Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi, Iași Facultatea de Arhitectură G.M. Cantacuzino
LUCRARE DE DISERTAȚIE '' ARHITECTURĂ ȘI PEISAJ "
ÎNDRUMĂTOR,
STUDENT,
Asist. Drd. Arh. Lucian Cozma
Ciosu Gabriel
Martie 2013
Arhitectură și peisaj
-2-
Arhitectură și peisaj
Cuprins:...............................................................................................................................iii Abstract.....................................................................................................................................iv Capitolul I :Introducere________________________________________________________ 1.1 Viziuni asupra Arhitecturii și Peisajului...............................................................5
Capitolul II:Generalitate_______________________________________________________
2.1 Definirea conceptului de "landscape"...................................................................8 2.2 Delimitarea intre "Arhitectură versus Peisaj","Arhitectură și Peisaj",
"Arhitectura ca Peisaj".........................................................................................11
Capitolul III:Tendințe_________________________________________________________ 3.1 Natura ca element de inspirație...........................................................................15 3.2 Viziunea ,,Usoniană" a lui F.L.Wright...............................................................17 3.3 Viziunea ,,Kareliană" a lui Alvar Aalto..............................................................25 3.4 Viziunea ,,Geometrică" a lui Tadao Ando..........................................................30 Capitolul IV:Analiză__________________________________________________________ 4.1 Arhitectura ca Peisaj............................................................................................33 4.2 Tipologii ale arhitecturii ca peisaj.......................................................................38 Capitolul V:Studiu de caz______________________________________________________ 5.1 Rolex Learning Center SANAA Architectes.....................................................44 Capitolul VI:________________________________________________________________ 6.1 Concluzii............................................................................................................55 Bibliografie...............................................................................................................................57 Anexe........................................................................................................................................59 Ilustrații....................................................................................................................................60
-3-
Arhitectură și peisaj
"Arhitectura în toate aspectele ei este pentru a fi studiată ca mediu înconjurător [...] Natura este cel mai bun profesor-omul nu poate decât să asculte și să răspundă la învățămintele ei." (F.L.Wright)
-4-
Arhitectură și peisaj
Viziuni ale arhitecturii și peisajului. Arhitectura contemporană este puternic influențată de conceptul de ,,peisaj". Dacă în viziunea autohtonă cuvântul peisaj are mai mult o semnificație legată de principii vizuale, în perspectiva occidentală acesta tinde către o entitate legată de ținut, de cultură și de formele de manifestare antropice în cadrul naturii. Din cele mai vechi timpuri spațiile destinate omului au avut o a nalogie cu natura.Arhitectura a folosit de asemenea elemente de tectonică și ornament inspirate din natură.Un nou curent de arhitectură se dezvoltă pe conotații ale peisajului: organizarea și compunerea spațiului arhitectural ca un peisaj natural. Acest nou curent duce lipsă de un fundament, este un mimesis bazat pe o imagine artificială. Scopul acestui studiu este de a investiga și înțelege modul în care elementele ce țin de peisaj, în special natura, constituie un reper foarte important în dezvoltarea unui nou tip de arhitectură. Atât disciplina de arhitectură, cât și disciplina de peisaj, s-au înțeles reciproc ca domenii exclusive și complementare în același timp. Produsul final al ambelor categorii a fost dintotdeauna etichetat ca fiind, fie arhitectură , fie peisaj. Noțiunea de peisaj a f ost corelată cu domeniul aflat în afara clădirii. O grădină formală în interiorul unui templu poate respecta regulile arhitecturale, dar întotdeauna va exista un spațiu exterior natural oricât de intense ar fi relațiile oamenilor cu aceasta. Această opoziție este comparabilă cu relația dintre om și natură și relația dintre oraș și zona rurală. Într-o formă mai simplă, grupul format din ,,arhitectură", ,,uman" și ,,oraș" reprezintă o greutate, iar grupul ,,peisaj", ,,natură" și ,,rural" reprezintă o contragreutate.1 Dar lucrurile au evoluat în ultima vreme și peisajul este asimilat și perceput ca arhitectură peisaj, deci prin definiție face parte din arhitectură. Elementele ce pot fi atribuite peisajului sunt atât din sfere arhitectonice Imaginea 1 - Marc-Antoine Laugier -Arhitectura si cât și arhitecturale.(Steenbergen 2008 p.17). Geniul -lucrare a lui Charles-Dominique-Joseph Eisen- www.wikipedia.org;
1-Daniel Jauslin,2010,Architecture with Landscape Methods, Phd proposal,TU Delft,p 4-5
-5-
Arhitectură și peisaj
Cu toate acestea, ambele grupuri sunt într-o opoziție datorită contextului teoretic din care fac parte: arhitectura ideală se definește ca fiind în opoziție cu natura. Arhitectura poate fi văzută ca un ex-negativo din sălbăticie după scrierea lui Vitruvius : ,, Oamenii din vechime erau născuți ca fiarele sălbatice, în păduri, peșteri și grote, și duceau un trai sălbatic. "Mai târziu ,,au început [...] să construiască adăposturi" , ,,și au trecut de la un mod rudimentar și barbar de viață la civilizație și rafinament."(Vitruv 2 1).Omul a fost văzut ca egalul lui Dumnezeu, lăsat pe pământ să domine, ca un custodian al Genezei. Peisajul este astfel cel mai bun mediator între om și natură. 1
De pe vremea lui Plinius, conceptul de Villa a fost văzut ca arhitectură ideală așezată într-un peisaj liniștit, în opoziție cu zona urbană aglomerată a Romei (Plinius). Multe elemente din villa și grădină, ca partere, o logie, sau un g rotto, negociază între inimă și orizont (van der Zwart 2004); dar conceptul de villa clasic nu pune în opoziție peisajul cu arhitectura, ci mai degrabă le lasă să conlucreze armonios. Imaginea 2 comparatie intre sectiunile prin teren la Villa Medici Italia si Taliesin I F.L.Wright.- Wrightscapes 2002;
Se pare că istoria a fost cea care a creat regulile ce au determinat, percepția arhitecturii și peisajului ca fiind în opoziție; această tradiție a fost stabilită încă din antichitate și a început să se schimbe doar foarte recent. Arhitecții peisagiști se ocupă doar de spațiul exterior, tot ceea ce este cuprins în spațiul adiacent omului în afară de clădire. (Vroom 1995). Munca unui arhitect începe de acolo de unde peisajul se termină. 1-Daniel Jauslin,2010, Architecture with Landscape Methods, Phd proposal,TU Delft,p 5;
-6-
Arhitectură și peisaj
Chiar și după ce arhitecții au proclamat sfârșitul continuității istorice și a creației pure din ,,esprit nouveau" (Le Corbusier 1922), se pare că definițiile au rămas aceleași. Din perspectiva unui arhitect, arhitectura reprezintă definirea spațiului interior și a an velopei exterioare, iar peisajul reprezintă împrejurimile, tot ce e în jurul clădirii eventual până la contactul cu natura. În timp ce arhitectura vorbește despre construcțiile umane, peisajul vorbește despre cultivarea umană. (Leatherbarrow 2004 p. 59) . Motivul pentru care și construcțiile și cultivarea au nevoie de o strategie și de o proiectare, se pare că este o coincidența și nu o bază sau o metodă comună de abordare.
Arhitectura și peisajul ca formă unită ( peisagistica), încearcă să definească peisajul prin elemente naturale sau artefacte. Peisajul nu reprezintă natură. Putem defini peisajul ca natură cultivată, incluzând intervențiile omului asupra peisajului precum și interpretări estetice ale omului față de natură.
Cuvântul ,,landscape" din limba engleză avea semnificații, la început legate de o imagine sau de o pictură, iar mai târziu a căpătat înțelesul unui fel de spațiu sau mediu. Ca și discursul arhitectural, ideile legate de peisaj și natură sunt supuse schimbării. După ce am descoperit că specia umană este adaptabilă la mediu ca și supraviețuire (Darwin 1859), ne-am pus problema și asupra impactului pe care omul îl are asupra naturii, expansiunea speciei umane s-ar putea să întâlnească limita naturii (Meadows 1972), și astfel suntem obligați să luăm măsuri de dezvoltare durabilă și protecție a mediului. În a doua parte a secolului al XXlea o serie de schimbări în ceea ce privește perspectiva asupra naturii, incluzând imagistica satelit asupra planetei, a dus la schimbarea atitudinii față de natură. Natura s-a transformat din inamicul nostru exterior, într-un element care se luptă să supraviețuiască expansiunii umane în pofida faptului că ea reprezintă resursa noastră principală de supraviețuire. Peisajele culturale și urbane pot fi văzute ca medii distorsionate (Reumer 2005). Arhitectura și peisajul s-au schimbat de-a lungul istoriei, începând cu grădinile, cărora li s-au implementat stiluri arhitecturale, pentru a admira ,,natura în captivitate" din interiorul mediului nostru de locuit. Schimbarea de perspectivă asupra înțelegerii naturii din secolul nostru ar trebui să ne facă să regândim relația între arhitectură, peisaj și natură.1
Aceste premise sunt motivul întemeierii unor noi concepte care să se adapteze condițiilor actuale ale societății și tehnologiei, care nu mai pot accepta o abordare ca cea de pe până acum. Atât arhitectura cât și peisajul, trebuie să găsească noi direcții în dezvoltarea lor într-un mediu în care globalizarea începe să își spună cuvântul. 1- Udo Weilacher,2008,Syntax of Landscape,Birkhauser,Berlin,p 8;
-7-
Arhitectură și peisaj
Definirea conceptului de ,,landscape".
Cuvântul ,,landscape" 1 din limba engleză sugerează o entitate formată dintr-o anumită zonă de pământ, incluzând elemente geofizice (formele de relief, munți, dealuri, văi) elemente hidrografice (râuri, lacuri, iazuri, oceane) elemente vii ce acoperă terenul precum vegetație indigenă, elemente ce țin de acțiunea antropologică (clădiri, structuri, utilizarea pământului) precum și elemente tranzitorii cum ar fi condițiile de iluminat sau climă.1
Combinând atât originile fizice cât și stratul cultural al prezenței umane, de multe ori creat dea lungul mileniilor, peisajele reflectă sinteza vie a o amenilor și a locurilor, vitală pentru identitatea națională. Peisajele, prin caracterul și calitatea lor, ajută la definirea imaginii proprii a unei regiuni, cu un s imț al locului care le diferențiază față de alte regiuni.Acesta reprezintă fundalul dinamic al vieții oamenilor.
Peisajele naturale au fost dintotdeauna surse de inspirație pentru arhitectură. Atât arhitectura cât și peisajul au suferit schimbări în ceea ce privește relațiile. Aceste relații au fost dea lungul timpului în diferite ipostaze, atât ca elemente de opoziție cât și elemente unite. Ideea spre care migrează această relație este că arhitectura, prin complexitatea și vastitatea ei, dorește să introducă un nou limbaj care să îi confere un spectru mai larg de expresivitate și inspirație. Acest spectru nu poate fi înțeles în arhitectură doar prin simpla observație. Pentru a putea înțelege metodele de abordare ale arhitecturii și peisajului ca un tot unitar, ar trebui să vedem metodele prin care acestea se leagă de natură, și anume concepte legate de sit.Aceste metode țin mai mult de peisaj și reprezintă astfel și un punct de plecare pentru un nou tip de arhitectură: 1.Anamneza este un concept ce integrează istoria ce a dus la starea actuală a peisajului.Urmele de istorie sunt vizibile și citibile în marea majoritate a peisajelor. Am putea vorbi de prima, a doua și a treia natură (Hunt 2000) și să ne concentrăm la proces, de la natură sălbatică, cultivare agrară și grădină, cu o viziune bazată pe înțelesuri spirituale înalte și simboluri. Ideea unei naturi cu moduri de reprezentare și interpretare într-o permanentă schimbare, este o temă centrală de-a lungul istoriei grădinilor și peisagisticii.Am putea interpreta peisajul că un palimsest (Corboz 1986) pe mai multe straturi (McHarg 1969) și pe mai multe modele ca natural, cultural, infrastructural și construit (Bobbink 2009). 1-dupa forma ,,landschaft" din lb germana (sceppan sau scyppan lb engl)-,,a forma" pamant;
-8-
Arhitectură și peisaj
2.Procesul reprezintă focalizarea pe transformări induse de dinamică sau de natură. Efectele timpului și a naturii, precum și a strategiilor de proiectare, sunt procese de control asupra dezvoltării unui peisaj. Aceasta include și observarea, preservarea și manipularea de sisteme ecologice sau sociale. Un arhitect peisagist mai degrabă structurează potențialul și observă elementele incomplete decât să construiască o soluție finală. 3.Secvențierea spațială este o abordare importantă pentru peisaj deoarece se bazează pe o povestire cu caracter spiritual sau o procesiune ritualică. De asemenea și acest concept sa schimbat dea lungul istoriei. În special dinamica transportului motorizat, viteza și tehnologiile de comunicare au schimbat percepția și abordarea noastră față de peisaj (Appleyard 1995,Virilio 1995). În acest tip de studiu se focalizează asupra calităților spațiale ale peisajului în opoziție cu calitățile non-peisaj, când vine vorba de arhitectură. Elemente ca topografia, circulația, orizonturile și chiar pitorescul fac referință la secvențierea spațială.
