PROCESUL UE DE PROTECŢIE SOCIALĂ ŞI INCLUZIUNE SOCIALĂ 2008-2010:
Oportunităţi pentru practicienii locali
Cuprins
1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 2 Ce este MDC socială? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 3 Cum funcţionează MDC socială? . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 4 Implicarea EUROCITIES în MDC socială . . . . . . . . . . . . . 9 5 Activităţi de susţinere la nivel european – programul PROGRESS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 6 Planul Naţional de Acţiune în domeniul incluziunii sociale 2008-2010 - o sinteză pentru practicienii locali: România . . 13 7 Glosar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1 Introducere
Agenda socială a Uniunii Europene este deseori percepută de către angajaţii administraţilor locale şi asistenţii sociali, prinşi în rutina cotidianului, drept ceva distant, îndepărtat. Probabil o parte s-au confruntat cu Fondul social european, dar, în general, procesele de dezvoltare şi coordonare a politicilor desfăşurate la Bruxelles par complicate, abstracte, poate chiar irelevante pentru propria activitate. Acest raport contestă acest stereotip, aducând clarificări în legătură cu valoarea practică a politicii sociale a UE, în special în ceea ce priveşte modul în care aceasta funcţionează şi impactul său asupra practicilor locale. Coordonarea politicilor la nivel interguvernamental prin depăşirea dificultăţilor create de diversitatea de culturi administrative este un exerciţiu complex, în special atunci când presupune elaborarea de noi metode de învăţare reciprocă şi modificarea unor practici de lucru înrădăcinate. O astfel de activitate implică putere politică, autoritate şi capacitate de planificare şi, prin urmare, Agenda socială a UE nu face excepţie de la regulă. Orice iniţiativă are nevoie de o structură, un cadru pe marginea căruia să poată fi clădit procesul de învăţare de concepere a politicilor. În contextul Europei sociale, acest cadru este conferit de metoda deschisă de coordonare (MDC), care, în jargonul de la Bruxelles, este cunoscută sub denumirea de „MDC socială” „MDC socială” se limitează la competenţa ministerelor naţionale şi a Comisiei Europene; un rol formal pentru oraşe nefiind prevăzut. În ciuda acestui fapt, EUROCITIES a iniţiat diverse activităţi pentru a promova participarea oraşelor în cadrul acestui proces, având ca obiectiv specific atragerea atenţiei asupra provocărilor urbane. Suntem ferm convinşi că MDC socială implică două dimensiuni care au fost neglijate până acum şi care, dacă ar fi abordate, ar spori eficacitatea politicii sociale a UE.
În primul rând, intervenţia la nivel local conduce la rezultate mai bune dacă aceasta se bazează pe cunoştinţe solide privind dinamica şi deciziile la nivel naţional şi european. În al doilea rând, un aspect poate chiar mai important este acela că, doar atunci când oraşele vor fi recunoscute ca parteneri legitimi în procesul de luare de decizii, valoarea practică a activităţii funcţionarilor din oraşe va putea fi folosită în scopul îmbunătăţirii politicii sociale. Scopul raportului inclus în acest document este de a informa practicienii locali cu privire la MDC socială, de a detalia elementele de bază ale acesteia şi de a identifica oportunităţile de implicare la nivel european, prin reţeaua EUROCITIES, sau la nivel naţional. Sperăm că lectura acestui raport va facilita înţelegerea procesului care stă la baza MDC sociale, conferindu-i relevanţă pentru activitatea dumneavoastră profesională. Mai mult, ambiţia noastră este aceea de a antrena participarea dumneavoastră, a colegilor dumneavoastră şi a altor practicieni: cu cât cei care activează în domeniul asistenţei sociale se implică mai mult, cu atât politicile în domeniu vor fi mai bune. Scopul de ansamblu al MDC sociale este acela de a oferi vizibilitate coeziunii sociale în Europa. Pentru ca acest fapt să devină realitate, sprijinul şi angajamentul practicienilor locali sunt esenţiale. Acordând atenţie în special procesului de învăţare de concepere de politici prin schimbul de cunoştinţe la toate nivelurile administrative, practicienii au la dispoziţie o serie de oportunităţi nu doar pentru a afla mai multe despre tendinţele actuale şi bunele practici, cât şi de a contribui activ la dezbaterea politicilor în domeniu.
Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010 / 1
2 Ce este MDC socială?
Procesul de protecţie şi incluziune socială al UE se bazează pe aşa-zisa „metodă deschisă de coordonare”. Aceasta reprezintă o abordare soft („neconstrângătoare”) a coordonării politicilor interguvernamentale, prin care deciziile politice se iau la nivel naţional, iar cooperarea se realizează pe bază voluntară1. Rolul Comisiei Europene se limitează prin urmare la acela de supraveghere, Parlamentul European fiind realmente absent în acest proces. Principalul motiv al coordonării politicilor sociale la nivel comunitar este acela că, în ciuda diferenţelor semnificative între sistemele de asistenţă socială din Europa, statele membre se confruntă cu provocări comune (cum ar fi schimbarea demografică, migraţia sau, mai recent, recesiunea economică), care necesită un răspuns coordonat. În cadrul MDC sociale, guvernele naţionale convin asupra unor obiective comune de atins şi asupra unor indicatori comuni de monitorizare a progresului realizat. Pe această bază, ele elaborează rapoarte naţionale strategice privind protecţia socială şi incluziunea socială, care sunt evaluate într-un Raport comun de către Comisia Europeană şi Consiliul de Miniştri2. Alte „confruntări” au loc de asemenea cu ocazia „evaluărilor inter pares”, în cadrul cărora reprezentanţii ministerelor naţionale pe probleme sociale evaluează critic, în mod reciproc, programele şi strategiile legate de abordarea unor probleme sociale specifice.
Deşi guvernele naţionale deţin competenţă legislativă exclusivă, acest proces se caracterizează printr-o dimensiune europeană clară: ministerele naţionale subscriu unei agende comune şi evaluează în mod voluntar rezultatele politicilor obţinute de alte ţări în funcţie de anumiţi indicatori comuni de performanţă. Din acest motiv, se face adesea referire la MDC socială ca fiind un instrument de învăţare reciprocă. Prin compararea progresului realizat în abordarea unor probleme sociale similare, guvernele naţionale sunt expuse unui climat concurenţial, examinând atent succesele fiecăruia în materie de politici sociale, dar şi eşecurile înregistrate. Cu toate că acest sistem sprijină condiţiile favorabile de „învăţare prin monitorizare”, nu sunt prevăzute totuşi sancţiuni formale pentru performanţe slabe. Un alt aspect ambiguu este acela că, în ciuda presupusei deschideri, procesul este limitat la reprezentanţii statelor membre, Comisia Europeană şi experţii în materie. Implicarea publicului este nesemnificativă, iar accesul protagoniştilor din domeniul non-guvernamental este limitat la anumite evenimente, precum Masa rotundă privind combaterea sărăciei şi excluderii sociale organizată anual la nivel european, sau la activităţile organizate în cadrul programului PROGRESS.
