curs contabilitare

Elemente de contabilitate - Suport de curs CUPRINS MODULUL 1. ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITATII Concepte de baza Obiective Recomandari privind studiul Rezultate asteptate UNITATATEA 1. DEFINIREA SI ROLUL CONTABILITATII Obiective Notiuni cheie UNITATEA 2. ELEMENTE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII Obiective Notiuni cheie UNITATEA 3. OBIECTUL CONTABILITATII Obiective Notiuni cheie UNITATEA 4. EVALUAREA PATRIMONIULUI Obiective Notiuni cheie REZUMAT TEME DE AUTOEVALUARE BIBLIOGRAFIE MODULUL 2. SITUATIILE FINANCIARE SI COMPONENTELE ACESTORA Concepte de baza Obiective Recomandari privind studiul Rezultate asteptate UNITATEA 1. SITUATIILE FINANCIARE Obiective Notiuni cheie UNITATEA 2. ELEMENTELE SITUATIILOR FINANCIARE Obiective Notiuni cheie REZUMAT TEME DE AUTOEVALUARE BIBLIOGRAFIE MODULUL 3. ELEMENTE ALE CONTABILITATII MANAGERIALE Concepte de baza Obiective Notiuni cheie Recomandari privind studiul Rezultate asteptate REZUMAT TEME DE AUTOEVALUARE BIBLIOGRAFIE

Elemente de contabilitate - Suport de curs MODULUL 1 ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITATII CONCEPTE DE BAZA

OBIECTIVE

RECOMANDARI PRIVIND STUDIUL

REZULTATELE ASTEPTATE

Contabilitatea, informatia contabila, caracteristici ale informatiei contabile, contabilitatea financiara, contabilitatea manageriala, societati comerciale, forme de inregistrare contabila, documente justificative, mijloace, resurse, active, datorii, capitaluri, principii si conventii contabile, evaluarea patrimoniului, metode de evaluare Definirea contabilitatii Caracteristicile calitative ale informaţiilor contabile Prezentarea pietei informatiei contabile Descrierea contabilitatii financiara si a contabilitatii manageriale Tipuri de societati comerciale Prezentarea formelor de inregistrare contabila Prezentarea documentelor justificative Descrirerea mijloacelor, resurselor, activelor, datoriilor si a capitalurilor Prezentarea principiilor si conventiilor contabile Momentele evaluarii patrimoniului Descrierea metodelor de evaluare 1. Matiş D, Tilei Tudor A, Muţiu A, - Elemente de contabilitatea – Ed. Accent, 2006 2. Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, 3. Alte surse bibliografice indicate in urma discutiilor cu tutorii pe tema pietei informatiilor contabile sau pe tema contabilitatii modificarii patrimoniului 4. Studii de caz pe marginea temelor discutate cu tutorii Modulul urmareste familiarizare studentului cu conceptele de contabilitate, cu actorii jocului social, cu conceptele de principii si reguli contabile. Totodata se urmareste ca studentul sa aprofundeze cunostintele legate de societati comerciale, documente justificative, evaluarea patrimoniului societatilor, cunostinte cu care este familiarizat deja de la disciplinele conexe.

UNITATEA 1. DEFINIREA SI ROLUL CONTABILITATII OBIECTIVE Definirea contabilitatii Caracteristicile calitative ale informaţiilor contabile Utilizatorii informaţiei contabile Sistemul dualist de contabilitate NOTIUNI CHEIE Cntabilitatea, informatia contabila, caracteristici ale informatiei contabile

Elemente de contabilitate - Suport de curs

1.1 Definirea contabilităţii Începând cu secolul al XX-lea concepţia conform căreia contabilitatea este o ştiinţă se impune din ce în ce mai mult. Primele lucrări contabile consideră contabilitatea ca o ştiinţă administrativă. Având în vedere rolul practicii în dezvoltarea contabilităţii, unii autori văd în contabilitate o “tehnoştiinţă” sau “o tehnică în simbioză cu ştiinţa”.1 Argumentele care susţin concepţia conform căreia contabilitatea este o ştiinţă sunt următoarele:2 o are un obiect propriu; o dispune de o metodă specifică; o descoperă legi şi legităţi proprii; o are un vocabular propriu.

Contabilitatea poate fi concepută şi ca sistem informaţional care cuantifică şi prelucrează datele iar apoi transmite informaţiile financiare relative la o entitate economică, informaţii ce sunt utile în procesul de luare a deciziilori. Schematic sistemul informaţional contabil se poate prezenta astfel: Se observă din schema precedentă că datele reprezintă intrările în sistemul contabil, iar informaţiile prelucrate, utile factorilor de decizie, reprezintă ieşirile din sistem.

1.2. Caracteristicile calitative ale informaţiilor contabile Indiferent de destinatarii şi de obiectivele informaţiei contabile, ea trebuie să aibă anumite calităţi.

Comitetul pentru Standarde Internaţionale de raportare financiare (F.A.S.B.) precizează cele patru caracteristici principale care determină utilitatea informaţiilor furnizate de situaţiile financiare: n inteligibilitatea; n relevanţa; n credibilitatea; n comparabilitatea.3

1.3. Utilizatorii informaţiei contabile Contabilul modern este implicat nu numai în ţinerea registrelor (evidenţa contabilă) ci şi într-o serie de activităţi ce implică planificarea, soluţionarea unor probleme, control, orientare a acţiunilor, evaluare, verificare şi audit. Prin urmare, el trebuie să ţină cont de necesităţile fundamentale ale utilizatorilor informaţiei contabile, fie interni fie externi.

Putem afirma că existenţa şi dezvoltarea unei firme depinde de informaţiile furnizate de sistemul informaţional contabil utilizatorilor săi interni şi externi.

Mărimea unei organizaţii determină complexitatea şi volumul informaţiilor contabile furnizate managementului în scop decizional în probleme ce vizează cumpărările, producţia, angajările, împrumuturile şi procesul de investiţii.

Din categoria utilizatorilor interni fac parte angajaţii. Din punct de vedere al tipului de informaţii solicitate, am putea separa managerii de restul personalului 1

Colasse B., Comptabilité générale, Editura Economică, Paris, 2000, pag.14.

Petriş R., Bazele contabilităţii, Editura Gorun, Iaşi, 2002, pag.8.

3 Cadrul general de întocmire şi prezentare a IFRS pag.38 2

Elemente de contabilitate - Suport de curs angajat. Managerii, direct răspunzători de situaţia firmei în faţa acţionarilor sau a investitorilor, doresc informaţii privitoare la gestiunea curentă a firmei în vederea fundamentării deciziei de investiţii şi finanţare.

Utilizatorii externi sunt reprezentaţi de investitori, creditorii financiari, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernul şi instituţiile sale precum şi publicul.

1.4. Sistemul dualist de contabilitate Sistemul de contabilitate din ţara noastră este organizat după concepţia dualistă ceea ce înseamnă că îşi organizează conturile astfel încât delimitează într-un circuit distinct pe cele care au ca obiect înregistrarea schimburilor şi relaţiilor cu terţii precum şi rezultatele financiare şi într-un alt circuit conturile care înregistrează producţia, costurile şi rentabilitatea produselor, lucrărilor şi serviciilor executate. Se formează astfel circuitul contabilităţii financiare sau generale şi circuitul contabilităţii de gestiune.4 S-a recurs la organizarea contabilităţii în ţara noastră în două circuite din următoarele considerente: a. sistemul economiei de piaţă se caracterizează sau ar trebui să se caracterizeze prin transparenţă, ceea ce presupune accesul la informaţiile financiarcontabile a tuturor utilizatorilor interesaţi, b. economia de piaţă este o economie concurenţială, adică legată de secretul afacerilor, care să o protejeze în competiţia cu celelalte întreprinderi.

Prin urmare, caracteristica principală a sistemului contabil dualist este că delimitează în mod clar informaţiile ce pot fi date publicităţii de cele confidenţiale.

Contabilitatea financiară (generală) are ca obiect înregistrarea tranzacţiilor întreprinderii cu mediul ei extern pentru determinarea periodică şi sintetică a situaţiei patrimoniale şi financiare cât şi a rezultatului operaţiilor efectuate asigurând întocmirea documentelor de sinteză contabilă.5 Aceste documente oferă utilizatorilor externi imaginea sintetică, fidelă şi retrospectivă a situaţiei întreprinderii.

Contabilitatea de gestiune (managerială) are ca scop principal controlul factorilor de producţie în vederea obţinerii de produse, lucrări şi servicii de calitate, cu costuri raţionale. Prin urmare, aceasta se organizează de fiecare unitate patrimonială în funcţie de specificul activităţii ei şi de necesităţile proprii. Ea are ca obiective principale: o calcularea costurilor de producţie; o stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor obţinute, a lucrărilor executate; o întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi, urmărirea şi controlul acestuia în vederea cunoaşterii rezultatelor şi furnizarea datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestionarea patrimoniului6.

4

Epuran, M., Băbăiţă, V., Grosu C., Contabilitatea financiară în noul sitem contabil, Editura de Vest, Timişoara, 1996, pag.7.

5 Feleagă, N., Ionşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pag.36.

6 Epuran, M., Băbăiţă, V., Grosu C., Op. cit., pag.9.

Elemente de contabilitate - Suport de curs UNITATEA 2. ELEMENTE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII OBIECTIVE

Cunoasterea sferei de actiune a contabilitatii Modalităţi de ţinere a contabilităţii agenţilor economici Tipuri de societati comerciale Prezentarea documentelor justificative

NOTIUNI CHEIE

Societati comerciale, documente justificative, tinerea contabilitatăţii

2.1. Sfera de acţiune a contabilităţii Conform Legii contabilităţii au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie următoarele tipuri de unităţi patrimoniale: o societăţile comerciale; o societăţile/companiile naţionale; o regiile autonome; o institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; o societăţile cooperatiste; o instituţiile publice; o asociaţiile; o celorlalte persoane juridice cu şi fără scop lucrativ; o persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente.

Tipurile de unităţi patrimoniale diferă de la o ţară la alta, iar în cadrul aceleaşi ţări, de la o perioadă la alta. Dată fiind diversitatea, ele sunt clasificate după numeroase criterii: Unităţile patrimoniale în care se conduce şi se realizează contabilitatea se împart în: o unităţi economice; o instituţii publice; o organizaţii obsteşti.

2.2. Modalităţi de ţinere a contabilităţii agenţilor economici Conform legii contabilităţii nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.

Persoanele juridice organizează şi conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile legii.

Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, care răspund potrivit legii.

Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte şi care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul Finanţelor Publice stabileşte, în funcţie de evoluţia

Elemente de contabilitate - Suport de curs inflaţiei şi de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care există obligaţia de a încheia contracte pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale numai de către persoane fizice sau juridice calificate, autorizate. În acest scop, persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure, potrivit legii, condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice, organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii, organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, precum şi valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare anuale simplificate, depunerea la termen a acestora la organele în drept şi publicarea lor; păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi situaţiilor financiare anuale simplificate; organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice.

2.3. Documentele justificative Între procedeele metodei contabilităţii se numără şi documentarea, adică sprijinirea înregistrării în contabilitate a evenimetelor şi tranzacţiilor pe documente justificative. De altfel, Legea contabilităţii stabileşte că “orice operaţiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.7 Documentul justificativ poate fi definit ca fiind actul scris întocmit pentru consemnarea la origine a operaţiunilor contabilizabile servind ca dovadă a înfăptuirii acestora.8 Într-un document justificativ, pe baza căruia urmează să se facă înregistrările în contabilitate trebuie să se regăsească următoarele elemente:9 o denumirea documentului; o denumirea şi sediul unităţii patrimoniale care întocmeşte documentul; o numărul documentului şi data întocmirii acestuia; o menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei economice şi financiare (când este cazul); o conţinutul operaţiei economice şi financiare, iar când este necesar şi temeiul legal al efectuării ei; o datele cantitative şi valorice aferente operaţiei economice şi financiare efectuate; o numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiei economice şi financiare, a persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiile respective, după caz; o alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor în documentele justificative.

Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate şi netipizate.

Formularele tipizate sunt suporturi de informaţii în care conţinutul, forma şi formatul sunt prestabilite şi imprimate.

7

Ordonanţa Guvernului României nr. 61/30.08.2001 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991, art. 6, alin. 1.

8 Petriş R., Op.cit., pag.69.

9 Ministerul Finanţelor – Norme metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pag. 19.

Elemente de contabilitate - Suport de curs Formularele netipizate sunt suporturi de informaţii în care conţinutul, forma şi formatul nu sunt prestabilite şi imprimate, iar folosirea lor este la latitudinea unităţii patrimoniale.

Documentele care servesc la cunoaşterea operaţiilor contabilizate cunosc o mare varietate.

Având rolul de a mijloci introducerea datelor în fluxul de prelucrare şi informare contabilă, documentele justificative sunt supuse unor verificări sub diferite aspecte şi la diverse momente.

După momentul în care se efectuează, verificarea documentelor poate fi:10 o preventivă, respectiv înainte ca operaţia economico-financiară să aibă loc; o operativă, adică în timpul efectuării operaţiilor economico-financiare; o postoperativă, şi anume după efectuarea operaţiilor contabilizate.

După aspectele care sunt supuse controlului distingem:11 o verificarea formei; o verificarea calculelor; o verificarea fondului.

Verificarea formei constă în urmărirea utilizării formularelor corespunzătoare naturii operaţiei respective (în cazul documentelor tipizate) sau verificarea elementelor conţinute de elementele netipizate. În documentele care conţin date se verifică exactitatea acestora.

Verificarea de fond a documentelor se referă la legalitatea, realitatea, oportunitatea, necesitatea şi economicitatea operaţiei consemnate. În documentele justificative şi în cele contabile nu sunt admise ştersături sau alte asemenea procedee de corectare a erorilor. Erorile, constatate cu ocazia întocmirii şi verificării documentelor primare, se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă. Corectarea se face pe fiecare din exemplarele documentului justificativ greşit şi se confirmă prin semnătura persoanei sau persoanelor care au întocmit documentul respectiv, menţionându-se şi data când a avut loc aceasta. La corectarea documentelor care consemnează operaţii de predare-primire de valori materiale şi a imobilizărilor corporale este necesară confirmarea, prin semnătură, atât a predătorului, cât şi a primitorului. În documentele pe baza cărora se primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul, precum şi în documentele pentru care indicaţiile de completare prevăd asemenea restricţii, corecturile nu sunt admise sub nici o formă, documentul greşit anulându-se. În cazul completării documentelor în sistem informatic, corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora, menţionându-se data rectificării şi semnătura celui care a făcut modificarea. Documentele înscrise în listele de erori, anulări sau completări, pe baza cărora se fac modificări în fişiere sau în baza de date, trebuie să fie semnate de persoanele împuternicite de unitatea beneficiară.

Drumul pe care îl parcurg documentele din momentul emiterii sau intrării lor în unitatea patrimonială şi până la clasarea lor în arhivă reprezintă circulaţia documentelor.12

10

Petriş R., Op.cit., pag. 71.

Ibidem 12 Petriş R., Op.cit., pag. 72.

11

Elemente de contabilitate - Suport de curs

UNITATEA 3. OBIECTUL CONTABILITATII OBIECTIVE Cunatificarea operatiilor economice Intelegerea patrimoniului unei societati comerciale Intelegerea modului de formare a rezultatului financiar Cunoasterea principiilor şi convenţiilor contabile NOTIUNI CHEIE

Operatiuni sau tranzactii economice, patrimoniu, capitaluri, resure, mijloace, active, pasive, rezultat financiar, cheltuieli, venituri, principii si conventii contabile

3.1. Cuantificarea operatiilor economice Contabilitatea reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi transmite informaţii financiare. Pentru a realiza o cuantificare (măsurare), contabilul trebuie să răspundă la anumite cerinţe: ce se cuantifică în contabilitate? Ce unitate monetară se utilizează?

Operaţiile (tranzacţiile) economice reprezintă evenimente (fapte) economice ce influenţează situaţia financiară a unei unităţi patrimoniale. Unităţile patrimoniale pot derula zilnic sute sau chiar mii de operaţiuni. Aceste operaţiuni economice reprezintă materia primă pentru rapoartele contabile.

O operaţiune poate consta într-un schimb de valori (vânzare, cumpărare, plată încasare sau credit) între două sau mai multe părţi independente. Operaţiune economică poate fi considerat şi orice alt eveniment economic care are acelaşi efect ca şi schimbul, dar nu implică un schimb. Câteva exemple de operaţiuni ce nu implică un schimb propriu-zis pot fi: pierderi cauzate de incendii, inundaţii, explozii şi furt, uzura şi degradarea fizică a maşinilor şi utilajelor, ca şi acumularea zilnică a doânzilor.

Exprimarea bănească Valoarea tuturor operaţiunilor economice este înregistrată într-o anumită monedă. Petru aceasta se foloseşte noţiunea de exprimare bănească. Fără îndoială, informaţiile de natură nefinanciară pot fi înregistrate, dar numai prin înregistrarea unor sume băneşti pot fi cuantificate diferitele operaţiuni şi activităţi ale unei întreprinderi. Moneda este unicul numitor comun al tuturor operaţiunilor economice, astfel încât aceasta devine singura unitate de măsură practică, prin care să se asigure producerea de date financiare comparabile.

Unitatea monetară utilizată de o întreprindere depinde de ţara în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Conceptul de entitate distinctă În scopuri contabile, o întreprindere este considerată entitate distinctă, separată nu numai de creditorii şi clienţii săi, ci şi de proprietarul sau proprietarii săi.

Elemente de contabilitate - Suport de curs

3.2. Patrimoniul Patrimoniul este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, aparţinând unui subiect de drepturi şi obligaţii (unei persoane fizice sau juridice – denumită titular de patrimoniu) precum şi din totalitatea bunurilor cu valoare economică la care acestea se referă.

