Tucu Morosanu magia catapultata peste ape by Grigore Mihai

TUCU MOROŞANU

MAGIE CATAPULTATĂ PESTE APE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MOROŞANU, TUCU Magie catapultată peste ape: poeme = Magic cata pulted over waters : poems / Tucu Moroşanu ; trad.: Olimpia Iacob ; ed., pref.: Gabriel Stănescu. Bucureşti : Cri terion Publishing, 2010 Bibliogr. ISBN 9789738982734 I. Iacob, Olimpia (trad.) II. Stănescu, Gabriel (ed., pref.) 821.135.11=111

Editor: Gabriel Stănescu © Criterion Publishing Int 2010 Tehnoredactare: Mihai Grigore

TUCU MOROŞANU

MAGIE CATAPULTATĂ PESTE APE: POEME MAGIC CATAPULTED OVER WATERS: POEMS Consiliere traduceri: CE ROSENOW Translations consultant: CE ROSENOW

Bucureşti, 2010

REFERINŢE CRITICE

TUCU MOROŞANU ,,Tucu Moroşanu este o voce singulară aproape anacronică în puritatea ei, crezând încă în ideal şi în adevăr, într-o vreme când mimarea poeziei este la îndemâna oricui.” Adrian Voica (2010) ,,Lumea veche şi frumoasă e în declin. ,,Zeii melancolici” părăsesc munţii. Patria, transhumanţa, pădurile, basmele, iubirea, ba chiar şi cârciuma au ajuns simple parodii a ceea ce au fost odată. Aşa se face că poetul decide că e nevoie de o mântuire galopantă”. Poate fi poezia aceea galopanta mântuire”? Să scrii sau să vorbeşti singur? Poţi să fii grav într-o lume parodică? Sub aceste semne, sub această nelinişte şi indecizie stă poezia lui Tucu Moroşanu. Poemele din ,,Iarna în bucătăria de vară” (un titlu foarte frumos), când ironice, blând şi gureş ironice, când sobre, de o sobritate romantică, când imnice, când colţoase, ne fac cunoştinţa unui poet, fără îndoială, autentic. Ion Muresan (2008)

CRITICAL REFERENCES

TUCU MOROŞANU ”Tucu Morosanu is a singular voice, almost anachronistic in its purity, that still believes in ideals and truth, at a time when the mimicry of poetry is at everybody’s hand.” Adrian Voica (2010) The beautiful old world is in decline.”The melancholic gods” leave the mountains. The country, the transhumance, the forests, the fairy tales, love, and even the pub have become simple parodies of what once was. That explains the poet’s decision regarding the necessity of a galloping salvation.” Can that poetry be a galloping redemption?” To write or speak to the wind? Can you be grave in a parodical world? The poetry of Tucu Moroşanu lies under these signs, under this hesitation. The poems in ”Winter in the Summer Kitchen” (a very beautiful title), sometimes ironic, gently and garrulously ironic, sometimes sober, of romantical sobriety, sometimes hymnal, sometimes rugged, present us with an undoubtedly genuine poet. Ion Muresan (2008)

,,Poet adevărat, Tucu Moroşanu face parte dintre purtătorii nuielei fermecate, pentru a transforma (asemenea legendarului Midas din mitologia greacă) tot ceea ce atinge (mai bine zis îi convine să atingă!) în poezie.” Daniel Corbu (2009) ,,Sictirul, tifla, expresia neaoşă sunt mijloacele cu care Tucu Moroşanu îşi construieşte insolita lui lume de hârtie.” Dumitru Augustin (2010) ,,Înainte să se prăvale somnul peste pleoapele căzute, l-am auzit pe Moroşanu îngânând: ,,Aproape aţi ajuns să credeţi că lumea-i numai sticlă şi beton”, ,,tot mai puţini îşi poartă turmele prin iarba stelelor”, eu sunt din tagma celor ce-l văd pe Dumnezeu în chip de roată sau de rouă...” A fost un reproş sau o povaţă? Nichita Danilov (2010) ,,Asemenea olarilor care poartă cu ei aroma lutului, Tucu Moroşanu poartă mucegăita zeiţă a pădurii ”in inimă şi construieşte, în schimbul unor fulgi din aripi de înger, ”un timp intim ce se cicatrizează pe sub ,,ninsori de cuvinte”... Paul Gorban (2010) ,,Nu vigoarea unui manifest al ,,întoarcerii la natură” e de căutat la Tucu Moroşanu, cât mizantropia de cârcotaş hâtru care dă cu tifla vieţii, politicii şi mentalităţilor ,,româneşti”... ,,Tocmai acum mi-am găsit şi eu / să-mi iubesc ţara de parcă / Nar fi destule păcate pe lume.” George Vulturescu (2008)

”A real poet, Tucu Moroşanu ranks among the bearers of the magic stick who transforms ( similar to the legendary Midas in the Hellenic mythology) all that he touches ( or better said, he enjoys touching ) in poetry.” Daniel Corbu (2009) ” Swearing, pulling a long nose at somebody, the genuine expression are the means by which Tucu Moroşanu builds up his paper world. Dumitru Augustin (2010) ”Before the sleep descends upon the closed eyelids, I have heard Moroşanu murmur:” You almost have come to believe that the world is but glass and concrete ”, ”fewer and fewer take their sheep through ”the grass of the stars”, I am one of those who can see God like a wheel or like dew…” Is it a reproach or a piece of advice?” Nichita Danilov (2010) Like potters that take along with them the scent of the clay, Tucu Moroşanu carries in his heart the antiquated deity of the woods and ”instead of angel feathers” he builds up an intimate time that cicatrises under ”snowfalls of words”… Paul Gorban (2010) It is not the vigour of a manifesto to ”the return to nature” that has to be explored by Tucu Moroşanu, but the misanthropy of the ugly grumbler who pulls a long nose at ”Romanian” life, politics and mentality…”Look, now I have come to love my country as if / there were not, however, enough sins on earth.” George Vulturescu (2008)

