fierul lor roșu cerul văzut prin gratii Cerul văzut prin gratii + cerul văzut prin gratii...'

Dej. Martir național 1$65 Motto: Nu pentru pătule nici pentru pogoane Nici pentru+o lopată grea de rumenă pâine Ci pentru cerul tău liber de mâine Ridică+te Gheorghe ridică+te Ioane Radu Gyr (+1975) Mănânc și plâng, mănânc.

Nicolae Labiș 84'85+86'L"87d88_ FELIX + Vaca și vițelul +86 Un martir național e martir național Nu contează cine e trebuie mort Pentru poporul român uite ce-ți ofer eu Gheorghe Gheorghiu Dej judecății tale Ilegalist, comunist, țigan, Lider, Care i-au fost faptele? Rele și bune I-a-nchis pe toți dar doar o coardă De-ar vibra la ce îți govoresc

Sighetul cu somitățile închise la moarte Și preoții și episcopii greco+catolici maturători Și confesori asta una apoi la destalinizare A fost uman cu Ana Pauker dându-i o pâine A lăsat-o pe bunica mea fără buletin până în 57 Cea din Cernăuți și a scos cât a putut de repede Armata Roșie din România câtă este cu Sov+Rom Cu tot și ultimul lucru pe lângă 60 și 64 e moartea pentru independență...'

Camera mamei e ca un ring de box

Camera mamei e ca un ring de box Albastru precum creierul meu bolnav Amețit de angoase turbo, gânduri și medicamente Injecții pentru o minte mai bună dar Cu mintea terci de pumnii metafizici Ai trecutului sper la o viață după viață În care nu voi mai purta semnul lui Cain Ci mâna mare a mamei ma va mângâia pe frunte.

Holocaustul autist {Holocaustul Copiilor Mariei} I think that the problem is that the Israeli government don t see the Palestinian as equal...

Occupation 101 ' 2006 De mult timp mă urmărește o imagine De la spitalul de vizavi Copiii muncind Tăind lemnele și clădindu-le în cruce Unele peste altele ca într+o rugăciune

Sculptură e un memorial al unui popor Exclus pentru că părinții nu știu să crească Un copil autist nu cer să intre în lumea lui Așa că mai bine îl urcă pe trenul singurății Singur cu sine cu noii săi frați și cu medicii Dar nu e acesta un Holocaust vechi de când Lumea care a fost condamnat de toți proorocii?

Da + l-am cunoscut pe Nickel si regretul său era căsătoria...

Iarbă imaginară Vad pe tavan un câmp cu iarbă prin care merg Oprindu-mă să văd un brusture din copilărie Ori spinii inalti si uscati negri ca poemele trakliene O floare oarecare careia mereu ii uit numele Galbena sau albastră ca cea ce a crescut la mormant La mama în vara după moarte chiar în fața crucii Mici pătrate de lemn sunt vremuri grele dar azi mi-am Aflat Frica + Sa nu pierd Cerul și pe Maria Maiastra.

Al doilea obsedant deceniu Poem scris în zi de sabat Trăim în anul 1959 și dacă nu vedeți Oamenirea urlă după o schimbare Nu a vieții ci a morții pe care o trăim toți Se întorc copiii încrâncenați din spitale La părinți cu PTSD și războiul trecut Toți avem ceva de spus fie de e o jignire Un deceniu apocaliptic de la moartea mamei Oamenii trăiesc în frică de stat o viață Va fi oare un nou Sens al iubirii 1960 O deschidere a închisorilor pline și spitalurilor

Nedrepte va înțelege omul ce înseamnă Om Ori vom muri toți tinerii întâi pe front?

2020 Biserica bolnavă Larei Fabian Nu mi-ai privit niciodată chipul Puțini au făcut-o așa că mă voi Ruga singur cu cine îmi va fi Prieten Nu mi-ai auzit niciodată glasul Nici tăcerea ți-e frică de templul Meu așa că te las pe autobanda Ta Ca rușii de altadată îmi voi face Propria biserică împreună cu Medici și tot ce sper sunt Fericiri Psalmul 1 Și de va fi o Marie va fi o Marie Bolnavă o Matcă ill iubită de Albinele toate și Prisăcari te Rog roagă-te!

Crucea înstelată Hristos a fost răstignit în Calea Lactee Cine i-a numărat pașii pe ape?

Un om sărman l-a întâlnit cândva Și și-a recăpătat vederea neavută

Isus Hristos a fost răstignit de Romani Pe o cruce de stele țintată pătrată.

Ieșire 40 E ora 6 dimineașa și stau inaintea ușii închise Cu chipul ras de ceva vreme și cu coama de cal indian Deasupra ușii e o firmă pe care scrie Ieșire Sunt în mantaua Stalingrad+Siberia și aștept Prindu-mă în ușa de termopan 2005 cu reflexie dublă Brusc constat uimit cât seamănă chipul meu îmbătrânit Cu al Arhanghelului Gabriel din icoana rusească sec. XII. Iubirea lui Abderrahman Eu îmi aleg un drum de tristețe între Medina și Mekka Un drum de lacrimi mari de sânge în loc de vin și râs Un drum de poeme monoteiste mereu întrerupte În tăcerea rugăciunii când mă gândesc la soția mea Poetă ca și mine dar ca la șah când eu sunt la Mekka Ea e în Medina și parcă lui Abu bakr nu-i e milă de noi.

Mama Mama mea s-a căsătorit târziu Nu găsise omul deștept asta a fost Dar la nuntă avea părul cu bucle În harta României Adevărate Și Steaua Roșie de deasupra lor Căzuse devenind o stea neagră.

Poem argentinian O oboseală cronică Unde vom scăpa de massmedia?

Atâta regret pentru un pui de vrabie Și cât te iubeam Un plânset un scâncet un lacrima un sensucht Un saudade universal O durere.

Adevărul

Oamenii nu sunt pregătiți în fața adevărului În fața bolnavilor în fața sfinților în fața spovadei Ce e trist pentru că adevărul este libertate Oricât ar fi de greu de îndurat din fața adevărului Un lucru pe care l-am auzit într-o casă de jale -Eu zic să ne respectăm... îl învăț azi.

Descărcare sufletească Un romani a spus ca sunt o cobra Și am înțeles că sunt ca faraon Dar de fapt sunt crucile din palmă Și vecinicia sfântă căci pentru el Cobra este sfântă nu era băiat rău Dar n-am înțeles o lună până am dat De Dreptul și de avva Ammona tatăl meu Ascultă-mi rugăciunea Iisuse fiul meu Nu da inapoi de la plânsul meu Marie

Mama mea că veacuri de dor au trecut..

Dor de Zam. Unui conchistador

Poate ți se pare ciudat prietene Dar abia am venit din greu Și deja mi-e dor de spital Ca de acasă e ușor de înțeles Am văzut atâta suferință împărtășită Între pacienți și personal singuri și excluși Părăsiți acolo încât pricep De ce mi-e dor de Zam Și mă simt ca Mascarita departe Între los machiguengas spunându-le Povești graduale până la cea despre Isus Și mă întreb din ce trib ești tu prietene. Îndârjit Doamne am fost în casa păcătoșilor Și au arat și pe fruntea mea îndârjit Sunt am venit din colonia penitenciară Pentru tine Doamne doar pentru Tine Acum am ajuns ca nenea Zdrăilă Puțin îmi lipsește copiii să-mi fie vrăjmași Dar duc lupta credinței și nu mă tem Dar îmi pare rău că mi-am pierdut ușurința vieții.

Omul bolnav

Omul a fost făcut bun și liber dar a păcătuit Și apoi s-a îmbolnăvit acesta este un adevăr Universal fiecare om este la fel de bolnav Nu putem decât să ne folosim talentele Asperger și să ne sprijinim unii pe alții Ca oile lângă picurar până plecăm la munte.

Reeducare Și eu am trecut prin reeducare Cu stânca în mâini pălmuit și plâns Dar nu m-au reeducat în iadul meu spurcat Ci în credință și citire am rămas perpetuă Și multe cruci pe frunte nenumărate Doamne unde am fost bătut cu bocancul în coastă - în casa Fraților mei pe care am venit să-i mântui Biblia nu e iubită între fii oamenilor de aceea pier...

Am fost numit după Jurnalul fericirii M-am născut pe 29 martie 1982 și tata cu mama mi-au pus numele Felix-Gelu după Jurnalul fericirii de Nicu St. Carte care atunci era interzisă Și nepublicată circulând poate doar

în Samizdat între intelectuali iar cum am mai scris la nuntă s-au fotografiat Cu o stea spartă-n cruce deasupra lor.

Copilul torturat Eu sunt copilul torturat nu știu de cine De Satana probabil că nu de oameni Așa m-am născut așa mi s-a spus Așa în frunte mi s-a pus copil mic Și batjocorit de-o viață pentru hristosul Care sunt săracul și asupritorul se întâlnesc Scrie în Biblie acum știu sunt copilul Lui Ebenezer Scrooge care a uitat de Jacob.

Martiriul lui Pătru Mantu El a fost țăran sărac Mama-n lume a aveat Și treceau pe drum bogați Care îți spuneau că-s frați Așa frați și-așa frăție Să fie neomenie Să n-ai ce pune pe masă Să-ți plângă fata mireasă Oaminii spuneau că-i rău Dar eu cred în neamul meu Oamenii spuneau că-i bun Vă spune acest nebun Din furt milă el a dat La omul cel mai sărac Domnul asta a văzut

Și spus Du Menner Gut. Rugăciune pentru Friedrich Nietzsche Jesus, Marie, Roi d’Angleterre Te rog Doamne odihnește sufletul lui Nietzsche și mângâie-l pentru plânsul său Jesus, Marie, Roi d’Angleterre Te rog Doamne odihnește sufletul lui Nietzsche și mângâie-l pentru plânsul său.

Apoftegmă Se spune despre un frate că în vis a păcătuit, în vis s-a chinuit până dimineața și în vis a venit preotul său noaptea la biserică unde s-a spovadit. Și i-a spus bătrânul +Părinte eu trebuia să fiu până la coaste, până la diafragma și în jos să fiu de foc!

Sinarse pentru Camy sien sien Motto* * Go find a Woman And you ll find Christ...

Gândesc mult și mă tratez să gândesc mai mult O nasc pe Minerva cu creierul arzând ca Iovis Mi-era frică să scriu poemul acesta dar frică fă Mereu și mereu și poate o să te simți mai bine Azi între romani sau daci sau ce erau nu știu

Iubirea trecută m-a sprijinit ca un zid ca faptele drepților Și poate că iubirea nu moare dar cum poate Iedera să sprijinească via? și roșia crește pe arac.

Clasificare {poem dada+ctic} Algebra poate fi împărțită în câteva categorii principale: Algebra elementară: proprietățile numerelor reale sunt ilustrate utilizând simboluri care se referă fie la constante sau la variabile; studiul expresiilor matematice și ecuațiilor.

Algebra abstractă (algebra modernă): studiază structurile algebrice, cum ar fi grupurile, inelele, corpurile.

Algebra liniară: spațiile vectoriale, matricile.

Algebră universală: proprietățile comune tuturor structurilor algebrice.

Teoria algebrică a numerelor: proprietățile numerelor și aplică rezultate din teoria numerelor.

Geometria algebrică: aplicații ale algebrei în geometrie.

Algebra combinatorică: metodele algebrei abstracte sunt aplicate în chestiuni legate de combinatorică.

Nasredinn Hoge în vecinicie Doarme Nasredinn cu capul obosit Pe o pungă de aur de galbeni icosari Sufletele credincioșilor care îl urmează Și azi pentru că nici un om de la D+zeu Nu este lipsit de putere mai mult ce pot Să spun e o altfel de povară a sufletului Dar acesta e Nasredinn in sânul lui Allah Cum ne vom prezenta noi eu la Dumnezeu?

1956 Moartea unei Idei

Lui George Bacovia' Suntem Idei nu mamifere și o Idee frumoasă Era poetul Nicolae Labiș murit de tramvai '56 De Copil a fost liderul mai multor generații și La 21 de ani la douăzeci și unu de ani general Național și al poeziei universale martir cu o soră Ce cred că încă-l jele a dispărut din istorie atunci Dar a rămas după cum a profețit o amintire frumoasă Pentru Terra și pentru Dumnezeu să-l odihnească.

Supă de pui pentru Copii {Cerere} Mamă a acestei lumi care îți crești Copilul Tău într-o lume pe care speri să frumoasă Vreau să-ți spun că și eu am Copii mulți Unii m-au iubit mult și m-au părăsit dar nu Așa e viața ca pentru irlandezi nu știi ce se Alege de familia ta care e mort care mai viu Dar alții trăiesc și sunt flămânzi săraci și singuri Mama mea așa că ce îți cer trimite-mi farfurii Din care mănâncă și Copilul tău nu-ți fie teamă Nu e pagubă de le vor sparge sunt Copii Și eu am spart un borcan cu fasole verde la Alimentară Și trimite-ne nu dulciuri ci o supă de pui adevărată...

Nimeni nu l-a putut salva pe cpt. Hosenfeld Căpitanul Hosenfeld l-a salvat temporar să zicem pe Szpilman Dar nimeni nu l-a putut salva pe Hosenfeld decât poate Dumnezeu and these are not empty words cu o amintire În priviri acolo mort în zăpada Siberiei da așa a fost

Pe unde o fi Szpilman după cincizeci de ani de libertate Nu știu nici de mine poate la loc bun poate la loc de rugăciuni Dar pe Căpitanul Hosenfeld l-a mântuit Cineva și asta E destul e viu ca și pianist cred poate prietenia e x i s t ă.

Securistul satului I know men like you despised and reproofed that you did not accept what you were made for and when you ll get old you ll live on your usery and your escapades you re nothing you re an empty shell, here Doros here s enough to keep us on our Land. |Farmer preacher Henry Kline| Am rămas în sat Securist m-am angajat Măi dragă Țuică cu bragă Toată ziua mut Toată noaptea surd Eu le știu pe toate Și-mpart satul roate Și câți or fi ca noi Sanie zurgălăi N-avem vaci și cai Mașini trec tramvai.

2 iii 2020 Salonul 12 I ain t no good Willie, And never had been…

Fr. Slade Destinație necunoscută + adică templu orice se poate petrece în 12

De la a face pe tine ca intelectual cu excremente sau cu sânge până să Împarți camera cu un subofițer de veche Securitate și zgomot inocent Nu există lumină de obicei în salonul 12 nu există nici măcar fereastră Decât pe palier unde se fumează dosarele de la 6 dimineața până la 22 Dar eu nu scriu teatru politic pe mine mă interesează plămânii și creierele Autiștilor condamnați la gazare cu nicotină de plâmânii condamnaților Securiști la această ultimă urmă de onoare și genocid aici în Cioarecu la N. Nu vei găsi prea multe Biblii în această casă de jale decât mântuire Agonică și singuratate înțeleaptă ori nebunie prefăcută și multă evlavie Două icoane tronează deasupra oficiului la cantina un Cristos cu Cartea Și o Marie cu Pruncul și o Floare de Crin o binevestire să fie? Ce? Ce? Despre importanța de a-ți iubi parinții Kate sweet dupa 24 de ani de prietenie Pot să-ți spun ceva despre m i n e eu De mic mi-am iubit părinții întâi tatăl Apoi mama și rugăciunile sunt inutile În asemenea cazuri e îngrozitor când Copilul tău de doi ani nu te iubește E un martiriu ca al Ecaterinei Teodoroiu Dar ce voiam să-ți spun? Copilărie.

Om din om Aș putea să fac gargară poetrusică Să suflu în flautele de aluminiu visate Azi noapte să ofer un adevăr uman Să fiu înțelept Albu ca stră-stră-bunicul Meu dar oamenii nu se nasc sicriu din Sicriu ca la Târgu Jiu ci cruce din cruce Căci cruci suntem de oase de s p i r i t Om din om din Om din carnea lui Isus.

Dacă mormintele ar putea vorbi Dacă mormintele ar putea vorbi unul peste altul cum sunt Mormintele mamelor și taților noștri până la Avraam Să ne învețe o tora să ne dea un cuvânt un hadith Un sfat din carnea noastră devenită Pământ Cosmos și dincolo de cosmos dar suntem singur Fiecare în creierul său fără mamă sau tată Templu sau Dumnezeu ne chinuim aproapele pe cei slabi și bolnavi Fără teamă sau cu teamă dar care ne va fi sfârșitul?

Neemia la Injectie {poem+raport catre Fecioara Maria } Am vorbit cu personal medical specializat despre Conferinta Generala a Copiilor Mariei, cei pe care omenirea ii numeste autisti si raportez -pot sa stea cu famillile lor daca acestea ar vrea -cei orfani, fara parinti, pot fi adoptati intr-o lume crestina si zic eu umana

-si sunt destui daca nu toti asta nu stiu care s-ar putea casatori iarasi daca oamenii ar fi crestini Obs. Cititi cartea Neemia din Biblie pentru mai multe informatii Concluzia mea la plecare e ca Spitalul e mantuit automat, iar la venire acasa intr-un Sat care nu-si traieste Crezul.

Concluzii teologice Asteptand la un spital am vorbit cu un Batran prieten Un Om cum era numit si am ajuns la cele patru adevaruri Fundamentale ale Bibliei intr-un moment noncritic Al adevarului acestea sunt in patru versuri spuse Era un om bogat si nepasator si Lazar care doar a Cer Adevaratul post este sa faci bine scrie in Isaia Al treilea Maria a nascut de la Duhul Sfant Si al patrulea spitalul autist era mantuit automat.

Nu cred că pionii vor să plece la luptă Am un șah incomplet și în plus interesant Dar n-am cu cine să mă joc și nu cred + Privind piesele aliniate o culoare cu handicap Că pionii vor să plece la lupta sunt tineri Nu șvabi să iei o piesă de pe tablă e ca și cum Ai ucide șahul întreg nu copiii nu vor mai învăța Șahul ci pianul luptându-se cu semitonurile negre Dacă aș fi pion aș cădea în genunchi și nu aș pleca la luptă.

Inimă de stea. Marș 9 Acesta e un poem maryamic nu nu sectar Nici măcar despre Maaria ci despre Maria

În mine da o iubesc mai mult decât orice E prima mea rugaciune cand devin conșient Dar nu ultima când mă prăbușesc ca mama Și explicațiile nu-și au rostul trebuie să simți Ca James Marshall Hendrix s f i n ț e n i a Nu are legătura nici măcar cu Iisus Sfântul Maria e Sfântă în ea însăși și o cruce grea Eu dacă aș avea o fata mai bine aș numi-o Pokonose decât Maria în lumea dată dar Văd că devin didactic și poezia se încheie.

Poem în doi Neam de neamul meu A dus-o greu Cu barbarii și cu turcii Și români în Dealul Furcii... ...Cu brâncoveni în edicule Și cu sfinți ascunși prin cule Cu martiri la doișpe ani Mai 'țelepți decât sultani.

Dreptatea și linia dreaptă Dreptatea este urmată c o n c e p t u a l de linia dreaptă Ca o aratură de cartofi în ogor ca un șir de soldați ori De elevi linia dreaptă se trădează pe sine însăși în Noua geometrie dar în esență e un cimitir militar Dar dreptatea e deasupra c o n c e p t u l ui i Pentru a tinde spre ea ca o linie dreaptă de Copii Trebuie să te urci pe Sinai și pe Cruce pe Stâncă Dreptatea nu e nici măcar a dreptului doar a iertării.

Despre cinstirea părinților morți Copiii trebuie să-și cinstească părinții e poruncit Dar toți ca familie trebuie să ne cinstim părinții Morți poate sunt eu mai sensibil la aceasta dar E un adevăr...

De ce cânt Cânt dintr-un singur motiv pentru că așa mi S-a spus când am venit în lume dar ah câte Piedici mai bine eram general de Securitate Din punctul lor de vedere dar eu am ceva Să vă opresc de pe calea voastră rea și Nu mă sili să vorbesc ce vă spun acum E că dacă nu mă ascultați copiii vostri Vă vor purta blestemele nu nu tușiți.

Paclisa Trec morții pe stradă plângându-și Copiii Dând piept în piept într-un plan nevăzut Prea puțini țărani în sat și toți vânători De oameni și Dumnezeu trebuie să milă Iar și iar în fața abominațiilor cotidiene Îi așteaptă pe pietre în cimitir acasă Bieții țărani sunt schozfrenici nu mai cred Ori cred că cred ori cred că cred că cred Moartea până la urmă ne învinge pe toți Și care e numele ei decât Valeria aici?

Eu Fiul Morții am venit să vă spun muri

Și tot creierul vostru gunoi nu vă va folosi.

Satul minat Nu poți ieși pe stradă fără să întâlnești O piatră de poticnire venind exact la Timp vizavi de Copiii Autiști ai Mariei Satul parcă e minat nu mai ai unde Să calci peste tot informatori cu creiere Pline de răni nestoarse și nealinate cu vin Urbanul a invadat satul și toți trebuie c o n t r o l l e d Rușinea unei națiuni vândute de ea însăși Well Ur wong Man mergeți pe drumul acesta Și veți muri toți fie și cu 100 de Copii Cum să vă binecuvânteze Dumnezeu Când tu îți vinzi aproapele și Copilul tău?

Delfinul ucis Eu sunt delfinul ucis mereu prietenos Mereu ajutându-mi aproapele și ucis Când eram Copil țineam o cronică UN Cu ce auzeam seara la știri și era unul Din Cecenia care a spus am scris +M-au ucis. important nu e să nu mori Ci să mori pentru ceva nobil și pur În această lume sunt un delfin ucis.

Pacient experimental Sunt ce nici un căpitan din lumea asta nu Poate fi sunt un pacient experimental '

Și între pacienți sunt căpitan normal Mereu luat și ridicat și dus și așteptat Asta am fost de acord să semnez pentru Binele omenirii chiar de mor știu viitorul Medicinei și Omului și mor mulțumit Ca Isus și orice prooroc asta am ales.

Campion aka Se poate și box cu bâta+n cap {poem într-un vers} Dupa ce+o luat cine vrea pumnii pe care i+am luat eu sa vina la mine' Gând Aș vrea sa privesc ochii Nickelului.

Nu eu m-am făcut Everithing else is whim Solyaris Nu eu m-am făcut în această lume monstruoasă Plină de gândaci și mașini și oameni insecte Da trebuie să urinez și sunt pe jumătate excremente Trebuie să dorm și să mănânc și obosesc Dar dacă m-aș fi făcut eu pe mine m-aș fi făcut Din bronz nu nu din bronz din foc nu nu din foc Din duh ceea ce au serafimii nu e vina mea om Mă uit la mine și mă întreb unde-mi sunt aripile?