4.Contextul este generat de peisajul proiectat. Este constituit dintr-un amalgam dens de relații funcționale, vizuale și spațiale. Structurarea relațională crează un raport între elementele constituente ale peisajului. Peisajul proiectat crează contextul sau este influențat de el. Particularitatea cea mai importantă a arhitecturii peisajului, este modul său prin care poate dezvolta programe de la aceste relații, un program derivat de la formă și context ce reiese din peisaj mai degrabă, decât o formă care urmează o funcție (Sullivan).
Aceste atitudini sunt gândite complementar pentru o analiză a sitului, toate la un loc conferă o imagine clară asupra problemei ce trebuie dezbătută de arhitectul peisagist. Acest lucru nu se poate spune despre arhitectură, care este un domeniu foarte complex și datorită grupurilor de teoreticieni care se opun acestor idei. Că să putem egala aceste abordări ar trebui să facem precizări și în domeniul arhitecturii. Anamneza este o atitudine folosită în marea mojoritate a cazurilor de Aldo Rossi (1981), în preocuparea sa cu istoria dar și reflectarea de sine în ceea ce privește proiectarea. Procesul este un element de bază în scrierele lui Peter Eisenman. Un reprezentant al secvențierii spațiale este Bernard Tschumi prin desenele lui pentru Manhattan Transcripts (1981).În final Colin Rowe critică ignoranța contextului de către moderniști în Collage City.(Rowe Koetter 1984).1
1-Daniel Jauslin,2010, Architecture with Landscape Methods, Phd proposal,TU Delft,p 7;
-9-
Arhitectură și peisaj
Observând aceste relații, putem concluziona că avem o înțelegere de bază atât a peisajului cât și a felului în care acesta poate interacționa cu arhitectura. Pornind de la aceste interpretări și metode despre peisaj voi încerca să descriu în continuare tendințele în baza cărora tema studiului se poate propulsa. Aceste tendințe poate fi descrise ca o serie de evenimente de-a lungul timpului care au dus percepția arhitecturii și peisajului în moduri diferite.
- 10 -
Arhitectură și peisaj
Delimitarea între ,,Arhitectură versus Peisaj", ,,Arhitectură și Peisaj", ,,Arhitectură ca Peisaj". Pentru a î nțelege mai bine legătura dintre arhitectură și peisaj voi încerca să fac o delimitare între relațiile ce s -au stabilit dea lungul istoriei. Aceste abordări nu trasează o graniță clară între cele două domenii, ci mai degrabă se vrea a fi o clasificare în funcție de tendințele istorice.
Imaginea 3 vedere aeriana la Vaux le Vicomet - www.wikipedia.org;
,,Arhitectură versus Peisaj" este o perioadă reprezentată de opoziția dintre grădinile clasice și peisajul Europei. Chiar și prin studiile lui Steenbergen și Reh (2003) care analizează diferite conexiuni între arhitectură și peisaj, ambele lucrări ajung la un punct comun, dualitatea dintre villa și domeniu este o precondiție. Rezultatul acestei interacțiuni dintre arhitectură și peisaj s-ar putea materializa la nivelul unor exemple. Villa Rotonda (1566-69) controlează și încadrează peisajul din Vicenza, compoziția sofisticată este o interacțiune între arhitectură și peisaj. - 11 -
Arhitectură și peisaj
Aceași idee se poate aplica și la Vaux le Vicomte (1656-61), unde aranjamentul precis de vederi în lungul axei centrale dintre clădire și grădină, este o operă de artă și totuși menține dualitatea dintre arhitectură și peisaj. Un alt exemplu ar fi Stowe (1733-79), unde obiectele de arhitectură clasice, devin actorii din scena peisajului care participă la jocul elaborat de axe de perspectivă. A doua categorie care s-ar putea delimita este ,,Arhitectură și Peisaj", unde cele două domenii au o intensă interacțiune mai ales în ultimile faze ale Modernismului. Libertatea promovată de Modernism permite o comunicare mai bună între villa și domeniu. Ornamentele și regulile formale sunt abandonate în favoarea comunicării între spațiul interior și cel exterior. F.L.Wright este cel care redă inima casei către peisaj-Fallingwater (1935-39). În cazul lui Le Corbusier cu lucrarea La Tourette (1957-60) acesta reacționează elaborat la stimulii peisajului, terenului și vederilor. Mies van der Rohe reduce arhitectura la o operă de artă integrată perfect cu peisajul, casa Farnsworth (1951).Acestea reprezintă exerciții intense, dar totuși rămân etichetate ca arhitectură care s-a preocupat cu întinderea sau eliminarea granițelor și regulilor proprii. Din ce în ce mai multe exemple prefigurează această tipologie dar moderniștii evită utilizarea unui limbaj ce ține mai mult de peisaj.
Imaginea 4 Farnsworth House ,Mies van der Rohe- 1951 - www.wikipedia.org;
- 12 -
Arhitectură și peisaj
,,Arhitectura ca Peisaj" este o abordare nouă ce privește lucrări contemporane și încearcă să definească elemente care acaparează o multitudine de domenii. Interiorul clădirii și peisajul exterior aproape că nici nu interacționează, dar clădirea este gândită ca un peisaj artificial de sine stătător. Peisajul este constituit de interior, relația dintre arhitectură și peisaj este inversată .În unele cazuri acest peisaj artificial este sugerat prin forme față de sit. În alte cazuri poate fi independent sau chiar în opoziție față de împrejurimi. Factorul care unește acest tip de interacțiune reprezintă o direcție nouă. Elementul comun între proiectele de acest gen nu este dat de faptul că intensifică relația între arhitectură și peisaj, ci mai degrabă crează un peisaj interior. În mare parte folosește elemente arhitecturale obișnuite (pereți, planșee) dar într-o manieră împrumutată de la peisaj, și anume dealuri,pante,forme relief. Din acest motiv se poate spune că folosește o parte a tehnicilor aplicabile peisajului în arhitectură. Granița dintre primele două grupuri Arhitectură versus Peisaj și Arhitectură și Peisaj nu este una clară deoarece observăm elemente împrumutate și interpretate diferit. Inovația adusă de modernism este evidentă, dar conceptul de Arhitectură ca peisaj nu a fost explorat înainte de 1990. Marea schimbare a fost integrarea peisajului în mediul construit al arhitecturii. În continuare voi încerca prin intermediul unor exemple să analizez această posibilitate și problemele pe care acest tip de abordare le prezintă. Pentru a p utea înțelege mai bine aceste legături voi încerca un studiu legat de relația dintre arhitectură, peisaj și natură în cazul lucrărilor lui F.L.Wright și a lui Alvar Aalto. Motivul pentru care am ales acești doi arhitecți este dat de perioada de emergență a conceptului modern de ,,landscape arhitecture".Acest lucru este relatat în lucrarea lui Udo Weilacher -Profiles of Contemporary European Landscape Archiecture (2005) . Dintotdeauna artiștii de grădini și arhitecții peisagiști au avut un simț instinctiv de a-și ademeni sau seduce clienții, invitații sau alți experți în domeniu sub magia creațiilor lor vii, scumpe și cu caracter efemer. Lucrări extraordinare ale secolului al XVII-lea de artă a grădinilor cum ar fi Vaux-le Vicomete sau Versailles nu ar fi fost posibile dacă artistul Andre le Nôtre (1613-1700) nu ar fi avut simțul acesta profund de ademenire. Istoricul de grădini Marie Luise Gothein a declarat clar în 1926: ,, Le Nôtre a știut de la început cum să inducă două curente majore ce dominau spiritul acelor timpuri în toate aspectele grădinilor lui și să le combine împreună. Unul era spiritul discplinei, a ordinii fixe și clare a proporției.[...] Dar această noțiune era confruntată permanent cu dorința furtunoasă și progresivă a varietății. Societatea [...] ar fi fost îmbătrânită înaintea timpului ei, ar fi murit de plictiseală dacă nu ar fi fost să adoptăm varietatea care a ținut-o ocupată și entuziasmată." 1 1-Weilacher,Udo, 2005, Profiles of Contemporary European Landscape Architecture,Birkhauser,Berlin,p13-14; - 13 -
Arhitectură și peisaj
După aproape două sute de ani mai târziu Frederick Law Olmsted (1822-1903) a arătat un talent similar de ademenire atunci când a propus Central Park cu o arie de doar 342 hectare, ca o oază verde ușor de reperat în mijlocul New York-ului dens urbanizat. Pus față în față cu o asemenea problemă a simțit că, conceptul de ,,Landscape Gardening" ,care era la modă atunci ar restricționa atenția doar asupra grădinii și a grădinarilor. Atunci a venit cu ideea de ,,Landscape Architecture" în schimb, care a avut priză foarte bine și în europa. Pioneratul în arhitectură peisageră în ziua de astăzi se naște sub tensiunea dintre natură și cultură, dintre haos și ordine, atât în grădini cât și parcuri ca structuri spațiale dinamice. Ele sunt spații care trăiesc, lumi care trăiesc, reflectând imaginea lumii corespunzător timpului lor, ele sunt un simț de viață contemporan. Prima grădină de pe pământ, Grădina Edenului, nu era doar un loc perfect de ademenire, ci era și un loc cultivat în haosul naturii, folosită pentru a crea cadrul necesar unei imagini de ordine cosmogonică.Imaginea noastră despre cosmos și imaginea lumii noastre au dus la o serie de relații diverse și complexe între natură și cultură. Acest lucru a d at naștere la un limbaj complex de exprimare a formelor în arhitectură și peisaj sau mai bine zis în arhitectura ca peisaj. 1
Imaginea 5 perspectiva aeriana asupra Central Park New York,Frederick Law Olmsted - www.wikipedia.org;
1-Weilacher,Udo, 2005, Profiles of Contemporary European Landscape Architecture,Birkhauser,Berlin,p14;
- 14 -
Arhitectură și peisaj
Natura ca element de inspirație.
Așa cum am precizat și în introducere arhitectura ideală se definește ca fiind în opoziție cu natura. Arhitectura poate fi văzută ca un ex-negativo din sălbăticie după scrierea lui Vitruvius: ,, Oamenii din vechime erau născuți ca fiarele sălbatice, în păduri, peșteri și grote, și duceau un trai sălbatic. " Mai târziu ,,au început [...] să construiască adăposturi" , ,,și au trecut de la un mod rudimentar și barbar de viață la civilizație și rafinament". (Vitruv 2 1). Omul a fost văzut ca egalul lui Dumnezeu, lăsat pe pământ să domine, ca un custodian al Genezei. Peisajul este astfel cel mai bun mediator între om și natură.
Atât arhitectura cât și peisajul nu pot exista fără elementul cheie care le generează: natura. Pornind de la definiția generală a naturii: ,, Natura este în sensul ei cel mai larg definită ca mediul înconjurător, ca mediul fizic sau material. De asemenea se referă și la fenomene ale lumii fizice precum și viață în general. Scara la care lucrează este de la subatomic la cosmic", aș dori să analizez influența pe care aceasta a avut-o în inspirațiile lui F.L.Wright și Alvar Aalto.
Motivul analizei pe acești doi arhitecți este dat de faptul că sunt printre primii care au încercat să depășească granițele arhitecturii moderne printr-o legătură specifică cu situl și contextul. Au încercat să construiască în context, din context și cu context.1 O arhitectură ce are la bază o tendință de a comunica cu natura. Acest lucru a dus la conștient sau inconștient la crearea unui simț al locului, la articularea arhitecturii cu peisajul. Natura la cei doi a reprezentat un pu nct important de plecare atât ca material de construcție cât și ca peisaj. În cazul lui Aalto chiar și spațiul pădurii a fost interpretat și asimilat ca spațiu de arhitectură, un lucru care sugera o legătură și mai profundă cu contextul.
În cazul lui Wright s-a născut un nou tip de relație între spațiul interior și spațiul exterior: arhitectura organică.Wright a fost printre primii care a reușit o asemenea abordare.Înțelegând metoda pentru care aceștia au optat, putem încerca să facem o analogie la studiul referitor la Arhitectura ca Peisaj.Aceasta ar presupune conceperea clădirii într-un peisaj exact ca în cazul lor, și apoi încercarea de a inversa procesul.
Un alt arhitect care venera divinitatea naturii este Tadao Ando. Acesta a găsit inspirație în lucrările celor doi înainte de a-și începe cariera. Despre Ando se poate spune că folosește natura într-o manieră total opusă celor doi. Acesta tinde către o natură interioară, o arhitectură introvertită bazată pe un spațiu închis, ,, o cutie închisă din beton". 1-Zumthor,Peter,2006,Atmospheres Architectural Environments Surrounding Objects, Birkhauser,Basel,p20; - 15 -
Arhitectură și peisaj
Această schimbare a perspectivei către interiorul ,,casei" mai ales în cazul lucrărilor sale în mediul urban, este datorat faptului că acesta dorea să creeze un spațiu intim, ferit de ,,deșertul urban". Reorientarea către o natură interioară, se manifestă la el și prin faptul ca a redus arhitectura sa, la geometrie și lumină, lumina fiind elementul natural care reușea să pătrundă în interior și genereze de asemenea structură spațială, formală și structurală. Natura lui Ando era reprezentată prin cer și linia orizontului.La o parte din lucrările lui linia orizontului era cea care încadra accesul. Imaginea 6 structura fibrelor lemnoase,motiv de inspiratie pentru Alvar Aalto;
Materialitatea a fost în ambele cazuri, atât la Wright cât și Aalto, un element ce solidifică relația dintre peisaj și arhitectură, deoarece materialul este elementul care face legătura cu locul și provoacă omului trăiri senzoriale și identitate. Materialele erau chiar și sursa de inspirație a lucrărilor, atât la nivel subatomic cât și la nivel brut, natural. Când discutăm despre Tadao Ando la nivel de material putem regăsi aceeași idee de la arhitectura kareliană, utilizarea unui singur material, care să contureze mai degrabă un spațiu pur și care să sugereze o identitate. Utilizarea altor materiale era de asemenea în scop senzorial, acesta afirmă că degradarea materialelor lasă o amprentă memorială asupra lor.