,,Inactualitatea lui Tucu Moroşanu e aceea a mitului sub zarea căruia trecutul reînvie, prezentul stăruie, iar viitorul e şi el o poveste care pare că s-a mai întâmplat cândva”. George Bodea (2003) ,,Poezia lui Tucu Moroşanu se desfăşoară calm, maiestuos, asemenea unui zbor vulturesc sub imponderabilitatea unui cer din ce în ce mai în asonanţă cu ,,nesupunerea” pământeană... Iconar în profunzime, surprinde adesea prin lucrarea în răspăr a cotidianului şi cufundarea lui într-o semnificaţie mitică.” Horaţiu Stamatin (2000) ,,Într-o vreme şi într-o literatură în care atât poeţii cât şi prozatorii se căznesc să şocheze prin subiecte şi imagini insolite, zguduitoare, tzunamice, sondând abisuri psihice sau catastrofe sociale, Tucu Moroşanu se încăpăţânează să-şi înşiruie versurile precum un susur de izvor limpede zbenguindu-se printre stâncile muntelui.” Ion Filipine (2010)

The obsolescence of Tucu Moroşanu is that of the myth that makes the revival of the past, the lingering of the present possible and the future, too, is also a story that seems to have happened at some time or another.” George Bodea (2003) The poetry of Tucu Moroşanu evolves calmly, majestically similar to a vulture’s flight under an imponderable sky more and more in assonance with the earthly ”disobedience” …An icon maker in his depths, he often surprises by his creation hostile to the daily life and his plunging into a mythical significance.” Horatiu Stamtin (2000) At a time and in a literature where both poets and writers do their best to shock through strange, shaking, tsunamic subjects and images, exploring the psychic abyss or the social catastophes, Tucu Moroşanu stubbornly insists on stringing his lines like the purling of a clear spring frisking among the cliffs of the mountains.” Ion Filipine (2010)

NĂSCUT, NU FĂCUT Tucu Moroşanu e un poet născut, nu făcut. Cu un surprinză tor simţ al detaliului, el “decupează” din realitatea imediată aspecte care pentru omul grăbit al acestui secol nu valorează nimic sau aproape nimic. El ştie să exploreze deci, detaliu cu detaliu, o lume care aparţine când concretului, când imagi narului. Doar descendenţa “morosenească” a poetului, singur printre bucovineni şi singur întro lume pe care şio construieşte sin gur, cu migala cu care artizanul adevărat descoperă o altă realitate în piatră sau în lemn, ar putea explica reticenţa sa faţă de lumea dezlănţuită. Ermit întro sihăstrie cu reminiscenţe dintre cele mai vii în memoria locului din care se disting vârfurile unui Rarău sub ale cărui grote sau ascuns fugari din calea vitregiilor vremii, Tucu Moroşanu scrie şi pătimeşte sau mai bine zis pătimeşte şi scrie nu pentru a fi publicat, nu pentru a fi remarcat şi pre miat la diverse festinuri literare, ci pentru a redescoperi mo tivul căderii în păcat al omului pe pământ. Scăpat de febra oraşului furnicar, poetul intră în conflict cu autoritatea, e pri vit cu suspiciune pentru simplul motiv că există, că întreţine ca vestalele de altădată focul viu al unei imaginaţii care nu e altceva decât hrana poemului. Replica nu se lasă mult aştep tată: “Naveţi decât să Existaţi/Aşa cum poftiţi dar eu/Am hotărât să purced / LA SĂPATUL FUNDAŢIEI/UNEI LUMI PA 12

BORN, NOT MADE Tucu Moroşanu is a born poet, not a made one. With a sur prising sense for detail, he ”cuts up” aspects of the immediate reality which, to the hurried man of this century, are worth nothing or almost nothing. He thus knows how to minutely explore a world that sometimes belongs to the concret and sometimes to the imaginary. Only the ”moroşanic” origin of the poet, all alone among the Bucovinean people and all alone in a world which he builds up for himself all by himself, with the scrupulosity with which the genuine craftsman finds out another reality in stone or in wood, could explain his reticence about the world broken loose. A hermit in a hermitage with very living reminiscences in the memory of the place among which one can distinguish the peaks of the Rarău under whose caves runaways had hidden from the hostilities of the times, Tucu Moroşanu writes and suffers or better said, suffers and writes not to be published, revered or awarded at various literary feasts, but to rediscover the motif of man’s fall into sin. Freed from the fever of the crowd- town, the poet comes into conflict with the authority, and he is regarded with suspicion for the mere reason that he exists, that, like the vestals in the past, he keeps the fire of imagination alive, which is but the poet’s food. The retort does not come late:”Live as you wish to but I /have decided to begin the 13

RALELE / fără aprobarea / CONSILIULUI COMUNAL’ (Numi pasă). Tucu Moroşanu nu pune semnul egalităţii metaforic vorbind între acea muncă de ocnaş pe care o presupune scrierea crea tivă lume paralelă sau pur şi simplu o alternativă la debuso larea morală a omului rătăcit întro civilizaţie care iar putea dăuna, lar putea reduce la un simplu cifru, la o înşiruire de numere, din care lipseste tocmai acea diferenţă care îi dă toc mai calitatea de fiinţă umană. Mântuirea la care face aluzie poetul Tucu Moroşanu near putea salva doar întru poesie. Sau poate nici aici, pentru că şi aici ca şi în orice ambient “civilizat” de lepre neam putea “împiedica la tot pasul”. Poesia lui Tucu Moroşanu nu e altceva decât un semnal de alarmă, dacă nu chiar începutul unui rechizitoriu al lumii în care trăim şi în care, ca întrun celebru film al lui Fellini dirijorul pierde controlul, orchestra execută o altă partitură, incompatibilă cu ceea ce ar fi trebuit să se cânte.... Tucu Moroşanu nu are cum să pună semnul egalităţii între ceea ce face întru “devenirea întru fiinţă” şi ceea ce fac alţii doar de dragul “devenirii întru devenire” cum ar spune C. Noica. Lumea realităţii imediate nu e altceva decât o copie palidă a lumii ideilor, ca în filosofia platoniciană.. În acest punct al discuţiei despre ceea ce e bine de urmat şi ceea ce nu e bine de făcut poetul vine cu propriul lui argument, cu propria sa viziune despre lume, ceea ce îl va detaşa de me diocritatea înconjurătoare, azi în fruntea bucatelor: Iată cum, polemizand cu unii şi cu alţii , îşi construieşte poetul nostru fără să vrea o artă poetică din înfierarea civlizaţiei de beton şi sticlă care nici pe departe nu îi aduce fericirea dorită: “Aproape aţi ajuns ca să credeţi/Că lumea astai din beton/şi sticlă armată! /treaba voastră /Tot mai departe călătoresc /Încet şi singur, mai ales singur/Simt întro picătură univer sul/ Pulsând mai abitir ca inima poetului/din tagma celor ce 14

