AGRICULTURĂ LEGUMICULTURA
ASPECTE ALE CULTIVĂRII CASTRAVEȚILOR ÎN DIVERSE CONDIȚII DE SALINITATE Maria Demetriad
CULTURILE DE CASTRAVEȚI NECESITĂ TEMPERATURI RIDICATE ȘI UMIDITATE A SOLULUI PENTRU UN RANDAMENT SATISFĂCĂTOR, IAR MENȚINEREA UNUI NIVEL OPTIM DE UMIDITATE ESTE FOARTE FAVORABILĂ, CEEA CE ESTE UȘOR DE REALIZAT PENTRU FERMIERII DIN ZONELE CU SALINITATE RIDICATĂ. Este nevoie de soare abundent și acesta este un alt motiv de cultivat în perioada verii. se estimează că în astfel de zone au existat între 2700 și 2800 de ore de soare. Dar ce probleme ecologice ridică astfel de culturi în astfel de zone? Tema a făcut obiectul studiului cu titlul ÓAgroecological Analysis of Cucumber (Cucumis sativus L.) Crops in Orchards in a Dry EnvironmentÓ, al cărui autor a fost JiménezBallesta, cercetător la Department of Geology and Geochemistry, Autónoma University of Madrid. Iată concluziile sale. Caracteristicile solurilor Studiul citat aici a relevat faptul că solurile propice cultivării castraveților sunt slab dezvoltate și slab evoluate, cu o morfologie simplă Ap-C sau Ap-Bw-C. Solurile sunt friabile, ușor aderente și oarecum uscate și dure. O caracteristică semnificativă este prezența unui drenaj bun și adâncime efectivă apreciabilă. Ca și alte culturi, plantele de castraveți sunt cultivate de preferință pe soluri afânate, bine
drenate, precum solurile studiate. Castravetele pare capabil să tolereze anumite niveluri de salinitate a solului în comparație cu alte specii. Castraveții se iriga cu apă cu o conductivitate electrică moderată, fără o scădere apreciabilă a randamentului. Dozele mici de salinitate pot fi unul dintre factorii care conduc la caracteristicile asociate castravetelui, aspect care ar trebui investigat mai profund. La rândul lor, nutrienții substratului și gestionarea umidității sunt două preocupări majore cu privire la culturile de Castravete Sativus L. Analiza chimică elementară a relevat faptul că stronțiul abundă în astfel de terenuri și acest lucru este atribuit prezenței acestui element în gipsurile din sol. Rezultatele acestui studiu au deschis, însă, un nou orizont în studiul aptitudinii terenului și reprezintă un pas util spre situl specific și, în consecință, gospodărirea durabilă a terenului cultivat castraveților. Sunt necesare cercetări suplimentare într-o gamă mai largă de soluri, compoziții de îngrășăminte și rate de eliberare.
Metodologia zonelor agroecologice În timp ce evaluarea calității solului este un nou instrument de monitorizare a durabilității sistemelor de producție, termenul de Ómetodologie a zonelor agro-ecologiceÓ (AEZ) a devenit utilizat pe scară largă în ultimii 60 de ani. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că acest termen este asociat cu o gamă largă de activități diferite care sunt adesea legate, dar sunt destul de diferite ca scop și obiective. AEZ oferă un cadru standardizat pentru caracterizarea condițiilor de climă, sol și teren relevante pentru producția agricolă. Analiza agroecosistemelor (AFA) este o metodă de cercetare pentru evaluarea sistemelor agricole. Familia Cucurbitaceae este destul de mare și are în jur de 130 de genuri și 900 de specii. Dintre acestea se cultivă în jur de 30 de specii din 9 genuri. În mod asemănător cu pepenele și dovleceii, castravetele (numele său botanic este Cucumis Sativus L.) aparține familiei Cucurbitaceae.
32 infoFERMA - MAI 2022
