Isidor Doctoreanu. Pandemia roșie. Ed.4, restructurată și adăugită (c)

ISIDOR DOCTOREANU

PANDEMIA ROȘIE (Omagiu Prof. Dr Paul Lăzărescu; In memoriam: N.Lupan, P.Soltan, C.Tănase, I.Ungureanu) – Ed. a 4-a, restructurată și adăugită (c) –

AVANGARDA UNITĂȚII ROMÂNILOR Chişinău – 2017

•Stimate Domnule Paul Lăzărescu, la onorabila Dumneavoastră aniversare – 90 (a se vedea și pp.5, 111-114), mă alătur și eu prietenului Vasile Pavel în importantul său articol, Un destin nedreptățit, publicat în 4 februarie 2016 în “Literatura și arta”, pentru a Vă transmite multă sănătate și o viață liniștită cel puțin acum, pentru că fiara roșie a lucrat diabolic cu mulți dintre noi! Un amănunt: sîntem născuți în aceeași zi... – 6 februarie. Binecuvîntări, sănătate și tot Binele... (Isidor Doctoreanu, 6 februarie 2016) •Aștern aici o propoziție interesantă a deosebitei lingviste Rodica Zafiu din 2014(?): “Cele mai bune rezultate în procesul de cultivare a limbii se obțin prin perseverență și umor”. Dar cît de elegant se poate extinde această inteligentă propoziție despre perseverență, umor (și satiră, desigur!) și asupra politicii și neapărat, asupra unor lacomi, anticreștini... “po-li-ti-ci-răi” post... involuționari!.. Dar și asupra vajnicilor măscărici antiromâni-staliniști moderni... care “distrug țări... macar prin ruperea hărților acestora prin parlamenturi”!

(Isidor Doctoreanu, 4 aprilie 2016) •Cum se face că românii noștri – fiind foarte iscusiți, talentați, cu mari capacități la nivel mondial –, de multe ori la locul de muncă (sau în alte situații) nu-și fac datoria pe deplin, dau dovadă uneori... de o penibilă/ și o punibilă neglijență (care s-ar traduce și prin o persistentă lăcomie!), ceea ce poate duce la mari nenorociri.

Iar responsabilii peste acești indolenți, obraznici și nesimțiți – un lucru și mai criminal, și mai greu de înțeles –, de cele mai multe ori “nu sesizează (deloc sau la timp) nesăbuințele”! Și... cu aceste “regretabile cusururi”... ne tot facem de rîs la nivel mondial! (Și cînd te gîndești că, încă din “mugurii dămocrației dă tranziție... părmanentă”, un Ivan cel Vajnic “(pro)clama” frenetic, chiar și prin cele... occidenturi, lupta sa aprigă împotriva corupției!..)

Voi încheia cu o spusă de la TVR Moldova a marelui Român Ion Caramitru: “Cei mai ortodocși comuniști de ieri sînt cei mai sălbatici capitaliști de azi. (...) Nu am scăpat de foști... la conducere... pentru că-i avem pe fiii și nepoții lor!” (Isidor Doctoreanu, 10 Mai 2016) •Tovii socialiști, din tot “aerianul” românesc, fidelii continuatori ai năravurilor veacului roșu, nu se dezmint! Doamne, poate că, în sfîrșit,/ votanții lor s-au lămurit! (Doru Jalea, Paris, 31 ianuarie 2017)

2

Ca introducere •(...) La vechii scriitori latini exista un proverb valabil şi azi, valabil mereu: poezia este deasupra gramaticii. Acesta, proverbul, se extinde, se răsfrînge (e drept, nu chiar în aceeaşi proporţie) şi asupra prozei; cu “tipicarismul”, cu rigiditatea nu prea faci mare lucru în creaţia literară. Înseşi unele “noi reguli ortografice” – care apar nu chiar ca ciupercile (otrăvitoare!) după ploaie... dar aproape!

– cîteodată... sînt foarte discutabile, ba uneori chiar nejustificate, chiar inutilizabile. (Aviz intruşilor “â din mijloc” şi “sunt... din lături”! Bătrînei și bătrînele, “tremurîndu-le barba și... sărindu-le dinții din gură”, îi trag și ei cu “siunt” și “hokei”, considerînd că așa-i “la moadă” și așa-i “mai romănește”!) Scriitorul ferm trebuie să-şi impună o largheţe,/ o supleţe, o maleabilitate, pentru că mai ales scriitorii.../ sînt făurarii, inovatorii în cele mai mici capilare ale “aparatului circulator” al limbii! (Apropo, eu dacă-mi permit o “abatere gramaticală”... ştiu bine de ce!) (...) În ultima vreme face “carieră” puternică şi penibilă şi ridicolă O.K., în loc de: e-n regulă, e clar, de acord etc. (limba română ne oferă atîtea posibilităţi, fiind nuanţată!). Am auzit şi “prăpastia”: ne-am distrat foarte O.K.! Şi mai “face furori” şi caraghiosul super!

De fapt nu el e caraghios – cei care-l folosesc! Cică... o îngheţată super, un spectacol super, a fost super, o tipă super, un cioroi super, un microb super! Toate sînt super! Pînă şi preţurile sînt tot super!

Cică... “am cumpărat de la superpreţ!” Dar super în română “s-ar traduce” prin supra, deci... a cumpărat “la suprapreţ”, adică scump!

Iată cum se duce de rîpă “la superpreţ” biata limbă română... la toate colţurile, pe toate tarabele, pe toate “superfirmele”... şi în toate gurile agramate! Şi neapărat cu fandositul, ilogicul, artificialul şi anormalul pentru limba noastră românească sunt! păi nu? cum altfel? superO.K.!!! (...) “În continuarie amintirele mă revăşesc...”; aşa le tot povestea unor surate o mătuşică... de vreo 80 de anişori... dintr-un sat din zona Bacăului, prin 1992... în urma unei “vizite portocolare” de vreo două “stămîni” la Bucureşti: “...Dă foartă multă ori, că-i mai eftăn, m-am tras cu tramuvaiul – hăla dă merge ca cînele pă o sirmă; p-ormă m-am tras cu trolăibuziul – hăla dă merge tot ca cînele, da pă două sirme; p-ormă m-am tras cu mătroul – hăla dă merge ca cîrtiţa pă supt pămînt. Iaca feciorul, Ionul meu, o duce bină:

3

are serviciu bun, s-a înrădăcinat acolo în Bucureşiti răpede!

Să știe și cu primul ministrul! Ă-hă!..” N-am mai putut răbda – n-am mai scos-o eu la un capăt cu ea, dar... oricum! – şi am intrat în vorbă: “Ascultă mătuşă Ileană! De ce vorbeşti matale aşa, de ce-ţi strîmbi matale aşa vorba, cum de ţi-ai schimbat aşa de repede limba!..” “Păi limba bucureşitiană e aşeaaa dă uşioarăăă!.. Şi m-am mai cifilizeat şi eu, iaca-na! Ochei! Baibai!” (...)

Vechii greci – dacă mi-amintesc bine – aveau ei o zicere: “Pentru a nu supăra pe nimeni trebuie... să nu spui nimic, să nu faci nimic, să nu fii nimic”. (...) (Isidor DOCTOREANU./ V. și cartea “Crucea dintre frați./ Omagiu Acad. ecolog Ion DEDIU”, 160p., ed.3 în 2017, cap. “ORGOLITA”/ SAU... SĂ ALUNGĂM CERNOBÎLUL DIN NOI – pp.25-44, scris în februarie 2007) •S-a iniţiat la Chişinău – meritul adevăratului unionist Constantin Tănase: aşa, să se ştie! – Mişcarea Civică “Anul 1812”.

M-am înscris și eu la grupul de iniţiativă în 16 mai 2011; în 25 iunie am luat parte la înfiinţarea de facto a Mișcării Civice “Anul 1812”, ca membru fondator, cu o condiţie: să (se) aibă în vedere (şi) Reîntregirea, nu numai “să constatăm faptele cu nostalgie”, să lăudăm “cu entuziasme” înaintaşii din Sfatul Ţării şi să fim în continuare... bocitori la capul mortului... că... vezi Doamne... azi sînt alte condiţii!

Felicitări inițiatorului Constantin Tănase și consiliului de coordonare pe care l-am votat şi eu “cu ambele mîini”. (Isidor DOCTOREANU, Chișinău, 25 iunie 2011.// Apreciez la Omul Constantin Tănase patriotismul, românismul, unionismul, spiritul de adevăr și dreptate, dar și scrisul său în general, dar și satira și umorul său fin, deosebit. – I.D., iunie 2011) •Trebuie să fii prea cinic și nerușinat ca tu, ca șef al pesediștilor“mineriadiști” (și penal pe deasupra!) să-l compari pe Klaus Iohannis, un apărător al legalității și democrației (venit în Piață tot din cauza samavolniciei/ și nimicniciei/ și nemerniciei roșieticilor voștri), cu Ion Moscalu al vostru, organizatorul mineriadelor și al atîtor crime statale! Auzi colo! “Iohannis pregătește lovitură de stat și mineriadă, măi dragă!/ Ia să-l dăm în gît să n-apuce să ne-o tragă!” Experiența-“expertiza” roșie se transmite probabil ereditar! (Acad. Pr. prof. Doru JALEA, Paris, 22 ianuarie 2017)

4

•Vreau să mai dedic această carte: MS Regele Mihai I - 95, Gh.Baciu - 80, V-le Căpățînă - 70, Gh.Colțun - 65, I.Daghi - 80, Neagu Djuvara - 100, Demir Dragnev 80, Val.Dulgheru - 60, Leonid Gavrilovici - 90, Paul Lăzărescu - 90, N.Lupan - 95, I.Mahu - 95, Virgil Mîndîcanu - 80, I.Paulencu - 80, Fl.Piersic - 80, Stela Popescu 80, M.Purice - 80, M.Șora - 100, I.Vieru - 75, Carmen+Klaus Iohannis, ALR Margareta+Radu, I.Ababii, V-tin Așevschi, Gh.Avornic, Eugenia+Nicanor Babîră, Gilles Bardy, I.Bostan, Adr.Bucurescu, Alexandrina Cernoff, N.Chicuș, Mihail Gh.Cibotaru, M.Cimpoi, Th.Codreanu, Paule Constant, Victor Crăciun, Teodor David, I.Dediu, Mircea Druc, Gh.+Maria Duca, Manuela Epure, C.Frosin, Boris Găină, I.Grecu, Ana Guțu, Edmond Jouve, Em.Macron (Paris), Ioan Pavăl, V-le Pavel, Maia Sandu, Aur.Silvestru, Eugen Simion (toți în 2016), celor ale căror nume onorează această lucrare... precum și: Al.Ambros (Ungh.), Serghei Anastasov (Comrat), Simona Antofi (Galați), V-le Apostol (Onești), An.Arhire (Ungh.), Zinaida Aricov (Comrat), Clotilde Armand (B), Cristian Badea (B), V-le Bahnaru (Ch.), Cl.Balaban (Ch.) Francesco Baldassi (Roma), Al.+Ana Bantoș (Ch.), Gr.Bartoș (Oradea), Maria+Tr.Băsescu (B), I.Berghia (Iș.), Lilia Bicec (Brescia), N.Bilețchi (Ch.), Rodica Biriș (Arad), V-le Bîcu (Cern.), Octav Bjoza (B), Ana Blandiana (B), Emil Boc (Cluj), Rodion Bogdan (Onești), Aurica Bojescu (Cern.), Lidia Bolfosu (Roma), Al.Șt. Bologa (C-ța), Il.Bolojan (Oradea), Iu.Borș (Ch.), Viorel Bostan (Ch.), L.Botezatu (Comrat), Tudor Botin (Ch.), I.Botoș (“Dacia” Apșa de Jos), Rolf Brandes (Lux.), Vadim Brînzan (Ch.), I.Buga (Ch.), C.Bungău (Oradea), Val.Butnaru (Ch.), Sergiu Caracai (Ch.), An.Caraman (Ch.), I.Caramitru (B), Iul.Caranfil (Ch.), Ninela Caranfil (Ch.), Victor Catan (Ch.), Al.Cazacu (“Dor”, Parma), V-tina Casian (Strășeni), I.Castraveț (Ch.), Victor Catan (Ch.), Vi.Călugăreanu (Ch.), Tudor Căpățînă (Ch.), Ionel Căpiță (Ch.), Eleon.Cercavschi (Grig.), Mircea Chelaru (B), Cătălin Cherecheș (B.Mare), C.Chiriac (Sb.), M.Chiriac (Dumbrăveni), I.Chivari (Oradea), D.Chirtoacă (Ch.), Fl.Cioban (Oradea), Mitrofan Ciobanu (Ch.), Tatiana+Vi.Ciobanu (“Dacia” Roma), I.Ciocanu (Ch.), Dacian Cioloș (B), Vl.Ciubucciu (Ch.), Victor Cobzac (Ch.), V-le Cocarcea (Orhei), V-lica Cojocaru (Roma), Elena Condrei (Bot.), Anastasia Condruc (Barcelona), Ed.Corobceanu (Ch.), Margareta Coteanu (Iș.), I.Costaș (Ch.), D.Covalciuc (Cern.), Tudor Cozari (Ch.), Maria Crăciun (Roma), Aurelia Cristea (B), An.Croitor (Coșnița), Camelia Csiki (B), Svetlana Cuciuc (Ch.), Viorel Cucu (Bc.), V-tina Curechi (Ch.), I.Cuzuioc (Ch.), N.Dabija (Ch.), Nicușor Dan (B), Nichita Danilov (Ch.), I.Dănilă (Bc.), Dana Deac (Ro), C.Degeratu (B), N.Dima (N.Y.), Viorel Dinescu (Galați), Eugenia Dodon (Ch.), Gh.+Maria Dohotaru (Onești), Iulian D. (nepot, Bv.), V-tin Dolganiuc (Ch.), Veronica Drăgan (Lugoj), Boris Druță (Ch.), M.Druță (Parma), Eliza Dulamă (Cluj), D.C. Dulcan (B), An.Durbală (Ch.), Dorin Dușciac (Paris), Aug.Eden (Bot.), N.Enache (Onești), Viorica Enachiuc (Iș.), Ana Ene (Bv.), Al.Ermurachi (Ch.), I.Eșanu (Coșnița), Gh.Falcă (Arad), P.Făgăraș (A.Iulia), Gr.Fidelschi (Cornești), Iulian Filip (Ch.), Pavel Filip (Ch.), Eleon.Filipovici (Ungh.), Cătălin Flutur (Bot.), Astrid Fodor (Sibiu), Cristian Frățilă (Parma), Al.Frișcu (Ch.), Galina Furdui (Ch.), Marcel Furnică (Parma), Corina Fusu (Ch.), I.Gagim (Bălți), Andrei Galben (Ch.), I.Găină (Zaim), Crenguța Gânscă (Oradea), Călin Georgescu (Ro), Angela Gheorghiu (Ro), Cristian Ghinea (B), Nina Gonța (Craiova), Alina Gorghiu (B), Victor Grebenșcikov (Ch.), P.Grior (Cern.), Ana Grossu (Ch.), Mihail Grosu (Ch.), Victoria G.Grosu (Roma), Andrei Groza (Ch.), Felicia Guțu (Roma), Vi.Guțu (Ch.), V-tin Guțu (Ch.), Mircea Hava (A.Iulia), Eud.Hămurar (Ch.), Al.Herlea (Paris), Val.Herța (Ch.), Adrian Hodea (Gioseni), Vadim Hotineanu (Ch.), Maria Ianioglo (Comrat),