La fel cum mă întreb unde e omenia în lume Cu pra puține excepții toți sunt o nimica Farao

Eu am venit să prezint un Dumnezeu cunoscut.

O cerere de prietenie Xinei Sunt autist de la trei ani jumate bolnav Dar sunt polițai anticomunist din 87+ soldat perpetuu de pe clasa a patra Pacient experimental dar asta sunt Am un talent să computez probleme Chiar și cu o Biblie fiind predicator C Si vin cu o plângere din partea României Tot găsesc oameni așa zis corupți Care îmi spun Securitate și Masonerie And they are right btw iar oamenii de rând Ar vrea să fie cinstiți dar nu prea reușesc Europa e nonguvernabilă veniți de ajutați+ne.

Steaua răstignită Trei Stele călătoare s+au întâlnit și au devenit una Care a devenit un Copil născut de o Femeie 0 Istoria e mai lungă și trebuie să dormim cândva Copilul acela era un simbol ca și stelele el nu A avut Copii ci ca drojdia infuzează sufletul uman Stelele Venus Jupiter și Saturn erau nimic El Niște preoți și intelectuali anonimi l+au predat Unui guvernator oarecare numit Pilat din Pont Care a executat această Stea prin răstignire 33.

Compozitorul tăcerii

Eu sunt compozitorul fără operă ca la Pitești Când tăcerea era aproape singurul răspuns Dar astăzi acum intru în istoria clasică AG Pentru că după literele acestea la Ateneu Oricând va fi un selah în pictura muzicală Publicul se va gândi Aceasta-o compus-o Felix Eu sunt ultimul dintre marii compozitori romantici Și cel mai mic așa că acum pot să mă odihnesc În poezie cu Laptopul pe mut mai mereu' Zgomot Am auzit urletele înțelepților și am văzut tăcerea nebunilor Ca Solomon + am fost asuprit și am privit lumea cu obidă de Copil de liniște se tem dictatorii cel mai mult pentru înțelepciune E trist să ți se urle+n cap o viață dar mai trist să urli spunând Am vrut doar să fac bine și morlocii nepăsători care te duc Înjurând la templu pentru încă o consacrare a minții când Chiar și doctorul are Asperger într+o expresie blândă și Cauți de 39 de ani puțină liniște și nu o găsești niciunde Cărțile nu urlă de asta se tem cel mai mult cititorii lor.

Cum să te apropii de Înțelepciune Dacă vrei înțelepciune trebuie doar să taci într+un mediu tăcut Să nu batjocorești să nu asuprești să nu vorbești ca Zaharia ' Să îți înduri viața și familia nu cu stoicism ci creștinism vechi Orice vârstă ai avea dacă ai credință îți ajunge să poți trăi Lumea nu va fi de acord cu tine dar tu poți să+ți alegi viața Care e Cristos nu te du în casele de bucurie mai bine plângi

Singur dar nu-ți pierde credința și industria și vei trece râul Înțelepciunea are miliarde de nume dar unul îl aleg Maryam Ea nu a scris nici o evanghelie nu a făcut nici o minune doar există.

O poveste veche din Biblie A fost odata un Împărat pe care îl chema Nabukudurullusur al doilea un mare Șef + profet Care a avut un vis cu un copac sequoia Si a auzit un glas din cer care spunea Tăiați copacul risipiți+l si cetluiți+l în pământ Până va crește iarăși și va fi ca înainte După 7 + ani era un vis de la Dumnezeu Și așa a fost Nabukudurullusur II ciot în pământ Până a privit spre cer și a priceput apoi sequoia.

Amintire stelară Cred ca Dimitrie Stelaru a ales vagabondajul Pentru că doar așa mai putea rămâne sine După război și probabil cât a suferit dar singur Cu stelele și cometele sale a mai putut să creadă În anii răi ca pelerinul rus ca pelerinul englez Ca pelerinul indian și un alt rapid a trecut indiferent Pe lângă lumina lui și acum văd acum mă văd Și da cum scrie Shakespeare cuvintele lui More?

Doar un rubayat dens cât o galaxie amintită.

Poezie pentru copii

Aceasta este o poezie pentru copii Ești copil ai cinci ani nu-ți pasă ești Veșnic dar eu îți spun azi copilule Că nu vei rămâne veșnic așa Ma refer că vrei crește în înțelepciune Sau nebunie și asta e în cele din urmă Vei muri și te va aminti doar Dumnezeu Memento mori au spus latinii + noi Și vreau să te iau foarte în serios ca cititor Și să-ți spun ca daca EL cand te-a facut Nu te-a luat foarte în serios te înșeli man Și ce.am învațat eu e ca trebuie să crezi... Și o să te iau și mai în serios și o să-ți spun Să le spui prietenilor tăi Nu ai prieteni cât timp Nu crezi în Dumnezeu! și o să vezi binecuvântarea Dumnezeului tău și mă rog să fie Cuvântul.

3 iii 2020 Negrul francofon Când eram copil au venit la mine în oraș niște francezi Albi și negri și îmi amintesc cum m-am uitat la unul Mai mare decât mine cu ochi de stăpân al pământului Când de fapt îmi priveam tatăl trist și neînțeles Nu aveam nimic contra lui a fost un instinct roman L-am întrebat Ești drept? Fără să știu ce fac fără Să vorbesc el doar a privit nimicul care eram cu teamă trist iubind Ultimul vers vă las să-l completați voi popor latin.

Lumânări aprinse pentru Eliza Îți voi aduce lumânări aprinse de la biserică Tu nu te temi de foc ca mine așa că e ok Lumini vecinice mult mai frumoase decât Rozele ce mor în fiecare toamnă ca Ana Îți voi aduce lumânări aprinse de la biserică Tu nu te temi de foc ca mine așa că e ok Lumini vecinice mult mai frumoase decât Rozele ce mor în fiecare toamnă ca Ana Îți voi aduce lumânări aprinse de la biserică Tu nu te temi de foc ca mine așa că e ok Lumini vecinice mult mai frumoase decât Rozele ce mor în fiecare toamnă ca Ana. Despre inutilitatea artei Scriu poezii și povestiri și tragedii dar Nu am mai găsit de peste un deceniu Ceva demn de citit de la Un artist În plus este biased scrisă la ordin Ori cel mult la schimbarea vremurilor R S Thomas face skandenberg cu Frost Ca să mă exprim brut și asta în toate Registrele și gamele artei mereu vs.

Apoi sunt cei care dintr-un poem fac un hit Dar nu cum credeți și filmele sunt secrete Totul e întinat ca și viața lui Muhammad Singură Biblia rămâne și poate Coranul.

Gânduri adânci {9 poeme}

Gânduri adânci Plânsul înseamnă rană sau absență + Dar dacă privești pământul vezi că și El are o rană mult mai mare și mai veche Decât Tunguska ascunsă sub Ocean Groapa Marianelor de 11 kilometri adâncime Nu a apărut la întâmplare ci când ceva A izbit pământul din care s-a născut Luna Cine știe cu câți aioni în urmă Luna e plânsul Pământului + Copilul prințul cerului mama cerului.

Steaua de apă Mamă știu ce se află în miezul cosmosului Un ocean imens o stea de apă ce naște Stelele și viața și o să-ți spun ecuația Eu sunt apa vieții a zis Iisus cine vine la mine Nu va înseta niciodată deci dacă Dumnezeu S-a simbolizat prin apă e cert că ne rotim În jurul unui ocean imens din care se separă Bule de hidrogen/heliu si stele de apă Care în impact cu cometele' devin pământ.

Steaua răstignită Trei Stele călătoare s+au întâlnit și au devenit una Care a devenit un Copil născut de o Femeie 0 Istoria e mai lungă și trebuie să dormim cândva Copilul acela era un simbol ca și stelele el nu

A avut Copii ci ca drojdia infuzează sufletul uman Stelele Venus Jupiter și Saturn erau nimic El Niște preoți și intelectuali anonimi l+au predat Unui guvernator oarecare numit Pilat din Pont Care a executat această Stea prin răstignire 33.

Despre frumusețea lucrurilor simple

E simplu viața chiar civilizată e grea pentru că omul e înapoiat Și revolut nu exista poeme mai frumoase decat în nt al lui Isus Nu puteți iubi și pe Dumnezeu și Banul și Nu e greu să întorci fața Al doilea Război Mondial a fost un fel de epopee homerică Cu Stalingradul reconstruit pentru un timp dar creierele ni Se destind e pace și vedem că e pace măcar în minte prin Isus ne aruncăm aurul minții în țărână și oameni obișnuiți Nu ne mai plângem și nu ne mai interesează ca pe Gyr Încercând să evoluam ne izbim de părinții noștri îngropați de vii.

Corbul și Crinul Corbul și Crinul s-au întâlnit pe câmp Un Corb Albu și un Crin Negru vechi Crinul nu înțelegea cântecul Corbului Și Corbul nu vedea Crinul dar totuși Crinul și Corbul s-au recunoscut pierduți Ce iubit poate exista între un Crin și un Corb Dar când nimic nu e mai important nici Măcar Leul din Iuda tace privind din munte.

Poem armenesc Ne naștem din stele pentru a redeveni stele Ca Dimitrie Stelaru la capătul rătăcirilor noastre Orfane străini în lume și fără drept în ea dar Undeva în ceruri este un loc pentru noi știu Și nu mă stresez din cauza oamenilor plini De creier și scârnă asemeni astrelor călătoare Ca să redevii stea trebuie să te combustionezi Ori să lași pe alții să o facă dar când vei fi stea Nici diamantul nu te va mai putea răni doar Dumnezeu.

Distih de Martie L-am întrebat pe Parmigianino cine?

Batjocura mi-a răspuns + crucea.

Deva Îmi amintesc când viața părea mai simplă mamă Când n-aveam rude prieteni Patimi ci doar trăiam Da sufeream nespus dar sufeream la altă măsură Eram tânăr și nu înțelegeam nimic deși și acum nu Dar azi toți poeți toți fac versuri cuplete se exprimă Ca Gisli la început de saga măcar de ar sfârși ca el Eu scriu pentru că sunt poet și atât fascinat de litere Fascinat de litere fascinat de litere și e trist doamnă Că azi oamenii își fac propriile tviuni în loc să muncească.

Tăcerea lui Dumnezeu

Dumnezeu e spirit nu vorbește a vorbit 3 ani Așa către ce trebuie să îndemne tăcerea lui Și a cărții lui pe care nici unul nu am citit+o Un plâns un lătrat o tăcere de miel înjungheat Acesta e Dumnezeu tot restul e doar istorie Umană sau mai puțin cu războaie ciclice ca Saturn Astfel dacă Dumnezeu tace nu e mai bine să scrii Fie de doar copiezi Sfânta Evanghelie după Matei Caligrafic pe hârtie glasată și nereușind să o sfârșești...

Renașterea unei națiuni Românii ajunseseră la grea Posadă se sminteau În lumea largă ce se întâmpla cu ei nimeni știa Și a fost un Copil al Mariei care în mijlocul greutăților A chemat țăranii din toată lumea la el în sate și Au venit și a fost iarăși poporul român negru vechi Și erau mulți cartofi și porumb și brânză și Istanbul Poporul se întindea din Groelanda până la Marea de Sud și Dumnezeu era cu ei că vedea cât erau necăjiți Virtus Romana Rediviva s+a numit Legiunea lui Cristos.

Finis, La Picioarele Măicuței Domnului i (La Picioarele Măicuței Domnului fascicolul i.)

9/11 dec.2020 Felix Rian Constantinescu 9 dec. 2020 Lui Leopold Sedar Senghor

Motto Négritudeedit With Aimé Césaire and Léon Damas, Senghor created the concept of Négritude, an important intellectual movement that sought to assert and to valorise what they believed to be distinctive African characteristics, values, and aesthetics. One of these African characteristics that Senghor theorised was asserted when he wrote "the Negro has reactions that are more lived, in the sense that they are more direct and concrete expressions of the sensation and of the stimulus, and so of the object itself with all its original qualities and power." This was a reaction against the too strong dominance of French culture in the colonies, and against the perception that Africa did not have culture developed enough to stand alongside that of Europe. In that respect négritude owes significantly to the pioneering work of Leo Frobenius.

Building upon historical research identifying ancient Egypt with black Africa, Senghor argued that sub-Saharan Africa and Europe are in fact part of the same cultural continuum, reaching from Egypt to classical Greece, through Rome to the European colonial powers of the modern age. Négritude was by no means— as it has in many quarters been perceived—an anti-white racism, but rather emphasised the importance of dialogue and exchange among different cultures (e.g., European, African, Arab, etc.).

A related concept later developed in Mobutu's Zaire is that of authenticité or Authenticity.

Wikipedia.en, Léopold Sédar Senghor / 2020 i. Fata bună Paserile Maiestre Chemare a Sfintei Ioana d'Arc în ajutorul

soldatului Isus Maria Rege al Angliei vin înaintea ta Fată a lui Isus, a Franței și Mariei care ai învins pe cumplitul rege al Angliei și îți cer ajutorul în bătălia mea de azi (se spune bătălia) ajută-mă pe mine și superiorii mei să învingem fie și de a fi să murim dar tu ai putere împreună cu Maria Virgina Domnului și Isus Fiul Domnului să ne mai ții în viață o zi îți mulțumim și ne punem săbiile inimilor înaintea ta Martiră a Bisericii și Sfântă a Îngerilor.

Amin.

Trup alb În computer Fata are trupul alb de roze de var vermeerian Cu genunchii roze de rugăciuni în plăcerea întrucerului Carnea îi e purpurie de Iubire în deznădejde și drag de drag Ea nu are o pasăre ea este o pasăre în zborul sclaviei vecinice a iubirii Ea tremură ca un tren transatlantic în zbor trăiește pentru tine Din peștele gurii ei s-a născut Domnul Iisus Hristos peștele Sf. Petru Cred că are o înclinație către iubire făcând-o artă ca un monstru sacru ubita meaare trupul de marmură cimeriană vie ca izvorul în zăpadă.

Prințul din Strada Săracilor Pe strada mea vizavi de mine trei efective de Copii Îi știu din 1995 și cel puțin după Convertire 2004 i Am scris despre Ei am văzut în ce falanstere mini vii Am publicat poezii și lucrări despre spitale nimeni Ei sunt nimeni se nasc și pier fără drept la Iubire Și nimeni nu spune sărmanii nimeni nu se revoltă Decât părinții macini văduviți prea curând de suflet Madama Pogany a pierit demult în țigănia castelului Acum alți nobili s-au născut în sat întru Credință.

Fata bună Sufletul bun frumos Ca Iisus Cristos Viață de Iubire Mai presus de Fire Ingerul ce te iubeste Fata ce te mantuieste Te zboară peste Pământ Măiastră plecând din Mormânt.

Sex fără vină Ea plânge lacrăma curgându-i de pe față pe părul ce o acoperă.

Strigătură Dansezi pe spermă, iubită-mea.

Mieluțul Mieluțul Maicii Sfânte Dor fără cuvinte Durere fără fiere Soarele din miere Te-am văzut în

Câmp Fără de Cuvânt.

Curat Copil Basarab Copilul mieu drag Eu te voi iubi Și când n-oi mai fi.

Veghetoarea Ce frumos cântă pasărea singură în câmp Și eu o iubesc din bradul mormânt Ce bine zice veghetoarea sufletului meu Și eu mă gândesc la Iubitul meu Inima privighetoare de care mi-e dor Că vine din Marea născătoare de sor De ce să plângi când poți să iubești De ce să Citești când poți să Povești Și de ne-om săruta va fi sub Lună Când cerul e negru și Născătoarea nebună Că Iisus s-a născut la Eșul moldovan Ce frumoasă mi-ești an după an!

M-am dus la Făcioară Și i-am atins Altița L-a spital Copiii Merg la Albumița N-au pantofi săracii Dar au inima mare Sărmănuții îngeri Fără căutare.

Cântec

Eu sunt Motanul Încălțat Și stau toată ziua-n Pat Și când vine un Șoricel Mă fac că nu-l văd defel Șoriceii sunt frumoși Ca Nuferii nămoloși Dar un Șoricel frumos Pentru mine e Hristos!

De mi-ar da o Sărutare Aș pleca în Lumea mare Colo dincolo la Baltă Unde-i Staua cea Înaltă De mi-ar zice Te iubesc Aș plânge ca nefiresc Când în Brațe mi-a veni Cerul meu s-ar Înseni!

Sunt pisică Autistă Șoricelu-i la Revistă Dar aș vrea s-aud și eu Cântecul lui Dumnezeu!

Domnița și Unicornul când sunt slab atunci sunt tare E Domnița-n neagră zadă Unicornul stă-n zăpadă O iubire nesimțită Fetele când să mărită Și apoi stai lângă ziduri Cauți în Cer a tele gânduri O Iubire pentr-o Fată Acuma ori niciodată

Stai și plângi-n sus de colnic Stele petrele ridic Unicornul pleacă Frunte Străpungând vechii Mormânte Asta-i mersul Dorului Nu fugi din calea Lui Dar o Clipă te Oprește Preacurată! te Gândește!

Geam murdar Îmi mănânc compotul în fața unui geam murdar **** sunt și eu trist și ruginit Uit și să mă rog la Sfinți împiedicându-mă în pat E încă noapte pe fereastra uleioasă Eu singur cu Dumnezeu și bezna matinală Mă gândesc la ce e mai bine pe lume Doar sufletul mi-e Imaculat.

Rugăciunea vestalei Iar mi-e părul leoarcă precum rece înfrigurată noaptea Pune izvor albastru de sânge în ochii mei Fă-mă mamă aici în pământul mamelor Iubește-mă Dumnezeule fă-mă frumoasă Te voi primi în bordeiul negru înzăpezit Îți voi răsfira sare din roze în ochi să-mi plângi bocetul Hai pe drumul câinilor de noapte ascuns în întuneric între sate În lumină te voi primi îți voi vărsa inima în cunună Sfințenie regăsită stelele se încălzesc una la lumina celeilalte Vino prin troiene de ger de la o Ursă la cealaltă.

Muza de la malul mării M-am întors să privesc în ochii muzei de la malul mării Un psalm cu sânul de marmură purpurie Cine ești tu?

Vocea iubirii am primit răspuns Dar de ce ai ochii brăzdați?

Pentru că sunt marea pe care ară plugurile trase în iarnă de boi Ești vie? am mărturisit Doar dacă mă săruți mi-a rostit Dar **** pot oare de să te sărut pot săruta stelele?

Sărută-mă cu inima și vei vedea **** mă voi umple în brațele tale ca Lumina Și pieptul ei era atât de murex în marea oarbă și era-florită-n stele Și privind în ochii ei expresioniști și în sărutu-i de lumină Tu ești floarea de pe mormântul mamei, magenta, vie după 1 an Am lacrimi pe ochi pentru plânsul tău de când te-am văzut Și atunci - din cer - m-am aplecat și am sărutat marmura mării!

Așa a fost când eu cerul am sărutat cerul și rujul de stele mi-a ars buzele L-am mai sărutat încă odată și îngerul a coborât între noi.

Predică presbiteriană Reforma percepției Cuvântului 1. Tiparul a înlocuit manuscrisele cu Biblia la 42 de rânduri tipărită de Johannes Gutenberg în 1455. Electricitatea a înlocuit tiparul acum în secolul 21.

2. Shakespeare sec xvi-xvii nu își citea piesele iar anticii și Augustin practicau acel joc tolle lege, citește cu voce tare.

3. Mcluhan a profețit în anii60-70 O cultură ”fonografică” interpretare proprie.

4. Pe Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu și Mircea Dinescu inclusiv valoroasa operă de românism a lui Mircea Vulcănescu nu îi mai citește nimeni.

Concluzie curulă. Profețesc că singura stâncă rămasă citită din toată literatura va fi Sfânta Biblie - pentru celelalte cărți,în domeniul culturilor, fiind necesară o Reformă a percepției Cuvântului.

O lume a sentimentelor pure Schiță poetică despre Mezolitic Oamenii de la televizor sunt ca ridicole Litere de plumb Arta se refugiază în psyche-ul Alicei în căutarea purității Copiii sunt sănătoși când spun Adevărul & Copiii iubesc!

Umanul se reciclează. Pentru noi e prea târziu. Pueri doctrina.

www Trebuie să încălzim în fiecare zi monitorul înghețat Cu pieptul nostru cu mâinile noastre râzând sau tăcând În vraja care ne cuprinde în acest paradis feminin Coapsa suavă ca atingerea unei aripi de pasare împurpurată!

Portocalii din Mytilene ...

Infinis Viața evoluție perpetuă Stadiu salvezi.

Crucea înstelată Hristos a fost răstignit în Calea Lactee Cine i-a numărat pașii pe ape?

Un om sărman l-a întâlnit cândva Și și-a recăpătat vederea neavută Isus Hristos a fost răstignit de Romani Pe o cruce de stele țintată pătrată.

Ieșire 40 E ora 6 dimineașa și stau inaintea ușii închise Cu chipul ras de ceva vreme și cu coama de cal indian Deasupra ușii e o firmă pe care scrie Ieșire Sunt în mantaua Stalingrad+Siberia și aștept Prindu-mă în ușa de termopan 2005 cu reflexie dublă Brusc constat uimit cât seamănă chipul meu îmbătrânit Cu al Arhanghelului Gabriel din icoana rusească sec. XII.

Iubirea lui Abderrahman Eu îmi aleg un drum de tristețe între Medina și Mekka Un drum de lacrimi mari de sânge în loc de vin și râs Un drum de poeme monoteiste mereu întrerupte În tăcerea rugăciunii când mă gândesc la soția mea Poetă ca și mine dar ca la șah când eu sunt la Mekka Ea e în Medina și parcă lui Abu bakr nu-i e milă de noi.

Mama Mama mea s-a căsătorit târziu Nu găsise omul deștept asta a fost Dar la nuntă avea părul cu bucle În harta României Adevărate Și Steaua Roșie de deasupra lor Căzuse devenind o stea neagră.

Poem argentinian O oboseală cronică Unde vom scăpa de massmedia?

Atâta regret pentru un pui de vrabie Și cât te iubeam Un plânset un scâncet un lacrima un sensucht Un saudade universal O durere.