DIGGING OF THE FOUNDATION / OF A PARALLEL WORLD / without the approval / of the PARISH COUNCIL ( I don’t care) Tucu Moroşanu does not equate, metaphorically speaking, that hard work, which creative writing implies, a parallel world or, simply, an alternative to the moral disorientation of the man lost in a civilization that could do him harm, that could reduce him to a simple cipher, to a succession of num bers, from which lack arises the very difference that makes him so human. The redemption that poet Tucu Morosanu hints at could save us only for poetry. Or maybe not even for it, because here as in any ‘civilized’ world we could stumble over villains at every step” The poetry of Tucu Moroşanu is nothing less than an alarm signal, if not the very beginning of a charge to the world we live in and where, like in the famous Fellini film, the conductor loses control and the orchestra plays the wrong music... Gabriel Stănescu

l văd/Pe Dumnezeu în ceea ce/Nu ţi se mai întâmplă:”(Mai ales singur) O mulţime de aspecte negative brăzdează adânc chipul fiinţei omului de azi. Cea mai gravă dintre toate aceste maladii sunt racilele de tip moral: făţărnicia, nestatornicia sentimentelor, vânzarea de prieten etc. Can scenariul biblic al vânzării lui Iisus, scenariul poetic în chip de “schiţă nepăsătoare” reînvie timpul paradoxal al incertitudinii, al nehotărârii aceluia care neprevenit or naiv nu ştie de cine să se lepede: “Sar putea să fi fost ceasul/Când cocoşul morocănos/Ezita să cânte iar eu/nu ştiam încă/De cine să mă lepăd” (Încă nu ştiam) Nu e deci greu de observat cum în acest marasm existenţial poesia, în ipostaza de cenuşăreasă a vremii în care trăim, ar putea oferi, nu doar întro viziune pro domo o alternativă via bilă la debusolarea morală în care omul e aruncat de o civili zaţie străină naturii sale primordiale întro ipotetică margine de lume.. Biograficul îşi face şi el simţită prezenţa întro serie de texte dintre care Praf pe tobă are conotaţii dintre cele mai surprinzătoare, mai neaşteptate: “Aş povesti în continuare/Despre râul cu care faceam dragoste/În vacanţe fierbinti/poeme neterminate pe mun’i/Prin venele cărora îmi purtam /Cuvintele domol ca pe oile/Cu ugerul sfârtecat de jderi şi hermine/Dar mai ales despre plecări/De la cele dis crete, calme,/Triste pe vecie ...până la final Gabriel Stănescu

FIARE VECHI ŞINMIRESMATE

DIN ACEA STIRPE În amintirea regretatului George Moroşanu

Vezi, uncheşule, ceai făcut Dacă ai cercat să presori În neamul tău Dumnezeirea de care Credeai că sîntem sătui! Tot mai puţini îşi poartă Turmele prin „iarba stelelor” Şi Costan, fratele tău, bunicul ce Săruta copita oilor şchioape Îşi reazemă baltagul de cer Şi doar pentru prunci şi Îngeri flămînzi Sar despărţi de un miel! Acum din acea stirpe Numai eu mai umbresc Cu inima strunga, Poate şi Dumnezeu...

FROM THAT DESCENT In memory of the regretfully departed George Moroşanu

You see, dear uncle, what you have done Since in your descent You kept on trying to sow The holy gift which you have thought We got sick of! Fewer and fewer take their flocks Through the“grass of the stars” And Costan, your brother, the grandfather Who used to kiss the hoof of the limping sheep Props his small hatchet against the sky And he would depart with a lamb Only for babies and Starving angels! Now in that descent I alone make a shadow My heart, a sheephold, And, maybe, God, too …

CÎNDVA Lună de promoroacă Amintind globuri Pudrate din bradul Odinioară înconjurat De prunci la care Moş Crăciun ezita să vină... Venea altul îmbrăcat La fel, un impostor, Moş Gerilă Traistă Goală, Iscoadă mieroasă Trăgînd cu urechea mai mult La ce cîrteau cei răniţi Pe la Cotu Donului Şi degeraţii Siberiei Decît la poezioare şi cîntecele Purpurii ca zorii Pomeniţi neîncetat Pe care instinctiv Îi doream departe Şi abia după ce pleca De unde venise? Se deschideau uşile Şi cerurile pentru colinde Dovedind osmoza străveche Dintre oameni şi Dumnezeu...

ONCE A month of white frost That reminds us of the powdered balls Hanging on the Christmastree That once Was surrounded by kids To whom Father Christmas vacillated to come… Instead there came someone else Dressed alike, an imposter, Jack Frost Empty Knapsack, A honeyed spy Who would rather overhear the grumbling of the wounded At the Cotu Donului And the people frozen to death in Siberia Than the little poems and songs Purple as dawns Endlessly uttered Which we instinctively wish to be far off And when he went off Whence did he come? The doors opened wide And the heavens, too, for the carols That proved the ancient osmosis Between people and God…

LUSTRUL PĂSTORILOR Pînă la coliba de pe Steaua ciobanului se aud buciume Trece agale lustrul păstorilor Cu pulberi de lumină în coamă hirsută Pe Drumul Robilor straniu lucitor De lîngă care lătrături detună Ursa Mică zburătăcind Pui de aur peste focul lui Pan Egal se leagănă speranţa Călăuză în tarniţă moţăind Cu gîndul spre limanul Unde odată ajunşi Vor fi năimiţi de un Demiurg Poate numai al lor.

SHEPHERD’ S TIME Up to the hut on The Star of the Shepherd The horns* keep on blowing The shepherds’ time gently elapses With dustings of light upon the sullen ridge On the Way of Slaves that strangely gleams Beside which one can hear thunder of barks The Lesser Bear flings golden chickens Over the fire of Pan Steadily does Hope swing A guide dozing in the saddle Thinking of the haven Where once arrived They will be hired by a demiurge Who, maybe, will be only theirs.