5

Fl.Iaru (B), Elena Ifrim (Roma), Maria Iliuț (Ch.) Maria+N.Ionescu (Tecuci), Daniel Ioniță (Ro), I.Iovcev (Tiras.), V-le Iovu (Ch.), N.Iștoc (Oradea), Eugenia Iunker (Oradea), Fl.Jianu (B), Nina Josu (Ch.), Marina Kamarowski (Lux.), Iaroslav Kiciuk (Ismail), Victor Ladaniuc (Ch.), Victor Lavric (Ch.), I.Laza (Oradea), Adr.Lăcătuș (Bv.), Iu.Leancă (Ch.), Mihaela A.Lefter (Ro), Oana Lianu (Oradea), I.Lungu (Suceava), Claudia Lupașcu (Roma), V-tin Lupșa (Reșița), Teodor Macari (Ch.), V-le Malanețchi (Ch.), V-le Man (Arad), Eugenia Manea (Ch.), Șt.Manea (B), Cătălin Manole (Ro), I.Manoli (Ch.), M.Marcu (B), Al.Marin (Ch.), Val.Matei (Ch.), I.Mărgineanu (A.Iulia), Teodor Mărieș (Ro), I.Melniciuc (Ch.), I.Mihai (Cărpineni), Marius Miheț (Oradea), M.Mireanu (Ch.), Nelly Miricioiu (Ro), Aurelia Miriță (Torino), Sergiu Miron (Ch.), C.Mitachi (Hîncești), Oxana Mititelu (Comrat), Al.Mocreac (Grig.), Dana Moldoveanu (Lux.), M.Morăraș (Ch.), Viorica Morăraș (Iș.), Areta Moș (Iș.), Val.Munteanu (Ch.), Andrei Năstase (Ch.), Liliana Neacșu (Suc.), Ciprian Necula (B), Tudor Nedelcea (Cr.), N.Negru (Ch.), Lucia O.Nenati (Bot.), Dan Nicu (Ch.), V-tin Olariu (Ro), P-via Onciu (Ch.), I.Oprea (Ro), Cezar Oprișan (Iș.), Ludovic Orban (B), Ignațiu Orha (B.Mare), Liviu Papadima (B), Claudia Partole (Ch.), D.Pasat (Ch.), Felonia Pascal (Ch.), M.Patraș (Ch.), V-le Pavăl (Vaslui), Al.Păluță (B), Natalia Petică (Torino), An.Petrencu (Ch.), I.Petrescu (Tg.Ocna), Lucian Pîrvoiu (Brux.), Val.Podborschi (Ch.), Ana Pop (Oradea), Andrei Popa (Cahul), D.Popa (Ch.), N.Popa (N.Y.), V-le Popa (Tamaș), I.Popescu (Cern.), An.Popov (Hîncești), Ionel Popovici (Bc.), Andrew Popper (Ro), Radu Preda (Cluj), Victor Prohin (Ch.), Elena Prus (Ch.), Dan Puric (B), A.D. Rachieru (Tim.), Irina Radu (B), Delia Radu (Oradea), Răzvan P.Radu (Lux.), P-va Rădoi (Bot.), Gh.Răileanu (Cimișlia), Vi.Răileanu (Ch.), Alecu Reniță (Ch.), Gh.+Raisa Revencu (Ch.), N.Robu (Tim.), V-tin Roman (B), Simion Roșca (Ch.), C.Rusanovschi (Onești), C.Rusnac (Ch.), Carolina Savca (Ch.), Napoleon Săvescu (N.Y.), Boris Schițco (Durlești), N.Schițco (Ch.), Val Schițco (Ch.), Carol Schnakovszky (Bc.), Zaharia Sclifos (Ch.), Gh.Scripcaru (Bv.), I.Scutelniciuc (Ch.), Cristian Seidel (B), Gabriela Scripnic (Galați), Ana Simac (Ch.), Ana Sîrbu (Ch.), Teodor Sîrbu (Roma), Șt.Sofronovici (Ch.), C.Stan (Onești), Gr.Stasiev (Ch.), P-va Stăvilă (Strășeni), Val.Steriu (B), Sv.Stoinov (Comrat), Al.Stratan (Ch.), Arc.Suceveanu (Ch.), Sofia Sulac (Comrat), Romeo Șcerbina (Ch.), Elena Șimon (Slatina), V-le Șoimaru (Ch.), Alex Ștefănescu (B), Andrei Tamazlîcaru (Ch.), Sergiu Tataru (Ch.), Al-drina Tănase (Ch.), Al.Tănase (Ch.), V-le Tărîțeanu (Cern.), Al.Tecuci (Cahul), Valerian Timofte (Bc.), N.Timofti (Ch.), Eugenia Tofan (Ch.), Eug.Tomac (B), Al.Tomescu (B), Rodica Tomescu (Oradea), Irina Troțca (B), Raluca Turcan (Ro), Cătălin Turliuc (Iș.), Al.Fl. Țene (Cluj), V-tin Țepordei (N.Y.), Teodor N.Țîrdea (Ch.), Ianoș Țurcanu (Ch.), I.Varta (Ch.), Tr.Vasilcău (Ch.), Al.Vatavu (Ch.), M.Venereanu (N.Y.), Dragoș Vicol (Ch.), Andrei Vicolaș (Ch.), Ionel Vlad (B), Irina Vlah (Comrat), Boris Volosatîi (Ch.), Rodica Zafiu (B), S.Zaharia (Comrat), I.Zainea (Oradea), Gh.Zamfir (Ro), Gh.Zediu (Bc.), Il.Zegrea (Cern.), Diana C.Zlatan (Ch.), Al.Zub (Iș.) și tuturor tracologilor și lingviștilor și patrioților (pro)români de pretutindeni, unioniștilor și... umorului constructiv; In memoriam: Regina Ana, Victor Banaru, Serafim Belicov, Maria Bieșu, An.Ciobanu, Radu Cîmpeanu, An.Codru, Corneliu Coposu, Eugeniu Coșeriu, Maria Cultuclu, I.C. Drăgan, Ilie Fulga, Gh.Ghimpu, Iacob Golovcă, Leonida Lari, N.Lupan, D.Matcovschi, Anton Moraru, Boris Movilă, Vadim Pirogan, I.Rațiu, Val.Rusu, P.Soltan, C.Tănase, Victor Teleucă, I.Tighineanu, I.Ungureanu, Andrei Vartic, Boris Vasiliev, Gr.Vieru, Gh.Vodă, Gh.Vrabie... (I.D., 25.10.2016-31.01.2017)

6

Doamne... luminează-ne... (...) La peste 22 de ani de la “loviluţie” pot s-o spun acum creştineşte: idealurile nobile ale revoluţiei au fost repede deturnate, aşa că după revoluţia furată... a urmat o mult prea lungă şi criminală perioadă de sărăcire a bieţilor români, prin manipularea minţilor şi încrederii oamenilor, de către “tagma jefuitorilor” rulată rînd pe rînd la putere.

Cum să nu mă doară sufletul pentru poporul meu jefuit/ şi minţit.../ batjocorit.../ dezamăgit?..

Ca om al cetăţii, am votat permanent pentru dreapta românească, dar şi aceasta s-a dovedit pînă la urmă a fi o “strîmbă românească”, mînă-n mînă cu ceilalţi furi fără suflet!

“Mai am un singur dor”: ridicarea din rîndul românimii a unui “proroc salvator al Neamului... în ţara frumoasă de la Marea Neagră, Dunăre şi Carpaţi”. Însă... depinde dacă poporul îl va urma... şi nu se va încăpăţîna în mereu păguboasa îndărătnicie!..

Luminează Isuse... Grădina Maicii Tale... Amin. (I.D, 1 martie 2012) Notă: Dacă în această carte am atins tangențial și “problematica PPDD+Dan Diaconescu”... am făcut-o așa cum au făcut-o atîția – în scris și verbal! – care au avut încredere în programul entuziast al acestei organizații: unii spun că milioane! Și dacă DD s-a dovedit a fi “vinovat” (penal) cu ceva – s-o vedea pînă la urmă: momentan mă-ndoiesc! – în acest caz această lucrare și altele tangențiale cu această tematică nu vor rămîne decît... istorie, literatură și amintiri dureroase...

De altfel, am scris deja două cărți dedicate.../ și-acestui luptător pentru dreptate. Și cred că voi mai scrie una. Probabil un amplu interviu cu DD. De ce nu? N-o să-l întreb pe niciun “ex-prim”!

Am repetat aici cîteva titluri din alte lucrări (crescînd costul cărții: și n-o să-mi pară deloc rău; nici de proza “în versuri”). Repetitio est mater studiorum... (Isidor Doctoreanu, 31 decembrie 2014)

7

Sărmanele... Hărţile noastre...

Mi-amintesc mereu de durerosul eveniment al lipirii Hărţilor României, adică acoperirea, cu-atîţia ani în urmă, a porţiunii dintre Prut şi Nistru, aşa cum – cu multă trăire patriotică – mi-l povesteau mai pe urmă fraţii mai mari, dar şi toţi cei în cauză. ... Pe-atunci... copiii din satul nostru, Furnicar, învăţam la şcoala din satul vecin, Coteni, aşezat şi el tot pe malul stîng al Siretului şi în preajma Bacăului. Acolo erau învăţători principali soţii Gheorghe şi Elena Iliescu. Noi, copiii, îi numeam simplu – dar cu cît respect! – Domnu şi Doamna... Într-o zi, a intrat în clasa cea mare – unde eram adunaţi toţi copiii ca pentru o solemnitate deosebită – Doamna... cu o bucată de hîrtie albă tăiată dinainte într-un anumit fel.

Era foarte tristă... ca niciodată. Nu ne-a mai salutat. Dar ne-a făcut semn cu mîna să ne-aşezăm.

Tristeţea lor era mai veche. Însă, în acea zi, Doamna era schimbată de tot. În clasă se aşternuse o linişte de mormînt. Presimţeam ceva rău...

A mai făcut semn unui băiat mai înalt s-o ajute; şi cu hîrtia albă şi cîteva bolduri, cu mîinile tremurînde, a acoperit verdele şi galbenul şi alte culori ale pămînturilor româneşti din “martirele şi sfintele margini de Ţară...” (cum o spunea adesea Învăţătoru nostru) de pe Harta României atîrnată în faţa noastră. Şi-a făcut o cruce mare... apoi cu mîinile împreunate şi cu ochii la Harta ciuntită a izbutit cu greu să murmure: “Iartă-mă, Doamne... că nu e vina mea...”

Parcă ar fi fost un vis urît. Celor mai mari care înţelegeam mai bine lucrurile şi care mai auziserăm şi mai citiserăm şi noi cîte ceva, totuşi, acum, în faţa faptului împlinit, nu ne venea să credem: “Doamne... oare ceea ce ne văd ochii... să se întîmple astăzi, la un ordin de sus, în toată Ţara!?..”

8

Ca o statuie, întoarsă de-acuma spre noi, înecată în lacrimi, cu fruntea-n pămînt, Doamna a reuşit să spună: “Copii... trebuie să vă înştiinţez... că Basarabia noastră cea mult pătimită... acele pămînturi strămoşeşti moştenite de la Decebal Martirul... atîtea cîte ne-au mai rămas peste veacuri şi milenii... uitaţi-vă, dragii mei, la sfînta Basarabia noastră care... nu mai face parte din România...”

S-a pierdut Doamna cu totul. S-a încurcat în cuvinte ca niciodată. Ar mai fi vrut ea să mai adauge ceva... dar nu s-a putut...

Fiecare smiorcăia, în felul lui, cu ochii plecaţi... parcă ne era ruşine să ne uităm unii la alţii... stropind din belşug cu lacrimi fierbinţi de copil bătrînele noastre bănci...

Aceasta a fost prima reacţie: pentru că, după un timp, un băiat din prima bancă, unul mai mic dar foarte îndrăzneţ, a ţîşnit în picioare şi cu pumnişorul ridicat înspre Hartă a strigat puternic: “Nu se poate! Basarabia e tot România!!

Mergem s-o salvăm!!!”

Acesta a fost semnalul celei de a doua reacţii: dezlănţuire totală, indignare maximă şi revoltă generală!

Toată clasa în picioare, fiecare repetînd una din cele trei propoziţii sau pe toate la rînd!..