Aceste tipuri de relații între spațiul interior și spațiul exterior, între natură și arhitectură, între peisaj exterior și peisaj interior, conferă premisele unei noi tipologii de arhitectură ce folosește elemente din toate aceste entități. Natura este cea care generează inspirația formală, structurală, spațială și metaforică, atât a p eisajului cât și a arhitecturii. Observăm o legătură puternică și o bază comună în operele acestor mari arhitecți care se rezumă la elementul primordial: natura. Motivul ar putea fi legat de locul și mediul în care cei trei s-au dezvoltat. Un alt aspect important este legat de simțul locului și cultura națională, acestea au fost elemente care au influențat deciziv percepția fenomenului de peisaj, arhitectură, natură și material. Toate acestea erau într-un univers strâns legat încă din contextul compilăriei lor. - 16 -
Arhitectură și peisaj
Viziunea Usoniană a lui F.L.Wright
"Arhitectura în toate aspectele ei este pentru a fi studiată ca mediu înconjurător [...] Natura este cel mai bun profesor-omul nu poate decât să asculte și să răspundă la învățămintele ei." (F.L.Wright)
Usonia era termenul folosit de arhitectul F.L.Wright atunci când se referea la viziunea lui asupra peisajului în Statele Unite ale Americii, incluzând și planificarea orașelor precum și arhitectura clădirilor. Wright a propus utilizarea termenului ,,peisaj Usonian" în schimbul celui ,,peisaj American" pentru a descrie un nou caracter al peisajului care era distinct și liber de orice convenție arhitecturală anterioară. Rezidența Usoniana a lui F.L.wright se poate defini ca un stil de viață și o arhitectură proiectată ,,pentro o viață simplă, în armonie cu natura, la un preț pe care oamenii obișnuiți și-l pot permite". Aceasta a fost publicată împreună cu articole despre arhitectura Usoniana a lui Wright precum și Broadacre City într-o perioadă în care era o cerere mare de locuințe pentru populația din Statele Unite ale Americii. 1 "Cred în Dumnezeu doar că o scriu în Natură.Studiază natura,iubește natura,stai aproape de natură.Nu te va dezamăgi niciodată" (F.L.Wright)
Usonia este de asemenea un termen folosit pentru a descrie un grup de aproximativ 16 locuințe pentru familii cu venituri medii. Casele erau deobicei pe parter, fără garaj propriu-zis sau mult spațiu de depozitare. Planurile erau în formă literei ,,L" pentru a permite grădini-terase.Se foloseau materiale locale pentru construcție, acoperișuri joase și streașini foarte lungi pentru a permite instalarea de panouri solare radiante de încălzire. De asemenea folosea supralumini pentru lumină uniformă,precum și încălzire în pardoseală. Aceste grupuri de locuințe erau așezate într-o compoziție circulară de către Wright și păstrau marea majoritate a copacilor existenți, ,,încurajând fluxul terenului". 2 1,2-Aguar,Charles,Berdeana,2002,Wrightscapes Frank Lloyd Wright's Landscape Designs,research,McGraw-Hill,New York;
- 17 -
Arhitectură și peisaj
,,Casele Usoniene erau în legătură directă cu natura, se ridicau din pământ, necondiționate parcă de vreo fundație, un portic de intrare, jgheaburi, horn proeminent sau vegetație deranjantă. Însoțite împrejur de un s pațiu amplu, ele se deschid către elementele naturii în contrast cu, cutiile albe coloniale, care sunt găurite cu uși și ferestre într-o manieră aleatorie. Materialele caselor Usoniene sunt materialele proprii naturii : lemnul, piatra,lutul ars sub formă de cărămizi, pereții cortină din sticlă, supralumini, geamuri cu ramă din lemn protejate de streașini foarte lungi.Atât estetic cât și structural casele Usoniene au i ntrodus un standard modern bazat pe formă care urmează funcțiunea." (Wrightscapes 2002) Eventualul succes al unui mediu cultivat (peisaj), nu este rezultatul dispunerii unor plante și a unor structuri într-un peisaj, ci mai degrabă suma elementelor tangibile și intangibile, unificarea elementelor de fond ce aparțin sitului, cu personalitățile și experiențele celor care intră în contact sau viețuiesc în cadrul mediului creat. Acest mediu devine atât literar cât și senzorial o experiență spirituală specifică locului. Amalgamul de criterii care crează spiritul locului ar trebui, după părerea lui F.L.Wright, să fie încorporat în fiecare locuință. (Wrightscapes 2002 ). 1 Principalele aspecte legate de lucrările lui F.L. Wright în perioada usoniană se pot referi la următoarele puncte: rezidența era creată în așa fel încât să poată să răspundă cerințelor clientului și sitului, dar în același timp să fie o locuința accesibilă. Wright lua note personale despre sit, teren, vegetație. Locuința trebuia orientată în așa fel încât să poată fi avantajată de factori naturali din sit, precum orientare solară optimă, vânturi dominante, vederi, teren, copaci existenți precum și altfel de vegetație.
Tratamentul pe care îl aplica arhitecturii și peisajului era ,,într-unul", punând accent mare pe relația cu natura.Peisajul natural era păstrat unde se putea, iar unde era vorba de intervenții, folosea principii fundamentale de unitate, scară, simplitate, culoare, formă și textură.
Elementele de peisaj adiacente clădirii ,,the hardscape" 2, erau compuse din mobilier exterior, elemente de construcții, pereți, pavaj, jocuri de apă, alei, locuri de parcare. Elementele de peisaj ce țineau de vegetație erau numite ,,softscape" 3 și țineau de vegetație locală sau propusă. Extensiile arhitecturii către natură erau realizate prin elemente ce țineau de balcoane, verande, porticuri deschise, pergole. 1-Aguar,Charles,Berdeana,2002,Wrightscapes Frank Lloyd Wright's Landscape Designs,research,McGraw-Hill,New York; 2,3-,,hardscape" si ,,softscape" erau termenii folositi de Wright pentru a desemna articularea cu peisajul;
- 18 -
Arhitectură și peisaj
Primul exemplu în care Wright folosește elemente de peisaj drept punct de inspirație, și încearcă să integreze arhitectura în peisaj, este Taliesin Home and Studio -Spring Green, Wisconsin (1911-1912). Locuința personală a lui Wright, care dorește să evadeze din zona urbană Oak Park Chicago, este situată pe un teren care nu era aleator ales : ,, Acest deal [...] era unul din cele mai preferate locuri ale mele când eram copil și căutăm flori.Am fost acolo în Martie când
Imaginea 7 sectiune prin teren la Taliesin I a lui F.L.Wright, Wrightscapes 2002;
soarele bătea pe vârfurile parțial acoperite de zăpadă." În acest timp Wright studia arta chinezească feng-shui care afirmă că ,, locul ideal a unei locuințe și grădini este de la jumătatea muntelui în sus cu o vedere dominantă și cu apă împrejur." Cu această casă Wright a încercat să facă un amalgam între viziuni Americane,Italiene și Japoneze de abordare a peisajului.
Imaginea 8 plan de situatie la Taliesin I a lui F.L.Wright, Wrightscapes 2002;
Punctul în care arhitectura lui Wright avea să devină o integritate organică este descris : ,,o combinație abstractă de lemn și piatră cum se întâlnesc natural pe dealurile din jur[...] Liniile dealurilor erau liniile acoperișului, înclinațiile dealurilor erau pantele acoperișului, suprafețele tencuite ale pereților ușori din lemn stăteau la umbra streașinilor generoase, erau ca taluzurile de nisip în râu și la aceași culoare, pentru că, de acolo a provenit materialul ce le acoperă." 1 1-Aguar,Charles,Berdeana,2002,Wrightscapes Frank Lloyd Wright's Landscape Designs,research,McGraw-Hill,New York;
- 19 -
Arhitectură și peisaj
Pentru a materializa această imagine virtuală, Wright a adoptat arhitectura japoneză Sukiya bazată pe linii drepte și frumusețe rustică.Descrierea pe care Teji Ito a făcut-o asupra Taliesin este următoarea: ,,Terenul din împrejurimi a fost luat în considerare desigur, precum și formele naturale de relief și apa, dealuri, râuri și lacuri- toate au avut un rol în proces[...]accentul cade pe frumusețea naturii materialelor[...] culorile sunt cele din natură doar că într-o manieră discretă[...] spațiile nu s unt așezate într-o ordine predictibilă sau hotărâtă[...]nu este o separare bine conturată între spațiul interior și cel exterior[...] și natura este invitată înăuntru [...]sau văzută că o extensie a camerei însăși." 1 Un exemplu reprezentativ pentru arhitectura lui F.L.Wright și a ideii de arhitectură și peisaj aplicate într-o armonie deplină cu pădurea ar fi casa Fallingwater pentru clientul Edgar J.Kaufmann (1935). Această lucrare a fost realizată pe o proprietate vastă ceea ce a permis o Imaginea 9 vedere asupra casei Fallingwater 1935- F.L.Wright, Wrightscapes 2002;
libertate mult mai mare de expresie. Structura nu poate fi văzută altfel decât în ,,comuniune cu natura" dar în același timp și ca o operă de artă care proclamă ,,stăpânire asupra naturii". Descrierea lui Wright asupra locației ,,Întâi un s it bun" , ,,apoi , stând în zonă, uită-te împrejur să vezi unde este șarmul. Care este motivul pentru care vrei să construiești acolo? Află! Apoi construiește-ți casa în așa fel încât să poți revedea șarmul atunci cănd vei sta în același loc, și să pierzi nimic din ce ai văzut la început înainte să construiești casa, ba chiar să vezi mai mult". 1-Inaji, Toshiro,1998,The Garden as Architecture Form and Spirit in the Garden of Japan,Kodansha International, Kyoto;
- 20 -
Arhitectură și peisaj
Din punct de vedere al trăirii peisajului, casa se aseamănă cu cea de la Taliesin dar există o diferență, deoarece Fallingwater are elementul de apă care ridică nivelul de interes și anticipare.La Taliesin un ,,simț al locului" este stabilit vizual prin intermediul unei panorame ce atrage atenția asupra naturii. Peisajul se deschide din mai multe perspective, din interior și din exterior. La Fallingwater nu este cazul. De la autorul acestor creații: ,,Fallingwater este scrisă în antiteză cu Taliesin." Este cea mai mare iluzie pe care Wright o creează deoarece articulează Fallingwater împotriva regulilor pe care el însuși le-a creat, acelea de a construi în armonie cu natura. Într-adevăr Fallingwater pune stăpânire pe natură dar toate acestea vin cu un preț. După 50 de ani Edgar Kaufmann afirmă că materialele și casa au avut de suferit de la ciclurile de îngheț-dezgheț. Prețul de întreținere a acestei opere de artă era foarte mare, dar Wright era conștient că va avea probleme și totuși a insistat.
Cu toate acestea casa răspunde la natură foarte bine : ,, Precizia și albul betonului formează un contrast evident cu formele naturii, culorile și texturile sitului. Dar structura pare că este acasă la ea aici. De ce? Poate că deckurile masive în consolă evocă stâncile ieșite. Poate că pereții de zidărie ce ies din stâncă sunt din aceași stâncă șlefuită până la rafinament. Poate că spiritul dinamic al clădirii este în sincron cu spiritul aspru și sălbatic al pădurii. Și poate pentru că fiecare element contrastant a fost proiectat conștiincios să evoce prin gradul său precis de contrast, cele mai înalte calități ale peisajului." (John Simonds).
Imaginea 10 comparatie intre situatia initiala si situatia contemporana in cazul casei Wingspread -1937- F.L.Wright, Wrightscapes 2002;
- 21 -
Arhitectură și peisaj
Un alt exemplu în corelație cu Fallingwater este Wingspread, Herbert F. Johnson,Wind Point, Wisconsin (1937) a cărui nume derivă din faptul că locuința este concepută după patru aripi organizate în jurul unui spațiu central. Wright afirmă că este cea mai scumpă și cea mai bine construită arhitectură domestică pe care a realizat-o.
Schițele lui Wright arată clar faptul că a luat în considerare o ravenă din sit și a încercat să axeze circulația, deckurile și orientarea perspectivei după aceasta. Acest exemplu sugerează clar importanța peisajului în articularea dintre natură și arhitectură, deoarece această casă foarte scumpă a fost administrată într-un mod în care nu fusese gândită. Momentan proprietarul a decis tăierea copacilor și a v egetației dense, și înlocuirea cu un peisaj sterp, cu un gazon care transformă iluzia ideală într-un total eșec.