Obiectul contabilităţii este reflectat din cele două puncte de vedere: - sub aspect de evidenţă, pentru care se utilizează termenul de mijloace; şi - sub aspect de provenienţă sau destinaţie, pentru care se foloseşte termenul de resurse. Fiind vorba de aceeaşi substanţă reflectată din puncte de vedere distincte este firesc să avem echilibrul: MIJLOACE = RESURSE Bilanţul este acel calcul de sinteză al contabilităţii care prezintă la un moment dat, exprimată în bani, situaţia economico-financiară a unui perimetru contabil punând faţă în faţă activul cu pasivul.13 Activul este, deci, acea parte a bilanţului în care sunt reflectate mijloacele şi posturile rectificative asupra resurselor (posturi rectificative de activ contra pasiv).

Pasivul este partea bilanţului în care sunt reflectate resursele şi posturile rectificative asupra mijloacelor (posturi rectificative de pasiv contra activ).

La nivelul bilanţului se stabileşte echilibrul: ACTIV = PASIV Activele reprezintă “resurse controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere”.

Activele reprezintă totalitatea drepturilor pe care le are un titular de patrimoniu.

Aceste drepturi îmbracă forma drepturilor de proprietate şi a drepturilor de creanţă.

Drepturile de proprietate sunt formate din totalitatea bunurilor economice (tangibile si intangibile) asupra carora se exercita un drept de proprietate.

Drepturile de creanta reprezinta drepturile apartinand unei persoane (creditorul) de a pretinde altei persone (debitorului) sa-si indeplineasca o anumita obligatie: sa dea sau sa nu dea; sa faca sau sa nu faca ceva.

Datoriile se referă la “obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice”.

Capitalul propriu sau situaţia netă constituie “interesul rezidual al acţionarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale”.

Datoriile şi capitalurile proprii formează pasivul bilanţier.

Pasive reprezintă toate datoriile (obligaţiile) titularului de patrimoniu. Termenul desemnează atât datoriile interne (faţă de proprietar), denumite pasive interne, cât şi cele faţă de terţe persoane, denumite pasive externe.

PATRIMONIU 13

Petriş R., Bazele contabilităţii, Editura Gorum, Iaşi, 2002, pag.32.

Elemente de contabilitate - Suport de curs Ce posedă titularul de patrimoniu: bunuri economice (drepturi de proprietate) creanţe (sume de încasat) ACTIVE

Ce datorează titularul de patrimoniu: datorii faţă de proprietari datorii faţă de terţi PASIVE

Prin urmare, ecuaţia devine: Active = Pasive Sintetizăm cele prezentate până acum astfel: Patrimoniu Active (utilizari) Pasive (resurse) Totalitatea bunurilor şi a creanţelor care au De unde provin aceste resurse, de cine sunt ele valoare economică finanţate? resurse proprii (capitaluri proprii) resurse străine (datorii) Utilizări pe termen Utilizări pe termen scurt Pe ce perioadă de timp beneficiază unitatea de lung (active (active circulante) aceste resurse? imobilizate) resurse stabile (peste 1 an) resurse temporare (sub 1 an) CAPITAL FIX CAPITAL CIRCULANT CAPITAL PROPRIU CAPITAL STRĂIN

Definiţia contabilităţii face trimitere şi la rezultatele obţinute ca urmare a administrării unei afaceri. Capitalul propriu este influenţat atât de investiţiile şi retragerile proprietariilor, cât şi de operaţiunile care generează venituri şi cheltuieli.

Capitalul propriu mai poarta denumirea si de situatie neta (sau activ net), adica totalitatea obligatiilor entitatii respective fata de proprietari.

Patrimoniu Active (utilizari) Pasive (resurse) Totalitatea bunurilor si a creantelor care au De unde provin aceste resurse, de cine sunt ele valoare economica finantate? resurse proprii (capitaluri proprii) resurse straine (datorii) Utilizari pe termen Utilizari pe termen scurt Pe ce perioada de timp beneficiaza unitatea de aceste resurse? lung (active (active circulante) resurse stabile (peste 1 an) imobilizate) resurse temporare (sub 1 an) CAPITAL FIX CAPITAL CIRCULANT CAPITAL PROPRIU CAPITAL STRAIN

3.3. Rezultatele financiare Patrimoniul aflat în administrarea agenţilor economici suferă mişcări şi transformări complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate.

Asemenea modificări ale elementelor patrimoniale au drept ţintă obţinerea unor rezultate financiare.

“Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci când veniturile sunt mai mari ca cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, în situaţia inversă”.14 Deci, alături de patrimoniu considerat obiect al contabilităţii, şi efectul mişcării, respectiv al transformării lui prin operaţii care generează fie cheltuieli, fie venituri, intră în obiectul aceleiaşi contabilităţi.

14

Feleagă N., Ionaşcu I., Contabilitate financiară, vol. I, Editura Econimică, Bucureşti, 1993, pag. 105.

Elemente de contabilitate - Suport de curs Veniturile contituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

Cheltuielile reprezintă diminuări ale bemeficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

Atât cheltuielile cât şi veniturile înregistrate în contabilitate se închid prin rezultatul exerciţiului. Ca atare, rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii lor.

Rezultatul exerciţiului poate face obiectul unor ecuaţii de echilibru, cum ar fi determinarea lui pe baza conturilor de rezultate: =

Rezultat

Venituri

- Cheltuieli

3.4. Principii şi convenţii contabile Principiile contabilităţii se grupează în principii fundamentale ale contabilităţii şi principii normative ale contabilităţii.

Sunt unanim acceptate ca principii fundamentale ale contabilităţii: - principiul dublei reprezentări a patrimoniului cu ajutorul bilanţului; - principiul dublei înregistrări a operaţiilor economice şi financiare cu ajutorul conturilor.

Apreciem că şi dubla centralizare a existenţelor, mişcărilor şi transformărilor elementelor patrimoniale cu ajutorul balanţei de verificare poate fi considerată un principiu fundamental al contabilităţii. Argumente în acest sens ar fi: 1) acest principiu are la bază un procedeu specific al metodei contabilităţii, şi anume, balanţa de verificare sau balanţa conturilor; 2) legătura reciprocă ce există între procedeele specifice ale metodei contabilităţii şi principiile pe care le generează. Astfel, există o strânsă legătură între bilanţ şi sistemul conturilor, iar dubla înregistrare este determinată, în primul rând, de dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul bilanţului. Prin dubla înregistrare se creează relaţia dublei centralizări, a cărei formulă se prezintă astfel:15 creşterea bunurilor economice

+

micşorarea capitalurilor proprii şi obligaţiilor

=

creşterea capitalurilor proprii şi obligaţiilor

+

micşorarea bunurilor economice

Dubla centralizare asigură reflectarea existenţelor, mişcărilor şi transformărilor tuturor activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale unei unităţi economice, din fiecare şi din toate perioadele de gestiune ale anului cumulat lună de lună. La baza dublei centralizări stau cele două aspecte simultane şi interdependente ale mişcărilor şi transformărilor patrimoniului: creşterile şi micşorările acestuia. Ca urmare, dacă la existenţele iniţiale se adaugă totalul creşterilor şi apoi se scade totalul 15

D. Matiş, Consideraţii privind principiile contabilităţii., în Analele Universităţii Ecologice “Dimitrie Cantemir” Tîrgu Mures, 1997, pag.92

Elemente de contabilitate - Suport de curs micşorărilor se obţin existenţele finale de active, datorii şi capitaluri proprii. Prin această înlănţuire de operaţii contabile, dubla centralizare asigură legătura permanentă dintre dubla reprezentare a existenţelor iniţiale şi finale ale patrimoniului şi dubla înregistrare a operaţiilor economice.16 Prin balanţa de verificare se controlează respectarea în contabilitate a dublei înregistrări a elementelor patrimoniale, creând prin aceasta garanţia exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi.

Centralizarea datelor cu ajutorul balanţei de verificare oferă conducerii fiecărei unităţi posibilitatea de a cunoaşte volumul modificărilor survenite în structura patrimoniului, atât în luna curentă, cât şi cumulat din lunile precedente, în vederea adoptării deciziilor ce se impun în conducerea activităţii.

După alte păreri partida dublă este principiul fundamental al contabilităţii.

Partida dublă are, după majoritatea autorilor, două componente, şi anume: dubla înregistrare şi dubla reprezentare. Totuşi, în accepţiunea unor specialişti dubla reprezentare este completată cu dubla determinare a rezultatului.17 a) rezultatul exerciţiului se poate calcula în funcţie de activitatea desfăşurată în decursul unei perioade, cu ajutorul contului de profit şi pierdere, după următoarea formulă: VENITURI - CHELTUIELI = REZULTATUL EXERCIŢIULUI

b) Rezultatul exerciţiului se poate calcula şi în funcţie de variaţia capitalurilor proprii (după excluderea aportului acţionarilor şi distribuirilor făcute către acţionari în cursul perioadei): CAPITALURILE PROPRII la sfârşitul exerciţiului

-

(A1 – D1)

CAPITALURILE PROPRII la începutul exerciţiului

-

(A0 – D0)

=

=

REZULTATUL EXERCIŢIULUI

RE

Pe lângă aceste principii fundamentale metoda contabilităţii utilizează principii contabile general admise numite şi convenţii contabile sau principii normative.

“Aceste principii nu sunt nici intangibile, nici imuabile, nici universale. În aceeaşi ţară, în aceeaşi perioadă, diferiţi autori nu prezintă exact aceleaşi principii; într-adevăr, unele sunt sistematizate în planuri contabile, altele nu sunt şi rămân mai mult sau mai puţin implicite, mai ales în reglementările fiscale.”18 Evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare anuale ale unei unităţi patrimoniale se efectuează în conformitate cu următoarele principii contabile: a) Principiul continuităţii activităţii presupune că unitatea patrimonială îşi continuă în mod normal activitatea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţii. Continuarea activităţii justifică reportul în exerciţiile următoare, a costului imobilizărilor necorporale amortizabile sau a altor cheltuieli. În caz de necontinuitate a activităţii consecinţele pot fi:

16

A. Baciu, D. Matis, Bazele contabilităţii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001, pag.279 J.P. Grappin, La comptabilité en partie double – son application en action de formation, Editure Comptables Malesherbes, 1988 (preluat după I. Oprean, D. Matiş ş.a., Op. cit., pag.188) 18 M. Caplei, Op. cit., pag.65 17

Elemente de contabilitate - Suport de curs - diminuarea sau dispariţia unor active (stocuri, cheltuieli de constituire, cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii fianciare); sau - creşteri de pasiv (indemnizaţii datorate personalului care va fi concediat, penalităţi pentru anularea contractelor cu terţii, reintegrarea unor provizioane).19 b) Principiul permanenţei metodelor impune continuitate pe parcursul exerciţiului, precum şi de la un exerciţiu la altul, în aplicarea normelor şi regulilor utilizate la evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de activ şi de pasiv şi a rezultatelor în vederea asigurării comparabilităţii în timp a informaţiilor contabile. c) Principiul prudenţei, potrivit căruia se vor avea în vedere următoarele aspecte: - se iau în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar; - se tine seama de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului; - se tine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. d) Principiul independenţei exerciţiului potrivit căruia se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar* pentru care se face raportarea, fără a ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.

Veniturile şi cheltuielile care nu sunt aferente exerciţiului respectiv nu se trec asupra rezultatelor, ci se transferă în structurile patrimoniale “Cheltuieli înregistrate în avans”, respectiv “Venituri înregistrate în avans”. e) Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv are în vedere ca la stabilirea valorii totale corespunzătoare a unei poziţii din bilanţ, să se determine separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. f) Principiul intangibilităţii presupune ca bilanţul de deschidere al unui exerciţiu să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. g) Principiul necompensării potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului (cu excepţia compensărilor între active şi pasive permise de lege), precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate. h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului presupune ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare anuale să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică. i) Principiul pragului de semnificaţie presupune ca orice element care are o valaore seminificativă să fie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare vor fi însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată. Mai mult, dacă un element este neglijabil în contextul său, nu este necesar să fie reflectat în contabilitate separat, neavând un caracter semnificativ. Pragul de semnificaţie este măsura de la care o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta conformitatea cu regulile şi sinceritatea conturilor anuale care dau imaginea fidelă a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatului.

19

Petriş R., Bazele contabilităţii, Editura Gorum, Iaşi, 2002, pag.20. exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării, respectiv a înmatriculării, potrivit legii, la Oficiul Registrului Comerţului. *

Elemente de contabilitate - Suport de curs Principiul prevalentei economicului asupra juridicului şi principiul pragului de semnificaţie se aplica doar de anumite entităţi, conform legii.

UNITATEA 4. EVALUAREA PATRIMONIULUI OBIECTIVE Definirea notiunii de evaluare Cunoasterea momentelor evaluarii NOTIUNI CHEIE Evaluare, FIFO, LIFO, CMP

4.1 Momentele evaluarii Evaluarea este un procedeu al metodei contabilităţii, comun şi altor discipline prin care se realizează exprimarea valorică cu ajutorul etalonului bănesc a existentei, mişcării şi transformării patrimoniului economic în scopul reflectării lui în contabilitate.

Evaluarea constă în cuantificarea şi măsurarea în expresie valorică (cuantificare monetară) a mijloacelor materiale, creanţelor şi obligaţiilor, cheltuielilor, veniturilor şi a rezultatelor. Evaluarea asigură trecerea de la informaţii singulare exprimate în etalon natural la informaţii generalizatoare de sinteză în expresie valorică, necesare luării deciziilor.

Evaluarea patrimoniului economic se bazează pe un sistem de elemente baneşti care, după conţinutul şi modul lor de formare se grupează în costuri, preţuri, tarife şi valori.

Costurile sunt elemente băneşti care arată cât s-a cheltuit cu procurarea sau obţinerea unor bunuri, lucrări, servicii necesare unităţii patrimoniale, putând lua forma costului de achiziţie sau a costului de producţie.

Preţurile sunt elemente băneşti care arată ce sumă sau ce valoare se încasează sau urmează sa fie încasată pentru bunurile vândute.

Tarifele sunt elemente băneşti asemănătoare şi corespondente preţurilor, cu ajutorul cărora se evaluează lucrările efectuate şi serviciile prestate unor terţi şi munca personalului.

Evaluarea patrimoniului economic în vederea reflectării lui în contabilitatea curentă se face în general la cost istoric. Principalele momente ale evaluării sunt: 1.

Evaluarea la data intrării bunurilor în patrimoniul economic; 2.

Evaluarea la data ieşirii bunurilor din patrimoniul economic; 3.

Evaluarea la data inventarierii patrimoniului; 4.

Evaluarea la data încheierii exerciţiului financiar sau a perioadei de gestiune.

Evaluarea la data intrării bunurilor în patrimoniul economic La data intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitatea curentă la valoarea de intrare, adică la valoarea contabilă sau costul istoric. Această valoare se stabileşte şi se exprimă diferit în funcţie de modalităţile de procurare sau provenienţă a bunurilor: la valoarea de utilitate, valoarea de achiziţie (sau costul de achiziţie), costul de producţie şi valoare nominală.

Evaluarea la data ieşirii bunurilor din patrimoniul economic În principiu, bunurile ieşite din unitate sau din depozitele unităţii se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. Având în vedere ca preţurile unitare şi implicit valoarea de intrare poate să difere de la o intrare la alta, pentru acelaşi fel de bun, în practică se folosesc trei metode de evaluare a ieşirilor din patrimoniu:

Elemente de contabilitate - Suport de curs CMP - metoda costului mediu ponderat. Costul mediu ponderat se calculează după fiecare intrare ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantităţile intrate.

FIFO - costul unitar al primei intrări se atribuie primei ieşiri. După epuizarea acestui lot se trece la lotul următor în ordine cleiologică.

LIFO - costul unitar al ultimei intrări se atribuie primei ieşiri indiferent de costurile unitare ale altor intrări.

Evaluarea la data inventarierii patrimoniului În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, unităţile au obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activităţii; cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării sale; în cazul încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a patrimoniului fiecărei unităţi şi cuprinde toate elementele patrimoniale, precum şi bunurile deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, cantitativ şi valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul unităţii la data la care aceasta se efectuează.

Cu ocazia inventarierii, patrimoniul se evaluează la valoarea actuală, reală sau de utilitate, adică valoarea de inventar. Această valoare se stabileşte în funcţie de utilitatea bunurilor aflate în unitate şi de preţurile pieţei şi exprimă costul real la momentul inventarierii.

Evaluarea la data încheierii exerciţiului financiar sau a perioadei de gestiune La încheierea exerciţiului financiar, elementele patrimoniale se evaluează şi se reflectă în bilanţul contabil la valoarea de intrare, însă pusă de acord cu rezultatele inventarierii, adică la valoarea reală sau netă.

Valoarea de intrare (contabilă) se compară cu rezultatele inventarierii. În acest scop valoarea de intrare din contabilitate se compară cu valoarea de utilitate sau de inventar stabilită în listele de inventariere. În urma efectuării acesteia, pot rezulta plusuri de valori sau minusuri de valori latente sau probabile datorită faptului ca bunurile respective nu sunt încă vândute sau încasate. În evaluarea patrimoniului economic, la încheierea unui exerciţiu financiar se aplică principiul prudenţei. Astfel, diferenţele dintre valoarea de intrare şi valoarea de inventar se tratează şi regularizează diferit pentru elementele de activ şi pentru cele de pasiv: • în cazul elementelor de activ: - diferenţele constatate în plus între valoarea de intrare (mai mică) şi valoarea de inventar (mai mare) nu se contabilizează, iar activele respective se menţin înregistrate în contabilitate la valoarea de intrare.

- diferenţele constatate în minus între valoarea contabilă şi valoarea de inventar reflecta o depreciere a activelor respective, şi se înregistrează în contabilitate ca amortizare (în cazul deprecierii ireversibile) sau ca provizion (în cazul deprecierii reversibile).

Elemente de contabilitate - Suport de curs • în cazul elementelor de pasiv: - diferenţele constatate în plus între valoarea de intrare (mai mică) şi valoarea de inventar (mai mare) se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion, pasivele respective menţinându-se la valoarea contabila; - diferenţele constatate în minus nu se înregistrează, pasivele se menţin înregistrate la valoarea lor de intrare.

4.2 Metode de evaluare la ieşirea din gestiune a stocurilor 4.2.1 Metoda costului mediu ponderat (CMP) Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a stocului iniţial (Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul iniţial (qs), plus cantităţile intrate(qi): Si + Vi CMP = qs + qi 4.2.2. Metoda prima intrare- prima ieşire (FIFO) Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al primului lot intrat, iar pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al lotului următor în ordine cleiologică.