Biserica bolnavă Larei Fabian Nu mi-ai privit niciodată chipul

Puțini au făcut-o așa că mă voi Ruga singur cu cine îmi va fi Prieten Nu mi-ai auzit niciodată glasul Nici tăcerea ți-e frică de templul Meu așa că te las pe autobanda Ta Ca rușii de altadată îmi voi face Propria biserică împreună cu Medici și tot ce sper sunt Fericiri Psalmul 1 Și de va fi o Marie va fi o Marie Bolnavă o Matcă ill iubită de Albinele toate și Prisăcari te Rog roagă-te!

Mama Copiilor mei Ai aripi mama Copiilor mei Te văd când vii obosită acasă Îți porți povara ce nu te lasă Floare de iarbă crescută în Strei Copiilor sfinți stea din irozi și părinți Copilă ne-bună geloasă pe Lună Vom muri din lut Copii ne-om zidi La pâlpăt de sori citind pe Elle Negri!

Sticla de CocaCola . Eu sunt aedul literaturii românești Tu îl ai pe Dumnezeu in tine / Am o sticlă fierbinte de CocaCola

Goală - ca soția lui Cezanne în ora tainei revolute Și când răsare Galaxia sticla ia foc topită Prin mijloc - ca un porțelan negru ca un ulcior de pământ Amforă cu sare chiup de avânt Privire de nisip pe-o mână neiubită Mintea mea e acea sticlă dezgolită Candelă preoțească de aici dincolo de Mormânt!

Amin Fata era neliniștită Nu pot să mai trăiesc! tristă Spuse ai vrea tu ai vrea tu o sărutare să-mi dai?

Eu aveam o pasăre în sân aveam o pasăre în sân Ieșeam dintr-o eră rea în inimă măiastra palpita Fata era un Gavroche necăjit eu Sonia Rostova Eu aveam Fata în piept și iubind am spus Amin.

Arta poetica nuova Sunt un copil al iubirii Așa o chema pe mama Sunt șapte ani de moarte Sunt un copil al iubirii Văd dimineața cu ochi mari Privindu-mă din fereastră Noaptea e încuiată în minte-mi În piept-mi crește pământ Rilke mi-e nenăscutul O nouă iubire privindu-mă din tine Viața e matematică Omul e Dumnezeu.

Basmul Iubirii

A fost odată o carte În care trăia o frumusețe de moarte Iar Ptolemeu - sau Prometeu Murea în visul tău Au fost odată doi părinți Coborâți din Sfinți Dar iar văd că e noapte - Frunte în șapte!

Crucea de hârtie glasată Copilaș scump născut din Cuvânt sfânt hai să mergem în codru să căutăm arborele galben arborele portocaliu & roșu cu frunzișul de hârtie glasată acolo vom culege frunze de Exod vegetale ca puiul de urs și bruna ursoaică și ne vom întoarce târșâind obosiți pași în amurgul cu Lună iar apoi în Sabat vom decupa o cruce galbenă portocalie și roșie intens ca negrul rozei negre o vom zbura pe un zmeu cu sânge cald până la parcul cu morminte - la mama simbolistă și vom gândi până în noapte lângă crucea de hârtie glasată Copila mea de Lună ce nu te mai naști!

Cuvinte Nu știu de-mi vei sta pe cale Citindu-mi numele-n Annale Galb cimitir fără de sațiu Ovid, Vergiliu ori Orațiu Nume de pe-o veche carte Un filosof fără de moarte

Acum însumi mă-ndoiesc Ești tu mort, - ci eu trăiesc?

Geniul satului Am cunoscut odată un mic geniu primă rândunică a satului Din Săcămaș înflorit în Deva ca un cromatism violet din munte Un suflet al datinii care te leagă de iubirea Antigonei De pământ și cursul pe râuri prin pâlcul de bordeie Acum e departe în altă lume plecată în Burgul 1 Dar mi-o amintesc cel mai des dintre frați surori Sufit chinuit ratat în fir de tort ingenuu dar nu în viață Și ne vom spune eterni: Mă bucur că, vii, am murit!

Ger de noapte Ut Liban Clusium O revoltă nu înaintea destinului + ci a omului De Copil am regretat că nu sunt angelic Și apoi m-am străduit să devin Am mers mult pe treptele lumii și ale câmpului mereu altul Putând vedea frumusețea slăbiciunii a neputinței a Falimentului Zâmbetul preaplin de rouă ca un trandafir virgin într-un drum singur în sărăcie și străinătate sub cerul alb de cenușă Și apoi am rămas singur cu noaptea Părul ei albastru închis îmi este doliu catolic și vitraliu Poezia mea e una a milei De sus din catargul aerostatului poetul e superior vieților oamenilor Un Cristos păcătos - un Ave Maria inexplicabil!

Leo Iubire falsă

Israel la darea Constituției s-a închinat unei bestii Tot așa un prieten al meu nu mai știu precis cine Pentru că era prins într-o iubire neîmpărtășită Și-a făcut dreptate făcându-și o iubire falsă Acum poate ține cele zece porunci simultan Faptul e făcut are iubirea de gât mărșăluiește Judecătorii se întreabă ce poate fi mai bine Pentru un suflet nefericit o mireasă evreică.

La arat Ararăm pământul taților noștri în faptă de dimineață devreme Țarina clisoasă ori curată moale sub lacrimile de ploaie Curgând ca izvorul de mii de ani din pleoapele de icoană Ale mamelor și bunicelor noastre și ogorul rodește lacrămi Orașele inexistente departe agonizează în târziu de noapte Cu rachetele nucleare ascunse în burta metroului și Copiii zăvorâți în canale Autoturismele sunt șobolani gigantici căutând după sânge Țăranii tac sub cnut ș femeile tot spun schimbăm mâncare mâncare!

La statua lui Anton Pann în veacul ciumei Dormeam deja-n penumbră când La patul mamei sfânt mormânt Văzui un chip spre cer dormind Un turc prelung cu nas elin Al poveștii demidieu Ce veghezi la patul mieu? Și zise mama din pământ Acesta ești - vei fi curând!

Când moartea te va irosi

În patul mieu ori-un-vei fi De mine tu să-ți amintești Icoană în ferești Dar, Doamne, ce va fi cu Ea? Eu întrebai încă plângând Nu întreba nu aștepta Mai bun mormânt.

Laptop înghețat Îmi pun mâna lividă de scris Oprindu-se pe un laptop înghețat În sat tămâie și gunoaie Plânsul lumii a devenit concret Banii ultimele icoane Pe cruci toți - sângem.

Luceferi negri A căzut de mult timpul Au cosit de mult fânul Bătrânii au stors vinul Oameni negriră drumul Câini pătați caută carne În satul de Copii fără arme Trec iar marfare cu marne Lună pe cruci gri la Varne În case oamenii caută totul Bătrâne sărută pisicilor botul În pat plâng mama și nepotul Adolescentul citește Idiotul Luceferi negri nasc vagabonzi Femei vechi primesc un gablonț Sei scrie despre ridicolul bonz În cartea deschisă - copii scunzi Biserica tatuată sclipește sub cer

Joia frații vorbesc de virtuți și averi Sărmana spune: -Da' vii să mă ceri?!

Boul se gândește la zăpada de ieri Doar polițiști merg sus la Copii Bolnava spune drumului: -Să vii!

Ea începe prin a spune: -Știi!...

Plânge că e un plâns între mii!

Iubești să-ți mai treacă vremea Rușii merg la morse în N. Zemlea Tata nu mai poate să care lemne Pe drum sătenii vor să-se-nsemne Argatul îți intră în casă și-i bună Și Fata îi bună și masa îi bună Copilul a murit de o săptămână Din cărți poetul pleacă pe Lună Mai în sus Poliția pare părăsită Mama nu mai face pește sau vită Prostimea iar te trece prin sită Mitarnicul frate cu cel fără mită Idealistul se-ntreabă în pustie Îndrăgostiții se văd de Sf. Mărie Iubitul tău nu schimb-o dulie Cine-i pe bancnota de-o mie?

Iau Biblia si vulpi fug din carte Oratori iau bani despre moarte Te iubesc pentru că ești aparte Oamenii se vor oxida pe Marte Acum târziu închid sting oblonul Cu Munchaussen plec cu balonul Lear cu bufonul Mihai cu Avionul Vă rog dați-mi și mie melonul...

Mânia Mânia este cauza principală pentru distrugerea familiei Ce înstrăinează Copiii de părinți cel mai mult în durere Desparte pe prieteni și pe frați și totul pentru o vanitate Nimicul aduce mânia când Copilul nu se mai roagă

Și apoi nu-și mai poate ține casa decât cu urlete & bice Iar Copiii fug dar asta o fac și credincioșii oameni mari Și în întunecarea minții sale omul înnebunește no god Și ca marea se-aruncă urlând în mormânt & iad crunt.

Fefeleagă Leg gândurile unul de altul în camera de tortură Aștept trecerea vremilor ca să fiu cu o viață mai Aproape de Dumnezeu mă gândesc la Scriptură Și învii din întuneric nu mă mai judec nici las alții Leg gândurile ca pe nuiele după **** a început Totul să fac un sicriaș de papură ca să merg pe Ape timpul se contractă ca apa privim din ambră Sperăm să murim într-o zi să ne sfârșim munca.

Mielul meu cel mic Mielul meu cel mic Cel mai peltic Singură turmă Ruga din urmă Miel cel frumos Prunc firoscos Miel înțelept Regele drept.

Nu te-nțeleg iubire simbolistă Nu te-nțeleg, iubire simbolistă Prin ploaie merg prin ger Cu fruntea-mi tristă prin Cimitirul crucilor de fier Negre Smaralde-n ger

Merg fără nume-n lumea veche Unde tăcerea zboară-n rariști săpate-n streche Tunuri trec cară după cară Casele ard ocru în morți de vară.

Ochii mamei mele Motto Copistul promise că aşa va face; şi Scrooge ieşi bombănind, închise biroul într-o clipită, şi copistul, cu capetele lungi ale şalului său alb fluturându-i pe sub surtuc (căci nu avea palton), se dădu de douăzeci de ori cu sania pe Cornhill, la coada unui şir de băietani, ca să cinstească şi el ajunul Crăciunului, şi alergă cât îl ţineau picioarele până acasă, în Camden Town, ca să joace babaoarba.

Ch. Dickens, Un colind de Crăciun, decembrie 1843 Am găsit o icoană alb-negru oglindă oxidată De când era mama Copilă și privindu-i argintul Văd că are sticla înmiresmată a privirii mamei a mea! **** în ce modus nu știu poate o altă întrupare Un străin din Ceruri cu ochii mamei mele Un sfânt ca mama privind cu gând de Cer. Poem rus Noaptea arde negru sub stele albastre Mi-am pus ochii cei verzi pentru vals Va veni Cneazul tygru din marile astre Și mă va chema cu Însuși la dans Eu port ochii cei verzi - verzi ca ochii de tigru Apoi până dimineața prynțul mă va isprăvi Eu port haine albe de Fată dată la jertfă Sunt vechi sau sunt gris ochii de tigru?

Azi voi muri în brațe de Fiară ce ucide Fete Mama muri și la Castel fată de nimic mă dete Noaptea pe cer în somn văd marele tygru Coborând din Cer la vânat de Bouri și Zymbru.

Poezie pentru oameni / Cunoscutul scriitor englez Sommerset Maugham a scris o carte groasă cu titlul: „Robie". Cu cîtă uşurinţă se lasă oa¬menii robiţi!

Voi, cei mai în vîrstă, vă mai amintiţi de supu¬nerea faţă de Hitler. „Am crezut că doi ori doi fac douăzeci. Am crezut-o pentru că aşa spusese Fuhrerul". Nu puteţi ne-ga că există o putere a întunericului, că diavolul există!

Marele poet german Goethe a scris măreaţa dramă „Faust".

Pentru că voi sînteţi toţi oameni cultivaţi, presupun că cunoaşteţi piesa: O fată tînără numită Margareta joacă aici un rol important. Ea era un copil curat, dar a fost se¬dusă. Fratele ei, vrînd să salveze onoarea familiei, îşi găseşte moartea în lupta cu seducătorul surorii lui. Pentru ca aman¬tul să poată veni la ea, Margareta dă mamei ei un somnifer puternic, care o omoară. Iar cînd se naşte copilul, ea îl omoară - ca cei care în zilele noastre practică avortul: ce vi¬nă enormă îşi iau asupra lor! în final, tînăra fată a ajuns aici: vinovată de o triplă crimă: mama, fratele şi copilul. Şi atunci spune aceste cuvinte tulburătoare: „Şi totuşi, Doam¬ne, ce m-a-mpins, era aşa de pur, aşa frumos!" Goethe nu era deloc nebun. El povesteşte în „Faust" că diavolul se afla în spatele întregii istorii!

Poveste neagră Un Uriaș avea un prizonier de război care avea un Cerb care avea în gât un opal.

Mult se chinuia Cerbul să lepede

piatra ceea mare neagră ca apa din fundul fântânii **** e ea deschisă sub cerul de noapte dar nu era chip. Și zăcu multe veacuri Cerbul cu mărgăritarul în gură și capul pe de lături întins ca mort și parcă nu era chip să nască iar stăpânu-său Băiatul nu mai știa ce să facă de mila lui.

Văzând că nu se mai face bine își făcu un toiag din inima unui salcâm însemnând locul și plecă în lume să uite de necazuri și Uriașul care îl iubea mult strigă în urma sa făcându-i pentru prima dată un nume lui care nu avusese niciunul: -Odhin! odhin!

Pui la rotisor Romantici – într-o lume postmodernă! ne-am născut din alte vremuri ca Laura Pausini din reclama la săpun! stăm la terasa unde oamenii se opresc împreună – pentru un pui la rotisor în sfârșit!

Noi avem Povestea lui Ende cu Bastian și Atreiu copiii noștri – Biblioteca e aglomerată!

Puțină elegie pentru Gisli fiul lui Sur Motto Aud, Gisli’s wife, remains loyal throughout the saga and refuses to divulge the location of her husband, even when Eyjolf offers her three hundred silver pieces, help in remarriage and reminds her of her current hard life at Geirthjofsfjordhur. Gisli's dreams of a mysterious woman pouring blood on him continue to plague him, and eventually he is not able to run from his problems or the people who are hunting him. After Gisli is discovered, Aud and their foster-daughter Gudrid fight side-by-side with Gisli until he is killed in a final, strenuous battle. Even after Gisli is dead, he is still honoured and respected for being a loyal and honest man.

The saga notes that his final blow was just as strong as his first.

Once Gisli faces his death, Thordis experiences remorse for his murder and stabs Eyjolf in the leg. After Bork wrenches the sword out of her hand and attempts to calm the group, Thordis declares herself divorced from Bork and leaves the house. Aud, Vestein's sons, and three others leave Iceland. Aud converts to the Christian faith and with Gunhillda, the widow of Vestein, takes a pilgrimage to Rome, never to return to Iceland.

Wikipedia, Gisla saga/ Voiam să-mi fac un chip în cimitirul amintirilor meale Dar scrise pe frunze cuvintele au devenit pământ E ploaie în șanțurile orașului și prăbușiți din cer mestecenii plâng Acum a sosit clipa să murim **** mor problemele când le știi Nu-ți scriu cu plumb ci mie însumi Acest verdict e interior Calul meu ți-l va aduce în dinți E ciudat să văd după decenii adevărul pe chipul tău.

Audr, 2020 RUGĂCIUNI CĂTRE VORONEȚ (4 Ode)

dedicată cărții Ruth ÎNTÂIA RUGĂCIUNE Cerul tace de doua mii de ani Ori poate nu; ori poate toți greșesc Din Casa Mariei gândul mi se+ndreaptă Spre Voroneț Te rog Sfântă Sixtină nu alunga plânsu-mi În jertfă necăutată iubirea o găsești Te rog te plâng ca pe propriu-mi trup Din Voroneț Nu căuta în marea din tine să te-neci Sfântă stavroforă ci amintește cuvintele vechi Ca stele ca nisip tu cosmos ești non plangit În Voroneț Înainte să îmi spun Aminu-mi; Sfântă Română, Mă spovăd că tu ești eu cu toaca cerului Acum tăcerea iar se lasă tristă peste Românie Marianic Voroneț.

CĂTRE LUCEAFĂR Ești viu, ești tu, beata ești vindecat de tine Ce-n tine Magii au văzut n-a fost decât Marie Sfințenie e în tine nu Romantism bolnav Pre Voroneț Te-am văzut pogorându-te poate e versul În dialectica treimii nu rămâne decât I Iar in algebră 1; te rog sfântă fecioară privește Maria in Luceafăr Ce scrie această sărmană Psafa e poate Adevăr Vestit de veacuri de cei trei Dumnezei și stele

Trizofrenie; adlerian Cuvânt al Iubirii în D-zeu Marii după Marie Saturnismul e Calea, Adevărul, Viața? - vai Pe Cer doar doua stele Luceafărul și Luna Capela pâlpâie în noapte cu chipuri vechi Din veacuri sixtine.

LUMINA UMILINȚEI Ce am primit și învățat de la mama mea vecinic Scufundă-te în umilința amară în durerea fără Leat și mereu smerește-te dar naște ca Hiero Născătoarea Poate durere e viața noastră deci s-o durăm Și ireal prin iubire iubirea s-o invingem; în Vechi bucoavne să citim de avva Isaia și Adler Spre umilință Precum sunt cele treizeci de Madone Negre De aș putea vedea Madona Umilinței, pre Mara venind orfană cu fiica ei cu Ruth -, În Voroneț Mai mult cuvinte n-am deci te rog te roagă Aici sărmanii plopi privesc spre cer umili – Mai mult decât la Marte visez la Medicină.

Yin Voroneț.

OCI BOLNEV...

Dianei Baciu Vrei să știi frumoasă fată care e e durererea ta!

Ce poate fi decât inima de două ori din carne?

Iresponsabil Pușchin, Tolstoi au inapoiat Hellene În Țările Român

Nu nu sunt obosită nu am decât nevoie să termin Versurile-mi persane să-mi obosesc mintea zilnic Ca-n Diata Dumnezeiască ca Regina din Saba În Novgorod Prea bine frumoasă Doamnă! ești bolnavă - scrie!

Decât scrie pentru vindecarea lumilor – dar duhul Decât doare și nu nu ești bolnev iți spune proorocul Sfântă Stavroforă Nu nu Nastya n-am îndrăznit să privesc decât Cana Galileii în ochii tăi sfinți iar pe Sfânta Marie caut-o În tine. Dintr-un turn oarecare dar apropiat‘ți scriu, Rugându-mă Ție.

Ruth!

Privesc în oglindă gândindu-mă la ceva negru și galben Miracolul ce îmi stă în față mă cheamă târziu la fereastră E un fel de unit punctele pe desen e un fel de cădere vie E unfelde virginal într-o bibliotecă pustie înmiez de cimitir O urnă a satului așezată în vântul nopților de toamnă Când stând în odaia înfrigurată ne iubim cu amintirea E un drum de moarte în conștiința unui frumos Copil E acea iubire care nu trece după moarte # a frumuseții.

Seara asta mănânc pâine goală Azi a fost o zi încărcată ca un templu baroc M-au blocat a patra oară pe poetii-nostri de la prima poezie, o poezie scrisă în engleză vara aceasta - Ravens Mating - care azi mam gândit s-o iau titlu de plachetă 2020 plus infinit sau mai puțin Ori mai bne nu Suntem pe 30 octombrie 2020 Când mă pregăteam și pe veceu mă tot gândeam ce să postez pe Felix G Constantinescu

Pentru poetul bucureștean intelectual cam chiar fără studii din Berceni unde or fi și ăia Care la vorbele mele chitite a spus că spre deosebire de el care e n ormal Eu am trei personalități aruncându-mi în față trei smile-uri civilizate de la Bucureștii de Sus pe care i-a înființat drept capitală strămoșul meu din Țara Românească Vladislav Vlăduț Voiam sa-i pun inițial niște citate dure ca programul Strong din Biblie de nu se mai spăla nici în zece ape împreună cu epava Walter Scott și Adevărul spus Maryei Jana până la urmă ceva din Biblie cu un imn să zicem oarecare dar ales plus filmul Un cuento de navidad ori pagina de Wikipedia Un Colind de Crăciun Și citatul cu sloiul de gheață din Frankfurt până după borcanul cu cea rece de plante am mai găsit un colț de codru de pâine rămas de două zile Și atunci am zis că-mi scriu poezia aceasta Aparent postmodernă – în esență Romantică Concluzia mea e că mai bine mă înțeleg cu pastorul din Dorohoi care m-a călugărit decât cu lefterul ăsta de poet și public_ist macabru Dar ideea mea creștină e că toți oamenii trebuie iubiți – săracii chiar și noi înșine Cam acum termin bucata de pâine – pe mâine mai îmi rămân trei felii dintr-o altă fostă pungă cu pâine. Amen.

Sfânt Albatrosule!

Am stat în vecinicul plin de mir iubindu-te singur ori în doi Ou spart în aștept și plâns acea lacrămă vie nu vezi odată Și în iubire singur m-am clocit sub cerul fără înviere Ești dincolo de stele cine poate ajungă iubire preacurata de sfinți vechi din castele? Și-așa în plâns și nașteri în tăul cerului uitat-u-m-at Văzându-mă că îți port chipul de lumini și sfânt var M-am întins pe gheață și trist n-am mai așteptat Mă vei găsi odată plâns Albatros! singur suflet înghețat.

Stele negre Elizei In creieri Sunt stele negre Neuitate Mame grele Cosmosul Nimica e Unde mama e Ochii tai Asa simbolici Amintire de Arnici Ochii tai Asa de negri Stele negre Margarinte.

Suflet din lumea ideilor pure Ca un pian scufundat în Sienkewicz În azbestul lumii inima încă mărșăluiește Ca într-o joacă de copii ori un drum de noapte spre casă Câtă durere viul și cât plâns moartea Zgomot în templu Dumnezeu adună tomberoane Ucenicii se vând pe băutură Maternitatea drogată moare Pământul e un nou născut plângând cosmic.

Un suflet delicat dormind în cântecul codrului

Venită din pădure s-a îngropat în pădure Codrii plini de urși și unicorni Un scâncet un cântec o rană în pântec Stăncuțele indigo se ceartă cu privighetoarea nopții În Peleș Luna pălește pe-o rariște Întâiul clopot plânge - sătenii văd zăpadă pe miriște.

Vertebrele Mariei Monahului medieval Nicodim Cândea Citeam un articol Wikipedia Când am constatat două vertebre încălecate Spre gât - și capul îmi trosnește Ca două degete strânse unul peste altul Am luat un pumn în șira spinării pe degeaba Acum câțiva ani la etajul spitalului Nopcsa I Am văzut odată la Orlea un om complet gârbovit mergând – La o înmormântare.

