CPSF_419

4Î9 CONSTANTIN MIHĂESCU BRAŞOV

A doua confruntare TUDOR ALEXANDRU REŞIŢA.

mm\ mm M mm, m DiPioDoc Şl m\ mui

\m

RĂSUCITE AMBROSE

BIERCE S.U.A,

Fiara

nevăzută

lANCU TUDORACHE -

TEODOR FRASIN BUCUREŞTI

CAR£U MAXGIC ADRIAN ROGOZ

o •;

UI <

o

«V os a «

- o <

c

o UI t: ş<o

CONSTANTIN M I H A E S C U

o UI

o

5ac

oe u

<

a. Q-

Ndscui în h Bucureşti, Con­ stantin Mihăcscu a u r m a t liceul t e o ­ retic la Sinaia ţi cursurile facultăţii dc mecanică Ia Braşov. X\\ prc/tiiit lucTja/.') în organizarea ştiinţifică a p r o ­ ducţiei la u n a d i n t r e marile u / î n e bra­ şovene. A publicat în mai m u l t e r e ­ viste literare schiţe inspirate din viaţa şi numea dc inginer.

Cu povestirea A tliuu L o n h u n t . i i c d e b u t e a / a în li­ t e r a t u r a dc a n t i c i p a ţ i e . Dc curîiid a î n c r e d i n ţ a t redacţiei noastre romanul ştiinţîiico-fantastic Ispcrins.

Consi­ dera a i u i r i p a ţ i a un excelent exerciţiu intelectual, g e n c r a i c r deopotrivă dc arta ţi dc idei ştiinţifice, uneori va­ loroase, si de aceea i se pare firească înfiinţarea unui cenaclu S.F. %\ la Braşov, • ca şi în toate marile c e n t r e universitare a(c ţ a r i i .

C i t i t u r i i din s i r ă i n ă l a t e pot face a b o n a n i c n U ' udresî]-idu-se î n t r e p r i n d e r i i „KOMPKESÎHLATKL2A" — Serviciul i n i p o r t - e x p o r t p r e s ă —. B'-unti e ş t i . Calea Griviteî n r . 64-60. P.O.B. — Box :^ooi.

C o l e c ţ i a „POVESTIRI ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE"

edifafă de r e v i s H

fHtiiiita • lehnica

Anul XVIII 1 mai 1972

A doua confruntare, de CONSTANTIN MIHAESCU BRA$OV

j î n d .1111 .liiins, nii m.ii erai în g r ă d i n ă . Cu gca-« m u r i l c oarbe, vila v o a s t r ă p ă r e a p u s t i e şi, In t i m p ce a l e r g a m î n u r m a doctorului pe a l e e a ce d u c e c ă t r e i n ­ t r a r e , m ă î n t r e b a m d.ică ajiclul .Soniei n u fusese în r e a l i t a t e O g l u m ă s t u p i d ă a v r e u n e i iJi-iolrne c a r e îi i m i t a b i n e vocea la telefon.

Vşa s-a dojx'his fără să s u n ă m ;ji în prag' a a p ă r u t Sonia. A m s a l u t a t - o în t ă c e r e . A făcut doi paşi înapoi, s c h i ţ î n d u n fel d e z î m b e t c h i n u i t . A m i n t r a t . In hol e r a a p r o a p e î n t u n e r i c .

S o n i a n e - a r e p e t a t în .şoaptă cele s p u s e la telefon. î n t r e e a şi doctor s-a p o r n i t o discuţie p l i n ă d e n e c l a r i t ă ţ i . M ă f e r e a m să p u n î n t r e b ă r i dc te.imă să n u - 1 împiedic p e doctor să-.şi facâ m e ­ seria.

A m fost poftiţi s u s . Aici a m auzit z g o m o t u l sec a l u n u i c o ­ m u t a t o r electric. I n c l i i j a u r m ă t o a r e ieşeai din c a m e r a t a î n v ă l u i t în hirnină.

— Cino slntef.i ? ai î n l r e b a t — D o a m n a n e - a c h e m a t . N u n r c a se s i m t e bine, ţi-a e x p l i c a t doct( l u J .

E r a m pe p u n c t u l de a m ă repezi la tine să-ţi s t r i g că n u e posibil să n u - t i r e t u n o ş i i cei m a i b u n i p r i e t e n i . D a r d o c t o r u l , ca şi cînd m i - a r fi ghicit g î n d u r i l e , m-a p r i n s de m î n ă , o p r i n d u - m ă .

•Sonia £1 a p r i n s l u m i n a şi a m o b s e r v a t că p a n t a l o n i i îţi e r a u c a m prăfuiţi, iai- c ă m a ş a îţi e r a a g ă ţ a t ă în cîteva locuri. In IM-eajma r u p t u r i l o r aveai p e t e mici d e sînge. M - a m făcut că n u le văd, fireşte.

T u n e fixai c u o p r i v i r e rece, lipsită d e e x p r e s i e .

— N u e n i m i c g r a v . s-a .simţit d a t o r să a d a u g e doctorul, r u pînd tăcerea care devenise jenantă.

— D u m n e a t a h a b a r n-ai, ai r e p l i c a t .

Apoi ne-oi î n t o r s s p a t e l e şi ai r e i n t r a t în c a m e r a l u m i n a t ă , lăsînd uşa de.5chisă. T c - a m u r m a t . T e opri-seşi în p i c i o a r e la fe­ r e a s t r ă . M - a m a p r o p i a t . A f a r ă , siori n e g r i , joşi p ă r e a u că se tîrnsc p e p ă m î n t ca n i ş t e m o n ş t r i u r i a ş i . V ă z î n d u - m ă a l ă t u r i , ţi-ai a p l e c a t c a p u l s p r e m i n e şi m i - a i ş o p t i t s o n f i d e n ţ i a l : — N u ştiu ce-i cu ea. Plîn.ge des, p e n e a ş t e p t a t e , şi d a c ă o î n t r e b d e ce n u - i în s t a r e s ă - m i r ă s p u n d ă p e - n ţ e i e s . E b o l n a v ă .

Da, da, e b o l n a v ă ! P ă c a t , altfel e o m e n a j e r ă b u n ă .

— Soţie, v r e i să zici, t c - a m corijat.

— Ţi-ai p i e r d u t m i n ţ i l e ? Şi d u m n e a t a ?

N u ţ i - a m r ă s p u n s , m - a m r ă s u c i t s p r e uşă să v ă d dacă n u c u m v a i n t r a s e d o c t o r u l şi m ă auzise. M e r i t a m să m ă m u s t r e iarăşi p e n t r u n e p r i c e p e r e a şi lipsa d e t a c t d e c a r e tocmai d ă -

d u s e m d o v a d ă . D i n fericire însă, d o c t o r u l r ă m ă s e s e în hol c u Sonia. îi a u z e a m .şuşotind. A m t ă c u t , u n t i m p , stînjeniţi, şi tu, şi eu. F i e c a r e p e n t r u m o t i v e n u m a i d e el ş t i u t e .

— Ascultă, n - a i v r e a să cinezi cu m i n e ? T e duc u n d e v a u n d e o să-ţi placă, m i - a i s p u s d e o d a t ă .

— Şi ceilalţi ? t e - a m î n t r e b a t .

— C a r e ceilalţi ?

— S o n i a şi d o c t o r u l I I-ai u i t a t ? P o a t e că a r fi b i n e să-i i n ­ v i t ă m şi p e ei, ţ i - a m sugerat.

M-ai p r i v i t n e m i ş c a t cîteva clipe.

— C e - a m eu c u ei ? Doctorul a v e n i t p e n t r u Sonia, n u p e n t r u m i n e , n u - i aşa ?

— Fireşte, n u p e n t r u tino. Şi u n d e v r e i să m e r g e m ? m - a m i n t e r e s a t m a i m u l t p e n t r u a s c h i m b a r e p e d e subiectul.

— L a „Excelsior".

— D a r e vînt, p r i v e ş t e ! a m s p u s a r ă t î n d u - ţ i a f a r ă p o m i i a g i ­ taţi. Vine f u r t u n a !

N u m ă m a i ascultai. Te-ai î n d r e p t a t c ă t r e g a r d e r o b ă , f ă r ă să-mi r ă s p u n z i . U r m ă r i n d u - t e , mi s-a p ă r u t că zăresc m i ş c î n d u - s e cevo în c a d r u l uşii, u n d e v a lîngă m o n t a n t u l c l a n ţ e i . E r a doctorul, care, a s c u n z î n d u - s e d e tine, îmi făcea n i ş t e s e m n e s t r a n i i . Voia p e s e m n e să t e las în pace, s ă - m i r e c o m a n d e o n o u ă tactică sau a ş a ceva. Mă s i m ţ e a m teribil d e î n c u r c a t , b ă n u i a m că în t i m p ce te îmbiăcai poate observaseşi dialogul m e u m u t cu d o c t o r u l .

M i - a m î n d r e p t a t p r i v i r e a s p r e t i n e . H a i n a îţi a c o p e r e a r u p t u r i l e şi p e t e l e de sînge de p e c ă m a ş ă . P a n t a l o n i i însă t r e b u i a u c u r ă ţ a ţ i d e praf.

— N u te s c h i m b i ? t e - a m î n t r e b a t .

Te-ai u i t a t în oglindă, ţi-ai î n d r e p t a t c r a v a t a .şi apoi ai î n ­ c e p u t să-ţi s c u t u r i p a n t a l o n i i b ă t î n d u - i cu p a l m a . T r e a b a n u p r e a d ă d e a r e z u l t a t e , p e t e l e n u d i s p ă r e a u cu t o t u l .

— Să m e r g e m ! ai s p u s la sfîrşit.

A m ieşit î m p r e u n ă . S o n i a şi d o c t o r u l d i s p ă r u s e r ă . G r ă d i n a e r a în a p r o p i e r e şi p î n ă acolo n - a m scos o v o r b ă . V î n t u l se î n t e ţ i s e binişor şi m e s e l e e r a u a p r o a p e t o a t e goale, c o n s u m a t o r i i i n t r a ­ seră, desigur, în r e s t a u r a n t . O s i n g u r ă m a s ă , m a l a d ă p o s t i t ă d e vînt, a v e a clienţi : d o u ă p e r s o a n e cu g u l e r e l e r i d i c a t e , u n b ă r b a t şi o femeie. N u le p u t e a m v e d e a feţele, s t ă t e a u cu s p a t e l e la i n ­ trare.

— Ce d r a c u ' ? ai e x c l a m a t de c u m i-ai v ă z u t .

— Ii cunoşti ? t e - a m î n t r e b a t .

— S-au aşezat la m a s a m e a , mi-ai e x p l i c a t .

E r a u S o n i a şi d o c t o r u l . N e - a m a ş e z a t p e locurile libere. Cei doi n e z î m b e a u .

— O s p ă t a r 1 ai strigat.

R e s t a u r a n t u l a v e a o s i n g u r ă uşă s p r e g r ă d i n ă , o u ş ă de sticlă. î n d ă r ă t u l ei se v e d e a silueta u n u i b ă r b a t cu picioarele p u ţ i n d e s ­ făcute şi m î l n i l e la spate. B ă r b a t u l n e p r i v e a n e m i ş c a t .

— O s p ă t a r ! ai s t r i g a t d i n nou, ceva m a i t a r e .

U ş a r e s t a u r a n t u l u i a lucit d e s c h i z î n d u - s e şi b ă r b a t u l s-a a p r o ­ p i a t . E r a î m b r ă c a t î n a l b d e sus p î n ă jos şi-i s t ă t e a b i n e a ş a .

— Cc doriţi ? ne-£i î n t r e b a t , o p r i n d u - s e lîngă tine. Ţ i n e a b r a ­ ţ e l e d e - a l u n g u l t r u p u l u i p u ţ i n a p l e c a t î n a i n t e . In m î n a d r e a p t ă a v e a u n c a r n e ţ e l c u u n c r e i o n m e c a n i c î n t r e file.

A m f ă c u t c o m a n d a . O.spătarul ţ i - a n o t a t şi a plecat.