4.2.3. Metoda ultima intrare- prima ieşire (LIFO) Potrivit acestei metode, ieşirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, iar după epuizarea lotului, cantităţile ieşite vor fi evaluate la costul lotului anterior.

Prin această metodă ieşirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea inversă intrării loturilor în gestiune.

4.2.4 .Metoda costului standard Potrivit acestei metode, întreprinderile în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pot să determine costurile şi preţurile prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard. În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc, anticipat, costurile fixe de înregistrare, cu ajutorul cărora se evaluează şi înregistrează intrările şi ieşirile. Diferenţele dintre costul de înregistrare şi costurile efective de achiziţie sau de producţie se evidenţiază în conturi distincte.

Indiferent de metoda de contabilitate adoptată pentru evidenţa stocurilor, evaluarea lor reprezintă o problemă a cărei rezolvare depinde de complexitatea structurii stocurilor.

Metodele de evaluare adoptate de o unitate trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului, precum şi de la un exerciţiu la altul. În cazuri justificate şi în condiţiile prevăzute de lege, metodele de evaluare se pot schimba, făcându-se în acest sens menţiuni în notele la situaţiile financiare.

Elemente de contabilitate - Suport de curs REZUMAT

TEME DE AUTOEVALUARE

Modulul este structurat pe 4 unitati: UNITATEA 1. DEFINIREA SI ROLUL CONTABILITATII - ce cuprinde aspecte referitoare la definirea, rolul contabilitatii, piata informatiei contabile UNITATEA 2. ELEMENTE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII – a carei obiective sunt stabilirea modului de organizare a contabilitatii la nivelul societatilor comerciale, instituriilor publice si a organizatiilor obstesti UNITATEA 3. OBIECTUL CONTABILITATII – prezinta patrimonial societatii, detaliind elementele sale componente, rezultatul financiar si principiil si conventiile contabile.

UNITATEA 4. EVALUAREA PATRIMONIULUI – prezinta momentele evaluarii patrimoniului, detaliindu-le corespunzator Intrebări 1. Care sunt principiile contabile aplicate in Romania?

2. Care sunt formele de inregistrare contabila aplicabile la nivelul unei societati romanesti?

3. Care este rolul informatiei contabile din punct de vedere al utilizatorilor externi de informatie? Luati ca exemplu o socitate comerciala cu a carei activitate sunteti familiarizati si incercati sa-i identificati utilizatorii externi de informatie.

Problemă Situaţia stocurilor unei unităţi este de: 01.08 N stoc iniţial 5.000 bucaţi la 4.000 lei/buc, Intrari pe 05.08.N 2.000 buc la 6.000 lei/buc, pe 09.08.N 3.000 buc la 7.000 lei-buc, pe 25.08.N 6.000 buc la 3.000 lei/buc, pe 30.08.N 1.000 buc la 1.500 lei/buc, Iesiri pe 18.08.N 8.000 buc si pe 28.08.N 4.000 buc.Care este valoarea ieşirilor din data de 28.08.N si a stocului final evaluat prin metoda costului mediu ponderat calculat după fiecare operaţie de intrare ?

BIBLIOGRAFIE

1. Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, 2. Contabilitatea financiară a întreprinderii, Ed. Dacia, 2004

Elemente de contabilitate - Suport de curs MODULUL 2 SITUATIILE FINANCIARE SI COMPONENTELE CONCEPTE DE BAZA OBIECTIVE

RECOMANDARI PRIVIND STUDIUL

REZULTATELE ASTEPTATE

Situatii financiare, bilantul contabil, cont de rezultate, situatia modificarilor capitalurilor proprii, situatia fluxurilor de incasari si plati, inventarierea patrimoniului, 1. Comunicarea informatiilor prin intermediul situatiilor financiare 2. Lucrari pregatitoare intocmirii situatiilor financiare 3. Inventarierea patrimoniului 4. Prezentarea situatiilor financiare ale unei companii 5. Definirea si caracterizarea elementelor bilantiere 6. Definirea si caracterizarea elementelor contului de profit si pierdere 1. Matiş D, Tilei Tudor A, Muţiu A, - Elemente de contabilitate – Ed. Accent, 2006 2. Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, 3. Alte surse bibliografice indicate in urma discutiilor cu tutorii pe tema situatiilor financiare sau pe tema inventarierii 4. Studii de caz pe marginea temelor discutate cu tutorii Modulul urmareste familiarizare studentului cu elementele situatiilor financiare, interpretarea valorii acetora. Totodata se urmareste ca studentul sa aprofundeze cunostintele legate de invemntariere, pregatirea acesteia, derularea si valorificarea rezultatelor inventarierii.

UNITATEA 1. SITUATIILE FINANCIARE OBIECTIVE 1. Comunicarea informatiilor prin intermediul situatiilor financiare 2. Lucrari pregatitoare intocmirii situatiilor financiare 3. Inventarierea patrimoniului 4. Prezentarea situatiilor financiare ale unei companii NOTIUNI CHEIE

Situatii financiare, bilantul contabil, cont de rezultate, situatia modificarilor capitalurilor proprii, situatia fluxurilor de incasari si plati, note la situatiile financiare, invemtarierea patrimoniului

1.1. Comunicarea informaţiilor prin intermediul situaţiilor financiare Situaţiile financiare reprezintă un element de bază al contabilităţii, datorită faptului că ele constituie mijloacele fundamentale de comunicare a informaţiilor contabile importante către utilizatori.

Elemente de contabilitate - Suport de curs Scopul situaţiilor financiare este acela de a oferi o reprezentare financiară structurată referitoare la poziţia financiară şi tranzacţiile realizate de unitate. Ca atare, prin situaţiile financiare trebuie să se furnizeze o informare despre poziţia financiară, performanţele şi fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi, informare care să fie utilă unei game largi de utilizatori, în luarea deciziilor lor economice. De asemenea, situaţiile financiare au scopul de a arăta rezultatele gestiunii realizate de conducerea întreprinderii, inclusiv asupra modului în care aceasta a utilizat resursele care i-au fost încredinţate.

Pentru a se realiza acest scop, situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii care să permită utilizatorilor efectuarea de previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare, în special referitoare la scadenţa (secvenţa) şi probabilitatea lor. În acest sens, informaţiile vizează: - activele controlate de întreprindere, adică resursele generatoare de fluxuri de trezorerie viitoare; - datoriile întreprinderii, adică pasivele externe ce trebuie să se găsească la originea plăţilor; - capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de întreprindere; - rezultatul net al întreprinderii şi, într-o accepţie mai largă, performanţa sa economică, redate prin reflectarea evoluţiei capitalurilor proprii (activului net), evoluţie din care sunt excluse efectele operaţiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi; - fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui în bază pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare.

Aceste informaţii trebuie să permită utilizatorilor de conturi să aprecieze capacitatea întreprinderii în cauză de a plăti dividende, dobânzi şi, la modul general, de a-şi achita datoriile la scadenţele prezăzute.

Situaţiile financiare sunt formate din patru rapoarte financiare de bază. Primul este Contul de rezultate (Contul de profit şi pierdere), care reprezintă activităţile generatoare de venituri sau încasări ale unei întreprinderi pe parcursul unei perioade de timp date (exerciţiul financiar/contabil). Un al doilea raport este numit Situaţia capitalurilor proprii, care reflectă modificările capitalului proprietarului în întreprindere pe parcursul aceleaşi perioade date de timp.

Un al treilea raport financiar este Bilanţul contabil. Bilanţul reflectă situaţia financiară a întreprinderii la un moment dat, de exemplu la sfârşitul exeriţiului contabil. Al patrulea raport, numit Situaţia fluxurilor de trezorerie (de încasări şi plăţi), sintetizează toate modifcările intervenite în mijloacele băneşti ale companiei ca urmare a activităţilor curente de exploatare, a celor de investiţii şi a celor de finanţare.

Cont de rezultate (cont de profit şi pierdere) reprezintă un raport financiar care sintetizează veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate de o întreprindere pe parcursul unei perioade de timp.

Situaţia capitalurilor proprii reflectă modificările intervenite în contul de capital propriu pe parcursul unei perioade de timp.

Scopul bilanţului contabil este de a reflecta reflectă situaţia financiară a unei întreprinderi la un moment dat. Bilanţul prezintă o imagine a întreprinderii ca deţinătoare a unor resurse sau active a căror valoare este egală cu valoarea drepturilor asupra acestora sau a surselor lor de provenienţă.

Elemente de contabilitate - Suport de curs În prezent este utilizată pe scară largă Situaţia fluxurilor de încasări şi plăţi pentru a se reflecta mijloacele băneşti generate de activitatea curentă de exploatare a unei întrprinderi, ca şi de operaţiunile financiare şi de investiţii importante care au loc pe parcursul exerciţiului contabil.

Notele explicative la situaţiile financiare anuale contabile trebuie: a) să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite; b) să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere şi, după caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante pentru înţelegerea oricărora dintre acestea.

1.2. Lucrări pregătitoare întocmirii situaţiilor financiare Inainte de întocmirea situaţiilor financiare trebuie realizate o serie de operaţii preliminare in vederea reflectării cât mai fidele a situaţiei financiare şi a performanţelor unităţii. Principalele operaţii preliminare constau în : - Operaţii de verificare contabile - Operatii de regularizare - Operaţii de inventariere - Operaţii de stabilire şi repartizare a rezultatului exerciţiului.

Operaţiile de verificare contabilă constau în verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operaţiilor, verificarea concordanţei dintre contabilitate şi evidenţa operativă, precum şi dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică.

Se urmăreşte dacă s-au întocmit documente justificative pentru fiecare operaţie economică a perioadei de gestiune avute în vedere şi dacă toate documentele justificative au fost ănregistrate în contabilitate.

Se verifică legalitatea datelor, conformitatea cu regulile şi procedurile legale sau în lipsa lor cu reglementările proprii conform politicilor contabile ale unităţii.

Se verifică sinceritatea informaţiilor contabile care trebuie să dea o descriere adecvată, loială, clară şi completă a operaţiilor, evenimentelor.

Operaţiile de regularizare constau în delimitarea în timp şi repartizarea cheltuielilor şi veniturilor şi în constatatea şi înregistrarea unor pierderi şi câştiguri latente. Pentru determnarea rezultatului exerciţiului financiar este necesară stabilirea cheltuielilor şi veniturilor care concură la obţinerea sa, fără a ţine seama dacă datoriile şi creanţeşe corespunzătoare acestora sunt plătite sau încasate.

Operaţiile de inventariere Potrivit prevederilor legale, regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, fundaţiile, persoanele fizice care au calitatea de comerciant sunt obligate să conducă contabilitate proprie şi să efectueze inventarierea generală a patrimoniului la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an în timpul funcţionării sale, în cazul fuzionării asocierii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, care sunt: § ori de câte ori intervine operaţia de predare-primire a gestiunii § cu ocazia modificărilor de preţ § în cazul producerii unor calamităţi naturale § în cazul de spargeri degradări sau sustrageri de bunuri

Elemente de contabilitate - Suport de curs § §

în situaţiile în care există indicii că s-au produs plusuri sau minusuri în gestiune lunar în vederea stabilirii situaţiei de gestiune în cazul unităţilor, care utilizează metoda inventarului intermitent

Prin efectuarea inventarierii generale a patrimoniului se asigură : Ø punerea de acord a evidenţei contabile cu situaţia reală constatată faptic prin inventariere Ø verificarea integrităţii şi stării activelor existente în unitate Ø depistarea şi soluţionarea unor diferenţe, stabilirea cauzelor care le-au generat şi a măsurilor de soluţionare Ø identificarea unor imobilizări de bunuri în mijloace fixe neutilizate,materiale fără mişcare sau cu mişcare lentă Operaţiile de stabilire şi repartizare a rezultatului Constau în definitivarea cuantumului impozitului pe rezultatul exerciţiului încheiat, determinarea globală a rezultatului exerciţiului. In urmă hotărârii Adunarii generale a acţionarilor privind repartizarea rezultatului , acesta se înregistrează în contabilitate.

1.3. Inventarierea patrimoniului 1.3.1. Pregătirea inventarierii Informaţiile din conturi se confruntă cu realitatea şi se pun de acord cu aceasta prin intermediul inventarierii. Astfel, inventarierea stă la baza intocmirii unui bilanţ real care asigură o imagine fidelă şI contribuie la aplicarea prudenţei în contabilitate.

Pregătirea inventarierii presupune luarea unor măsuri organizatorice şI executarea unor lucrări cu caracter contabil.

Masuri organizatorice În cadrul lucrărilor de natură organizatorică se pot menţiona: a) numirea comisiilor de inventariere b)actiuni pregătitoare administrative, ale comisiei, contabile a) Numirea comisiilor de inventariere Conducerea unităţii numeşte prin dispoziţii scrise membrii comisiilor şi a subcomisiilor de inventariere, şi se stabilesc termenele de început şi de sfârşit ale inventarierii.

Comisiile de inventariere sunt formate din cel puţin 2 persoane care au misiunea de a efectua operaţiunea faptică de inventariere şi de stabilire a rezultatelor.

La unităţiile mici inventarierea poate fi executată de către o singură persoană. Prin unităţi mici se înţelege: persoanele fizice care au calitate de comerciant sau societăţiile comerciale care nu au mai mult de doi salariaţi iar valorile materiale ce trebuiesc inventariate nu depăşesc plafonul stabilit de către administratorul societăţii Din comisia de inventariere fac parte persoana cu pregătire corespunzătoare, economică şi tehnică, pentru a se asigura inventarierea. Nu pot face parte din comisia de inventariere gestionarii depozitelor supuse inventarierii şI nici contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective.

Membrii comisiei de inventariere nu pot fi înlocuiţi sau revocaţi numai în cazuri bine întemeiate şI numai prin decizia scrisă a celor care i-au numit.

Elemente de contabilitate - Suport de curs Pentru a asigura independenţa comisiilor de inventariere faţă de obiectul şi subiectul controlului, din comisii nu pot face parte gestionarii depozitelor sau magazinelor, şefii compartimentelor supuse inventarierii precum şi contabilii care ţin evidenţa gestiunilor respective. De asemenea, aceeaşi persoană mu poate participa de două ori consecutiv la inventarierea aceleaşi gestiuni.

In cazul inventarierilor de control, efectuate de către organele de control financiar de gestiune proprii sau de organele de control din afara unităţii, acestea se efectuează de regulă prin sondaj. b) Acţiuni pregătitoare inventarierii propriu-zise Pentru o bună desfăşurare a operaţiuniilor de inventariere, administratorii, ordonatorii de credite sau alte persoane care au obligaţia gestionării patrimoniului trebuie să ia măsuri în vederea creăriior tuturor condiţiilor optime de lucru comisiei de inventariere: I. organizarea depozitării valorilor materiale grupate pe sortotipodimensiuni codificarea acestora şI întocmirea etichetelor de raft; II. asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se inventariază; III. dotarea gestiunii cu aparatură şi instrumente adecvate pentru cântărire, măsurare etc., cu mijloace de identificare (cataloage, monstre etc.); IV. asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate a unor persoane competente din cadrul unităţii sau din afara acestuia care au obligaţia să semneze listele de inventariere pentru atestarea actelor înscrise; V. dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şI de sigilare a spaţiilor inventariate; VI. dotarea gestiuniilor cu două rânduri de încuietori diferite; Comisia de inventariere înainte de începerea inventarierii trebuie să întreprindă următoarele acţiuni premergătoare: a) solicită gestionarului o declaraţie scrisă din care să rezulte dacă: - gestionează valori materiale şI în alte locuri de depozitare, cu menţionarea tuturor locurilor în care sunt depozitate bunurile din gestiune; - are în gestiune şI alte bunuri ce aparţin terţilor, primite cu sau fără documente; - are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă; - are valori intrate sau care trebuie livrate pentru care nu s-au întocmit documentele aferente; - a primit s-au a eliberat valori materiale fără documente legale; - deţine numerar s-au alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa; - are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate - dacă mai are ceva de menţionat.

Declaraţia se certifică de comisia de inventariere cu menţionarea datei. b) identifică toate locurile unde există valori ce urmează a fi inventariate; c) în prezenţa gestionarului trebuie să asigure închiderea şi sigilarea locurilor unde sunt depozitate bunurile din gestiunea inventariată, precum şi căile de acces, ori de câte ori se întrerup operaţiile de inventariere şI se părăseşte gestiunea; d) să verifice numerarul din casă şI să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solocitând întocmirea numerarului (la gestiunile cu vânzare cu amănuntul) şI depunerea numerarului la caseria unităţii;

Elemente de contabilitate - Suport de curs e) să controleze dacă toate instrumentele şI aparatele de măsură sau cântărire au fost verificate şi dacă sunt în bună stare de funcţionare; f) să solicite: - predarea la magazii şi la depozite pe baza documentelor, a tuturor pieselor, ansamblurilor şi agregatelor a căror prelucrare s-a terminat; - colectarea din secţii sau ateliere a produselor reziduale şi a deşeurilor; - întocmirea documentelor de constatare şI să se prezinte la control semifabricatele a căror utilizare este îndoielnică.

- sistarea operaţiunilor de predare-primire a bunurilor din şi în gestiune. In mod excepţional dacă aceasta nu poate fi sistată, se va continua numai în prezenta comisiei de inventariere, care va face menţiunea pe documentele respective " primit" sau "eliberat în timpul inventarierii", după caz, urmând ca aceste operaţiuni să fie înscrise în liste de inventariere separate.

- aranjarea bunurilor ce urmează a fi inventariate pe categorii, sortimente,etc.

Lucrările pregătitoare de natură contabilă presupun: a) asigurarea înregistrării tuturor operaţiunilor în contabilitatea sintetică şI analitică şI în evidenţa operativă condusă în cadrul gestiunilor (fişe de magazie, rapoarte de gerstiune); b) verificare exactităţii înregistrărilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă şI prin întocmirea balanţelor verificare sintetice şI analitice; c) se ridică de la gestiuna toate evidenţele operative şI se vizează după ultima operaţiune (fişe de magazie, benzi de la casele de marcat, rapoarte de gestiune etc).