Vino în cânt de brațe adânci Vino în cânt de brațe adânci Hai să îți caut în dalb păr Copile sfânt ce trist mănânci Sub nuc sub fag sub măr Uită de rău de ceasul său Purta-te-voi pe brad Venit din cer cruce de fier Noapte-o vom trece-n vad Numele tău e neamul meu Izvoare urcă-n spirit

Templul e-o stea e mama ta O flacără-a plutit.

Diată Vă las drept moștenire galbene păpădii Care vă vor înflori pentru vecinicii Când le veți vedea aurul cizelat Veți ști că la Dumnezeu am plecat Din păpădii vă voi da tezaure Și voi chema albinele faure Miere să vă dea și ceruri Să mă oglindiți în cerneluri.

Planeta zăvorâtă Deja nu mai știu cât am de trăit Planeta toată s-a zăvorât Ca într-o ortodoxie fără Crez Ba adorm ba-ma-ntrez O suferință obsedantă ca un deceniu O viață lungă cât un mileniu Suntem în mâna lui Dumnezeu Planeta va trăi nu știu însă eu.

O altă înfrângere a zeilor Cântă tu Muză focul ce inspiră pe Atena cea cu ochi albaștri Când pe o Fată o văzu țesând mai frumos ca ei Olimpienii Și jos printre muritoare un suflu prometeic în Babilon furnicar iască O nouă înfrângere a zeilor vai o ce năpastă!

Cântă tu Muză din lira țesută din sufletul lânii de aur

Ca-n vremurile mai vrednice când Pleiada își dăltuia viersul Neștiutoare de propria-i frumusețe ca pliscul de privighetoare în flutur Cântă tu Muză și fă obrajii Atenei de tyro-fenician carmin.

Biserica îngropată. Fantasie Jos în lumina câmpului pe locul vechi al satului pentru alte vremi cerești Se întinde o biserică din pământ spre Lună cu turnul fortăreață în iarbă Un beci de livadă vid negru înveșmântat în pământ un alb calm pinten Pentru rezidirea din pământ și gheață a unei alte biserici marianice Precum fata din fată puțini îi știu locul ascuns precum cântecul tăcut despre Dumnezeu al lui K. Woytila sub toporașii de april strălucind mov Cândva un loc al luminilor și rugăciunilor al fetelor boscoroditoare În ii românești cu vitralii cât palma și bolte umede ca smaraldul celtic Acum e un loc tăcut ca un mormânt al unei oi mamă vizitat doar de turme.

Noapte înziindu-se în dimineață. Pastel Picură cerul cerneală peste florile de păr din fereastră Albastre-negre pâlpâind ca lumina din cimitirul de toamnă Eu dorm dar un înger îmi vorbește de mugurul nopții Crăpând în auroră în dimineață – dar e încă noapte În ceruri apune o Lună simbolistă ca altădată în copilărie

Un djinn romantic umblă prin livadă acum în prag de dimineață Stau prins între noapte și zi singur cu o icoană înstelată Cerul de deasupra la fel de real ca noi înșine Copiii.

Am văzut un Licurici Citeam în taină în livadă sub albastru Când am văzut în iarbă un Licurici scânteind Figea ca un copil din junglă printre ierburi pe pământ Dintre toate gâzele mele cel cu tot mai sfânt Și mă gândesc Licurici mic și frumos ca o stea Strălucește scarabeu din sacrul egiptean Știu că în livadă nu te voi mai vedea Tu strălucește către cosmos ca un plăpând far.

Artistului necunoscut

Ar trebui să se sape o statuie artistului necunoscut Recunoscut de Saul prin altarele Atenei ca adevăr Mulți scriitori au viața în creier ca o tablă de șah Pe care o gândesc mereu până le iau foc mințile E un fel de glorie în geniul lui Ermioni incomodă Și mulți din cele mai scumpe nume se aduc jertfă În Marea Indiferență a Celor Trei Lumi și asta încerc Eu să fac o cărare afară din întunericul nostru sursă A pierderii nenumărator genii și asta nu se poate Dacă nu îmbin scrisul cu religia și cu medicina Când nu vor mai fi cananiți în casa Domnului Și când oamenii vă vor spune Intrați în spitale Că este speranță nu doar intelectualilor ci tuturor Nu vă va mai fi frică să vă dați pe mâna doctorilor

Și omenirea își va dospi mintea ca pe pâinea de noapte Dormind și netemându-se un om de altul fiind pace Trebuie ridicată o asemenea statuie pentru toți poeții Morți înainte de vreme degeaba o statuie arhetip O statuie pe lângă care Copiii și Oamenii să treacă Gândindu-se la Dumnezeu și la câte un suflet nefericit.

Asupra efectelor negative ale poeziei în psycheul uman

Mulți iubitori de poezie își iubesc mai mult cărțile Decât propria familie poeții niște străini morți Decât frații și surorile tații și mamele și copiii Care pierd prin comparație ca efect advers Un snobism dur care își neglijează propria familie Pentru un cult atonian o utopie murdară Mă opun unei astfel de înțelegere a poeziei Familia nu trebuie să fie torturată de Blaga și Eminescu.

Aurul toxic

Aurul toxic, metale nobile, otrăvesc mințile moților Vărsându-i din mine ca Iona pe uscat - aurul Aurul pur, nobil, chesaro-crăiesc și fetele cu ochii De aur, fata morgana, în această suferință numită viață Am văzut chipul aurului în creierul supt al minerului Al celui ce a fost odată miner niciodată iar Iar aurul ia calea băncilor și străinătăților hrănindu-le În această materie gri pe care o numim viață.

Biserica îngropată. Fantasie

Jos în lumina câmpului pe locul vechi al satului pentru alte vremi cerești Se întinde o biserică din pământ spre Lună cu turnul fortăreață în iarbă Un beci de livadă vid negru înveșmântat în pământ un alb calm pinten Pentru rezidirea din pământ și gheață a unei alte biserici marianice Precum fata din fată puțini îi știu locul ascuns precum cântecul tăcut despre Dumnezeu al lui K. Woytila sub toporașii de april strălucind mov Cândva un loc al luminilor și rugăciunilor al fetelor boscoroditoare În ii românești cu vitralii cât palma și bolte umede ca smaraldul celtic Acum e un loc tăcut ca un mormânt al unei oi mamă vizitat doar de turme.

Ceas de toacă Ceas de toacă Ceas de sară Poate mor Până în vară Că prea mult Am chinuitu Că prea mult Am suferitu Pentru tine Am fost jertfitu De părinți Nemiluitu.

Cu tata în păpădii În ogradă îngreunați de un nor luminos de păpădii galbene bani aurii citron și albine de chihlimvar Stăm pe purpură și citim scriem cânt ascult muzică la laptop Cânt muzică de pian și muzică de urgă la un program pian chinez gratuit Iubite păpădiile se vestejesc neprivite asemeni nouă poeți fără cărți Dați-mi un gând și voi învârti cosmosul ca pe o minge de baschet pe deget Oamenii nu mai gândesc Trăiesc placizi rumegându-și biftecul ori tărâțele – sunt sănătoși Nu mai sunt oameni pe Pământ.

Cutumă dacă Cred că trebuie să fii și să rămâi ce ești Sufletul să-ți moară o constantă ebree Poți fi și Ovid dacă ești fălos vei fi uitat Eu sunt țăran de la Levad brânza oilor Cred că trebuie să fii și să rămâi ce ești Sufletul să-ți moară o constantă ebree Poți fi și Ovid dacă ești fălos vei fi uitat Eu sunt țăran de la Levad brânza oilor.

Dacă pe lume Dacă pe lume risipiți am fost poate în ceruri Vom avea o cruce într-un nor albastru De nu ne-am văzut o viață marea mea Iubire Poate ne vom întâlni-n alt astru Și fericiți vom fi **** cei plânși și mîngâiați **** cei săraci și săturați Dacă sub soare n-am avut parte de floare La Dumnezeu flori mii făclii ne-or mirui

Și sub cruce vom ședea cu sacră Maruwa.

Hristos cu cruce Acum miliarde de ani am fost toți paianjeni Purtându-le crucile în spate sau nu Până a venit Hristos supremul Paianjen Crucificat de poporul meu ca un cărbuș Toți trebuie să murim numai că unii suntem nemuritori.

Spiritul sacru pus pe cruce Un Dumnezeu flagelat, pălmuit, răstignit Și Maria înnebunită la Golgota într-o stânjenită Pieta Dacă viața ar ține o mie de ani Lui William Wordsworth Dacă viața ar ține o mie de ani asemeni plânsului cosmic Poate că am putea să ne ascultăm părinții ce ca noi sunt Și să le învățăm sufletele tinerești pentru generațiile viitoare Să ne întipărim în ochii noștri chipurile lor până dincolo de orice orbire I-am iubi mai mult poate pentru că ar fi nădejde și speranță Poate că am intra în icoane și cărți cu simplitatea intratului bătrânilor în pat seara Poate că Dumnezeu ar veni la noi să ne întâmpine și să ne binevestească O vecinicie la fel de mare precum moartea plânsă a mamelor noastre Ne-am ruga mai mult și am plânge mai mult bucurându-ne și am muri mai mult Fără să plângem cu Dumnezeu ținându-ne de mână ca la Naștere.

De ce nu mai sunt copil?

Recviem

De ce nu mai sunt copil Să mă uit la videoclipuri Și să citesc Cuore și H. F. Dar sunt un copil al lui Iisus Nimic nu s-a schimbat Decât în capetele oamenilor Ca Davy în casa corabie Nu-mi rămâne decât joaca Dacă cuiva nu-i convine Larg e drumul, -ngustă puntea Eu sunt copil eu sunt Ce mi-am propus de la șase ani.

Didactică ii Bolnav - tata mi-a deschis cosmosul minții Anselm Will London: sinteza modernității.

Jack London mai pur ca Filocalia - **** e?

Din trista țară A trecut o viață pe lângă mine doar scriind Vă spun azi prieteni vrăjmași oameni scrisul Narcotic este făcându-te să te uiți și pe tine Din copilărie am fost numit geniu tristă consolare Acum în miez de viață singur ca întotdeauna Am muncit prea mult și fără roade tragic Tantal sau Sisif va trece încă una și mă voi odihni În pământul matern ca trist poet pentru că am scris.

Dulcineei din Toboso Un Ideal o femeie o vrabie zdrobită pe asfaltul roșu Dulcineea mereu interzisă ascunsă furată iubită În orice condiții pentru cei cinci lobi ai creierului ei Personificarea Înțelepciunii care se pleacă sub scut Sub ghilotină sub Kalașnikov sub greutatea Pământului E ea Dulcineea iubită de departe de la Stalingrad De sub bombe o fotografie o icoană sărutată în noapte Niciodată respinsă și așteptată o viață până în Cer. Elegie marianică

O, tu, cea mai frumoasă dintre Madone Arhetip marianic sfânt și plin de grație Te rog mă binecuvântă acum la ceas de noapte Și când va veni dimineața revederii Fă-o fericită, umple cu serotonină ochii-mi plânși, Citiți, o viață între oameni și a lor răutate Te rog, Marie, fă-ne viața vrăjită în durerea Ce nu se oprește din cânt asemeni cucuvaiei Mărul discordiei de l-aș avea ți l-aș da ție, Marie Primadonă a cerului și când va veni moartea Vino tu în locul ei la ce e de drept al tău Și primește-mă stâlp în casa ta să uit această viață.

Lui Eli. despre Castelul Zam Poem serios

Ascult Missing cu Tiff Lacey și mă gândesc

îmi amintesc de Mircea Dinescu care în 90+92 scria de filmele comuniste in care el îi spunea Ei cat e de indragostit de strungul din dotare azi noapte am visat-o pe Prichindel nimic special doar un regret dar mai mult decât atât Zamul e un loc atat de dur încât nu îl mai poți uita niciodată Mereu îți amintești de colegi mai mult decât de cei de școală primară sau cămin cu program prelungit Tu trebuie să înțelegi că eu închid ochii și văd tot spitalul dacă vreau dar mai ales ce mi-a rămas mai tipărit în amintire O fată care vrea să-l citească pe Isus si Asaf curtea interioară a bărbaților curtea interioară mai mare a femeilor cu o masă a tăcerii de lemn Zamul îți intră în creier trebuie să te întorci la pacienții/personalul Iwo Jima - ca pacient de ce nu Psihiatria nu se absolvă niciodată.

EU TREBUIE SĂ MOR' Chinei

ACESTEA AU FOST CUVINTELE MAMEI MELE ÎN 2011 DUPĂ CARE A MURIT PE NEAȘTEPTATE DINTR-O DATĂ ACUM DUPĂ 9 ANI AM AJUNS SĂ LE SPUN ȘI EU DIN NECAZURI MULTE AM FOST ÎN CÂMP ȘI M-AM GÂNDIT LA CONTELE CAVOUR PENTRU CÂ ÎMI ÎNȚELEG MAI BINE SATUL ȘI LUMEA SPUN CĂ E O ADUNĂTURĂ DE CRIMINALI DE CAINI AȘA CĂ PLEC ÎN REALMUL DE PESTE MUNȚI PLÂNS CĂ OAMENII NU SUNT NU-MI PLÂNG DE MILĂ MI-E MILĂ DOAR DE LUME CÂND ȘI ȚĂRANII SUNT CRIMINALI CE POȚI SĂ MAI SPERI? Excelsior pentru poporul român - versuri -

Felix Rian Constantinescu Biserica îngropată. Fantasie Jos în lumina câmpului pe locul vechi al satului pentru alte vremi cerești Se întinde o biserică din pământ spre Lună cu turnul fortăreață în iarbă Un beci de livadă vid negru înveșmântat în pământ un alb calm pinten Pentru rezidirea din pământ și gheață a unei alte biserici marianice Precum fata din fată puțini îi știu locul ascuns precum cântecul tăcut despre Dumnezeu al lui K. Woytila sub toporașii de april strălucind mov Cândva un loc al luminilor și rugăciunilor al fetelor boscoroditoare În ii românești cu vitralii cât palma și bolte umede ca smaraldul celtic Acum e un loc tăcut ca un mormânt al unei oi mamă vizitat doar de turme.

Triaj

Suntem ca vagoanele de marfă undeva în gara triaj Așteptându-ne destinația incertă și mereu așteptată În gara unde mecanicii împart liniile pentru cer Locomotivele știu trenul acesta merge la iad Celălalt în cer și e inutil să te superi pe mecanici sau locomotive Există undeva o hartă calculată cu toate traiectoriile cosmosului în mâinile lui Dumnezeu acoperite de alge și meduze

Până atunci să ascultăm muzică să întoarcem paginile să înțelegem Poate vom ajunge mai aproape cu un clinchet de vrabie de Rai. Pentru înviere Acum nu-i pământ fără furnici, îi spun eu tatei Dar aici nu sunt termite, îmi răspunde el Alungiți ca niște coaste de munte vegheați de masivul Pelegii Legându-ne sufletele într-o tăcere supranaturală Am gura dulce de la un compot roșu pe care nu am reușit Să-l termin Soarele e o cruce deasupra noastră înspre vest Cu Marea Moartă în pat la ATI acum nouă ere geologice Ca o hegira pentru înviere.

Sub măr Stăm sub mărul care parcă grăpează cerul fărâmițând norii în argilă și nisip Cu mugurii săi de aramă verde și tulpina de tuș negru de China Soarele ne lasă urme de sare în oase scanându-ne respirația În depărtare corcodușii înfloriți albi ca o procesiune de mirese de miere Răcoarea zăpezii albe coboară în talazuri vii joyceene Plângem după somn și după moarte niciodată găsite După somnul tău brâncușian și după bocetul tău mamă Corcodușii s-au apropiat cu două câmpuri albe E tăcere pe frontul de șah.

Păianjenul Îmi amintesc de vremea când Păianjenul mânca iarbă

Copiii mângâiau tarantulele punându-şi-le pe creştete ca pe nişte şepci de baseball râzând cu un altfel de râs Îmi amintesc **** aruncau cu păianjeni **** arunci cu pietre până în cealaltă parte a universului doar ca să vadă încă o stea rostogolindu-se încet în şuvoi cu un altfel de râs aşteptându-i să se întoarcă pentru a-i arunca iar şi iar şi iar şi iar şi iar râzând cu un altfel de râs și abia aşteptau să se întoarcă precum meduzele aduse de valuri reci Păianjenul îl înţepa pe Copil în buză și-i spunea vezi ce colţi am şi râdeam erau și păianjeni mari ca templele grecești totul era sacru îmi amintesc când Păianjenul privea lumea cu ochi mari și nu se ghemuia înfricoșat când încercam să-l ucid nu-i venea să creadă și râdea cu lacrimi acum e altfel Elizei. despre Zam

Ascult Missing cu Tiff Lacey și mă gândesc îmi amintesc de Mircea Dinescu care în 90+92 scria de filmele comuniste in care el îi spunea Ei cat e de indragostit de strungul din dotare azi noapte am visat-o pe Prichindel nimic special doar un regret

dar mai mult decât atât Zamul e un loc atat de dur încât nu îl mai poți uita niciodată Mereu îți amintești de colegi mai mult decât de cei de școală primară sau cămin cu program prelungit Tu trebuie să înțelegi că eu închid ochii și văd tot spitalul dacă vreau dar mai ales ce mi-a rămas mai tipărit în amintire O fată care vrea să-l citească pe Isus si Asaf curtea interioară a bărbaților curtea interioară mai mare a femeilor cu o masă a tăcerii de lemn Zamul îți intră în creier trebuie să te întorci la pacienții/personalul Iwo Jima - ca pacient de ce nu?

Cu tata în păpădii În ogradă îngreunați de un nor luminos de păpădii galbene bani aurii citron și albine de chihlimvar Stăm pe purpură și citim scriem cânt ascult muzică la laptop Cânt muzică de pian și muzică de urgă la un program pian chinez gratuit Iubite păpădiile se vestejesc neprivite asemeni nouă poeți fără cărți Dați-mi un gând și voi învârti cosmosul ca pe o minge de baschet pe deget Oamenii nu mai gândesc Trăiesc placizi rumegându-și biftecul ori tărâțele – sunt sănătoși Nu mai sunt oameni pe Pământ.

Excelsior pentru poporul român Ce alephi între o carte și un pește?

România e o țară de pescari metafizici Soarele se învârte nevăzut ca o 'o' de biliard Țuțea a spus niște cuvinte mari și late Eu doar îmi expun martiriul poetic diafragmei fotografice

Sunt prietenul cel mai bun al Miss Alicei Liddell Eu Alice Liddell ignorat la zid ca Zoe Ceaușescu Comunismul nu aduce moartea comunismul este moarte Du-te și rescrie Norman asta o să faci toată viața.

Arhitectura oamenilor Eu sunt casa ta părinții mei ți-au făcut-o De trei ori eu sunt tu din mine ești zidit Când vei ajunge la răscruci nu întreba Drumul ești tot tu mergi prin tine Iubite Sunt soția ta dar nu ai voie să te apropii Sunt jertfa de pe Stonehenge dar la MD Nu nu nu nu întreba drumul nici casa Lasă-ți vălul și sandalele în mâinile hoților Eu am învățat arhitectura oamenilor pentru tine.

Sfârșit de April Lacrimi frunzele îmbolnăvesc plânsul în sfârșit de April În curbura mărului e un echilibru perfect de alb și unde Cerul plutește rococo undeva în depărtarea indiferentă Curtea e plină de gâze pentru care lumea abia a început Și ca mâine vom muri pământ erou necunoscut De atâtea zile e un lagăr parietal polenizând urzicile Un gândăcel mi s-a oprit pe pix și apoi pe umăr și caiet Vântul la fruct o roată sperioasă – din spital se aud voci Doar furnicile mai numără un an aici în ogradă Cu noi împreună gândindu-ne la finis-ul lui Bacovia singuri Pe o planetă singură ca o bătrână ieșită la piață la cumpărături Deși posibilă fericirea e puțin probabilă pe Pământ.

Poem suprematist

În această auroră nesfârșită ne prăbușim în praf ca ruibiștii ori dinozaurii Cu boturile în pământ unul după altul născuți de mici în paradigma superiorității Față de gândăceii mortali – dar suntem noi totuși pe familii **** a scris Dumnezeu În Biblie familii de poeți și familii de mineri cu petale pogorâte din meri Fiecare floare e o lacrimă împărțită la ea însăși iar și iar ca Atlanticul Ocean Culoarea unică în care e scris acest poem plânge în albastru și creion ca o privighetoare Am început prin a privi lumea și am sfârșit prin a mă lăsa citit de vânt ȘI voi muri și eu odată ca Shakespeare iar poemele și scrisul nu se vor sfârși.

Lobul stâng

Lobul stâng iubește pernele pufoase cărțile clasice muzica armonică măcar o înclinare a capului bisericile vechi sau mari arheologia și credința sărutului.

Diată Vă las drept moștenire galbene păpădii Care vor înflori pentru vecinicii Când le veți vedea aurul cizelat Veți ști că la Dumnezeu am plecat

Din păpădii vă voi da tezaure Și voi chema albinele faure Miere să vă dea și ceruri Să mă oglindiți în cerneluri.

Planeta zăvorâtă Deja nu mai știu cât am de trăit Planeta toată s-a zăvorât Ca într-o ortodoxie fără Crez Ba adorm ba-ma-ntrez O suferință obsedantă ca un deceniu O viață lungă cât un mileniu Suntem în mâna lui Dumnezeu Planeta va trăi nu știu însă eu.

O altă înfrângere a zeilor Cântă tu Muză focul ce inspiră pe Atena cea cu ochi albaștri Când pe o Fată o văzu țesând mai frumos ca ei Olimpienii Și jos printre muritoare un suflu prometeic în Babilon furnicar iască O nouă înfrângere a zeilor vai o ce năpastă!

Cântă tu Muză din lira țesută din sufletul lânii de aur Ca-n vremurile mai vrednice când Pleiada își dăltuia viersul Neștiutoare de propria-i frumusețe ca pliscul de privighetoare în flutur Cântă tu Muză și fă obrajii Atenei de tyro-fenician carmin.

Noapte înziindu-se în dimineață. Pastel Picură cerul cerneală peste florile de păr din fereastră

Albastre-negre pâlpâind ca lumina din cimitirul de toamnă Eu dorm dar un înger îmi vorbește de mugurul nopții Crăpând în auroră în dimineață – dar e încă noapte În ceruri apune o Lună simbolistă ca altădată în copilărie Un djinn romantic umblă prin livadă acum în prag de dimineață Stau prins între noapte și zi singur cu o icoană înstelată Cerul de deasupra la fel de real ca noi înșine Copiii.