In a ş t e p t a r e a lui, c o n v e r s a ţ i a n o a s t r ă lîncczen. P o a t e şi din c a u z a f u r t u n i i c a r e p l u t e a în a e r ca o a m e n i n ţ a r e .

— Ce-ţi m a i face m o t a n u l ? t e - a m î n t r e b a t e u a t u n c i , i n t u i n d că ă s t a a r fi u n subiect p l ă c u t p e n t r u t i n e d u p ă cele î n l î m p l a t e în s e a r a a c e e a î n a i n t e d e v e n i r e a n o a s t r ă la vilă.

— Azi a m făcut î m p r e u n ă o e x c u r s i e în nuc. mi-ai r â s p i m s .

A fost t a r e p l ă c u t ! A m u r c a t în u r m a lui B l a c k p î n ă în vîrf.

Sonia n e - a v ă z u t din d o r m i t o r u l ci de la etajul doi. Tocmai t e l e ­ fona cuiva, c î n d s-a p o m e n i t cu noi în faţa g e a m u l u i . .Apoi ia,r a a v u t o criză d e p l î n s .

O s p ă t a r u l s-a î n t o r s î n c ă r c a i cu b u c a l e . L e - a a r a n j a i cu m ă i e s ­ t r i e p e m a s ă . Din r e s t a u r a n t se a u z e a o r c h e s t r a i n t e r p r c l î n d vin tango foarte vechi. Geamurile restaurantului erau bine luminate şi în dosul lor m a i m u l ţ i c o n s u m a t o r i so î n g r ă m ă d i s e r ă să p r i ­ v e a s c ă a f a r ă sau p o a t e la noi. Mi se p ă r e a c h i a r că unii n e a r a t ă cu d e g e t u l .

D u p ă ce n e - a a d u s şi de b ă u t , o s p ă t a r u l s-a r e t r a s la locul lui în s p a t e l e uşii d e sticlă. In t i m p u l cinei n c - a i mai p o v e s t i t că B l a c k n u e u n m o t a n o b i ş n u i t , că el s i m u l e a z ă n u m a i că t r ă i e ş t e în l u m e a n o a s t r ă , că de fapt el a r e l u m e a lui b î n t u i l ă de L,'riji şi c o ş m a r u r i .

A m m î n c a t b i n e cu toţii.

Apoi doctorul a făcut un s e m n c ă t r e uşa clo sticlă a l o s l a u r a n t u l u i . O s p ă t a r u l a v e n i t ţ i a î n t o c m i t nota. Cînd aceasta a h i a t gata, a r u p t - o d i n c a r n e ţ e l şi a p u s - o pe m a s ă în d r e p t u l tău.

Ai t r a s - o mai api-oape, te-ai a p l e c a t a s u p r a ei şi ai c e r c e t a t - o cu atenţie.

— Mai socoteşte o d a t ă ! i-ai c e r u t o s p ă t a r u l u i .

P i c ă t u r i m a r i şi grele î n c e p u s e r ă să l u c e a s c ă ici şi colo p r i n p i e a j m a l ă m p i l o i cu n e o n . In loc s-o recalculeze, b ă r b a t u l în alb a m u t a t n o t a în faţa Soniei.

— M ă scuzaţi, d o a m n ă , a zis o s p ă t a r u l .

— Ei să-i dai p a c e ! E ţicnită, n u ştii ? ai strigat la ol. l i d i c î n d u - t e în picioare.

P a r a l i z a t ă d e i z b u c n i r e a ta, S o n i a n - a s c h i ţ a t nici un gest.

— Ba d u m n e a t a eşti ţicnit ! ţi-a r i p o s t a t d e z l ă n ţ u i t o s p ă t a r u l . agitînd m î n a cu c a r n e ţ e l u l . C u m d e n u - ţ i dai s e a m a ? 1 ir soţia d u m i t a l e e u n î n g e r ! Nu ştiu c u m de te mai r a b d ă ! !n c(<ea ce m ă p r i v e ş t e , c u m - a m s ă t u r a t să-ţi tot fac şi să-ti răsfar s o c o ­ t e a l a în fiecare seară ! Dracu'- să te ia ! Şi zicînd acestea,, o s p ă t a r u l s-a î n t o r s cu s p a t e l e la noi şi a drpuaeiartmetsecscssă em de şie sctizbit l-ai p ,aptampiloun îbuurnplece. eăcltt.atieşi îtrdC nned chaiaici, uci pscos oT dv ucu eiluzm ola olte-ai îiaeurpsndăeuţospital. .ărm nţa,ianpIrtobligîndu-1 u ăs pctleahedscziAsta-i tdim riratu riotedlnpla eoţi-ai tncstuiel, .st tot. usă In m dbl-ai pîeise iaceeaşi nbefurie. irăldîrcpnbu.rtitioenIn a.scSonia rclipă, cuTe-ai ănc ăodş tiebinors-a neasţpnpţau roăte-ai ărltuibşi adursicu uştciiltantelovit tg-le-a faţa apdm

D o c t o r u l s p u n o că i n c i d e n t u l a p r o d u s în c r e i e r u l t ă u u n şoo | a s e m ă n ă t o r celui p e c a r e ţi-l p r o v o c a s e p e L u n ă groaza c a r e a i , î n c e r c a t - o la riposta n e a ş t e p t a t ă a v i e t ă ţ i i aceleia argintii, c u \ deosebirea că de d a l a a c e a s t a şocul n - a v e a să t e v a t ă m e , ci, dim->: p o t r i v ă , a v e a să-ti r e d e a m i n ţ i l e p i e r d u t e . " I Rănitul închise ochii. Era mulţumit. Cele povestite de Frcd îl ajutaseră să-şi rcîniioadc în memorie firul vieţii conştiente întrerupt timp de şaizeci şi trei de zile. încerca sentimentul de siguranţă pe care ţi-l dau cunoaşterea şi înţelegerea. Simţea î n viorîndu-se în ol forţele spirituale care-i fuseseră atinse şi voia să savureze nctulburat acel tonifiant proces interior. „A ador­ mit !" îl auzi pe Frod şoptiudu-i doctorului. „Să ieşim !" propuse acesta. Ieşiră.

SelenomineraloRul rănit îşi lăsă cîteva clipe gîndurile să zburde în voie. Apoi hotărî să Ic pună la încercare. Fără un efort prea mare. Ie disciplină şi le ceru să reconstituie în universul său interior acel moment dificil din finalul ultimei expediţii pe Lună, reconstituire in care să-şi încerce echilibrul mintal recent redobîudit.

Instinctul de conservare il sfătui însă să renunţe, se afla doar în c o n v a l e s c e n ţ ă ! Şi doctorul îi recomandase să cugete pe cît posibil numai la lucruri care îi făceau plăcere. Dar oare acele momente dramatice îl mai puteau mspăimînta ? Dorea să-şi lă­ murească intimplarca care îl învinsese atunci şi asupra căreia — de ce nu '.' — ar putea să-şi ia revanşa înfruntind-o din nou. Dar era oare suficient refăcut ? N u cumva îşi supraestima prematur forţele ?

Această temere fu ultima pe care şi-o mai permise înainte de a se avînta în retrăirea pe care şi-o dorise... j lală-l ! Inainfează precaut alături de Frcd, făcind salhiri lente, de vis. In zona aceea faţa Selenei e netedă şi brăzdată din loc in loc de inexplicabile crăpături înguste. Se află în misteri­ oasa „Mare a ploilor", unde odată fusese observată o ciudată ex­ plozie, iar altădată fuseseră semnalaţi un fel de nori — fenomen de neînţeles pentru un corp ceresc lipsit de atmosferă.

Căzînd pieziş, din spate şi jiufm din stînga, printr-un bizar joc de umbră şi de lumină, razele solare scot in relief cu precizie cele mai mici neregularităţi ale terenului.

Solul este acoperit cu o pulbere cenuşiu-verzuie dc mai mulţi centimetri grosime.

In covorul acela mătăsos, ghetele lor lasă urme 7iu prea adinei, striate. Orizontid este foarte aproape şi deasupra lui, printre stele, chiar în faţa Un-, Pămintul .se zărcjlc ca o hip;'rtrofiată Lună al­ bastră.

Deodată, la cîteva zeci de metri la dreapta, i se pare că ză­ reşte o cută fină pe faţa covorului de pulbere.

I-o arată şi lui Fred. Se îndreaptă amîndoi intr-acolo. Este, într-adevăr, o cută, se distinge din ce în ce mai bine, mai clar.

Ajung.

Dc }apt, sint doua culc, paralele, la circa trei metri una de cealaltă.

Intre ele, fără să le unească, tot cam din trei în trei metri, într-o succesiune cît se poate de riguroasă, se văd nişte sco­ bituri transversale, superficiale, alungite.

— Par a fi urmele unei şenile de construcţie specială, aude in căşli glasul lui Fred.

Nu-l contrazice, dar semnele nu par cJiiar rectilinii, pentru a pidea fi valabilă ipoteza.

— .Să vedem despre ce este vorba. Tu cercetează-le la dreapta, eu la stingă. Pentru a ne putea da seama în fiecare moment la ce distanţă ne aflăm unul de celălalt, numărăm cu voce tare scobi­ turile transversale depăşite. Cino găseşte ceva interesant il anunţă şi pe celălalt, îi spune lui Fred. Să ne grăbim, nu prea avem mult timp la dispoziţie şi nici rezerve de oxigen. „Una... două... trei... patru..." Înaintează amîndoi de-a lungul urmcloi acelora ciudate, se depărtează unul de altul, contrar regulamentidui, dar in felul acesta speră să cîştige timp. „Treizeci şi cinci... treizeci şi şase... treizeci şi şapte..."

Stop ! Acolo direle se opresc. Cea de-a treizeci şi opta trans­ versală nu există. In locxd ci cutele paralele se unesc in jurul unui disc subţire, acoperit de un strat foarte fin de praf lunar.

— Frcd ! Am găsit ceva ! Vino ! strigă emoţionat in microfon.

Sc grăbrşic sS se mai apropie puţin. Un pas. Se opreşte chiar la marginea di.'icului.

I^ar s-a pripii şi rUinid a fost prea mare!

E dezechilibrat ! încearcă să-şi recapete echilibrul făcind un pas lateral şi prin mişcări ale miinilor. Nu reuşeşte ! Cade încet înainte !

E nevoit să facă un pas pe faţa discului. Imediat cc atinge suprafaţa, căldiul alunecă neaşteptat de uşor, lăsînd îndărătul lui o dîră cu luciu puternic de mercur. Se dezechilibrează şi mai tare şi, în cădere, vede cu stupoare pum marginile foii-disc de de­ desubt se ridică rapid şi se apropie din flanc spre a-l învălui.

— Ajutor, Fred ! apucă să strige înainte de a se prăbuşi peste vietatea aceea ciudată. Atinge suprafaţa ei şi, cu genunchiul picio­ rului celălalt, alunecă iarăşi spre interior; o altă dîră străluci­ toare se iveşte. încearcă .să se sprijine în mina stingă, ii alunecă şi aceasta, iar vietatea i se închide deasupra, se stringe în jurul său.

Se ghemuieşte, pregătindu-se să reziste strînsorii, opunîndu-i-se din toate puterile cu spinarea, cu genunchii adunaţi în unghi drept, cu cotul sting ridicat la nivelul umerilor.

Mina dreaptă scoale cu greu pistolul-laser şi trage. In punctul ochit, vietatea fierbe strălucind şi se volatilizează.

Norul alb de vapori şi praful stirnit de pe ea se depun simultan pe vizor, în vreme ce strinsoarea continuă cu aceeaşi intensitate.

Nu mai poate mişca nici braţul drept. Simte cum pistolul-laser iese prin trupul vietăţii, dar puterile acesteia nu par a slăbi cîluşi de puţin. Stropi argintii cad unul după altul şi se sparg pe vizor in zeci de fulgere minus­ cule. Apoi din covorid semidur ce-l învăluie progresiv porneşte o vibraţie fină. O simte transmiţîndu-i-se corpului prin zonele in contact şi transformîndu-se treptat într-un sunet intens, înne­ bunitor, gata să-i perforeze timpanele.

Nu mai poate suporta strîn-

8

soarea, vibraţia şi sunetul acela! Nu mai poate suporta!