Imaginea 11 vedere asupra Taliesen West 1950 in contrast cu fundalul, F.L.Wright, Wrightscapes 2002;
Taliesin West- Scottsdale,Arizona (1937-1950) este a l doilea exemplu important a lui F.L.Wright în ceea ce privește peisajul. Taliesin se integrează perfect cu peisajul din Maricopa Mesa, așa cum Wright l-a vizualizat cu mai bine de 60 de ani înainte, ca o abstractizare dramatică a peisajului munților McDowell din fundal. Contrastul dintre viziunea neinspirată asupra împrejurimii casei Wingspread și atenta articulare orchestrată a viziunii asupra obiectivului Taliesin,este dat de faptul că Wright a avut sau nu, un interes și o implicare personală asupra proiectelor, și dacă a avut o cunoștiință asupra sitului. Motivul pentru care a ales acest sit a fost posibilitatea orientării către o panoramă asupra munților. A folosit acest peisaj deșertic ca mijloc de inspirație, dar și din punctul de vedere a materialelor folosite, a fost cu un cost foarte redus. Interesant este modul în care separă peisajul cultivat ,,hardscape" ,de partea construită. Folosește un parapet scund pentru a marca zona construită dar și cs protecție împotriva viețuitoarelor din deșert. - 22 -
Arhitectură și peisaj
John C. Pew-Sharewood Hills,Wisconsin (1938) - un alt exemplu ce reprezintă o copie la un preț accesibil după Fallingwater. Cele două sunt comparabile deoarece casa Pew era situată tot pe un teren în pantă, pe o ravenă, doar că lotul era mult mai mic și perspectiva restrânsă.
Imaginea 12 plan situatie la casa Pew 1938, F.L.Wright, Wrightscapes 2002;
Diferența majoră față de Fallingwater este că ea nu domină natura, ci mai degrabă stabiliște o comuniune cu natura într-o manieră cât se poate de directă, ca o casă Usoniană tipică.Materialele din care era construită sunt lemnul și piatra, față de beton la Fallingwater.
Imaginea 13 vedere la casa Pew 1938, F.L.Wright, Wrightscapes 2002;
Experiența trăită de proprietari este descrisă că fiind în natură: ,, pereții interiori și tavanul de lemn, zonele expuse de piatră, amplasarea sticlei exact acolo unde produce jocul între lumină și umbră, șemineul din piatră și pardoseala din bucătărie-toate conlucrează că să îți dea impresia că trăiești în mediu natural[...]din marea majoritate a locurilor de stat și a paturilor, ai impresia că stai într-o casă în copac". - 23 -
Arhitectură și peisaj
Lloyd Lewis - Libertyville,Illinois (1939) -o casă așezată transversal cursului unui râu.Un alt exemplu în care Wright reușește să integreze arhitectura în peisajul natural.Amintește de ideea de poduri utilizate în cadrul grădinilor japoneze.
Imaginea 14 schita de integrare in peisaj, casa Lewis 1939 , F.L.Wright, Wrightscapes 2002;
Ideea de integrare în peisaj și sit este conturată și prin faptul că F.L.Wright utiliza materiale locale pentru realizarea caselor, în special piatra și lemnul erau folosite pentru a da o atmosferă de feerie în cadrul pădurii. Această atracție a lui către natură și materiale naturale, s-a datorat faptului că și-a petrecut copilăria în jurul unei ferme, într-o perioadă în care oamenii lucrau și trăiau în proximitatea naturii. Wright avea o afinitate pentru lemn, motiv pentru care lăsa lemnul nevopsit, deoarece știa că fermierii cunoașteau bine problema lemnului nevopsit, structuri vechi din lemn care erau încă în picioare din simplu fapt că erau în forma lor naturală.Lemnul era de calitate mult mai bună în acele zile, chiar și un om de la oraș ca Wright știa efectul degradant al vopselei asupra lemnului neuscat corespunzător. Esențele moi făceau față mult mai bine la trecerea dintre anotimpuri și odată ce lemnul este vopsit procesul trebuie repetat în intervale regulate. Wright a afirmat încă de la începuturile carierei lui că: ,, Scoate la iveală natura materialului, lasă natura lui să pătrundă intim în schema ta. Dezbracă lemnul de vopsea și lasă-l singur, băițuiește-l. Relevă natura lemnului, tencuielii, cărămizii sau pietrei în lucrările tale; ele sunt în sinea lor frumoase și prietenoase." Cu toate acestea se poate afirma că lucrările lui F.L.Wright au avut o mare influență asupra peisajul domestic american, asupra percepției despre spațiile exterioare de locuit și în final asupra comuniunii cu natura. Se poate interpreta că atunci când Wright nu a aderat la planul naturii și a lucrat împotriva locului, rezultatele nu au fost de succes. Cu propria sa casă Taliesen se poate afirma că el a articulat peisajul și împrejurimile cu arhitectura la fel de bine cum Thomas Jefferson a făcut-o cu un s ecol înaintea lui, combinând m etodologia de agricultură cu principii artistice pentru a da formă terenului. Chiar dacă a reușit să creeze o iluzie de ,,landscape arhitecture" operele sale sunt etichetate astăzi că fiind doar arhitectură, doar elemente arhitectonice care încearcă să-și depășească limitele. Dacă ideile sale ar fi fost perpetuate în aceași măsură am fi asistat la o fuziune între arhitectura modernă și peisajul modern: arhitectura organică. - 24 -
Arhitectură și peisaj
Viziunea Kareliană a lui Alvar Aalto
,,Arhitectura Kareliană este acum o întrebare validă, din moment ce înțelesurile ei nu sunt limitate doar de valori etnografice sau existența istorică. Sunt valori care au o conexiune directă, chiar și cele mai utile pentru timpurile moderne." 1 (Alvar Aalto 1941)
Paradoxal în vremurile noastre de globalizare, arhitectura este reprezentată ca o ilustrare dintre: ruptura față de rigoarea structurilor geometrice clasice și imaginația dusă la nivel înalt. În aceste vremuri de globalizare observăm dizolvarea specificității locale. Există totuși,în anumite cazuri, excepții de la regulă care încă mai găsesc inspirație în valorile culturale, tradiții, semnificații locale. Aceste elemente de inspirație sunt deobicei resurse tehnice sau tradiții, materiale speciale, condiții de climat sau de iluminare speciale, care dau naștere la identități regionale. Este adevărat că mentalitățile și referințele culturale au tendința acum să se unifice, dar supraviețuiesc în subconștient ca puncte de referință. Aceste experiențe vorbesc despre căutări ale materialității, despre căutări a unei calități tactile neșlefuite, despre un simț arhaic pe care arhitecții îl pierd din ce în ce mai mult și care iese treptat din limbajul contemporan. Atât Alvar Aalto cât și Jorn Utzon, au avut un c uvânt de spus în ceea ce privește arhitectura lemnului din Karelia, care reprezintă un exemplu nemaipomenit de integrare a tradițiilor locale și universale de arhitectură, cu o atitudine și o tehnică contemporană. Lucrările celor doi arhitecți sunt caracterizate printr-o relație profundă și instinctivă asupra arhitecturii locului: dorința de a ancora clădirea de realitatea fizică și de istoria locului. Această conștientizare a valorii locului și a tradițiilor este completată cu un sistem sofisticat de detaliu. Putem vorbi de o legătură între peisaj, sit Imaginea 15 Herman Gesellius,Armas Lindgren si Eliel și arhitectură, o legătură organică manifestată Saarinen ,Hvittrask 1901-03; atât la Aalto cât și la Utzon și legată totodată de trăirea senzorială a arhitecturii lemnului din Karelia. Casele scandinave împărtășesc un amalgam de rigori de construcție precum și un peisaj de fundal: pădurea. 1-Ferrer, Fores Jaime,2002,Tradition in Nordic architecture;
- 25 -
Arhitectură și peisaj
Kalevala și Karelia sunt tradiții și continuitate în arhitectură: ,,Arhitectura veche Kareliană este un fenomen paralel cu Kalevala, și materialul poetic din Karelia, o bază esențială pentru cultura noastră literară." ( Alvar Aalto 1941). Aalto a elogiat autenticitatea arhitecturii Kareliene în articolul publicat Uuai Suomi (1941) : ,,Karelia ,o r egiune specială, de o i mportanță uriașă pentru cultură finlandeză, acum în teritoriu rusesc, a fost considerată o resursă de arhitectură. Tonul naționalistic al articolului este explicat de faptul că a fost scris în timpul războiului cu Rusia."(1941-45).
"Karelia de est, cu vastul său izolat, în care influențele exterioare au fost minime, este o rezervă de arhitectură foarte rară în europa. Spunând aceasta, mă refer la faptul că pentru a put ea supraviețui trebuia să funcționeze pe o bază autonomă, ea s-a născut din propria putere și condiție. Calități specifice, forme și metode de lucru ale nativilor, și cele ce ies din împrejurimile naturale, pot fi găsite aici într-o formă neobișnuit de pură. Arhitectura Kareliană este foarte valoroasă din punct de vedere al analizei ei, deoarece ne poate învața cum am putea aduce în regiunile noastre, formele de viață umane și habitatul lor, în sălbăticie." (Alvar Aalto 1941) .
Aceste studii pe arhitectura Kareliană ne oferă o imagine asupra unor strategii de proiectare pe care Aalto le-a implementat în lucrările lui. A folosit aceste înțelesuri într-un contex foarte diferit. A filtrat formele, structurile și detaliile derivate din clădirile vernaculare finlandeze. Aplicând aceste imagini asupra unui nou context într-o nouă eră, Aalto a reușit să manifeste o arhitectură care exprimă metodele și materialele specifice culturii sale. Rezonanțele kareliene sunt materializate prin cultura pădurii și spațiul pădurii. Aalto devine îngrijorat de problema ,,internaționalismul fără rădăcini" și propune o căutare spre o arhitectură ,,care se construiește pe mentalitatea populară și pe o c ondiție pură geografică".Aalto a co mparat ,,casa kareliană expandată" cu ,,o formațiune biologică celulară" și a sugerat capacitatea ei organică de creștere prin practica vernaculară de adiție. Mai mult unghiul acoperișului nu este constant, permițând acoperișului să se adapteze singur la natură, pentru a forma o unitate arhitecturală care trăiește și se află în permanentă Imaginea 16 plan villa Tvistbo 1944,Alvar Aalto; schimbare. Planul aditiv pentru Villa - 26 -
Arhitectură și peisaj
Tvistbo (1944) a fost cel mai clar exemplu de a mima arhitectura kareliană vernaculară.Ideea unei case care crește, o gospodărie vernaculară, a fost paradigma prin care Aalto sugera comuniunea cu natura, arhitectură făcută aproape de natură. El a conturat ideea că, construcțiile kareliene sunt ,,așezăminte pure de arhitectură în padure'' care arată cel mai bine, cum viața omului, armonizează cu natura. Aalto a început să exploreze dezvoltarea spațiului de arhitectură după o abstractizare a pădurii. Ideea de ,,spațiul pădurii" este centrală în lucrările sale mature și sugerează conceptul cheie care a s tat la baza realizării casei Mairea. Villa Mairea din Noormarkuu (1938-41) îmbrățișează ideea pădurii nordice. În aceași manieră ca gospodăriile vernaculare, programul este organizat în jurul unei grădini-curți interioare, care se deschide pe o parte spre pădure.
Imaginea 17 plan situatie Villa Mairea 1938-41,Alvar Aalto;
Referințe la natură și tradiție coexistă cu elemente de limbaj modern. Jocul cu elementele vernaculare prin abstractizarea elementelor pădurii, dau senzația unei locuiri în mijlocul pădurii.Aalto evocă experiența pădurii în moduri diferite: înăuntru persoana trăiește spațiul pădurii, în locul unui spațiu modern de arhitectură care curge. Proiectul era literalmente un s pațiu al pădurii relaționat cu experiența de a merge printre copaci pe terenul accidentat al pădurii nordice, legând arhitectura cu peisajul într-o manieră extraordinară. Astfel de exerciții au dus operele lui Aalto la un alt nivel, să devină elemente din ,,geometria pădurii". - 27 -
Arhitectură și peisaj
Poetica sitului la Alvar Aalto și Jorn Utzon s-ar putea descrie ca un peisaj încărcat de atmosferă. Lumina nordică poate fi percepută ca un filtru atmosferic dat de nori și vegetație.Arhitectura lui Jorn Utzon denotă un aspect profund poetic datorat înțelegerii lui multiculturale, combinat cu simțul și sensibilitatea locului,lucru care l-a învățat atunci când a lucrat cu Aalto. Elementul special în operele lui Utzon este utilizarea cu repetiție a unor imagini, motive, metafore cum ar fi plaja pădurii sau gradientul unor nori.
Imaginea 18 schite a lui Jorn Utzon -showroom Paustian din Copenhaga 1985-sugereaza motivul padurii;
,,Când barca plutește pe apele lacului Paijanne sau lacului Keitele, scufundându-se în zone cu maluri frumos cultivate, distracția mea preferată e să îmi imaginez mici intervenții a clădirilor în peisaj. Câteodată schimbările sunt minuscule; aș putea să înclin acoperișurile un pic (în Finlanda centrală ele trebuie să fie cât se poate de plate), ajustează fin culorile satului sau plantează un rând de copaci ici și colo (în zona centrală rurală a Finlandei ,copacii individuali arată ca plopii din țările sudice). Câteodată vrei să scoți în evidență biserica față de restul caselor: eu în general propun o piațetă rectangulară mică, delimitată liniar de coloane, sau ridic clopotnița." (Alvar Aalto 1925). 1
Atât Aalto cât și Utzon au utilizat metafore naturale într-o varietate de dimensiuni, de la acoperișurile teatrului Rovaniemi, care era modelat pe dealurile dimprejur, până la coloanele ,,copac" de la Villa Mairea, toate ca un peisaj al pădurii. Motivul comun era geometria ondulată.Aalto afirmă că linia ondulată reprezintă prezența naturii în contradicție cu o bază fermă. Analogia dintre o linie ondulată liberă și o bază fermă, a devenit un arhetip în lucrările lui, cum ar fi Librăria publică Viipuri, unde schița sugerează un ,,munte fantastic" ce propune realizarea spațiilor prin intermediul unor platouri. 1-Ferrer, Fores Jaime,2002,Tradition in Nordic architecture,articol;
- 28 -
Arhitectură și peisaj
Elementele caracteristice ale arhitecturii lui Utzon erau platformele masive și acoperișurile plutitoare. Motivul recurent al norilor se observă la catedrala Bagsvaerd unde tavanul ondulat și bolțile de beton, creează un spațiu de congregație.