Facebook Cine nu a avut prieteni în viață Nu va avea nici pe Facebook Ca Tomitanul privesc în urmă - o viața ratată, respinsă, râsă Să nu spere la prieteni săracul Bolnavul sau omul cel simplu Cine nu a avut prieteni pe Facebook Nu-l va avea decât pe Dumnezeu Dar un rost e în toate cel fără prieteni E ferit de rele de Dumnezeu însuși Așa că trebuie să-i mulțumim cerului Pentru singurătatea noastră din veci.

Fata cu un cristal în frunte

Ea e fata cu un cristal în frunte Peste două cioburi de smarald privindu-te Mereu vie te privește ca viezurele dac Pogorât din munții sihaștri vechi ca Istoria

În mână ține vinul unui rubin uriaș Băut pe trei pătrimi ea bea rubine și ține-n frunte foc Ea e fata în cardinal catolic Ea e fata care mă iubește.

Felix monocord Pentru Ramona la Inspiratrice.

De un timp m-am obișnuit să te iubesc ca Poetul pe Dalida De aceea nu mai adorm pentru că sunt mereu de veghe Când de fapt aș vrea să vorbesc cu tine în gânduri tăcute Să-ți povestesc de pildă **** mergeam la biblioteca veche în Gimnaziu Și odată bibliotecara tânără mi-a spus că mai are o carte! în odaea închisă: un Redburn rupt 1 Mi-ar plăcea Engina să îți povestesc mituri vechi și tragedii Cântece scalde să te descriu în kennigaruri knonig meum pelerin Aș vrea să îți vorbesc în tăcerea verde a nopții pieptului tău Să mă-ndrumi pe cărarea de sub munții de dinainte de dimineață În iarnă să te visez coborâtă ca o stea din ceruri frumoasă ca limba latină și arhitectura romanică Să te plâng ca pe o martiră să te iubesc ca pe o Egipteancă Să-ți cer numele de la luminile dantești din noaptea de sânziene Să te iubesc ca o prostituată sau ca o mamă pentru totdeauna Să nu te privesc să nu-ți număr pașii să nu te chem la lumină din ochii tăi scufundați în jungla Vameșului Cu lacrimi să te plâng în bucuria mea tristă pentru tăcerea ta deschisă Din mormânt să îți vorbesc povești desăvâșite despre Dumnezeu întrupat Vergina și Vergura să te veghezae în bezna ta pâlpâind verde Enginae În noapte să fii punctul fix pentru rotirea stelelor aici în ochii mei smaralzii.

Cu tata în păpădii În ogradă îngreunați de un nor luminos de păpădii galbene bani aurii citron și albine de chihlimvar Stăm pe purpură și citim scriem cânt ascult muzică la laptop Cânt muzică de pian și muzică de urgă la un program pian chinez gratuit Iubite păpădiile se vestejesc neprivite asemeni nouă poeți fără cărți Dați-mi un gând și voi învârti cosmosul ca pe o minge de baschet pe deget Oamenii nu mai gândesc Trăiesc placizi rumegându-și biftecul ori tărâțele – sunt sănătoși Nu mai sunt oameni pe Pământ.

Excelsior pentru poporul român Ce alephi între o carte și un pește?

România e o țară de pescari metafizici Soarele se învârte nevăzut ca o 'o' de biliard Țuțea a spus niște cuvinte mari și late Eu doar îmi expun martiriul poetic diafragmei fotografice Sunt prietenul cel mai bun al Miss Alicei Liddell Eu Alice Liddell ignorat la zid ca Zoe Ceaușescu Comunismul nu aduce moartea comunismul este moarte Du-te și rescrie Norman asta o să faci toată viața.

Arhitectura oamenilor Eu sunt casa ta părinții mei ți-au făcut-o De trei ori eu sunt tu din mine ești zidit Când vei ajunge la răscruci nu întreba Drumul ești tot tu mergi prin tine Iubite Sunt soția ta dar nu ai voie să te apropii

Sunt jertfa de pe Stonehenge dar la MD Nu nu nu nu întreba drumul nici casa Lasă-ți vălul și sandalele în mâinile hoților Eu am învățat arhitectura oamenilor pentru tine.

Sfârșit de April Lacrimi frunzele îmbolnăvesc plânsul în sfârșit de April În curbura mărului e un echilibru perfect de alb și unde Cerul plutește rococo undeva în depărtarea indiferentă Curtea e plină de gâze pentru care lumea abia a început Și ca mâine vom muri pământ erou necunoscut De atâtea zile e un lagăr parietal polenizând urzicile Un gândăcel mi s-a oprit pe pix și apoi pe umăr și caiet Vântul la fruct o roată sperioasă – din spital se aud voci Doar furnicile mai numără un an aici în ogradă Cu noi împreună gândindu-ne la finis-ul lui Bacovia singuri Pe o planetă singură ca o bătrână ieșită la piață la cumpărături Deși posibilă fericirea e puțin probabilă pe Pământ.

Poem suprematist În această auroră nesfârșită ne prăbușim în praf ca ruibiștii ori dinozaurii Cu boturile în pământ unul după altul născuți de mici în paradigma superiorității Față de gândăceii mortali – dar suntem noi totuși pe familii **** a scris Dumnezeu În Biblie familii de poeți și familii de mineri cu petale pogorâte din meri Fiecare floare e o lacrimă împărțită la ea însăși iar și iar ca Atlanticul Ocean

Culoarea unică în care e scris acest poem plânge în albastru și creion ca o privighetoare Am început prin a privi lumea și am sfârșit prin a mă lăsa citit de vânt ȘI voi muri și eu odată ca Shakespeare iar poemele și scrisul nu se vor sfârși.

Lobul stâng

Lobul stâng iubește pernele pufoase cărțile clasice muzica armonică măcar o înclinare a capului bisericile vechi sau mari arheologia și credința sărutului.

Filosofie Suferința e o dovadă a viitoarei bucurii a mântuirii În versul acesta stau vieți întregi în grea cumpănă Dacă râzi azi teme-te pentru mâine și eternitate Dacă plângi bucură-te în lacrimile tale singure Toți suntem păpușile de lemn vopsit ale lui Eli Toți egali în inegalitatea noastră de noi înșine plini Toți suntem paie într-un covor uriaș din Persia Ne ținem unii de alții până ne desprinde vântul.

Ignoranță Ascult Schubert la KissFM Satul arde în neon Biserica mântuirii Satului în proiecte

Un tată din Răsărit mă cheamă trist A venit iar vremea să ne lepădăm părinții În tavernă norodul își înjură sfinții Fiecare om are un păcat După imnuri cărțile au blestemat Iubirea - pentru patroni Prefer Pindar Safei Mama e în două locuri Moartea - probabilă. Îngerul păcătos

Nu rău doar ca oricare doar păcătos ușor de dus de nas ca un Copil e doar puțin bolnav lumea îl ia de fraier întâi și apoi familiile îi plâng până și securiștii îl iubesc pentru că se zbate să fie bun și și l-au făcut totem Labă de Urs Felix prostul Felix belix Felix îngerul deja vorbim în limbi?

La cartofi Îmi place lumea asta a Occidentului

Care nu sunt buni nici să meargă la cartofi Mite să meargă cu oile Dar ne dau lecții la toți Și ne arată anual Nobelul ăla de aur murdar Totul ar fi foarte simplu dacă pământul ar redeveni agrar A spus-o și Gandhi de tractorul care ară și dă lapte Dar nu – avem nevoie de teorii strategii Și No God. Lobul stâng

Lobul stâng iubește pernele pufoase cărțile clasice muzica armonică măcar o înclinare a capului bisericile vechi sau mari arheologia și credința sărutului.

Madone Lumii!

Pentru prima dată văd ce albe îmi sunt mâinile Țin în poală un poem gândit de Nina Persson Gândindu-mă că munca mea din tinerețe lost Tot efortul pentru Sexton, Fr. Ruckert, S. Plath Douăzeci și cinci de ani de muncă pt. șarade Și după o eternitate de scepticism mi-apare Dacă suedezii sunt daci femeile madonne Poate nu toate dar în fântână sânul Mariei.

Mariei Nici azi după două mii de ani nu-i loc de tine Marie

În cel mai crâncen moment al istoriei de Paști Nu-i loc în oameni de tine Fecioară Ce destin ai avut ai mereu respinsă ca mine Uneori cred că îmi ești mamă Fecioară Omenire cu minte bolnavă neînțelegând miracolul Profesori preoți și academicieni batjocorindu-te ca pe popor Mă rog pentru tine că ești tot ce am Doamnă Strivește șarpele cu călcâiul lui Achailles și ridică-te la cer.

Martiriul Mucenicilor Stelei

Se ridică mucenicii se ridică martirii Se ridică marturii Pe calea Nefericirii Morți din Pântec Căzuți în Greșeală Cu inima Dalbă Și Cartea Obială.

Noblețea unui popor disprețuit Noi cei rămași români simțim obida De-a fi români disprețuiți în lume Semn al nobleței al marii generozități Cea care iartă și iubește încă ca Sissy Suntem românii neplecați din țară Lăsați de-ai noștri închiși pe afară.

O altă înfrângere a zeilor

Cântă tu Muză focul ce inspiră pe Atena cea cu ochi albaștri Când pe o Fată o văzu țesând mai frumos ca ei Olimpienii Și jos printre muritoare un suflu prometeic în Babilon furnicar se iscă O nouă înfrângere a zeilor vai o ce năpastă!

Cântă tu Muză din lira țesută din sufletul lânii de aur Ca-n vremurile mai vrednice când Pleiada își dăltuia viersul Neștiutoare de propria-i frumusețe ca pliscul de privighetoare în flutur Cântă tu Muză și fă obrajii Atenei de tyro-fenician carmin.

Oameni din oameni

Ai văzut ieșind oamenii din oameni **** dintr-unul devin doi ca dumnezeii sau îngerii plecând din Mavre?

Ai auzit durerea separării și i-ai respectat pe infanți le-ai respectat durerea cosmică abia coborâți din Dumnezeu? Și asta nu de azi de ieri ci de la începutul timpului Și asta nu de ieri de azi ci în fiecare secundă Pământul naște ca un singur bour uriaș toți oamenii lumii Femeile își smulg Copiii cu mâinile din burta plină de lapte În momentele de cumpănă devenim vite de povară Legați cu funii vita pentru jertfă este scris Ai văzut **** ies oamenii din oameni ca din umeri de munți Ai luat învățătură din această învață-mă ce înțelegi!

Oda I Ad Chrestus Maior victoria bellum Greciae pedagogia additum excelentisima oda psalmus xxxvi orthodoxi verum Longus scripsit impossibilis erat non errat Ad Chrestus supplicamus turbo et furor orbis

ira etfuror anterior redundo!

Pasărea din stupar O pasăre mare măiastră îngropată de vie în stupar Acoperită cu albine blânde ce o hrănesc cu roze Ca pe o matcă aleasă într-o metafizică înrâurire Ea palpită precum diamantul cu ciocul de-o-parte Stupul e cel mai fericit din toate Acvila lui Ezechiil Duh Sfânt împarte Ea cea mai ciudată pasărea din stupar Icoană ascunsă de sfinți în epos barbar.

Pasărea măiastră

Anișcăi Undeva peste nouă mări și nouă țări ascunsă sub munte Este pasărea măiastră venită din lumea ghicitorilor Albă pe dinăuntru și afară neagră ca o mamă întristată Șade pe munte cu aripile strânse dând învățătură Cine să fie cei ce o ascultă fără îndoială țăranii Care din timp întră în vecinicie și apoi iar în timp dimineața Poporul întreg se strânge în jurul ei totem al sudului Cea ce odată se numea Bendis acum e Maiastra. *** Lui Chopin

Păsări cântând La auzul pianului.

O dimineață De început de vară În liniștea satului.

Pentru înviere Acum nu-i pământ fără furnici, îi spun eu tatei Dar aici nu sunt termite, îmi răspunde el Alungiți ca niște coaste de munte vegheați de masivul Pelegii Legându-ne sufletele într-o tăcere supranaturală Am gura dulce de la un compot roșu pe care nu am reușit Să-l termin Soarele e o cruce deasupra noastră înspre vest Cu Marea Moartă în pat la ATI acum nouă ere geologice Ca o hegira pentru înviere.

Sub măr Stăm sub mărul care parcă grăpează cerul fărâmițând norii în argilă și nisip Cu mugurii săi de aramă verde și tulpina de tuș negru de China Soarele ne lasă urme de sare în oase scanându-ne respirația În depărtare corcodușii înfloriți albi ca o procesiune de mirese de miere Răcoarea zăpezii albe coboară în talazuri vii joyceene Plângem după somn și după moarte niciodată găsite După somnul tău brâncușian și după bocetul tău mamă Corcodușii s-au apropiat cu două câmpuri albe E tăcere pe frontul de șah.

Planeta zăvorâtă Deja nu mai știu cât am de trăit

Planeta toată s-a zăvorât Ca într-o ortodoxie fără Crez Ba adorm ba-ma-ntrez O suferință obsedantă ca un deceniu O viață lungă cât un mileniu Suntem în mâna lui Dumnezeu Planeta va trăi nu știu însă eu.

Pocăitul catolic m+ Eu sunt un Copil al Betleemului Și știu că orice Copil trebuie să aibă o mamă Care îl iubește cu dragostea neclintită a lui Dumnezeu Astfel sunt un catolic pocăit Urgisit căzut între Biserici Fără să fiu exclus Cred în Dumnezeu Ajutorul mieu Și în Maica sa Fecioara Maria. Amin.

Poem către Dumnezeu Primesc orice pahar de la tine Doamne Pune-mă pe toate crucile pe toate rugurile Dă-mi diadema regală sau palmele ostașilor Îmi pare rău că te-am necăjit o viață Amestecă ce vrei în Destinul meu n-o să mă plâng E viața mea de la tine dată așa **** tu o vrei Aruncă-mă în hrube în gheața din munte Îmi pare rău că te-am rănit și nesocotit.

Poemele Morții 1

Din fragedă pruncie invoc moartea cu suflet plâns de copil poet O iovificare o orfanitate o instrăinare de oameni și de toate Tăcut o chem surd ca Beethoven abia auzit ca o nină piculină Nu e nici o afacere să trăiești și i-am invidiat mereu pe morții tineri Cei cărora Cristos nu le-a cerut răbdare ca lui Ioan și Petru Și după tragedia prin care am trecut cred că e concesiv Să vreau să mor cu mama în sânul lui Dumnezeu După o viață de câine de o bucată de pâine.

Popor disprețuit Popor disprețuit Popor nenuntit Popor lepădat Geniu adorat Doamne fi cu mine Că te știu eu bine La omul bogat Să nu mergi în sac Atâta durere Fere după fere Atâta venin Din bogat român Românu-i sărac Românu-i la vrac Cu Sfântă Marie Orfană frăție.

Posterul cu pasarea maiastra Din ochii tăi picură iubire indigo în mansardele cerului Penele de toamnă arzând galbene te îmbracă în frumos

Când vei veni zâmbet sfânt ochi mereu înlăcrimați în cardinal? Îți acopăr ochii cu mâinile și în trecere tu îmi săruți podul palmei Ochii încă îți plâng - frumusețea sfințeniei - îți frec gura; - tu îmi spui taine mute - îți despic lacrămile din ochi # Nu mă părăsi!

Privirea îți picură cu sămânță grea de toamnă - opresc șuvoiul grăunțelor cu degetele câteva clipe - țâșnește iar ca apa în munții Liban Obrazul îți este un ogor arat - alb pentru seceriș - înlăcrimat Charlemagne! - Ochii tăi vii plâng cu lapte - Regele meu Acum adorm iar în singurătate - pasarea maiastra intră iar în poster - voi visa cred pacea în sfârșit atinsă - nu voi mai plânge în întunericul turnului - totul e iar ca înainte doar inima plină.

Rața sălbatică și Eliza Redentor Sunt o rață sălbatică în brațele Elizei La masa Roadelor salvată din foc Singura speranță a Congregației Măcăn cu ciocul meu ars tăciune Un Copil îmi roade o aripă flămând Îl privesc în timp ce mă mănâncă singur Ochii verzi pasc verdele inimii mele roz Sunt cea mai tristă pasăre de la masă!

Satul drogat Fratelui Alexandru Îmi amintesc de satul veșnic ca Dumnezeu în praf de ciment Țăranii munceau toată ziua și la prânz beau bere Asta a fost în vremea rânduitului la vaci acum 23 de ani Oamenii aceia au murit și acum le-au rămas Copiii

Făcuți mari și veniți cu beteșuguri din străinătate Drogați noapte de noapte de afară e doar un vânt negru Se fălesc satele în nebunie și viciu Mie nu-mi pasă azi aici mâine plec Dar satul își pierde vrednicia ajungând o grămadă de gunoi O adunătură de nebuni în noapte sau zi De la primul la ultimul Iar când nici noi nu vom mai fi aici Rugăciunile vor înceta Iar satul acesta va redeveni Sodoma un altul Gomora Țăranii se vrăjmășesc Strada mare e Ierusalimul ucigașilor Bătrânii nu mai șed în drum Satul o norozât Orice drogat un psihopat Ce a început cu mirodenii pe vremea lui Vasco da Gama Va sfârși în stupefiante Națiunea se va ruina ca un om Și cei virtuoși o vor supune cu un cuvânt Țăranii și-au pierdut decența Tinerii umblă după nimicuri și sunt nimic Cei mai în vârstă știu toate și tac Dorul a devenit etern.

Satura Sine francmasonorum nihil Veritas deus mundi non poeta sine qua non masonus Lamentabilis perpetua furor Semper sestertius accedit Mundo falsum est.

Sâmbur Iese un sâmbur din mâna lui Isus

Un sâmbur de colțuni crescuți din sânge răzvrătit Degeaba ai venit degeaba ai venit Urlă Pământul înnebunit Iese un sâmbur din ochiul lui Isus Sărând pământul pentru veci Cu sânge sfânt de Dumnezei Să fie patru? Să fie trei?

Morți pentru oamenii cei răi.

Scânt Lumea mă necăjește -Fata nu te iubește!

Asta aud mereu Sărac sufletul meu Unde e dovada?

Lumea vrea să vadă Eu altfel am citit Popor nesocotit.

Secerătoarea solitară

de William Wordsworth Iat-o, singură în câmp, Acolo solitară fată munteancă!

Secerând și cântându-și sieși; Se-oprește, ori merge blând!

Singură retează și leagă grâul Și cânt-o arie melancolică; O, ascultă! fiindcă Valea profundă E inundată de sunet.

Vreo Privighetoare nu cântă Așa de dulce odihnindelor cete

De Călători în un popas umbrit, Printre Nisipurile Arabe Vreo voce mai dulce nu se auzi Primăvara de la pasărea cuc, Spărgând tăcerea mărilor Printre cele mai de departe Hebride.

Nu-mi va spune cineva ce cântă?

Poate că notele plânse curg Pentru lucruri vechi, nefericite, îndepărtate, Și bătălii de pe vremi: Ori e vreo baladă mai umilă, Problemă obișnuită de astăzi?

Vreo suferință a naturii, pierdere, sau durere, Care a fost, și poate fi iar!

Ori'care era subiectul, Fata cânta Precum cântecul nu ar avea sfârșit; Am văzut-o cântând la muncă, Și peste seceră îndoindu-se; Am ascultat până m-am umplut: Și, pe când urcam pe deal, Muzica am purtat în inimă, Mult după ce nu s-a mai auzit.

Sedoka Îngălbenește lumina în întunecăt de fereastră Mănâncă-ți cartofii în camera cald albastră Trebuie să cari și gălețile cu lemne plânse nude În noul întuneric vei scrie triste patru rânduri Soția studiază Beethoven la pianul Beckstein Ochii ei negri în noapte scânteiează prea verde Îți va da o sărutare mică apoi veți adormi – În ceruri constelațiile se rotesc în jurul satului.

Sfârșit de April

Lacrimi frunzele îmbolnăvesc plânsul în sfârșit de April În curbura mărului e un echilibru perfect de alb și unde Cerul plutește rococo undeva în depărtarea indiferentă Curtea e plină de gâze pentru care lumea abia a început Și ca mâine vom muri pământ erou necunoscut De atâtea zile e un lagăr parietal polenizând urzicile Un gândăcel mi s-a oprit pe pix și apoi pe umăr și caiet Vântul la fruct o roată sperioasă – din spital se aud voci Doar furnicile mai numără un an aici în ogradă Cu noi împreună gândindu-ne la finis-ul lui Bacovia singuri Pe o planetă singură ca o bătrână ieșită la piață la cumpărături Deși posibilă fericirea e puțin probabilă pe Pământ.

Poem suprematist În această auroră nesfârșită ne prăbușim în praf ca ruibiștii ori dinozaurii Cu boturile în pământ unul după altul născuți de mici în paradigma superiorității Față de gândăceii mortali – dar suntem noi totuși pe familii **** a scris Dumnezeu În Biblie familii de poeți și familii de mineri cu petale pogorâte din meri Fiecare floare e o lacrimă împărțită la ea însăși iar și iar ca Atlanticul Ocean Culoarea unică în care e scris acest poem plânge în albastru și creion ca o privighetoare Am început prin a privi lumea și am sfârșit prin a mă lăsa citit de vânt ȘI voi muri și eu odată ca Shakespeare iar poemele și scrisul nu se vor sfârși.

Shakespeare pe masa de operație

Shakespeare pe masa de operație sub scalpelul lui Ben Johnson Ce imagine sumbră asistenta înlăturând excrementele din colon -Scuzați-mă spune și continuă să infuzeze alcooluri și ether William Shakespeare e Hamlet mort în brațele lui Horațio Și e trist că omenirea a stat cinci sute de ani la remorca unui Geniu homosexual care mai bine nu ar fi fost ca Dostoievski Ucenicul său Shakespeare pe masa de operație... ShaKespeare pe masa de operație... nu putem fi toți Mozart.

Sunteți pământ Sunteți pământ Mormânt prea Sfânt din mânt De mame ce-au Născut prunci Răzvrătiți și V-au crescut Pământ!!

Teologie păgână Avem cuvântul latin satura Care ne duce la românescul sătură Și la Satunale peste care preoții au suprapus Crăciunul dar ce era inainte de Saturnale O dată cu începutul patriarhatului La un moment dat mamele ca să-și îmbune soții?

Le dădeau vițelul îngrășat și berbeci fripți Ca să nu le mai mănânce copiii Și avem cuvântul Aion care înseamnă eră Cronos Timp... v. Aixinos & annoyed...