1. Concepută iniţial pentru politica europeană de ocupare a forţei de muncă, metoda deschisă de coordonare este aplicată astăzi în diverse domenii politice, inclusiv politica de tineret şi educaţie. 2. Consiliul de Miniştri este principalul organ decizional al Uniunii Europene. Format din 27 de miniştri naţionali (câte un ministru din fiecare stat membru), reprezentanţii se schimbă în funcţie de tema şedinţelor Consiliului. În ceea ce priveşte politica socială, consiliul relevant este Consiliul pentru ocuparea forţei de muncă, politici sociale, sănătate şi protecţia consumatorului (EPSCO), care este format din miniştrii ocupării forţei de muncă, protecţiei sociale, protecţiei consumatorului, sănătăţii şi egalităţii de şanse.
2 / Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010
3 Cum funcţionează MDC socială?
MDC socială a fost adoptată în cadrul Consiliului European de la Lisabona în 2000, unde şefii a 15 State Membre au convenit asupra unei strategii decenale pentru a stimula competitivitatea economică europeană şi pentru a produce un impact semnificativ asupra eradicării sărăciei. Metoda a fost revizuită în 2002 şi ulterior în 2005, structura sa înregistrând o modificare semnificativă: cele trei domenii de intervenţie autonome până atunci (incluziunea socială, pensiile, asistenţa medicală şi îngrijirea pe termen lung) au fost reunite eficient într-un cadru unic, cu obiective comune şi proceduri de raportare simplificate. În forma sa actuală, MDC este structurată pe cicluri care să favorizeze cooperarea între statele membre şi raportarea periodică către Comisia Europeană. Procesul este alcătuit din câteva elemente-cheie: obiectivele comune, rapoartele naţionale strategice privind protecţia socială şi incluziunea socială, rapoartele comune privind protecţia socială şi incluziunea socială şi indicatorii comuni.
a) Obiectivele comune Există două seturi de obiective pe care guvernele naţionale au convenit să le urmărească: obiective generale ale MDC sociale şi obiective specifice fiecărui domeniu de intervenţie, şi anume incluziunea socială, pensiile, asistenţa medicală şi îngrijirea pe termen lung3. Obiectivele generale, care se aplică tuturor domeniilor de intervenţie ale MDC, sunt următoarele: 1. Coeziune socială, egalitate între femei şi bărbaţi şi şanse egale pentru toţi, datorită unor sisteme de protecţie socială şi politici de incluziune socială adecvate, accesibile, viabile financiar, adaptabile şi eficiente. 2. Interacţiune eficientă şi reciprocă între obiectivele de la Lisabona referitoare la intensificarea creşterii economice, locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o mai mare coeziune socială, pe de o parte, şi strategia de dezvoltare durabilă a UE, pe de altă parte;
3. Buna guvernare, transparenţa şi implicarea părţilor interesate în elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor în discuţie. Obiectivele specifice se aplică celor trei domenii tematice de intervenţie ale MDC sociale. Obiectivele specifice în domeniul incluziunii sociale sunt: 1. accesul tuturor la resursele, drepturile şi serviciile necesare pentru participarea la viaţa socială, prevenirea şi abordarea problemei excluziunii şi combaterea tuturor formelor de discriminare care duc la marginalizare; 2. incluziunea socială activă a tuturor atât prin promovarea participării la piaţa muncii cât şi prin combaterea sărăciei şi a excluziunii; 3. o bună coordonare a politicilor de incluziune socială cu implicarea tuturor nivelurilor administrative şi tuturor părţilor interesate, inclusiv a persoanelor care trăiesc în condiţii de sărăcie, astfel încât acestea să fie eficiente şi integrate în toate politicile publice conexe, inclusiv politica economică şi bugetară, politicile privind educaţia şi formarea profesională şi fondurile structurale (în special FSE). Pe baza acestor obiective, ministerele naţionale implicate elaborează rapoarte naţionale strategice (RNS) privind protecţia socială şi incluziunea socială.
b) Principalii protagonişti MDC socială este un proces interguvernamental. Aceasta înseamnă că toate deciziile sunt luate de către guvernele naţionale, care se reunesc în cadrul Consiliului pentru ocuparea forţei de muncă, politică socială, sănătate şi protecţia consumatorului (EPSCO). Pentru coordonarea acestui proces, a fost creat la nivel european Comitetul pentru protecţie socială (SPC)4, care este alcătuit din câte doi oficiali din partea fiecărui guvern naţional şi doi reprezentanţi ai Comisiei Europene5.
3. COM (2005) 706 final, Lucrând împreună lucrăm mai bine: Un nou cadru pentru o coordonare deschisă a protecţiei sociale şi a incluziunii sociale în Uniunea Europeană, Bruxelles, 22.12.2005. 4. Pentru informaţii suplimentare despre Comitetul pentru protecţie socială, accesaţi: www.ec.europa.eu/social/main jsp?catId=758&langId=en 5. Rolul Comisiei Europene este acela de a oferi sprijin analitic şi organizaţional Comitetului.
Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010 / 3
Sarcinile sale sunt monitorizarea tendinţelor sociale şi conceperea politicilor de protecţie socială, promovarea schimbului de cunoştinţe, de experienţă şi bune practici între guvernele naţionale şi pregătirea rapoartelor, formularea opiniilor sau desfăşurarea altor activităţi circumscrise domeniilor sale de competenţă. În cadrul SPC a fost înfiinţat un sub-grup „Indicatori”, pentru a formula şi a defini indicatorii de monitorizare a progresului ţărilor în direcţia atingerii obiectivelor comune. Comitetul pentru protecţie socială cooperează în mod regulat cu celelalte comitete responsabile cu politica socială şi economică a UE, în special cu Comitetul pentru ocuparea forţei de muncă (EMCO) şi cu Comitetul de politică economică (EPC).
c) Rapoartele naţionale strategice privind protecţia socială şi incluziunea socială (RNS) O dată la trei ani, ministerele naţionale pe probleme sociale elaborează rapoarte naţionale strategice (RNS). Aceste rapoarte prezintă în linii generale măsurile politice preconizate pentru realizarea obiectivelor comune ale MDC sociale. Aşa cum se arată în tabelul de mai jos, RNS are patru părţi, inclusiv un Plan Naţional de Acţiune (PNA) în domeniul incluziunii sociale. (vezi partea I din tabel) Raportul naţional strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială Introducere
Partea I
Partea II
Partea III
Strategia naţională privind pensiile
Strategia naţională pentru sănătate şi îngrijiri pe termen lung
Planul Naţional Context general şi inventar sumar
de Acţiune în domeniul incluziunii sociale
Rapoartele naţionale strategice oferă o sinteza a situaţiei socio-economice a fiecărei ţări, prezintă provocările legate de dezvoltarea socială, specifică priorităţile politice ale administraţiei naţionale şi măsurile care vor sprijini punerea lor în aplicare.