Nu f Nu! Nu!... Şi apoi, nebulos, treinurător : o uriaşă păpuşă-astronaut dansind in preajma lui, sub un soare strălucitor şi o puzderie de stele, o navă ţuguiată într-un pustiu verde-cenuşiu, un drum lung şi plicticos, dureri în toate încheieturile, apropierea unei planete jrumoase, o vilă lîngă un nuc uriaş, o gazdă care plînge mereu şi pretinde că-i este soţie, un motan 7iegru ca noaptea, un bărbat prietenos pe care-l urăşte şi-l iubeşte în acelaşi timp, un doctor misterios şi — într-o seară cu imense umbre negre {rămintîndu-se deasupra — o cină cu un ospătar agresiv... .

Acum că relrăîse cele întîmplate .se întreba dacă mintea lui nu se va cufunda din nou în apele tulburi şi neliniştite ale vieţii ce urmase.

Nimic însă în fiinţa lui nu părea să îndreptăţească temerea.

Cu toate că inima ii bătea parcă mai repede ca de obicei, ştia că asta nu avea prea mare importanţă şi traversă iarăşi un Simfămint înviorător da siguranţă şi de forţă.

In loc de spaimă, a doua confruntare cu inetatea argintie nu-i lăsase în cuget decît o emoţie aparte şi o imensă curiozitate.

Ce formă de viaţă intilnisc pe Lună ?

Pe lîngă elementele şi combinaţiile chimice descoperite acolo pină atunci, costumul său de astronaut păstrase şi urme da rnei'cur, fie liber, fie legat de moleculele altor substanţe, fie în diverse combinaţii chimice.

Pornind de la acest fapt, din amintire şi din imaginaţie, na­ tura straniei vietăţi lunare începu să i se clarifice tot mai con­ vingător.

Era o uriaşă celulă minerală, care folosea mercurul în meta­ bolism aşa cum vieţuitoarele Pămîntului folosesc apa.

Energia necesară vieţii o lua din razele Soarelui, iar în gei-oasele nopţi selenare se adăpostea în crăpăturile adinei ale solului *. Hrana şi mercurul şi le procura digerînd direct anumite minerale de la suprafaţa Lunii. Găsea mercur şi în stare liberă, în locuri încă necălcate de om. Trăia solitară. In pustiul acela cenuşiu, asuprit cînd de pîrjolul solar, cind de gerul cumplit al nopţii, nici nu ţi-o poţi imagina altfel. Un virus enorm, bătrîn şi econom cu timpul şi cu necesităţile lui. Un metabolism lent faţă de cele pămîntene. O existenţă la prima vedere absurdă, şi totuşi... o reali­ tate. Se înmulţea, probabil, o dată la sute de ani, prin diviziune.

Ca să se deplaseze, îşi ridica partea opusă sensului de înaintare, o îndoia la o sută optzeci de grade şi o tira peste propriu-i trup şi mai departe, prin pulberea cenuşie, pînă se întorcea complet p e faţa cealaltă. Şi în urmade ei rămîiieau dîreleal acelea pe care el lale 38,Si°C, cercetase * Punctul topire (îngheţare) mercurului sa aSlă iar într-o zi oarecare împreună cu prietenul său Fred. punctul de fierbere la 358,9S°C.

Romanţă despre un broscoi, un diplodoc şi mai multe idei răsucite de TUDOR ALEXANDRU _

, ...,„, RES'IA

Motto: „Cînd nevasta uu-i acasS, Joacă L.CI.ai. pe masă".

(Proverb

E

se vede sub

aUantidian, ci, nimic

nu

de

unde

e

nou

soarr)

d u n i i n i t ă i l i m i n i M ţ ă şi. d o b u c i i r i o , rotul p n r e că l î d c sub ra/.olc soarelui ce p ă t r u n d e p r i n f e r e a s t r a l a r g deschisă. S i n t b i n e dispus, cu a t î t m a i m u l t c u cît n e v a s t ă - m e a a a v u t fericita idee să m ă lase s i n g u r acasă şi să p l e c e l a o p r i e t e n ă pcJltru n u şliu c e r e ţ e t ă de b u d i n c ă cu 'sirop d e coacăze. M ă instalez comod l a masă, învelit în h a l a t u l m e u v e c h i şi peticit, scos din a s c u n z ă t o a r e a în cai-e îl feresc în mod c u r e n t de ochii soţiei ; a p r i n d o ţ i g a r ă şi i a u din t o p u l de h î r t i i cîteva coli a l b e şi i m a c u l a t e , c a r e p a r c ă a b i a a ş t e a p t ă să fie u m ­ p l u t e cu scrisul m e u m ă r u n t şi o r d o n a t . Căci a m u i t a t să v ă spun...

E u sînt scriitor... d e l i t e r a t u r ă ştiinţifico-fantastică şi t r e a b a e că n u d u c lipsă de cititori. S î n t s p e c i a h s t în m a t e r i e d e farfurii z b u ­ r ă t o a r e , p o a t e de aceea şi a m a t î t a succes d e p u b l i c .

T o c m a i îmi v i n e o idee ; ce-ar fi să povestesc visul de a s t ă n o a p t e ? S e făcea că m ă vizita u n o m u l e ţ m i c şi v e r d e , a ş a c u m t r e b u i e ei să a r a t e , p r o b a b i l , d u p ă u l t i m a m o d ă . Zis şi făcut.

D e s c h i d stiloul, t r a g m a i a p r o a p e o foaie d e h î r t i e şi, cînd să a ş t e r n p r i m u l c u v î n t , s i m t c u m ceva r e c e şi n e p l ă c u t îmi î m p u n g e ceafa, iar o voce de n e d e s c r i s , a s e m ă n ă t o a r e cu o r ă c ă i t u l u n u i broscoi în c ă l d u r i , m ă a v e r t i z e a z ă cu fraze s c u r t e şi s a c a d a t e : — N u m i ş c a ! Stai 1 N u ! S c o a l ă ! I n t o a r c e - t e !

E l e c t r i z a t d e s u r p r i z ă şi d e t e a m ă , m ă r ă s u c e s c c u tot c u fo­ t o l i u şi-mi r i d i c i n v o l u n t a r m î i n i l e , deşi n - a m a p u c a t r ă z b o i u l ( p r o b a b i l o r e m i n i s c e n ţ a w e s t e r n u r i l o r de la televizor).

— Ce... ce v r e a să î n s e m n e asta, d o m n u l e ? bîigui eu, p r i v i n d p a r a l i z a t Ia o m u l e ţ u l d i n faţa m e a . E, c u m să v ă s p u n , cam... a ş a : circa u n m e t r u î n ă l ţ i m e , v e r d e do sus p î n ă jos, cu u n c a p cît u n b o s t a n b ă l ă b ă n i n d u - s e pe gîtul s u b ţ i r e şi cu t r e i ochi m a r i şi r ă i , c a r e i se rotesc în o r b i t e cu o v i t e z ă d e n e c r e z u t . A r e d o u ă m î i n i l u n g i p î n ă m a i j o s d e g e n u n c h i , d o u ă p i c i o a r e s c u r t e şi c r ă c ă n a t e , i a r în c r e ş t e t îi d a n s e a z ă tot t i m p u l o p e r e c h e de a n ­ t e n e cu v î r f u r i l e d e s p i c a t e . I n l a b a d r e a p t ă ţ i n e a ţ i n t i t s p r e m i n e u n r e v o l v e r c u ţ e a v a n e a g r ă şi a m e n i n ţ ă t o a r e .

10 •

11

— Hla-ljla-bla...

« u r a ! sc i v i s l c ş t c c | . Cine

l.i-a (Uit voie să j

Vorbeşti, iJociliile ? i I-auzi cino m ă face pc m i n e pocit ! I.as mîinile jos şi-mi fac ] curaj : j — Dar ţie, Icgcmeulc, că d e s i g u r asta eşti, cine n a i b a ţi-a ^ p e r m i s să dai b u z n a în casa o m u l u i f ă r ă să fii poftit şi fără să suni la u ş ă ? Ce-s m a n i e r e l e astea n e c i v i l i z a t e ? Şi ce-mi tot p l i m b i pistolul ă l a p e s u b n a s , crezi că m ă impresionezi ? j N u t e r m i n b i n e ce a m d e s p u s că u n g l o n t e îmi ţiuic pe la j u r e c h e , vaza cu flori dc pe m a s ă se face ţ ă n d ă r i şi eu sînt redusy la tăcere. | — A ş a ! Ridică m î i n i l e ! N u ! Bla-bla... lasă-le j o s ! H u n ! ' ! Şi-acum să s t ă m d e v o r b ă ! ] 'l'vAKc un scaun din colţul c a m e r e i şi, d i n t r - u n salt, se co:.'oatăî pe el. luerou cu a r m a î n d r e p t a t ă s p r e m i n e . j — Ia ascultă, p î r l i t u l e ! se holbează o m u l e ţ u l . Scribulu I Nuf ţi-o r u ş i n e să mîzgăleşti atîtca m i n c i u n i d e s p r e noi şi să m a i î n c a - : sezi şi bani p e ele ? Păi unde... bla-bla-bla... u n d e te trezeşti, n e - ' n i c u l e ? Ce, eşti d e c a p u l tău ? Noi pe u n d e crezi că u m b l ă m ?

— Stai să vezi, domnule....

— Nimic ! Bla-bla-bla... t e p u n ou p e m a t a l e cu b o t u l p e j labe, şi să mai î n d r ă z n e ş t i pe u r m ă să zici ceva ! B l a - b l a - b l a ! ; — I.asă-mă să m ă d u m i r e s c !... P e u n d e - a i i n t r a t ? P e fe-1 r e a s t r ă ? Şi u n d e ţi-e farfuria z b u r ă t o a r e ? | — Ce ? C u m ? Ce-ai spus ? Farfurie... bla-bla-bla... z b u r ă - ^ t o a r e ? Iţi b a ţ i joc de m i n e ? Ala e discoid a e r i a n g r a v i p r o p u l s a t | t o a t ă ziua, s t î r p i t u r ă ! H a ! N u l B a ! Mult o să n e m a i luaţi în r ă s p ă r , zgîrie-hîrtie co .sînteţi 7 V-aţi găsit n a ş u l cu m i n e ! A a a !

Bla-l>la... ai să vezi tu că aşa n u m a i m e r g e ! P u n e m î n a pe stilou' şi hîrtie I Hai ! Şi scrie ! Scrie ce-ţi s p u n eu, că de nu... b l a - b l a bla... îţi zbor creierii, diplodocule !

De voie. do nevoie, m ă las c o n v i n s şi m ă răsucesc la loc, în,j t i m p ce iubitul m e u oaspete .sare pc m a s ă şi î n c e p e să ţ o p ă i e în-^ colo şi încoace, r ă v ă ş i n d u - m i m a n u s c r i s e l e cu salturi b r u ş t e şi 1 caraghioase.

1 — G a t a ! Dă-i d r u m u l ! S p u n e a ş a : „Azi a m făcut o de.sco-î p c r i r e u l u i t o a r e : fiinţele e x t r a t e r e s t r e , pe c a r e l e - a m r i d i c u l i z a t : în a t î t c a r î n d u r i eu şi confraţii mei. n u s e a m ă n ă nici pc d e p a r t e .| cu cele pe c a r e ni le imaginam"... Bla-bla... Nu, asta n u scrie ! ] Ş t e r g e „bla-bla", t o n t ă l ă u l e ! Aşa ! Zi : „ A m p u t u t c o n s t a t a cui ochii m e i n e t r e b n i c i cît de zvelţi şi frumoşi .sînt. Au un t r u p î înalt, b i n e făcut, iar p r i v i r i l e lor cutezătoare..." | î n c i u d a situaţiei de loc c ă l d u ţ ă în c a r e m ă aflu, pufnesc ; făiă să v r e a u în rîs. Nici că se p o a t e m a i e x a c t ă d e s c r i e r e ! 'i — Ce ? I se stropşeşte el, o p r i n d u - s e din ţopăit. Vrei să spui j că n - a m d r e p t a t e ? Bla-bla... om să c u r m p e n t r u t o t d e a u n a a c e a s t ă j. i n d u s t r i e a înşelătoriei şi a d e z m ă ţ u l u i ! G a t a ! A d e v ă r u l v a ieşi i î n sfîrşit la l u m i n i i ! A ş a ! Bla-bla... scrie acolo că noi s î n t e m < ; m a r i iubitori tii a d e v ă r u l u i ! Noi sîntom singurii şi nobilii i u i | a p ă r ă t o r i ! S î n t o m b u n i , d r e p ţ i , c i n s t i ţ i şi ...bla-bla-bla... coi m a i j d e ş t e p ţ i din u n i v e r s !