Titluri de poezii

The Long Sleep + Noming else matters + Catalizator + Teogeneză Buenos Aires + Caleidoscop la lumină de Lună + Sinteză Nesomn prelungit + Polaris + Cărți prăfuite + The Giant Child Biblioteca comunei Totești + Erde + Facultatea de Uman V. Ilea The Long Sleep + Noming else matters + Catalizator + Teogeneză Buenos Aires + Caleidoscop la lumină de Lună + Sinteză Nesomn prelungit + Polaris + Cărți prăfuite + The Giant Child Biblioteca comunei Totești + Erde + Facultatea de Uman V. Ilea.

Triaj

Suntem ca vagoanele de marfă undeva în gara triaj Așteptându-ne destinația incertă și mereu așteptată În gara unde mecanicii împart liniile pentru cer Locomotivele știu trenul acesta merge la iad Celălalt în cer și e inutil să te superi pe mecanici sau locomotive Există undeva o hartă calculată cu toate traiectoriile cosmosului în mâinile lui Dumnezeu Până atunci să ascultăm muzică să întoarcem paginile să înțelegem Poate vom ajunge mai aproape cu un clinchet de vrabie de Rai. țțțț Spre ideograma dimineții Încă e noapte.

Umanizare

Cuvântul mântuire vine de la gotul Mann adică om Din secolul patru al Bibliei germanice a lui Wulfila Astfel mântuirea creștinilor este un proces de umanizare

E poate singurul ori cel mai important cuvânt din gotă În Creștinismul Românesc pe care îl învățăm de la Andrei Scitul am văzut Copii cu cruci uriașe la gât în Copilărie Acest pământ Românesc cât o coajă de nucă din care Iona E un colț de cer eminamente mistic vertebrele munților Sfințindu-l din izvoare iese mir iar iarna zăpada tămâie Aceasta e adevărata bogăție a României ascunsă ca Estera Toți cei ce-l părăsesc plâng sub cnut după pământul părinților Noștri și asta am văzut România e sufletul Românilor. ***

Un sentiment acut de inconștiență Ca o floare deschisă oferită lumii, Închisă în Sine.

Uneori îmi duc mâna prin păr Sunt momente de splendidă visare Uit de mine prefirând grăunțe în păr Ca boabele de strugure sparte-n vin Ca florile de tei or frunzele ce-n nucă plec Un plâns un stins un sărut gravitațional Când nu există decât fum și artă Îmi ud mâna prin păr ca mama moartă Și-un gând uitat în inimi iarăși tresare.

Vis mort Internetul iubește!

Iubirea mea e un vis mort chiar acum în zori Pe o planetă contaminată nu se mai iubește

Decât în gând pe veci deapururi vecinic Dar e o altă viață de o vom ajunge-vom Unde vom putea iubi și să fim iubite Asta știu astfel intrăm într-o nouă eră Romantică Coronavirus după tuberculoză și cei plecați Mereu amintiți fie și în vis și iubiți.

Vise și gânduri Ca în Chagall ochii iubirii mele se înalță curbat în văzduh Până deasupra chipului meu adormit plouând cu picuri de Agheasmă în ochii mei de andezit și obsidian copilăroși Știu că sunt iubit și că pe drept sunt iubit de marele făurar Orice sărut e un hexagon orice privire un Decalog Spiritul e indestructibili și etern precum un diamant Așa că ce e moartea în fața vieții înveșnicindu-ne Da mai ales ce e o moarte când atâta viață ne așteaptă?

Voievodul

Eu vin dintr-un veac uitat înainte de idei și unguri Un veac al pietrelor cioplite și al bisericilor de lemn Iubirii ce i-o port pământul mi-a răspuns cu iubire Ca un geniu subteran cu noțiuni asupra tainelor lumii Și ca mine voievozi puzderie în Țările Române mergând Pe pământul care le-a dat viață și dându-i sens albastru În cerul nopții în timp ce nevăzut pământul își întoarce Obrazul de Lună ce iar în veacul bolii o biserică zidește.

Fata din Transilvania Sonet

Departe din noapte Singur cat șapte Rugand Zeul spre ea, Transilvania Mormant' lumină sacră a Nopții ia Șed plans deoparte cu Ochii de lapte Plansul de țărnă arși în Neantia Neștiind să cred Evanghelii Fapte Din ceruri lumini cad stelele coapte Mă culc în turn gandind Ave Maria Departe în bezne tu la Fereastră Și Capul înfrant ți-l rezemi de templu Durerea căutand în rug de dimineți Pămantul se-nchină Fată măiastră Cu fruntea cerul ce țărani contemplu Creștin Împărat reboot vieților veți.

21-22 nov. 2020 Devenind arhetip Poem despre natura lui dumnezeu. Lui Umberto Eco. Un prieten m-a chemat spre înghețatul munte Hai să mergem să învingem muntele mi-a zis Și acolo sus în creierii munților în hruba de ceruri Singur cu Pleiada lirică de stele am încremenit stei Rămânând veacuri sub incașul cadran Doxa al nopții Arhetip sărutat de fresca proteică a colectivului sacru Inconștient trezit la viață de zâmbetul prietenului meu W. Shakespeare iubitul matcă al sărutărilor mele tragice.

23 nov. 2020 Vis1.

Păclisa, 24 nov. 2020 Am avut poate cele mai frumoase vise din viața mea am visat Clujul combinat cu Nenea Pichi și am visat multe cărți frumoase

din care am cumpărat unele, și în franceza, dar nu cate aș fi vrut. Îmi amintesc că am luat acel Rainer Maria Rilke cu copertă de panza desenată. Am visat la început că nenea Pichi avea o carte mare ca Heidi dar cu coperta o pictură în culori frumoase ca ale pictorului Ionel Varhedi dar mult mai temperate cu trei tineri, ca în Miorița stranși în munți în jurul unei stanci ca o piatră de sacrificiu neolitice, poliedrice, alungite, oblice, în întregime de aur.

De asemenea la niște chioșcuri cu cărți am întalnit o Fată în Clujul îmaginar de altădată și la un moment dat ea m-a chemat spunandu-mi ca pleacă și eu i-am spus să urce pană nu știu unde că vin și eu acolo și a plecat, apoi am plecat și eu dar în direcția opusă, spre Facultatea de Sculptură, fără să-mi dau seama, întorcandu-mă apoi dar după ce m-am întors, iar spre Zorilor, nu am mai găsit-o și mă gandeam că poate a luat autobuzul gandindu-ma să iau și eu autobuzul să o ajung. Chiar îmi amintesc că m-a oprit controlorul pe tramvai cred și m-am dat repede jos! Fata, cand am, vorbit cu ea unde erau carțile acelea frumoase, viața și întamplarile ei împreună de fapt, semăna a fi Eliza doar că nu părea! nu avea atitudinea ei deschisă, princiară și era șatenă iar chipul părea a nu fi al ei, ca și **** ar fi folosit un fel de mască biologică pe față, de parcă ar fi fost Principesa Maria într-un travesti shakespearean.

Explicație. Acesta e un alt vis din sorgintea celor din 2007 și 1988.

E un vis interdictiv. Maria de data aceasta după Dumnezeu în 2007 înainte botezul batjocorit cu 2 Lei în buzunar de frații baptiști, și cei 6 apostoli, cu Isus în Biserica Ortodoxă 1 și Dumnezeu în norul ocru pastelat de dincolo de zidul de intrare al bisericii în 1988, îmi spune să nu merg la munte, sau la deal, la altarele unde două treimi sacrifică ce rămane pentru aur, guldeni, dollari, euro, Leii prin care se exprimă de mai mult de un deceniu, în loc de cuvinte, psalmi și cantări de laudă și cantări duhovnicești, la biserici nemarianice - după **** mesajul în 2007 a fost să nu mă Botez a doua oară, iar în 1988 să nu mă las de credința creștină ortodoxă - pentru că o voi pierde din vedere!

Deasemenea, eu, cu Maria și întreaga tradiție a Sfintei Biserici ar urma să fim consacrați pe acea piatră de aur! Amin.

Nota visătorului. Cred că destinația mea era Biserica grecocatolică de langă scara lui Rareș din cartierul Zorilor de pe strada Gheorghe Dima, mesajul tainic al visului fiind că Maria face parte din Sfanta Treime! Și cat despre locurile visului, cred ca pentru mine și sufletul meu dacă Rareș Crăiuț din anul 2000 e Augustin de Hippona, Eliza e Fecioara Maria.

Troian Dorz Concert literar pentru Felix și WikipediaRo / Păclisa 25 nov 2020 Traian Dorz a decedat în noaptea spre dimineața zilei de 20 iunie 1989.

Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creată de Traian Dorz îl situează în constelația unor mari creatori ai sensibilității religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotațiile mistice, de ce nu, și cu Daniel Turcea judecată de valoare. Într-un cadru cultural mai larg, caracterul religios-naiv al operei dorziene, cu metaforele și imaginile ei, sugerează comparații cu poetul englez William Blake, sau pictorul olandez Van Gogh, pe când acesta din urmă încerca să păstorească pe minerii din regiunea belgiană Borinage 8, și - deja - pentru unii intelectuali esteți neomoderniști sau declarat naționali, cât și pentru poporul roman la ceas de taină, țăranul poet pe numele Traian Dorz după două veacuri de ignorare cosmopolită ori ură miltoniană, este o piatră lirică dușmănită de zidari, care acum nuși mai are locul - de iure și de facto - în conștiința romanească decât în bizarul raft unu, alături de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Urmuz, Arghezi, Radu Gyr, Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Pillat, Mircea Vulcănescu ori V. Voiculescu, sau a unor oameni pionieri ai ideilor romanești și ducerea lor dincolo de secularism și postmodernismul social, din care fac parte Constantin Noica, cerchiștii și marea critică de

școală romanească, ori în ziua de azi tinerii basarabeni ori clujeanca de confesiune greco-catolică R. Cesereanu, astfel Traian Dorz intrand nu doar, peren, în conștiința ci cat și în cultura romanească, nemaifiind doar cel mai bun poet creștin roman și atat, ci un mare maestru ca cei din vechimea Prerenascentistă, făcand din puținele personagii ale Treimei, suflet și identitate lirică, intrand în patrimoniul numit Romania, vecinic și simplu ca Rugăciunea lui Constantin Brâncuși.

Finis, Addenda Carte de Rugăciuni Naționale) Felix Rian Constantinescu 2016-2017 (Fur Elise) MOTTO „Acești bieți supuși români, care sunt fără îndoială cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Transilvaniei, sunt atât de chinuiți și încărcați de nedreptăți de oricine, fie ei unguri sau sași, că soarta lor într-adevăr, dacă o cercetezi, este cu adevărat de plâns (...). Nu mă mir că pământurile lor sunt rău lucrate, căci doar cum ar putea fi altfel când omul de la o zi la alta nu e sigur de posesiunea sa și trebuie să fie zi de zi și poate în fiecare ceas la lucrul domnului său. Altfel, națiunea are într-adevăr spirit; neașezarea ei vine desigur din nenorocirea ei.” Împăratul Iosif al II-lea, Austria. „Fericite auguste împărate! (...) Națiunea română este cu mult cea mai veche dintre națiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucît este lucru sigur și dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, al unei tradiții niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor și obiceiurilor, că ea își trage originea de la coloniile romane aduse

la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian, în nenumărate rînduri, în Dacia, cu un număr foarte mare de soldați veterani, ca să apere Provincia. Urmașii lui Traian Augustul au stăpînit Dacia cîteva secole. Sub a lor neîntreruptă stăpînire, în această Provincie a fost răspîndită și credința creștină după ritul bisericii răsăritene prin străduința episcopilor Protogen, Gaudențiu, Niceta și Theotin, mai ales în secolul al IV-lea, după cum ne-o arată această întreagă istorie bisericească. (...) Cînd ungurii, către sfîrșitul secolului al IX-lea, sub ducele (lor) Tuhutum, au năvălit în părțile Transilvaniei, locuitorii romani ai acestor (părți) se numeau cu numele, schimbat, de vlahi, după mărturia celui mai vechi scriitor al Ungariei, Anonymus, notarul regelui Béla: în fruntea lor se afla în clipa aceea ducele lor propriu, Gelu, cu putere supremă, nenorocos însă în lupta la care a pornit cu ungurii spre apărarea patriei sale, de vreme ce în acea luptă el și-a pierdut și domnia și viața. (...) Atît istoria Patriei cît și istoria romană ne arată că românii au locuit în părțile Transilvaniei desigur cu multe secole înainte de a fi venit ungurii, și, cînd ei, pierzînd în luptă pe propriul lor duce Gelu, nu s-au mai împotrivit ungurilor, ci mai curînd, de bunăvoia lor, prin chiar acest fapt au admis de la sine pe unguri la conlocuirea cu dînșii, la concetățenie, ca și la comunitatea drepturilor regnicolare. Ungurii au fost mulțumiți cu această liberă și spontană acțiune a românilor, și amîndouă neamurile și-au găsit în concetățenie și în comunitatea drepturilor fericirea lor, pe care n-au voi s-o încreadă sorților unui război ulterior, de al cărui sfîrșit nesigur amîndouă trebuiau să se teamă. (...) Că sașii au venit în părțile Transilvaniei în secolul al XII-lea, (iar) armenii și bulgarii în secolul al XVII-lea și că au obținut (și ei) admisiunea, ne mărturisesc, afara de istorie, privilegiile și diplomele principilor. Mai rămîn germanii, cetățeni ai Patriei, care, după cum ne-o dovedește de asemenea istoria, au venit în Provincie mai ales pe la sfîrșitul secolului al XVII-lea cu armata fericitului împărat Leopold și au obținut admisiunea exact în același fel în care (au obținut-o) și ungurii, care au venit pe la sfîrșitul secolului al IX-lea. (...)”

Supplex Libellus Valachorum

„„Înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de ltiință și arte și alte asemenea. Asociația va avea un președinte, un vicepreședinte, un secretar-prim, un secretar, un bibliotecar, și arhivar, un casier, un controlor - toți aleși pe trei ani.”

ASTRA, Sibiu.

Psalmul 136 1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.

2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.

3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!"

4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?

5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!

6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.

7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!"

8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.

9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.

“Copile drag de ce ai rătăcit Prin lumea de păcat De-atata timp Eu te-am chemat să vii Dar tu M-ai ignorat Iubirea Mea va ţine până-n veci Dar nu uita că-s drept Eu am să spun Mereu te-am asteptat Dar tu M-ai ocolit Vino acum nu amâna Ziua de mâine nu se ştie dacă va mai fi Încrede-te în Cel ce a promis

Că vei fi mântuit.”

(RAZE DE SPERANŢĂ)

AVRAM IANCU NEBUN

Deal roșu muri Moșu merg

câmpul pe mântul.

TATĂL ȘOBOLAN Motto Acum 13 ani o fată a scris o poezie de o mie de strofe cu titlul ANATEMA pe care după aceea a rupt-o.

Tatăl șobolan Satan Harfa de tumori Cuțitele galaxii Urâciunea pustiirii Urletele junglei Moartea Nu este lumină În familie Mândria-întuneric Sinuciderea copilului.

RUGACIUNE

Doamne n-ai avut mila de mine Te-ai purtat ca si c-un caine

Pentru cum tu te-ai purtat Singur tu te-ai rastignat.

STANTE SFINTE OSSIAN, GHILGAMES, NICĂ LA MASA DE SCRIS, SIBELIUS, CHOPIN, BEETHOVEN, MORMANTUL LUI MOZART, PAUL CONSTANTINESCU, ENESCU, BELA BARTOK, TARJA, LOUIS ARMSTRONG, CONFUCIUS, BRANCUSI, EMINESCU, LENAU, MACEDONSKI, BLAGA, NOR ROSU, PAVAROTTI, LADY DI, JFK si MLK, VICTOR HUGO, IOANA D ARC, AVRAM IANCU, PETOFI, PUSKIN, GOGOL, TOLSTOI, POEZIILE LUI PASTERNAK, ALFRED NOBEL, CHE, YOUSSOU, YESHUA, 2PAC, RIMARU, VILLON, CODEX BURANUS, CARMINA CATULLI, EPISTOLAE AD PONTO, EVANGELION, HORATIUS, SOKRATES, RAMA, QUETZALCOATL, VALERIUS CONSTANTINUS, MANIU, HOSSU, CORNELIU COPOSU, MELVILLE, POE, CORBUL, DANTE, CUORE, BRANCOVENII, GHICITORUL, RUMI, DJAFAR, MOISE, BOSCH, LINDA, MAHABHARATA, PERSANUL, OFRA. OSSIAN Te fericesc Irlandă ferită de trupu-mi Pe anglii barbari nu-i știi triștii vikingi Oameni ai topoarelor de fier și ai mării Dar te plâng Albion sacru cuprins de Moarte - o, rege saxon - nebun în Valhalla - cu ucigașii și măscăricii Lumea moare pietrele intră în pământ A sosit sfârșitul lumii - rugați-vă, rugați-vă.

Tarja

Copilul bun - între copii răi - zâmbește Mâine va fi mai rău! - între nimic și euro Tarja - fata cea cuminte în lumea fără minte O stea izvorâtă la țară - roagă-te Tarja Nu e vorba de pământ nu e vorba de cuvânt Drumul duce la schit dar nu se oprește acolo Nu e vorba nici măcar de stalin - dacă oamenii Sunt flori se nasc iar și iar - Finland vs Israel Aș vrea să-ți scriu ochii într-o carte - dacă doar Cărțile sunt fără moarte - de la cel mai înalt Munte - ești tu - și poate Apocalipsa - nu ne vom Îndreptăți - vom muri și vom trăi - aceiași...

PERSANUL Cu fruntea de urs in maini Tamaie in ochi si somnul Tacerea campurilor nesfarsite In noapte si durerea gandirii Filozoful acuzat in locul pars Cu pietre - poetul beat si Atavic - minaretul mut in noapte Tacerea ca moartea in rubaiat.

PENTRU CEAM MURIT

PENTRU CEAM MURIT PENTRU CEAM JERFIT MURMÂNT NEO ZIDIT MULT NEO OCĂRIT PENTRU CEAM IUBEAT ȘI VIEAȚA NEAM DAT ȘI ȚARĂ AM DAT ȘI-NTÂI ÎMPĂRAT? RĂU NEO CHINUIT NEO ZAVISTUIT NEO DISPREȚUIT ȘI NEO MURUIT.

FETELE LUI MIRCEA VULCĂNESCU ȘI RADU GYR

ÎNCHISOARE CÂNT CE MOARE SUFERINȚĂ BIRUINȚĂ RUGĂCIUNE MAME BUNE PLÂNSUL FETEI DORUL TETEI AM VENIT LA ÎNCHISOARE CU O MÂNĂ DE MÂNCARE TATA-I PIATRĂ SUS ÎN CÂMP INIMILE LOR MORMÂNT ÎNCHISOARE ÎNCHISOARE CU ROMÂNU N-AI RĂBDARE ȘI CE NOI PLÂNGEM AICI AUZIM ÎN REDUIT

AUZIM TĂIAT ÎN PIATRĂ ȘI ÎN CÂNTECUL DIN VATRĂ.

MONASTIREA SCÂNTULUI

MONASTIREA SCÂNTULUI LACRIMILE SFÂNTULUI ȘOPOCĂITUL VÂNTULUI TĂCUTUL CUVÂNTULUI TU EȘTI CARTE NESFÂRȘITĂ DIN DURERE IZVODITĂ FRUNTEA MEA NEMIRUITĂ MAMA MEA CEA NEMURITĂ.

COPIII FAC CUNOȘTINȚĂ CU GULAGUL Doamna a plecat puțin și ne-a spus să o asteptăm pe hol Ne-am spus să deschidem ușa Dietei Cavalerilor ne izbeam cu umărul în usă

și apoi ne-a chemat doamna directoare și ne-a pus diafilm cu Păcală care trăgea ușa după el.

COPIII MERG SĂ INTALNEASCĂ IUBIREA noi Copiii din grupa doamnei Ronai mergem cu doamna La sala mare să îi vedem pe Lizuca și pe Toto La teatrul pentru copii.

COPIII FAC CUNOSTINTA CU IEPURII Era cam toamna anului 1987 Copiii au mers la doamna Ronai Acasă să vadă iepurii albi și gri negri și roșii frații pisicilor închiși în zăbrele cât niște sicrie pentru iepuri.

COPIII FAC CUNOSTINTA CU MOARTEA Era poate Primavara lui 1988 De Înviere noi Copiii din grupa mare am fost duși încolonați de doamna Ronai la cimitir să vedem păpădiile mari și galbene și fluturii albi.

OCHII LUI ZAMOLXE Spitalului de la Zam. Zalmoxis înseamna urs în zale, adică melc.

Ochii lui Zamolxe sunt doi melci Morți în peșteră Zalmoxis e un tău cosmic Degetele îi scot ochi de bour Genunchii îi sunt pietre sparte Cade în noapte Zamolxe Cu inima lumină.

Părul, barba, vorba îi sunt ciorchini de struguri albaștri Chipul, omul din nuci.

Gânduri la Veghea lui Zalmoxis de Raul Constantinescu

trebuie să mă întorc la origini la pacea minții unită cu pacea inimii la muntele din psihic la chihlimbarul din ochi la tăcere supunere

și castitate.

TRIBUNUL DE PE MUNȚI

Lumea icoană Urlet dorul Mort amorul Viața vamă Cu Dumnezeu Șade pe munte Stânce cărunte La sfatul său Poporul dor Pentru pămant Pentru cuvânt Moartea omor.

SONETE MARIANICE II Veghează plopii an de an Marie Peste castel negru de-orfani Stăpână Cobor orfani pământ înghit Marie Tristae est Terra Harzoc Latina Te rog divină săracă Regină Cobori peste spitalul mort Marie Adu balsam în iad o tu Marie Și ai mila de Nebun și de Cadana Dar mâna ta rămâne între stele De ce nu poți să vii tu să ne mântui Când viețile ne sunt moarte în rele?

Noapte de noapte negre trepte bântui Balanțe trag virtuți cu pietre grele Noi te rugăm Marie să ne bântui.

III Un cântec vechi din ceruri vin Marie Coboar' din munți plini de orând Marie Din îngeri mii din stele vii Marie Și îmi vorbești mă lecuiești Marie O viață stau la templul tău Marie Și plâng cu plâns de cerb în râu Marie Și mult te caut în câmpul vechi Marie

Când te găsesc mă mântuiesc Marie Ești mai frumoasă ca o ia Marie Mai bună ești ca mama mea Marie Iar te aștept tu să mă chemi Marie Și să mă duci peste triremi Marie Cu gura os cu piept pământ Marie Iarăși te chem din necuvânt Marie.