Imaginea 19 schite a lui Alvar Aalto pentru ,,platourile" de la biblioteca publica Viipuri 1929;
O altă abordare a lui Aalto este peisajul arhitectonic, care în compoziții precum Saynatsalo Town Hall (1949-52) combină volumele construite și terasele din pământ pentru a crea o imagine a unui peisaj natural în miniatură. Sensibilitatea lui față de pădure și natură îl face să capete un simț al locului, să adapteze clădirile la împrejurimi. La fel se întâmplă și cu Utzon care manifestă de asemenea o arhitectură înrădăcinată în pământ, o arhitectură concentrată asupra particularităților sitului. ,,Prima caracteristică și cea mai de bază a arhitecturii Kareliene este utilizarea unui singur material" (Alvar Aalto 1941). Din punct de vedere al materialului putem afirma că Aalto avea o afinitate către ,,limbajul fibrelor de lemn" după cum spune Eliel Saarinen ,, Ne-am întors la natură materialului și am încercat să găsim o metodă simplă și onestă de a-l folosi[...]Materialul era singurul nostru ghid". 1 Atât lucrările lui Alvar Aalto cât și a lui Jorn Utzon reprezintă lucrări extraordinare de arhitectură, cu rădăcini adânci în cultura și peisajul pădurii, ca o formă de meditare între om și natură.
Imaginea 20 schita a pavilionului finlandez la expo de la New York ,Alvar Aalto,1939;
1-Ferrer, Fores Jaime,2002,Tradition in Nordic architecture,articol;
- 29 -
Arhitectură și peisaj
Viziunea Geometrică a lui Tadao Ando.
,, Să creezi arhitectură înseamnă să exprimi aspecte reprezentative ale lumii reale cum ar fi natura, istoria, societatea și tradiția, într-o structură spațială, ca un concept abstract compus după o logică clară, transparentă." Tadao Ando
Tadao Ando a început un studiu aprofundat asupra arhitecturii, după ce în prealabil, la vârsta de 24 de ani a lăsat în urmă cariera de designer în Osaka și a plecat să viziteze tendințele arhitecturii în lume. Atmosfera lucrărilor lui Alvar Aalto a fost cea care l-a inspirat cel mai mult.Simplitatea și căldura spațiilor finlandeze, erau elementele potrivite temperamentului lui Ando, dar a r ecunoscut acest tip de arhitectură ca fiind o t entație periculoasă, și motiv pentru care, s-a lăsat singur să descopere o estetică mai riguroasă și mai puțin șlefuită. (Masao Furuyama).
Acest lucru l-a făcut să caute motivație într-o arhitectură bazată pe elemente native ale existenței sale. Ando vorbește despre ,,forma originală a spațiului" ca de un concept și nu o idee.El își organizează lucrările după concepte și nu după idei.
Forma originală a spațiului reprezintă o analogie cu natura: ,, oamenii sunt tentați să creadă că spațiile mele sunt curate, eu încerc să creez spații asbtracte prin eliminarea umanității, funcționalității sau a unei legături cu stilul de viață. Dar eu defapt caut forma originală a spațiului, nu spațiul abstract."
Natura prin definiție este perfectă și nu are nevoie de adăugare sau eliminare,la fel ca în cazul lui Ando ,,lucrarea nu poate permite revizii deoarece condițiile date au fost luate în considerare iar elementele inutile au fost eliminate."(Tadao Ando) Primul exemplu în care se vede ideea unei ,,naturi ireductibile" este I House în care Ando a propus plantarea de flori albe în vederea experimentării unui peisaj care se schimbă de-a lungul anotimpurilor. Un exemplu în care o zonă goală anorganică, pavată cu beton cedează locul unei zone cu plante, o trecere de la ideea de ,,lumină și geometrie" la natură.
- 30 -
Arhitectură și peisaj
Ando a redus natura la ,,geometrie și lumină", asta deoarece avea o reticiență la natura superficială,fragmentată și plantată de om. Sunt puțini arhitecți care iubesc și respectă natura,el este unul care face asta și caută să coexiste cu ea. El nu venerează obiectele
Imaginea 22 sectiune prin teren la casa Koshino 1979, Tadao Ando, Masao Furuyama;
Imaginea 21 plan situatie la casa Koshino 1979, Tadao Ando,Masao Furuyama;
naturale, dar există în el un simț înrădăcinat al aprecierii naturii .Această venerare a naturii este legată de tradiția japoneză Sukiya de care am amintit și la Wright. De asemenea el afirmă ca și Wright că ,,natura este cel mai bun și di vin profesor a tuturor lucrurilor." Aceste lucru s-a văzut în lucrările lui ,cele mai importante fiind Koshino house (197981,1983-84) Iwasa house (1982-84) Chapel on Mount Rokko (1985-86) care sunt defapt extinderi de pământ acoperite cu verdeață. Aceste extinderi de pământ sunt o formă de ,,artă a pământului" sau ,,land art". Ando afirmă la un moment dat că pământul se transformă într-un deșert urban în vremurile moderne,lucru care il determină la o atlfel de abordare a naturii. Japonia este amplasată pe axa nord-sud și este caracterizată printr-o varietate topografică bogată, fapt ce duce la existența mai multor grade de duritate sau finețe a naturii. Răspunsurile lui Ando sunt de asemenea corespunzătoare regiunilor, dar totuși lucrările lui Ando sunt caracterizate că fiind ,,land art" sau artă a pământului ,dramatizând interacțiunea cu natura.
Un individ nu poate înțelege o clădire a lui Ando dacă nu este la fața locului, deoarece caracterul clădirii este totdeauna derivat din dialogul cu natura locului. Într-un mediu natural primitiv, el reduce arhitectura la o scenă a unui spațiu de întâlnire. Într-un mediu urban el folosește o clădire închisă, manipulează formele geometrice și dramatizează tangența cu natura. Din acest motiv relația dintre arhitectură și natură, se transformă la Ando 1-Furuyama, Masao, 2006, Tadao Ando,Taschen,Berlin;
- 31 -
Arhitectură și peisaj
la nivel de peisaj, către o perspectivă interioară. Natura este în interiorul arhitecturii și devine un motiv de concentrare și meditație. Aceastra perspectivă introvertită reprezintă un punct de plecare pentru studiul peisajului în compoziția de arhitectură.
Imaginea 23 vedere interioara Naoshima art Museum,Tadao Ando,www.wikipedia.org;
Natura, în special cerul, are un rol important în arhitectura lui Ando. Se folosește de el în formă de abstractizare : ,, în loc să evoc natura fundamentală a arhitecturii de cutie închisă, mă bazez pe cer ca element natural și ca influență asupra spațiilor interioare". La el lumina este elementul natural care dirijează forma ,structura și spațiul. Un alt element comun care îl observăm și la Aalto, este predispoziția spre un singur material. În acest caz materialul preferat este betonul nefinisat.Utilizarea unui singur material la Ando este invocată de faptul că el dorește să contureze spații în forma lor originală, spații pure care la jumtatea carierei lui s-a transfigurat către o arhitectură bazată doar pe utilizarea pereților ca formă de conturare a spațiilor. Utilizează de asemenea și lemn pentru zonele care intră în contact cu simțurile omului : pardoseală din lemn, uși, mobilă. El afirmă că odată ce materialele se degradează ele sunt rezerve de memorie,memoria rezidă în atingerea lucrurilor, în detalii. Imaginea 24 vedere interioara Church on water,Tadao Ando, www.wikipedia.org; Cu toate acestea putem observa influența culturii vestice în operele lui Ando.Lucrările lui reflectă dincolo de pereții de beton, o absența a societății și mai degrabă prezența omului singur. Acest om singur este un om primitiv, care prin valoarea clădirii lui descoperă noi relații între elementele naturale și dimensiunea unei minuni sacre. (Masao Furuyama 2004). - 32 -
Arhitectură și peisaj
Analiză asupra Arhitecturii ca Peisaj.
Arhitectura ca peisaj reprezintă un concept descris anterior ce dorește să prefigureze o nouă direcție în ceea ce privește interrelaționarea arhitectură-peisaj-natură. Acest concept presupune ca arhitectura, ca și construcție, să reprezinte un mediu total separat de ceea ce se întâmplă împrejur. Nu există o legătură sau vreo formă de articulare între peisaj, natură și arhitectură. Ideea de bază este reprezentata de ansamblul arhitectural, gândit în așa fel incât să poată ,,încorpora" peisajul într-o manieră inedită. Clădirea de arhitectură este gândită ca un peisaj și se bazează pe anumite metode de analiză specifice peisajului. Aceste metode în cadrul peisajului au rolul de a analiza specificitatea locului, contextul, istoria, procesul, regia elementelor precum și elemente tehnice și fizice ce țin de topografie, circulații, orizonturi, perspective. Aceste metode devin o practică comună între arhitectură și peisaj atunci când analizează aspecte specifice. După cum afirmă și Udo Weilcher 1 în lucrarea sa Site/Non-Site (2007), asistăm deja la un proces de superintelectualizare al arhitecturii. Această arhitectură crescută pe mai multe etaje de sprijin tehnologic, reușește să înglobeze, sau mai bine zis să asimileze mai multe domenii adiacente, pentru a crea noi repere de inspirație, și a aduce acel element nou de care discutam în introducerea legată de grădini. Odată cu această superintelectualizare a arhitecturii, apar și probleme cum ar fi detașarea față de forma ei senzorială, bazată pe experiențe și trăiri senzoriale, precum și de natura ei intrinsecă. Juhani Palasmaa oferă un conținut cadru, în ceea ce privește această ruptură între peisajul interior și peisajul exterior, exemplificând pe modele atât istorice cât și contemporane. Așa cum afirmă și JW Goethe ,, gânditul este mult mai interesant decât știutul, dar mai puțin interesant decât văzutul".
Asistăm deci la o detașare față de trăirea primordială a omului, prin îndepărtarea față de natură și de contextul existenței noastre. În același fel putem vorbi despre arhitectură, care generează un complex indivizibil de impresii și trăiri. Trăirea vividă, dintre casa Fallingwater a lui F.L.Wright împreună cu pădurea, volumele, suprafețele, texturile și culorile, chiar și mirosul pădurii și sunetul pârâului, reprezintă o experiență unică și absolută. O operă de arhitectură nu poate fi trăită ca o colecție de imagini vizuale, ci doar prin prezență spirituală și materială. O operă de arhitectură înglobează atât structuri fizice cât și imateriale. (Juhani Pallasmaa 2005) 1~Weilacher,Udo, 2007, Landscape Architecture Site/Non-Site,Architectural Design,Basel; - 33 -
Arhitectură și peisaj
Și Alvar Aalto era preocupat de percepția senzorială în operele sale. Mai ales în cazul mobilierului, despre care afirmă că: ,, o piesă de mobilier este o parte din viața zilnică a unei persoane, care nu ar trebui să provoace strălucire excesivă din cauza reflexiei luminii, la fel și în cazul absorbției sunetului,etc.O piesă care intră în contact cu omul cum ar fi un scaun, ar trebui realizat dintr-un material foarte bun conducător de căldură". Se poate înțelege clar faptul că Aalto, era interesat de percepția senzorială și nu de estetică vizuală.
Arhitectura lui Aalto sugerează o prezență haptică și musculară. Formele prezintă iregularități, ritmuri sacadate, dislocații pentru intensificarea experienței haptice. Suprafețele sale elaborate, sunt presărate cu texturi și detalii făurite pentru mâna omului, care sugerează intimitate și căldură. Clădirile sale nu sunt bazate pe un singur concept de ,,gestalt", ci mai degrabă sunt aglomerări senzoriale. Câteodată apar ca fiind opere neîndemânatice sau ca desene neterminate, dar în realitate sunt apreciate ca elemente reale, tangibile, și nu c a imagini ideale. (Juhani Pallasmaa 2005) Legătura dintre peisajul interior și peisajul exterior ar putea fi descrisă ca ,,peisajul nostru uman este autobiografia noastră nevăzută, reflectând gusturile noastre, valorile noastre,aspirațiile noastre, chiar și temerile noastre în formă tangibilă. Rareori ne gândim așa despre peisaj, așa că inscripțiile culturale pe care le-am lăsat în peisaj sunt mult mai plauzibile decât marea majoritate a aut obiografiilor,deoarece suntem mai puțin conștienți despre cum ne-am putea descrie." (P.F.Lewis Interpretation of Ordinary Landscapes ) 1 Această îndepărtare față de natura arhitecturii, așa cum afirmă atât Steven Holl cât și Juhani Pallasmaa, sunt datorate faptului că ne îndreptăm către o imagine artificială și o direcție oculacentrică. Odată cu evoluția sistemelor de calcul și a tehnologiei, proiecția arhitecturii și reprezentarea ei, s-a centrat mai mult pe o imagine vizuală și nu senzorială. Această direcție bazată doar pe imagine, împreună cu asimilarea unor domenii ca peisajul doar pentru metodologia lui, au făcut ca elementul primordial numit natură, să fie ceva legat de trecut.