*Romanian shepherd’s musical instrument consisting of a very long conical tube, aprox. Alp(en) horn 23

CARPE DIEM VALACHICUM Eu tot măntind sedus în ierbi turmentate, În loc de orbit mestec răşină de pin, Duc gîndurilen slalom printre păcate Şi tot cu acei de sub brazdă mănchin. Nu cred că iubirea de ţarăi jenantă Şi numi blestem traiul ca peun nenoroc. În vise mai legăn o lume amantă Cîndva şi candoareai apusă invoc. Încep anţelege că timpul, biet om, nul Pot strînge în chingi ca peun cal nărăvaş Tînjind la o blîndămpăcare cu Domnul Aflat tot aici, printre miei, pe imaş.

ALTĂ RUGĂCIUNE Îndurăte, Doamne, de păduri şi de luncă, Nemernici de tot soiul le decimeazăntruna. Nici nu se cunoaşte din a cui poruncă Chelesc munţii şi dealuri şi se întinde duna. Şi Tu ne cerţi pe noi cu grindină şi vînturi, Puhoaien nemilă ne mînă satelen aval, Sălaşele noastre înţărcate pe sîni suri De piatră, adesea cu urgie lovite mortal.

CARPE DIEM VALACHICUM I keep on lying seduced onto the drunken weeds, Instead of orbit I chew on resin of pine, I take my thoughts along and slalom among the sins And with all those beneath the furrow I worship. I fail to believe that love for country is embarrassing And I do not curse my living as if it were bad luck. I still cradle in my dreams a world I am in love with Sometimes its past candour I evoke. I, a poor human, come to understand that I cannot saddle up time as if it were a restive horse Yearning after a gentle reconciliation with God Found also here, among lambs, on the grazing ground.

ANOTHER PRAYER Take pity, my God, on forests and water meadows, Villains of all kinds keep on decimating them. No one knows who is behind that The mountains and the hills grow bald and the dune stretches. And You scold us with hail and winds, Floods with no pity push our villages downstream, Our abodes run dry on grey stone breasts Often hit mortally with wrath.

Învaţăne, Doamne, să ne păzim de rele, Că locurile noastre încă ţis dragi şi Ţie... Şi iartăi pe aceia ceau cutezat sănşele Bunăcredinţa noastră şia Ta mărinimie.

SUFLET ÎNTORS Abia lam văzut Alb cu toiag luminos Pipăind colbul fierbinte, Încerca şin amonte şin jos Să ajungă la unda cuminte. Rîuşi vedea de drum muzical, Ştimei făceau semne cu mîna. Găsi pînla urmă din spume Hăt în aval O stea ce părea săl îndrume. Nici nu sa udat şi la malul cellalt O dîră discretăl urma licărindă. Aproape era un castel de bazalt Cu porţi ţintuite în ghindă. Părea suspendat în neant, Nici vorbă de armen creneluri. Lumină şi slovă năşteau debordant Prin geamuri în sute de feluri. Pe pod străjuia un oştean străveziu, 26

Teach us, God, to stay away from evil, For our places are still dear to You, tooâ&#x20AC;Ś And forgive all those who have dared to deceive Our good faith and Your magnanimity.

SOUL COME BACK I hardly saw it White with a bright staff Touching the hot dust, It tried on both upstream and downstream To reach the good wave. The river carrying about its musical way, It waved at the fay. It finally found in the foam Far off downstream A star that seemed to guide it. It had not even gotten wet when on the other bank A discreet trail followed it gleaming Nearby there was a castle of basalt With gates fastened in acorns. It seemed suspended in nothingness, No guns in the battlements. Light and letter came into being ceaselessly Through glasses of hundreds of kinds. On the bridge on guard there was a translucent soldier, 27

Planau peste ziduri acorduri ştiute: Treci apanapoi, vei păşi mai tîrziu, Nu mai sta în cumpănă, dute! Atunci ma văzut şi cutremurat, Zdrobit ca deo mare ruşine, Sa prăbuşit din văzduhul curat Drept în pustiul... din mine...

TÎRZIU Se aşterne toamna. Vezi, iubirea E mai coaptă, tinde a se desprinde acum şi să cadă din pomul sideral. Rînd pe rînd încărunţesc sentimente gînduri mai palide ajung să se înecen alcool. Mîine vom face poate escala rîvnită, dar acum zadarnic mă vrei, aici, să încălzeşti roua cenuşie din suflet ros de boli lumeşti. 28

There soared over the walls known strains: Cross the water back, that you will step on later, Stop wavering, go! Then it saw me and shuddered, Overwhelmed as if with a big shame, It fell down from the clean air Straight into the voidâ&#x20AC;Świthin meâ&#x20AC;Ś

LATE Autumn is here. You see, love is riper, it tends to come off and fall down from the sidereal tree. Feelings keep turning grey in succession thoughts more pale come to drown into alcohol. Tomorrow, maybe, we will make the stop craved for so long now in vain do you want me, here, to warm the grey dew in the soul gnawed by earthly disease. 29

GATAS Acuma nici măcar nui cer Acestei toamne sterpe să rămîie. Mă mut de bună voie mai spre cer Amirosind a lut şi a tămîie. Şi nici numi pasă că te las aici, Cămi vei citi cu altul din poeme; Inundă alb un dor ca de bunici Şi gata sînt să trec, doar să mă cheme...

MAI ALES SINGUR Aproape aţi ajuns ca să credeţi Că lumea astai din beton Şi sticlă armată! Treaba voastră Tot mai departe călătoresc Încet şi sigur, mai ales singur Simt întro picătură universul Pulsînd mai abitir ca inima poetului Din tagma celor cel văd Pe Dumnezeu în ceea ce Nu zgîrcit se mai întîmplă.

I’M READY Now I do not even ask This barren autumn to remain, I willingly move to the sky That smells of clay and incense. And I do not even care that I leave you here, That you will read my poems with another man; A longing reminding me of grandparents floods white And I’m ready to pass beyond, just to be called…

MAINLY ALONE You almost have come to believe That this world is from concrete And armoured glass! It is your funeral I keep on walking farther and farther Slowly but surely, mainly alone I sense the universe in a drop Pulsing even more than the poet’s heart Descending from those who see God, Which happens quite often.

MOARTE CLINICĂ O zi menită vînătorii Îngerul din lut Nu pare deloc surprins Zîmbeşte fără tristeţe: Apoi lumină, distanţă Întuneric, Lumină neînserată Siluete înalte, albe Urează Bun venit Salonul Ceva mai gri Şi nu ştii cear trebui Să regreţi...