Sunt descrise de asemenea şi acordurile în materie de guvernanţă încheiate pentru a îmbunătăţi coordonarea politicilor, în special mecanismele menite să intensifice cooperarea între diferite niveluri de guvernare, precum şi implicarea societăţii civile. RNS-urile reprezintă o sursă preţioasă de informaţii pentru practicienii de la toate nivelurile administrative: ele prezintă toate măsurile politice actuale şi planificate dintr-un anumit stat membru şi constituie unul dintre puţinele documente care oferă o descriere actualizată şi exactă a evoluţiei politicilor sociale. Cu toate acestea, o critică obişnuită la adresa RNS-urilor vizează faptul că acestea sunt mai mult descriptive decât strategice, mai degrabă compilând pur şi simplu măsurile politice într-un singur document decât oferind o bază pentru aplicarea acestora. Aceste deficienţe se reflectă în secţiunile privind incluziunea socială ale rapoartelor. Deşi aceste secţiuni se intitulează planuri naţionale de acţiune, multe dintre ele nu indică un buget pentru fiecare obiectiv, nici nu conţin un program de implementare.
d) Rapoartele comune privind protecţia socială şi incluziunea socială Anual, Comisia Europeană şi Consiliul de Miniştri elaborează un Raport comun privind protecţia socială şi incluziunea socială. Pe baza unei evaluări a tuturor rapoartelor naţionale strategice, acesta descrie progresul politicilor naţionale şi prezintă mesaje cheie comune tuturor statelor membre. Având în vedere faptul că ele prezintă poziţia comună a Comisiei şi Consiliului, rapoartele comune constituie un punct central de referinţă pentru procesele de modernizare şi reformă în domeniile protecţiei sociale şi incluziunii sociale în Europa. Acestor rapoarte le sunt anexate alte documente auxiliare şi profiluri de ţară care oferă o descriere detaliată a situaţiei socio-economice şi a măsurilor politice din fiecare stat membru6. Durata fiecărui ciclu MDC este de trei ani.
6. Având în vedere faptul că autori acestor profiluri de ţară sunt de asemenea responsabili pentru formularea măsurilor politice la nivel naţional, tendinţa este de a descrie impactul acestor politici într-o lumină favorabilă. Pentru o evaluare posibil mai echilibrată a profilurilor, analiza Comisiei Europene este disponibilă la adresa: www.ec.europa.eu/employment_social/spsi/docs/social_inclusion/2008/joint_report_en.pdf 4 / Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010
În primul an, rapoartele comune prezintă o evaluare completă a RNS-urilor. În anii următori, ele se concentrează pe o anumită temă. Primul dintre aceşti ani tematici a fost anul 2007, care s-a concentrat în special pe problema sărăciei infantile (studiu publicat în Raportul comun pentru anul 2008); în 2009, obiectivul tematic îl constituie excluziunea de la locuire şi lipsa de adăpost. În 2010, atenţia se va îndrepta asupra impactului social al migraţiei. 2006
An complet: Rapoartele naţionale strategice pentru perioada 2006-2008
2007
An tematic: Sărăcia infantilă
2008
An complet: Rapoartele naţionale strategice pentru perioada 2008-2010
2009
An tematic: Excluziunea de la locuire şi lipsa de adăpost
2010
An tematic: Impactul social al migraţiei (a fi confirmat)
2011
An complet: Rapoartele naţionale strategice pentru perioada 2011-2013 (a fi confirmat)
Recent introduşi, „anii tematici” oferă Comisiei şi statelor membre oportunitatea de a realiza o analiză aprofundată şi detaliată cu privire la o problemă socială specifică. Importanţa acestei iniţiative nu trebuie subestimată: studiul atotcuprinzător privind sărăcia infantilă realizat în 2007 a condus la conştientizarea unui aspect adesea neglijat. Acest lucru a declanşat o dezbatere publică în toate statele membre, care a dus în cele din urmă la adoptarea de către nu mai puţin de 13 ţări a problematicii sărăciei infantile ca prioritate politică în cadrul rapoartelor naţionale strategice curente. În 2009, activităţile referitoare la problema lipsei de adăpost şi a excluziunii de la locuire includ diverse studii de cercetare, inclusiv un studiu independent intitulat Housing exclusion: welfare policies, housing provision and labour markets (Excluziunea de la locuire: politicile de
asistenţă socială, furnizarea de locuinţe şi pieţele muncii), precum şi o auto-evaluare a fiecărui stat membru pe baza unui chestionar al Comitetului pentru protecţie socială. Mai mult, raportul UE referitor la situaţia socială pentru anul 2009 va conţine o secţiune tematică dedicată acestui subiect şi vor fi stabiliţi indicatori comuni pentru monitorizarea cheltuielilor locative precum şi a lipsei de spaţiu locativ. Deşi auto-evaluarea Statelor Membre este coordonată de către ministerele naţionale pe probleme sociale din ţările respective, unele ţări implică în acest proces autorităţile locale şi regionale, precum şi alte părţi interesate.
e) Indicatorii statistici comuni Pentru a monitoriza şi evalua progresul înregistrat cu privire la realizarea obiectivelor comune, în cursul reuniunii Consiliului UE de la Laeken (Belgia) din 2001, statele membre au convenit asupra unui set de indicatori comuni (denumiţi adesea „Indicatorii Laeken”)7. Aceşti indicatori au fost modificaţi de mai multe ori pentru a reflecta schimbările în tendinţele sociale. Indicatorii sunt elaboraţi de către un sub-grup8 al Comitetului pentru protecţie socială. Setul actual de indicatori include, printre altele: rata riscului de sărăcie, rata şomajului şi rata abandonului şcolar timpuriu. Indicatorii comuni au un impact semnificativ asupra metodelor statelor membre de colectare a informaţiilor, în special asupra modului de măsurare a fenomenelor sociale. Elaborarea de noi indicatori şi revizuirea lor continuă ajută la atragerea atenţiei ministerelor naţionale asupra unor probleme sociale emergente sau neglijate, cum ar fi sărăcia infantilă sau excluziunea de la locuire.
7. EUROCITIES (2001): Strengthening the Role of Local Authorities in the EU Strategy for Social Inclusion (Consolidarea rolului autorităţilor locale în cadrul Strategiei UE privind incluziunea socială); European Public Social Platform (2003): Report on the National Action Plans for social inclusion (Platforma Publică Socială Europeană: Raportul referitor la planurile naţionale de acţiune în domeniul incluziunii sociale); EUROCITIES (2005): EUROCITIES Proposals for strengthening the OMC (Propuneri EUROCITIES pentru consolidarea MDC). 8. Pentru informaţii suplimentare despre acest sub-grup, accesaţi: www.ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=751&langId=en
Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010 / 5
f) Repere ale ciclului MDC 2008-2010 Diagrama de mai jos ilustrează ciclul de trei ani al MDC sociale pentru perioada 2008-2010. Acest ciclu este astfel conceput încât să pună în valoare progresul înregistrat în cei trei ani precedenţi, Raportul comun pentru 2008 (punctul 1 în diagramă) indicând recomandări specifice care să fie luate în considerare pe parcursul ciclului 20082010 al MDC9. După adoptarea Raportului comun de către Consiliul EPSCO (punctul 2), Comisia a trimis către statele membre o notă informativă detaliată referitoare la modul de pregătire a RNS-urilor (punctul 3). Statele membre au avut apoi la dispoziţie aproximativ şase-şapte luni pentru a pregăti rapoartele naţionale strategice (punctul 4), timp în care au avut loc consultări interne (interdepartamentale) şi externe (de exemplu cu ONG-urile), înainte de redactarea raportului final.