A intrat Domnu... calm, demn, cu ochii umezi, vorbindu-ne pe un ton grav şi sonor. Domnu Director Iliescu era şi ofiţer în rezervă. Uneori, dar mai cu seamă la 10 Mai, îmbrăca uniforma militară de căpitan. “Copii, liniştiţi-vă.

Basarabia şi alte pămînturi româneşti au fost şi vor fi tot ale Ţării. Ştefan cel Mare şi Mihai Eminescu sînt ai tuturor românilor. Ne mîndrim cu bărbăţia şi dragostea voastră de Patrie! Dar... deocamdată... trebuie să avem răbdare.

Dumnezeu nu va îngădui să fim multă vreme despărţiţi noi, românii de români! Haideţi să înălţăm împreună o Rugăciune Tatălui nostru... ca Atotputernicul să-i ajute pe toţi cei loviţi... spre a îndura mai lesne această grea nenorocire ce s-a abătut 9

asupra... fraţilor noştri... asupra... întregului neam românesc... asupra... Hărţilor noastre...”

Se îneca şi Domnu în cuvinte!.. Dar nu se dădea deloc.

Stătea drept ca lumînarea în faţa noastră... care rămăseserăm în picioare; drept şi cu fruntea sus... ca un soldat copleşit vizibil de durere, dar nepărăsit de bărbăţie!

“Voi... o să răspundeţi Pînea noastră în gînd...”

Doamna a ieşit clătinîndu-se. Păşea în aşa fel de parcă încerca terenul, parcă era gata-gata să se prăbuşească. Ştia el, Domnu, că-n starea în care ne aflam atunci... nu vom izbuti noi să scoatem din gîtlej la “Pînea noastră” nici barem vreo jumătate de cuvînt!.. Că numai la gîndul rugăciunii... lacrimile de durere înăbuşită a inimilor noastre de copii izvorau parcă şi mai înverşunat... “În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Amin. Tatăl nostru care eşti în Ceruri... sfinţească-se numele Tău... vie Împărăţia Ta... facă-se voia Ta... precum în Cer... aşa şi pe Pămînt... a-şa şi pe Pă-mînt......”

O, Doamne!.. “Tatăl nostru” al lui Domnu şi cu “Pînea noastră” din gînd, zisă de mai multe ori, că Domnu ne-a lăsat vreme, parcă ne-au mai ogoit...

Cît drag de Cele Sfinte şi de Ţară ne insuflau Domnu, Doamna, Părintele Ionescu şi părinţii noştri!.. – “urmaşii părinţilor-părinţilor noştri... pe care, pe toţi, trebuie să-i onorăm şi să-i urmăm...” (cum ne zicea uneori Doamna noastră). Ortodocşi sau catolici, mai mici sau mai mari – că eram “de la a-ntîia pîn la a şaptea” –, dintr-un sat sau altul, toţi copiii eram de o Credinţă în Cel de Sus şi o Iubire de Patrie de neclintit!

“Aşa copii, liniştiţi-vă... Şi să nu uitaţi niciodată în viaţa voastră de strămoşii noştri – Oameni viteji şi înţelepţi... aşa ca şi voi! Poate că tocma voi o să reparaţi ceea ce noi astăzi... nu sîntem în stare!.. Şi acum... acum ieşiţi încet în recreaţie...”

10

Am ieşit tăcuţi în ograda şcolii, umblînd bezmetici de colo-colo... negăsindu-ne locul... ... A doua zi... toate Hărţile României din şcoala noastră erau lipite de-a binelea. Adio joacă, adio cîntec... mai multe săptămîni în şir!..

“Nu mai atingeţi Harta... cînd arătaţi cîte ceva... nici cu mîinile, nici cu indicatorul!.. A suferit ea destul... ca s-o mai îmboldiţi şi voi. Arătaţi... dar fără s-o atingeţi. Mîngîiaţi-o... dar numai cu ochii...”

Aşa ne ruga Doamna împietrită de durere!.. Era cea mai scurtă, dar poate cea mai preţioasă lecţie de patriotism. În pauzele în care nu ieşeam afară, mai ales din cauza vremii urîte sau dacă Harta rămînea în clasă şi pentru lecţia următoare (geografie... istorie...), stăteam de multe ori, într-o linişte de mormînt, în faţa ei şi-i mîngîiam centimetru cu centimetru Munţii, îi mîngîiam Rîurile, îi mîngîiam Lacurile, îi mîngîiam Cîmpiile ce i-au mai rămas. Cu ochii. Pentru că dacă Harta noastră devenise atît de sfîntă pentru noi, fiecare centimetru patrat al ei ne era sfînt...

Luptam de fiecare dată cu mîinile sus... “cu o speranţă arzătoare,/ dar ş-o cuminte resemnare...” cine să fie privilegiatul să aducă ori să ducă Harta. Greu se decidea Doamna... cu ochii asupra mîinilor noastre rugătoare. Şi cînd o făcea era o ocazie de nespusă bucurie pentru aceea sau acela care devenea purtătorul comorii în acea zi... Şi multă vreme uneori în clasa noastră (după “acoperirea” atît de tulburătoare), aşezată în spatele catedrei, Doamna... care pentru cîteva clipe uita cu totul de noi... rămînea neclintită şi absentă, cu ochii pierduţi şi aţintiţi asupra Hărţii schingiuite ce atîrna dojenitor, ca un Isus pe Cruce, în faţa noastră... Şi-ntr-un tîrziu, cu ochii în lacrimi, Învăţătoarea şi prietena noastră suspina şoptit: “Sărmanele... Hărţile noastre...” (I.D., Chişinău, 28 iunie 1996) 11

Tot cedare și cedare.../ ce rimează cu trădare (...) Începînd cu 22 decembrie 1989, după toate “clipurile revoluționare” cu “teroriști trăgînd din toate pozițiile” (care, odată cu ultima zi a anului, au dispărut fără urmă în “spațiul extraterestru”... “și mai/ dihai” după asasinarea “cuplului incomod” în sfînta zi de Crăciun), și Rațiu, și “Cîm-posu”... și alții... deveniseră caii de bătaie ai emanaților: “mari dușmani ai poporului revoluționar”, “cei mai mari vînzători de țară”, vinovați că “n-au mîncat saleam cu soia” și... numai buni de linșat!

Era... ca și cum “hoțu strigă: prindeți hoțu”! ca și cum nomenclatura, funcționărimea de partid și protejații lor (în “iepoca de aur”) se umflaseră, vezi Doamne, numai cu “saleam cu soia”. Și asta, ca să nu mai insist și asupra “politicii de stat” de a murdări cu toate zoile pămîntului firava opoziție și pe “ex-regele Mihai”: poftim! izgonirea acestuia de mai multe ori din propria țară! Asta era grija supremă “diplomatică” și... principială a “neotovărășiilor lor”!

(Rămîn totuși la convingerea că în primii ani 90 nu s-a demarat procesul Reîntregirii din cauza “libercugetătorilor”, a “emanaților-primi”!)

Dar acum, acum ce se-ntîmplă de fapt buni și patrioți cetățeni ai României “republicane”?! Consternat! mă obligă a mea conștiință de om și român să spun că adevărata diplomație și adevăratul succes în plan internațional, mai ales atunci cînd vrei să obții ceva care la moment este important (NATO, relațiile cu vecinii din Vest și din Est – “cu statul de limbă și istorie comună” ș.a.) nu se face cu lașitate și “ploconeală/ gudureală”, cu cedare și cedare/ ce rimează cu trădare! Asta nu mai înseamnă diplomație – asta este orice altceva, numai diplomație nu! Jos “Zidul... Românului”!!!

(I.D., Chișinău, 26 februarie 2002) 12

P.s. (...) De altfel, “social-demagogia” sau “social(ist)demo(n)crația” noastră estică! (așa-mi place mie uneori să-i zic! și cei care au dat și mai dau palma cu ea!) a adus mari deservicii însăși democrației românești postrevolu... uzurpatoare: a fost ca o piază rea în istoria mai recentă a românilor! Este părerea mea (“subiectivă”!) și nu a emanaților, cei cu lovituri... de stat (în frunte)! (I.D., fragment, 13-15 iunie 2005) Notă: (...) În sfîrșit.../ s-a-mplinit/ acea “pohtă ce-am pohtit”!

Avem Președinte de Românie... ce prezintă încredere!

Demnitatea a învins... și Bădărănia,/ și Obrăznicia,/ și Uscăturile,/ dar și Lăturile –/ toate spurcăciunile,/ cu toate minciunile/ și toate scursurile... ridicate la rangul de... “compromisuri electorale”. (“Chiar și PPDD-ul – a scăldat-o rău de tot în perioada martienoiembrie 2014.” În fond, după atîta iad... după atîtea amenzi “grase”, sufocante, cu o televiziune samavolnic închisă... caz mai mult decît straniu la nivel de UE (!), îl mai putem și înțelege...)

Felicitări votanților Români! Înțelepciunea a produs “răsturnarea tuturor pronosticurilor”. Cel de Sus ne-a luminat. Deo gratias...

(Isidor Doctoreanu, 16 noiembrie 2014, 24h) Gînduri: Există actualmente în orașele și județele României batalioane de mari patrioți-unioniști. Și, iată, o idee: ce-ar fi ca – las să fie și simbolic! – (A) județele Alba, Arad, Bacău, Bihor, Botoșani, Brașov, Cluj, Maramureș, Sibiu, Suceava, Timiș, Vaslui... (și altele.../ cu toatele!) să inițieze anul acesta și următorii (2017-2018) toate demersurile de Unire/ (Înfrățire) cu Basarabia... concomitent cu (B) depuneri în masă de cereri ale patrioțilorunioniști (ca prioritari!) pentru a li se acorda cetățenia Republicii Moldova? Ca “spărgători de gheață”! (Nu “marea și degetu”,/ ci... “marea și Cugetu”!)

Sînt niște simple gînduri. Și orice gînd... nu poate fi alungat cu una-cu două, ab initio. (Isidor Doctoreanu, Chișinău, 27 martie 2016)

13

“Republica Sovietică Federativă Ribbentrop-Molotov” “Acordul” dintre Republica Moldova și o parte a teritoriului ei, autoproclamat “stat”, cu scopul federalizării neconstituționale și impuse din afară a acestei “republici” – de fapt o parte a României! să nu ne mai ascundem atîta după deget! să nu mai escamotăm în continuare Adevărul! – mai bine zis fărîmițarea “fărîmiturii” în formațiuni “tribale” antiromânești, fanatizate în direcția nerecunoașterii și asimilării brutale a etniei majoritare și a limbii ei! – acest șir de nonsensuri și “compuneri” părtinitoare față de diaspora minoritară, de la titlu și pînă la ultimul cuvînt, acest grosolan atentat la adresa băștinașilor tipărit în “proiectul” de “federalizare”, îl consider o nouă mare nedreptare, ca atîtea altele, îndreptată obraznic, ostentativ, ca o vicleană perpetuare a consecințelor odiosului Pact RibbentropMolotov, o diabolică lovitură împotriva neamului românesc de pretutindeni, o crimă sfidătoare, de proporții internaționale, o enormă greșeală politică a tuturor celor care nu-l neagă din start!

Stimați demnitari și diplomați din toată lumea, cei care considerați federalizarea “respublicuței” o “mană cerească” (pentru cine oare?) faceți bine – dacă sînteți atîta de... “stoinici” și mai ales curajoși și... dacă veți fi primiți la “graniță”! – și... poftim, pătrundeți în “gulagul sovietic Pridnestrovia”, ca “simpli cetățeni”, spre a vă edifica măcar cu “atîtica” din nedreptățile strigătoare la cer asupra românilor moldoveni: cu teroarea permanentă, cu acel regim inuman-crîncen, situații nemaiîntîlnite probabil nicăieri în vreun colț al Pămîntului, pe care le îndură zilnic elevii și cadrele didactice “cu buchii latino-românești” de aici.

Să funcționați ca voluntari (“toleranți și... diplomați/ și mai ales democrați”) barem cîteva zile, rînd pe rînd, în cele 8 școli-martire – atîtea au avut îndrăzneala, verticalitatea 14

și eroismul “nesupunerii”! “naționalism” care le costă amarnic! iar cele vreo 50 “maldavinești, cu chiriliță” au parte cam de același tratament terorist! și-n care se studiază după manuale sovietico-brejneviste! – și abia după aceea să ne impuneți cu seninătate... “fide-raptizarea”, ca mari... binefăcători,/ descoperitori/ “și-a-mi-lio-ră-tori” de... “maldavinești destine”!

(Apropo, în care fundătură a Pămîntului președintele unei anumite țări nu-și poate vizita o parte a propriei țări, pentru că pur și simplu nu i se permite, parte de țară care-i este și baștina, acolo-i este și mama, acolo-i sînt și mormintele strămoșilor!?!.. Nu e pînă la urmă și ridicol?!?..

Mai sînt necesare alte comentarii???..) ... De-a lungul mileniilor Țara mea “cea bogată și frumoasă” a fost hăcuită de multe neamuri din preajma Ei! obosind tot ținînd piept atîtor... mușcături,/ atîtor lovituri din partea mulțimilor de năvălitori... care s-au tot scurs, uneori de la mari depărtări, pe aceste mereu suferinde meleaguri!..

Să-mi fie cu iertare, dar înfățișarea Țării mele “cea atrăgătoare” – îi place cuiva, nu-i place – trebuia să fie astăzi cu totul alta: cea mai întinsă țară din Bătrîna Europă!

Ultima și cea mai monstruoasă hăcuire, cu o revenire scurtă în granițele Sale, a avut loc în iunie 1940: oh, durerea noastră cea mare de-o lume-ntreagă știută.../ și, incredibil de-a-nțelege, de-o lume-ntreagă tăcută!..