ALT CER Parcă şi poemul a ostenit Cu atîtea anotimpuri vetuste pe creastă Cuvintele se clatină somnoroase Te privesc ca peo pictură neînţeleasă Uitată peo plajă cu umbre insolite În vreme ce gîndurile gonesc Să golească de mister alte ceruri...

CLINICAL DEATH A day for hunting The angel of clay Does not seem surprised at all He smiles with serenity: Then light, distance Dark, Light not getting dark White tall silhouettes Say Welcome The ward Even greyer And you do not know what you should feel sorry forâ&#x20AC;Ś

ANOTHER SKY Even the poem seems to get tired Of so many obsolete seasons atop The words stumble drowsy They look at you as at an incomprehensible painting Left on a beach with unusual shadows While thoughts keep running To empty other skies of mysteryâ&#x20AC;Ś

EXILAT ÎN TOAMNĂ LA CAPĂTÎIUL VISELOR Agonizează toamna tîlhărită, Cu aurul şi sufletul se duce. Speranţai spînzurată deo răchită, Beau printre lotriin noapte la răscruce. Nicicînd naş fi pîndit la drumul mare, Nu una, şapte vieţi sămi fi fost date, Dar iatămă peo vrajă rea călare, Pornit să mă acopăr de păcate. Cîndva am să te prind la o strîmtoare, Podoabele îţi vor rămîne toate. Teoi duce doar saprinzi o lumînare La căpătîiul viselor trădate.

AT THE END OF THE DREAMS The robbed autumn is in agony, It passes away along with its gold and its soul. Hope is hanged up by an osier willow, At night I drink among the robbers at croassroads. Never would I be on the watch in the highway, Not even if I were given seven lives, But here I am in the saddle on a black magic, Ready to cover myself with sins. Someday I will catch you under hatches, All the riches will be yours. I will take you along only to light a candle At the head of the betrayed dreams.

NENTOARCEM Bea macii amintirii o toamnă mahmură, Joacăn răspîntii lumini pe comori, În cumpăna nopţii cocoşii senjură, Nentoarcem în sat obosiţi, temători. Oare o vom găsi pe mama vie? Din banii cîştigaţi ceau mai rămas Săi facem cît de cît o bucurie Şi pentru morţii noştriun parastas. Pe ţarina sură o turmă de gînduri Ajunge trudită odată cu noi. Ne mustră porumbul nestrîns printre rînduri, Ştiind căn curînd vom porni înapoi.

ACASĂ 1 Azurul soarbe nunţi de ciocîrlii, Parfumul dezertează din livezi, Mîn un ciopor de doruri alburii Acasăn lumea liniştilor verzi. Acolontîi moi risipi, o ştiu, În pulberile verii peste sat, Apoi reîntrupat întrun tîrziu, Poate teoi regăsi în alt văleat. 36

WE COME BACK A dizzy autumn drinks the poppies of memory, The lights on the treasures play at the crossroads, At midnight the cocks throw dirty words at one another, Tired, fearful we come back to the village. Will we find mother alive? With the left money we have earned We will bring her joy And a requiem for our dead. On the grey tilled land a pack of thoughts Arrives tired out together with us. The maize between the rows keeps scolding us Knowing that soon we will go back.

HOME â&#x20AC;&#x201C;1Â The azure sucks in weddings of nightingales The scent deserts from the orchards, I drive a flock of whitish longings Home to the world of the green silence. There I will dissipate myself first, I know it, In the summer dusts over the village, Then embodied again at last, Maybe I will find you in another vale. 37

ACASĂ 2 Şi totuşi prin gînduri Mai zburdă pîrîul, Şi luna cloceşte Între berze pe horn; Văzută cu inima Vremea mai caută încă lumina Topităn nămoluri Învrăjbite de zei neştiuţi.

HANGIŢA Alt amurg sporeşte Aspru îndesat. Poposeşte vraja La hanul uitat. Dorul şi amintirea Se cinstesc la foc Şi visul adoarme În sîn Ia busuioc.

HOME足2足 And yet through thoughts The brook still frisks on, And the moon hatches Among the storks on the chimney; Regarded with the heart Time still searches the light Melted in the mud At loggerheads with unknown gods.

THE INNKEEPER A new dusk grows Rough and deep. The magic makes a stop At the forgotten inn. The longing and the memory Drink by the fire And the dream falls asleep In the bosom by the basil.

MIREASMĂ Pierde noaptea Gînduri nomade Ciobite din poală, Pădurea măncape În tainele sale răscoală – Şin muguri de cîntec tîrziu Păşesc umbre sfinte pe ape De unde adie, nu ştiu, Mireasmă natală peaproape.

DUHUL PAMÎNTULUI Dinspre melancolie, Ce sar putea spune? Amurgise sub pleoapaţi Boemă întro vreme Lîngă cei cu sufletul Mai mult închis în vise, Sa prelins din oraş în tăcere Cu umbrele deatunci Să îmbătrînească printre ţărani Cu duhul pămîntului împreună.

SCENT The night loses Wandering thoughts Broken from the lap, The forest holds me In its secrets他revolt他 And in buds of late song Holy shadows step upon waters From where it blows,I do not know, Natural scent nearby.

THE GHOST OF THE LAND About melancholy, What could one say? It had dimmed under your eyelid Bohemian once By those with their souls more confined in dreams, It trickled from the town in silence With the shadows about at that time To grow old among the peasants Along with the ghost of the land.

ORAŞ DINTRUN RONDEL Păsări mohorîte aşteaptă Căderea de îngeri Pe nepăsarea oraşului Aidoma celui dintrun ştiut rondel, În plus cu mirosuri fetide Cîini mulţi, flămînzi, Oameni la fel, Oameni cumsecade De altfel.

DRUM TÎRZIU Împresurat de fauna nopţii, În păduri somnolente proscris Mîn iar drum tîrziu către tine. Şi tu vei adormi Cu aceeaşi poveste Despre cel care împăcase cîndva, În visul unui cuib, Doi pui de cuc...

TOWN IN A RONDEL Gloomy birds keep waiting The fall of the angels Upon the carelessness of the town Similar to the one in a known rondel, Besides the fetid smells Many hungry dogs, People alike, Good people As a matter of fact.