5 — Măi să fie ! nu m ă mai pot stăpîni. Să ştii că ai dreptate..: U n d e m i - a u fost m i n ţ i l e p î n ă a c u m ? i

n

.. 1

M a i b i n e t ă c e a m naibii clin g u r ă . In furia lui, îmi t r î n t c ş t e ! în cap c ă l i m a r a g r e a şi plină d e c e r n e a l ă . O r b i t de d u r e r e şi d e ,| lichidul a l b a s t r u ce m.i se s c u r g e p r i n t r e degete, uit de r e v o l v e r şi | d e orice pericol şi m ă n ă p u s t e s c a s u p r a lui, a p u c î n d u - 1 do gît. Bar \ el m i se a g a ţ ă d e p ă r şi, c u m e mic şi cu picioarele s c u r t e , mi le p r o p t e ş t e î n p i e p t şi m ă a z v î r l e cît colo. î n d r e a p t ă s p r e m i n e arma... N u u u !... Scot u n u r l e t d e g r o a z ă şi... m ă trezesc. P e r n a j e la picioare, l a m p a d e n o p t i e r ă zace praf p e podea, în t i m p ce eu, î în mijlocul cioburilor d e la a b a j u r , t r a g în d i s p e r a r e d e colţul ud | şi r ă s u c i t al cearşafului. S c e n a n u c p r e a p l ă c u t ă , dar... b i n e j m ă c a r că totul n - a fost decît u n vis. M ă scol cu chiu cu vai, a r a n j e z ! p a t u l şi v r e a u s-o strig p e n e v a s t ă - m e a să m ă t u r e cioburile, d a r | m i - a d u c a m i n t e că la o r a asta t r e b u i e să fie la o p r i e t e n ă p e n t r u n u ştiu ce r e ţ e t ă . Deschid l a r g f e r e a s t r a şi, t r ă g î n d în p i e p t a e r u l p r o a s p ă t şi p r i m ă v ă r a t i c , m ă m a i liniştesc şi JDuna dispoziţie n u î n t î r z i e să-.şi r e i n t r e în d r e p t u r i . F e r i c i t că a m s c ă p a t n u m a i c u s p a i m a şi cu cioburile şi, în plus, a m c ă p ă t a t fără să v r e a u şi u n i s p l e n d i d subiect d e p o v e s t i r e S.F., m ă instalez comod la b i r o u , ' iau o foaie, deschid stiloul şi, tocmai cînd să a ş t e r n p r i m u l cu-^ vînt, s i m t c u m ceva rece şi n e p l ă c u t îmi î m p u n g e ceafa, în t i m p i ce o voce d e broscoi î m i o r ă c ă i e a m e n i n ţ ă t o r în u r e c h e : — N u mişca ! Stai ! N u ! Scoală !

Desen ele I. M. VINTILA

UMOR

Fostul

13

astronaut

— arbitru

de

box

i '

Ambrose Bierce

(1842-1914) Prolificul scriitor american Ambrose B i t r c e — din care p r e z e n t a m trei n u ­ vele fantastice celebre — este încă pen­ t r u c i t i t o r i i r o m â n i o figură destul dc necunoscuta * , cu t o a t e că nuvele dc-ale sale îşi au locul în antologii $i cu toate cS definiţii a m u z a n t e din ^Oicţionarul cinicului" (sau al „ d i a v o l u l u i " ) circulă ca sentinţe cu sau fără referinţă. La le­ genda lui Bierce au c o n t r i b u i t n u n u ­ mai figura lui d c b o e m e x c e n t r i c , s t r ă ­ lucirea ;i cxtravai;anţa spiritului său, răsunatc|irele-i pulcmici de ga/etar, p a r t i c i p a r c i sa in tinereţe Ia războiul civil american, răsfrînt a t î t de original in opera lui, ci )i moartea sa e n t g n u tică.

Deşi în lunga-i carieră publicistica desfăţurată ciţiva m i In Anglia ;i în cea mai mare p a r t e la San Francisco, Bierce şi-a cucerit situaţia dc a u t o r i t a t e lite­ rară pe coasta californiană, el n-a atins în timpul vieţii celebritatea mai larg r i v n i t ă . C o n t e m p o r a n i i lui l-au itocotit un urmaş al Iui l-.dgar Poe, ceea cc pe Bierce îl necăjea, nu p e n t r u că i-ar fi di<:plăcut Poe, ci fiindcă el socotea că fantasticul n-a fost un apanaj al lui Poe, ci are rădăcini m u l t mai adînci în li­ t e r a t u r a dc imaginaţie. în tot cazul. straniile povestiri ale ,,amarului Bierce" (cum a fo;.t s u p r a n u m i t în Anglia) sînt parcă mai aproape de sensibilitatea m o ­ dernă — prin realismul cadrului auten­ tic, prin apelul la r a ţ i u n e şt prin calita­ tea viguroasă a ^ fiorului — d c t î t ale lui r d g a r Poe (în marc parte pătrunse de o atmosferă „gotică"* ;i dc o lan* goare morbida, străină scnaibilităţii ztIclor noastre, d a r , cert, ;i de o m a r c , autentică poezie, care lipseşte Iui Bierce).

Abia recent, în u r m a c o t i t u r i i pc care a luat-o r o m a n u l american în se­ colul al XX-lea (vezi, d i n t r e p r o m o t o r i i lui cei mai cunoscuţi, Sberwood A n d c r son, Caldwcll, H e m i n g w a y , F a u l k n e r ) , a dezvoltării tehnicii grotescului, pe de o p a r t e , şl a progresului investigaţiei psiDologice-ştiinţifice, pe de alta, t u l b u r ă ­ toarele povestiri ale lui Bierce se i m p u n t o t mai m u l t atenţiei c e r c e t ă t o r i l o r lit c r a r i . Aceştia constată pe d r e p t c u v i n t în opera sa n u n u m a i c o n t i n u a r e a u n u i filon mai vechi în t r a d i ţ i a americană — în afara celui principal, realist, î n t e ­ meiat pe aspecte cotidiene mai suriză-

* In „Antologia nuvelei St^ntastice" {Editura „Univers"t Bucureşti, 1970) a fost tradusă povestirea lui Bierco „Moartea lui Halpin Frayser",

14

toare —, ci şi intuirea s u r p r i n z ă t o a r e ţi tratarea „ m o d e r n i " a u n o r procese fiziopsihologice c o m p l i c a t e .

Elementele fantastice ale povestirilor lui Bierce p o t fi p r i v i t e d r e p t simboluri, tălmăciri ale u n o r stări lăuntrice (cum e u n a d i n t r e temele lui favorite, frica, spaima de m o a r t e sau spaima în gene­ ral). D u p ă definiţia Iui Bierce din ce­ lebrul său „ D i c ţ i o n a r al diavolului" (1906), alcătuit din concise şi adesea c o ­ rosive extrase din paragrafele r u b r i c i l o r sale gazetăreşti, scrise î n t r - u n stil de o p r e g n a n ţ ă muşcătoare ce n - a r e pereche (mai aproape de noi) decît în Bernard Shaw sau în Oscar T i l d e : Stafia este semnul e x t e r i o r şî vizibil al spaimei interioare".

Bierce n-a fost un „ e s t e t " , un senzi­ tiv c ă u t î n d evadarea din realitate. El a dus o viaţă energic activă, plină de lupte ;i de conflicte.

Supranaturalul său poate, dc cele mai m u l t e o r i , să fie explicat raţional, poveştile sale, deşi t u l b u r ă t o a r e , n e duc in cele maî d i ­ ferite medii sociale ale Americii c o n t e m ­ porane scriitorului (căutători de^ aiir, fermieri izolaţi în singurătăţi b î n t u î t e dc fiare sălbatice sau dc legendele lor, tîrguşoarc obscure cu fauna lor necru­ ţătoare, grotescă, ,,buna societate'*, cu domnişoare sentimentale sau perverse, oameni dc ştiinţă, rechini de afaceri, ger ' ncralî, medici, jurJijtî, r e p o r t e r i , detec­ tivi, escroci şi mulţii alţii. „ M o r b i d i t a ­ tea" lui Bierce este foarte fertilă, per­ fect c o n t r o l a t ă şi p r o d u c ă t o a r e nu n u ­ mai dc fiori, ci şi de un u m o r s a r d o ­ nic foarte original. !n scrisul său se r e ­ cunosc calităţile o m u l u i de acţiune, s t ă pîn pe mijloacele sale.

Ambrose Bierce s-a născut î n t r - o c o libS d e buşteni, în O h i o , al nouălea fiu al u n u i fermier sărac p r i n t r e ale c ă r u i exccntricîtSţi era şi aceea că poseda cea mai jimare" bibliotecă din ţ i n u t . TînSrul şi-a cucerit o remarcabilă c u l t u r ă p r i a lecturi extinse, c o n t i n u a t e toată viaţa.

Universităţile sale au fost atelierul dc tipografie, ^ unde a lucrat ca ucenic t i m p de doi ani (după ce la vîrsta de 15 ani fugise de acasă), şi lunga sa a c t i v i t a t e de gazetar, susţinută pînă la sfîrşitul vieţii paralel cu cea scriitoricească. La 18 ani — cînd SC înrolează p r i n t r e primii ca v o l u n t a r în r ă z b o i u l de secesiune a m e r i ­ can (1861—1865), are în u i m ă - i u n a n de academie militară şi o scurtă p e r i ­ oadă d e activităţi mai p u ţ i n înalte : a mai fost chelner» c o n t a b i l şl m ă t u r ă t o r î n t r - o dugheanS-cafcnca. t n războiul c i -

vil

luptă

cu b r a v u r ă ,

este r ă n i t ,

(.c r e ­

angajează ; îl părăseşte cu gradul de m a ­ i o r şi c u specialitatea Ae oTiţer topograf.

Intrînd

î n cariera

reşte c u r î n d

de gazetar,

renumele

îşi cuce­

de ,,cel mai afu­

risit

o m d i n San I'rancisco". Bierce

tivă

cu brio

caracteristică este

ironia stilului

integru

fără

cruţare

blice.

In

şi satira

local al epocii, d a r

şi incoru[)tibil, necinstea

sea idei

ţ i cinism,

extrem

urmărind

în t r e b u r i l e

m o d paradoxal,

mizantropic

cul­

invectivă,

el

pu­

profesează

d a r lansează

de progresiste

ade­

pentru

vremea sa.

Ambrose reuşind tului

Bierce

să descrie

trăit

boiul,

are marele

că,

cu autenticitatea

şi cu măiestrie

ţinînd

merit

la mare

cinste

onoare! şi at îndeplinirii

fap­

artistică

răz­

sentimentul

datoriei,

este

p r i n t r e ^ p r i m i i care demasca viguros boiul, în toată ma

oroarea

împotriva

umanităţii

pregăteşte d r u m u l şi mai lipsiţi

unor

răz­

sa, ca pe o c r i ­ şi raţiunii : el urmaşi mai sobri

de artificii.

,,ln

niiilociil

literară, politica şi socială, aforisme, versuri, dar maî ales povestiri fantastice) care au a p ă r u t , î n 12 v o l u m e , î n t r e 1909 şi 1912. Apoi la 71 de a n i , în 1 9 U , Bierce pleacă în Mexic, p e n t r u a o b ­ serva de aproape revoluţia cc se desfă­ şura acolo şi cu gîndul ca apoi să treacă î n E u r o p a . U l t i m a veste de la el comunica din Mexic că n e p o t o l i t u l scri­ i t o r a luat p a r t e ca o b s e r v a t o r la p r i m a bătălie ţî 3 o b ţ i n u t scrisori d e acredi­ tare pe lingă trupele generalului r e v o ­ luţionar P a n c h o Villa. N u s-a aflat nici­ odată n i m i c precis asupra sfîrşitului său ; au circulat doar t o t felul de p o v e ş t i . » Ca personaj, Bierce r a m î n e cufundat î n legendă ; scriitorul insă este adus c u t o t mai multă precizie sub lupa o b s e r v a t o r i ­ lor literari şi se dovedeşte dacă n u o figură d i n t r e cele mai mari, în t o t cazul una d i n t r e cele mai interesante şi maî originale, un artist stăpîn pe o marc măiestrie tehnică.