Steven Holl vorbește despre peisajele complete și de clădirile care se integrează perfect în peisaj. Aceste clădiri par să fie înrădăcinate ferm în pământ. Au un simț al locului care le fac să crească natural și să devină parte a istoriei. Fiecare lucrare de arhitectură intervine într-o situație specifică istorică. Este esențial ca intervenția să fie de calitate și stabilească un dialog direct cu situația existentă.Dacă intervenția reușește să dialogheze cu locul, trebuie să ne repună ideea veche în lumină. 1-Weilacher,Udo, 2007, Landscape Architecture Site/Non-Site,Architectural Design,Basel; - 34 -
Arhitectură și peisaj
,,Dacă aruncăm o piatră în lac, nisipul de la fund este tulburat, dar se așează treptat, piatra și-a găsit locul, același lucru nu poat e fi spus despre lac, nu mai este la fel".Din perspectiva lui clădirile sunt acceptate de context doar dacă au abilitatea de a influența sentimetele și gândirea noastră. Din moment ce sentimentele și înțelegerea noastră, sunt legate de trecut, legătura noastră senzorială cu clădirea trebuie să respecte procesul de amintire. Dar după cum afirmă și John Berger, ceea ce ne amintim nu poate fi comparat cu capătul unei linii, deoarece în proces sunt implicate diferite elemente ce țin de proces. Ele sunt deobicei imagini, stări de spirit, forme, cuvinte, semne sau comparații între ele. Trebuie să construim un sistem radial de abordare care să ne permită să vedem lucrarea de arhitectură, ca un punct focal din diferite unghiuri simultan: istoric, estetic, funcțional, personal, pasional. (Juhani Pallasmaa 2005) Adevăratul peisaj este cel natural, este peisajul care are o esența și o motivație.Peisajele create de om, peisajul cultural sau peisajul urban nu sunt altceva decât peisaje naturale distorsionate. Dar în esența, peisajul este natură cultivată împreună cu forme de abstractizare filtrate prin artă. Atât la F.L.Wright cât și Alvar Aalto, natura era sursa principală de inspirație atât pentru arhitectură cât și pentru peisaj.Arhitectura avea un context, un context al esenței noastre. Tot natura era elementul care genera percepția și trăirea senzorială prin materialele utilizate. Lemnul și piatra nu aveau nevoie de o imagine digitală pentru a fi înțelese, erau trăite în momentul materializării. Când Wright a lucrat împotriva naturii, ignorând contextul, rezultatele au fost pe măsură, deoarece peisajul raportat la natură are o a patra dimensiune, și anume timpul.Abordările lui Aalto pe de altă parte țin de spațialitate și de formă, dar rezultatele au fost bune deoarece a construit în context, din context, cu context așa cum afirmă și Peter Zumthor în lucrarea lui Vals Thermal Baths Elveția: ,, Munte, piatră, apă, construind cu piatră, construind în munte,construind afară din munte".1 Această legătură între peisaj și material întărește legătură dintre arhitectură și natură. Din motive economice, tehnologice și de evoluție aceste legături primordiale nu mai pot fi posibile. O eventuală reproducere a naturii în cadrul arhitecturii ar fi singurul lucru posibil, deoarece creșterea demografică și nevoia de spațiu acută, direcționează către o astfel de abordare. Continuând ideea de la început cu Arhitectura ca Peisaj, putem afirma că această nouă direcție migrează de la ideile de bază a modernismului, și caută noi expresii ale naturii.Acum ideea de peisaj constituie interiorul clădirii. Relația dintre arhitectură și peisaj se inversează.Aducând peisajul în interior, arhitectura este nevoită să împrumute elemente din acest miez central. 1-Zumthor,Peter,1999,Thinking Architecture,Birkhauser;Basel;
- 35 -
Arhitectură și peisaj
Pentru a confirma această idee, am ales ca studiu o serie de exemple, care manifestă aceste trăsături. Un exemplu relevant în această direcție ar fi proiectul experimental intitulat ,,Două biblioteci" din complexul universității Jussieu din Paris realizat de OMA între 19921993. Numele este dat de faptul că proiectul este constituit din două biblioteci, una de științe și una umană.În acest proiect au folosit ca element principal un plan înclinat. Este utilizat un peisaj pliat pe un sistem de programe intro manieră multidirecțională și fără limite așa cum afirmă și ei: ,, aceste suprafețe noi, un intens peisaj vertical, sunt urbanizate ca într-un oraș: elementele specifice ale bibliotecii sunt reimplantate în spațiul public ca și clădirile într-un oraș.În loc să punem un etaj peste celălalt, porțiuni ale fiecărui etaj sunt manipulate în așa fel încât să fie conectate cu cele de sus și de jos." (Rem Koolhaas).
Imaginea 25 pliere plan in cazul Two Libraries a lui OMA 1992-93, www.oma.eu;
Procesul de pliere a planului pe un peisaj poate fi văzut în fotografiile de mai sus.Conceptul pe care OMA îl realizează este acela al integrării peisajului în arhitectură, spațiul interior ca un bulevard. În acest fel vizitatorul admiră ,,peisajul urban interior".Acesta este printre primele experimente de acest gen, dar din cauza structurii foarte simple și configurației tip ,,cutie" ,metafora peisajului rămâne la nivel de intenție.
Imaginea 26 vederi macheta in cazul Two Libraries a lui OMA 1992-93, www.oma.eu;
- 36 -
Arhitectură și peisaj
Pentru a putea înțelege mai bine această interacțiune dintre arhitectură și peisaj, arhitecții Clemens Steenbergen și Wouter Reh au stabilit un set de învelișuri specifice care ajută la analiza peisajului integrat în arhitectură. Acestea sunt ,,forma de bază", ,, forma spațială" , ,,forma metaforică", ,, forma programatică".1 O scurtă definiție realizată de ei asupra acestor învelișuri ale peisajului s-ar putea traduce astfel:
Forma de bază reprezintă metoda prin care peisajul natural este redus, raționalizat și activat. În cazul arhitecturii ar trebui să considerăm aici și peisajele generate artificial și tensiunea dintre morfologia crescută și topografia construită.
Forma spațială este despre experiența spațiului peisajului, incluzând direcții de circulație, încadrări de perspective și compoziții pitorești. Relația și manipularea liniei orizontului este un aspect important al acestui strat. Forma metaforică reprezintă utilizarea de imagini iconografice și mitologice a naturii, totdeauna conectat la celelalte straturi și reprezentat doar într-unul.
Forma programatică este distribuirea și organizarea funcțiunilor după compoziția peisajului. Forma programatică încorporează tensiunea dintre business (negotium) și contemplarea la natură (otium) într-o căutare constantă a echilibrului, de la peisajul clasic până în vremurile noastre.
1-Jauslin,Daniel, 2010, Architecture with Landscape Methods, Phd proposal,TU Delft;
- 37 -
Arhitectură și peisaj
Tipologii ale arhitecturii ca peisaj.
Un alt exemplu este Villa VPRO din Hilversum 1993-1997 a celor de la MVRDV care de asemenea merg pe conceptul de ,,peisajul este clădirea". Atât Two Libraries cât și VPRO folosesc ideea de ,,formă de bază" care nu poate fi descrisă ca un peisaj topografic, ci mai degrabă o interpretare abstractă.
Imaginea 27 vederi interioare si exterioare la Villa VPRO de MVRDV 1993-97, www.mvrdv.nl;
Dacă forma de bază este abstractă, nu același lucru se poate spune și despre forma spațială, care este reprezentată de cele șapte etaje ce sunt interconectate prin scări, rampe și mini relief în formă de dealuri, formând astfel un parcurs din împrejurimi până pe acoperiș.Cei de la MVRDV au interpretat acest peisaj sintetic din perspectiva unui mediu de producție cultural (radio-tv), lucru care s-a materializat prin deschiderea spațiilor interioare de legătură către exterior. - 38 -
Arhitectură și peisaj
În cazul villei VPRO ideea unei arhitecturi ca peisaj este mai puțin reușită datorită dimensiunilor reduse. Peisajul necesită spațiu mult și motivul dealurilor se pierde dacă înclinația lor este foarte mare, iar odată cu el și aerul de pitoresc. Pentru a putea contura mai bine prezența peisajului în arhitectură, cei de la MVRDV au încercat pe un proiect la scară largă ideea. La competiția pentru Gwang Gyo Power Center din Coreea de sud, lângă Seul, se poate observa intenția lor de a imita relieful natural. Merg pe elemente ca munți,văi și grote.Accentuează foarte mult foma metaforică, dar înălțimea exagerată sugerează imaginea unei,,caricaturi."
Imaginea 28 planuri si schita peisaj Villa VPRO de MVRDV 1993-97, www.mvrdv.nl;
- 39 -
Arhitectură Č™i peisaj
Imaginea 29 planuri pe fiecare etaj care ilustreaza conceptul de peisaj, jos conceptul la Gwang Gyo Power Center, Corea de sud,MVRDV;
- 40 -
Arhitectură și peisaj
Tot un exemplu din aceași perioadă cu Jussieu și Villa VPRO este Yokohama International Ferry Terminal 1995-2002 de Foreign Office Architects.Conceptul se bazează pe o serie de suprafețe care trec din plan orizontal în plan vertical, dizolvând opoziția dintre pereți și acoperiș.
Imaginea 30 vedere aeriana asupra Yokoma International Ferry Terminal 1995-2000;
Programul spațiului tranzitoriu este tradus ca un parc, ca un spațiu public pe acoperiș ce oferă un peisaj inedit asupra mării. Dacă ar fi fost comparat cu proiectul celor de la OMA, diferența ar consta în faptul că aici integrararea peisajului se face în anvelopa clădirii. Toate cele patru învelișuri ale peisajului sunt prezente.Forma rectangulară în plan denotă o intervenție a omului, sub forma unui peisaj deluros artificial, ce intervine în mare. Granița între propunerea topografică a formei clădirii și propunerea topografică a elemetului de peisaj natural deluros, nu este foarte bine delimitată.Spațiul este organizat în lungul axei longitudinale și este determinat programatic de fluxul de oameni ce sosesc dinspre oraș spre terminal și fluxul ce sosește de la ferryboat-uri înspre oraș. - 41 -
Arhitectură și peisaj
O alta tipologie în cadrul Arhitecturii ca Peisaj ar fi City of Culture din Galicia (19992012) a lui Peter Eisenman.Scara proiectului este comparabilă cu dimensiunea totală a orașului Santiago de Compostella.Arhitecții au folosit structura străzilor și a caselor pentru a crea imaginea unui oraș al culturii. Ideea de peisaj se putea aplica pe un spațiu destul de amplu ce co nținea: două muzee, două bibleoteci, un teatru muzical și spații pentru vizitatori,precum și un terminal auto.
Imaginea 31 macheta si prezentari la City of Culture Galicia 1999-2012 de Peter Eisenman, El Croquis;
Proiectul este gândit ca o suprapunere a mai multor învelișuri. Primul strat este reprezentat de circulația în centrul cultural, acestea realizează tăieturi în ,,relieful deluros" al anvelopantei. Conceptul pe care îl propune este sub forma unui Palimsest.Scrierea și rescrierea formelor arhitectonice până la găsirea unei soluții finale care să marcheze trecutul.
- 42 -
Arhitectură și peisaj
Proiectul lui Eisenman conturează utilizarea peisajului mai mult ca un proces decât ca pe o formă de peisaj, realizând transformări în peisaj mai degrabă decât forme de peisaj.Un alt punct de vedere s-ar putea interpreta ca un peisaj natural format prin eroziune de-a lungul timpului. Forma anvelopei exterioare este determinată și de harta orașului precum și de topografia terenului înconjurător.Programele sunt ocupate în funcție de forma elementelor de relief rezultate, ce sugerează o abordare arhaică.
Imaginea 32 vedere asupra constructiei ,,Blur" sau ,,Nor" de Diller+Scofidio 1997-2002;
Clădirea ,,Nor" sau ,,Blur" cum este denumită de Diller+ Scofidio din Yverdon-leBains 1997-2002 este o altfel de abordare a i deii de peisaj în arhitectură. Clădirea poate fi descrisă ca un nor ce plutește deasupra lacului Neuchâtel. Ideea de formă de bază se dizolvă în peisaj. Nu există o graniță clară între formă, peisaj, arhitectură. Desigur că norii nu sunt elemente de peisaj dar într-o pictură a unui peisaj natural, cerul este un element important. Acest exemplu este unul experimental, datorită condițiilor de proiectare și a abordării din perspectiva arhitecturii mai mult decât a peisajului.Vaporii de apă sunt utilizați mai mult pentru a da un efect special caracterului comercial al construcției. - 43 -
Arhitectură și peisaj
- 44 -
Arhitectură și peisaj
Studiu de caz : Centru de învățare Rolex din cadrul Școlii Politehnice Federale Lausanne Elveția 2004-2010 de SANAA Kazuyo Sejima & Ryue Nishizawa Architects Tokyo.