LATE WAY Surrounded by the nightâ&#x20AC;&#x2122;s fauna, In sleepy forests an outcast I take the late way to you again. And you will be sleeping With the same story About him who once had rconciled Two little cuckoos In the dream of a nestâ&#x20AC;Ś

ALEAN Uguie în poala nopţii Un vuiet răcoros În sîngele muntelui, Alean nelămurit Tăcut îndelung. De mult înflorită În moara gîndurilor Imaginea ta cu teama De o altă risipire.

DAR TOAMNA Mă cheamă străbunii acasă. Poteci lîncezesc înnodate, Toiagul se vrea plin de seve. Dar toamna îmi gîfîien spate. Sajung poate că mai e vreme. În gînd văd o cruce şiun nuc Şi spectrul păduriimi şopteşte Că vin numai ca să mă duc.

LONGING In the night’s lap A cool blow coos In the blood of the mountain, Vague longing, Quiet so long. In bloom so long In the thoughts’ grinder Your image with the fear Of another dissipation.

BUT AUTUMN My forefathers call me home. The paths linger knotted, The staff wants to be full of sap, But autumn gasps following me close behind. Maybe there is still time for me to arrive, In my mind I can see a cross and a walnuttree And the spectre of the forest whispers to me That I come only to go off.

TOAMNĂ RĂSFĂŢATĂ Toamnă răsfăţată, Oare pînă cînd Vei mai sta cu mine, Ce mai ai de gînd? Cît eram de tineri Cînd neam întîlnit, Care din noi astăzi Sar mai vrea iubit?

TOTUŞI ACASĂ La marginea unei nopţi lascive Adunaţi să tăcem împreună, Toamna ne cumpără cuvintele Surpînduse în păduri Aproape de sîngele nostru, În insula pustie, Robinsoni dregîndui singurătatea. Totuşi suntem acasă.

SPOILT AUTUMN Spoilt autumn, How long Will you be staying with me, Whatâ&#x20AC;&#x2122;s next in your mind? We were so young When we first met, Which of us today Would like to be a lover again?

ANYWAY, AT HOME At the end of a lascivious night We, all, gathered to be silent, The autumn owns our words Falling to the ground in the woods Near our blood, In the deserted island, Robinsons restoring its loneliness. Anyway, we are at home.

DRUMURI DE ROUĂ

ŞI SE FĂCEA Ne tulbura, iubito, discret o seară verde, Luceferi melancolici se legănau prin plopi, În ierburi muzici stranii senfiripau incerte, O rouă parfumatănchidea lumini în stropi. Şi se făcea că singuri peacel tărîm, departe, Arzînd în suflul unor hieratice uimiri, Întemeiam cetatea iubirii fără moarte Noi cei mai de pe urma, nepămîntenii miri.

IAR PLÎNGE CÎTEUN BUCIUM Iar plînge cîteun bucium în iarnă penserat Şi urlăn sat un cîine stăruitor, stingher, E semn că iarăşi cerul deo stea sa scuturat Şin lut, în ospeţie mai pleacă un oier. 48

AND IT CAME ABOUT A green evening, my love, in secret troubled, Melancholic evening stars kept swinging through the poplars, Strange music uncertainly came into being in the herbs, Perfumed dew worlds closed in drops. And it came about that we, all alone, on that realm, far off, Burning in the breath of hieratic amazement, Founded the fortress of love without death We, the last ones, the alien bride and bridegroom.

AGAIN ANOTHER ALP HORN WEEPS Again in winter another alp horn weeps in the evening And an insistent shy dog goes on barking, It is a sign that the sky again has shaken off a star And another shepherd goes to dust to join the feast. 49

Dinspre pădure vîntul aduceabia şoptit Un bocet lin, se pare, ce murmura uşor, Ceva despre pastorul bătrîn carea murit Şi de o turmă blîndă păscută deabator.

DECOR Mai stăruie prin cetini o linişte opacă, Prin codria se desface din somnul vegetal, Începe lent refluxul de ceaţă grea, buimacă, Par fagii reci coloanentrun templu mineral. Şin pacea ireală cum doar din piramide O mai reverberează bizarele mumii, Larg muntele portaluri spre inima deschide, Cînd îşi vestesc oierii exodul în ţării...

TOAMNA Risipă grea de aur şiaramă pe poteci, Asediu crunt de vînturi cu cete de balauri, Pe cai diformi de ceaţă roiesc vedenii reci, În autodafeuri gem fagii pe coclauri. Şi codrul din nababul chefliu, cu suflet bun, Râmîneun schimnic gîrbov tînjind în părăsire, 50

From the forest the wing brings almost in whisper A gentle wailing, it seems, that slowly murmurs, Something about the old shepherd who has passed away And a gentle flock awaited by the abattoir.

SETTING An opaque silence is still among the needle leaves, In the woods¾it gets free from its vegetal sleep. The ebb tide of heavy dizzy fog begins quite slowly, The beeches look like cold columns in a mineral temple. And in the unreal peace as only through the pyramids The strange mummies still reverberate it, The mountain opens portals wide towards the heart, When the shepherds announce their exodus in the dome of heaven…

AUTUMN Great waste of gold and copper on the paths, A cruel assault of winds with hordes of dragons, On deformed horses of fog swarm cold ghosts, In autodafés the beeches groan on the steeps. And the forest in the boozy, goodhearted nabob Remains a hunchbacked hermit yearning after seclusion, 51

Aezii se înşiră spre suduri în surghiun Ademenind şi visul rebel de nemurire.

AL PRIMĂVERII DUH Au contenit trudite ninsorile deargint, Pămîntul lacom Iea băut răcoarea Cum soarbeun alcoolic o cupă de absint, Pe care io întinde întîmplarea. Explozii alben ramuri şial mieilor balet Şi verdele ce suie lin din seve Vădesc, neîndoielnic, iubito, că încet Al primăverii duh coboarăaieve. Din somn letargic codrul se redeşteaptă blînd Îşi paşte noaptea stelelen coline Şio vrajă caldă poartă seminţele din gînd Sub semnul unor zodii mai senine...

O ARCĂ – BUCOVINA Zăpezi sticloase, vînturi îngheţate, Sub vremuire tot melancolii. Cojoace albe pîlpîie prin sate, 52

The bards line up towards the south in exile Luring even the rebel dream of eternity.