Nuvela fantastică „ F i a r a nevăzută" (,,Thi.' D a m n e d Thing'") este apreciată de criticul literar american Clifton Fadiman d r e p t o „ c a p o d o p e r ă a genului, în care Bierce n-a fost egalat î n t r e t i m p decît de H . G. Wells) * .

Fr. P .

* Cu privire la tema „invizibitaţii", vezi postfaţa lui lon Hobana la romanul lui H. G. Wells Omul Invizibil, Editura „Albatros", 1971, şi introducerea scrisă de acelaşi comentator la povestirea lui F. J. O'Brien C e - a i o s t a s t a P.Ş.F. nr.

404'13.09.1971,

în

Colecţia

vieţii — Povcţiii despre militari şi civili"

Fiara nevăzută

este- i n t i t u l a t

ciclul

tastice, apărut

in

povestiri

fan­

1891, considerat

de

opera

5a_ cea_ mai dci,.ivîrsită, a-i

asigura

tura mai

un loc

universal.), mare

cinstiţi, înfăţişări personajul înainte

parte

suficienta

dc clasic

llroii activi

Iui

de care

principal.

sînt

litera­

învinge

bravi — sub

mai groteşti

—

Moartea.

de a-ţi pune

I.

în cea

şi energici,

dar totdeauna care

pentru

în

în aplicare

N u întotdeauna se mănîncă ceea c e i pe masa

pro­

l.a liininui scit iuliptă în capului iectul de anuci î n tlămpi o a r c e dc spatele civilizaţiei

unei tiicse înseninări dintr-un carnet. Era tm vechi carnet de socoteli foarte uzat; iar scrisul părea că nu Bierce trudeşte l.t culegerea şi rcedie foarte citeţ, sale deoarece apropia din cînd în cînd pagina . 5«£$fL.,«9e.«Cftei" (eseuri, oiniil criticjLde flacăra luminării peentru ca lumina să cadă mai puternic pe ca. Umbra carnetului se proiecta atunci asupra unei jumătăţi ticcioplite, de care-şi un bărbat americane rîsese

citea toată

nişte viaţa,

15

din odaie, înttinecînd im număr de fet/C şi figuri; căci în afara celui ce citea mai erau de faţă alţi opt oameni. Şapte dintre ei şedeau rezemaţi de pereţii din buşteni neciopliţi, fără a scoate o vorbă, fără a se clinti şi, încăperea fiind mică, destul de aproape de masă. Dc-ar fi mtins un braţ, oricare dintre ei l-ar fi putut atinge pe cel de-al optulea, care zăcea culcat pe masă cu faţa în sus, m parte acoperit cu un cearşaf, cu braţele pe liiigă trup. Acela era mort.

Omul cu carnetul nu citea tare şi nimeni nu vorbea ; toţi păreau să aştepte să se Intîmplc ceva ; doar omul mort nu aş­ tepta nimic. Din golul întunericului de afară pătrundeau prin deschizătura ce slujea de fereastră toate zgomotele veşnic stra­ nii ale nopţii în pustietate — sunetul lung fără de nume al unui coyot îndepărtat; freamătul vibrînd liniştit al neobositelor gîze prin arbori; ciudate ţipete dc păsări ale nopţii, atît de deosebite dc cele de zi; zbîrnîitul greoi al cărăbuşilor ; şi tot acel cor misterios de zvonuri mici care totdeauna par să fi fost numai pe jumătate auzite cînd încetează brusc, de parcă şi-ar fi dat seama de-o indiscreţie.

Dar nimic din toate acestea jiu era perceput în acea adunare ; cei ce-o alcătuiau nu prea erau înclinaţi a-şi irosi atenţia în lucruri fără importanţă practică ; asta se înţelegea din fiece linie a feţelor lor aspre, se înţelegea chiar şi din lumina tidbure a acelei singure Itimînări.

Erau, evident, oameni din vecinătate — fermieri şi pădurari.

Cel care citea se deosebea întrucîtva de dînşii; ai fi zis des­ pre el că-i umblat, om de lume, deşi în îmbrăcăminte dovedea o anumită adaptare la mediul său. Haina lui nu prea ar fi fost luată de model la San Francisco ; încălţămintea nu-i era de ori­ gine citadină, iar pălăria ce se afla pe jos lîngă dînsul (el singur sta cu capid descoperit) era astfel încît cine ar fi considerat-o un articol de podoabă s-ar fi înşelat asupra rostuita ei. Faţa acestui om te impresiona mai degrabă favorabil, deşi avea o fărîmă de asprime pe care lotuşi nu-i exclus s-o fi adoptat sau cultivat ca potrivită unui bărbat care exercita o autoritate, pentru că el era procuror *. în virtutea fimcţiei sale se afla el în posesia carnetului din care citea şi care fusese găsit printre lucrurile mortului, în coliba acestuia, unde acum avea loc ancheta, Cind procurorul termină de citit, puse carnetul în bitzimarul de la piept. In clipa aceea, uşa fu împinsă în lături şi încumlnk. * In original, coronei- — înalt funcţionar public, o cărui sarcină de că­ petenie este să determine, prin a^ic/ietă, în faţa unui juriu, cauzele oricăror decese suspecte decese suspecte.

16

SC ivi 1171 bărbat tînăr. Despre dinsiil puteai spune cit certitu­ dine că nu se născuse şi nu crescuse la munte; era îmbrăcat ca orăşenii.

Dar îmbrăcămintea îi era prăfuită, ca a aceluia care vine din călătorie; într-adevăr, se obosise midt pentru a putea să ajuttgă la timp şi să asiste la anchetă.

Procurorul înclină uşor capul; nici unul dintre ceilalţi nu salută.

— V-am. aşteptat, spuse procurorul.

Trebuie să icnniiiăui treaba in seara aceasta.

Tînărul zîmbi: — îmi pare rău că v-ani reţinut, spuse, .im plecat nu ca să mă sustrag convocării dumneavoastră, ci ca să expediez ziaridui meu o dare de seamă despre evenimentele din pricina cărora presupun că sînt chemat să relatez aici.

Procurorul zîmbi, la rîndul său : — Relatarea pe care aţi expediat-o ziarului djtmneavoastră diferă, probabil, dc aceea pe care o veţi face aici, sub prestare de

jurămînt.

— Voi proceda cum doriţi dumneavoastră, răspunse celalalt cam repezit şi roşind vizibil, Mi-am făcut relatarea în mai multe exemplare şi am o copie după ceea ce am trimis. N-am dat-o drept ştire, pentru că e de necrezut, ci drept povestire literară.

Poate figura ca parte din mărturia sub juyămînt.

— Dar aţi spus că e de necrezut!

— Acest lucru nu trebuie să conteze pentru dumneavoastră, sir, de vreme ce jur că relatarea este adevărată.

Procurorul rămase tăcut cîtva timp, cu ochii în pămînt.

Băr­ baţii care şedeau pe Ungă pereţii colibei vorbeau în şoaptă, luîndu-şi rareori ochii de pe faţa cadavrului.

Curînd, procurorul îşi ridică privirea şi spuse : — Reluăm ancheta.

Oamenii îşi scoaseră pălăriile.

Martorul depuse jurămîntul.

— Cum vă numiţi ? întrebă procurorul.

— William Harker.

— Vîrsta ?

— Douăzeci şi şapte de ani.

— L-aţi cunoscut pe decedatul Hugh Morgan ?

- D a .

— Eraţi cu el cind a murit ?

— Eram pe-aproape.

— Cum dc s-a întîmplat aşa ? Mă refer la prezenţa dumnea­ voastră.

17

— // vizitam aici ca să vînez şi să pescuiesc.

Dar, ce-i drept, in parte şi cu scopul de a-i studia caracterul şi felul de a trăi, ciudat şi singuratic.

Părea un model bun pentru un erou dc lite­ ratură. Eu scriu uneori povestiri.

— Iar eu le citesc uneori.

— Vă mulţumesc.

— Povestiri, in general, nu pe-ale dumitale.

Unii dintre furaţi riseră. Pe un fundal sumbru umorul se reliefează mai puternic.

Soldaţii rid uşor în intervalele dintre lupte şi o glumă într-o cameră mortuara cucereşte prin sur­ prindere.

— Relataţi împrejurările morţii acestui om. Vă puteţi folosi tic orice însemnări şi memorii doriţi.

Martorul înţelese. Scoase un manuscris din buzunarul de la piept, îl apropie de flacăra luminării, îl răsfoi pînă cc găsi pa­ sajul care-i trebuia şi începu să citească.

H. Ce se poate întîmpla într-un cîmp de ovăz sălbatic „Abia răsărise soarele cînd am ieşit din casă. Nc duceam după potîrnichi. fiecare cu cîte-o armă cu alice, însă amîndoi cu acelaşi cîine. Morgan spuse că cel mai bun loc era dincolo de-o anumită eoamă pe care o arătă cu degetul şi-o străbă­ turăm pe nişte urme prin „chaparral" *. De partea cealaltă te­ renul era relativ plat şi înţesat cu ovăz sălbatic.

Cînd am ieşit din desişid dc spinării, Morgan se găsea înaintea mea cu vreo ciţiva yarzi. Brusc auzirăm, la o mică distanţă în dreapta şi în parte înaintea noastră, un zgomot ca al unui animal ce-ar fi tropăit prin tufişurile pe care le vedeam agilîndu-se puternic.

— Am stirnit un cerb, am spus cu. Ce bine era să fi luat o carabină !

Morgan, care se oprise şi supraveghea pătimaş tufişurile agi­ tate, nu spuse nimic, dar trăsese cocoşul ia ambele ţevi ale armei sale şi o ţinea pregătită pentru a ţinti. Mi se păru niţel cam tulburat, ceea cc mă surprinse, fiindcă avea reputaţia că-şi păs* Chaparral — de la spaniolul ele arbuşti, tufişuri spinoase etc.

18 ,

chaparro —,

M o i -

rcyi/c

r m l r .

<:<• .n;

trează o desăvîrşită prezenţă de spirit chiar în momentele de pri­ mejdie neaşteptată şi iminentă. ^ — Haide, am spus. Doar ti-ai să înfigi alice într-un cerb f A continuat să tacă ; dar, artmcînd o privire asupra feţei lui, cînd o întoarse uşor spre mine, fui izbit de inteiisitatca privirii sale. Atunci am înţeles că avcatn de-a face cu cava serios şi întîia mea presupunere fu că dădusem peste un ^rizzly *. Am înaintat lîngă Morgan, trăgînd din mers cocoşul armei mele.

Tufişurile se liniştiseră şi zgomotele încetaseră, dar Morgan pîndea locul cu aceeaşi atenţie încordată.

— Ce-i acolo ? Cc naiba c ? am întrebat.

— Fiara aia blestemată I a răspuns, fără a întoarce capul.

Glastd îi era aspru şi nefiresc.

Se vedea cum tremură tot.

Eram gata să mal spun ceva, cînd am observat ovăzid din apropierea acelrd loc mişcîtidu-se în felul cel mai inexplicabil.

Nici nu ştiu cum să descriu asta. De parcă l-ar fi stirnit o pală de vînt, care nu numai că-l îndoia, dar îl şi apăsa, il strivea, încît nu m-ai putea să se înalţe ; şi această mişcare se prelungea cu încetul de-a dreptul spre noi.

Nimic din ce văzusem vreodată nu mă impresionase atît de straniu ca fenomenul acela neobişnuit şi inexplicabil.