Anterior am pus problema unei arhitecturi ca peisaj și rolul elementului natural în dezvoltarea acestui tip de concept. Acest exemplu pe care l-am ales este dezvoltat după ideea unei peisaj artificial care încearcă să folosească elemente ce țin atât de arhitectură cât și de peisaj. ,,Elementul său predominant este un pl anșeu ondulat care sugerează silueta unor dealuri. Acoperișul urmează în paralel acest planșeu ca un fel de ,,sandwich". Spațiile interioare sunt și ele de asemenea gândite și menite să arate și să funcționeze că un peisaj.Arhitectul proiectului , Nishizawa, numește acest proiect un peisaj. Contextul proiectului Școala Politehnică Federală din Lausanne ( EPFL) aparține Universității Politehnice din Elveția înființată în anul 1969 și face parte din ETH Zurich fondată în 1855.Aceste două școli sunt echivalentul Grandes Ecoles din Paris. Doar câteva instituții din Elveția au devenit naționale după ce, câteva cantoane au început sponsorizarea universităților.Ca multe alte universități europene campusul EPFL s-a mutat la periferie datorită expansiunii orașului și a creșterii rapide a numărului de studenți la sfârșitul secolul al XX-lea .Întregul sit al politehnicii se află la 4km distanță de Lausanne și este sub jurisdicția Ecublens. Pe baza unui plan de situație din 1971 politehnica s-a extins pas cu pas între 1972 -1982. Situl se află în lungul unor căi de circulație, o rută de cale ferată la nord și un dr um de acces auto la sud.Lucrul la extinderea politehnicii a început în 1970 și a constat în abordarea fațadelor cu o structură metalică modulară. Tot lângă campus se află și universitatea. Pentru a aduce o notă urbană campusului au fost propuse: un centru de congres,o bibliotecă, un hotel, și mai nou locuințe, pentru a fi conforme cu legislația aferentă.În 2004 cei de la EFPL au lansat concursul pentru realizarea unui nou centru de învățare.Cerințele acestora au fost mult mai mult decât cerințe legate de programe : ,,clădirea trebuie să fie semnificativă, trebuie să se impună în context ca un semnal în peisaj, să devină un centru de activitate, să ridice nivelul de reputație al școlii la nivel național și internațional." (EFPL)
- 45 -
Arhitectură și peisaj
- 46 -
Arhitectură și peisaj
Scopul principal al centrului de învățare este și de a fi element de legătură între universitate și zona urbană a Lausanne.Trebuie să restabilească legătura între studenți și oraș, și între lumea academică și societate.Referindu-ne la arhitectură, programul dominant rămâne bibleoteca dar este completat cu un restaurant, un centru de conferințe, zone de întâlniri și expoziție, și spații pentru oamenii de știință.Nici unul din aceste spații nu sunt în realitate așa cum ar trebui în mod tradițional. În limbă engleză termenul ,,Learning Center", descrie un nou tip de clădire pentru o librărie digitală inclusă în cadrul unei universități. Odată cu centrul Rolex, termenul a devenit acceptat și în limbra franceză, ca o nouă direcție în ceea ce privește revoluția digitală. Din punct de vedere arhitectural, clădirea se ridica practic pe un singur etaj, formând un singur spațiu enorm care poate fi descris ca un peisaj abstract.Formă planimetrică este rectangulară și prezintă goluri eliptice, care sunt defapt elementele care generează lumina și marchează funcțiunile, permițând astfel o comunicare vizuală între ele. Planul înclinat nu este uniform, zonele ondulate amintesc de relieful învecinat Alpin sau cel deluros al orașului Lausanne.Dinamica spațială de urcușuri și coborâșuri oferă vizitatorului perspective asupra orașului și asupra peisajului natural, cu o vedere la orizont a vârfului Mont Blanc. Separarea între clădire și natură este clară prin intermediul materialelor care contribuie la compoziție. Kazuyo Sejima și Ryue Nishizawa resping tradiția japoneză și adopta o arhitectură modernă,lucru vizibil prin faptul că acest tip de spațiu este experimental atât din punct de vedere al programului,al relației cu natura,cât și a condiției umane.Se observă conexiunile transparente dintre spațiul interior și spațiul exterior,concepte pe care le-am discutat și în cazul lui Wright,Aalto sau Ando. În cazul acesta, spațiul amenajat ca un peisaj natural, este elementul nou a dus în discuție.Dacă în cazul arhitecturii moderne discutate anterior, spațiul era perceput în relație directă cu natura prin intermediul unor elemente de articulare ce țineau de arhitectură, aici intervine un element abstract ce ține mai mult de peisaj.Separarea spațiilor și funcțiunilor pe verticală se face după linia orizontului, lucru care a d eterminat arhitecții să realizeze construcția pe un s ingur nivel ondulat, care să întretaie această limită metaforică, și să dea naștere unui peisaj care generează spațiu arhitectural: ,,Au dorit să realizeze un peisaj pentru oameni, un s cenariu esențial contemporan .Scenariile de peisaj sunt greu de descris și splendid de trăit."(SANAA 2008) - 47 -
Arhitectură și peisaj
- 48 -
Arhitectură și peisaj
1.Forma de bază
Percepția arhitecturii ca peisaj în acest caz poate fi analizată din punctul de vedere al conceptului de ,,formă de bază" .Forma de bază presupunea modul în care peisajul natural este redus,raționalizat și activat în arhitectură.Centrul Rolex este situat pe un teren relativ plat, motiv pentru care a fost gândit ca o reacție la peisajul natural din fundal. Acesta reacție la peisajul din fundal se manifestă prin intermediul coridoarelor deschise între clădirile lungi tip bară și panorama alpină.Aceste coridoare sunt deschise pe axa NordSud și pe axa Est-Vest.
Pentru a î nțelege mai bine această formă de bază ne putem ghida după relatarea arhitecților care afirmă: ,, Pe zona vastă a sitului sunt propuse două dealuri.Cele două dealuri îndeplinesc două funcții, una de vedere asupra campusului și una de panoramă asupra lacului și fundalului alpin. Dacă cele două dealuri nu sunt masive și formează mai degrabă o suprafața ondulată, pot realiza intrări pe sub care te poți furișa. Această tăietură în plan este rectangulară și orientată Nord-Est Sud-Vest ca un templu a unui oraș roman.Sistemul rectangular este deja definit în exterior de către planul de situație EPFL."Dezvoltarea în sit este ca un urbanism inversat: uitându-ne la dezvoltarea unui oraș ca Florența putem observa o structură abstractă în contrast cu peisajul din fundal,un templu. În vremea romanilor aceasta era definită ca o graniță rectangulară ce definea ordinea interioară, de sălbăticia din exterior.Dezvoltându-se pe această graniță, Florența se va integra în topografia văii Arno, manifestând o estetică asupra peisajului.(Steenbergen 1990,2003).Această idee la Rolex Center este inversată. Forma rectangulară subordonează clădirea la ordinul existent. Lumea ordonată rămâne în exterior, în timp ce peisajul interior se reorientează metaforic către natură și oraș.
Natura se materializează în peisaj și lumină,devine un element distant care încearcă să interacționeze indirect cu spațiul arhitectural.Alte elemente ce țin de forma de bază ar putea fi golurile eliptice practicate pe toată suprafața ondulată.Aceste goluri în număr de 14 au roluri multiple.Trei din ele sunt în zona plată cu funcție exclusivă pentru lumină ,curți interioare și grădini. Alte trei găuri sunt numai în zonele elevate și au rolul de a produce lumină în zonele inferioare și a s tabili câteva relații vizuale.Celelalte decupaje în număr de opt, sunt într-o relație directă cu solul și sunt cele care delimitează accesul. - 49 -
Arhitectură și peisaj
2.Forma spațială
O analiză din perspectiva formei spațiale se poate concentra asupra spațiului continuu creat între planșeul ondulat și acoperișul ce încearcă să imite peisajul natural deluros. Spațiul dintre planul solului și planul ondulat reprezintă zona destinată circulației și accesului.Legătura dintre aceste spații se realizează prin intermediul golurilor. Arhitecții au declarat că indivizii nu se întâlnesc și nu interacționează în linii drepte ci doar în zonele curbe. Aceasta reprezintă o particularitate a proiectului care sugerează o libertate mai mare, o libertate naturală față de rigorile unui sistem ordonat.De asemenea se încurajează și o dinamică a vederilor și perspectivelor către interior și exterior. Observăm utilizarea decupajului dominant spre sud, pentru a oferi o perspectivă largă asupra Alpilor.Punctele cele mai înalte sunt reprezentate de biblioteca belvedere,zona centrală belvedere și foyerul belvedere, locuri care lasă vizitatorul să aleagă între perspective interioare, exterioare și asupra peisajului natural din fundal.
O arhitectură bazată pe o asemenea varietate de perspective este foarte rară.Sistemul ei spațial conectează perspectiva interioră de împrejurimi, realizând astfel o iluzie a u nei extensii de spațiu. Cel mai important aspect legat de separarea spațiului interior în cazul Centrului Rolex este delimitarea cu ajutorul unor linii de orizont.Acest tip de abordare este o dovadă clară a utilizării elementelor ce țin de peisaj în compoziții de arhitectură.O formă de utilizare a naturii într-o manieră inedită. Prima delimitare este dată de linia orizontului exterior sau orizontul la cota terenului (±0.00), care este mărginit de limita inferioară a planului ondulat.Este vorba de percepția clădirii ca u n peisaj, a circulației pe dedesubt și a ac ceselor.A doua linie de orizont este determinată de cota pardoselii (+0.75), și reprezintă spațiul interior delimitat mai mult de ,,relieful deluros" interior.Acest tip de abordare este întâlnit mai mult în cazul parcurilor decât în cazul clădirilor.A doua linie de orizont este și cea care determină aranjamentul funcțional : f oyerul, intrarea principală și restaurantul precum și zonă principală a bibliotecii.Acest al doilea orizont înlocuiește pereții. Proprietatea unui ,,deal" a fost folosită ca un separator de spațiu,a contribuit la crearea unui nivel de intimitate prin intermediul topografiei. (Ryue Nishizawa SANAA).
- 50 -
Arhitectură și peisaj
- 51 -
Arhitectură și peisaj
A treia linie de orizont este de asemenea o particularitate a p roiectului.Aceasta este experimentată din punctul cel mai înalt al ,,reliefului deluros" interior.Pentru o perspectivă aeriană asupra ansamblului interior ar fi fost indicat un acoperiș plat, dar acoperișul urmează planul înclinat, fiind ușor mai ridicat în zona auditoriumului. Vederea de pe a treia linie a orizontului, sau perspectiva belvedere, este limitată la spațiile inferioare, la peisajul de pe acoperiș precum și la curțile interioare.Libertatea este asemănătoare cu cea asupra unui peisaj natural.
3.Forma metaforică În comparație cu MVRDV sau OMA ,SANAA evită utilizarea limbajului metaforic într-o manieră directă și apelează la arhitectura bazată pe elemente abstracte.Ideea de metaforă a naturii se poate vedea prin elementele naturale pe care le sugerează. Un motiv natural des întâlnit ar fi ,,dealurile", care în cazul acestei clădiri nu sunt doar forme de bază sau forme spațiale ci au rol în percepția fațadei.Toate fațadele însumează o lungime de peste 500 metri și sunt în forma unei secțiuni geologice.Un alt motiv invocat în zonele de sub planul ondulat ar fi grotele sau ,,grotto" care creează un contrast între lumină și umbră. 4.Forma programatică Pentru a realiza un asemenea proiect, SANAA au decis să nu facă o abordare ierarhică a programelor deoarece ideea de peisaj presupunea doar un singur etaj.În acest fel, arhitecții nu au delimitat clar spațiile, și au lăsat ca ele să curgă după peisaj.Programele au fost lăsate să se organizeze singure ca în cazul distribuției unui oraș pe o topografie deluroasă.Formele și gradientele fine permit o dezvoltare organică a spațiilor, asemănător ideii lui Alvar Aalto de dezvoltare treptată.Grupurile funcționale sunt dipuse în funcție de ,,dealuri" și ,,văi", exact ca într-un oraș, după vecinătăți, vederi sau accesibilitate.Orientarea solară este de asemenea dictată de funcțiuni ,cărțile sensibile la lumină spre nord și restaurantul la sud.
- 52 -
Arhitectură și peisaj
- 53 -
Arhitectură și peisaj
Analizând tot din perspectiva naturii la nivel microscopic, ca și în cazul lui Aalto care era inspirat de microstructura fibrelor de lemn, și aici observăm utilizarea unor forme ce amintesc de țesuturi organice. Interpretările abstracte ce țin de peisaj și natură au căpătat o altă formă în arhitectura contemporană. Așa cum afirmă și SANAA, clădirea poate fi văzută mai degrabă ca un model de peisaj al unui arhitect, decât replica naturii a unui peisagist.Este un peisaj construit din beton, sticlă, vopsea albă, materiale lucioase și carpet gri. Natura rămâne amintită doar prin intermediul pietrelor de afară deoarece plantarea copacilor nu a fost posibilă. Cu toate acestea putem afirma că Rolex Learning Center este un exercițiu de arhitectură realizat cu ajutorul unor elemente de peisaj natural.O nouă direcție pe care arhitectura modernă o poate urma și în care poate găsi noi surse de inspirație.
- 54 -
Arhitectură și peisaj
Concluzii:
Atât arhitectura cât și peisajul s-au confruntat cu multe schimbări de-a lungul istoriei, schimbări de ordin evolutiv ce au dus la conturarea mai mult sau mai puțin a relațiilor dintre ele.Evoluția socială, economică și tehnologică a dus la interpretarea altor domenii ca surse de inspirație, atât pentru arhitectură cât și pentru peisaj.Cum am precizat și în cuprinsul studiului, această superintelectualizare a arhitecturii de către fluxul tehnologic, în special a celui digital, a dus la asimilarea și chiar absorbția unor domenii ca peisagistica.
Chiar dacă cele două domenii se întâlnesc în punctul în care caută metode comune de strategie și dezvoltare, nu înseamnă că ele se află într-o comuniune perfectă.Înainte de Frederick Law Olmsted arhitectura era în opoziție cu peisajul, sau mai bine spus arhitectura coexista cu noțiunea de grădină în Franța, Italia și Anglia.După acest punct observăm o intensificare a relațiilor dintre cele două domenii, dar tot sub eticheta arhitecturii, care încercă să își depășească granițele proprii. Această dorință de comunicare cu un element primordial, transformă rigoarea și ordinea arhitecturii într-o relație organică cu natura, așa cum o etichetează pentru prima data F.L.Wright.