SPRING’ S GHOST The tired silver snowfalls have come to an end, The covetous earth has drunk in their coolness Just as an alcoholic sips a cup of absinth Which the hazard hands him over. The white explosions into the branches and the lambs’ bal let And the green that slowly goes up from the sap Show, undoubtedly, sweetheart, that slowly The spring’s ghost comes down, really. From the lethargic sleep the forest mildly awakes again The night grazes its stars on the hills And a warm magic bears the thought’s seeds Under the badge of some serene stars…

AN ARK – THE BUCOVINA Glassy snows, frozen winds, Under the burden of time the same melancholies. 53

La gura sobei basme colilii. Şi universul se restrînge parcă, Deatîta nins văzduhui ostenit Şi toată Bucovina e o arcă În legănare tandră către mit. Ea duce tainele din vremea veche, Cu datini smulse greu de la înec Şio seminţie mîndră, nepereche, Ceşi trage nemurirea la edec.

IARNĂ Întrun balet fantastic fulgi diafani exultă Şi vrăbii, zurgălăii se gîlcevesc pe cai, Coboarăn lume iarna din nou atît de multă, Nostalgică şi calmă cu irizări de rai. În ampla crisalidăa zăpezilor spumoase Încet senchide codrul şiadoarme împăcat, Plopi albi de fum molatec se leagănă pe case Şi melancolici cerbii migrează către sat. Deatîta alb bătrînii încărunţesc mai tare, Atunci mie dor de tine şiaş asculta poveşti Cu spiriduşi şăgalnici, cu lupi şi ursitoare, Ce lasă nenorocul, norocul la fereşti.

White sheep skins flicker through the villages, By the stone door snow足white fairy tales. And the universe seems to withdraw, From so much snow the air is tired And all the Bucovina is an ark Tenderly swinging towards the myth. It bars the secrets of the days of old, With customs barely rescued from drowning And a proud, matchless nation, That tows along its eternity.

WINTER In a fantastic ballet the diaphanous snowflakes exult And the sparrows, the bells keep quarrelling on the horses, The winter comes down into the world again with much nostalgia, calm with heavenly iridescence. In the ample chrysalis of the foamy snows Slowly the forest closes and falls asleep in peace, The white poplars of smoke gently swing above the houses And melancholically the stags migrate to the village. From so much white the old men grizzel even more, Then I miss you and I would listen to the stories Of jocular spirits, wolves and fates, 55

Şin haiducie gîndul visările îmi mînă, Din basmele bătrîne fur cel mai aprig cal Şi prin ninsori celeste, înstrăinată zînă, Înot cu tinen braţe spre plaiul sideral.

CÎNTEC Tăcere... Cum nu simţi tu Ca pe furiş Mam reîntors, Să prind şoaptele pădurii Clipocind în adîncuri? Şi nui ciudat?... Dincolo de mormintele din cuget Jurămintele sau ofilit... Mai sînt oare, vlăstarul credul Al acestui crîng Ros de cangrena toamnei? Sihăstria cărui cimitir Mia troienit amintirile? Şi cinemi mai poate spune Pe unde să mă caut?...

That leave bad luck, good luck at the windows. Even in outlawry the thought drives my dreams, From the old fairy tales I steal the most fiery horse And through celestial snows, estranged deity, I swim with you in my arms towards the sidereal realm.

SONG Silence… How do you not feel That stealthily I have come back To catch the whispers of the woods Murmuring in the depths? And is it not strange?… Beyond the tombs in my mind The oaths have faded… Am I still the credulous offspring Of this grove Gnawed by the gangrene of autumn? Which graveyard hermitage Has snowed on my memories? And who else can tell me Where I have to look for me?…

UN PRINŢ PĂDUREAN Fluier de fag Învîltorea abur singurătate, Era tărîmul cu drumuri de rouă, Limpezi foşneau În duhuri de arbori strămoşii. Şi uneori mănchipuiam Un prinţ pădurean, Mai mult un păstor Cu plete pribegind Prin vînturile munţilor mei.

NAUFRAGIU Noaptea şi lacul la flirt. Sub ceaţa buimacă pădurea complice zîmbeşte. Cînd şi rugina ia toiagul pribegiei cual frunzelor noian, Înfăşuratăi în tăcere orga din ramuri. Emoţii de pripas născîndumă, în delir, cuget. 58

A PRINCE LIVING IN THE WOODS Whistle of beech Whorled steam, loneliness It was the realm with paths of dew, The ancestors clearly rustled In ghosts of trees. And sometimes I imagined I was a prince living in the woods, Rather than a shepherd With plaits wandering about Through the winds of my mountains.

SHIPWRECK The night and the place flirt. Under the dizzy fog the forest smiles as if an accomplice. When evening rust takes the staff of the exile with the sea of leaves, Wrapped in silence the organ lies in the branches. Stray emotions bringing me into the world, in ecstasy, I think 59

POEM Alt pescăruş ar vrea sa plîngă urmele care au fost ale noastre cuibărindusen ele, Cînd ploile ascuţite îşi vor fi încetat tumultul în chemarea talazurilor, nostalgică ceaţa va împînzi ochii inexpresivi, zîmbind înşelaţi în culoarea apelor murdare.

EROTICĂ Lunec. Şi cine ce ştie? Poate... împletind extazul în regrete vom înflori în alb sanctuarul singurătăţii. Umbră străină. Iluzii... rostul ploilor fierbinţi de nisip brumat vrînd săl pătrund în conştiinţă le opun cuvîntul regăsirii.

POEM Another kingfisher would like to cry for the trails that were ours and nestle down in them, When the sharp rains have stopped their tumult in the call of the billows, the nostaligic fog will dim the expressionless eyes, smiling deceived in the colour of the dirty waters.

EROTIC I keep gliding. And who and what does he know? Maybeâ&#x20AC;Ś weaving ecstasy into regrets we will bloom in white the sanctuary of lonelinss. Alien shadow. Illusionsâ&#x20AC;Ś the aim of the hot rains of sand covered with dust wishing to penetrate it in my conscience I oppose to them the word of the meeting again.

MAI CHEAMĂ Cocorii se sting în simetric exod, lin prin tăceri vineţii, Eu mă îndrept spre miezul liniştit al pădurii cu arbori fără nume, În timp ce din ariergarda toamnei această seară mai cheamă la veştedui sîn Melancolia...