Acesta a fost ulterior finalizat şi adoptat de către ministerul naţional/autoritatea naţională competentă, după care a fost trimis Comisiei în vederea analizării şi evaluării. Acest exerciţiu a durat trei până la patru luni, rezultatele constituind baza recomandărilor din Raportul comun pentru anul 2009 (punctele 5 şi 6). Pe parcursul anului 2009 sunt desfăşurate diferite activităţi de cercetare legate de problema lipsei de adăpost şi a excluziunii de la locuire, activităţi care se vor regăsi în elaborarea Raportului comun pentru anul 2010 (punctele 7 şi 8). În 2010 Comitetul european pentru protecţie socială se va concentra asupra impactului social al migraţiei (punctul 9).
9 > Accent tematic pe impactul social al migraţiei pentru anul 2010
1 > Raportul comun pe anul 2008
2010 2 > Raportul comun adoptat de către Consiliul EPSCO
8 > Raportul comun pe anul 2010
CICLUL OMC 7 > Accent tematic pe excluzi unea de la locuire şi lipsa de adăpost – este realizat un raport de către Comisia Europeană pe baza chestion arelor trimise Statelor Membre
2008
2009 6 > Raportul comun pe anul 2009
4 > Statele Membre elaborează RNSurile
5 > Comisia Europeană analizează şi evaluează RNS-urile şi include constatările şi recomandările în Raportul comun pentru anul 2009
9. Raportul comun privind protecţia socială şi incluziunea socială pentru anul 2008, p.118–119.
6 / Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010
3 > Comisia Europeană elaborează liniile directoare (pe baza recomandărilor Raportului comun) pentru rapoartele naţionale strategice ale statelor membre (RNS)
4 Implicarea EUROCITIES în MDC socială Începând cu anul 2000, EUROCITIES monitorizează îndeaproape implicarea oraşelor în procesul metodei deschise de coordonare, în special participarea acestora la pregătirea şi implementarea planurilor naţionale de acţiune (PNA)10 în domeniul incluziunii sociale. În anul 2001 am înfiinţat un grup de lucru pe probleme de incluziune socială pentru a sprijini contribuţia oraşelor în cadrul MDC şi am colaborat cu alte reţele europene pentru elaborarea unei platforme sociale publice europene în vederea îmbunătăţirii cooperării dintre autorităţile locale şi regionale. În documentele noastre de luare de poziţie şi rapoartele noastre de evaluare am evidenţiat implicarea necorespunzătoare a autorităţilor locale în pregătirea şi conţinutul PNA-urilor, lipsa de conştientizare a Agendei sociale a UE la nivelul oraşelor şi absenţa politicilor de incluziune socială din cuprinsul PNA-urilor.10 Având în vedere faptul că oraşele joacă un rol crucial în furnizarea asistenţei sociale, am subliniat importanţa implicării oraşelor în pregătirea şi implementarea PNA-urilor. Preocupări similare au fost consemnate în mai multe rapoarte comune privind protecţia socială şi incluziunea socială, care au relevat participarea insuficientă a administraţiilor oraşelor în cadrul MDC. De exemplu, Raportul comun pentru anul 2008 a îndemnat la „îmbunătăţirea continuă a guvernării, prin asigurarea implicării neîntrerupte a părţilor interesate, inclusiv a autorităţilor locale, prin ciclul de politici MDC.”11 Pentru a depăşi aceste provocări, reţeaua EUROCITIES şi Comisia Europeană au demarat programul Inclusive Cities for Europe (Oraşe pentru incluziune socială în Europa). Această iniţiativă acţionează în două direcţii: pe linie ascendentă, promovează participarea oraşelor la metoda deschisă de coordonare socială prin intensificarea cunoaşterii de către acestea a Agendei sociale europene şi, pe linie descendentă, prin determinarea conştientizării în rândul guvernelor naţionale a rolului oraşelor în consolidarea incluziunii sociale.
În ceea ce priveşte ciclul 2008-2010 al metodei deschise de coordonare în domeniul social, am demarat activitatea punând accentul pe intensificarea implicării oraşelor în pregătirea rapoartelor naţionale strategice în domeniul incluziunii sociale pentru perioada 2008-2010. În acest scop, am organizat o serie de seminarii naţionale care au reunit practicieni din cadrul administraţiilor locale şi omologii acestora la nivel naţional, inclusiv funcţionarii responsabili cu redactarea PNA-urilor. Aceste seminarii au avut loc în Marea Britanie, Polonia şi Olanda şi au oferit o oportunitate preţioasă reprezentanţilor oraşelor de a discuta despre principalele lor preocupări şi priorităţi în legătură cu proiectarea şi implementarea politicilor de incluziune socială la nivel naţional şi la nivelul european. Aceste seminarii au fost utile pentru ambele părţi: reprezentanţii ministerelor naţionale au avut ocazia să afle despre preocupările locale în legătură cu implementarea şi furnizarea de servicii la faţa locului, în timp ce funcţionarii locali au primit informaţii nemijlocite despre PNA-uri şi despre procesul european de incluziune socială. Printre temele discutate în cadrul acestor seminarii s-au numărat problema locuinţelor sociale, furnizarea de servicii pentru şomerii pe termen lung şi accesibilitatea şi resorbirea serviciilor sociale. Problemele specifice menţionate de către participanţi includ fructificarea slabă a ajutoarelor sociale în Olanda din cauza lipsei de informaţii clare, emergenţa în Marea Britanie a unor zone urbane care suferă din cauza acumulării a multiple probleme sociale şi persistenţa „grupurilor greu accesibile” în Polonia. În pofida acestei diversităţi de probleme, toţi participanţii au subliniat necesitatea unor abordări integrate la nivel local pentru a combate natura din ce în ce mai delicată şi fluidă a provocărilor sociale. Concluziile acestor seminarii au stat la baza recomandărilor formulate de oraşe către ministerele responsabile cu elaborarea PNA-urilor.12 Planurile naţionale de acţiune pentru Olanda şi Polonia conţin referiri explicite la aceste seminarii organizate de EUROCITIES.