Trebuie să spunem odată și odată lucrurilor pe nume: diplomația... nu rimează cu cedarea/ și trădarea! Din oricare parte ar veni acestea din urmă! O cedare pînă și-n fața Adevărului neîndoielnic! Și acuma, să-l văd eu pe acel român din Moldova, Transilvania, Muntenia, Banat... și din toate “Rumâniile” noastre... ori din Europa, din America și din întreaga lume, care ar accepta senin ipocrizia venită din afară – ca bucăți din acele “rupturi” de țară să fie ele însele și din nou hăcuite!

15

De ce tac, penibil și nejustificat, oficialitățile românești (care mai primesc și ingrate bobîrnace!) în fața ostentativului etnocid, în fața marilor dureri ale românilor din jurul Țării, “din Europa de lîngă noi”!!!

Nicidecum federalizarea (cu “indicății prețioase” de afară, o repet!) nu poate fi modalitatea stingerii periculosului focar din centrul Europei! Și din nou să mi se ierte tonul emoțional (se poartă și pe la case mai mari): în trista treime Bucovina-BasarabiaTransnistria numai în implicarea dreaptă, onestă, nemijlocită a SUA, UE și NATO mai am încredere și speranță...

Da. Nutresc legitima și Dumnezeiasca nădejde că marile Puteri occidentale,/ fiind drepte și imparțiale, vor declara într-un viitor apropiat: “Să facem dreptate acestui neam demn, niciodată cuceritor de popoare, și acestei țări sfinte, totdeauna blajină și primitoare... să-și reintre neîntîrziat în vechile-i hotare!..”

O dreptate care nu trebuie să deranjeze pe nimeni... și mai cu seamă pe cei vinovați în fața Ei, o dreptate pentru Ea și pentru întregul Pămînt!.. (Pr. Isidor Doctoreanu, Chișinău, 6 august 2002.// Am publicat relativ repede “materialul” într-o carte, trimițîndu-l la vremea respectivă și... în mai multe “Puncte Cardinale”. – I.D.) Notă: (...) Impactul politicii ruseşti asupra Republicii Moldova este puternic. El are o bază geostrategică primejdioasă pentru soarta de mai departe a ţării noastre. Rusia foloseşte pe larg în lupta sa contra R.Moldova factorul istoric. Toată conducerea Federaţiei Ruse consideră ab initio că Basarabia “este pămînt rusesc”.

Republica Moldova este apreciată şi desenată ca un teritoriu geografic al Rusiei. Ea nu este “o monedă de schimb” după cum scriu unii istorici. Ea se găseşte în spaţiul ex-sovietic, asupra căruia Rusia îşi promovează aceeaşi politică imperială “de strîngere a pămînturilor ruseşti”.

Rusia are motive economice de a controla această regiune, inclusiv exportul gazelor naturale, apărarea capitalului rusesc din Republica

16

Moldova etc. În aceste condiţii grele, Republica Moldova trebuie să facă mari eforturi pentru a se apăra, a-şi reface economia, viaţa socială, politică, naţională de aderare la Uniunea Europeană şi Unire cu România.

Altă cale de dezvoltare nu există: ori înaintăm spre Uniunea Europeană şi ne reunim cu România... ori ne întoarcem înapoi în Imperiul Euroasiatic de tip ţarist sau sovietic şi dispărem ca neam.

Tertio non datum. (Anton Moraru, Dr hab. în istorie, prof. univ., 2 mai 2013) Notă: (...) Noi românii... sîntem un popor înzestrat de Cel de Sus cu multe daruri... și mai ales cu un pămînt foarte bun... și tot noi trăim destul de greu.

Trebuie să ne dezmeticim, să fim uniți, deloc invidioși, să nu ne mai încurcăm unii pe alții, să ne schimbăm atitudinea față de noi înșine, față de muncă și, cel mai important, față de Dumnezeu. (...)

(Ion Grecu, inginer-antreprenor-teolog, comuna Nicolae Bălcescu, județul Constanța, 19 aprilie 2015) Notă: (...) Adesea funcțiile (“demnitățile”, “nacialniciile”), mai mari sau mai mărunte, prin Moldovioară și Românică, ucid în om... și spiritul de Iubire/ și Unire dintre semeni, și umilința în fața Preaînțeleptului, și Onestitatea,/ dar și Bunătatea – apanajul oricărei ființe umane... creație a Divinității!.. (Pr. Isidor Doctoreanu, Chișinău 15 ianuarie 2015, 24h) Notă: (...) A cunoaște un scriitor și a-l respecta înseamnă, în primul rînd, a-i respecta opera și limba în care a fost scrisă. De aceea, adevărata sacrificare a lui Eminescu este citarea (și, uneori, analizarea) de versuri falsificate sau modificarea limbii sale după închipuirile de latinitate ale semidocților. În acest sens, preluarea neinterpretată a grafiei sunt din textul eminescian (...) este desigur o adevărată sacrificare. În secolul al XIX-lea, într-o perioadă cu scriere etimologizantă, grafia sunt reda pronunția sînt și prin această formă trebuie transliterat în ortografia fonetică de astăzi.

A rămîne la grafia sunt și a crede că o asemenea formă reprezenta pronunția înseamnă a uita respectul lui Eminescu pentru limba veche și populară (unde sunt este inexistent), a nu cunoaște evoluția

17

scrisului românesc și a rămîne la redarea vulgară ca atunci cînd unii, urmînd grafia cu litere rusești, pronunță rejim în loc de regim. În consecință “sacrificarea” lui Eminescu înseamnă mai întîi falsificarea aspectului real al operei sale și, apoi, înlocuirea acestei opere cu bîrfe privind viața sa. (Ioan Oprea, în “Revista Română”, p.20, iunie 2000, ASTRA – Iași.)

Notă: În timp ce noi ne zbatem, ne războim din cauza lui “sunt al latinilor”... ca să-l “stimăm” în limba română... şi din cauza lui “î”... (care ocupă şi un spaţiu atît de mic “în parcare”!) ca să-l alungăm/ ori să-l strîmtorăm “prin punturile esenţiale” din aceeaşi limbă română – î care e geamănul lui i (legămînt-legăminte, sfîntsfinte-sfințenie, lumînare-lumină...), aşa cum t e geamănul lui ţ (tată-taţi, frate-fraţi, înfumurat-înfumuraţi... mai ales înfumurați!), s e geamănul lui ş (frumos-frumoşi, convins-convinşi, orgoliosorgolioşi... da, mai ales orgolioși!), iar a e geamănul lui ă (partepărţi, carte-cărţi, barcă-bărci...), iată că avem şi dovezi indubitabile de vechime a limbii şi a scrierii strămoaşei directe a limbii române... cînd nu se putea vorbi încă de vreun alfabet latin!

Dar unii încă se mai complac în a fi surzi şi orbi în faţa evidenţelor, în faţa Adevărurilor. (E vorba de acea epocală descoperire: alfabetul geto-dacilor de care s-a ocupat cu mare dăruire deosebita cercetătoare româncă Viorica Enachiuc, alfabet primit cu extrem de mare entuziasm de către... cercetătorii străini!) Păi... să ne dăscălească străinii – cine am fost, cine sîntem şi, eventual, cine vom mai fi... iar noi “să punem coarnele-n poartă”, să ne ţuguiem buzele, să dăm negativ/ (şi ostentativ) din capete şi să... ţîpăm: “Nu! Nu! Nu! (Niet! Niet! Niet!)”. Înţelepţeşte-ne... Doamne, şi scoate-ne din înţepenirea în idei fixe, contraproductive pentru noi românii de azi – luminaţii... şi numeroşii pelasgo-traco-dacii de ieri!.. (Isidor Doctoreanu, 31 August 2010// V. și cartea “Limba română – limba tracilor, tezaur european și mondial/ Lui Eminescu”, ed.4 – de I.D. și colaborări, 224p. ed.3; v. și cap. “Orgolita (...)” – febr. 2008 – pp.21-46 ș.a., din cartea “Crucea dintre frați (...)”, 2015, 2016, de I.D., ed.3 în 2017, 152p.; v. și alte intervenții, de I.D., începînd cu 1993 la această problemă; apoi cărțile “Limbă... tristețe și umor/ (...)”, 140p.; “Tot românul plînsu-mis’a (...)”, 160p. – I.D.)

18

Notă: (...) În ce privește â (din interiorul cuvintelor) și sunt, recomandate prin Hotărîrea Academiei Române din 1993, menționez următoarele: deși sînt (de la sint, bineînțeles) și român (de la romanus, evident) și deci scriu românește, oricît aș încerca, nu mă pot conforma cu aceste intempestive “îndreptări ale ortografiei” (considerate chiar, de către mulți specialiști, drept... pseudoetimologice și arbitrare, contrare adevărului științific) și continui (...) să scriu... fonetic, cu un “singur” fel de î (pentru un “singur” sunet) și din simplul motiv că, dacă astăzi reluăm (am reluat-o deja!) scrierea... pseudoetimologică (de fapt, pozițională/convențională, ca să nu zic... derutantă) cu “două” tipuri de î/â (și o “singură” pronunție) – ca în prima jumătate a sec.

20 (în 1904, acesta venea ca o... simplificare a grafiilor lui î de pînă la/și chiar de după 1881, care s-a dovedit a fi însă, ulterior, un compromis șubred – Sextil Pușcariu) –, atunci mîine s-ar putea să vrem/să ni se ceară să scriem și mai “etimologic” – cu “cinci” de â/î/ê/ô/û (pentru același son) –, ca în cea de-a doua jumătate a veacului 19... lucru pe care nu și l-ar dori, probabil, nici comisarii francezi sau englezi care ne vor învăța limba în cadrul UE, pentru că pînă și lor li s-ar părea (un moft ortografic) fără necesitate... (...)

Pentru a fi accesibil, trebuie să fii simplu: scrii î și citești (tot) î, cu atît mai mult cu cît romanii – ceilalți strămoși ai noștri atît de îndrăgiți – nu aveau literele în cauză (î/â), deoarece nu cunoșteau... sunetul respectiv (pe care sau l-am moștenit din... substrat, sau l-am preluat de la... slavi). (...) (Valentin Guțu, “Dicționar al greșelilor de limbă”, p.9, Ed. Cartier, 896p., format mare, 2014) Notă: “Dragul meu, Isidor, aveți dreptate. Hotărîrea de ortografiere în favoarea lui â din a și a lui sunt a fost și este, cît va fi, o glumă proastă, o inepție.” (Acad. Petru Soltan, iunie 2011) Notă: Un “supărdăștept” (la Radio “Schantz”), cu vreo cîțiva ani în urmă, a zis că “dăștepții sunt cei cu â și sunt, iar proștii sunt cei cu î și sînt”. Fără “comăntarii”; nu-i “așea”? Trăiască mortografia!

(Isidor Doctoreanu, 31 August 2013)

19

Ortografia – un măr al discordiei!?

Stimaţilor, v-aş ruga să nu vă supăraţi “prea tare” pe mine. Întrucît scriu “cu sînt” şi “cu î”. N-aş fi vrut să atac acest subiect hic et nunc (adică aici şi acum), însă am fost în mai multe rînduri “interpelat”: că de ce mă abat de la linie!.. Nici eu, “de paregzamplu” – vorba ştim noi cui – nu mă supăr pe cei care, “respectînd” o “normă” nejustificată, impusă grăbit şi “revoluţionar” sfintei limbi române, scriu “cu sunt” şi “cu â”. (Și de ce mereu raportare la latină cînd... “limba română” – pelasgo-traco-geto-daca! – e mai veche și decît sanscrita!)

Păi bine, eu aşa am scris, “cu î” şi “cu sînt”... tot timpul. Şi asta, în pofida faptului că-n viaţa mea, printre alte foarte multe limbi, am studiat profund şi limba latină: urmașa limbii române. (Vedeţi dumneavoastră, dacă-s proromân nu înseamnă că-s antilatin. Şi viceversa.) Dar dacă am scris aşa – şi toată viaţa voi scrie aşa! – se poate presupune că mă bazez pe nişte argumente. Ele, toate acele argumente mai mici sau mai mari, dar foarte multe, sînt adunate în două manuscrise care, sper, în curînd vor deveni cărţi – ambele ocupîndu-se şi de alte probleme ale limbii. (De-a nu fi acuzat/ că n-aş fi... democrat. Fiindcă s-a ajuns – din cauza anului de groa... “de graţie” 1994 de cînd “într-o latură” a arealului românesc s-au “implementat” sunt şi â – să se politizeze pînă şi ortografia!) În orice caz, “moftul disident” sunt, vă asigur cu mîna pe inimă, nu-i “de-al nostru”. De ce credeţi că n-ar trebui să “regulamenteze” şi “fraţii noştri de giantă latină” (vorba lui nenea Iancu) în loc de sono – sunt, în loc de soy – sunt, în loc de suis – sunt... etc.!? N-au făcut-o! şi nici n-au s-o facă vreodată! Dar noi, noi cu limba noastră cea mai veche – de la noi formîndu-se multe neamuri cel puţin europene! – aş putea spune o limbă “adam-evică” – noi o facem! Şi repede! Şi asta, înainte de a se dezmetici lingviştii profunzi, aceia potrivnici! Şi care-s cei mai mulţi! (Se vor consuma multe cerneluri şi

20

multă hîrtie, mari “ranversări de poziţie” vor avea loc... în ce priveşte istoria, istoriografia şi filologia românească!)