1.3.2. Efectuarea inventarierii Inventarierea propriu-zisă se realizează la locurile de păstrare a bunurilor.

Stabilirea stocului faptic se face prin numărare, măsurare, cântărire, sau dacă acest lucru nu este posibil, prin calcul tehnic.Bunurile ambalate în cadrul unităţii se despachetează şi se verifică, iar cele ambalate în ambalaje originale se despachetează numai prin sondaj.

Valorile materiale de masă (aflate în vrac) a căror inventariere prin măsurare sau cântărire ar necesita cheltuieli importante sau ar provoca degradarea lor, pot fi inventariate prin utilizarea calculelor tehnice pentru determinarea volumetrică a cantităţilor şi prin utilizarea probelor de laborator, în vederea stabilirii conţinutului lor. În aceste situaţii, pe listele de inventariere se va face menţiunea modului de stabilire a cantităţii, anexându-se calculul aritmetic al acestora (forma recipientului sau a stivei,formula de calcul a volumului, greutatea specifică, stabilirea rezultatului.

Dacă inventarierea bunurilor dintr-o gestiune nu se termină într-o singură zi, la terminarea zilei de lucru depozitele se închid şi se sigilează.

Constatăriile faptice se consemnează în liste de inventariere, dacă se practică evidenţa global valorică pe total gestiune sau situaţia comparativă a diferenţelor în gestiune, in cazul evidenţei cantitativ-valorice.

Listele de inventariere se întocmesc separat pe: - pe locuri de păstrare şi depozitare - pe gestionari responsabili de păstrarea lor - pentru bunurile degradate, depreciate, desperecheate - pentru bunurile aparţinând altor unităţi, dar care se află în gestiunea inventariată sub diferite forme (custodie,închiriere, primite spre prelucrare sau reparaţie) - pentru bunurile fără mişcare, cu mişcare lentă sau care prisosesc

Elemente de contabilitate - Suport de curs În cazul ultimelor două categorii de bunuri se anexează la listele de inventariere o “Notă de constatare” din care să rezulte cauzele nefolosirii bunurilor, caracterul şI gradul deteriorii şI eventualele persoane vinovate.

Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu indicarea denumirii, unitatăţii de măsură, a codului, caracteristicilor, a menţiunilor calitative.

Eventualele corecturi se certifică de toate persoanele din comisie care semnează lista respectivă. Numerotarea listelor şi a bunurilor înscrise se face în ordine cleiologică, spaţiile rămase libere se barează. În urma verificării existenţei fizice a fiecărui element patrimonial inventariat, acesta se consemnează în formularul “Lista de inventariere” (varianta simplificată cod 14-3-12/b), Din listă se preiau numai poziţiile cu diferenţe într-o altă listă de inventariere (cod 14-3-12) în care se stabilesc plusurile şI minusurile de valori materiale, constatate cu ocazia inventarierii. De asemenea pentru bunurile la care s-au constatat deprecieri se întocmesc liste distincte (variante simplificate cod 14B-12/b) care se vor prelua apoi în listele de inventariere cod 14-B-12.

Lista de inventariere cod 14-3-12/a are rolul de stabilire a diferenţelor valorice în plus sau în minus, folosindu-se la gestiunile unde evidenţa analitică a valorilor materiale se ţine după metoda globală valorică.

Bunurile supuse inventarierii se înscriu în listele, de inventariere cu indicarea denumirii, codului, unitatea de măsură, preţul unitar, menţiuni calitative, motivul deprecierii şI valoarea acesteia. De regulă listele de inventar se întocmesc în trei exemplare (unul de către gestionar) celelalte două de către un memnru al comisiei de inventariere la indigo. Dacă inventarierea se desfăşoară cu ocazia predării-primirii gestiunii listele se întocmesc în cinci exemplare (unul de către gestionarul predator, unul de către gestionarul primitor şI celelalte trei de către un membru al comisiei de inventariere). În cazul în care inventarierea nu se termină într-o zi, la finele zilei încăperea se sigilează şI fişele de inventariere sunt semnate de către membrii comisiei de inventariere pe fiecare filă. La reluare inventarierii dacă sigiliul a fost rupt nu se intră în încăperea respectivă şI se anunţă conducerea uniţaţii organele de poliţie şI procuratură.

Pe ultima filă a listei de inventariere se trece durata efectivă a acestuia adică data începerii şI terminării precum şI menţiunea gestionarului din care reiese dacă: - toate cantităţile de bunuri au fost stabilite în prezenţa sa; - bunurile respective se află în păstrarea şI răspunderea sa; - obiecţiile pe care le are de făcut (dacă există); - mai are bunuri neinventariate.

Dacă există obiecţii acestea vor fi analizate iar concluziile se vor menţiona la sfârşitul listei de inventariere În coloana afectată stocurilor scriptice se vor înscrie stocurile consemnate în evidenţa operativă după ce persoana însărcinată cu evidenţa contabilă a gestiunilor inventariate va efectua verificări prealabile pentru ; a) asigurarea înregistrării tuturor operaţiunilor în contabilitatea sintetică şi analitică şi în evidenţa operativă condusă în cadrul gestiunilor . b) verificarea exactităţii înregistrărilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor verificare sintetice şi analitice; Numărul de exemplare se stabileşte de conducerea întreprinderii în funcţie de caracterul inventarului, de necesitatea de prelucrare şi de valorificare. În situaţia inventarierii unor materiale sau bunuri care aparţin terţilor( în custodie sau luate cu chirie) se întocmesc liste de inventar separate din care un

Elemente de contabilitate - Suport de curs exemplar se trimite proprietarilor. În situaţia materialelor date în custodie sau cu chirie, se întocmesc liste de inventariere distincte şi se trimit pentru confirmare la unităţile care le-au primit în păstrare.

Pe ultima filă a listelor de inventar, gestionarul trebuie să menţioneze că: - toate bunurile înscrise în liste au fost inventariate în prezenţa sa - bunurile inventariate se află în păstrarea şi răspunderea sa - se menţionează dacă mai are bunuri neinventariate şi dacă are obiecţiuni faţă de modul în care s-a desfăşurat inventarierea 1.3.3. Rezultatele inventarierii Rezultatele inventarierii se determină prin compararea stocurilor constatate faptic pe teren şi consemnate ca atare în listele de inventariere cu stocurile scriptice din evidenţa operativă a gestiunii( fişele de magazie) În urma acestor comparaţii pot rezulta următoarele situaţii: ⇒ stocurile faptice sunt egale cu cele scriptice ⇒ stocurile faptice sunt mai mari decât stocurile scriptice ⇒ stocurile faptice sunt mai mici decât stocurile scriptice Cauzele diferenţelor pot fi diverse şi multiple. Comisia de inventariere este obligată să investigheze şi să analizeze aceste cauze, şi în funcţie de natura lor să facă propuneri de valorificare. În urma examinării tuturor elementelor legate de plusurile şi minusurile constatate şi consemnate în listele de inventar, comisia de inventariere va face propuneri pentru înregistrarea acestora cum ar fi: - compensarea minusurilor cu plusurile la unele sortimente confundabile între ele - acordarea de perisabilităţi în situaţii justificate, cu aprobarea conducerii unităţii - înregistrarea pe cheltuieli a diferenţelor negative,în situaţii obiective - imputarea în sarcina persoanelor vinovate de producerea lipsurilor sau degradărilor - sesizarea organelor de urmărire penală pentru faptele care prezintă indicii de săvârşire a unor infracţiuni Aceste propuneri se înscriu într-un proces verbal care se prezintă conducerii unităţii în termen de 3 zile de la data terminării inventarierii. Conducătorul unităţii cu avizul contabilului şef şi a juristului, va dispune măsuri de valorificare şi înregistrare a diferenţelor.

Procesul verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conţină în principal: data întocmirii; numele şI prenumele comisiei de inventariere; numărul şI data actului de numire a comisiei de inventariere; gestiunea inventariată; data începerii şI terminării inventarierii; rezultatele inventarierii; concluziile şI propunerile comisiei în legătură cu plusurile şI minusurile constatate, cu persoanele vinovate şI măsurile ce trebuie luate ; volumul stocurilor depreciate, a celor fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile şI propuneri privind reintegrarea acestora în circuitul economic; constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea precum şI alte aspecte în legătură cu activitatea gestiunii inventariate.

Conducerea unităţii, pe baza avizului conducătorului serviciului financiar-contabil şi a oficiului juridic, dispune în termen de cinci zile asupra modului de soluţionare a propuneri.

Rezultatele inventarierii se consemnează în contabilitate în termen de cinci zile de la primirea deciziilor de la conducerea unităţii, acestea cominicându-se şI gestionarului.

Diferenţele constatate cu prilejul inventarierii sunt regularizate prin compensare, acordare de perisabilităţi sau imputarea lor persoanelor vinovate după

Elemente de contabilitate - Suport de curs caz. Anual, rezultatele inventarierii se înregistrează şI grupează în “Registrul inventar” (cod 14-1-2).Registrul inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ şI de pasiv, grupate după natura lor, confor posturilor di bilanţul contabil.

Elementele patrimoniale inscrise în registrele inventar au la bază listele de inventariere centralizate şI procesele verbale de inventariere care justifică fiecare post din bilanţul contabil.

1.4. Prezentarea situaţiilor financiare ale unei companii Prezentăm în continuare situaţiile financiare ale unei companii din România la data de 31.12. N. BILANŢ la 31 decembrie N) - LEI-

10 ACTIV A

B

ACTIVE IMOBILIZATE

începutul anului

sfârşitul anului

1

2

IMOBILIZĂRI NECORPORALE Cheltuieli de constituire

01

0

0

Cheltuieli de dezvoltare

02

0

0

04 05 06 07 08 09 10 11

12.085 0 0 12.085 1.086.446 462.173 108.371 0 1.656.990

32.747 0 0 32.747 1.062.962 524.747 228.175 0 1.815.884

12 13 14

0 0 0

0 0 0

15

0

0

16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26

0 31.060 31.060 1.700.135 7.018 0 4.506.798 5.472 4.519.288 2.711.808 0

0 19.624 19.624 1.868.255 16.067 0 4.809.795 28.372 4.854.234 4.283.789 0

27

0

0

28 29 30

74.274 0 2.786.082

2.110 0 4.285.899

31

0

0

Concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare şi alte imobilizări necorporale Fondul comercial Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie Total (rd. 1 la rd. 5) IMOBILIZĂRI CORPORALE Terenuri şi construcţii Instalaţii tehnice şi maşini Alte instalaţii, utilaje şi mobilier Avansuri şi imobilizări corporale în curs Total (rd.7 la rd.10) IMOBILIZĂRI FINANCIARE Acţiuni deţinute la entităţi afiliate Împrumuturi deţinute la entităţi affiliate Interese de participare Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare Investiţii deţinute ca imobilizări Alte împrumuturi IMOBILIZĂRI FINANCIARE – TOTAL A. ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd.06+11+19) STOCURI Materii prime şi materiale consumabile Producţie în curs de execuţie Produse finite şi mărfuri Avansuri pentru cumpărări de stocuri TOTAL (rd. 20 la 23) CREANŢE Creanţe comerciale Sume de încasat de la entităţile afiliate Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare Alte creanţe Capital subscris şi nevărsat TOTAL (rd. 26 la 30) INVESTITII FINANCIARE PE TERMEN SCURT Acţiuni deţinute la entităţile afiliate ACTIVE CIRCULANTE

Nr. rd.

Sold la:

03

Elemente de contabilitate - Suport de curs 32 33 34

0 0 296.366

0 0 670.598

B. ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd.25+31+35+36) C. CHELTUIELI ÎN AVANS Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni Sume datorate instituţiilor de credit Avansuri încasate în contul comenzilor Datorii comerciale - furnizori Efecte de comerţ de plătit Sume datorate entităţilor afiliate Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigurările sociale TOTAL (rd. 37 la 44) E. ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (Rd. 35+36-45-62)

35 36 37 38 39 40 41 42

7.601.736 68.137 0 174.927 0 2.362.838 0 0

9.810.731 22.017 0 144.469 0 3.814.365 0 0

43

0

0

44 45

2.970.491 5.508.256

995.396 4.954.230

2.161.617

4.878.518

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 19+46-61)

47

3.861.752

6.746.773

Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni Sume datorate instituţiilor de credit Avansuri încasate în contul comenzilor Datorii comerciale - furnizori Efecte de comert de plătit Sume datorate entităţilor afiliate Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigurările sociale TOTAL (rd. 48 la 55) H. PROVIZIOANE Provizioane pentru pensii şi alte obligaţii similare Provizioane pentru impozite Alte provizioane TOTAL - (rd. 57+59) I. VENITURI ÎN AVANS Subvenţii pentru investiţii Venituri înregistrate în avans Total (rd. 61+ 62) I. CAPITAL - capital subscris nevărsat - capital subscris vărsat - patrimoniul regiei Total (rd. 64 la 66) II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve - rezerve legale Rezerve statutate sau contractuale Rezerve reprezentînd surplusul realizat din reserve din reevaluare Alte reserve Acţiuni proprii Total V. Rezultatul reportat - sold creditor - sold debitor VI. Rezultatul exerciţiului - sold creditor - sold debitor

48 49 50 51 52 53

0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0

54

0

0

55 56

0 0

0 0

57 58 59 60

0 0 0 0

0 0 0 0

61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71

0 0 0 0 257.118 0 257.118 0 8.892 32.310 0

0 0 0 0 257.118 0 257.118 0 8.892 32.310 0

72

0

0

73 74 75 76 77 78 79

1.502.740 0 1.535.050 1.247.631 0 2.752.259 0

1.427.626 0 1.459.936 2.060.792 0 2.960.135 0

J. CAPITAL ŞI REZERVE

DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN

Alte investiţii pe termen scurt TOTAL (rd. 31 + 32) CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI

46

Elemente de contabilitate - Suport de curs Repartizarea profitului TOTAL CAPITALURI PROPRII (Rd. 67+68+69+75+76-77+78-79-80) Patrimoniul public TOTAL CAPITALURI (rd. 81 + 82)

80

1.939.198

0

81 82 83

3.861.752 3.861.752

6.746.773 6.746.773

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE PENTRU ANUL ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE N - LEIExerciţiul financiar precedent

Exerciţiul financiar încheiat

1 33.152.526 230.000 32.922.526 0

2 36.299.235 228.444 36.070.791

0 4.506.798 0 0

0 43.134 0

49.008 37.708.332 422.600 127.700 13.200 29.541.300 790.410 488.629 301.781 429.712 429.712 0 0 0 0 1.922.305 1.775.302 89.771 57.232

70.857 36.413.226 505.643 143.747 14.290 25.237.835 1.568.859 1.103.409 465.450 262.375 262.375 0 0 0 0 2.010.610 1.787.964 115.966 106.680

29 30 31

0 0 0 0

0 0 0 0

32

33.247.227

29.743.359

33 34 35 36

4.461.105 0 0

6.669.867

0 0

0 0

Nr. rd.

A Cifra de afaceri (rd.02 la 05) Productia vândută Venituri din vânzarea mărfurilor Venituri din înregistrate de entităţile al căror obiect principal de activitate îl constituie leasingul Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete Variaţia stocurilor - solduri creditoare Variaţia stocurilor - solduri debitoare Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată Alte venituri din exploatare I. VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL (rd.01+05-06+07+08+09) Cheltuieli cu materii prime şi materialele consumabile Alte cheltuieli materiale Cheltuieli cu energia şi apa Cheltuieli privind mărfurile Cheltuieli cu personalul - total (rd.15+16) - salarii - cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (rd. 18 19) - cheltuieli - venituri Ajustarea valorii activelor circulante (rd. 22-23) - cheltuieli - venituri Alte cheltuieli de exploatare (rd. 25 la 28) Cheltuieli privind prestaţiile externe Cheltuieli cu impozite, taxe, şi vărsăminte asimilate Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate

B 01 02 03

CHELTUIELI DE EXPLOATARE

VENITURI DIN EXPLOATARE

Denumirea indicatorilor

Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile al căror obiect principal de activitate îl constituie leasingul

Ajustari privind provizioanele (rd. 30-31) - cheltuieli - venituri II. CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL (rd.11 la la

15+18+21+24+29)

VENITURI FINANCIA RE

REZULTATUL DIN EXPLOATARE Profit (rd.10-32) Pierdere (rd.32-10) Venituri din interese de participare - din care veniturile obţinute de la entitatile afiliate Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate - din care veniturile obţinute de la entităţile afiliate

04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

37 38

0

0

0 0

Elemente de contabilitate - Suport de curs

CHELTUIELI FINANCIARE

Venituri din dobânzi - din care în veniturile obţinute de la entităţile afiliate Alte venituri financiare III. VENITURI FINANCIARE - TOTAL (rd. 35+37+39+41) Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante - cheltuieli - venituri Cheltuieli privind dobânzile - din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile afiliate Alte cheltuieli financiare IV. CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL (rd. 43+46+48) REZULTATUL FINANCIAR Profit (rd.42-49) Pierdere (rd.49-42) REZULTATUL CURENT AL EXERCIŢIULUI Profit (rd. 10+42-3249) Pierdere (rd. 32+49-10-42) V. VENITURI EXTRAORDINARE VI. CHELTUIELI EXTRAORDINARE REZULTATUL EXTRAORDINAR Profit (rd.54-55) Pierdere (rd.55-54) VII. VENITURI TOTALE (rd. 10+42+54) VIII. CHELTUIELI TOTALE (rd.32+49+55) REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI Profit (rd.58-59) Pierdere (rd.59-58) IMPOZITUL PE PROFIT Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

12.370 0 0 17.080 0

15.750 0 0 6.135.136

44 45 46 47 48 49 50 51

0 0 105.135 0 744.391 849.526 832.446

0 0 170.654 0 1.137.751 8.369.663 2.234.527

52

3.628.659

4.435.340

53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63

0 0 37.725.412 34.096.753 3.628.659 876.400 0

0 0 42.548.362 38.113.022 4.435.340 1.475.205 0

64 65

2.752.259 -

2.960.135 -

39 40 41 42 43

0

REZULTATUL / PIERDEREA NETĂ A EXERCIŢIULUI FINANCIAR

FINANCIAR Profit Profit (rd. 60-62-63) Pierdere (rd. 61+62+63) (rd. 62+63-60)

SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE PENTRU ANUL ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE N - LEI Flux de numerar din activităţi de exploatare Încasări de la clienţi Plăţi către furnizori, angajaţi, plăţi fiscale şi sociale Numerar generat din exploatare Impozit pe profit plătit Numerar net din activităţi de exploatare Flux de numerar provenit din activităţi de investiţii Achiziţionare de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente Numerar net folosit în activităţi de investiţii Flux de numerar din activităţi de finanţare Încasări din împrumuturi pe termen lung Dividende plătite Dobânzi plătite Numerar net utilizat în activităţi de finanţare Creşterea netă a trezoreriei şi echivalentelor de trezorerie Trezorerie şi echivalente de trezorerie la începutul perioadei Trezorerie şi echivalente de trezorerie la sfârşitul perioadei

34.732.498 (30.718.508) 4.013.990 (1.618.444) 2.395.546

(454.895) (454.895)

(30.458) (1.361.011) (174.950) (1.566.419) 374.232 296.366 670.598

Elemente de contabilitate - Suport de curs SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU PENTRU ANUL ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE N - LEI Elemente al capitalului propriu Capital subscris Prime de capital Rezerve din reevaluare Rezerve legale Rezerve – surplus din reevaluare Rezerve statutare sau contractuale Alte reserve Acţiuni proprii Rezultatul reportat Profit nerepartizat Pierdere neacoperită Rezultatul reportat din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 29 SC SD Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile SC SD Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor fundamentale SC SD Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare Rezultatul exerciţiului financiar SC SD

Creşteri Sold la 01 ianuarie N Total, din prin care: transfer 257.118

Reduceri Total, din care:

prin transfer

Sold la 31 decembrie N 257.118

8.892 32.310

8892 32.310

1.502.740

1.427.626

1.247.631

2.752.259

813.061 813.061

2.960.135

2.060.692

2.752.259 813.061 2.960.135

NOTE LA SITUAŢIILE FINANCIARE PENTRU ANUL ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE N 1. NATURA ACTIVITĂŢII

Societatea Comercială este înregistrată în România din anul N-3 ca societate cu răspundere limitată. Obiectul principal de activitate al S.C. este importul şi comercializarea consumabilelor tipografice, iar la data de 31 decembrie N avea un număr de 17 angajaţi. S.C. are sediul în Cluj-Napoca, şi desfăşoară activităţi prin 6 puncte de lucru în ţară.