10. EUROCITIES (2001): Strengthening the Role of Local Authorities in the EU Strategy for Social Inclusion (Consolidarea rolului autorităţilor locale în cadrul Strategiei UE privind incluziunea socială); European Public Social Platform (2003): Report on the National Action Plans for social inclusion (Platforma Publică Socială Europeană: Raportul referitor la planurile naţionale de acţiune în domeniul incluziunii sociale); EUROCITIES (2005): EUROCITIES Proposals for strengthening the OMC (Propuneri EUROCITIES pentru consolidarea MDC). 11. Cf. Consiliul Uniunii Europene, document 7274/08, Raport comun privind protecţia socială şi incluziunea socială 2008. 12. Au avut loc trei seminarii naţionale: la Bydgoszcz (Polonia), Eindhoven (Olanda) şi Leeds (Marea Britanie)
Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010 / 7
Pentru a consolida impactul acestor activităţi, am redactat o scrisoare către Comitetul pentru protecţie socială (SPC), în care am subliniat importanţa PNA-urilor pentru oraşe, în special în ceea ce priveşte problemele legate exclusiv de zonele urbane, cum ar fi, de exemplu, privaţiunea multiplă. De asemenea, le-am oferit membrilor SPC detaliile de contact ale înalţilor funcţionari publici şi experţilor din mai multe oraşe mari pentru a facilita dialogul. Mesajul nostru a reflectat concluziile seminarilor naţionale, subliniind rolul autorităţilor locale în furnizarea de servicii publice şi dificultăţile cu care acestea se confruntă în implementarea politicilor sociale la faţa locului. În cea de-a doua jumătate a anului 2008, după elaborarea PNA-urilor de către statele membre, activitatea noastră s-a concentrat asupra evaluării lor. Am dorit să determinăm măsura în care aceste planuri au luat în considerare preocupările locale. În acest scop, am elaborat un chestionar pentru a-i ajuta pe practicienii locali să evalueze PNA-urile. Ulterior, rezultatele chestionarului au fost dezvoltate în cadrul unui seminar internaţional de evaluare care a reunit reprezentanţi din partea guvernelor naţionale, oraşelor,
ONG-urilor, experţilor în materie şi Comisiei Europene. Rezultatele evaluării noastre au fost prezentate Comisiei sub formă de contribuţie la Raportul comun. Evaluarea a relevat faptul că oraşele s-au implicat în pregătirea acestor planuri în diverse moduri, incluzând, printre altele, consultaţii prin intermediul asociaţiilor naţionale sau al unor evenimente consultative specifice. Toate rapoartele au consemnat rolul autorităţilor locale în implementarea politicilor de incluziune socială; însă, cu toate acestea, în majoritatea cazurilor nu a fost semnalată existenţa unor probleme urbane specifice şi a disparităţilor locale, doar în câteva cazuri apelându-se la abordările integrate pentru a ataca problema sărăciei şi a excluziunii sociale. Prin urmare, în recomandările noastre am solicitat o implicare mai profundă, mai timpurie şi mai sistematică a oraşelor în elaborarea PNA-urilor, precum şi mecanisme mai bune de cooperare între autorităţile locale şi cele naţionale. Ne-am oferit de asemenea să sprijinim Comisia Europeană în ceea ce priveşte elaborarea unor linii directoare voluntare privind procesele de consultare pentru următorul ciclu al MDC.13
6 > EUROCITIES emite o declaraţie referitoare la impactul social al fenomenului migraţiei
2010
Ciclul OMC
5 > EUROCITIES publică un document de luare de poziţie referitor la locuinţele accesibile
4 > EUROCITIES lansează broşura „Procesul UE de protecţie socială şi incluziune socială 2008 –2010: oportunităţi pentru practicienii locali”
2009
1 > EUROCITIES organizează un seminar internaţional şi trei seminarii naţionale pe tema incluziunii sociale
2008
2 > EUROCITIES trimite un mesaj Comitetului pentru protecţie socială (SPC): “Multiplele faţete ale excluziunii sociale trebuie abordate în mod exhaustiv într-un climat de veritabilă cooperare cu toţi protagoniştii importanţi”
3 > EUROCITIES analizează planurile naţionale de acţiune în domeniul incluziunii sociale pentru perioada 2008–2010
13. Aceste linii directoare privind procesele consultative au fost anunţate de către Comisia Europeană în documentul intitulat „Un angajament reînnoit în favoarea unei Europe sociale: consolidarea metodei deschise de coordonare în materie de protecţie socială şi de incluziune socială”, COM (2008) 0418 final, Bruxelles 2.7.2008 8 / Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010
5 Activităţi de susţinere la nivel euroeuropean – programul PROGRESS În secţiunile anterioare am descris principalele elemente ale MDC, şi anume obiectivele comune şi indicatorii comuni, precum şi RNS-urile şi rapoartele comune. În scopul consolidării aplicării acestora, o serie de activităţi de susţinere sunt finanţate prin programul UE pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială, PROGRESS 20072013. Prin activităţile de cercetare, de schimb şi reţelele pe care le susţine, programul PROGRESS oferă o bază concretă esenţială pentru MDC socială, sprijinind analiza şi dezvoltarea de politici informate14. Datorită caracterului lor relativ deschis, aceste activităţi reprezintă o cale pentru practicienii locali de a se implica în procesul MDC.
Evaluarea inter pares în cadrul subprogramului privind protecţia socială şi incluziunea socială. Obiectivul programului de evaluare inter pares este facilitarea învăţării reciproce între ministerele naţionale printr-o serie de seminarii pe diverse teme. Ministerele sunt libere să aleagă subiectele cele mai relevante pentru propria situaţie. În anul 2009, au avut loc zece seminarii de evaluare inter pares în opt ţări, pe teme incluzând asistenţa socială (Danemarca), strategii urbane în Marea Britanie (Marea Britanie), abordări integrate pentru combaterea problemei excluziunii romilor (Grecia) sau planificarea asistenţei pentru persoanele fără adăpost (Austria)15. În cadrul fiecărui seminar, un reprezentant al unui stat membru prezintă un program sau o măsură politică experţilor din partea Comisiei, a altor ţări şi experţilor în materie şi organizaţiilor selectate. Acestea sunt apoi discutate de către participanţi, care examinează modul în care funcţionează într-un context naţional, modul în care contribuie la realizarea obiectivelor UE şi măsura în care elementele politicii analizate ar putea fi aplicate în alte ţări. Concluziile acestor seminarii reprezintă surse
preţioase de informaţie pentru practicieni. Acestea pot fi descărcate la adresa: www.peer-review-social-inclusion. eu/peer-reviews