Cred că urmăriţi şi dumneavoastră cum unii, din exces de zel sau din snobism etc. sau din toate cîte puţin (cu un limbaj colorat “frumos” şi din belşug cu barbarisme, adică “străinisme”), au început să “prononse” pe la microfoane cu buzele ţuguiate: “Nioi siuntem p-această palimă dă terră, cu singe tămpăra... mintal, dă 2000 dă ani! O.K.!” Ager a mai devenit (şi pe “nesimţite”) vîrful acela al limbii!.. (Şi una e să folosim un cuvînt sau o expresie străină/celebră consacrată şi de strictă necesitate, hai să zic de neînlocuit, şi alta e să folosim la tot pasul stereotipii străineşti, cu emfază şi “demonstrativ”, cînd limba română e atît de bogată şi considerată una dintre cele mai nuanţate!) Şi ce să mai înţeleg eu şi alţi muritori, că înaintea celor “2000 dă ani” vor fi fost triburi de “bongo-bongo” pe aici? şi nu de-ai noştri!? (Sau era vreo imensă pustietate nisipoasă... decorată ici-colo cu vreun animăluţ sălbatic!) Aşa, ca să aibă de ce rîde (de noi!) alte neamuri... UE-şti! Care, pe de altă parte, simt o mare atracţie pentru limba noastră. (Mama cînd ne surprindea cîteodată pe noi “copiii-cărturari” vorbind intenţionat în vîrful limbii şi solicitînd-o la o gimnastică prea exagerată, contaminată c-un iz “prea de Dîmboviţa” sau “mărunţind” vreun argou ornamentat umoristic şi din belşug şi cu tot felul de savantlîcuri şi snobisme, ne-o reteza scurt: “Ia nu vă mai filosiţi voi atîta!” Folosea, după cum vedeţi, un termen provenind de la filosofie, nu?) Şi, ca să revin la acel protejat “încurcă-lume” care nici el nu-i “de-al nostru” (şi pe care-l accept cu totul excepţional numai în cuvîntul român şi familia lui): pentru ce să-l folosesc pe â “în interior, de la latini” cînd înşişi latinii nu-şi mai păstraseră deloc sunetul, vocala respectivă! (Imaginaţivă a hotărî, dar hotărâre şi hotărât; a pârî, dar pârâre şi pârât; a hâhâi şi hî-hî-hî (!?) etc. etc.; şi... – îhî! – cum de 21

silabisit: pî-rî-it? sau... pâ-râ... of! Şi cam ce legătură au cu “a roman” alte şi alte... imitative care “trebe scrise cu â”: a hîrîi, a mîrîi, a gîgîi, a ţîpcălui – mai ales a ţîpcălui! – etc. etc., onomatopee şi alte numeroase comori de cuvinte create “cu zîmbet de zîne pe buze” pe teren dac, în “tamasidavele” noastre, şi deprinse iute de dacii “romanizaţi” şi reveniţi “din lunga cătănie din imensul imperiu de graiuri... tot dace” la baştina carpato-danubiano-pontică! Nu glumesc deloc. Doar aşa, întrucîtva... şuguiesc cu u din ă!) Ş-apoi, ce mai calea-valea, latinii scriau rivus, noi scriem râu “că-i în interior”; latinii scriau sinus, noi scriem sân “că-i în interior”; latinii scriau risus, ridere, noi scriem râs şi râde “că-i în interior” etc. etc.; şi atunci (poftim: angelus-înger!) cum rămîne cu “regulamentul... organic prolatin” al lui “încurcă-lume”... de la clasa I şi pînă la clasa... “vîrstei a IV-a”? Este el cît de cît (sau într-atît de) justificat!?

Pentru ce, ca să dau numai un mic exemplu, nu scriem şi nu pronunţăm la plural cuvânte, mormânte, învăţământe... sau sfânţi etc. etc. în loc de cuvinte, morminte, învăţăminte... sfinţi...? Pentru că între î şi i (care au şi o înfăţişare grafică aproape identică) există o veche şi indisolubilă înrudire (aşa cum sînt şi dubletele românești s-ş, t-ţ, a-ă), există acea alternanţă fonetică-vocalică formată din vechimea vechimilor... şi rezistentă oricăror influenţe, fie ele şi latine!

(Orice lumînare trebuie să lumineze. Cu o singură condiţie: să fie aprinsă!)

Dacă tot ne place să ne complicăm limba, iată, cum să redăm frumoasele (daco-estice) versuri: “Di-i zî bunî, grijuri nu-s –/ Zîua-i datî-aşă... di Sus.” Cum! întîi cu î, apoi cu â?

Mare pacoste â ăsta şi mare caraghioslîc! (cu î din turcă: un i fără semn diacritic, vocabulă originară de acolo).

Iată şi un episod ceva mai şăgalnic. Ieri, cam pe la “tocuşoară”, treceam grăbit prin preajma statuii lui Ştefan. Şi mi-a atras atenţia un mic grup de ascultători în faţa unui orator 22

care tocmai își... încerca încheierea discursului, într-un frumos accent local, cu: “Opriţi bîzoii care-i tot bîzîie – b-î-îî-z-z-z... b-î-î-î-z-z-z... b-î-î-î-z-z-z! – taman pe cei mai bravi și mai devotați cărturari ai noştri, cum e Cimpoi... și de peste Prut!!!” (Şi, în fond, avea dreptate omu’.) Cu toată graba, zic, ia să-l trag eu un pic de limbă pe acest vrednic oştean al lui Ștefan Vodă (un aprig unionist, deci sută la sută patriot). Şi-l întreb destul de tărişor ca să m-audă printre finalurile de aplauze ale celorlalţi: “Domnule, domnule Iacob, aţi pronunţat bîz cu î din a?” “Nu! (zice el... clipind şîret din ochiu drept) cu î din i, că-i mai de-al nostru!” “Bravo! Atunci trageţi tare!” Şi l-am lăsat... reluînd/ șî strîgînd/ şî ţîpînd. Dar imediat m-a apucat groaza: dacă află cărturarii şi bîzoii “cu normă” că el strigă “fără normă... mortografică”?!.. În fine... strămoşii mei cu o istorie de vreo sută de mii de ani (demonstrată!) şi nu de 2000 – un amănunt: s-a găsit recent un schelet uman, nu departe de Craiova, cu o vechime... bătînd toate “așteptările”! – deci, strămoşii noştri multiepocali ziceau sînt, sîntem, sînteţi, îs, -s... şi gata. Ei aveau sunetul î! Aşadar sunetul acesta, vocala aceasta redată în scris prin puţin pretenţiosul,/ puţin voluminosul (dar atît de repudiatul) î, este o relicvă a noastră, a devenit... o sfinţenie pentru noi! Sau poate că sîntem pe cale de-a impune “rigorile” Şcolii Ardelene cu secole în urmă, dar nu cu ceea ce a avut ea bun, ci cu ceea ce a avut ea slab: etimologismul dus pînă la ridicol! Fie el şi justificat în oarecare măsură la vremea respectivă. Însuşi Eminescu, da, scria cu u în Suntem români şi punctum, dar (ca și toți de pe-atunci) pronunţa î. La el, ca şi la înaintașii, contemporanii şi urmaşii lui, sunt rima totuşi (la modul normal vorbind, şi nu accidental... ca rimă imperfectă) cu pămînt, vînt, sfînt etc. şi nu cu unt sau cărunt sau mărunt. (Un singur exemplu, la întîmplare, din Coşbuc... ante ’53: Trei aceste leacuri sunt/ Sufletului pe pământ.)

23

Cu ce-au greşit lingviştii serioşi în 1953 c-au înlăturat această minciună, cu sau fără “bonețîcă”, u? “Interesant”: în timp ce Bucureştiul după-atîţia ani de rătăcire/ se gîndeşte la o revenire – scamatoria “cu sunt şi â” prinde din ce în ce mai mulţi adepţi chiar şi printre lingviştii serioşi din afara graniţelor. (Există, desigur, la unii şi acea reacţie inversă: spune-i unui exclusivist de 3 ori că Eminescu e născut, documental, în 20 decembrie 1849, iar el îţi va spune de 30 de ori că-i născut în 15 ianuarie 1850; dacă-i zici că-n acea zi, tot documental, a fost botezat... şi un copil nu poate fi botezat – în caz normal! – în aceeaşi zi cînd a fost născut, el “bagă capu-ntre urechi”, strînge din umeri, se enervează şi cu paşi mari îţi întoarce spatele bombănind că o faci “pă dăştăptu”.)

Ce dovadă mai concludentă poate să existe că pronunţia, după “normele etimologice pentru anumite situaţii”, se deosebea de scriere; iar noi, contemporanii, după atîta amar de vreme... de şlefuire, de progres fonetic... trebuie să picăm măcar cît de cît în această plasă... (pseudo)(etimo)(i)logică!? (Ei erau impuşi să scrie “cu u”, ca un ecou persistent,/ remanent, o influenţă tardivă a aceluiaşi etimologism latinist.) A fost o perioadă şi mai veche cînd se scria chiar pămênt, mormênt, vênt (ê se pronunţa î) sau rûndunică (pron. rîndunică), ûncă (pron. încă “de la unquam”), fôntână, rôndaș, Rômniceanu (ô pronunțat î) etc. etc. (cu o căciulă pe literele cu pricina, semn grafic ce indica pronunţia î): pentru că “proveneau”, vezi Doamne, de la ventus, pavimentum, monumentum, hirundo (hirundunella), fontana etc.

Ce-ar fi să ne pornim “a implementa”, adică a scrie... dar şi a pronunţa cum i se pretinde lui sunt (care tot timpul s-a pronunţat sînt, chiar dacă s-a scris “etimologic” şi sunt – de altfel sunt de azi e un artificiu, o greşeală regretabilă încetîncet acceptată de unii “granzi” şi devenită “normă”... fiindcă “suntem latini”: parcă cineva s-ar mai îndoi azi c-am fi neamuri cu Roma, şi noi “suntem nevoiţi” fuga-fuga să-i 24

demonstrăm “de minune” sau să ne facem de minune!.. doar cu acest nevinovat sunt al romanilor, ei înşişi folosindu-l numai şi numai la persoana a III-a plural – nu ego sunt, ci ego sum! – şi care ne dă nouă tot azi atîta bătaie de cap!), deci, ce-ar fi să-ncepem cu păment, morment, vent, rundunelă, uncă... şi de ce nu? coctoriu (pt. cuptor, “de la coctorium”), piţiol (pt. picior, “de la petiolus”) şi tot aşa... fiindcă, am mai zis-o, “suntem latini” (!?). Pînă la urmă, de-a lungul zbuciumatei noastre istorii chiar şi în ale grafiei (cu vechea noastră “ţirilică”!) şi în ale ortografiei – pămênt, mormênt, vênt sau rûndunică etc., uşor-uşor au ajuns la forma de azi, normală. Dar pîrdalnicul de sûnt – care începuse deja să se pronunţe cu u de către grupuri de “vizionari”-tardivi, “epigoni-latinişti” (bietul û pierzîndu-şi “pe drum” şi căciula... tot o trebuşoară intenţionată), pronunţîndu-se aşa... pentru că “aşa pronunţau latinii” – a rămas... tot sunt. Un fel de trişare întinsă cu paşi mici... în secole! Şi care, în sfîrşit, a fost înlăturată în anul 1953, dar care a fost din nou pusă “în drepturi” în 1993-1994 “pentru că şi latinii ziceau sunt” (un adevăr... mai mult neadevăr: sum, es, est, sumus, estis, sunt // sunt, eşti, este, suntem, sunteţi, sunt!), adevăratele forme româneşti,/ strămoşeşti din veacurile veacurilor nu-s altele decît sînt (îs, -s), eşti, este (e, -i, îi), sîntem, sînteţi, sînt (îs, s), avîndu-se a face c-un exemplu tipic de schimonosire “legală” a “limbii vechi şi înţelepte”, vorba lui Eminescu; dar – ţineţi-vă bine! – s-a repus “în drepturi” şi “pentru că s-a înlăturat... pe timpul lui Gheorghiu-Dej”! Aici, de-acuma... fără comentarii. (Coada vacii și ștampila primăriei!)

Am ajuns să zic şi eu: “Mi-e drag Platon, dar mai drag mi-e Adevărul!”; sau cu alte cuvinte: mi-e dragă limba latină, dar mai drag mi-e adevărul! Mai ales cînd e-n joc prestigiul limbii mele vii, sacra limbă moştenită de la Deceneu!..

Atenţie, lume bună: sfînta şi multi-multiepocala LIMBĂ ROMÂNĂ este una, iar sfînta LIMBĂ LATINĂ este 25

alta! (O română... a romanilor!) Şi dacă tot mai mulţi intelectuali români “acceptă” capcana acestor “regulinereguli” cu sunt şi cu â (asupra cărora în mod sigur, în mod normal, în mod logic se va reveni!), spun intelectuali pentru că omul simplu pronunţă în proporţie de... 99,99% “cum i-i datu”... de la Zalmoxe (v. Salmocsis/Zamolxe...), Burebista, Decebal (pentru că Traian şi urmaşii lui care deveniseră “de-ai noştri” s-au dat “rapido” după noi, după graiul strămoşilor... cei mai strămoşi – strămoşii comuni!) şi-n continuare de la Gelu, Menumorut, Crumus, Simion, Negru, Dragoş, Alexandru, Mircea, Ştefan, Mihai, Cuza, Carol, Ferdinand... şi alţi vrednici împăraţi, regi, vozi, şi crăişori... deci, repet, dacă o parte dintre intelectuali înghite acest hap, e bine să se ştie: o face în mare măsură nu din convingere,/ ci din constrîngere! Nu mişcă în front... pentru că “aşa-i ordinu de sus”! Şi (sau)... probabil/ şi regretabil, o altă mică parte, prin... “inducere”, prin... contaminare, întrucît... “aşa-i mai româneşte”! Aici, de-acuma... iarăşi... fără comentarii.

Oare nu se observă cît de artificial sună acest sunt în orice gură ce-l acceptă orbeşte!? Şi mai ales cît de naiv (să nu zic mai rău!) sună el în muzica populară!? “Hai mă badibădişor,/ Io sunt cole pi răzor.../ Sunt O.K. di al tău dor... –/ C-am sî pliec în Labrador, măi-măi... Dacî nu vii!” “Am compus”, di greu năduh,/ lîngă-un iaz cu glod şî stuh.

Iată şi un dialog de-al meu c-o pretendentă.../ de “intrepretă... de populară”, imediat după ce “s-a produs” pe-o... scenă studențească și m-a-ntrebat “cum a mers”: – De unde ai cules textul?