To­ tuşi nu-mi pot aminti să fi avut un sentiment de teamă. Ţin minte — şi-o spun aici pentru că, în chip destul de ciudat, mi-am reamintit atunci — că, odată, privind nepăsător printr-o fereastră deschisă, am luat din greşeală un copăcel din imediata apropiere drept unul care făcea parte dintr-un grup de copaci mai mari, situaţi ceva mai departe.

Arăta de ace­ eaşi mărime ca şi ceilalţi, dar, fiind mai clar şi mai precis definit ca volum şi în amănunt, părea să nu fie în armonie cu ei. Era o simplă falsificare a legii perspectivei aeriene, dar m-a înfiorat, aproape că m-a îngrozit, într-atîta ne bizuim pe funcţionarea ordonată a legilor naturale cunoscute încît orice aparentă suspendare a lor este înregistrată ca o ameninţare la siguranţa noastră, ca avertismentul unei calami­ tăţi inimaginabile.

Aşa şi-acum, mişcarea aparent fără cauză a ierburilor şi apropierea înceată, neabătută, a acelei fîşii anor­ male erau, hotărît, neliniştitoare.

Tovarăşul meu părea real­ mente speriat, şi mie nu-mi venea să cred simţurilor cînd îl văzui artmcînd arma la umăr şi trăgînd focuri din ambele ţevi spre ierburile în mişcare.

Mai înainte ca fumul descărcă* Grizzly — urs cenuşiu sau gălbui-cafenlu, mare şl feroce; trăieşte in vestul

• 19

Americii

de Nora.

turti să se fi limpezit, am auzit un ţipăt puternic, feroce, im răget ca acela al unui animal sălbatic, şi, trîntindu-şi arma la pămînt, Morgan ţîştii din loc şi fugi repede de-acolo.

In aceeaşi clipă fui trîntit cu violenţă de ciocnirea cu ceva nevăzut — o substanţă moale, grea, care părea să se fi azvîrlit spre mine cu mare forţă.

Pînă să mă pot pune pe picioare şi să-mi regăsesc arma ce părea să-mi fi fost smulsă din mîini, l-am auzit pe Morgan ţipÎ7ul ca în chinurile morţii, şi — amestecîndu-se cu vaierele sale — răzbeau nişte zgomote aspre, feroce, cum scot cîinii încăieraţi.

Mai înspăimîntat decît pot spune, mă luptai să mă pun pc picioare şi privii spre partea unde se retrăsese Morgan.

De m-ar cruţa cerul să mai văd cîndva asemenea privelişte !

La o depărtare de nici treizeci de yarzi se găsea prietenul meu cu un genunchi la pămînt, cu capul răsturnat înapoi într-un mod îngrozitor, fără pălărie, cu părul lui lung în dezordine şi cu tot trupul în mişcare violentă dintr-o parte în alta, înapoi şi înainte. Braţul lui drept era ridicat şi părea să n-aibă mhiă — eu cel puţin nu-i vedeam mîna.

Celălalt braţ rămhica nevăzut.

La răstimpuri — aşa-mi arată amintirea această scenă extraordinară — puteam desluşi doar cîte o parte a corpidui său; ca şi cu?n s-ar fi topit parţial — n:i şliu cum să exprim asta altfel —, apoi o schimbare a pozi­ ţiei lui mă făcea să-l văd din nou, ca mai înainte.

Toate acestea trebuie să se fi desfăşurat timp de cîteva secunde, dar, în acest interval, Morgan luă toate atitudinile tmui om angajat într-o teribilă luptă corp la corp, învins dă o greutate şi de o forţă superioare.

Eu nu-l vedeam decît pe el, şi nici pe el totdeauna lămurit.

De-a lungul întregului incident, ţipetele şi blestemele lui se auzeau de parcă ar fi fost acoperite de nişte infernale zgomote de turbare şi de furie hiverşunată, cum nu mai auzisem niciodată din vreun gîtlej de om ori de fiară.

O clipă doar statui locului nehotărît, apoi, lepădind arma, m-am avîntat în ajutorul prietenului meu. Aveam vag cre­ dinţa că suferă dc-o criză, de-o formă oarecare de convulsii.

Mai înainte să pot ajunge alături de el, fu la pămînt şi ră­ mase neclintit.

Toate zgomotele încetaseră, dar, cu un senti­ ment de teroare cum nu-mi impiraseră iiici acele îfttîmplări groaznice, văzui din nou mişcarea misterioasă prin ovăzul 20 ,

21

iălhalic, preluiigindit'Sc din zona călcata in picioare in preajma omului ce zăcea la pămînt spre liziera unei păduri.

Abia chid atinsese pădurea, am fost în stare să-mi iau ochii deucolo şi să mă iiil la tovarăşul meu de vînătoare. lira mort".

Iii. Deşi gol, poţi fi în zdrenţe Procurortd se ridică de pe scaunid său şi se opri lîngă omul întins fără viaţă. Ridică o margine a cearşafului şi-o trase de-o p'Vle, dezvăluind în întregime trupul cu totul gol şi arătînd in lumina luminării galben-pămîntiu.

Avea totuşi pete largi de-un negru vînăt, vădit pricinuite de sîngele revărsat din vine datorită contuziilor.

Pieptul şi coastele arătau de parcă ar fi fost ciomăgite, Se vedeau locuri groaznic sfîşiate ; pielea era ruptă în fîşii şi zdrenţe.

Procurorul se duse la capătul mesei şi desfăcu o basma de i/iătasc cc fusese legată sub bărbie şi înnodată în creştet.

C/nd basmaua fu trasă de-o parte, dezvălui vederilor ceea ce hisese beregata.

Unii dintre juraţii care se ridicaseră să vadă mai bine îşi regretară curiozitatea şi-şi întoarseră feţele.

Marmrul Harker se duse la fereastra deschisă şi se rezemă în afară peste pervaz, cuprins dc sfîrşeală şi de greaţă.

Lăsînd sa cadă batista peste gîtid mortului, procurorul merse către tm colţ al odăii şi, dintr-un morman de îmbrăcăminte, ridică bucată după bucată, ţintnd-o o clipă sus pentru a putea fi examinată.

Toate erau sfîşiate şi imbîcsitc de sînge. Juraţii nu le cercetară mai de aproape.

Nu prea părea să-i intereseze.

Adevărul e că 1-dzuseră toate acestea mai dinainte ; singurul lucru nou pentru ei era mărturia lui Harker.

— Domnilor, spuse procurorul, n-ave/// alte dovezi, cred.

1 / s-a mai explicat care vă c datoria ; dacă nu doriţi să mal întrebaţi ceva, puteţi să ieşiţi şi să chibzuiţi asupra verdictului dumneavoastră. Şeful furaţilor

se ridică

; era un bărbat

straie grosolane.

— Aş vrea să-ntreb doar un lucru, doin'le Din ce balamuc a scăpat niurloru' ăsu din voastră

f 22 ^

îtialt,

ciolănos,

procuror, urmă td

cu spuse. 'mnca-

— Domnule Harker, repeta procurorul, pc un ton grav şi liniştit, din ce azil aţi scăpat recent ?

Lui LIarker i se sui sîngele în obraz, dar nu spuse nimic, şi, solemni, cei şapte juraţi ieşiră pe rînd diîi colibă.

— Dacă nu mai aveţi altă insultă pentru mine, spuse Har­ ker de îndată ce el şi slujbaşul public rămaseră singuri qii mortul, presupun că sînt liber să plec ?

— Da. Harker porni să plece, dar se opri locului, cu mîna pe clanţă.

Deprinderea profesiei sale era mai puternică şi mai imperativă decît simţul său de demnitate personală. întoarse capul şi spuse: — Carnetul pe care-l aveţi acolo, îl recunosc, este jurnalul lui Morgan.

Părea să vă intereseze mult; citeaţi din el în timp ce depuneam mărturie.

Pot să-l văd ? Publicultti i-ar plăcea...

— Carnettd nu va apărea în această afacere, răspunse reprezentantul oficialităţii, vîrîndu-l în buzu7iarid hainei sale.

Toate însemnările trecute în el sint dinaintea morţii celui care te-a scris.

Pe cînd Harker ieşea din cabană, juraţii rcintrară.

Sta­ tură în jurul mesei, unde cadavrul, din nou acoperit, se vă­ dea sub cearşaf în contururi bine definite.

Preşedintele se aşeză în apropiere de luminare, scoase la iveală din buzuna­ rul de la piept un creion şi un petic de hîrtie şi scrise, cam laborios, următorul verdict, pe care, cu mai mult sau mai pu­ ţin efort, îl semnară cu toţii : „Noi juriiul aşa gîndim că mortul şi-a aflat sfîrşiti/l ata­ cat fiind de un leu de munte*, da uni dintre noi zic cu chiar şi aşa el o fi avut ţi boala copiilor",

IV. o explicaţie din mormînt In jurnalul răposatuhn Hugh Morgan sînt anumite însem­ nări interesante, care poate că au o valoare ştiinţifică, de gestii. La cercetarea judiciară asupra cadavrtdui, carnettd fost adus în discuţie; e posibil ca procurorul să fi gîndit nu merita să-i zăpăcească pe juraţi. * „Leul de munte" — numele popular pentru „puma.'.

.»

su­ n-a că

Dala celei dinţii însemnări jiu poate fi slabilită cu certi­ tudine ; pagina e ruptă şi partea de sus lipseşte; partea de însemnare rămasă e următoarea : „...tot alerga în semicerc ţinîtid mereu capul întors spre centru şi iarăşi se oprea şi lătra furios. în cele din urmă o luă la fugă şi se băgă în hăţiş cît putu de repede. întîi am crezut că turbase, dar cînd m-am întors acasă l-a?n găsit neschimbat faţă de cum era de obicei; se arăta doar temător de a TIU fi pedepsit.

Nu cumva tm cîine vede cu nasul f Nu cumva mirosurile imprimă în atiumiţi centri ai creierului imagini ale celui ce le-a emis 2 septembrie — Aseară, uitîndu-mă la stele cimi răsăreau deasupra coamei dealuliu la apus de casă, am observat că dis­ păreau una după alta, de la stînga spre dreapta.

Fiecare pierea doar o clipă, şi numai cîteva în acelaşi timp, dar, de-a îungid coamei, toate care erau la un grad, două de muchea creştettdui se eclipsară.

De parcă ar fi trecut ceva între mine şi ele; dar nu puteam vedea ce anume; şi stelele nu erau destul de dese încît să poţi zări lămurit un contur.

Brr I E ceva care nu-mi place..."

Pe timp de cîteva săptumîni însemnările lipsesc, trei pagini fiind rupte din carnet.

27 septembrie — Iar a fost pe-aici — găsesc în fiecare zi dovezi ale prezenţei sale. Am stat iar la pîndă toată 7ioaptea trecută în acelaşi ascunziş, cu arma în mînă, amîndouă ţevile încărcate cu alice mari. Dimineaţa am găsit, ca şi altădată, urmele proaspete de labe. Şi totuşi aş fi jurat că 7i-am dormit; de fapt, aproape că 7iu 7nai dorm deloc. E îngrozitor, de Tieîndurat!

Dacă aceste lucruri uluitoare ce mi se întîmpla sÎ7zt reale, o să Î7277ebunesc; dacă-s închipuiri, înseamnă că sînt deja nebun.

3 octo7nbrie — N-am să plec, n-o să reuşească să mă nească. Nu, aici e casa m e a , e pămîntul m e u . Dumnezeu suferă pe fricoşi...

go­ nu-i

5 octombrie — Nu 7nai pot suporta ; l-am invitat pe Har­ ker să stea cîteva săptămîni la mine — el are un cap echili­ brat. O să-mi dau seama după purtarea lui dacă mă consideră nebun.

7 octombrie — Acum am soluţia inisterului; noaptea trecută subit, ca printr-o revelaţie.

Cît cît de teribil de simplu !

24 ,

mi-a venit de simplu e,

Există sunete pe care nu le pntein auzi. La fiecare capăt al gamei există frecvenţe cc tiu provoacă nici o reacţie în acest imperfect instrument care este urechea omenească.