2. BAZELE PREZENTĂRII Moneda în care au fost întocmite situaţiile financiare Prezentele situaţii financiare sunt exprimate în termenii puterii de cumpărare a leului la 31 decembrie N. Baza înregistrării în contabilitate Evidenţa contabilă a fost întocmită corespunzător cu Legii contabilităţii nr. 82/1991.

3. POLITICI CONTABILE SEMNIFICATIVE Conversia sumelor exprimate în devize Tranzacţiile în devize sunt înregistrate la cursul de schimb oficial la data efectuării lor.

Diferenţele de curs valutar care rezultă din încheierea tranzacţiilor în devize sunt incluse în cheltuieli sau venituri, după caz, folosindu-se cursul de schimb din ziua respectivă.

Elemente de contabilitate - Suport de curs Activele şi pasivele monetare înregistrate în devize sunt exprimate în lei la cursul din data întocmirii bilanţului contabil. Înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor Veniturile şi cheltuielile sunt înregistrate pe principiul contabilităţii de angajamente.

Imobilizări necorporale Imobilizările necorporale sunt calculate la costul lor iniţial. Ulterior recunoaşterii iniţiale, imobilizările necorporale sunt prezentate la cost, mai puţin amortizarea. Pierderi din depreciere nu s-au înregistrat la nivelul acestei categorii de active. Imobilizările necorporale sunt amortizate liniar pe durata de viaţă normată.

Costurile îndatorării Costurile îndatorării sunt înregistrate ca o cheltuială în perioada în care ele au apărut, fără a se ţine cont de felul în care împrumuturile sunt utilizate.

Casa şi conturi la bănci - LEI 01 ianuarie N 31 decembrie N Numerar în casă 6.775 10.513 Numerar în bănci 582.847 283.607 Valori de încasat 50.142 0 Alte valori 30.834 2.246 Total 670.598 296.366 Creanţe comerciale Creanţele comerciale sunt exprimate în valoare nominală.

Creanţe Efecte comerciale de încasat Total Provizioane pentru clienţi incerti Total net

31 decembrie N 4.283.789 0 4.283.789 0 4.283.789

- LEI01 ianuarie N 2.711.808 0 2.711.808 0 2.711.808

31decembrie N 3.955 6.304 0 40.624 46 4.769.125 5.809 28.372 4.854.235

- LEI 01 ianuarie N 6.178 840 0 0 0 4.506.798 0 5.472 4.519.288

Stocuri

Combustibili Alte materiale consumabile Obiecte de inventar Produse finite Mărfuri aflate la terţi Mărfuri Ambalaje Avansuri – cumpărări mărfuri Total

Metoda de descărcare a gestiunii stocurilor este primul intrat – primul ieşit.

Costul stocurilor, recunoscut ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere, ajustat la inflaţie în puterea de cumpărare la 31 decembrie N este de 25.237.835 LEI. Alte active curente

Elemente de contabilitate - Suport de curs

Alte creanţe Cheltuieli înregistrate în avans Total active curente

- LEI 01 ianuarie N 74.274 68.137 142.411

31 decembrie N 2.110 22.017 24.127

În categoria “Alte Creanţe” sunt înscrise debitele în curs de clarificare, creanţe diverse, TVA de recuperat şi TVA neexigibilă.

Datorii comerciale Furnizori de bunuri Furnizori de imobilizări Total datorii comerciale

- LEI 01 ianuarie N 2.362.838 0 2.362.838

31 decembrie N 3.801.021 13.344 3.814.365

Alte datorii Datorii faţă de personal Contribuţii, taxe, impozite Impozit pe profit TVA Asociaţi Creditori diverşi Dividende de plată Alte datorii - total

aferente

31 decembrie N 31.051 120.388 400.100 97.015 1.418

- LEI 01 ianuarie N 37.120 115.465 540.697 1.995

5.250 655.222

17.455 1.914.942 2.627.674

Impozitul pe profit Impozitul pe profit curent este calculat prin aplicarea ratei corespunzătoare în conformitate cu legislaţia fiscală din România.

Provizioane Întreprinderea recunoaşte provizioanele atunci când are o obligaţie prezentă legală sau constructivă de a transfera beneficiile economice ca rezultat al activităţii anterioare şi atunci când există o estimare rezonabilă a acestor obligaţii.

Imobilizări necorporale Imobilizările necorporale sunt reprezentate de programe informatice.

- LEI Programe informatice Cost ajustat la 01 ianuarie N Achiziţii Ieşiri la 31 decembrie N Amortizare cumulată la 01 ianuarie N Amortizarea aferentă anului N la 31 decembrie N Valoarea contabilă netă

32.538 33.907 66.445 20.453 13.245 33.698

Elemente de contabilitate - Suport de curs la 01 ianuarie N la 31 decembrie N

12.085 32.747

Imobilizări corporale Construcţii Cost ajustat La 01 ianuarie N Achiziţii Ieşiri La 31 decembrie N Amortizare cumulată La 01 ianuarie N Amortizarea aferentă anului Amortizarea activelor ieşite La 31 decembrie N Valoarea contabilă netăN La 01 ianuarie La 31 decembrie N

Echipament e

Ap. instalaţii

Mijloace de transport

Alte imobilizăr

765.349 216.112 981.461

91.878 54.830 66.609 80.099

1.174.238 1.174.238

22.462 22.462

340.231 184.531 53.515 471.247

87.792 23.484 111.276

1.398 1.398

291.969 42.752 28.972 305.749

303.176 174.602 477.778

31.769 6.892 21.239 17.422

1.086.446 1.062.962

21.064

48.262 165.498

462.173 503.683

60.109 62.677

În categoria altor imobilizări sunt incluse mobilier, aparatură birotică, etc.

Imobilizări financiare Imobilizările financiare sunt reprezentate de garanţii la diverşi furnizori de bunuri şi servicii.

Capital social - LEI 31 decembrie N 01 ianuarie N Valoare statutară 90.000 90.000 Ajustarea la inflaţie a capitalului social 167.118 167.118 Total 257.118 257.118 Valoarea statutară a capitalului social este reprezentată în termeni nominali aşa cum este cerut de autorităţile române.

Asociaţi Persoane juridice române Persoane juridice străine

Alte rezerve Elemente Alte reserve Alte fonduri (transferate) Total

31 decembrie N 25% 75% 100%

01 ianuarie N 25% 75% 100%

31 decembrie N 1.243.071 184.555 1.427.626

01 ianuarie N 1.243.071 259.669 1.502.740

Evenimente ulterioare Devalorizarea leului: La sfârşitul primului trimestru al anului N+1, rata inflaţiei se cifrează la 118,9% faţă de 31 decembrie N.

Elemente de contabilitate - Suport de curs

UNITATEA 2. ELEMENTELE SITUATIILOR FINANCIARE OBIECTIVE NOTIUNI CHEIE

1. Definirea si caracterizarea elementelor bilantiere 2. Definirea si caracterizarea elementelor contului de profit si pierdere Active patrimoniale, pasive patrimoniale, cheltuieli, venituri

2.1. Definirea si caracterizarea elementelor bilantiere ACTIVE IMOBILIZATE Sunt denumite şi bunuri de investiţii, active pe termen lung sau bunuri imobile.

Ele se caracterizează prin faptul că: a) Perioada lor de utilizare şi lichidare este, de regulă, mai mare de un an. b) Participă la desfăşurarea mai multor circuite economice. Ele nu se consumă şi nu se înlocuiesc după prima întrebuinţare. c) Sunt fixate în activitatea unităţilor patrimoniale, nefiind destinate comercializării.

Imobilizări necorporale Cunoscute şi sub denumirea de active intangibile sau nemateriale, ele cuprind valorile economice (de investiţii) ce nu îmbracă forma fizică de bunuri materiale concrete.

Un activ necorporal este un activ identificabil, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau de furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat altora sau pentru motive administrative. În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse: 1) Cheltuieli de constituire care cuprind cheltuielile cu înfiinţarea unei societăţi comerciale cum sunt cele privind taxele şi cheltuielile de înscriere, prospectarea pieţii, reclamă şi publicitate.

2) Cheltuieli de dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrări sau obiective de cercetare menite să contribuie la crearea de noi tehnologii, noi produse sau noi capacităţi de producţie.

Cheltuielile de constituire şi cheltuielile de dezvoltare influenţează evoluţia viitoare a unităţii patrimoniale. Ele se recuperează pe calea amortizării într-o perioadă de până la 5 ani.

3) Concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare cuprind toate cheltuielile ocazionate de achiziţionarea sau realizarea pe cont propriu a brevetelor, licenţelor, mărcilor de fabricaţie, know-how-urilor şi a altor drepturi similare de proprietate industrială şi intelectuală. a. Concesiunea ia naştere pe baza unui contract prin care o parte numită concedent cedează, contra plată, unei alte părţi, denumită concesionar, pe o perioadă determinată, dreptul de exploatare a unui bun sau de executare a unei activităţi.

Concesiunea se amortizează pe perioada prevăzută pentru exploatarea sau utilizarea lor.

Elemente de contabilitate - Suport de curs b. Superficia este dreptul de proprietate al unei persoane asupra construcţiei pe care a clădit-o pe terenul altuia împreună cu dreptul ei real de folosinţă asupra terenului pe care s-a ridicat construcţia. Un asemenea drept dobândit de către o unitate patrimonială se consideră imobilizare necorporală şi se supune amortizării. c. Uzufructul este dreptul de folosire de către o unitate patrimonială a unui lucru (bun sau valoare) care aparţine altei persoane şi de a beneficia de foloasele bunului respectiv. La încetarea acestui drept se restituie bunul sau valoarea în cauză proprietarului. Unitatea patrimonială supune amortizării uzufructul dobândit. d. Închirierea. Bunurile din proprietatea statului sau propriete privată pot face obiectul unui contract de închiriere încheiat între proprietarul bunului şi persoane fizice sau juridice care le preiau în folosinţă pe un timp determinat. Printre clauzele contractului de închiriere se înscriu preţul chiriei şi condiţiile de plată ale acesteia. e. Locaţia de gestiune. Regiile autonome sau societăţile comerciale pot încheia cu persoane fizice sau juridice contracte de locaţie de gestiuni având ca obiect gestiunea secţiilor, uzinelor, fabricilor şi a altor subunităţi economice din structura lor.

Părţile participante la contractul de locaţie de gestiune sunt: locatorul, cel care a dat spre gestionare obiectivul economic şi locatarul, cel care a primit obiectivul în locaţie de gestiune.

Locatarul va plăti locatorului pe perioada locaţiei de gestiune o redevenţă şi o chirie stabilită de comun acord. f. Brevetele sunt documente oficiale prin care se certifică calitatea de inventator şi prin a căror aplicare practică se realizează obiecte economice cu efecte financiare deosebite. Ele pot fi aduse în unitatea patrimonială ca aport la capitalul social, prin achiziţie sau prin alte căi. g. Licenţele sunt titluri prin care posesorul unei invenţii acordă altei persoane fizice sau juridice, inclusiv statului, dreptul de a exploata în interes economic invenţia sa. Se dobândesc în general prin achiziţie. h. Know-how-urile reprezintă cunoştinţe tehnice şi procedee tehnologice ce nu fac obiectul unui brevet, dar care aparţin celor care le-au creat şi pot face obiectul comercializării. Pot fi dobândite de o unitate patrimonială prin aport în natură la capitalul social sau prin achiziţie. i. Mărcile de fabrică sunt certificate de origine ale unor firme constituite din cuvinte, litere, cifre, reprezentări grafice, prin care se individualizează produsele sau serviciile sale. Se pot valorifica ca aport în natură la capitalul social al altor unităţi patrimoniale sau prin vânzare. j. Mărcile de comerţ confirmă că un anumit bun este comercializat de o anumită unitate patrimonială care garantează calitatea lui cumpărătorului. Se transmit altor unităţi patrimoniale, de regulă, prin vânzare.

Activele imobilizate de natura celor menţionate se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către unitatea patrimonială care a obţinut acest drept.

4) Fondul comercial reprezintă acele cheltuieli care sunt efectuate pentru menţinerea sau dezvoltarea potenţialului de activitate al unei unităţi patrimoniale cum ar fi: clientela, vadul comercial, segementul de piaţă, reputaţia etc. Fondul comercial constituie obiectul contabilităţii numai în cazul aducerii lui ca aport sau în cazul achiziţionării. Fondul comercial creat de o unitate patrimonială nu se contabilizează în timpul activităţii ei, ci numai cu ocazia determinării preţului de vânzare al entităţii respective.

Fondul comercial (goodwill-ul) este surplusul de valoare pe care un cumpărător acceptă să-l suporte cu ocazia achiziţiei unei unităţi patrimoniale, peste valoarea identificată a elementelor patrimoniale.

Elemente de contabilitate - Suport de curs 5) Alte imobilizări necorporale cuprind cheltuielile ocazionate de achiziţionarea sau elaborarea programelor informatice.

6) Avansuri şi imobilizări corporale în curs.

Imobilizări corporale Imobilizările corporale, numite şi active tangibile sau materiale, cuprind bunuri materiale de fololosinţă îndelungată în activitatea unei unităţi patrimoniale.

Imobilizările corporale sunt acele active care: a) sunt deţinute de o unitate patrimonială pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; b) este posibil a fi folosite pe parcursul mai multor perioade de gestiune.

Imobilizările corporale se împart în două categorii: terenuri şi imobilizări corporale de natura: § Construcţiilor, § Echipamentelor tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), § Aparatelor, instalaţiilor de măsurare control şi reglare, § Mijloacelor de transport, § Animalelor şi plantaţiilor, § Mobilierului, aparaturii birotice, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.

Pentru a putea fi cuprinse în categoria menţionată, imobilizările corporale, altele decît terenurile, trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii: - au o valoare de intrare în patrimoniu mai mare decât limita impusă de lege (1.500 lei); - au o durată normală de utilizare mai mare de un an. În categoria terenurilor sunt incluse şi cheltuielile cu amenajările, lucrările de acces, racordările la resursele de energie etc.

Atât imobilizările necorporale cât şi cele corporale pot ocupa în structura activului patrimonial şi o poziţie intermediară cunoscută sub denumirea de imobilizări în curs, care cuprinde: imobilizările primite de la terţi şi nerecepţionate, imobilizările în curs de execuţie pentru nevoile proprii, etc.

Imobilizări financiare Imobilizările financiare sunt reprezentate de unele titluri a căror posesie durabilă asigură realizarea unor venituri financiare sub forma dividendelor şi a dobânzilor sau care permit exercitarea unui control asupra unităţii patrimoniale emitente.

Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entitatile afiliate, împrumuturile acordate entitatilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entitatilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiţii deţinute ca imobilizari, alte împrumuturi. §

Imobilizările financiare sunt reprezentate de: Acţiuni deţinute la entităţile afiliate

Elemente de contabilitate - Suport de curs § § § § §

Împrumuturi acordate entităţilor afiliate Interese de participare Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare Investiţii deţinute ca imobilizări Alte împrumuturi

Conform reglementărilor legale20, o entitate (persoană juridică) este afiliată cu altă entitate dacă cel puţin: (i) prima entitate deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile entităţilor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă entitate ori dacă controlează entitatea; (ii) a doua entitate deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile entităţilor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titulurilor de participare sau al drepturilor de vot la prima entitate; (iii) o entitate terţă deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile entităţilor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima entitate, cat şi la cea de-a doua.

Titlurile de participare reprezintă orice acţiune sau altă parte socială într-o societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limitată sau într-o altă persoană juridică sau la un fond deschis de investiţii.

Investiţii deţinute ca imobilizări reprezintă acţiuni titluri dobândite (altele decât cele de prezentate anterior) şi deţinute în vederea realizării unor venituri financiare, fără a putea inteveni în gestiunea societăţii emitente.