– De la un bătrîn din sat.

– Şi... ţi l-a zis cu sunt?

– Nu, cu sînt! Da profesorul... de vocalize (!) – care-mi zice “fa-mi-re-la”! O.K.! – ne-a spus să corectăm folclorul (!): sînt cu sunt, nani-nani cu nane-nane, puiu mamii cu puiul mamei, samă cu seamă, sară cu seară, noptatic cu noptatec, 26

jăratic cu jeratec... ca să fie, cică, ţiţă de miţă... şi să modernizăm şi muzi...

– Destul! “fa-Mi-re-la”!

– De ce!..

– Pentru că ai profesor O.K.: adică “ho, chiei, să nu te mai aud!” – așa să-i spui/ și dumnealui!

Mă... supărO.K. și eu, pînă la urmă, de-atîtea... moftisme/ și scamatorisme!

Poate că... chiar și satira “umoroasă”.../ în proporție generoasă – va ajuta la dezmeticirea unora în cele ale LIMBII! Vedeți? n-am scris “procent generos” – sau “un procent de 14%, de 21%” etc. – sau vreo altă prostie... generalizată: “un procent mai mare/mai mic, foarte mare/foarte mic, cel mai mare/cel mai mic” ș.a.

Românofonilor!! Procentul nu poate fi decît 1% și atît!

Proporția – hai să zicem și procentajul –, da, poate fi... mare, mică, generoasă.../ – la statistici... mincinoasă.../ uneori chiar scandaloasă –;/ dar... să revenim acasă.

Trebuie s-o spun aici (gîndindu-mă şi la o oarecare indiferenţă şi aceeaşi... de nedorit superficialitate în domeniu) că un adevărat patriot... un adevărat om al cetăţii... îşi studiază cît mai profund, îşi respectă din tot sufletul şi-şi apără cu toată puterea limba şi istoria Neamului său în întreaga sa viaţă... neeludînd Adevărul... dintr-o regretabilă suficienţă! (Și, înțeleg, lingvistica/ rimează cu politica: dar numai atît!)

Fraţi “români de pretutindeni”, oricît vi s-ar părea de ciudată părerea mea – pentru unii! – dar norma ortografică din 1953, cea mai rezonabilă, cea mai raţională privitoare la sînt şi î (la care se adaugă excepţia din 1965 pentru familia vocabulei român), a însemnat o unificare,/ o armonizare,/ o facilitare,/ o simplificare şi chiar o supleţe, o eleganţă, într-un cuvînt – un progres în “creşterea limbii româneşti”!

Atît pentru aici. Dixi (am zis), stimaţilor. (I.D., 4 sept. 2005) 27

“Super-Lordule Ştefan...”

Io (“I”), Isidor Doctoreanu, autor sau coautor de... mai “multe-multe” cărţi din cîteva domenii, declar aici “pe propria-mi răspundere şi cu dreapta pe Biblie” că în ţările europenilor care se pornesc să “reglementeze”/ (și, mai pe şleau, să restricţioneze) “mişcarea românilor” în Uniunea noastră europeană începînd cu... mult vehiculatul/ şi mult trîmbiţatul 1 ianuarie 2007... în acele ţări picioruşul meu nu va mai călca niciodată! (chiar dacă de dragul popoarelor lumii – şi nu numai – m-am străduit să studiez cu seriozitate şi iubire, din copilărie şi pînă azi, “foarte multe” limbi străine); doar numai în condiţiile în care vor veni degrabă scuzele de rigoare faţă de poporul meu Român şi faţă de ţara mea România – acest mereu tampon şi jertfă pentru Est şi milenar scut pentru Vest!

Ca stră-strănepot al sfîntului Atlet al lui Christos (adică Ştefan al III-lea cel Mare al lui Bogdan... din Borzăştii Bacăului) nu vreau să fiu considerat – nici eu şi nici românii mei “estici” ca şi mine! – european de categorie inferioară!

Am fost sigur, Măria ta, că vei fi învingător şi în 2006.

Ai cîştigat şi acest “răzbel”, în ciuda unor foarte puţini românaşi/ cîrcotaşi care tot “interpretează”, strîmbînd din nas şi făcînd gura “opt”! (Şi care unii nu cunosc de la faţa locului nici în proporţie de 1% straşnicele patimi ale... transprutenilor,/ ale transnistrenilor/ şi bucovinenilor!/ oh, martirele/ şi preasfintele noastre Golgote!)

Nu mai lăcrima atîta de mila noastră, Românule Nr.1!

Răstoarnă lespedea putneană, “Super-Lordule Ştefan...”, ia-l pe Papa Sixt IV de mînă şi organizaţi cîteva... conferinţe de presiune în “Scaunele de Domnie” din Bătrîna Europă!..

(I.D., Chişinău, 25 octombrie 2006)

28

“E putred mărul” (...) Lumea a început să se cam sature de “activitățile unioniste” ale... carieriștilor,/ conjuncturiștilor,/ oportuniștilor,/ “profitoriștilor”.../ și “hei-rupiștilor”.../ și “răzgîndiștilor”.../ și “slalomiștilor”... împăunați și cu ideile și acțiunile altora... asimilîndu-le ca fiind ale lor!

(Spre exemplu: Alianța pentru (re)Unirea Românească – AUR, Liga Unității și Dreptății ș.a. Și tot ei, obraznicii,/ “ditamai nacialnicii”,/ se “ascund” în ură/ și... în foc pe gură!)

E putred mărul Reîntregirii aici! Prea e manipulat și chinuit în fel și chip (de către un grup roșu-cărămiziu de trădători!) creștinul nostru de peste Prutul românesc... mai lat decît Atlanticul!

Poate că suflul ar trebui să vină... de la Dunăre!

“Un bărbat luminat, împreună cu dregătorii lui, se va ridica și va aduna toate ținuturile aparținătoare Neamului său sfînt și binecuvîntat de Dumnezeu! Și mari izbînzi vrednice de laudă el va dobîndi!” (I.D., 27 martie 2011) Notă: (...) Dacă “Românica noastră” va merge în aceeaşi direcţie, cu aceleaşi “conduceri de partid şi de stat” de după 1989, s-ar putea ca, în puţină vreme, să se apropie de aceleaşi “performanţe democratice” etalate și în cartea “Stalin mi-a furat copilăria” de martirul Boris Vasiliev! (V. și cartea Veacuri de calvar, 240p., Isidor Doctoreanu – autor coordonator.)

Poate că, foarte puţin, exagerăm şi noi. Dar deja “demnitarii” noştri au ajuns mult prea departe... cu “democraţia” lor cu tot! Cel de Sus (numai împreună cu noi!) ne va ajuta să facem ordine: să fim şi noi odată... un Popor cu fruntea sus! Şi în interior, şi în exterior!

(Pr. Isidor Doctoreanu, Roger Durand, expert în studii esteuropene şi Acad. Pr. prof. Doru Jalea, cetăţean român+francez, Paris, 20 decembrie 2013, cu gîndul şi la mizeriile “căpcăuniei electorale” româneşti!)

29

Puneţi-vă cenuşă-n cap...

“Stimaţi justiţiari” bucureşteni, a sosit momentul, ca om al cetăţii, să vă ofer (gratuit!) unele sfaturi creştineşti.

Fiţi “diplomaţi” şi nu închideţi OTV-ul! Este singurul post de televiziune românească ce a mai rămas de partea bietului popor român manipulat şi jecmănit timp de 22 de ani!

Nu întărîtaţi omul sărăcit,/ omul umilit atîta amar de vreme – bumerangul vi se va întoarce împotrivă! Într-o “ţară liberă”... doar la exces de ură/ cu o “presă liberă”... doar pentru-njurătură... te poţi aştepta la orice fel de răutăţi şi lovituri “inter-româneşti”! Care vin “prin puterea celui hiclean”! Dar reţineţi un amănunt: Dumnezeu nu doarme... şi este mai tare decît satana!

Sînt unul dintre cei care mereu v-am votat (nu am votat stînga, desigur!), dar care, prin puterea Domnului, în ultimii vreo doi-trei ani, am reuşit să mă mai... luminez!

Aşa că... iată ce sfaturi vă mai pot oferi: decît să vă cheltuiţi energiile, să vă obosiţi şi să vă hazardaţi în a lua “anumite măsuri” cu mine (închizîndu-mi “televiziunile personale”, blocîndu-mi “conturile personale”, sechestrîndumi “vilele personale”, închizîndu-mă şi pe mine sau chiar lichidîndu-mă fizic (!), la aşa ceva pricepîndu-se orice dictator!), mai bine puneţi-vă cenuşă-n cap (nu înainte de a-mi mulţumi pentru sfaturile creştineşti), postiţi, rugaţi-vă, bateţi mătănii, mărturisiţi-vă păcatele... aşadar, luaţi măsuri cu voi înşivă! “Pocăiţi-vă, căci aproape este Judecata cea mare!” (Apropo: simpatizez şi eu – creştin român unionist încă din pruncie, fiu de ţărani din neam de răzeşi ai lui Ștefan – Mişcarea haloului divin violet! Sînt cumva întrebări?)

Place sau nu place unora, dar acum... cea mai bună variantă pentru “România Jefuită” este Dan Diaconescu!

Voi încheia c-un gînd “ceva” mai... filosofic: într-un stat violent... poate că e nevoie de o Putere violetă! (I.D., 15 martie 2012) 30

“Ecumenismu e malefic!”

Trebuie s-o spun, n-am încotro: o parte dintre români e încă serios marcată de “educaţia comunisto-socialistă”!

Constat că subiectivismul, prejudecăţile, ideile preconcepute, ura... de tot felul mai stăruie în mintea multora!

Trist... dar adevărat.

Se deschid răni cicatrizate/sensibile, se răscolesc fanatisme şi duşmănii satano-comuniste: indivizi “libercugetători” contra religiei în general, “ultraortodocşi” contra catolicilor, contra Vaticanului, contra “armatei negre a papei”; sînt încurajaţi semidocții,/ sfertodocții, nespecialiştii, ignoranţii, neaveniţii, îndoctrinaţii,/ fanatizaţii... “să-şi dea cu presupusu” ş.a.m.d.

Nu intru în amănunte... pentru că mi-ar trebui pagini şi pagini! Dar vreau să “consiliez” pe unii viitori demnitari bucureşteni în care poporul şi-a pus ultima nădejde: fiţi prieteni cu toleranţa.

Demnitarii români trebuie să stimeze ortodoxia românească şi în general Credinţa – nădejdea oricărui muritor. Totodată, trebuie să stimeze şi catolicismul, chiar dacă proporţia de catolici este relativ mică la noi (dreptcredincioșii-frați-catolici erau mult mai mulți, dar scarlatina roșie i-a mai stîrpit): nerespectîndu-l, indirect, istoricfilosofic-teologic vorbind, nu respectăm nici ortodoxia.

Apoi, nolens-volens, va trebui să respectăm şi Monarhia românească: în caz contrar, nu vom respecta o îndelungă parte din istoria noastră – de la începuturile... (atl)antice şi pînă la primul preşedinte... comun... hăis! În fine, va trebui să respectăm (desigur, stimă reciprocă! fără stat în stat!) toate minorităţile naţionale: maghiari, germani, ţigani, evrei ş.a., dar fără a se da curs unor pretenţii exagerate, ridicole, obraznice!

Se loveşte de-a valma în Vatican, în Patriarhie, în Monarhie, se aminteşte de “Marea Schismă de la Niceea” 31

(sic!), se amestecă toate relele Pămîntului cu Roma Papală (“anticristu se va ridica de la Roma!”, “ecumenismu e malefic!” “Vaticanu nu are voie să se ocupe de binele comun al omenirii!” – nu are... şi gata! –, “călugării şi preoţii sînt la baza Ocultei!”). Şi... toţi aceşti blamaţi/ și descurajaţi (clerici, creştini), uneori în ce au ei mai sfînt, trebuie să voteze, nu? (Inclusiv “cei vreo cîţiva monarhişti”!)

Să sperăm că, de-o vorbă aşa, nu se va porni o nouă martirizare... nu numai a greco-catolicilor, dar şi a romanocatolicilor sau a altor... confesiuni minoritare. (Avem asemenea îndelungi şi regretabile experienţe!)

Această lipsă de tact, aceste elucubraţii penibile, oricărui teolog ortodox/catolic... (chiar şi oricărui creştin instruit şi integru), dacă nu-i produc dureri de suflet – apoi zîmbete amare şi dezamăgire... în mod sigur! (I.D., 4 aprilie 2012 – în urma unor emisiuni OTV ale celui cu “marea schismă de la Niceea”, lupul moralist care mai apoi şi-a trădat în mod criminal şi pe binefăcător, şi întregul electorat care l-a ales. O... tempora!.. O... mores!..// De altfel, am și avut impresia încă de la început că PPDD a reprezentat un fel de pepinieră de parlamentari – profitîndu-se de bunătatea,/ credulitatea lui DD – o pistă de lansare pentru stîngiștii neocomuniști, pusă la cale de “neotovărășiile” lor cu măiestrie diabolică! În ciuda celor vreo 30% dintre votanți adepți sau simpatizanți pepedediști!)

Notă: “Sufletele mari au întîlnit întotdeauna opoziție din partea minților mediocre.” (Albert Einstein) Notă: (...) Neocomuniștii din dreapta Rîpei – “dămo(n)crații” mai din zilele noastre –, iată... “actuali-minti,/ așa ca și mai nainti”... dacă nu mai au la-ndemînă Mineriadele... pun în funcție bîta Sindicaliadelor – și-n special în preajma alegerilor, pentru puncte!

– cu tot tacîmul populist/ (“minciunist”) pe care... l-au însușit/ și moștenit cu măiestrie în peste 60 de ani! (D.J., “Anteelectorală”)

32

În... săptăluna patimilor pămînteşti-româneşti (Foile[pon]ton) “Drraji tovarrăşi şi prretini!” Din capu... localului vă zic: nu vom mai tolera noi... DACIA-ncolo distrugerea cuceririlor revoluţionare ale românilor!