ORE Ore albe, ore cenuşii, fîlfîit năuc de lilieci, de unde vii şi unde pleci niciunde. Ireal, în pîndă timpul aşteaptă înmuguritele cuvinte să dea în rod flacără dreaptă.

IT STILL CALLS The cranes vanish in symmetrical exodus, gently through bluish silences, I head for the quiet depths of the forest with nameless trees, While out of the rear guard of autumn this evening still calls to its faded breast Melancholyâ&#x20AC;Ś.

HOURS White hours, grey hours, flurried fluttering of bats whence you come and whither you go nowhere. Unreal, in ambush time waiting for the words in bud to bear fruit, straight flame.

ADASTĂ ALTĂ NOAPTE Salcia ştiută La margine de crîng, Pe amintiri acelaşi ram Din neamuri care plîng Seapleacă. Freamăt de poveste Pe acele maluri Împărăţea un anotimp bălai Şio dragoste plecată Cu o fată, nu de crai. Cu alte valuri.

POETUL Inima lui pregăteşte meticulos solarii. Blînde iluzii în aburul cald al sîngelui. Acolo cresc în voie şi cu răbdarea fetelor bătrîne mai cred în apariţia tardivă a culegătorilor... 64

WAIT FOR ANOTHER NIGHT The weeping willow known By the end of the thicket, Bends down its boughs Under memories of the weeping nations. Thrill of tale Reigned ¾a golden season¾ Over those banks And a love gone With an ordinary girl, With other waves.

THE POET His heart meticulously prepares solariums. Mild illusions in the warm steam of blood. There they rise at will and with the patience of old maids they still believe in the tardy arrival of the reapers… 65

COPILĂRIA Nu căutam prea des tovărăşia Ştrengarilor vioi de prin vecini, În anii ce miau dus copilăria Strîngeam în jur prieteni prea puţini. Eu nam vînat vreodată păsărele Şiaveam şi arc şi tolba cu săgeţi, Mai bucuros din paie şi nuiele Ţeseam căsuţen pruni pentru sticleţi. Mă încîntau peste măsură mieii Şi cîinii grav în necurmat război, Cu lupii hoţi cempuţinau, mişeii, Avutul bacilor de pe la noi. Beam laptele dea dreptul din căldare Şi îmi plăcea să umblu apăsat, Să mă măsor cuale pădurii fiare Ca alţi oieri visam neîncetat. Mă mai buşeau berbecii cîteodată, Atunci făcea bunicul mare haz Şi mîna lui foşnea uşor, uscată, Peste lumina frunţii, pe obraz. Şi vremea drumuia pe îndelete, Găseam acum în cărţi prieteni noi Şi moşul îmi zicea: «sănveţi, băiete, Că e păcat, tu, să rămîi la oi.»

CHILDHOOD I seldom looked for the friendship Of the quick romps in the neighbourhood, In the years that took away my friendship I gatherd too few friends around me. I have never caught birds Though I had both bow and quiver, Instead from straw and twigs I gladly wove Little houses in the plum trees for the goldfinches. I was unexpectedly charmed by the lambs And the dogs gravely at endless war With the wolves that would diminish, rascals, The fortune of the shepherds that lived on our lands. I drank the milk right from the bucket And I liked to walk with vigorous strides, To dare to compare myself to the beasts in the woods As other shepherds I kept on dreaming. Sometimes the rams did push me Then grandpa had capital sport And his lean hand gently brushed Over the light forehead, across the cheek. And time went on leisurely walking, New friends I found in the books And the old man would say to me:â&#x20AC;&#x2122; you, boy, learn, As remaining to take care of the sheep is not for you.â&#x20AC;&#x2122;

Îi îmbăia argintun unde line Curata tîmplăn curgerea de ani, Mioarelor mai triste, mai puţine, Le trăgănau în munte alţi ciobani. ................................................... Apoi întrun amurg miţos de vară Un glas de bucium bîntuind sporea Şi tot atunci pe urma lui amară Sa pribegit copilăria mea.

In clear waves the silver bathed His clear temple in the flow of years, The sheep more sad and even fewer Were taken to the mountains by other shepherds. ……………………………………………………… Then in a fleecy twilight of summer A haunting horn sound kept increasing And then along its bitter trail My childhood kept on wandering about.

CUPRINS REFERINŢE CRITICE / 6 NĂSCUT, NU FĂCUT / 12 FIARE VECHI ŞINMIRESMATE Din acea stirpe / 18 Cîndva Lustrul păstorilor Carpe diem valachicum Altă rugăciune Suflet întors Tîrziu Gatas Mai ales singur Moarte clinică Alt cer EXILAT ÎN TOAMNĂ La capătîiul viselor Nentoarcem Acasă 1 Acasă 2 Hangiţa Mireasmă Duhul pamîntului Oraş dintrun rondel Drum tîrziu Alean Dar toamna Toamnă răsfăţată Totuşi acasă 70

CONTENTS CRITICAL REFERENCES / 7 BORN, NOT MADE / 13 From That Descent……………………………………. Once……………………………………………… Shepherd’s Time…………………………………. Carpe Diem Valachicum……………………………….. Another Prayer………………………………. Soul Come Back…………………………………….. Late……………………………………………….. I’m Ready……………………………………………. Mainly Alone………………………………….. Clinical Death…………………………………… Another Sky……………………………………. At the End of The Dreams………………… We Come Back……………………………….. Home-1-…………………………………… Home-2-…………………………………………. The Inkeeper…………………………………….. Scent……………………………………………… The Ghost of the Land………………………………….. Town In A Rondel……………………………….. Late Way…………………………………………………. Longing ……………………………………………….. But Autumn………………………………………………………. Spoilt Autumn………………………………………………. Anyway, At Home…………………………………………………….

DRUMURI DE ROUĂ Şi se făcea Iar plînge cîteun bucium Decor Toamna Al primăverii duh O arcă – Bucovina Iarnă Cîntec Un prinţ pădurean Naufragiu Poem Erotică Mai cheamă Ore Adastă altă noapte Poetul Copilăria

And It Came About………………………………………………. Again Another Alp Horn Weeps. Setting Autumn Spring’s Ghost An Ark - The Bucovina Winter Song A Prince Living In The Woods Shipreck Poem Erotic It Still Calls Hours Wait For Another Night The Poet Childhood