AGRICULTURĂ CULTURA MARE
RĂSPUNSUL PORUMBULUI ȘI AL GRÂULUI LA CONDIȚIILE DE SECETĂ Nora Marin
SECETA A FOST O CAUZĂ MAJORĂ A DEZASTRULUI AGRICOL, DAR MODUL ÎN CARE AFECTEAZĂ VULNERABILITATEA PRODUCȚIEI DE PORUMB ȘI GRÂU ÎN COMBINAȚIE CU MAI MULȚI FACTORI COVARIANȚI (DE EXEMPLU, FAZE FENOLOGICE, REGIUNI AGROCLIMATICE, TEXTURA SOLULUI) RĂMÂNE NECLAR.
Tocmai de aceea, folosind o abordare de sinteză a datelor, Stefani Daryanto și Pierre-André Jacinthe, de la Department of Earth Sciences, Indiana University-Purdue University Indianapolis, au întocmit studiul cu titlul ÓGlobal Synthesis of Drought Effects on Maize and Wheat ProductionÓ. Variații în funcție de specie Studiul și-a propus să caracterizeze mai bine efectele acelor factori covarianți cu seceta și să ofere informații esențiale cu privire la minimizarea pierderii de randament. Pentru aceasta, s-au colectat date din publicații evaluate între anii 1980 și 2015 care au examinat răspunsurile la randamentul porumbului și grâului la secetă, folosind experimente pe teren. Ulterior, s-a efectuat o analiză neponderată folosind raportul de răspuns pentru a calcula limitele de încredere ale răspunsurilor de producție și s-au calculat sensibilitățile la secetă în ceea ce privește acești factori covarianți.
26 infoFERMA - MAI 2022
Rezultatele au arătat că reducerea randamentului a variat în funcție de specie, grâul având o reducere mai mică a randamentului (20,6%), comparativ cu porumbul (39,3%), la o reducere de aproximativ 40% a apei. Porumbul a fost, de asemenea, mai sensibil la secetă decât grâul, în special în timpul fazei de reproducere și la fel de sensibil în regiunile uscate și nonsecade. Deși nu s-a observat nicio diferență de randament între regiuni sau textură diferită a solului, cultivarea grâului în zonele uscate a fost mai predispusă la pierderi de randament decât în regiunea nesecenată. Informați de aceste rezultate, discutăm cauzele potențiale și posibilele abordări care pot minimiza impactul secetei. Hrana lumii de mii de ani Cerealele au hrănit omenirea de mii de ani în urmă și au rămas cea mai importantă sursă de calorii pentru majoritatea populației umane. Trei cereale majore (porumb, grâu și orez) și alte cereale minore (orz, sorg, ovăz, secară, mei) au furnizat aproximativ 56% din energia alimentară și 50% din proteinele consumate pe pământ. Numai porumbul și grâul au contribuit la peste 50% din producția mondială de cereale
în 2013 sau la aproximativ 1.016 și, respectiv, 713 milioane de tone de producție de cereale. Aceste cifre trebuie să crească cu 60%, până la 110%, până în 2050, pentru a face față creșterii populației umane, a consumului de carne și lactate, precum și a industriei biocombustibililor.