Azi... 10 aprilie 2012... de comun(ist) acord cu membrii Biroului Politic Central, dar şi... cum Antonius Primus/ et Pontius Secundus, dar şi cu toţi membrii de frunte ai socialiştilor şi libertinilor republicii noastre socialiste române, am decis ca... duşmanii de clasă... (care se înmulţesc precum ciupercile după o ploaie bună... în dezavantajul drumului nostru luminos) să fie distruşi, da, am zis bine, să fie anihilaţi ca ideologie şi ca persoane! Începînd cu acel obraznic ce nu-şi vede lunguţu năsucului, acel diacon... Dan căpitan de plai!

Să moară mama dacă n-o să mă ţin de cuvînt să-i distrug toate mijloacele de presiune... îîî... de presă! Ăla care ne tot bîzîie de-o lungă vreme şi amară! (ca Marea cea vîndută).

Ce-ai zis? Şi ce dacă el m-a sprijinit cîndva, cu Teleu lui, să... devin! (pardon, să parvin!). P-atunci... a fost atunci!

Da acu... să moară mama!

Ce? Şi ce dacă a murit! Aşa-i... espresia consecrată!

El cum pune copiii din Flămînzi să strige jos... în loc să strige şi ei ceva mai sus! Le închid io cleampa şi lor, şi mămicilor celea guralive de la Zberoaia Mare!

A? Ce? Vor reacţiona la închiderea OTV cei vo douătrei milioane care se holbează la păcătoşeniile lu Dan ăla? Îi punem noi cu botu pe labe şi p-ăştia!

Aaa? Ceee? Dacă se mai revoltă p-ormă încă vo douătrei milioane? Îi punem noi cu labele pe bot şi p-ăştia!

Ce tot borboro..? Mă vor părăsi toţi? Ei şi? Dăocamdată puterea e-n mîna mea! Io-s cu timona în mînă! Să moară mama! Zici că nu cred în Dumnezeu dacă-i reduc la tăcere pe toţi viermii şi ciumpalacii ăştia, trimiţîndu-i pe lumea 33

cealaltă... pe toţi aceşti duşmani de clasă ce-mi ocupă şi Piaţa Uni... versată? Cum bă, popă... scripturău,/ nu cred io în Dumnezău... dacă o dată pe an merg la biserică cu toţi badeagarzii şi mă filmez cu lumînarea de Rusalim în mînă!?

Ceee? Zici că... după... lovitura de revoluţie s-au distrus “intriprindirli” construite în comunism? Păi n-aţi răguşit şi voi p-atunci cu jos comunismu? Cum să nu le distrugem, cei rînd pe rînd la timonă, dacă erau făcute de comunişti! noi ridicîndu-ne... caconducători de socialism... cu faţă umanoidă!!

Ce-ai mai zis? Şi ce dacă se supără medicii ăia nesuferiţi – Abu-Baker, Balint, Băcean, Bircea, Bonchiş, Brînduşa, Buşneaga, Chipeşiu, Ciuhrii, Ciulpan, Coldea, Constantinescu, Cornea, Dincă, Diudea, Dumitrescu, Faur, Fetica, Filip, Firică, Fulga, Gheorghiu, Grecu, Haimovici, Iliescu, Ionescu, Lia, Luca, Manea, Manole, Minulescu, Moldovan, Munteanu, Muşat, Nechita, Necula, Non, Olaru, Papazean, Perinacz, Pipera, Pufulete, Radion, Radu, Rădulescu, Saenciuc, Sanda, Spînu, Stoica, Tonescu, Turcitu, Vereş, Zaharia, Zamfir... şi cu tot neamu... – cu programele lor... de partid, la fel de nesuferite, pentru prelungirea vieţii poporului! N-au decît! Îi lichidăm noi şi pe ei împreună cu toţi... impacienţii lor! Viaţa lungă – sărăcia românilor! Dacă ţii aşa de mult la toţi terapeuţii ăştia făcători de minuni... scrie vrun ceaslov despre ei şi... închide cleampa!

“Termino”, bă, cu... mar(l)boroseala! Că-ţi pun... catiuşele pe Nistru şi ţie! (Că... am aflat io – am şi io transmision... arii mei! – că de multe ori... laşi Trans-Nisa cu franţujii ei.../ pour Trans-Nistra cu roumain-ii “mei”!)

Mă doare pe mine-n cot că, de vrun an-doi, te-ai lămurit şi tu cu mine sau că... mă va pedepsi Crucificatu Săptămînii Mari! Pînă să mă pedepsească pe mine Crucificatu ăla al vostru o să vă bag io pe toţi la Zdup... şi Zdob! La Ausch... flit cu voi, auzi? Să moară mama! Aşa că... ho, bă! Ho, 34

tovarăşi! Staţi liniştiţi la iarbă verde! Celor care mai rămîneţi în viaţă şi sînteţi... cu min(t)e vă mai întorc din banii voştri cîte ceva la pensii şi salarii! Să moară mama! Iar ceilalţi... ho, bă! Am mai zis-o: la Ausch... flit cu voi, la gaze de... ssssssst!

(I.D., în numele Biroului Politic Central şi al Consiliului Naţional al Au!.. Ausch... Apoca... lipsului, pentru conformitate – preot, scriitor ş.a.m.d. Isidor Doctoreanu, săptăluna patimilor, anul de grea... de groază 2012.// Încă ceva foarte important: dacă a-ţi da votul pentru Binele poporului şi pentru Dreptate înseamnă “a face politică”... gata, “băieţilor deştepţi”, voi oferi votul meu constituţional lui Dan Diaconescu! Deci, voi face şi eu... “pu-ţinti-că/ po-li-ti-că”! – I.D.) P.s. Ceee? Ce-ai mai comis verbal? Că dac-ar fi să alegi între mine, jurisponton şi profesanton... l-ai alege pe-al patrulea – pe Dan ăla!?

(Hărţuitu, arestatu şi întemniţatu ăla!?) Io nu “sunt” deloc şocat!/ Şi nici mai deloc blocat!/ Chiar dacă l-am arestat,/ Pen-că... nu m-a admirat! (Vezi? Cochetez şi io, între două valuri de uscat, cu... mitopo(i)etica. Cimpoi n-o să se supere. Că i-am promis cetăţenie... românilor lui: la şase Lune/ de ani-minune… de la depunerea actelor! Şi-n problema cu Unirea.../ mai domol – să nu-mi pierd firea!) În fine... îîî... in vino veritas: Trăiască nava-“depozit” Biruinţa/ Şi Regele nost... cu toată (po)căinţa! (Idem, 10 mai 2012) P.p.s. Apropo, n-o să te arestez. Nu am simţul... omorului. Dar umor... am: îs lup de mare, ce mama ancorei! Şi nu te bag nici la Zdup... şi nu te fac nici chiar Z(d)ob! (Nu rimează, da... pe ochii mei c-aşa-i!) Nu-mi pun io mintea c-un popă, ce mama... dacului! Ş-apoi nici n-aş vrea să te am pe... cunoştinţă veche (din primăvara lu 90... cînd am dat palma, “pentru prima dată şi-ntîiaşi oară”, în Moldova de centru-dreapta): io... un tip carierist,/ tu... un anticomunist/ şi un... simpaţărănist/ prin acel an fîsînist. (Îmi place: eşti catarg! Am înţeles, bre... reverendum/ că nu votezi la... mascarendum! Şi mai lămureşti şi pe alţii! Ca să pot io să mai... preşedinţiez vro bucăţică de vreme!) Salve! (De kalaş.) De la... pupa mea. (Că prova-i arsă. Chiar şi timona.) Şi... Pa-pa, mă popă!

(Tot io, în 6 iulie 2012, una din cele 4 zile de... lovitură de umblat.../ ca să-ţi vină chef de stat... pontantonescian!)

35

Multstimate român-american Horia Mocanu, Iată că am reuşit “să apuc” şi Ziua Ruşinii Mondiale Româneşti (una din multele ruşini din ultimii 22 de ani, dar aceasta cea mai josnică): 10 iunie 2012! De aceea mă grăbesc să vă transmit acest răvaş, ca un strigăt de disperare... pe care l-aş vrea să nu răsune în pustiu!

Domnule Horia Mocanu, Dvs. care aţi anchetat atîtea cazuri mondiale de nedreptăţi de tot felul şi de mare anvergură, mă întreb (ca orice creştin care e obligat de morala creştină să se implice, să lupte pentru dreptate, pentru binele semenilor): oare Dvs. o să toleraţi o asemenea sfidare mondială, o asemenea parodie electorală, care, nu numai după a mea părere, nu a mai avut loc în niciun fel de democraţie din întreaga lume!? (Trebuia ca tot noi românii să ne facem de rîs şi cu “aşa ceva”!)

Am prevăzut de multă vreme acest “rateu democratic” al “statului” român. (Apropo, eu iubesc România, nu pe cei cîţiva administratori egoişti! nu “statul” neocomunist român! fie el şi din anul “de gr(e)aţie” 2012! Politicienii români – aş putea s-o spun cu durere: în majoritatea lor! – mai au... în ei... ceva sfînt!? Unde e hoție.../ nu-i democrație!)

Domnule Horia Mocanu, ce înseamnă arestarea în stil stalinist a cetăţeanului Dan Diaconescu şi întemniţarea lui, neînregistrarea ani în şir a organizaţiei sale, amenzile enorme şi “înjumătăţirile timpului”... pînă la “gata-gata de închidere” a OTV, anchetările săptămînale ulterioare ale aceluiaşi DD (prin “autoprezenţă”, ca la deportaţii Siberiei!) şi interzicerea acestuia de “a părăsi ţara” (ca în GULAG!), manipulările electoratului, minciunile, jignirile, umilirile, calomniile, injuriile, intimidările, agresările fizice pînă la comă/deces, alte arestări... apoi şpăgile, cadourile, mituirile, cumpărările de voturi prin orice modalitate posibilă, furturile sau distrugerea unora dintre acestea prin toate mijloacele bolşevice şi neobolşevice, morţi... care votează, subiecţi 36

electorali... lipsă de pe buletinele de vot!!!.. (Și dacă ar fi numai aceste nereguli! Ele sînt sute şi sute: și cu “200% votanți!”) Într-o ţară normală asemenea mişelii enorme, asemenea fraude electorale inimaginabile şi pe tot teritoriul, nemaiîntîlnite niciunde şi nicicînd, ar duce la repetarea întregului proces electoral! Şi arestarea criminalilor!

O anchetă de durată (nu de-o zi-două! şi în toată țara! urmată de un Raport voluminos în cîteva limbi!) ar fi de o extremă necesitate acum! Doar aşa vom vedea cîte “circumscripţii elucubrale” vor fi demascate împreună cu “meseriaşii” lor! De nu se va proceda aşa... “România Tare” se va prăbuşi într-un an-doi... într-o “roșă anarhie”/ şi o neagră sărăcie... regretabile pentru toate părţile şi... culorile!

(Trebuie salvată ţara de sistemul ticăloşit peren!)

Toţi adevăraţii creştini, toţi clericii ar trebui să se implice întru salvarea neamului, să ia poziţie fermă faţă de aceste fapte ale vicleanului! Dumnezeu ne-a pus la o încercare: ca să-şi dea seama cît de neşovăitori putem fi, măcar în al 12-lea ceas, în acţiunile pentru Bine şi Dreptate!

A milita pentru readucerea Luminii şi împotriva duhului necurat, cu toate ale lui răutăţi, nu înseamnă “a face politică”, aşa cum tot manipulează forţele Întunericului!

Dumnezeu e de partea noastră, iar Binele trebuie să învingă Răul! “Nu vă temeţi!” o spunea frenetic Sfîntul Ioan Paul. Şi popoarele l-au ascultat şi au învins. Dar noi, în 22 de ani, ne-am întors... “mai rău decît de unde am plecat”!

Domnule Horia Mocanu, internațional om al Dreptății, ştiu că sînteţi puternic – aşa cum aţi fost mereu! Se impune acut ca, de la “kilometrul zero” şi pînă la cele mai îndepărtate colţuri ale României, să se instituie o Anchetă Internaţională: zile de reaşezare a Ţării, subliniez – zile de alungare a Întunericului şi de revenire a Luminii!

Am încredere în Dvs. şi în bunele Dvs. intenţii pentru o Demnă şi Dumnezeiască Ţară... (I.D, 11 iunie 2012) 37

Dialog sentimental... c-un alienat mintal (Pam-flit!)

Azi... 12 iunie 2012... un “cerebral al poporănilor” a accentuat pentru a treia oară că toţi cei care votează pentru Dan Diaconescu şi cei care simpatizează tot ce ţine de el şi de “haznaua lui de OTV de apartament” sînt nişte alienaţi mintal. Şi a mai adăugat că... chiar ar vrea să stea de vorbă “cu unul din ăştia, dar nu unul din curtea miracolelor lui DD”, care să fie adus în faţa Sa... pentru a dialoga. (Pauză) Cerebralul poporănilor (privind de sus la un individ care s-a prezentat... voluntar în faţa Lui) – Cine eşti tu, bă!

Alienatul mintal (cu o plecăciune) – Bună ziua!

C.p. (face o grimasă şi priveşte dispreţuitor la individ) – Eu te-am întrebat cine eşti, cum te cheamă!!

A.m. (cu foarte mult respect în glas, foarte muzical – “în 4 octave!” – ca un solist de canţonete celebre, arii... din trecut şi romanţe de demult) – Iar eu... v-am salutat, Excelenţă. Cum să dialoghezi c-o ilustră specie umană terestră... fără a începe c-un salut! Chiar dacă sînt un... alienat mintal.

C.p. (face ochii mari; se încruntă mai abitir ca de obicei) – Aaa! (îşi întoarce spatele; nu-şi face cruce, dar scrîşneşte: “Ptio! Eu şi uitasem!”) Aşadar... eşti adus la un dialog cu Mine!.. Eşti de-al nenorocitului ăla de Diaconescu!