Categoria altor împrumuturi vizează împrumuturile acordate de natura sumelor acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii, garanţiile, depozitele şi cautiunile depuse de entitate la terţi.

Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evalueaza la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.

Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustarile cumulate pentru pierdere de valoare.

Amortizarea Amortizarea reprezintă deprecierea ireversibilă în expresie valorică a unei imobilizări.

Deprecierea unei imobilizări corporale poate fi cauzată de utilizarea propriuzisă în procesul de fabricaţie, de acţiunea factorilor naturali sau de factori care ţin de progresul tehnic (uzura morală).

Din punct de vedere economic, amortizarea reprezintă o cheltuială a unităţii patrimoniale, respectiv o transmitere treptată a valorii unei imobilizări corporale asupra valorii bunurilor produse cu ajutorul ei.

Din punct de vedere financiar, amortizarea reprezintă o componentă a refinanţării activităţii. Este o cheltuială care nu antrenează plăţi din partea titularului de patrimoniu. Acest tip de cheltuială se regăseşte în capacitatea de autofinanţare a unei unităţi patrimoniale.

20

Art. 7 alin. 1 pct. 21c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal

Elemente de contabilitate - Suport de curs Capacitatea de autofinaţare se defineşte ca un flux imediat sau amânat de disponibilităţi aparţinând unităţii patrimoniale, aferent veniturilor şi cheltuielilor unei unităţi patrimoniale.

Planul de amortizare reprezintă un tablou previzional care reuneşte eşalonarea pe anumite perioade de timp, bine determinate, a valorilor contabile pentru fiecare mijloc fix din patrimoniul unităţii. Sunt redate următoarele informaţii: valoarea de intrare a unui mijloc fix (valoare contabilă), sumele reprezentând amortizările aferente deprecierilor ireversibile şi valorile nete contabile.

Pentru întocmirea planului de amortizare sunt necesare următoarele informaţii: - valorea de intrare a mijloacului fix (valoarea contabilă); - durata de utilizare/funcţionare a bunului (aceasta este stabilită în ţara noastră prin norme legislative); - metoda de amortizare utilizată.

Pentru imobilizările corporale, se poate utiliza unul din următoarele regimuri de amortizare: a) amortizare liniară; b) amortizare degresivă; c) amortizare accelerată.

A. Amortizarea liniară Constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu durata normată de utilizare a imobilizărilor respective.

Mărimea amortizării liniare rezultă prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizării.

Cota medie de amortizare anuală se stabileşte în procente, ca raport între 100 şi durata normată exprimată în ani.

Duratele de utilizare normată a imobilizărilor se stabilesc în ani şi cotele medii anuale de amortizare sunt prevăzute în „Catalogul privind duratele normale de funcţionare şi clasificare a imobilizărilor corporale”, conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat şi în active corporale şi necorporale, modificate prin HGR nr. 964/1998.

B. Amortizarea degresivă Se includ în cheltuielile de exploatare valori variabile, mai mari în primii ani de utilizare a imobilizării corporale şi valori mai mici în ultima perioadă de viaţă a acesteia.

Mecanismul amortizării degresive constă în multiplicarea cotelor (normelor) de amortizare liniară cu unul dintre următorii coeficienţi: • 1.5 pentru imobilizările corporale cu durata normală de utilizare cuprinsă între 2 – 5 ani; • 2.0 pentru imobilizările corporale cu durată normală de utilizare cuprinsă între 5 – 10 ani; • 2.5 pentru imobilizările corporale cu durată normală de utilizare mai mare de 10 ani.

Amortizarea degresivă se poate aplica în două variante, şi anume: Ø prima variantă (AD1), conform căreia amortizarea se calculează fără influenţa uzurii morale; Ø a doua variantă (AD2), conform căreia amortizarea se calculează cu influenţa uzurii morale.

Elemente de contabilitate - Suport de curs Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale Determinarea amortizării anuale în regim de amortizare degresiv se realizează astfel: • pentru primul an de funcţionare, amortizarea anuală se calculează aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea de intrare a imobilizării corporale în cauză; • pentru următorii ani de funcţionare, amortizarea se calculează aplicând aceeaşi cotă de amortizare degresivă la valoarea rămasă, până în anul de utilizare în care amortizarea anuală rezultată din calcul este egală sau mai mică decât amortizarea anuală stabilită prin împărţirea valorii rămase de recuperat la numărul de ani de utilizare care au mai rămas. Începând cu acel an şi până la expirarea duratei normale de utilizare se trece la regimul de amortizare liniară.

Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale permite amortizarea valorii de intrare a imobilizării corporale într-o perioadă de timp mai mică decât durata normată de utilizare, diferenţa de timp reprezentînd efectul uzurii morale.

Pentru imobilizările cu durată normată de până la 5 ani, nu se calculează influenţa uzurii morale.

Aplicarea metodei de amortizare degresivă cu influenţa uzurii morale presupune: 1. Determinarea duratei de utilizare aferente regimului liniar recalculată în funcţie de cota medie anuală de amortizare degresivă (DUR), conform relaţiei: DUR= 100/Cad, unde Cad = cota de amortizare degresivă 2. Determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală (DAI), conform relaţiei: DAI = Dn – DUR, unde, Dn – durata normată de utilizare 3. Determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă (DAD), conform relaţiei: DAD = DAI - DUR 4. Determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DAL), conform relaţiei: DAL = Dn - DAI 5. Determinarea duratei de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (DUM), conform relaţiei: DUM = Dn - DAI C. Amortizarea accelerată

Acest regim de amortizare constă în includerea în primul an de funcţionare în cheltuielile de exploatare a unei valori de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării corporale.

Amortismentele anuale în exerciţiile următoare se calculează la valoarea rămasă de amortizat după regimul liniar, prin raportarea valorii imobilizării la numărul de ani de utilizare rămasă.

Nu se supun amortizării:

Elemente de contabilitate - Suport de curs • • • • • • •

terenurile, inclusive cele împădutite, tablourile şi operele de artă, fondul comercial, lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii, bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare, orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii, casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeleiavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.

Investiţiile efectuate la imobilizările corporale luate cu chirie se amortizează după acelaşi regim ca şi imobilizarea la care s-a efectuat investiţia.

Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către unitatea patrimonială care le are în proprietate.

Studii de caz Problema 1 Un mijloc fix are valoarea de intrare de 1.700 lei, durata normată de utilizare de 6 ani.

Data punerii în funcţiune este 20.09.N iar începerea amortizării se realizează cu 01.10.N. Se cere: suma amortizării aferentă anului N, conform metodei: liniară, degresivă (AD1) şi accelerată.

Metoda Liniara Degresiva Accelerata

Calcul 1.700 x (100:6)% 1.700 x (100:6)% x 2 1.700 x 50%

Amortizarea anuala 283 566 850 (în primul an )

Amortizarea lunara 23,58 47,16 70,83

Amortizare oct, nov, dec 70,75 141,48 212,50

Problema 2 Valoarea de intrare a unui utilaj este de 9.000, durata de utilizare 5 ani, punerea în funcţiune se realizează la data de 26.12.N. Coeficientul de amortizare degresivă este de 1,5. Se cere ca aplicând AD1 să se specifice în ce an se va trece la valori anuale de amortizare egale şi la ce sumă se ridica amortismentul.

Ani N+1 N+2 N+3 N+4 N+5

Calcul 9.000 x (100:5)% x 1,5 6.300 x 30% Trecerea la amortizare liniară

Amortizarea anuala 2.700 1.890 1.470 1.470 1.470

Amortizarea cumulata 2.700 4.590 6.060 7.530 9.000

Valoarea rămasă 6.300 4.410 2.940 1.470 0

Pentru anul 3 se verifica relaţia 4.410: 3 = 1.470 > 4.410 x 30% = 1.323 Prin urmare, în anul 3 se trece la amortizarea liniară de 1.470 lei.

Problema 3 Valoarea de intrare a unui mijloc fix este de 10.000 lei, durata normată de utilizare este de 15 ani iar regimul de amortizare aplicat este cel degresiv cu influenţa uzurii morale.

Care este durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală?

Elemente de contabilitate - Suport de curs Cota medie anuală amortizare liniară Cota medie anuală amortizare degresivă DU aferenta regimului liniar, recalculat DU în care se realizează amortizarea integrală DU în care se aplica AD DU în care se aplica AL DU pentru care nu se calculează amortizare Ani

Calcul

N+1 N+2 N+3 N+4 N+5 N+6 N+7 N+8 N+9

10.000 x 16,66 % 8.334 x 16,66% 6.946 x 16,66% Se trece la amortizare liniară

Amortizarea anuală 1.666 1.388 1.157 965 965 965 965 965 964

= 6,66 % (100:15) = 16,66 % (6,66 x 2,5) = 6 ani (100:16,66) = 9 ani (15-6) = 3 ani (9-6) = 6 ani (9-3) = 6 ani Amortizarea cumulată 1.666 3.054 4.211 5.176 6.141 7.106 8.071 9.036 10.000

Valoarea rămasă 8.334 6.946 5.789 4.824 3.859 2.894 1.929 964 0

Pentru anul 4 se verifică relaţia 5.789 : 6 = 965 > 5.789 x 16.66% = 964 Deci durata în care se realizează amortizarea integrală este de 9 ani.

ACTIVE CIRCULANTE Sunt denumite şi valori circulante, bunuri mobile sau mijloace circulante, şi reprezintă valorile economice deţinute de către unitatea patrimonială sub forma stocurilor şi a altor active circulante.

Activele circulante nu rămân pe o perioadă îndelungată într-o unitate patrimonială, perioada lor de rotaţie este de regulă mai mică de 1 an. Ele se află într-o continuă mişcare, schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului (materii prime, producţia în curs, produse finite, creanţe, bani).

Stocuri Stocurile sunt active: § deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; § în curs de producţie în vederea unei vânzări în aceleaşi condiţii ca mai sus; § sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

Principalele categorii de stocuri sunt: 1. materiile prime: constituie substanţa principală care compune produsul finit, în care se regăsesc total sau parţial, în forma lor iniţială sau transformată.

2. materiale consumabile: participă sau ajută la procesul de fabricaţie (exploatare) fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.

Principalele materiale consumabile sunt: a) materialele auxiliare – se adaugă materiei prime pentru a ajuta la transformarea ei (catalizatorii în industria chimică, drojdia în industria de panificaţie etc.) sau contribuie la fabricarea produselor

Elemente de contabilitate - Suport de curs finite (aţa, substanţele de lipit şi de vopsit în industria de încălţaminte, etc) sau sunt utilizate pentru asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii (lubrifianţi, materiale de curăţenie şi întreţinere, etc); b) combustibilii – iau parte direct sau indirect la procesele care au loc într-o unitate patrimonială; c) piesele de schimb – servesc pentru înlocuirea unor componente ale maşinilor şi utilajelor în vederea reparării acestora.

3. obiecte de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita impusă de lege pentru a fi considerate imobilizări corporale, indiferent de durata lor de folosinţă sau cu o durată de folosinţă mai mică de 1 an şi indiferent de valoarea lor. Obiectele de inventar deservesc mai multe cicluri de exploatare şi se uzează treptat.

4. baracamente şi amenajările provizorii sunt bunuri achiziţionate sau realizate în unităţile patrimoniale, fiind utilizate pentru efectuarea unor lucrări sau prestarea unor servicii.

5. producţia în curs de execuţie este reprezentată de producţia neterminată care ocupă o poziţie intermediară, fie între materia primă şi semifabricat, fie între semifabricat şi produsul finit.

6. semifabricatele sunt acele bunuri care au suferit un anumit grad de prelucrare, au parcurs un număr de faze tehnologice şi au fost recepţionate, urmând a fi prelucrate în continuare sau vândute terţilor; 7. produsele finite sunt reprezentate de bunurile materiale care au parcurs toate fazele procesului tehnologic; 8. mărfurile sunt bunurile materiale achiziţionate de la terţi în vederea revânzărilor ca atare, sau fabricate în unitatea patrimonială şi trecute în magazinul propriu de desfacere.

9. ambalajele sunt bunurile materiale folosite pentru protejarea altor bunuri pe timpul transportului şi al depozitării. Ambalajele se clasifică în: a) ambalaje de circulaţie – saci, cutii, pungi, containere, recipienţi, sticle, borcane etc; b) ambalaje de producţie – cutii de conserve, tuburi de pastă de dinţi, flacoane pentru parfumuri, fiole pentru medicamente.

10. animale şi păsări. În această categorie sunt incluse animalele şi păsările născute sau achiziţionate în vederea creşterii, reproducţiei, producţiei, îngrăşării precum şi coloniile de albine. Nu sunt incluse în această categorie animalele adulte de producţie, reproducţie şi muncă care sunt incluse în categoria activelor imobilizate corporale. În anumite cazuri, o parte a stocurilor se poate afla la terţi din următoarele considerente: trimise spre prelucrare; depozitare temporară; în custodie la furnizori; în consignaţie, caz în care sunt reflectate separat în contabilitate în categoria stocurilor aflate la terţi.

METODE DE ORGANIZARE A CONTABILITĂŢII STOCURILOR Organizarea contabilităţii stocurilor se poate face cantitativ şi valoric sau numai valoric, prin utilizarea metodei inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Elemente de contabilitate - Suport de curs Metoda inventarului permanent Această metodă permite determinarea şi cunoaşterea, în orice moment, a stocurilor, atât în expresie cantitativă, cât şi în expresie valorică (acolo unde este cazul).

Se caracterizează prin înregistrarea intrărilor de bunuri în stoc, pe măsura achiziţiei lor, în corespondenţă cu un cont de trezorerie sau o obligaţie faţă de furnizor. Ieşirile de stoc se înregistrează în momentul consumului efectiv al elementelor respective. Corespondenţa se face cu un cont de cheltuieli.

Contabilitatea analitică a stocurilor în cadrul inventarului permanent poate fi organizată în funcţie de specificul unităţii şi necesităţile proprii, conform uneia din metodele prezentate în continuare: a) Metoda cantitativ-valorică (metoda pe fişe de cont analitic) În cadrul acestei metode se organizează o evidenţă cantitativă a stocurilor la locul de depozitare şi o evidenţă cantitativ-valorică în contabilitate.

La sfârşitul fiecărei perioade (lună) se face un punctaj reciproc între gestiune şi contabilitate, prin compararea datelor din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitic. b) Metoda operativ contabilă (metoda pe solduri) Evidenţa contabilă la locul de depozitare este cantitativă, iar în contabilitate, valorică. La sfârşitul perioadei se face evaluarea stocurilor din fişele de magazie. c) Metoda global valorică Se conduce o evidenţă valorică a stocurilor, atât la locul de depozitare, cât şi în contabilitate. Este o metodă mai des întâlnită la vânzarea în regim en-detail.

Periodic, se efectuează verificarea concordanţei dintre stocul real şi cel scriptic.

La sfârşitul exerciţiului financiar, prin efectuarea inventarierii, plusurile şi minusurile se regularizează astfel încât stocurile să se afle înregistrate la valoarea reală.

Metoda inventarului intermitent Achiziţionarea stocului la data efectuării ei reprezintă pentru unitatea patrimonială o cheltuială. La sfârşitul fiecărei luni, se efectuează inventarierea stocurilor şi se deminuează cheltuielile cu valoarea stocurilor constatate. Stocurile de la sfârşitul unei luni devin stocuri iniţiale pentru luna următoare. În luna următoare, valoarea acestor stocuri se preia direct pe cheltuieli.

Creanţe Creanţele reprezintă mijloace în curs de încasare, respective drepturile creditorilor de a pretinde anumite sume, bunuri sau lucrări.

Sunt cuprinse în cadrul activelor circulante numai creanţele a căror scadenţă este sub un an.

Principalele creanţe evidenţiate, urmărite, controlate şi analizate de contabilitate sunt: a) avansuri acordate furnizorilor. Dacă aceste avansuri sunt acordate înaintea începerii execuţiei unei comenzi sau a unei livrări de bunuri atunci ele sunt denumite avansuri, iar dacă sunt acordate după executarea parţială a comenzilor sau a contractelor sunt denumite aconturi.

Elemente de contabilitate - Suport de curs b) clienţii. În urma livrării bunurilor către beneficiari, dacă nu se face concomitent încasarea echivalentului lor valoric, ia naştere un drept de creanţă pentru furnizor (expeditor) şi o obligaţie de plată pentru beneficiarul bunurilor (destinatar). c) efectele comerciale de primit. Cele mai cunoscute sunt cecul şi biletul la ordin.

Cecul este instrumentul prin care trăgătorul (titularul cecului) dispune plata la vedere a unei sume determinate altei persone, numită beneficiar, prin intermediul unei bănci, numită tras.

Biletul la ordin este un titlu de credit prin care o persoană fizică sau juridică în calitate de debitor se obligă expres şi necondiţionat să plătească într-un anumit loc şi la o dată precis stabilită o sumă de bani datorată. d) decontări cu asociaţii privind capitalul. Reprezintă fie un drept de creanţă asupra acţionarilor sau asociaţilor ce au acceptat să participe la constituirea sau mărirea capitalului social şi care încă nu au vărsat integral contribuţia la care s-au angajat fie o datorie a unităţii patrimoniale faţă de asociaţi/acţionari la retragerea lor din unitate. e) alte creanţe cuprind drepturile unităţii patrimoniale izvorâte din relaţiile de decontare cum ar fi: - avansuri acordate personalului; - sume de încasat de la organismele de asigurări sociale şi protecţie socială; - sume de încasat de la bugetul statului (obligaţii fiscale plătite în plus, subvenţii de încasat etc); - sume de încasat de la alte unităti din cadrul grupului; - sume de încasat ca urmare a vânzării (cesiunii) activelor imobilizate şi a titlurilor deţinute; - pagube de recuperat pentru care unitatea patrimonială posedă titlul executoriu, etc.

Investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturile la bănci Investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturile la bănci (disponibilităţi băneşti) sunt denumite generic valori de trezorerie sau valori financiare. Ele cuprind toate valorile economice care îmbracă forma bănească sau îndeplinesc funcţia de bani deoarece au cel mai ridicat grad de lichiditate. În această categorie de active circulante se cuprind: a. Acţiuni deţinute la entitatile afiliate b. Alte investiţii pe termen scurt. Investiţii pe termen scurt reprezintă obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte valori mobiliare achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt. c. Casa şi conturi la bănci. Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valuta, cecurile entitatii, creditele bancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente. d. Alte valori de trezorerie. Cuprind timbrele fiscale şi poştale, biletele de tratament şi odihnă, tichetele şi biletele de călatorie, bonurile valorice (bonurile cu valoare fixă), etc., achiziţionate şi deţinute de o unitate patrimonială. e. Valorile de încasat şi avansurile de trezorerie. În categoria valorilor de încasat se includ cecurile şi efectele comerciale primite de la clienţi şi care

Elemente de contabilitate - Suport de curs urmează a fi încasate. Avansurile de trezorerie reflectă sumele acordate unor persoane şi care urmează a fi justificate sau restituite.

DATORII Datoriile reprezintă surse atrase la finanţarea unităţii patrimoniale şi sunt angajamente financiare ale debitorilor cu privire la sume de bani sau bunuri cuvenite creditorilor. În categoria datoriilor sunt cuprinse: § Provizioane, § Subvenţii, § Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, § Datorii pe termen scurt.

Provizioane Provizioanele reprezintă pasive cu exigibilitate sau valoare incertă. Ele se constituie pentru elemente cum sunt: a) litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte; b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor; c) alte provizioane.

Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura şi scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.

Un provizion va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: • există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior; • este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective; şi • suma poate fi estimată.

Subvenţii În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvern, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.

Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca unitatea patrimonială beneficiară să cumpere, construiască sau achiziţioneze active cu ciclu lung de fabricaţie. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni Pe lângă împrumuturile contractate de la bănci, unităţile patrimoniale se pot finanţa şi prin emisiuni de obligaţiuni.

Obligaţiunile pot fi nominative sau la purtător. Obligaţiunile aparţinând aceleiaşi emisiuni trebuie să fie de valoare egală şi să acorde tuturor posesorilor drepturi egale.

Obligaţiunile pot fi cu primă, dobândă sau câştig. Prima de emisiune reprezintă diferenţa între valoarea nominală a obligaţiunii (mai mare) şi valoarea de emisiune (mai mică).

Elemente de contabilitate - Suport de curs Prima de emisiune sau de rambursare se achită în momentul răscumpărării obligaţiunilor.

Datorii pe termen scurt Caracteristica esenţială a unei datorii rezidă din faptul că este o obligaţie actuală ce rezultă din evenimente şi tranzacţii trecute.

Majoritatea obligaţiilor reprezintă sume ce trebuie plătite pentru: a) bunurile şi serviciile primite (obligaţiile comerciale); b) creditele luate de la instituţiile specializate sau de la alte persoane fizice şi juridice (credit bancar, credit obligatar, alţi creditori); c) munca prestată (salarii şi alte drepturi ale personalului); d) stingerea datoriilor fiscale şi a altor datorii legale; e) menţinerea bunelor relaţii de afaceri (sumele ce se aşteaptă a fi cheltuite pentru remedierea defecţiunilor la produsele vândute anterior); f) riscuri produse (provizioane).

CAPITALURI Capitalurile sunt percepute ca resurse de finanţare ce se regăsesc în pasivul bilanţier. Reprezintă ansamblul componentelor necesare înfiinţării şi funcţionării unei societăţi comerciale: capital social, rezerve, profit, diverse fonduri, provizioane reglementate, subvenţii, datorii pe termen lung şi mediu şi alcătuiesc capitalul permanent. Dacă din capitalul permanent, se deduc datoriile pe termen mediu şi lung se obţin capitalurile proprii ale unei societăţi comerciale. În România, capitalul social subscris şi vărsat poate fi împărţit în acţiuni sau părţi sociale. Vărsarea capitalului se poate face în numerar sau în natură. În actul constitutiv al unei societăţi comerciale se precizează numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale, precum şi numărul de acţiuni sau părţi sociale deţinute de acţionari sau asociaţi. Se menţionează, de asemenea, modul de evaluare a aportului în natură şi numărul de acţiuni corespunzător acestui aport.

Acţiunile pot fi nominative sau la purtător. Ele pot fi emise în formă materială (pe suport hârtie) sau în forma dematerializată (înscrise în cont).

Acţiunile nu se emit pentru o valoare inferioară valorii nominale. Diferenţa dintre valoarea din momentul emisiunii şi cea nominală reprezintă prima de emisiune.

Se pot emite şi acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar, dar fără drept de vot. Dividendul prioritar este constituit din profitul care va fi destinat distribuţiei înaintea oricărui tip de prelevare. În afara lipsei dreptului de vot, titularul acestui gen de acţiuni beneficiază de toate drepturile acţionarului deţinător de acţiuni ordinare.

Capitalul social poate fi subscris integral şi simultan de semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică, caz în care se întocmeşte un prospect de emisiune, autorizat pentru publicare de Oficiul Registrului Comerţului.

Limita minimă prevazută pentru capitalul unei societăţi comerciale este reglementată periodic prin acte normative. În timp ce acţiunile pot fi titluri negociabile, părţile sociale nu pot reprezenta titluri negociabile.

Aporturile în bunuri devin proprietate a societăţii din momentul înmatriculării ei la Registrul Comerţului (legea prevede că această precizare este valabilă, în lipsa unei stipulaţii contrare).

Elemente de contabilitate - Suport de curs Participarea la capitalul social permite acţionarilor să încaseze cote-părţi din profitul net, respectiv dividende. Dividendele se primesc, în general, în funcţie de cota de participare la capitalul social, dar în actul constitutiv se pot preciza şi alte modalităţi de acordare a acestora.

O reducere a capitalului social nu poate fi efectuată sub nivelul minim al capitalului social prevăzut de lege pentru fiecare tip de societate. Reducerea se realizează efectiv, prin înregistrare contabilă, după trecerea unei perioade de două luni de la ziua în care a fost publicată hotărârea care stipulează această menţiune în Monitorul Oficial al României.

Dintre procedeele de reducere ale capitalului social, pot fi amintite: a) micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale; b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale; c) dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor; d) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate; e) restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aport, proporţional cu reducerea capitalului social şi calculate egal pentru fiecare acţiune sau parte socială. Punctele d) şi e) sunt valabile ca procedee atunci când reducerea nu are ca motiv existenţa pierderilor.

Dintre procedeele de majorare a capitalului social, pot fi amintite: a) majorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale; b) majorarea valorii nominale a acţiunilor existente sau a părţilor sociale; c) încorporarea rezervelor, cu excepţia celor legale; d) încorporarea profitului sau a primelor de emisiune; e) încorporarea diferenţelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, după ce acestea au fost incluse în prealabil la rezerve.

Capital social În funcţie de modul de constituire a capitalului social şi drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta, societăţile care se pot înfiinţa, în România, sunt: • societăţi cu raspundere limitată; • societăţi în comandită simplă; • societăţi în comandită pe acţiuni; • societăţi pe acţiuni; • societăţi în nume colectiv. În contabilitate, capitalul social aferent unui număr de acţiuni sau părţi sociale se evidenţiază la valoarea lor nominală.

Contabilitatea analitică a capitalurilor se conduce pentru fiecare acţionar sau asociat în parte (ţinându-se evidenţa numărului acţiunilor sau părţilor sociale vărsate de fiecare). Dacă, faţă de momentul subscrierii, s-a depăşit termenul convenit pentru vărsarea efectivă a acţiunilor, pentru suma aferentă capitalului nevărsat se calculează o dobândă. Sumele astfel încasate se constituie în venituri din creanţe imobilizate.

Cheltuielile efectuate pentru recuperarea sumelor, publicarea anunţurilor în presă, a somaţiilor colective în Monitorul Oficial reprezintă cheltuieli excepţionale privind operaţiunile de capital.

Capitalul social se poate majora şi prin încorporarea profiturilor realizate în exerciţiile anterioare, rezervelor, primelor legate de capital sau din alte resurse.

Rezerve din reevaluare

Elemente de contabilitate - Suport de curs Prin operaţiunea de reevaluare se modifică şi se substituie valorile contabile (de înregistrare sau înregistrate la cost istoric) cu valorile actuale ale imobilizărilor care fac obiectul reevaluării. În general, următoarele categorii de active fac obiect al reevaluării: • imobilizările corporale; • imobilizările financiare.

Diferenţele în plus obţinute, numite şi plusvalori, se încadrează în pasivul bilanţier, în structurile de capitaluri proprii.

Reevaluarea influenţează asupra sumei absolute a amortizărilor, în sensul creării acesteia, prin includerea în calculul amortizării şi a sumei aferente diferenţei din reevaluare.

Rezerve Categoriile de rezerve care pot fi constituite de o societate comercială sunt: - rezerve legale; - rezerve statutare; - alte rezerve.

Rezervele legale se constituie anual, din profitul brut al societăţilor comerciale, în cotele şi limitele prevăzute de lege. În Codul fiscal21 se precizează pragul minim de prelevare anuală din profit, respectiv 5%, iar limita maximă de constituire a rezervei reprezintă 20% din capitalul social. Dacă a fost atinsă această limită şi ulterior fondul de rezervă se diminuează din anumite cauze, legea permite completarea, cu respectarea prevederilor legale.

Scopul constituirii rezervelor este de protejare a capitalului propriu, de acoperire a pierderilor. Legea prevede în mod expres că rezervele legale nu pot fi încorporate în capitalul social în scopul efectuării unor noi emisiuni de acţiuni.

Rezervele statutare au ca modalităţi de constituire precizările din statutul fiecărei societăţi comerciale, în cota şi limita prevăzută din profitul net anual. Pot avea ca destinaţie acoperirea pierderilor sau majorarea capitalului social.

Categoria “alte rezerve” se constituie prin hotărârea Adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor. O sursă de constituire a lor este reprezentată şi de primele legate de capital. Alte reserve pot fi utilizate pentru: acoperirea diferenţelor dintre preţul de cumpărare şi cel de înregistrare a acţiunilor proprii răscumpărate, acoperirea pierderilor din exerciţiul precedent, etc.

Rezultatul exerciţiului Rezultatul exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului sau ca diferenţă între capitalurile proprii de la sfârşitul exerciţiului şi cele de la începutul exerciţiului.

Rezultatul reportat Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din anii precedenţi. Profitul urmează a fi repartizat pe destinaţii iar pierderea urmează a fi acoperită în exerciţiile următoare.

21

art. 22, alin. 1 punct a.

Elemente de contabilitate - Suport de curs DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA ELEMENTELOR CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).

Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

Cifra de afaceri netă cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale unităţii patrimoniale, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite şi taxe aferente.

Venituri În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente cât şi câştigurile din orice alte surse.

Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

Activităţile curente reprezintă orice activităţi desfăşurate de o unitate patrimonială ca parte integrantă a obiectului său de activitate precum şi activităţile conexe acestora.

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat (ex: exproprieri, dezastre naturale, etc.)

Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.

Veniturile sunt clasificate pe categorii, după natura lor, astfel: a) venituri din exploatare, care cuprind: - venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate; - venituri din variaţia stocurilor, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi producţie în curs de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite.

Variaţia stocurilor de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie producţia a determinat creşterea nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au diminuat nivelul stocurilor.

- venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielile efectuate de unitatea patrimonială pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale sau necorporale, după caz; - venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii (finanţarea activităţii de cercetare şi alte finanţări) de care beneficiază unitatea patrimonială;

Elemente de contabilitate - Suport de curs - alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate şi alte venituri din exploatare; b) venituri financiare, care cuprind: - venituri din imobilizări financiare; - venituri din investiţii financiare pe termen scurt; - venituri din creanţe imobilizate; - venituri din investiţii financiare cedate; - venituri din diferenţe de curs valutar; - venituri din dobânzi; - venituri din sconturi obţinute: şi - alte venituri financiare.

Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printrun acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de reducerile comerciale existente. c) venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi).

Venituri din vânzări de bunuri Veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către clienţi.

Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: - unitatea patrimonială a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor; - unitatea patrimonială nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor; şi - veniturile şi, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacţie pot fi cuantificate.

Venituri din prestarea de servicii Veniturile din prestarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării lor.

Venituri din dobânzi, redevenţe şi dividende Veniturile din dobânzi, redevenţe şi dividende se recunosc astfel: - dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului, respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente; - redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform contractului; şi - dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le încasa; Veniturile din reluarea provizioanelor se evidenţiază distinct în funcţie de natura acestora.

Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se efectuează prin înregistrarea la venituri în momentul în care nu se mai justifică menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.

Elemente de contabilitate - Suport de curs

Cheltuieli Cheltuielile unităţii patrimoniale reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: - consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea patrimonială; - cheltuieli cu personalul; - executarea unor obligaţii legale sau contractuale, etc.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a unităţii patrimoniale. În cadrul cheltuielilor exerciţiului se cuprind, de asemenea, amortizările şi provizioanele constituite.

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel: a) cheltuieli de exploatare, care cuprind: - cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor; - cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele; - cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de unitatea patrimonială); - alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.); b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţe nefavorabile de curs valutar; dobânzi privind exerciţiul financiar în curs; sconturi acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi altele; c) cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).

Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.

Rezultatul exerciţiului Potrivit Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată, profitul sau pierderea se stabileşte lunar, cumulat de la începutul anului.

Rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte anual ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului.

Repartizarea profitului pe destinaţii se realizează conform dispoziţiilor legale în vigoare, cu aprobarea Adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.

Elemente de contabilitate - Suport de curs REZUMAT

Modulul este structurat pe 2 unitati: UNITATEA 1. SITUATIILE FINANCIARE – ce prezinta elementele componenete ale situatiilor financiare precum si procesul de inventariere UNITATEA 2. ELEMENTELE SITUATIILOR FINANCIARE – are rolul de a familiarize studentul cu privire la posturile componente ale situatiilor financiare. ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE – SET 1

TEME DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt criteriile de încadrare ale unei cheltuieli în categoria “Cheltuieli de cercetare - dezvoltare”?

2. Când se înregistrează fondul comercial?

3. Se consideră un mijloc fix cu o valoare de înregistrare în contabilitate de 1.000 lei. Procentul de amortizare este de 80%, respectiv 8 milioane lei. Se decide valorificarea lui de către un terţ cu suma de 3 milioane lei. (TVA = 19%).

La ce valoare va fi scos din evidenţă mijlocul fix?

4. Care sunt coeficienţii de multiplicare a cotelor de amortizare liniară în cazul amortizării degresive?

5. O societate comercială achiziţionează un mijloc fix, în valoare de 40.000 lei cu o durată normală de utilizare de 4 ani. Calculaţi amortizarea conform regimului de amortizare degresivă.

6. Dintr-un portofoliu de titluri, o societate decide vânzarea a 1.400 titluri la un curs de 2 lei/acţiune. Evaluarea ieşirii titlurilor din portofoliu se face după metoda FIFO la următoarele cursuri: 500 titluri x 1,2 lei/titlu = 600 lei 800 titluri x 1,4 lei/titlu = 1.120 lei 100 titluri x 1,3 lei/titlu = 130 lei Să se înregistreze contabil operaţiunea de vânzare şi cea de scoatere din evidenţă după metoda FIFO. ÎNTREBĂRI ŞI EXERCIŢII DE AUTOEVALUARE - SET 2 Întrebările care urmează vă dau posibilitatea să verificaţi înţelegerea materialului prezentat. După ce aţi răspuns la toate întrebările, comparaţi răspunsul dumneavoastră cu răspunsurile model de la sfârşitul sesiunii. Dacă aveţi neclarităţi, revedeţi materialul relevant din această sesiune sau cereţi ajutorul tutorului/îndrumătorului dumneavoastră.

1. În cadrul inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor poate fi organizată în funcţie de specificul şi necesităţile proprii ale unităţii patrimoniale.

Completaţi în dreptul metodelor modul de evaluare al stocurilor.

Elemente de contabilitate - Suport de curs Metoda

La locul de depozitare

Cantitativ-valorică

Evidenţă cantitativă

Operativ-contabilă Global-valorică 2. Enumeraţi trei metode de evaluare a ieşirilor de stocuri.

3. Care este semnificaţia adaosului comercial?

STUDIU DE CAZ 1. Acţionarii societăţii A plătesc la Oficiul Registrului Comerţului o taxă de înmatriculare de 50 lei.

2. Societatea A cumpără un autoturism Renault Mégane la o valoarea de 378.000 lei pe care o achită peste 10 zile.

3. Societatea A plăteşte prin bancă suma de 5.000 lei societăţii B, sumă ce reprezintă un avans pentru achiziţionarea unui câine de pază a cărui valoare este de 12.000 lei.

4. Societatea A a aprimit licenţa de fabricaţie a firmei Adidas pe o perioadă de 5 ani. Pentru aceasta, societatea A va plăti în fiecare an firmei Adidas 15.000 USD. 5. Societatea A cumpără acţiuni ale societăţii B astfel: a) 70% din totalul acţiunilor din B în valoare de 5 milioane lei; b) 5% din totalul acţiunilor.

6. Referitor la întrebarea nr. 5, dacă societatea A nu ar fi deţinut acţiuni la societatea B cum ar fi înregistrat societatea A în contabilitate împrumutul acordat?

BIBLIOGRAFIE

Identificaţi ce elemente ale activelor imobilizate ar fi afectate de tranzacţiile economice efectuate?

1. Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, 2. A. Baciu, D. Matis, Bazele contabilităţii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001, 3. Petriş R., Bazele contabilităţii, Editura Gorum, Iaşi, 2002

În contabilitate

Elemente de contabilitate - Suport de curs MODULUL 3 ELEMENTE ALE CONTABILITATII MANAGERIALE CONCEPTE DE BAZA OBIECTIVE

RECOMANDARI PRIVIND STUDIUL

REZULTATELE ASTEPTATE

Contabilitatea manageriala, costuri, prag de rentabilitate, marja contributiei, planificarea profitului, buget, 1. Obiectul si obiectivele contabilitatii manageriale 2. Definirea si tipuri de costuri 3. Analiza cost –volum-profit 4. Notiuni introductive despre bugete 5.