Sub-programul de evaluare Acest program îşi propune să ajute Comisia la monitorizarea şi evaluarea implementării planurilor naţionale de acţiune privind incluziunea socială. Comisia a înfiinţat o reţea de experţi independenţi în domeniul incluziunii sociale, care realizează o serie de rapoarte care evaluează implementarea PNA-urilor şi implicaţiile acestora pentru viitorul politicilor sociale ale UE16. Experţilor li se cere să prezinte rapoartele lor de trei ori pe an: două rapoarte se referă la o chestiune specifică selecţionată ca problemă prioritară în cadrul strategiei privind incluziunea socială, iar un raport conţine o evaluare independentă a „domeniului de intervenţie al incluziunii sociale” din cadrul Raportului naţional strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială. Rapoartele reprezintă o evaluare valoroasă şi independentă a politicilor naţionale şi o analiză a contextului măsurilor politice descrise de către ministere în rapoartele lor. Două exemple notabile ale acestor rapoarte sunt evaluarea şi recomandările pentru îmbunătăţirea Procesului UE de incluziune socială (2008) şi a interacţiunii dintre Procesul UE de incluziune socială şi Strategia de la Lisabona (creştere economică şi locuri de muncă, 2007) Toate rapoartele sunt disponibile la adresa: www.peer-review-social-inclusion. eu/network-of-independent-experts
Proiecte transnaţionale de schimb17 Aceste proiecte au ca obiectiv promovarea învăţării reciproce şi a schimbului de bune practici între practicienii (din cadrul ONG-urilor, autorităţilor locale, etc.) din statele
14.În acest sens, scopul programului PROGRESS diferă de cel al Fondului social european, care sprijină ‘acţiunea directă’, de ex. implementarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi incluziune socială în statele membre. 15. Programul seminarilor de evaluare inter pares pentru anul 2009 este disponibil la adresa: www.peer-review-social-inclusion.eu/peer-reviews 16. Toate rapoartele sunt disponibile la adresa: www.peer-review-social-inclusion.eu/network-of-independent-experts 17. Pentru informaţii suplimentare despre proiectele transnaţionale de schimb, accesaţi: www.ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=751&langId=en
Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010 / 9
membre şi, de asemenea, din ţările candidate şi din ţările membre AELS / din SEE. Printre aceste proiecte, pentru anii 2008 şi 2009, menţionăm: European Cities Against Child Poverty (Oraşe europene pentru combaterea sărăciei infantile)18, proiect derulat de către Greater London Authority, care are ca scop abordarea cauzelor care stau la baza sărăciei infantile din mai multe centre urbane şi împărtăşirea de experienţe practice legate de abordări care au avut succes. Proiectul se concentrează asupra rolului politicilor în domeniul educaţiei şi asistenţei medicale în întreruperea ciclului propagării sărăciei, asupra accesului părinţilor la locuri de muncă şi a impactului condiţiilor precare de locuire asupra copiilor. Prin intermediul chestionarelor şi studiilor de caz, oraşele partenere fac schimb de cunoştinţe şi, pe această bază, elaborează un manual privitor la problema sărăciei infantile şi la modul în care oraşele pot aborda această problemă. ■■ Proiectul CONNECTIONS19, condus de către oraşul Rotterdam, urmăreşte studierea şi înţelegerea structurilor de guvernare care fac legătura între politica socială, serviciile şi partenerii relevanţi şi conduc la abordări coordonate, eficiente, care combat excluziunea socială. Acest proiect foloseşte o metodă de evaluare inter pares, care permite oraşelor participante să îşi exprime opinia cu privire la politicile reciproce. Fiecare oraş a identificat o tematică pe care o foloseşte pentru a ilustra un răspuns „coordonat” sau integrat. Spre exemplu: ■■ Furnizarea accesului la servicii de calitate pentru grupurile marginalizate (inclusiv servicii medicale, servicii sociale, locuinţe, facilităţi publice pentru locuitori din cartier); ■■ Prevenirea şi abordarea problemelor de excluziune financiară;
■■ Centre rezidenţiale pe termen lung pentru persoanele fără adăpost; ■■ Incluziunea grupurilor vulnerabile, cum ar fi familiile monoparentale şi tinerii cu probleme; ■■ Elaborarea de politici/dezvoltarea de strategii coordonate. Echipa de evaluare inter pares a fiecărui oraş este formată dintr-un funcţionar local sau un expert în domeniul furnizării serviciilor din partea autorităţii locale, dintr-un partener dintr-o organizaţie de voluntariat sau ONG cu experienţă în furnizarea de servicii în domeniul în cauză şi dintr-un partener din domeniul academic/de cercetare.
Evenimente Principalele evenimente internaţionale finanţate de Comisia Europeană prin programul PROGRESS sunt Masa rotundă privind combaterea sărăciei şi excluderii sociale şi Întâlnirea europeană a persoanelor care trăiesc în sărăcie. Masa rotundă privind combaterea sărăciei şi excluderii sociale este un eveniment anual care reuneşte în jur de 300 de reprezentanţi ai ministerelor naţionale şi din principalele reţele UE. Organizat de către ţara care deţine preşedinţia UE (pentru a doua jumătate a anului 2009 aceasta este Suedia), evenimentul are loc în luna octombrie. În acest an, atenţia se concentrează asupra noilor provocări în materie de incluziune activă din perspectiva crizei economice. Agenda acestui eveniment este întotdeauna pregătită în strânsă consultare cu societatea civilă prin intermediul reţelelor UE care sunt susţinute prin programul PROGRESS.
18. Pentru informaţii suplimentare despre proiectul European Cities Against Child Poverty, accesaţi: www.againstchildpoverty.com/ 19. Pentru informaţii suplimentare despre proiectul CONNECTIONS, accesaţi: www.connectionsprogress.eu 20. Studiile sunt disponibile la adresa: www.ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=751&langId=en
10 / Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010
În fiecare an în luna mai are loc la Bruxelles Întâlnirea europeană a persoanelor care trăiesc în sărăcie. Organizat de către Comisia Europeană, ţara care deţine preşedinţia UE şi Reţeaua europeană anti-sărăcie (EAPN), evenimentul le oferă persoanelor care suferă din cauza sărăciei şi excluziunii sociale oportunitatea de a intra într-un dialog cu strategii politici de la nivel naţional şi european.
Studii Programul PROGRESS finanţează de asemenea studii comparative internaţionale care se concentrează asupra domeniilor identificate în cadrul RNS-urilor şi care elaborează propuneri pentru acţiunile viitoare20. Aceste rapoarte sunt de obicei însoţite de studii specifice unei ţari şi oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra provocărilor şi măsurilor politice într-un domeniu dat.
Sprijin pentru principalele reţelele sociale europene Pentru a crea capacitate şi a intra în dialog cu reprezentanţii societăţii civile, programul PROGRESS contribuie la cheltuielile de funcţionare aferente principalelor reţele sociale din UE, cum ar fi EAPN (Reţeaua europeană antisărăcie), Eurochild, COFACE, Caritas Europa, Eurodiaconia, FEANTSA şi European Social Network (Reţeaua socială europeană). Începând cu anul 2008, reţeaua EUROCITIES se bucură de sprijin şi pentru programul Inclusive Cities for Europe21. După cum se poate demonstra, susţinerea reţelelor sociale UE reprezintă cel mai important domeniu de intervenţie al fondului PROGRESS, deoarece creează o relaţie de lucru concretă între Comisia Europeană, SPC şi societatea civilă. Aceasta întăreşte în mod semnificativ capacitatea analitică şi de comunicare a reţelelor, fapt care se concretizează în numeroase rapoarte, documente de luare de poziţie, evenimente, etc.