IV Mă rog să-mi vii Marie Doamna mea Carte-ți trimit din temnița de piatră Sfântă coboară pe frunte-mi mâna ta În sala de tortură cerul latră Doamne mă uită frânge-această vioară Alungă-mă din rai dar schimbă-mi viața Veți rămane doar tu și dimineața Căzut în pamant piatra de moară Tu vezi Marie dorul greu de moarte Pe care l-ai cerut mamă sub cruce Noi două priviri scrise-ntr-o carte În drum spre cer sonetul trist mă cruce Văzând cum cerul mi-e pulberi de sate Cruce de fier de lemn de piatră duce.

PARADIS ÎN SAT

Uite tată Ceru parca-i de icoană Saltă frunza ramura Plopii-s linii Soarele e alb De gheață.

Lucian Blaga la Lancrăm 1 LUCIAN BLAGA, Idee, idee!

Stea de pământ, tristă idee, mamă mormânt.

MORMÂNTUL, Ascultă cuvântul, când vine vântul, moare pământul, trezește sfântul.

SPIRITUL, Tăcuta harpă, neagra marcă, lumina parcă, tăcuta țarcă.

LUCIAN BLAGA, Tu vină, lumină, moartă stăpână, mă ține de mână.

MORMÂNTUL, Copilă, copilă, în milă e milă, caută lumină, în noaptea stăpână.

SPIRITUL, Ah, cât te-am căutat, al meu păcat, mormânt preacurat, mormânt luminat.

LUCIAN BLAGA, În moarte e moarte,

în pământuri parte, în litere carte, în creștinism moarte.

MORMÂNTUL, Copile-ai venit, la mama-i venit, iubirea e mit, mormântu-i trăit.

Dialogul SPIRITULUI cu MORMÂNTUL 2 SPIRITUL, Mormânt e lumea Și lumea un mormânt Mormânt e Biblia Cuvânt în Mormânt.

SPIRITUL, Cădem în moarte Cosmic nihil O arsă carte Ulise copil.

MORMÂNTUL, În mușchi cuvântul Șoptește mormântul Mort e pământul În Isus smântul.

SPIRITUL, Fără de viață Ultima ceață În dimineață Tristă paiață.

MORMÂNTUL, Te chem în moarte Să mă ai parte Te scriu în carte Fără de moarte.

SPIRITUL, Nu, eu sunt fiară Mormântul să piară

Sânge în sară Ura în vară.

MORMÂNTUL, Te chem în moarte Să mă ai parte Te chem în viață În noua ceață.

3 Căderea NEGURII NEGURA, O, tu străine Vino la mine În munții ruine Din urâciune.

NEGURA, Ascultă, ascultă Bezna e multă Munte murit Bord nesfințit.

NEGURA, E timpul luminii Din nopțile vinii Să vină străinii În sufletul vinii.

4 Lucian Blaga ridicându-se din Mormânt MORMÂNTUL, Te du în lume La lume spune Cei fără nume Copile nebune.

(LUCIAN BLAGA tace) Cortina.

Aiudul și Auschwitzul

Măi Aiudo groapă rece Cine-n lume te întrece?

Auschwitz cu cuptoarelă Roma cu duioarele?

Auschwitz tu fratele mieu Ce știi tu de Dumnezeu?

Ce știi tu de al meu dor?

Că iou vreu dor ca să mor.

COL ULP TRA AUG DAC SARM

ROMANORUM SUMUS AETERNA CIVITATE ANIMA UT HUMUS FLORIS LATINITATE SACRUM CHRESTUS AMOR UT MORS LIBERTATIS MOXIS SILVAE MOR VINUM LACRIMAE PANIS.

Moisei

+++++++++ ++++ +++ ++++++ ++++++

CIMITIRUL I POEME SCRISE-N PIATRĂ DUHURI VORBIND ÎN VÂNT

OASE CENUȘĂ-N VATRĂ TĂCERE LA MORMÂNT ADUC COPII LUMINI MAMA E ÎN PĂMÂNT SINGURI CA NIȘTE CÂNI – FURTUNĂ ȘI AVÂNT.

PĂMÂNT SCHINGIUIT

Ardealul tras pe roată Cu Ungrovlahia toată Bour mort sub plug de sânge Mințit în cărți de plângeri Grâu martirizat în vatră Porumb îngropat în piatră Înflorit cu duhul vechi Zugravii mâncând curechi.

ZARCA

În zarcă m-am pocăit În zarcă m-am spovedit Și în zarcă am să mor Numărându-mi dor cu dor Cât îi lumea asta roată Toată îi numa’ o zarcă Și în zarcă nu-i lumină Decât inima stăpână.

LAZĂR ȘĂINEANU

Telal de basme l-am văzut vorbind frumos ca-n carte Bătrân și tânăr nevăzut viu și fără moarte.

Waltz No. 2 (Poem pillatian) Vii valsuri sub Kremlinul rubiniu.

HONTERUS. LEGENDĂ

Vigilate et orate orice ardelean un frate Turnul Roman

piatra neagră Biserica Romană Neagră Avva cu păr negru pană.

CRIȘAN ÎN TEMNIȚĂ

ÎN TEMNICIOARĂ CRIȘAN AMĂGIT GATA SĂ MOARĂ ȘEDE MINȚIT MÂNI M-OR LUA PE ROATĂ M-OR DA CORBI M-OR MÂNCA MUMA O VEDEA TOT CE-A MAI AVUT TOT CE I S-A DAT CU FIRU ȚESUT S-A SPÂNZURAT.

RAGNAROK

Am șezut între meri în uda trista livadă de devenii măr Pleiade mă vadă cine va pune securea la rădăcina mea cine din pământul meu mă va alunga și când voi ajunge-n cer pe ce drum voi plânge

drum de pietre și fier drum de dor și sânge?

HEATHCLIFF

În lumea lui tăcere

în lumea lor fiere a mers tot pământul cristosul și sfantul.

GHERLA

Spune spune pocăite de esti sfânt ce cați aice de tu crezi în Dumnezeu de ce-i ești copilul rău?

CRUCEA STREIULUI

De mult trăsai o cruce streiul Streiului mă duce steiul dorului gridul boarelui ochiul zimbrului plânsul varului

cruce frântă zei cuvântă cruce spartă cruce moartă.

REX HUNGARORUM

Tu fiu al lui Iancu Matia Rege să-ți doinesc cântu cel fără de lege Din iobagi și sărbi pe tronul maghiar ți-otrăviră șărpi românescul har acum Tu la Cluj pe-ntregul Ardeal ne dai învăț din al morții bal cel mai mare Rege al Ungariei Mari latin otrăvit de nobili barbari Drag fiu al lui Iancu Matia Rege hai sa-ți doin cântu cel fără de lege.

EROUL DE LA STALINGRAD

AMINTIRII OSTAȘULUI ROMÂN PAIC ȘTEFAN PLUTONIER ÎN ARMATA A 3-A A GENERALUI DE ARMATĂ PETRE DUMITRESCU COMBATANTĂ ÎN BĂTĂLIA ȘI ÎNCERCUIREA DE LA STALINGRAD ȘI COTUL DONULUI. + ZĂPADĂ DE SÂNGE ȘI CERUL PLÂNGE BRUN CONVOI STOI BLAC STOI EXTERMINAREA NU-I DE MÂNCAREA GLOANȚE ÎN CAP MORMÂNT FĂRĂ VRAC CERCUL POLAR ÎN URM-AM LĂSAT RUSUL BARBAR M-A EXPLOATAT

CU GREU M-AM ÎNTORS CU GREU AM VENIT SIBERIA-M VĂZUT ȘI AM BIRUIT.

GHEORGHE DOJA

Ia cleștele smulge-i limba limba care-a-nvațat colinda taie-i nasul

scoate-i ochii infidelul babei Dochii pune-l pe tronul Încins mesteacănul cesta nins.

PAGANINI COPIL

Prietenului din copilărie Radu Vancea, care Îmi vorbea ades de Niccolo Paganini.

Un biet copil scripcar Hainele-i sunt rupte Mării lumii far Cu buzele cusute Geniu în mizerie Mâini pentru altă viață Beat de idei puzderie Suflet de dimineață.

FATA IUBEAȚĂ

A fost o fată mărgărint Zisă fata iubeață Cât a trăit tot a iubit În sat de fum și ceață Azi în ceasul vieții La ce-am trăit?

Am bătrânit De ce trăiesc iubeții?

CÂNTECUL ROBILOR

Internilor din spitalul de la Păclișa.

Sub boltă trist cântec câni fara pantec deasupra e bal val după val cautăm lumină marie stapână deasupra e bal val dupa val.

FOAMEA ȘI BĂTAIA. FABULĂ

dedicată unei Pisici sărmane Mă Bătaie cruntă ești stătu Foamea la povești Ba tu Foame mă întreci aș mânca și pietre reci.

ȘEZĂTOARE

lui Glad Berindei Omul e un abis vorbitor și singurătatea îl cheamă la vorbă în el parinții sunt cartea morților pleacă se-ntoarce în alb cer vechi Corbu așadar să vorbim

încă un mileniu și încă o mie de ani să adăstăm în limbă felix philosophicum bestiam homo de ce traim nu știm duhule sfinte din guri ne curg cuvinte.

COLINDUL BOLII

În câmp de soc Colind bolind Mă opresc în loc În amurg sfint Și zicu cu foc Doamne care-ai dat Care ai trimeas Tu nu ai ertat Nici al mieu necas Cât au fost de reu Te ție Dumnezău Că nu m-ai iertat Și la câni m-ai dat Viața m-ai mâncat De viu îngropat.

CÂNDEA ȘI CÂNDREȘ

Cândreș frate Hai ne-om Bate Pentru Țară Și Cetate De-om Muri Ne-or zugrăvi Doamne Temple Or zidi.

CRUCIAȚII ROMÂNI

PLINĂ ȚARA E DE CRUCI DE PĂMÂNT

ȘI DE NĂLUCI MIRCEA-N COZIA IANCU-N URȘI DOJA MORT CU OCHII SCURȘI ȚĂRANI CNEJI MORȚI ÎN BISERICI COPII BLÂNZI SECERÂND FERIGI.

Duhuri și păcat

O Părinte Lumea nu e Pentru mine Nici cetatea-ți Căzută În ruine Nu te Doresc Părinte Cetatea Mea Mi-e-n minte Duh mort Pentru Tine Doamne Nimeni Ca mine.

NENEA RĂDUCU Din Război Până-n Aiud Cu Isus Și creier crud Refren.

Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit În zăvoare L-au băgat Cu spini L-au încununat Refren.

Ochii din cap I-au strivit Toată viața

A doinit Lacrimi sânge A scuipat Nimeni nimic N-a știat Refren.

Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit Nea Răducu Criminalu Cruciatul Mort în valu Refren.

Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit Poet viu În închisoare Și mort pentru Lumea mare.

FOSILĂ VIE

Cântul mântul cântul smântul

plânsul spânzul plânsul dânsul.

MILESCU

MILESCU PELERIN PE JOS SPRE PEKIN ROMÂN CĂTRE CHIN ÎMPĂRATU-L AȘTEPTĂ BLÂND MILESCU SE CERTĂ IARTĂ DAR MĂRIA TA EU MĂ-NCHIN LA MAMA MEA.

SCRISOARE CĂTRE KENDEFFI Eu sunt cânele turbat eu sunt câine răsculat ce-ai făcut cu-al meu barbat spune fata de-mparat

râul tot tu ai arat și pădurea ai tăiat capuri negre-ai retezat munții toți tu ai lăsat copiii tu ne-ai mâncat tu vrei doar să fii bogat spune os de împărat.

TIGROAICA DIN CSEJTE Voivodița Garofița

Erzsebet Ez mintelet După centurii De crime După urlet De prea bine Copila Înnebuni Fete simple Omorî Cine este Vinovat Maica mamă De-mpărat Or boierii în serai Ce-au făcut Din Iadu Rai?

PARA BELLUM

Unul grec Altul latin Dușmănie Între câini Nu-ți vinde Poporul tău Nu uita Cristosul tău Când ajungem În mormânt Noi suntem Celași pământ.

CIMITIRUL II

ÎNTINȘI MORȚII ÎNGROPAȚI MULT SUNT PLÂNȘI MULT SUNT UITAȚI CÂND O VINI DUMNEZEU O-NVIA ȘI TATĂL MEU

CÂND O VINI PRECESTA O-NVIA ȘI MAMA MEA.

CRONICA RIMATĂ DE LA PĂCLIȘA Hei, c-a fost un om odat Pe-aici mare împărat Nicolae I Cândea Care-a stabilit orânda El cu turcii s-a bătut Și-a primit to ce-a avut Mihail Întâi zis Cândea Cândea I și Ioan Cândea Și apoi Ioannu Cândreș

Ce se ruga fără greș Au ajuns Mult prea Bogați În biserici și ducați Stavrofore au luat pe bani Și au strâns la gologani Dar Cândreșu a murit La români a revenit Au avut întreg pământ Și l-au cărat în mormânt Deci ascultă basna

toată Și te roagă Preacurată.

BARABA SPÂNZURAT Pe care Întemnițat Îl vreți iară Lepădat?

Pe Baraba pe Baraba Care-a

Omorât cu laba Nice îl vreți Pe Isus Care a venit De sus?

Pe Baraba Pe Baraba Care a ucis Cu laba Și Baraba Înfruntat S-a dus și S-a spânzurat.

CÂNTURILE BISERICILOR NEGRE MAMEI MELE VALERIA MĂNĂSTIREA COLȚ BISERICA PICTATĂ BISERICA DE PIATRĂ BISERICA RUGATĂ ÎNDRĂCIȚII LATRĂ CĂLUGĂRE SFÂNT ROMÂNESC CUVÂNT RÂU CE SUSURĂ FOC CE PICURĂ.

Hunedoara Cântă Inidoară Biserică mioară Ev de pământ Sate mormânt Cât te-am așteptat Doamne te-am rugat O Cristoase sfânt Umblă pe pământ.

Streisângeorgiu Cântă Streisângeorgiu Cavaler Sângheorghios

Harfă de litere Cor de cithere Biserică albă Floricică dalbă Schit în amurg Lacrime curg.

Sânpetru Cântă Sânpetre Cartea de pietre Cantă mă tată Cartea pictată Cât ești tu De veche În lumea De streche.

SÂNTĂMĂRIE Cântă Sântămărie Satul de slugărie Pe Cândea și Iuda Cneaz rău în Buda Cu pictură ortodoxă Te-nveșmântași Și pentru coroană Poporul ți-ai uitat.

MĂNĂSTIREA PRISLOP DE LA ATHOS

LA TISMANA NICODIM ȘI SFÂNTA ANA PLÂNGI ZAMFIRĂ PLÂNGI DOMNIȚĂ CÂNȚI PRISLOAPE -N ICONIȚĂ.

SĂLAȘU DE SUS CÂNTĂ BISERICĂ DE IOBAGI CÂNTĂ BISERICĂ DE SĂRACI NOI NEAMUL NE-AM PIERDUT CĂ AM DAT TOT CE-AM AVUT. DENSUȘ CÂNTĂ ICOANELE ÎN DENSUȘ O CASTELULE DIN SUS CNEAZ CĂLUGĂR DANIIL CASĂ TEMPLU BAN UMIL. STREI

CÂNTĂ BISERICĂ DIN STREI CINE ȘTIE ANII MEI? CÂT SANGE EU AM VĂZUT CÂȚII MIRII AM LĂUT CÂȚI RUMÂNI AM BOTEZAT CÂȚII CNEJI AM ÎNGROPAT CLOPOT SFÂNT ÎN TURN GORGAN CÂNDREȘ DOMN CU CHIPUL BAN. BISERICA DIN PĂCLIȘA LA SCHITU IEU M-AM UITAT NIMENI NU-L ASCULTĂ-N SAT LA ICOANE AM PRIVIT DE SĂTENI M-AM ÎNDOIT.

IUBITUL NESĂRUTAT IUBITUL NESĂRUTAT PLÂNSETUL ÎNMIRESMAT INIMA RUPTĂ ÎN DOUĂ LACRIMA RUPTĂ ÎN NOUĂ EU LA FATĂ M-AM UITAT LOCUL MEU DIN CER I-AM DAT TIMPUL TRECE BĂTRÂNESC FATA LUI ISUS IUBESC.

HAI MĂI ȚIGANE Hai măi Tigane Muncește Mâncarea Se isprăveste Hai mă Române Cânta Să ai inimă De sfântă.

RUGĂCIUNE

RUGĂCIUNEA ESTE GÂND E FURTUNĂ ȘI AVÂNT DACĂ-N RUGĂ AM GREȘIT DUMNEZEU NE-A MIRUIT.

DOMNIȘOARA POGANY Domnișoara Pogany Ce pe Brâncuși Îl iubi Fată de vampir Turbat Care-a chinuit Un sat Domnișoara Pogany Ce cu Brâncuși Se iubi Fată de vampir Părat Care-a îngropat Un sat.

Important Suflet. Lirism. Pietre de hotar.

Poezie. Pădure.

Divinitate.

Pasiune.

Divinitate.

Cântec. Prietenie.

Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni.

28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG

Chemare a Sfintei Ioana d'Arc în ajutorul soldatului

Isus Maria Rege al Angliei vin înaintea ta Fată a lui Isus, a Franței și Mariei care ai învins pe cumplitul rege al Angliei

și îți cer ajutorul în bătălia mea de azi (se spune bătălia) ajută-mă pe mine și superiorii mei să învingem fie și de a fi să murim dar tu ai putere împreună cu Maria Virgina Domnului și Isus Fiul Domnului for să ne mai ții în viață o zi îți mulțumim și ne punem săbiile inimilor înaintea ta Martiră a Bisericii și Sfântă a Îngerilor.

Amin.

Acatistul lacrimilor

Vă chem pe voi lacrimi vă invoc și vă desfac în mine și peste întreg pământ plângi suflete plângi poporule Lacrimi să-ți fie sufletul Pentru durerea Mea.

Cântecele pure

Cântecele pure Pe harfe de vânt Sânge și mure Ursă-n mormânt Cassandră zdrobită Flori în noroi Pădure vrăjită Lumea de apoi.

PENTRU CARTE DE RUGĂCIUNI (Monastirea scântului)

HIMERA

Din răsărit crunt izvorât himeră tăcută bestie tăcută Și veacul trece și ne întrece himera piere fiară și fiere.

APOSTOLUL

Eu am fost întâi chemat eu am fost primul bărbat Sunt Andrei și eu vă spun mă crucificați acum Însă mâine oi înflori însă mâine oi verzi

România oi potopi și pe voi oi mântui.

CENUȘĂ ÎN LUMINĂ

Ui cenușă În lumină A murit A mea stăpână Am rămas orfai în lume fără mumă fără nume.

ARDERE DE TOT

SUNT O ARDERE DE TOT PENTRU CRISTOS SAVAOT ȘI MAI CAT O RUGĂ-

CIUNE RUGA MEA FĂRĂ DE NUME O VENI DE OI MURI LUMEA TOATĂ OI PĂRĂSI. VULTURI DE FIER Vulturi de fier În vremuri ce pier Veghind pământul Fier li-e cuvântul Noroade-au murit Copii s-au jertfit Pajere-or grăi Rumâni mântui.

FAMILIA ROMÂNĂ Tu române ești creștin Mânci pâinea muiată-n vin

Muierea îți poartă ie și e ca Sfântă Mărie Nu fi tu creștinu rău respinge nimic al său.

ALT RĂSUNET Tu popor înmiresmat care sângele ț-ai dat nu te plâng și nu te boc nu-ți zic pace nici noroc De oi fi de n-oi mai fi de oi fi și mort oi fi Pune mâna scrie carte popor sfânt făr de moarte

Dar atâta vei trăi cât mereu te vei căi.

LUMINĂ Hai copilă dă-mi lumină tu nu ai avut vro vină așa îi necazu viaței ca bucuria paiaței eu oi sânge tu oi plânge dară moartea nu ne-o stânge.

MATROANA ROMANA Tu fiul Matroanei Tu pruncul Doamnei Mama ta-i

piatră iar lumea o șatră mereu să te lupți să remâi în cărți cartea e harfă marmura-i spartă.

ICOANA Tristă icoană dăruită din pictură plămădită Ce ești tu icoană sfântă? demonul ce nu cuvântă?

Icoană uriașă plânsă icoană durută și ninsă.

HAȘDEU Nebun plângând geniu cuvânt fiică-n mormânt hașdeul sfânt Carte și gând dor de pământ paris și avânt poeme în vânt.

TEMNIȚA BOLNAVILOR „N-am avut noroc Să stau cu frații mei” Cântec de la Zam Noi suntem bolnavi noi suntem oameni slabi Mult am suferit până am murit.

FECIOARA ROMANĂ

Cânt sfânta fecioară romană minervă și ceres zeiță umană Înțelepciune și pietate povești de iubire crucificate.

MAMA BEȚIVULUI O bătrânică cam puțintică c-un handralău -Mă duc să beu!

Mă copile ești nebun haide mintea să-ți aduni Ea mult se roagă el trage la joagăr Și mor odată tânăr și mată.

MARIA CÂNDREȘA O icoană ce-am făcut și la lume am dădut Poate la ea s-o uita și mămuca mi-o picta.

CERȘETORUL Eu - eu sunt Cerșetorul târgul batjocoritorul Am căutat s-ajut săracii să nu mai umble cu sacii Rău m-ați mai batjocorit dar de-acu s-a mântuit.

PIATRĂ DE MORMÂNT Sunt piatra de mormânt a părinților mei sfinți Avraham și Sara și craniu voi fi.

ȘOIMUL PATRIEI

ȘOIMUL PATRIEI CÂNTĂ ȘOIMUL PATRIEI PLÂNGĂ PĂMÂNTUL DRACULUI PĂMÂNTUL LACULUI.

ZALMAN RABINSOHN

TATĂL FETEI ȘI-AL MIRESEI

PLÂNSUL LETEI ÎMPĂRĂTESEI SÂNGE MAREA SÂNGE ȚARA PLÂNGE ZALMAN PLÂNGE LABAN.

EROUL DE LA PĂCLIȘA Spune psalmule Odată De țară Neatârnată Că nărodu O ieșit Lângă schit S-o priponit Lângă schit El s-o rugat Plânge maica La-mpărat Pentru libertate -n vulg Copită de negru Murg.