Mureşan M, Mutiu A, Contabilitate managerială – in curs de publicare 6.

Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, 7.

Alte surse bibliografice indicate in urma discutiilor cu tutorii pe tema contabilitatii manageriale 8.

Studii de caz pe marginea temelor discutate cu tutorii Modulul urmareste familiarizare studentului cu conceptual contabilitatii manageriale, prezentand notiuni de baza ale acesteia.

1. Introducere Obiectul contabilitatii de gestiune “Contabilitatea de gestiune, numita si manageriala sau analitica are ca obiect reflectarea analitica a unor procese interne ale agentilor economici care genereaza transformari cantitative si calitative ale elementelor patrimoniale”22 “In mod concret obiectul si scopul contabilitatii de gestiune se identifica cu: - gestiunea analitica a stocurilor - calcularea costului produselor, serviciilor, activitatilor si functiilor - determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului produselor cu pretul lor de vanzare - previziunea cheltuielilor si veniturilor prin intocmirea bugetelor interne - controlul costurilor si al bugetelor”23

Obiectivele contabilitatii de gestiune Obiectivele contabilitatii de gestiune raspund la urmatoarele intrebari24: 22

Pantea, I.P. - Managementul contabilitatii romanesti – Ed. Intelcredo, Deva, 1998, vol II, pag. 599 Muresan M. si colectiv – Contabilitatea de gestiune cu aplicatie in unitatile de alimentatie publica si turism – Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2000, pag 2 24 Iacob, C. si Ionescu I – Contabilitate de gestiune – Ed Aius, Craiova, 1996, pag. 26

23

Elemente de contabilitate - Suport de curs Ce vrem sa analizam?

Pentru ce analizam?

Cum analizam?

Principalele obiective urmarite sunt: - evaluarea produselor fabricate, lucrarilor executate si a serviciilor prestate - furnizarea informatiilor privind intocmirea si urmarirea bugetelor - controlul conditiilor interne de productie - asigurarea structurii analitice a elementelor patrimoniale si a integritatii acestora.

Comparatie intre contabilitatea managerial ă si contabilitatea financiara Contabilitatea financiara se adreseaza utilizatorilor externi de informatie. Prin contrast, contabilitatea de gestiune exista in primul rand pentru cei din interiorul companiei, pentru cei care raspund de activitatea de exploatare a acesteia.

Diferente intre contabilitatea financiara si cea de gestiune sunt: Criterii Utilizatorii primari informatiilor Tipurile de sisteme contabile

ai

Contabilitatea financiara Persoane si organizatii din mediul extern al entitatii economice Sistemul partidei duble

Contabilitatea de gestiune Diverse nivele ale managementului intern.

Nu este limitat la sistemul partied duble; se poate aplica orice sistem util.

Normele restrictive

Respecta principiile contabile general acceptate

Nu exista restrictii sau reguli obligatorii; singurul criteriu este utilitatea.

Unitati de masura

Monetara

Orice unitate de monetara sau fizica.

Punctul central al analizei

Entitatea economica ansamblul sau

Frecventa raportarii

Periodica, in mod regulat

Ori de cate ori este nevoie.

Gradul de obiectivitate

Impune obiectivitate

Foarte subiectiva in scopul planificarii, insa atunci cand au relevanta se utilizeaza date obiective.

2. Ce sunt costurile?

Notiunea de COST si CHELTUIALA25

2525

Epuran, pag 25

in

masura

Diferite segmente ale unitatii economice.

Elemente de contabilitate - Suport de curs In sens larg, cheltuiala este sinonima cu “o dare de bani, adica o plata. Deci, platile constituie in toate cazurile cheltuieli. Factorul determinant care hotaraste daca o cheltuiala constituie sau nu un element de cost este consumul, adica legatura ei nemijlocita cu o activitate concreta, productiva, si nu cu darea de bani.

COSTUL este expresia valorica a tuturor factorilor de productie consumati pentru producerea si distributia bunurilor materiale, executarea de lucrari si prestarea de servicii.

Prin urmare, cheltuielile sunt elemente constitutive ale costurilor.

Tipuri de costuri Costul are trei dimensiuni caracteristice, si anume: - campul de aplicare - momentul calculului - continut

Câmpul de aplicare este foarte variat. Se poate calcula costul: -

unei functiuni economice a companiei (aprovizionare, productie, distributie, administratie) unui mijloc de exploatare (unui utilaj, canal de distributie) (duba de transport marfa) unei activitati unui produs, grupe de produse unui centru de responsabilitate (magazin).

Pot fi distinse urmatoarele tipuri de costuri: → Costul aprovizionarii (achizitiei) reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate in procesul de aprovizionare a materiilor prime si materialelor (valoarea la pretul de cumparare din factura, cheltuielile de transport, manipulare, receptie, depozitare, taxe nerecuperabile, etc.) → Costul productiei (fabricatiei) reprezinta valoarea materialelor consumate si suma cheltuielilor reclamate de prelucrarea materialelor conform procesului tehnologic (cheltuieli salariale, energie, amortizari, etc). → Costul distributiei reprezinta totalitatea cheltuielilor aferente depozitarii, manipularii, transportului produselor la client, cheltuieli de publicitate, ambalare, studii de marketing, etc). → Costul administratiei reprezinta suma cheltuielilor serviciilor functionale, cercetare, informatica, secretariat, management general, etc.

Existenta elementelor stocabile (a stocurilor) determina alegerea procedurii de atasare a echivalentului resurselor consumate intr-o activitate concreta intr-o maniera considerate cea mai utila. Din acest punct de vedere se disting urmatoarele costuri: → Costul produsului reprezinta costul atasat unui element stocabil si care va servi la evaluarea stocurilor. (Eu: incorporabile in stocuri) → Costul perioadei este costul ales si recunoscut de contul de rezultate in perioada de referinta, fara a fi atasat unui element stocabil (si deci unui cont de stocuri).

Elemente de contabilitate - Suport de curs

Momentul de calcul determina diferentierea a doua tipuri de costuri: → Costuri efective = calculate “aposteriori” (ulterior) faptelor, proceselor, activitatilor sau realizarii produselor la care se refera. → Costuri prestabilite = calculate anterior faptelor, proceselor, activitatilor sau realizarii produselor care reclama estimarea consumurilor de resurse.

Continutul costurilor determina urmatoarea clasificare: 1. In functie de dependenta fata de variatia nivelului de activitate: Costuri variabile = totalul costurilor care se modifica direct proportional cu numarul de unitati produse sau cu orice alta unitate de masura a volumului productiei.

Costuri fixe = totalul costurilor care raman constante in intervalul relevant al volumului de productie sau de activitate.

2. In functie de modul de identificare a consumului de resurse: Costuri directe = cheltuieli de productie ce pot fi atribuite cu usurinta unor produse specifice.

Costuri indirecte = cheltuieli de productie ce nu pot fi atribuite cu usurinta unor produse specifice si trebuie repartizate printr-o anumita metoda.

3. Dupa sfera de cuprindere a cheltuielilor incorporabile in costul produsului: Costul total = cuprinde totalitatea cheltuielilor incorporabile in costul unui produs, delimitate in directe si indirecte.

Costul partial = costul care cuprinde doar o categorie de cheltuieli, si anume: costurile variabile sau costurile directe.

Costurile mai pot fi delimitate in costuri relevante si costuri irelevante.

Cost relevant (sau evitabil) = acel cost care poate fi evitat prin alegerea altei optiuni Cost irelevant = pot fi: - costuri care au fost deja create - costuri care urmeaza sa apara, dar care nu depind de optiunea facuta.

3. Analiza cost-volum-profit (CVP) Ce este analiza CVP? Analiza CVP reprezinta analiza modelelor de evolutie a costului care pune in evidenta relatiile dintre cost, volumul vanzarilor si profit.

Metoda cuprinde o serie de tehnici si procedee de solutionare a problemelor, bazate pe intelegerea caracteristicilor modelelor de evolutie a costurilor companiei. Tehnicile exprima relatia dintre venituri, structura vanzarilor, costuri, volumul productiei si profituri si include analiza pragului de rentabilitate si procedeele de planificare a profiturilor. Aceste relatii ofera un model general al activitatii financiare, pe care

Elemente de contabilitate - Suport de curs managementul il poate utiliza pentru planificarea pe termen scurt, pentru evaluarea performantei si pentru analiza alternativelor de decizie.

Relatia CVP pot fi exprimate prin intermediul graficelor sau al formulelor.

Venituri din vanzari = costuri variabile + costuri fixe + profit Pragul de rentabilitate

Definire Pragul de rentabilitate reprezinta punctul in care costurile totale sunt egale cu veniturile totale.

Obiectiv Obiectivul pragului de rentabilitate il reprezinta determinarea nivelului de activitate pentru care veniturile din vanzari (Vz) sunt egale cu suma tuturor costurilor fixe (CF) si variabile (CV).

In momentul in care se atinge pragul de rentabilitate compania nu inregistreza profit.

Ecuatia generala de determinare a pragului de rentabilitate (exprimata in unitati monetare) Vz = CF + CV Marja contributiei (Mc) (marja pe cheltuieli variabile)

Definire Reprezinta diferenta dintre venituri si total costuri variabile aferent unui volum dat al vanzarilor. (Denumirea de contributie se da diferentei dintre venituri si costuri variabile) MC aferenta unui tip de produs reprezinta contributia sa neta la acoperirea costurilor fixe si obtinerea unui profit. Altfel spus, MC reprezinta ceea ce ramane din veniturile totale dupa deducerea costurilor variabile, astfel: Vz – CV = MC Ceea ce ramane dupa deducerea costurilor fixe din MC reprezinta profitul: MC – CF = Profit Exprimarea pragului de rentabilitate cu ajutorul MC

Pornind de la relatia Profit = MC - CF = 0 (Mc unitara * nr buc) – CF = 0 Nr bucati [prag rentabilitate] = CF/ Mcontributiei unitara

Planificarea profitului Analiza pragului de rentabilitate ajustata cu un coeficient al profitului poate fi folosita ca baza pentru estimarea profitabilitatii unei afaceri. Aceasta procedura este foarte

Elemente de contabilitate - Suport de curs buna pentru analiza de tipul “what if”, in care se selecteaza mai multe alternative si se calculeaza profitul pentru fiecare alternativa.

4. Noţiuni introductive despre bugete Ce este un buget? ♦ un plan pentru viitor ♦ o situatie a resurselor ♦ o agenda practica de lucru De ce este necesara intocmirea bugetului? ♦ stabileste clar obiectivele care trebuie atinse ♦ defineste activitatile care trebuie efectuate pentru a indeplini obiectivele ♦ stabileste care sunt resursele necesare pentru a realiza obiectivele ♦ coreleaza activitatile cu obiectivele pe termen lung ale organizatiilor In alcatuirea unui buget managerii trebuie sa ia in considerare: ♦ scopul organizatiei ♦ obiectivele lor specifice in cadrul acesteia ♦ opiniile altor manageri ♦ interactiunea si interdependenta dintre departamentele organizatiei ♦ activitatea trecuta si viitoare ♦ finantarea si resursele disponibile In gestionarea unui buget, managerii trebuie sa tina seama de: ♦ nevoia de actualizare periodica ♦ probabilitatea ca realitatea sa nu se conformeze planurilor ♦ posibilitatea de a intreprinde actiuni corective, cand este necesar Exemplu de buget SC INTERREST SRL Restaurant Magnolia Buget de venituri si cheltuieli – banchet Promotia 2007, 16 mai 2007 (USD) Venituri Taxa participare banchet (200 pers.la pretul de 30$)* Total venituri bugetate Cheltuieli bugetate Inchiriere DJ + muzica Inchiriere sala Masa servita Cheltuieli privind curatenia Alte cheltuieli Total cheltuieli bugetate PROFIT ESTIMAT

6.000 6.000 500 300 4.300 80 20 5.200 800

Elemente de contabilitate - Suport de curs

*Taxa se va incasa cu 30 zile inaintea datei evenimentului Rezervarea de sala se va face cu cel putin 60 de zile inaintea evenimentului, încasandu-se o garantie de 20% din taxa in momentul rezervarii.

Principiile bugetării eficiente Principii referitoare la obiective pe termen lung (5-10 ani) 1. Stabilirea unor obiective pe termen lung pentru intreprindere 2. Convertirea obiectivelor pe termen lung in planuri de activitate pentru liniile de produse sau servicii prestate si planuri corespunzatoare de profituri, exprimate in termeni cantitativi generali Principii referitoare la obiective pe termen scurt 3. Transformarea planurilor pe termen lung in planuri pe termen scurt 4. Intocmirea unui set de planuri de elaborare a bugetelor si programarea specifica in timp a activitatii pentru intreaga perioada Principii referitoare la responsabilitatile si relatiile angajatilor 5. Identificarea directorului de buget si a personalului corespunzator 6. Identificarea tuturor participantilor implicati in procesul de elaborare a bugetului 7. Aplicarea tehnicilor de bugetare participative 8. Obtinerea sprijinului total al managerilor superiori si comunicarea acestui fapt participantilor la procesul de bugetare 9. Realizarea unei comunicari totale pe toata durata procesului bugetar Principii referitoare la activitatea propriu-zisa de elaborare a bugetelor 10. Aplicarea unor rationamente realiste in cursul elaborarii bugetelor 11. Impunerea respectarii tuturor termenelor limita stabilite 12. Utilizarea unor procedee flexibile de aplicare Principii referitoare la respectarea prevederilor bugetare 13. Mentinerea unui process bugetar continuu si monitorizarea bugetului pe parcursul exercitiului 14. Crearea unui sistem de rapoarte periodice privind performantele, care sa fie legate de responsabilitatile atribuite 15. Analiza domeniilor cu probleme inaintea desfasurarii unor noi activitati de planificare Studiu de caz Jerome Spall este directorul de buget la Westmorelan Spectacular Inc, o companie multinationala ce organizeaza si coordoneaza spectacole artistice si licitatii in intreaga lume. Costurile si cheltuielile bugetate si efective pentru anul anterior 2006 sunt comparate in urmatorul tabel:

Elemente de contabilitate - Suport de curs

Valori pentru anul 2006 (LEI) Bugetate Efective Cheltuieli privind salariile, personal artistic 240,000 256,400 Cheltuieli privind salariile, personal administrative 190,000 223,600 Cheltuieli privind deplasarile 320,000 326,010 Servicii de licitatie 270,000 224,910 Cheltuieli privind chiria spatiilor 125,500 123,290 Cheltuieli de imprimare 96,000 91,250 Cheltuieli privind publicitatea 84,500 91,640 Asigurari, marfuri 42,400 38,650 Asigurari, datorii 32,000 33,550 Cheltuieli privind administrarea sediului central 104,600 109,940 Cheltuieli de expediere 52,500 56,280 Diverse 12,500 12,914 Total cheltuieli 1,570,000 1,588,434 Încasări nete (marja brută din vânzări) 3,100,000 3,184,600

Considerati ca directorul de buget ar trebui sa fie ingrijorat in legatura cu evolutia operatiunilor companiei?

REZUMAT

TEME DE AUTOEVALUA RE

Modulul este structurat pe 2 unitati: UNITATEA 1. SITUATIILE FINANCIARE – ce prezinta elementele componenete ale situatiilor financiare precum si procesul de inventariere UNITATEA 2.

ELEMENTELE SITUATIILOR FINANCIARE – are rolul de a familiarize studentul cu privire la posturile componente ale situatiilor financiare.

Studiu de caz A. Identificati tipul de cost în urmatoarele situaţii date: 1. Salariul vanzatoruluidin magazin, salar ce este forma astfel: - salariu fix pentru vanzarea a 100 bucati produs A - procent de 10% din salariu pentru fiecare inca 10 bucati produs A. 2. Salarul supraveghetorului de raion.

3. Consumul de diblurile si holzsuruburi utilizate pentru asamblarea placilor de mobila la o fabrica de mobila.

4. Uzura panourilor de plastic utilizate pentru delimitarea zonelor de lucru in cadrul unei spalatorii auto.

B. Imaginati-va ca sunteti office manager intr-o mare organizatie si castigati 25.000 EUR pe an. V-ati pus in gand sa plecati din acesta organizatie si sa va deschideti propria

Elemente de contabilitate - Suport de curs firma de consultanta in domeniul juridic. Doriti sa utilizati calculatorul dvs. de acasa in cadrul noii firme. Platiti in mod curent 250 EUR pe an pentru un contract de intretinere a calculatorului, ceea ce trebuie sa continue indiferent de decizia dvs. de a ramane sau pleca din organizatia in care lucrati. In ultimele 3 luni ati platit 2.000 EUR unei universitati locale ca sa intreprinda un studiu de fezabilitate privind problema dvs. Raportul redactat in urma acestui studiu indica faptul ca, in urmatorii 3 ani, din consultanta juridică s-ar putea castiga aproximativ 100.000 EUR, implicand aproximativ 20.000 EUR cheltuieli directe.

Raportul afirmă şi faptul că trebuie sa investiti aproximativ 30.000 EUR capital in aceasta activitate de consultanta.

Printr-o coincidenta ati mostenit 30.000 EUR, care va aduc o dobanda de 10% pe an din contul pe care il aveti in banca.

Analizaţi dacă merită sau nu să treceţi la fapte.

C. Luând în considerare datele de mai jos răspundeţi la următoarele întrebări: Pe unitate de produs (lei)

%

Pret de vanzare Costuri variabile

100 50

100 50

Marja contributiei

50

50

Costurile fixe sunt de 40.000 lei pe perioada.

1. Daca o activitate promotionala suplimentara, cu un cost fix de 8.000 lei pe perioada ar creste volumul vanzarilor la 25.000 lei, ea ar trebui sau nu desfasurata?

2. Compania doreste sa creasca vanzarile sale curente de 1.000 de biciclete pe perioada cu 50%. Ea intentioneaza sa obtina acest lucru reducand pretul de vanzare de 100 lei la 85 lei si sa creasca cheltuielile de marketing cu 10.000 lei pe perioadă. Este bine să facă această schimbare?

BIBLIOGRAFIE

1. Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, 2. A. Baciu, D. Matis, Bazele contabilităţii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001, 3. Petriş R., Bazele contabilităţii, Editura Gorum, Iaşi, 2002