20. Studiile sunt disponibile la adresa: www.ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=751&langId=en 21. Pentru informaţii suplimentare despre reţelele susţinute, accesaţi: www.ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=751&langId=en
Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010 / 11
12 / Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010
6 Planul Naţional de Acţiune în domeniul incluziunii sociale 20082010 - o sinteză pentru practicienii locali Aşa cum am precizat în introducerea acestei broşuri, fiecare raport naţional strategic privind protecţia socială aferent perioadei 2008-2010 include, în partea II-a, un Plan Naţional de Acţiune în domeniul incluziunii sociale (PNA Incl.). Rapoartele naţionale pot fi consultate pe situl web al Comisiei Europene cu privire la MDC socială: www.ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=757&langId=ro Tabelul următor oferă un rezumat al Planului Naţional de Acţiune pentru România, specificând obiectivele prioritare şi măsurile de politică socială aferente. Ultima coloană indică dimensiunea locală a planului, făcând trimitere la politici sau programe specifice în care autorităţile locale sunt implicate. De asemenea sunt furnizate datele de contact ale departamentelor responsabile cu PNA din cadrul ministerelor naţionale. Rezumatul din tabel a fost elaborat la sediul EUROCITIES din Bruxelles şi, unde a fost posibil, au contribuit la realizarea sa şi membrii noştri. Numerele de pagină citate în coloana „Obiective prioritare” se referă la documentul original.
Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010 / 13
România Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES) a fost responsabil cu elaborarea Planului Naţional Strategic (PNA) şi supraveghează implementarea şi monitorizarea acestuia cu sprijinul Observatorului Social. În martie 2007, a avut loc prima întâlnire a Comisiei naţionale pentru incluziune socială. De la această dată, MMFES a organizat o serie de conferinţe pe tema incluziunii sociale, reunind reprezentanţi ai ministerelor naţionale, autorităţilor locale, furnizorilor de servicii şi ONG-urilor. Aceasta a condus la crearea unui protocol de cooperare între MMFES şi Institutul Naţional de Statistică şi la elaborarea a 100 de indicatori sociali care urmează să fie utilizaţi pentru monitorizarea progresului înregistrat în domeniul incluziunii sociale. În completarea acestui fapt a venit Proiectul Phare care include module de formare profesională pentru 100 de specialişti şi înfiinţarea Observatorului Social, a cărui misiune principală este aceea de a furniza informaţii despre evoluţia problemei sărăciei şi a excluziunii sociale. Accentul principal al PNA-ului actual este pus pe modernizarea mecanismelor privind incluziunea socială care vor permite coordonarea politicilor sociale naţionale, regionale şi locale. În acest scop, Planul Naţional de Acţiune include obiective explicite pentru a: 1. spori cooperarea inter-instituţională în domeniul incluziunii sociale printr-o distribuire clară a resurselor şi responsabilităţilor; 2. promova dezbaterile publice privind temele prioritare legate de incluziunea socială; 3. sprijini la nivel local dezvoltarea planurilor privind incluziunea socială bazate pe o evaluare a nevoilor reale; 4. oferi sesiuni de formare profesională pentru angajaţii care lucrează în cadrul departamentelor sociale ale administraţiilor locale şi naţionale.
Detalii de contact ale membrilor Comitetului pentru protecţie socială Adina Dragotoiu Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse Strada Dem. I. Dobrescu 2B Sector 1 010026 Bucureşti, România Tel: +40 21 31 46 937 E-mail: adinadragotoiu[at]mmuncii.ro Ilena Coltanel Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale Strada Dem. I. Dobrescu 2B Sector 1 010026 Bucureşti, România Tel: +40 21 3100804 E-mail: ilenastanica[at]mmuncii.ro
Obiective prioritare
Principalele măsuri de politică socială
Dimensiunea locală
Creşterea gradului de ocupare a persoanele defavorizate
Proiecte-pilot în domeniul economiei sociale şi furnizarea de programe de formare profesională.
Nu se fac referiri specifice la autorităţile locale.
(pg. 23-25)
Campanie naţională de informare şi promovare a economiei sociale. Dezvoltarea unui Centru Naţional de Resurse care va oferi consultanţă şi sprijin noilor iniţiative de economie socială. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale orientate spre integrarea persoanelor (în special a persoanelor cu handicap) pe piaţa muncii. Acest fapt include, de exemplu, „ateliere de lucru asistate”, care vor ajuta persoanele cu handicap să-şi găsească un loc de muncă.
Promovarea politicilor familiale integrate prin promovarea unui pachet de măsuri eficiente de prestaţii şi servicii sociale (pg. 26-27)
Continuarea eforturilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor de etnie romă (pg. 28-30)
Încurajarea participării femeilor pe piaţa muncii, prin dezvoltarea facilităţilor de îngrijire a copiilor şi dezvoltarea centrelor de zi. Asigurarea educaţiei pre-şcolare de calitate şi accesibile. Facilitarea accesului la locuinţe decente la preţuri convenabile, inclusiv acordarea de subvenţii pentru familii tinere cu venituri mici. Susţinerea familiilor cu persoane dependente (persoane vârstnice şi persoane cu handicap) prin ajutor la domiciliu, servicii de zi. Crearea de rezidenţe comunitare şi centre de îngrijire. Activităţi extraşcolare (culturale, sportive) organizate în şcoli. Dezvoltarea de programe de sănătate care să faciliteze protecţia maternală şi infantilă ce se adresează familiilor, femeilor gravide şi copiilor în vârstă de sub 6 ani în cadrul cărora se permit intervenţii pluridisciplinare (medic, puericultor, psiholog, asistent social, etc.).
Nu se fac referiri specifice la autorităţile locale.
Favorizarea accesului la serviciile de sănătate primară, prin creşterea numărului de persoane de etnie romă înscrise pe listele medicilor de familie. Continuarea programelor de formare şi pregătirea mediatorilor sanitari şi mediatorilor şcolari. Îmbunătăţirea participării şcolare a persoanelor de etnie romă, reducerea analfabetismului şi a abandonului şcolar. Dezvoltarea programelor naţionale destinate încadrării în economia formală prin crearea de locuri de muncă plătite şi creşterea abilităţilor profesionale. Promovarea politicilor antidiscriminatorii prin realizarea de campanii naţionale de conştientizare.
În anul 2008, a fost realizatstudiul „Vino mai aproape: incluziunea şi excluziunea romilor în societatea românească de azi”.Acest studiu naţional s-a bazat pe o analiză calitativă şi cantitativă în rândul comunităţilor de romi, precum şi pe baza chestionarelor transmise tuturor autorităţilor publice locale.
14 / Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010
7 Glosar
Agenda socială a UE Urmând să fie redefinit în 2010, obiectivul general al Agendei este acela de a moderniza modelul social european şi de a se asigura că politica economică, de ocupare a forţei de muncă şi socială nu numai că acţionează concertat, dar se şi consolidează reciproc. Comisia Europeană foloseşte o diversitate de instrumente politice pentru a realiza obiectivele stabilite în Agendă, precum legislaţia, dialogul social, instrumente de finanţare şi cooperarea între statele membre.
Comitetul pentru protecţie socială (SPC) Procesul european de politică socială este coordonat de către Comitetul pentru protecţie socială. Acest grup este format din câte doi delegaţi din partea fiecărui guvern naţional şi doi reprezentanţi ai Comisiei Europene. Sarcinile sale sunt monitorizarea tendinţelor sociale şi a evoluţiei politicilor privind protecţia socială, promovarea schimburilor de cunoştinţe, experienţă şi bune practici şi pregătirea de rapoarte, formularea de opinii sau desfăşurarea altor activităţi în cadrul domeniilor sale de competenţă.