DEȘTEAPTĂ-TE BISERICĂ

DEȘTEAPTĂ-TE BISERICĂ..

DEȘTEAPTĂ-TE PATRIARHE DEȘTEAPTĂ-TE PASTORE DEȘTEAPTĂ-TE NUNȚIU DEȘTEAPTĂ-TE BOACĂ DEȘTEAPTĂ-TE POCĂITE DEȘTEAPTĂ-TE FREEMIND DEȘTEAPTĂ-TE COPILE..

ZBOR

SINGUR ÎN ICOANA PRESSE-PAPIER ÎMI PRIVESC CHIPUL ÎN OCHIUL TĂU CERUL ÎNNORAT DE PLUMB DUMNEZEU VOI MERGE VA VENI ANUL ÎN CARE VOI MERGE ÎN MOARTE PE PICIOARELE MELE CĂLĂUZIT DE CEI TĂCUȚI ȘI DE CEI MORȚI PÂNĂ ATUNCI

TRĂIESC DAR ALTCINEVA TRĂIEȘTE ÎN MINE CREIERUL MEU BOLNAV CREIERUL MEU ANGELIC.

KRISTALNACHT ÎN MINE SUNT SINAGOGI CU VITRINELE SPARTE DE CRISTOS OCHII TĂCIUNI ROȘII DE OȚEL NEGRU ACOPERIT DE FUNINGINE SUNT UN CREMATORIU ASASINÂND SUFLETUL UMANITĂȚII PLÂNG CU LACRIMI DE PLUMB TOPIT CE NU MAI CURG O STATUIE DE BRONZ UNDEVA PE O GRĂMADĂ DE GUNOI LA MINE AU VENIT TOȚI CEI MORȚI CEI VII ȘI CEI NEVII

I-AM VĂZUT PE TOȚI CHEMÂND MOARTEA CU OCHI DE ZEI NU NU MAI VREAU SĂ TRĂIESC VOI SĂ DEVIN CADAVRU CÂND VOI FI MURIT ȘI VOI FI FOST PUTRED SE VA SPUNE DESPRE MINE AICI A FOST UN URIAȘ UN CĂPCĂUN DIN VECHIME MORȚII S-AU TEMUT DE EL EU NU VOI MAI AUZI SAU NU VOI MAI ASCULTA VOI PUTREZI ÎN PĂMÂNTUL MAMEI MELE.

SUNT ACEST POPOR

SUNT ACEST POPOR BUN ȘI MULTICOLOR SUNT ACEASTĂ LUMINĂ NĂSCUTĂ DIN LUMINĂ

VĂ ROG NU MĂ UCIDEȚI E RUGĂCIUNEA MEA VĂ ROG NU MĂ APRINDEȚI E RUGĂCIUNEA MEA.

ANA BLANDIANA. Un proces al comunismului

1.

Cheie de lemn Ruptă în semn Biserică frântă Temniță sfântă 2.

Cimitir negru Tristețe allegro Infern fără cap Românul Harap 3.

Eu te-am Bătut Eu te-am Născut.

CUVINTELE APOSTOLULUI

NU VOI VENI ÎN MAREA TRADIȚIE DE DINAINTEA MEA NU VOI FACE BUCATA DE PÂINE VIN VOI VENI VORBIND DESPRE NOAPTEA CARE SE ÎNTOARCE IAR CU IAR CA O FIICĂ ALUNGATĂ VOI VORBI DESPRE LACRIMI CARE SUNT STELE ÎN OCHII OAMENILOR ȘI COPIILOR ȘI ÎN OCHII USCAȚI ȘI MARI AI BĂTRÂNILOR VOI VORBI DESPRE TĂCERE NU DESPRE ICOANE CARE SUNT UNA ȘI VOI VORBI DESPRE MINE CARE NU SUNT NU POT NU AM PUTUT FI ISUS.

TACI PĂRINTE

TACI PĂRINTE DOAMNE SFINTE PANA CÂND TU AI VENIT VIAȚA MEA

S-A PRĂPĂDIT TACI PĂRINTE LASĂ RUGA OCHII NOȘTRI ÎS MURUGĂ FATA NOASTRĂ TE-O JELIT C-UN ȚARAN NI S-O NUNTIT TACI PĂRINTE TACI DIN GURĂ CÂND DAI CUMINECĂTURĂ TACI PARINTE TACI IUBITE MARIA SĂ-ȚI DEA CUVINTE. ĂSTA NE FIE VERDICTUL VINOVĂȚIA ȘI SCRISUL. CARTEA BATJOCORITĂ. Testament poetic

Eram la o carieră de piatră Și i-am dus Patronului Memorialul Durerii M-a costat vreo 60 de Lei Eu făceam 30 Și fratele mijlociu Mi-a dat cartea la câini S-o rupă și s-o batjocorească Cartea mea batjocorită.

[Barajul] Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Apă, multă apă Îl apasă acum, Apă neagră, rece Bate vechiul drum Satul e pustiu e rece şi umed Gâlgâie a morţiu apa din fântână.

Colind cimitirul Beat De apa neagră Care mă înghite Cruci verzui Cruci albastre Cruci negre Cruci negre pământ roşu pământ greu.

Iar sus sus de tot Văd o cruce albă pe-un lăcaş creştin.

Biserică de lemn De lemn de gorun.

Biserică de piatră De piatră din munte.

Biserică de oameni

[De baci şi frăţâni] Ai apă-n altar Şi peşti…

Un somn solitar Veghează icoana [Sântului Cuvânt Pe sfărmat Mormânt] pictată cu lacrimi pictată cu gânduri cu roşu de sânge pe-un scut de barbar.

Unde-nainte stăteau Moşnegii Acum odihnesc Racii ursuzi şi mustăcioşi Ce privesc tot înapoi În locul unde demult s-adunau fetele mari [rămăsără doar scoicile Parcă salbe desprinse din Părul lor] Urc scările unde era corul Rămas din Bizanţ Cu bănci lungi de [mesteacăn Acum cântă doar broaşte] Către Dumnezeu Lac sărat, lac sărat Lacrimile te-au săpat Lac sărat, lac sărat Ai făcut un păcat Lac sărat, lac sărat Clopotele nu mai bat Lac sărat, lac sărat

Dumnezeu te-a şi iertat Lac sărat, lac sărat…

Felix 25-VI-1997 H.H. Latină Mă spargeţi... pentru voi, un arheolog e doar acela ce vrea să găsească aur sau mesaje Pt. voi nu contează acei Ce găsind ceva unelte şi un fost foc în vatră, reconstituie viaţa LOR, a celor ce au fost.

Poem într-un vers Mi-i clipa pustie Gerunziu Picurând.

Plouând.

Fulgerând.

Tunând. Şiroind.

Smiorcăind.

Plângând.

Urând.

Urlând.

Lovind.

Simţind.

Gândind.

Scriind.

Palpitând Gerunziind.

CFG Vineri, 20-VI-1997 Poezii, poezii Poezii, poezii Trebuie să scriu – ce?

Poezii.

Sper să scriu bine sper să fiu bun să dau din mine să scriu gr Gelu Roman Reabilitarea lui Bicilis Voi, poeţilor, l-aţi chemat pe Zamolxe, Marele Zeu, De-atâtea ori şi Nu v-aţi gândit la el; Omul Iuda Vânzătorul.

Pe el l-aţi uitat.

Dar totuşi… gândiţi-vă că poate Datorită trădării lui, voi existaţi ca oameni.

28-VI-1997 [semnat] GR Important Suflet. Lirism. Pietre de hotar.

Poezie. Pădure.

Divinitate.

Pasiune.

Divinitate.

Cântec. Prietenie.

Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni.

28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG Pastel Oră. Sală de clasă.

Curtea şcolii – Cer. Alburiu. Nori – Veselie. Joacă. Minge – Castani. Flori.

Pariez că plouă.

Sunt trist.

28-mai-1997 CFG Chemare a Sfintei Ioana d'Arc în ajutorul soldatului Isus Maria Rege al Angliei vin înaintea ta Fată a lui Isus, a Franței și Mariei care ai învins pe cumplitul rege al Angliei și îți cer ajutorul în bătălia mea de azi

(se spune bătălia) ajută-mă pe mine și superiorii mei să învingem fie și de a fi să murim dar tu ai putere împreună cu Maria Virgina Domnului și Isus Fiul Domnului să ne mai ții în viață o zi îți mulțumim și ne punem săbiile inimilor înaintea ta Martiră a Bisericii și Sfântă a Îngerilor.

Amin.

Pasărea măiastră Haida haida lăutare Ține că dragostea moare Haida haida mă scripcare Mei pe drumul plin de care Să te duci la Târgu Jiu Cânele url-a morțiu Să te duci la Dunăre Să mori în Ada Kale Haida haida lăutare Ține că dragostea moare Haida haida mă scripcare Mei pe drumul plin de care Ba să vii și de la Cluj Unde toată țara-i slugi Și când ajungi la Cernăuți Acolo să mori și să amuți Ba încalte piatră să te faci Sfințească-se țara de draci.

CÂNTUL IZBEI

IZBA IZBA AM AJUNS ÎN VÂRF DE MUNTE IZBA IZBA IZBA IZBA CINE ȘTIE SĂ M-ASCULTE IZBA IZBA IZBA IZBA B-AM AJUNS ÎN CER DE MOARTE IZBA IZBA IZBA IZBA TOATE STELELE ÎN CARTE IZBA IZBA IZBA IZBA BA ȘI DRACII LEUȚ ÎN IADU IZBA IZBA IZBA IZBA CÂȚI DIN PĂCĂTOȘI SĂ CREAD IZBA IZBA IZBA IZBA PĂCĂTOȘII MORȚI ȘIRAG IZBA IZBA IZBA IZBA ȘI ÎNGERII PRUNCI ALEAG. CÂNTUL URZICEI SAI URZIȚĂ COCONIȚĂ PLÂNI GENUNCHE ȘI RĂRUNCHE URZICUȚĂ SĂRĂCUȚĂ CEAS DE VIOARĂ PRIMĂVARĂ.

Cântul piatrei Piatră Mioară Stei Bordei Frunză strâmsă În murmânt Tată murt În niecuvânt.

Cântul fântânei În toate fântânile Luna În toate mormintele Muma Și om mierge Măi departie Unde focul Nu mai ardie.

Păsăretul Vine păsăretu-n Câmp Stă ciobanu La cuvânt Voi de unde ați Vinit Voi de undie-ați Coborât?

SATIRĂ I

Văd furnicile albe, văd furnicile roșii Văd furnicile negre bătându-se-n câmp

Să civilizăm câmpul să mâncăm Moșii Noi poporu-înviat al regelui sfânt Regii dorm în mușuroaie castele Grași, burtoși, roșii, negri și albi Mănâncă câmpul și viețile mele Scriu Constituții false pe bani calpi.

SATIRĂ II

POETUL SCRIE VEȘNIC VOLUM FURĂ ȘI CARTE ÎNNOADĂ MODERN HALIMA STRÂNSE ACUM TOȚI ÎI ÎNCHINĂ IZVOADĂ FALS GIG ÎN MINTE-I AJUNS ETERNĂ MARMURĂ-I FRUNTEA DE LIPSĂ DE SENS E PĂTRUNS SCOARȚE BRODÂND ÎNCĂ.

SATIRA III Cu Biblia-n poala zac in pat de mort In fereastra neagra spitalul luce stele Vantul e-un Spirit izgonit din Sort In lumea de copii, pitici si iele Un om pe strada am vazut trecand Taran de-aici bracat in haine rele In timp ce burghezi rad cinic falind Spirite goale in luxure castele.

SATIRA IV Moartea, ce pot sa incern Sa devii pamant dulce de dor Nici putrezire, nici infern Infin plai de mior Pamant ajuns pamant si stei In moarte inflorim vitral Sa fiu una cu-ntregul Strei Galb inger vegetal.

SATIRĂ V

Prietenia, uman crez Religie-oarbă închinând Suflet ca vas spart în Horez Beatific amăgind Când omu-n visu-i a trăit Lui pâinea-a adunat mereu Sobol uman cu zâmbet rât Amic cu Dumnezeu.

FLAȘNETARUL

Caleidoscop rostogolesc De cântece sparte și albe Nori în sufletu-mi vechi, dantesc Și-n pupilele-mi dalbe

Flașnetar de mileniu trei Pământ țin în palme nebun Gunoi, sare în ochii mei Suflete la Domnul adun.

OMUL SĂRAC

Cine-l vadă Cine-l creadă Pe omul Cu părul zadă Mult a mers Și mult stat Om nebun Și împărat Cine-l vadă Cine-l știe Cine-l creadă Cin să fie?

Om sărac Tu n-ai dever Nici la Domnul Nici în cer.

DOI CORBI

Doi Corbi văd în dreapta mea C-un șobolan în cioc unul Nu-mparte stârvul cu sora sa Până i-l fură mezinul

Se bat pe urmă bătăioși și negri Iar ars în jar tartoru-nvinse Și zboară cerneală pe cedri În fugă mezinu-l ajunse.

MINTEA

PUSNICUL PLÂNGE ÎN MUNTE MINTEA CU PLETE CĂRUNTE DE CE CRISTOASE TAINA MEA MINTE DE BLESTEM MI-AI DA? PLÂNS NEGRU MONAHUL ÎN VÂNT PLÂNGE ȘI-NGHITE PĂMÂNT NU ȘTIE ÎNVĂȚĂTURA MINTEA IUTE DRACUL FURĂ MINTE PLINĂ DE ECHOURI CUPOLE OGIVE BOLȚI DUHURI CHEM DOMNUL PE NOURI CA LOGODNICE LA PORȚI. SINGURATATE

De ani pierdut în satul mort Cu noaptea mamă, îndurând Torc în cuvânt, doinesc în tort Și plâng și rag behăi în câmp

Sunt singur și cânt manele Bătut de Zavistie ș-Ocara Câne s-accepte durerile mele Iară sunt singur în moară.

MĂNĂSTIREA DIN MUNTE

Pietre năruite Plânsul răului Sfinte izvodite Ochiul tăului Cântul sfântului Temple rezidite Plânsul vântului Fete mântuite Dorul Domnului Rugile simțite Luna muntelui Stelele-nflorite.

NOAPTEA

Cât iubesc vecinica noapte Buiac de gând cu ochi izvor Scriind nume-mi trist în carte Și plâng de ce traiesc și dor

Cânt negru, lyra stelelor Ochi îmi sunt ferestre sparte Morți aduc lacrimi tuturor Semne vin de peste moarte.

REVELAȚIE

Între cărți sfinte, în rugă Tăcută în noaptea de fier Din psalmii romantici fugă În dorul din carte și cer Vini dupa Mine, creștină Deviza zeului profet Mergi dupa Mine lumină Eternă în ochi de poet.

GENIUL Cu fruntea cărbuni de argint Capul de masă-și spovadă Orbire-i în capu-i de sfânt Vuiet dar cine să-l creadă?

Citeț al cuvintelor vechi Zgâriate-n fresce pe griduri Constantinopolit la Lech Negru Diwan de lieduri.

MARTISORUL TATEI In ajun de Revelatii carmine primii un martisor scris in Te iubesc viata ni-e un op de cantece marine prin dragul de parinti eu ma mantuiesc.

La lumina mainilor. Balada

O, imi port lacrimile In pricesnele cainilor O, o, si-mi pricesn plansul Jos, la lumina mainilor O, poetul a scris visuri Sus la lumina mainilor Vai, visul furat maiastru O, De Valjean al painilor.

HOLOCAUSTUL CĂRȚILOR

BURGUL RUNIC RUG ZIDEȘTE MÂNTUIREA NI-E APROAPE VÂLVĂTAIA-N CĂRȚI BĂLTEȘTE ORICE TOM NEGRU CAP E DUHURI TREC PESTE ORAȘE CENUȘĂ PURTÂND ÎN PLETE TRENURI FIARE URIAȘE

HEIDI CU MĂTUȘA DETE. ANTICRISTUL

Lucifer născut trist copil O viață de cruce-n pământ Numit criminal, pedofil Demon ce tot' are Duh Sfânt De mult lumea i se-nchină Tatăl îl vrea doar mântuit Smerit între rău și vină Anticrist pe Domnul a iubit.

CIMITIRUL CIMITIRUL E-UN ORAS MAI MIC TOTI SUNTEM ACOLO OMUL SI NEOMUL IN CANT DE MORT PURTAT TACUT PE DRIC RUGAM PE INGERI SA-SI COBOARE SONUL POATE MAINE VOM MURI PE DRUMUL CATRE CRUCE NE VA PRIMI NU NE-A PRIMI NOI CRUCEA-N TRUP OM DUCE. SOMNUL

Blestemat somn cat chin sa te-apuc Din pantec negru de Mures in mlastini

Sa te sugrum ca primavara-un cuc Sa vad in tine trupu-mi fara patimi Chit ce ma chinui in constiinta-mi nuda Si puti a mort si a mumie sfanta Peste viu ce cristelnita te uda Te rog mai stai la pieptu-mi inca.

CREDINTA

O, tu, Credinta - sfanta amagire Iti plang cetasii beti in teatre Actor Isus charisma in ursire Claunul continua, cainii latre Dar te chem, Credinta in inima muta Unde nu-i frate, vin ori paine rupta Iti spun nume ce-mi tine ani o suta Zac bolnav in lumea cu burta supta.

CULTURA

A plecat din Cluj cand a trebuit cu bani si relatii din prostitutie probabil a ajuns in burgurile Germaniei asemeni unor neincapatoare castele de iepuri plongeur si banii din timpul liber mai mult nu stiu ce facea la ora cinci seara stiu ca s-a intors si si-a facut ceainariile

una la dever in dosul bisericii toate plantele lumii alta pe-o ulita laturalnica unde se gaseau si mai multe plante Aime Cesare poetii Jamaicai Martinica si studentii negrii n-au mai contat ca au aparut mintile cul...

CASIMIRUS

Iernile ard de ger urs in strafunduri de minte Cobor prin ochi pana la vintrele spurcate Ma rog in catedrala ca martirul anglu Ori ca Poloniu sobolanul brit - ma rog Dar se-firipa primavara muncii altei ierni Si fetele ce merg agale-n drum Cantul penitent al soarelui convert Si les inviu in munca si in rugaciune.

PASAREA DE SARMA GHIMPATA

Ruxandrei Cesereanu Pasare de sarma ghimpata Romania nu phoenix nu Vultur pasare de otel inghimpat Ce ne strapungi palma bratul taiat

Soldatii cersesc la catedrala Vaduvele tale sed fara picioare In drum pasare pasare de sarma ghimpata Vei zbura oare vreodata?

Germinatiuni

Si Blaga poate fi superficial, si Biblia.

Samburi piersice mere si teste Plesnind in menghina imbobocirii Inimi batand si incoltind in trupuri Coptul tacerii si mintea satului Logodnicii incoltind in trup Iubirea uriasa rodie imprastiindu-si sporii In durere sanul copt ca o cana cu lapte Samburi, samburi, samburi, samburi.

PRIMAVARA LUI FELIX

NU E NICI O FECIOARA MA NASC IAR DUPA DECENII HIBERNALE GERMINEZ SI DEVIN IARBA FRUNZA VERDE FLOARE FARA CHIP VOI MAI TRAI POATE ORI NU IN MINE VOR MAI CANTA CARTILE INAINTE DE MOARTE DE NU PRIETENI

DATI-MI CUCUTA SI DOAMNA MATRAGUNA. Noapte și soare

Iarăși noaptea urlă în cer Ingerul trece la poarta Un cantec innoada in Eri Viata fara moarte Nu nopții nici înțeleciunei Lumină de ceapă ce moare Port sacru chipul urâciunei Cruzimea ultimului soare.

EXPRESIONISM

Urla satul in indigo si verde Cadavre oamenii in bordeie negre Sub harfa cu milioane de stele Muza numara tacerile mele O, voi pleca pe ostrovul durerii Acum ca am plans apele marii Linii de jad se-nfrunta in mine In schitul cosmos boltite ruine.

CONDITIA TRAGICA

Taranii - proletarii - profesorii - geniile Flamande nebune ori moarte - jegul Saracia vicioasa - pacatoasa - vinovata Respinsa - conditia tragica a umanului Ideile subjugate capitalului - arta si rusine Cei care trag la roaba - cei ce intorc balegarul Cei ce sapa morminte - cei ce nu au caiete Viciul asteptand la poarta colegiului - banii.

CALEA UMILINȚEI

E o cale între cei doi lobi Ai creierelor noastre Umblă pe ea - poate nu E dreaptă - dar umblă Cum poți - cocoșat Aplecat de durere Pălmuit și scuipat Îndurerat - umilit.

ARS DADAISTA I UNU - unitatea primordială, indivizibilă, reprezintă începutul (iubirii, al unei simpatii, al prieteniei, dar și al unei activități). Este simbolul singuraticului, care tre-

buie să își croiască drum în viață și care se aseamănă cu această cifră, dacă dovedește tărie de caracter (vezi, de aemenea, „cifră” și cifrele de la doi la treisprezece).

II DOI - simbolizează contrastul, bine și rău, a fi și a nu fi. Această cifră se referă, deci la piedicile pe care le întâlnim în cale. Cifra doi simbolizează, de asemenea, eternul feminin, femeia care este tovarășa de viață a bărbatului, pentru ca acesta să își îndeplinească menirea dată de natură (vezi, de asemenea, „cifră”).

III TREI - a fost dintotdeauna o cifră sfântă („Sfânta Treime”), care exprimă forța creatoare. Ea este elementul voinței noastre, al ideii, a treia persoană fiind rezultatul uniunii dintre bărbat și femeie, dând naștere viitorului. Cifra trei poate prevesti evenimente pozitive și negative.

Visele care prevestesc ceva negativ apar cu puțin înainte de ora trei (cine este superstițios, bate de trei ori în

lemn).

IV PATRU - această cifră este aproape întotdeauna de bun augur, simbolizează sprijinul, stabilitatea, puterea, păstrarea bunurilor deja obținute, dar și natura cu cele patru anotimpuri, cele patru puncte cardinale și cele patru faze ale lunii (vezi, de asemenea, „pătrat”).

TIGHINA Da Americă Ești mare și umpli Aproape tot pământul Libertatea îți este al Doilea nume Pentru colonia ta Pearl Harbour Ai însângerat Europa și Japonia Iar acum Când sunt asediați bieții copii Români Îi trimiți pe ruși Tot pe ruși?...

Felix Rian în Ziarul Călăuza noastră, Deva, 2004

-SfârșitFinis coronat opus, I