Dacă la Wright contextul peisajului Usonian este materializat prin ,,softscape" și ,,hardscape", la Alvar Aalto asistăm la o interpretare simbolică a ceea ce înseamnă natură, și în special pădurea în cadrul unui ținut îndepărtat: Karelia.Pentru a completa aceste viziuni asupra arhitecturii și peisajului raportat la cadrul natural, putem face referire la un arhitect ce a venerat natura, într-o formă introvertită și pură în același timp.Geometria și lumina erau reprezentanții arhitecturii și peisajului în cazul lui Tadao Ando.Dacă la Wright și Aalto relația spațiului arhitectural era de la interior la exterior, la Ando relația este doar spre interior.Pe acest tip de context se creează premisele unui nou tip arhitectură care utilizează peisajul, în special peisajul natural, într-o manieră inedită.Spațiul interior al arhitecturii devine el însăși un peisaj, natura este înglobată și asimilată în procesul arhitectural. - 55 -
Arhitectură și peisaj
Percepția modernă a arhitecturii este filtrată prin intermediul tehnologiei care ne ghidează, astăzi, spre o l ume desprinsă de simțurile și trăirile noastre primordiale.Materialitatea este trecută pe un loc secund și înlocuită de tehnologie nouă.Dacă la Ando materialul reprezenta un rezorvor de memorie odată cu trecerea timpului, astăzi tehnologia face caz arhitectura să îmbrace o formă care nu prezintă nici o urmă a îmbătrânirii,nici o urma a trecerii timpului sau mai bine zis a existenței.Această îndepărtare față de materialele naturale și inclusiv de contextul nativ duce, așa cum afirmă și Alvar Aalto, la pierderea identității și culturii naționale.
Atât arhitectura cât și peisajul, ca domenii individuale sau comune, nu pot exista fără elementul cheie care le generează: natura.Cu toate acestea am putea afirma că: ,,natura este moartă dacă nu o trăim prin propria experiență" (Goethe) sau ,,arhitectura este o mumie fără oameni" (Frankl).În altă ordine de idei Ryue Nishizawa relatează: ,,dorința arhitecților de a crea un peisaj pentru oameni nu este un scop în sine, ci o metodă către un final;să creezi un mediu uman în relație cu natura ar fi un instrument bun pentru o astfel de arhitectură". (Ryue Nishizawa SANAA)
- 56 -
Arhitectură Č™i peisaj
Bibliografie:
* Weilacher, Udo, 2008, Syntax of Landscape The Landscape Architecture of Peter Latz and Parteners,Birkhauser ,Berlin; * Weilacher,Udo, 2007, Landscape Architecture Site/Non-Site -guest edited Michael Spens,Architectural Design,Basel; * Weilacher,Udo, 2005, Profiles of Contemporary European Landscape Architecture,Birkhauser,Berlin; * Weilacher,Udo,1999,Between landscape architecture and land art,Birkhauser,Berlin; * Jauslin,Daniel, 2010, Architecture with Landscape Methods, Phd proposal,TU Delft; * Jauslin,Daniel,2009,Dutch Architecture and Landscape,study,TU Delft; * Aguar,Charles,Berdeana,2002,Wrightscapes Frank Lloyd Wright's Landscape Designs,research,McGraw-Hill,New York; * Ferrer, Fores Jaime,2002,Tradition in Nordic architecture,articol; * Furuyama, Masao, 2006, Tadao Ando,Taschen,Berlin; * Fleig,Karl,1994,Alvar Aalto,Gustavo Gili;Barcelona; * Zumthor,Peter,2006,Atmospheres Architectural Environments Surrounding Objects, Birkhauser,Basel; * Zumthor,Peter,1999,Thinking Architecture,Birkhauser;Basel; * Pallasmaa Juhani,2005,The eyes of the skin,Architecture and the Senses,Wiley academy,Londra; * Conan,Michel,2003,Landscape Design and the Experience of Motion,Dumbaiton Oaks,Washington DC; *McHarg,Ian,1995,Design with Nature,San Val;
- 57 -
Arhitectură Č™i peisaj
*Lam,George,2009,Landscape architecture ideas and concepts,pace publishing ltd; *Arhitectura spatiilor verzi,1953,editura tehnica Bucuresti; *Nitschke, Gunter, 2003, Japanese Gardens Right Angle and Natural Form,Taschen,Koln; *Inaji, Toshiro,1998,The Garden as Architecture Form and Spirit in the Gardens of Japan, China, and Korea, Kodansha International, Kyoto; *Qingxi, Lou, 2003, Chinese Gardens, China Intercontinental Press;
Surse Web: www.academia.edu (2013) www.archdaily.com/tag/sanaa/ (2013) www.archdaily.com/category/landscape/ (2013) www.archdaily.com/tag/pwp-landscape-architecture/ (2013) www.architectural-review.com (2013) www.alvaraalto.fl (2013) www.andotadao.org (2013) www.eisenmanarchitects.com (2013) www.elcroquis.es (2013) www.mvrdv.nl (2013) www.sanaa.co.jp (2013) www.tudelft.nl (2013) - 58 -
Arhitectură și peisaj
Interviuri cu Ryue Nishizawa SANAA și Yumiko Yamada (manager proiect Rolex )(sursa Daniel Juslin 2010). At the Japanese garden in a small courtyard and a group of journalists about some gardening isuses on rocks and trees. yy: Actually this is by a Japanese garden designer, and he designed this. He flew to Japan to find all these rocks and came back. q: In Switzerland they don’t have rocks? yy: Aii - no, only in Japan (laughter) dj: Has he learned it really as a craft - because I think it is a traditional craft? y. You know, if you make a Japanese Garden in Switzerland I think he’s the only one. dj: What’s his name. yy. Hm, I don’t know dj: I’ll look it up. q: It’s yours? yy: No it’s not, it was really a late decision. If you contact Michael Mitchell they will get you the name. But apparently there is only one in Switzerland who can do it. I didn’t go to his place but apparently he has lots of rocks. [noise interruption] dj: Didn’t you work with plants, trees or other in the beginning of the design as well? yy: Yes, we had lots of plants. dj: They are out [of the project] now? yy: Yes. In the end we thought that it would be better to have these gravel surfaces than to have plants. You know if you don’t have plants you have less maintenance. q: So it was not your own decision? yy: You know, it was a convenient development. Sometimes you just get to a different thought, which for sure is all right.
____________________________________________________________________________________________________ dj: Hello, I am Daniel Jauslin, a researcher at TU Delft. rn: TU Delft? Dutch. dj: I am writing for Mark Magazine and I am doing a PhD on “Architecture with Landscape Methods”. So I am very interested in architects that propose landscape as a subject for their architecture. I was just wondering if you could elaborate on that. And if we can make an interview like a short discussion. So, when you talk about parks or landscapes, what are the references you have in mind? rn: Reference? dj: When you designed this building what kind of park would you think of? rn: What kind of park? You mean, specific? I don’t think that we have a specific reference when we are working. [We are] just having this image of park, more vague, more general. There is no direct [reference]. dj: How would you describe the value of the landscape concept for your work as an architect? rn: Landscape, you mean landscape.... dj: you said this building is a landscape, a park .... rn: ... yes, yes: landscape is a very important, interesting concept for the architecture or for the architect I think. All the projects must have a landscape between the architecture. And landscapes are very free, [as in] freedom, and very open and they change during the year. Landscapes are very beautiful to me. dj: And you are also talking about that you want to do architecture for the people, to have an approach to the human. Does landscape help you with that? rn: I think so, I think so. [In] most of the projects we are trying to create harmony between the architecture and [humans]. Landscape is a very good concept to integrate architecture and surroundings. This [Rolex Learning Center] is one of those landscapes. dj: I think you’ve been encountering this subject and working on this subject in other pieces of your work, but is this building different than others? Did you discover something new about architecture while you where designing this building? rn. Yes, this kind of three dimensional movement is for us very challenging I think, because we have never done it before. So we learned very much about how topography or geography creates very different rooms compared to a square cluster shaped building. You can create a degree of privacy by creating a topography. Like the top of the space is surrounded by hills to create a [space] different from the bottom part. When you are standing in the middle of hills you get a kind of private, different feeling. I learned very much from the landscape concept. dj: One thing I am wondering about in this building is the sense of orientation. Now the sun is shining but this morning it was kind of dull - I once was here in the evening - did you work on that or what did you ... rn: This building is totally transparent, you also can see the lake and the mountains and then the campus on the other side. You can always see all around yourself and on the larger map dj: So you are working with the external views as a reference for the orientation? rn: Yes dj: Are you expecting how people are going to use the building or do you think there is going to be a surprise in that. I think there is a big tension there? rn: There will be a big surprise [conversation is interrupted continues on recording 006] rn: We expect to see how people use the space in a way that I didn’t expect [laughter] This is a little bit of a contradiction.
- 59 -
Arhitectură și peisaj
Ilustrații: Imaginea 1- Marc-Antoine Laugier -Arhitectura si Geniul -lucrare a lui Charles-Dominique-Joseph Eisenwww.wikipedia.org; Imaginea 2 - comparatie intre sectiunile prin teren la Villa Medici Italia si Taliesin I F.L.Wright.- Wrightscapes 2002; Imaginea 3- vedere aeriana la Vaux le Vicomet - www.wikipedia.org; Imaginea 4- Farnsworth House ,Mies van der Rohe- 1951 - www.wikipedia.org; Imaginea 5 - perspectiva aeriana asupra Central Park New York,Frederick Law Olmsted - www.wikipedia.org; Imaginea 6- structura fibrelor lemnoase,motiv de inspiratie pentru Alvar Aalto; Imaginea 7 - sectiune prin teren la Taliesin I a lui F.L.Wright, Wrightscapes 2002; Imaginea 8- plan de situatie la Taliesin I a lui F.L.Wright, Wrightscapes 2002; Imaginea 9- vedere asupra casei Fallingwater 1935- F.L.Wright, Wrightscapes 2002; Imaginea 10- comparatie intre situatia initiala si situatia contemporana in cazul casei Wingspread -1937- F.L.Wright, Wrightscapes 2002; Imaginea 11- vedere asupra Taliesen West 1950 in contrast cu fundalul, F.L.Wright, Wrightscapes 2002; Imaginea 12-plan situatie la casa Pew 1938, F.L.Wright, Wrightscapes 2002; Imaginea 13- vedere la casa Pew 1938, F.L.Wright, Wrightscapes 2002; Imaginea 14- schita de integrare in peisaj, casa Lewis 1939 , F.L.Wright, Wrightscapes 2002; Imaginea 15- Herman Gesellius,Armas Lindgren si Eliel Saarinen ,Hvittrask 1901-03; Imaginea 16- plan villa Tvistbo 1944,Alvar Aalto; Imaginea 17- plan situatie Villa Mairea 1938-41,Alvar Aalto; Imaginea 18-schite a lui Jorn Utzon -showroom Paustian din Copenhaga 1985-sugereaza motivul padurii; Imaginea 19- schite a lui Alvar Aalto pentru ,,platourile" de la biblioteca publica Viipuri 1929; Imaginea 20- schita a pavilionului finlandez la expo de la New York ,Alvar Aalto,1939; Imaginea 21-sectiune prin teren la casa Koshino 1979, Tadao Ando, Masao Furuyama; Imaginea 22- plan situatie la casa Koshino 1979, Tadao Ando,Masao Furuyama; Imaginea 23- vedere interioara Naoshima art Museum,Tadao Ando,www.wikipedia.org; Imaginea 24- vedere interioara Church on water,Tadao Ando, www.wikipedia.org; Imaginea 25- pliere plan in cazul Two Libraries a lui OMA 1992-93, www.oma.eu; Imaginea 26- vederi macheta in cazul Two Libraries a lui OMA 1992-93, www.oma.eu; Imaginea 27- vederi interioare si exterioare la Villa VPRO de MVRDV 1993-97, www.mvrdv.nl; Imaginea 28- planuri si chita peisaj Villa VPRO de MVRDV 1993-97, www.mvrdv.nl; Imaginea 29- planuri pe fiecare etaj care ilustreaza conceptul de peisaj, jos conceptul la Gwang Gyo Power Center, Corea de sud,MVRDV; Imaginea 30- vedere aeriana asupra Yokoma International Ferry Terminal 1995-2000; Imaginea 31- macheta si prezentari la City of Culture Galicia 1999-2012 de Peter Eisenman, El Croquis; Imaginea 32- vedere asupra constructiei ,,Blur" sau ,,Nor" de Diller+Scofidio 1997-2002; Imaginea 33 - vedere aeriana asupra Rolex Learning Center SANAA Architects, 2004-2010; Imaginea 34- vedere satelit asupra planului de situatie ce cuprinde campus studentesc si Rolex Learning Center SANAA Architects; Imaginea 35 - plan,sectiuni si vederi asupra Rolex Learning Center SANAA Architects, 2004-2010; Imaginea 36- schema ce evidentiaza forma spatiala,cele trei linii de orizont importante,vedere din intrare , Rolex Learning Center SANAA; Imaginea 37- vederi interioare si exterioare asupra Rolex Learning Center SANAA Architects, 2004-2010; Imaginea 38- vedere aeriana asupra peisajului alpilor si a Rolex Learning Center SANAA Architects, 2004-2010;
- 60 -