Evaluare inter pares (peer review) În cadrul procesului de evaluare inter pares, colegi şi experţi din domenii de activitate similare aplică experienţa şi cunoştinţele pe care le deţin pentru a evalua în mod critic şi a învăţa din activitatea celorlalţi. Folosită în mod curent în mediile academice, evaluarea inter pares este din ce în ce mai mult aplicată în alte domenii de activitate.
Evaluarea inter pares în domeniul protecţiei sociale şi al incluziunii sociale Evaluarea inter pares în domeniul incluziunii sociale se bazează pe o serie de seminarii comune în cadrul cărora reprezentanţi ai guvernelor naţionale îi invită pe colegii lor din alte state membre să evalueze o politică, un program
sau aranjament instituţional actual. Prima etapă a unei evaluări inter pares constă în redactarea de către guvernul gazdă a unui raport concis în legătură cu o anume politică, iar ulterior un expert independent elaborează un al doilea raport de plasare a politicii respective în contextul său mai larg. Pe această bază, reprezentanţii celorlalte guverne exprima propriile opinii asupra raportului în cauză, incluzând informaţii despre situaţia din propriile lor ţări. Ulterior aceştia se întâlnesc şi examinează politicile ţărilor-gazdă mai îndeaproape prin intermediul vizitelor de lucru, prezentărilor suplimentare şi discuţiilor. Într-o a treia şi ultimă etapă, ţările gazdă primesc aprecieri critice şi recomandări, astfel încât să poată folosi opiniile respective pentru a-şi îmbunătăţi practica.
Metoda deschisă de coordonare Metoda deschisă de coordonare reprezintă un instrument de coordonare a politicilor între state, bazat pe cooperarea voluntară. MDC foloseşte mecanisme legale „neconstrângătoare” cum ar fi linii directoare şi indicatori, analiza comparativă (benchmarking) şi împărtăşirea celor mai bune practici. Aceste mecanisme sunt denumite soft („neconstrângătoare”), deoarece nu implică sancţiuni oficiale. MDC a fost dezvoltată iniţial pentru politica europeană de ocupare a forţei de muncă; astăzi este folosită în diferite domenii, inclusiv domeniul MDC sociale, al politicilor în domeniul tineretului şi educaţiei.
Metoda deschisă de coordonare socială Denumită în mod curent MDC socială, aceasta reprezintă o abordare soft („neconstrângătoare”) a coordonării politicilor interguvernamentale, prin care deciziile politice se iau la nivel naţional, iar cooperarea se realizează pe bază voluntară. MDC este structurată pe cicluri de trei ani şi este alcătuită din câteva elemente cheie: obiectivele comune, rapoartele naţionale strategice privind protecţia socială şi incluziunea socială, rapoartele comune privind protecţia socială şi incluziunea socială şi indicatorii comuni.
Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010 / 15
Obiective comune In contextul MDC sociale, statele membre au convenit asupra unor obiective comune. Statele membre transpun aceste obiective comune în politici naţionale prin intermediul planurilor naţionale de acţiune. Ele sunt libere să stabilească modul în care vor realiza aceste obiective.
Planul Naţional de Acţiune în domeniul incluziunii sociale (PNA incl.) Descrie priorităţile politicii sociale naţionale şi prezintă evoluţiile înregistrate în tendinţele socio-economice. O mare parte din planurile naţionale nu indică un buget pentru fiecare obiectiv, nici nu conţin un calendar de implementare.
Procesul UE de protecţie socială şi incluziune socială Prin intermediul acestui proces, Uniunea Europeană coordonează şi încurajează statele membre să combată sărăcia şi excluziunea socială şi să realizeze reforma sistemelor de protecţie socială pe baza schimburilor de strategii politice şi a învăţării reciproce. Acest proces se bazează pe metoda deschisă de coordonare (MDC).
PROGRESS (Programul UE pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială 2007-2013) Scopul acestui program de finanţare este consolidarea aplicării politicii sociale comunitare şi informarea asupra dezvoltării acestor politici. Programul finanţează o serie de activităţi de susţinere, inclusiv evaluări inter pares, proiecte transnaţionale de schimb, studii comparative şi alte evenimente. PROGRESS sprijină de asemenea principalele reţele din UE, inclusiv, printre altele, reţeaua EUROCITIES.
16 / Procesul Ue De Protecţie Socială Şi Incluziune Socială 2008-2010
Rapoartele comune privind protecţia socială şi incluziunea socială Anual, Comisia Europeană şi Consiliul de Miniştri elaborează un Raport comun privind protecţia socială şi incluziunea socială. Pornind de la evaluarea tuturor rapoartelor naţionale strategice, sus-numitul raport descrie progresul politicilor naţionale şi consemnează mesaje cheie comune pentru toate statele membre.
Raportul naţional strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială (RNS) O dată la trei ani, ministerele naţionale responsabile cu problemele sociale elaborează rapoarte naţionale strategice. Aceste rapoarte prezintă în linii generale măsurile politice preconizate pentru realizarea obiectivelor comune ale MDC sociale. RNS-urile oferă o sinteză a situaţiei socio-economice a fiecărei ţări, prezintă provocările legate de dezvoltarea socială, în special priorităţile politice ale administraţiei naţionale şi măsurile care vor sprijini punerea lor în aplicare. RNS-ul este compus din patru secţiuni, incluzând un Plan Naţional de Acţiune (PNA) în domeniul incluziunii sociale.
Această publicaţie a fost realizată sub egida Programului comunitar pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială (2007-2013), care a fost demarat pentru a sprijini financiar implementarea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul ocupării forţei de muncă şi al politicilor sociale, conform prevederilor din Agenda socială. În acest scop, programul PROGRESS urmăreşte: ■■ furnizarea de analiză şi de consiliere politică în domeniul politicilor privind ocuparea forţei de muncă, solidaritatea socială şi egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi; ■■ monitorizarea şi raportarea cu privire la implementarea legislaţiei şi politicilor UE privind ocuparea forţei de muncă, solidaritatea socială şi egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi; ■■ promovarea transferului, învăţării şi susţinerii de politici între statele membre cu privire la obiectivele şi priorităţile UE; şi ■■ transmiterea opiniilor părţilor interesate şi ale societăţii în general. Pentru informaţii suplimentare, accesaţi: www.ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=327&langId=ro Informaţiile conţinute în această publicaţie nu reflectă în mod necesar poziţia sau punctul de vedere al Comisiei Europene. Raportul a fost realizat de către: Simon Guentner, Senior Policy Officer EUROCITIES – Probleme sociale, Anna Drozd, Programme Officer EUROCITIES – Incluziune socială, Rory Moody, Communications Officer EUROCITIES – Inclusive Cities EUROCITIES Square de Meeûs 1, B-1000 Bruxelles, Belgia Telefon +32 2 552 08 88 www.eurocities.eu
PROGRESS © September 2009