Sînt prea înalte sau prea joase. Am observat cîte un stol de sturzi care ocupau întreaga culme a unui copac — sau mai multe culmi de copaci — şi cu toţii cîntînd cît îi ţinea gura. Brusc, abso­ lut în acelaşi moment, toate păsările ţîştiesc în aer şi se în­ depărtează în zbor. Nu puteau toate să se vadă una pe alta — se interpuneau coroane întregi de arbori. în nici un ptmct n-ar fi putut o pasăre conducătoare să fie vizibdă tuturor celorlalte.

Trebuie să fi venit un semnal de avertisment sau de comandă, care să fi răsunat înalt şi strident deasupra zar­ vei tuturora şi care mie mi-a rămas neauzit.

Am f7iai obser­ vat de asemenea, aceeaşi fugă simultană şi cînd tăceau cu toatele — tiumai la sturzi, ci şi la alte păsări — la potîr­ nichi, de pildă — despărţite, la distanţe mari, de tufişuri şi chiar afUndu-se pc pante opuse ale unui deal.

Oamenilor mării le este cunoscut faptul că o colonie dc balene ce se soresc sau se zbenguie la suprafaţa oceanului, la distanţe de ?nile întregi, cu cotivexitatea pămîntului între ele, sar uneori în apă în aceeaşi sectmdă şi pier din cîmpul vederii într-o clipă. Semnalul a răsunat — sunetul lui a fost prea grav pentru urechile marinarului din vîrful catargului şi pentru cele ale tovarăşilor lui de pe punte, care totuşi simt vibraţiile hi navă, după cum pietrele unei catedrale vibrează la basul orgii.

Ca şi sunetele aşa-i şi cu culorile.

La fiece capăt al spec­ trului solar, fizicianul poate detecta prezenţa a ceea ce e cu­ noscut drept raze „actinice".

Ele reprezintă culori — culori integrale în compoziţia luminii — pe care sîntem incapabili să le discernem.

Ochiul omenesc este un instrument nedesăvîrşit; el nu cuprinde decît cîteva octave din adevărata „gamă cromatică".

Nu sînt nebun; există culori pe care nu le putem vedea. Şi — aibă-mă domnul în pa"ă!

— blestemata dc Fiara N e v ă z u t ă de-o asemenea culoare /"

în româhcşte de FKIDA PAPADACHE»

25

A v e n t u r a marţiană de ADRIAN ROGOZ

Scriinil despre planeta Marte, îmi îndeplinesc, ca şi Bogdan I. Paşa, o îndatorire dc familie. A c u m aproape o jumătate de veac, mai exact in anul (de marc opoziţie) Wii, tatăl meu a publicat o cărţulie intitulată „Enigma marţiană". Nu este exclus ca eu să mă fi născut din această carte, după cum un meloman erou al lui Ur­ m i i / s-a născut din urechea bunicii lui.

Fireşte că, astăzi, cînd un agregat automat a descins pe solul planetei roşii, cînd mii de fotografii ne-au fost transmise de sateliţi artificiali tereştri de la distanţe mai mici de 1 500 km de suprafaţa marţiană, s-ar părea că informaţiile cuprinse în lucrarea pomenită nu mai prezintă interes decît prin latura lor documentară şi printr-o anumită savoare a naivităţii anticipative. Această can­ doare — o subliniez — nu era apanajul exclusiv al tatălui meu, dar el a concentrat-o ca într-o lupă (nc-a oferit şi o bibliografic in trei limbi) şi i-a dat o expresie cît mai riguros tehnică (folosind scheme, tablouri e t c ) .

Autorităţi în areologie erau pe atunci astronomii francezi Charles Nordmann şi abatele Th. iMoreaux (nume, actualmente, aproape uitate), care se indoiau de existenţa unei vieţi evoluate po Marte, şi Flammarion, ce a desenat o frumoasă hartă areografică (1892). Cele mai bune hărţi însă aparţineau italianului Giovanni Schiaparelli, care, în p l u s era şi naşul toponimic al planetei roşii. Intr-adcvăr, în harta publicată în 1878, el a înlocuit numele de oameni cu denumiri neutre, latineşti (Solis Lacus, Syrtis Major, Elj'sium etc.) care, neavînd nevoie să fîe traduse şi necreînd rivalilăţij au rămas în vigoare pînă în zilele noastre.

Canafele martiene s-au născut pe Lună Schiaparelli a fost cel mai serios areograf al epocii lui; oric« afirmaţie venită de la el era socotită ca un adevăr indiscutabil. în această situaţie trebuie, probabil, să căutăm motivul pentru care legenda modernă a lui Marte, ca planetă locuită d e făpturi gînditoare, s-a desprins de pc harta din 1878, după cum fantasticul modern se zice că a ieşit din „Mantaua" lui Gogol. Totul a pornit dc la un calambur involuntar ; Schiaparelli a consemnat unele for­ maţii areografice particulare, denumindu-le canali, termen care, în italiană, are două s e n s u r i : de „şanţ"; cînd este vorba de obiecte făcute de om, şi dc „canal" (cum ar fi Canalul Minecii), cînd se referă la formaţii naturale. Or, tocmai această din urmă semni-

26

licatie o acorda Schiauarelli canalelor ; ariile întunecate de pe Marte fiind atribuite pe atunci mărilor, el credea că strîmtorîle care le unesc ar coincide cu liniile obscure. î n toate celelalte limbi însă im „canal" înseamnă o construcţie hidraulică artificială*.

Acela care a prins din zbor această ambiguitate, transformînd-o intr-o idee extraordinar de populară, a fost americanul Percival Lowell. Pentru el, acele lungi dîre închise Ia culoare erau, incon­ testabil, artificiale. Atmosfera rarefiată şi penuria de apă l-au făcut să presupună că Marte ar fi o planetă veche, ai cărei locui­ tori, stăpîni pe o formidabilă tehnică inginerească, tăiaseră o reţea de canale în regiunile acoperite dc vegetaţie. Lowell era atît de obsedat de viziunea lui încît, de dragul oi, a construit observato­ rul astronomic din Flags'taff (Arizona).

A m insistat asupra acestui episod al aventurii • marţiene, deoarece el ne poate dezvălui unele caracteristici pasionante atît ale mersului sinuos al ştiinţei, cît şi ale genezei miturilor. A s e ­ menea dublei elice de A D N , firul fanteziei şi firul ştiinţei se înfă­ şură unul în jurul altuia, ba contrazicîndu-se, ba înrîurindu-se, pentru a da pînă la urmă ghemul cunoaşterii.

Intre 1880 şi 1914 canalele marţiene a u deversat peste Europa şi America cataracte de cerneală. Cel mai circumspect în legătură cu interpretarea ciudatelor formaţiuni ca lucrări artificiale a rămas pînă la sfîrşitul vieţii tocmai Schiaparelli. Lowcll, în schimb, este actualmente socotit mai mult un „fantezist" ; meritele lui în progresul astronomiei nu pot fi totuşi negate : descoperirea celei de a noua planete a sistemului solar a fost făcută în 1930 de Clyde W. Tombaugh la Observatorul din Flagstaff, iar numele de Pluto, la sugestia unei fetiţe de 11 ani, a fost atribuit şi pentru că simbolul PL coincide cu iniţialele lui Percival Lowell.

Adevărul este că publicul acelei vremi era fascinat de conse­ cinţele ce decurgeau din ideea existenţei marţienilor, după cum, în perioada care a urmat marilor descoperiri geografice, cititorii erau ahtiaţi după insolite peripluri nautice, după descrierea unor pămînturi nemaivăzute. Or, Schiaparelli şi Lowell, recte planeta Marte, n-au însemnat decît nucleul catalitic care a declanşat în a doua jumătate a secolului al X l X - l e a o fervoare cu mult mai veche.

Cu 250 de ani în urmă, pasiunea extraterestră a europenilor se cristalizase în jurul Lunii, ale cărei cratere fuseseră descoperite de Galileo Galilei. Şi nu este lipsit de interes să arătăm similitudinile metodice prin care, pornindu-se de la observaţii reale, s-a ajuns Ia concluzii fantastice. Astfel, deşi a descris bine lucrurile văzute, Galileo le-a dat totuşi o interpretare greşită : pentru el, părţile mai luminoase reprezentau uscatul, iar zonele întunecate apa, de unde numirile de „mări" şi „oceane" atribuite acestor elemente ale reliefului selenar. Eroarea va avea consecinţe interplanetare şi ştiinţifico-fantastice. î n 1867, astronomul englez Kichard Anthony Proctor, alcătuind o hartă areografică şi dînd pentru prima dată nume formaţiunilor marţiene, a aplicat în cazul acestora procesul folosit de Riccioli cu privire la Lună. Aşa au apărut o scrie de con* Vezi Willy Ley, „Obuarvalui ii veridui", Editura (incicfului, Bucu­ 27 reşti, 196S, p. 313 şi urm.

tînente, de oceane şi dc mări, denumiri dintre care n-a supravie­ ţuit, însă, decît Golful bifurcat al lui D a w e s (şi acesta fiindcă marca meridianul zero). Iată de cc se poate afirma că faimoasele canale marţiene s-au născut, de fapt, pe Lună !

Ue altfel, aceeaşi fantazare in Jurul unui nucleu real o găsim cercetînd modul în care şi-a dobîndit numele planeta roşie. Sin­ gura ei caracteristică adevărată cunoscută de străvechii observatori era doar culoarea. Kcstul n-a însemnat decît o lungă alegorie legată de imaginile singelui, ale focului şi ale războiului. Cert este că popoarele antichităţii au atribuit celei de a patra planete nume echivalente : caldecnii i-au spus NeiAial (zeul morţii şi al luptelor), perşii — P a l i l a v a n i Sipliir (războiul ceresc), gr?cii — A r e s (de la aro : a ucide), iar latinescul M a r s se referă tot la o divinitate belicoasă *. Cum s-au produs aceste ciudate coincidenţe, nu ştim.

Putem doar presupune că imaginaţia oamenilor ajunge în condiţii similare la rezultate asemănătoare .sau, ceea cc ar părea şi mai plauzibil, că a existat în lumea veche o veritabilă migraţie a mi­ turilor. Lucru curios este că astăzi denumirea de p l a n e t ă roşie ni se pare poetică, deşi este conformă cu realitatea, iar numele „tehnic" de Marte nu reprezintă decît o metaforă.

Studiul etimologic, adică genealogia cuvintelor, constituie o muncă utilă, deoarece, chiar dacă uneori ne dezamăgeşte (punindu-nc in faţa unor himere), nc ajută în acelaşi timp să le pătrundem adevărata semnificaţie. Ca exemplu poate fi dat un termen foarte important pentru areologie : opoziţia. î n copilărie, auzind că Marte se va găsi Ia cea mai mică distanţă de Pămînt in momentul marii opoziţii, am crezut că acest cuvînt este sinonim cu „apropiere". Cînd a m aflat că înţelesul său este... opus, n-am mai priceput nimic. Copiii iau întotdeauna vorbele ca atare ; abia trep­ tat ne dăm seama că fiecare cuvint este o falie a gindirii. Mi s-a explicat, însă, că, pentru vechii astronomi, Pămîntul fiind centrul Universului, Marte era în opoziţie cu Soarele atunci cînd Terra se afla la mijloc, deci la cea mai mică depărtare de planeta înve­ cinată. .

Cine se teme de ipotezele greşite?

Din cele de mai sus s-ar putea tiage concluzia că fantasticul ia naştere foarte lesne în minţile puţin evoluate, in scopul de a încurca înţelegerea copiilor din viilor.

Cum obiectivul acestor rînduri este totuşi de a dovedi utilita­ tea fantasticului, voi asimila (într-o primă aproximaţie) această noţiune cu aceea de ipote/.ă, avînd un grad mai mic sau mai mare de verosimilitate. Şi, înainte de a trece efectiv la science-fiction, mă voi referi la e x e m p l e luate aproape în exclusivitate din istoria ştiinţei.

Această alegere poate fi socotită legitimă, tocmai fiindcă nu există o distincţie netă intre o ipoteză ştiinţifică şi una ştiinţi* însuşi vechiul simbol al lui Marlc C? ar avea o origine „marţială", fiind alcătuit dintr-un scut şi o lance (vezi Willy Ley, op. cit., p. 314).

28

fico-fantastică. Într-adevăr, ce este după opinia dumneavoastră | mai fantastic : submarinul anticipat de Jules Verne sau tahionul ; vînat de savanţii contemporani ? între legenda „covorului fermecat" şi proiectele maşinilor j zburătoare concepute de Leonardo da Vinci, între fantezia „rache- ; tistă" a lui Cyrano de Bergerac şi visul împlinit al lui Ţiolkovski I există un fir logic şi necesar. De asemenea, intre „cristalul magic" ţ şi televizor sau între „piatra filozofală" a alchimiştilor şi transmu- i, taţia artificială. Secolul X X pare a fi laboratorul în care au fost ! înfăptuite cele mai năstruşnice năzuinţe ale vremurilor trecute, i Omul este însă lesne uitător. După ce visul a devenit aievea, uităm j cită muncă şi zbucium, ce milenar noian de observaţii au fost | necesare, cîte bătălii a trebuit omenirea să dea. Aceasta ne poate | sensibiliza Ia tot ceea ce ţine de ipoteze. De aceea cred că metoda j cea mai convingătoare de a dovedi utilitatea acestora e de a n e , fixa atenţia asupra rolului pozitiv pe care îl pot avea chiar ipote- 1 zele (sau teoriile) greşite. Voi insista asupra citorva pe care le con- j sider mai caracteristice.

I 1. Ipoteze greşite în detaliu pot fi adevărate in esenţă : un < e x e m p l u strălucit îl constituie teoria darveinistă a evoluţiei.

2. Ipoteze greşite în esenţă pot fi parţial adevărate : aceasta a fost situaţia cu teoria corpusculară şi cu cea ondulatorie a luminii. \ 3. Două ipoteze greşite în esenţă pot contribui la elaborarea ] unei concepţii mai adecvate despre realitate : este cazul celor două ; teorii de la punctul 2, a căror antinomie a fost rezolvată de m e - ; canica ondulatorie. \ 4. Ipoteze cu totul părăsite din pricina caracterului lor mitic^ au putut fi totuşi surse foarte preţioase pentru adevărata ştiinţă : { din geomanţia străvechilor chinezi s-a născut busola şi, în p a r t e , ' geologia. * ] 5. Ipoteze greşite pentru nivelul ştiinţific al unei anumite epoci j se pot dovedi din întîmplare eficiente ; acest lucru s-a petrecut l cu Marconi, care a reuşit să transmită pe distanţe mari unde elec- i tromagnetice numai pentru că acestea au fost reflectate de ionos- j feră, dar ionosfera nu era cunoscută şi nici măcar presupusă peJ atunci. ^ 6. Tot din întîmplare, ipoteze neîntemeiate pot duce la d e s c o - ' periri i m p o r t a n t e ; astfel, hazindu-se pe existenţa unei legături^ între razele X şi fosforescenţă, Becqucrel a descoperit radioactivi-< tatea. Dacă în Ioc de azotat de uraniu acest fizician ar fi luat s u l - ; fură de zinc, o altă substanţă fosforescentă, evoluţia fizicii ar fij putut întîrzia cu cîteva decenii. ' I 7. Ipoteze fanteziste se pot dovedi ca fiind adevărate : încă în'| sofolîii al XVII-Iea, Cyrano de Bergerac a imaginat o călătoriei prin spaţiu cu ajutorul unor rachete zburătoare.

J 29 D a i 'i, în ştiinţă, expresia „na-ţi o frîntă că ţi-am dres-o"! ajunpp dintr-o bătaie de joc un Joc cu bătaie lungă, ce să mai I pretindem nevinovaţilor fantasii şi anticipatori? O v o m vedea > într-un alt capitol. ^ * Vezi J. D. Bernal, Bucureşti, 1S61, „ştiinţa p. 974.tn istoria societăţii". Editura politică, '

o nouă rampă de lansare a literaturii S. F. la Timişoara

î n f i i n ţ a r e a la l'imişoara a celui d e - a l d o i l e a c e n a c l u de li­ teratură s.f. ( p r i m u l p e l î n g ă c a s a de cultură a studenţilor, acesta, cel de-al d o i l e a , sub auspiciile Casei m u n i c i p a l e de cui-. tură) n u se e x p l i c ă n u m a i p r i n e x i s t e n ţ a u n u i n u m ă r dc autori încercaţi ai g e n u l u i (Ovidlu Şiiria?iu, Laurenţin Ccmeţ, Mircea Bandit, şi dintre cei tineri Marcel Lttca), ci şi p r i n t r - o n e v o i e a b s o l u t l o g i c ă de a r m o n i e spirituală î n t r - u n oraş d e o p o t r i v ă u n i v e r s i t a r şi p o l i t e h n i c . Literaturii s.f. îi stă în p u t e r i să creeze u n n u c l e u dc c o n t a c t între discipline efervescente,' î n ascensiune d i n a m i c ă , cu certe recunoaşteri p e p l a n i n t e r n a ţ i o n a l . ( A r fi de c o n s e m n a t aci strălucitele r e z u l t a t e o b ţ i n u t e în acest p l a n de i n v e n t a t o r i i timişoreni, p r e c u m şi dc şcolile dc sudură, h i ­ d r a u l i c ă , electronică.) î n h o l u l m o d e r n , î n f o r m ă r o t u n d ă , al Casei m u n i c i p a l e d c cultură, sub o l u m i n ă albăstruie şi p e n e t r a n t ă de n e o n , sug e r î n d o a t m o s f e r ă d e a e r o p o r t şi dc a ş t e p t a r e î n c o r d a t ă , p r i ­ m e l e şedinţe ale c e n a c l u l u i a u î n s e m n a t t o t a t î t c a r a m p e de lansare a ideilor, a f a n t e z i e i . M o t o a r e l e d e z b a t e r i l o r au fost i n ­ c o n t e s t a b i l p r o p u l s a t e de p r e z e n ţ a p r i n t r e autorii s.f. a u n o r critici şi teoreticieni literari, c e n a c l u l p r o p u n î n d u - ş i să d e z b a t ă u n e l e d i n t r e p r o b l e m e l e d e creaţie ale g e n u l u i , d e t e r m i n î n d p o a t e şi unele criterii p e n t r u ulterioare p r o p u l s ă r i literare. C r i ­ ticul Nicolae Ţirioi, ca şi p u b l i c i s t u l Octavian Metea au a c ţ i o ­ nat, în acest sens, ca nişte m o t o a r e p e n t r u corectarea direcţiei acestei rachete a v î n d l a c î r m ă p e scriitorul Mircea Şerbănescu. î n cea d c - a d o u a ş e d i n ţ ă a c e n a c l u l u i s-a f ă c u t r e m a r c a t ă şî o p r e z e n ţ ă a b s o l u t i n d i s p e n s a b i l ă f a n t e z i e i — c a m e r a d e l u a t v e d e r i — î n p e r s o a n a d e s e n a t o r u l u i t a l e n t a t Florea Sandu, d e s t i n a t fără d o a r şi p o a t e gloriei î n acest d o m e n i u .

M. CEUBU

mi

Ştiinţă, tehnică... fantezie Jocul pe care vi-1 pre z e n t ă m r e s p e e l ă eondiUiU' c e r u t e oricui ui c a r e u o b i ş ­ nuit : a r e o densitate tema­ tică r i d i c a t ă şi n u m ă r u l a d m i s i b i l de p u n c t e n e s r e . Şi totuşi este un c a r e u anormal, deoarc< c, fiind polipalindromico, alele sînt Î n c r u c i ş a t e în i u n i e s e n s u r i l e . Vom a\'ea n,';;ad a r posiijilitalen a d o u ă s e ­ rii de definiţii orizontale şi verticale. l)e:i, [iroljaliii, n u este nrni enz de acest fel, uxMi, [irin pel'forni,, MC O rea­ lizează. \ , i s i i r i i i . ci'edem, i n i e r e s n i e i l i l n i lim- noştri, c u a'.ît m a i niull c i î cil a i i • orii sînt doi linci-i p a i >naţi rebusi^ti (sliui'.'nţi). ()R!Z()NT,\L

CAREU MAGIC 1

2

S

14

15

[e

9 1

^ H —^

P-EE 6

1) Farjiiric... ~bvrăt(iare ! — Neil Annxtrong; 2) Cea minerală conţine săruri, gaze şl snbstmiţc radioac­ tive — Sistem de detectare •si de localizare a obiecielor; 3) Uiuvers — Abera­ ţie (a unui sistem optic) in formă de coadă de cometă ; 4) Paie clădite prismatic Obicei (fig); 5) Moluscă eu rezonanţă jules-rervj'ană : (ij Mineral folosii ea piatră se.mlpreţii)asă — Anlemcr''dian (abr. u:.j: 7j lAuia 1 L r c / a t de ])ăuurit a/.fichiiate): 8) Kmjiţii in re})rc' zentare — I.oc pentru eu-os'

5= 18.

tarea şi rejxn-areii. iiar-'lor ; 9) Radar eetilral ! „Tra­ gi' eu, arcul" in oglis.du !

OUlZONT/\L <1) Cel tropic se scurge î n t r e două treceri consecutive ale soarelui prin acelaşi punct erhinocţial — Potrivit (des­ pre un sistem tchnii); 2) Emiţător de unde electro­ magnetice — Depoluarea ei face parte din programul „Deceniului hidrologic i n tcrnaţional" ; 3) Boală m i n ­ tală tropicală — R i v a l în ştiinţă ; I) A r e ca obiectiv şi farfuriile zburătoare — „Bîrfitoarc" mitică alungată do Zcus din ceruri ; 5) L o c u ­ itor din regiunea M ă r i i B a l -

^ 31

t k c ; ()) Camă ! — Negare în stil neştiintific ; 7) Măsură pentru diametrul ţevilor (pl.) — A l u m i n i u (simb.) ; 8) Figură de stil — A 32-a

VERTICAL

VERTICAL

l

1) Organ vegetativ rudi­ mentar

•— A -se

de păniint

u

3) A prelucra cîndu-l care

desprinde

: 2) Crepuscid

tmprejmuieşie

se

—

suprafaţă;

un metal

printre

doi

irecilindri

inviriesc

in

sens

contrar

—

Abis!

4)

Mesta-

Un-nie;

3)

Urmă

de

laser!

in

filozo­

— Personalitate... fie ; 6) Constelaţie tvl

căreia

în

ajunge

clrep-

soarele

solsiiţiul de vară — duce mişcarea pe {interj.); Aflai

7) sub

cit

nn

9)

Ogor

Motan

A

8)

! —

întors berc

!

pe

la

Repro­ pămini

nuzui

caleii:

munte

parte din roza vînturilor (11 1/1 g r a d e ) ; 9) Contribuie la buna desfăşurare a unei lan­ sări încordate — Rocadă în final !

— Mare...

Repere dos

!

—

l

1) Munţi, ape, ţări, toate înIr-o carte — Cealaltă d i ­ mensiune a pămîntului în tccepţia lui C o ş b u c ; 2) Scump la vedere — P l i n ă dc stele ! 3) Pară ! — Vietate ; 1) Reproducere din opere ; r>) în duet ! — Capăt dc re­ leu ! 6) Contribuţie a ştiin­ ţei la progresul omenirii — Vehicule stelare de dimen­ siuni variabile (sing); 7 ) Tub curbat care uneşte două conducte — Comedian (fig. iron.) ; 8) Limitele unui ra­ dar ! — A p ă mare (reg.); 9) Gigant energetic al epocii noastre — U.R.S.S., S.U.A., Japonia, China, Franţa (sing.). lantii TUDORACHE Teodor FRASIN

Tiparul e x e c u t a t la Combinatul poligrafic „Casa

Scînteii"

IMPORTANT Abonaţi'Vă din timp ţi pe termene dt mai lungi pentru a vă asigura continuitatea în primirea colecţiei» Preţul

unui abonament este de:

•

anual

24

•

pe şase luni

12 lei

•

pe trei luni

6 lei

Abonamentele

se

fac

prin

lei

oficiile

şi

agenţiile PTTR la factorii poştali şi difuzorii de

presă

din

întreprinderi, instituţii, şcoli

si licee.

M A I 1972

PREŢUI 1 LtU

I 41007