A.m. – Da. Sînt numai un biet simpatizant, nu... din curtea miracolelor.

C.p. – Tot aia-i!

A.m. – Fiţi mai explicit, Excelenţă.

C.p. (dur, doctoral, stăpîn pe situaţie, ca un brav “cep(k)ist”) – Păi toţi sînteţi la fel! Tot o apă... şi-o balenă!

A.m. – Adică... (şi face o plecăciune... aproape ca la altar) să trăiţi... Excelenţă... adică... alienaţi mintal!?..

C.p. – Adică... da! Dar de ce eviţi, bă! Zi-mi odată cum te cheamă!!

38

A.m. – Nu evit, Excelenţă, n-am de ce. Doru Jalea.

C.p. (se uită lung la individ, îl măsoară numai de sus în jos, “dărăbănind” cu degetele pe masă... crescendo) – Ce nume e ăsta!! (ca pentru sine) Auzi: “doru” şi “jalea”.

A.m. – Un nume... ca al oricărui alienat mintal.

C.p. (parcă mieros) – Băăă, dar tu eşti şi o-braz-niiic!.. (băţos) Mă uit la părul ăsta alb al tău şi la ochelarii ăştia... că ţi-aş fu... fulgera una-ntre ochi... să nu te vezi!!

A.m. – Cum să fiu eu... taman cu Excelenţa Voastră... obraznic!.. Mai ales că nu am pentru ce...

C.p. – Bă, tu începi să mă enervezi de tot şi să devin... violet! Tu nu eşti numai alienat mintal!

A.m. (calm, imperturbabil şi la fel de respectuos) – Dar mai ce sînt, Excelenţă!

C.p. (fioros,/ furios,/ hotărît,/ oţărît) – Tu eşti şi... alienat verbal!!

A.m. – Vă implor, Excelenţă, să-mi fie cu iertare, fiţi încă o dată mai explicit...

C.p. – Păi... nu ţi se pare, bă... tîmpitule mintal, că vorbeşti prea mult!?

A.m. (tace; “îi frige chelea”; alienatul mintal-verbal e de provenienţă moldovenească) C.p. (se uită ţintă, antimesianic, sfredelitor şi feroce... la victimă, şuierînd printre dinţi) – De ce taci! (și brusc se holbează și mai “bunghiu”, țintindu-l și cu “deștu”) Stai așaaa!../ Nu cumvaaa.../ ești din Ba-sa-ra-bi-aaa?? Și, pe de-“asupra de măsură”, pro-ba-bil, și mai și: ești u-ni-o-nist!!! (ca pentru sine) Desigur: s-a luat ca turma după șoarecele ăla unionist-caracalean, ăla... fără incisivi!

A.m. (iarăși tace; iarăși “îi frige șoricu”) C.p. (revine la amplitudinea obișnuită; și cît mai “liric”) – Bă, ne-no-ro-ci-tu-le!!!/ Bă, a-li-e-na-tu-le!!!/ Bă, tîmp... do-bi-to-cu-le!!! (și-și strîmbă fizionomia înspre stînga Prutului, pumnindu-se-n piept) Ascultă-aici la mine – 39

dacă nu ești și surdo... mîrc: Basarabia, în caz că ne-om uni (și bagă dezinvolt degetul mare printre celelalte două), ea ar atîrna ca o piatră de moară de gîtu României!!! Ce ne trebuie nouă încă 4 milioane de guri!!! (și a mai scuipat încă vreo cîteva kile de veninuri; dar alienatul “surdo-mîrc” deja... nu-l mai asculta – el se concentra... cum să-l “dezbată” de la “filozo... fistichia bucalo-stomacalo-intestinalo-anală”) A.m. – Excelenţă, am mai tăcut... pentru că vreau să vorbesc puţiiin... cît mai puţin... conform și... “indicățiilor”.

Totuşi, cu îngăduinţa Excelenţei Voastre, aş vrea să vă întreb şi eu ceva: înafară de “cetaceu ăla planctonofag”... îi cunoaşteţi cumva pe Simona Man, Horia Mocanu, Paul Purea (şi tot mai alert, ştiind că-n curînd va fi întrerupt), Ion Aliman, Silviu Alupei, Sorin Ovidiu Balan, Ion Balan, Vasile Băianu, Ilie Bertea, Ioan Bircea, Olga Biterman, Valentin Blanariu, Dorin Bocol, Ion Botezatu, Marcel Bujor, Victor Buzatu, Mircea Chelaru, Mihai Cilibiu, Valentina Ciobanu, Vasile Cocarcea, Cornel Comşa, Florin Condurăţeanu, Svetlana Cuciuc, Maria Cultuclu, Valentina Curechi, Sorin Danciu, Eduard Dumitraşcu, Daniel Fenechiu, Dr Filip, Ioan Frenţiu, Richard Ghiţă, Radu Golban, Ana Grossu, Eudochia Hămurar, Vlad Hogea, Mihai Iorgulescu, Ioan Marincaş, Lorenna Miclăuș, Eugen Mihalache, Liliana Mincă, Radu Movileanu, Liviu Neagu, Ion Novăcescu, Daniel Oajdea, Radu Orzaţă, Felonia Pascal, Carmen Saenciuc, Daniel Schmid, Răzvan Şendrea, Ştefan Todea, Virgil Vacariu, Ilie Vasile, Boris Vasiliev, Marian Vasiliev, Cătălin Zamfira, col.-jurist bacăuan Paul Valerian Timofte (ca pentru sine: “Dacă e.../ alienat,/ pentru ce.../ l-au arestat!?”), managerul mangaliot Marin Ciocîia, antreprenorii braşoveni Dumitru Buţan şi Petrică Hogea, patrioții Neculai și Maria Ionescu din Tecuci, apoi academicie...

40

C.p. – H(u)ooo, băi! Ce-i cu to... toţi (a dat-o-n bîlbîială) po... pomeniţii ăştia ai tăi!! Ce mă tot iei cu tră... trăiască regele!

A.m. – Păi... pe-aceşti oameni cu înalte studii, dar şi pe alţii cu mai puţine studii, însă toţi oameni bravi, înțelepţi şi cinstiţi, milioane şi milioane din întreaga lume – pe toţi îi preţuiesc, îi consider ca prietenii mei, îi socot ca pe nişte fraţi şi surori ce luptă pentru reinstaurarea Dumnezeului în...

C.p. – Înseamnă că toţi sînteţi de-ai... nenoro... (descrescendo) toţi sînteţi... nişte... (asudă; şi rămîne cu privirea sa... aceea adesea fixă, halucinantă, pe tavan, cu obrajii... la stînga-mprejur; se scutură) În fine, ai reuşit să mă plictisss... răvășești de moarte, dar nu pleca din ochii mei, bă, pînă nu-mi spui de unde eşti şi ce meserie ai, ce eşti tu în... p... pîinea ta... cea de toate zilele... şi-n pu... (“nevroz”; dă un box în masă) puţinătatea minţii tale alienate!!!

A.m. – Preot, profesor, scriitor etc. Paris. Sorbona.

C.p. (cade brusc în genunchi, îi sărută dreapta şi începe să plîngă în hohote... cum plînge de foame o bună parte a “alienaţilor” ţării din... Crapaţi, “alienaţii mintioşiverbioşi” ai Cerebralului Toader Papură-Vodă) – Iertaţi-mă... părinte... că simt eu, de-o amară vreme, ceva nu-i în regulă cu mine...

A.m. – Nu te iert. Cel puţin deocamdată. Chiar şi după ce-ţi voi impune, împreună cu vreun milion de alienaţi mintal ca şi mine... din întreaga Ţară şi din întreaga Terra, o despăgubire morală... fi-nan-ci-a-ră pe care să n-o poţi plăti nici în... vreun milion de ani!

C.p. (are frisoane; “îi cad ochi-n gură... şi se uită printre dinţi”!)

A.m. (îşi înalţă mîinile ca la Anathema) – Şi acum... acum ridică-te, “măi excelenţă”, şi piei din ochii mei, Întunecimea ta! Cară-te... Păgînăția ta! Ne vom revedea la Tribunal în faţa Poporului! (I.D., 12 iunie 2012) 41

Ridicaţi-vă fruntea... (...) Fiţi pe pace stimaţi eventuali “prieteni“! Nu mă vor afecta şi nici îngrozi cei care mă vor “învinui” de “conservatorism învechit”, de “monarhism bolnăvicios”, de “prea multă religiozitate şi ecumenism”... şi alte şi alte asemenea “judecăţi de valoare”. Nu. Că nu se merită. Am vrut doar atît: să demonstrez prin această carte că nu mă sperie nici antimonarhiştii bolnăvicioşi, nici stîngiştii roşii fanatici... cu toate neamurile şi urmaşii lor, nici “puritanii” republicani etc. Şi mai încetişor cu... “Republica România”, clamată din ce în ce mai “triumfal”! (Dacă-i aşa, mai intercalaţi şi Socialistă!

Ca să fie tacîmul complet!) Nu demonstraţi prin această “sin... tagmă” decît un fel de... “ira et sancta simplicitas”.

De altfel, un om ajuns la o vîrstă venerabilă, de la “trecătorul peste zebră” pînă la rege, merită şi trebuie să fie stimat cît mai este în viaţă! Şi să i se ureze şi mulţi ani înainte!

Să nu uităm că sîntem un neam de viţă nobilă. Deci... noblesse oblige! Cine nu respectă părinţii, bătrînii, strămoşii, propriul neam... acela nu-L respectă nici pe Dumnezeu!

(Nu am nici prejudecăţi şi nici idei preconcepute şi... nu sînt nici fanatic: am alcătuit, începînd cu augustul 2011, cartea Buciumări de la hotare, dedicată nonagenarului Rege Mihai I, am finalizat-o şi deja a apărut prima ediție, urmînd a doua.) În altă ordine de idei, şi mă adresez tuturor cetăţenilor români – indiferent de naţionalitate, vîrstă, poziţie socialpolitică, religie ş.a. – de la omul simplu pînă la şeful republicuţei: (1) oare nu v-aţi dat seama că, de peste 22 de ani, România noastră “orbecăie” într-o ceaţă groasă... fără o siguranţă a viitorului!?

(2) şi că această biată ţară a fost jefuită crunt, continuu, în toţi cei peste 22 de ani, de-o dictatură a nonvalorilor, de-o mînă de “autoprivilegiaţi” fără suflet!?

42

(3) şi că în ultima vreme s-ar întrezări o salvare – prin schimbarea actualei clase de “conducători ai turmei bune numai de muls”!?

(4) şi că poporul român este manipulat fără ruşine şi asmuţit cu înverşunare tocmai împotriva acelora de la care s-ar întrezări acea salvare – o întreagă echipă, bine intenţionată, de inteligenţi şi nu de “alienaţi mintal”!?

(5) şi că proaspătul scrutin “demo(n)cratic” nu a însemnat altceva decît o adevărată parodie, o neruşinată sfidare mondială!?

(6) şi că... dacă fiecare om al cetăţii ar urmări cel puţin o scurtă perioadă emisiunile OTV s-ar lămuri pe deplin unde stă Lumina şi unde stă Întunericul!?

Trebuie să fii cu totul fără minte ca, în timp ce peste 22 de ani să fi fost furat, în 2012 să-i votezi tot pe aceia care sistematic şi continuu te fură, cei care au grijă să-ţi cumpere şi votul... cu o infimă parte din banii furaţi tot de la tine!!

Români! Nu fiţi creduli şi lunecoşi, contribuind la prelungirea debandadei, la nenorocirea voastră şi a următoarelor generaţii! A sosit,/ în sfîrşit, vremea să vă ridicaţi fruntea – ca adevăraţi fii de eroi! – şi să nu vă mai aliaţi cu jefuitorii! Şi nu folosiţi condeiul şi “sticla” televizorului în slujba minciunii şi a nemerniciei! (Căci pînă la urmă... orice răutăţi, orice idei nesocotite aruncate în eter găsesc şi ascultători sau privitori nesocotiţi –/ hai să le zic victime ale unor îndiavoliţi!)

Ori eşti om al Lui Dumnezeu, onest şi vertical, ori eşti un profitor ordinar al oricărei Puteri “neokriptocomuniste” ce alternează la jilţuri de peste 22 de ani în România... Umilită/ Sărăcită/ Lîncezită! (I.D., 28 iunie 2012) P.s. Stupoare! Col.(r)-jurist Paul Valerian Timofte a fost arestat în plină stradă de “hoarda stalinistă – an 2012”... pentru că “a îndrăznit să candideze ca primar PPDD de Bacău”! (I.D.)

43

Români! Ţara e la grea cumpănă! Poporul, tot mai umilit/ şi năpăstuit, e supus unei mari încercări, unei profunde imposturi, zbătîndu-se, ca niciodată, pe malul prăpastiei!

Din cauza unei administrări dezastruoase, a unor manipulări netrebnice, a unor “guvernoaie postinvoluționare” cu prea mulți miniștri... “habarnamiști” (vedeți? i-am menajat: nu le-am zis incompetenți!) ţara şi poporul se află la o răscruce periculoasă: între viaţă şi moarte!

Azi, acum, a devenit imperioasă – pentru oricare adevărat creştin – o colaborare,/ coabitare a tuturor oamenilor Demnităţii/ şi Dreptăţii în jurul unui grup de patrioţi plini de har divin, un grup onest condus de un om pe măsură... ce trebuie doar înţeles şi urmat.

Cu credinţă deplină în suflet... toţi creştinii cetăţii... să ne îndepărtăm cît mai grabnic de prăpastia sardonicodiabolică bolşevică! Şi de toate ale ei rămăşiţe şi rămurele seducătoare... de lupi în piele de oaie!

Să-i ignorăm,/ să-i izolăm/ și să ne îndepărtăm de libercugetători! (Să cugete singuri, şi tot mai puţini,/ în gruparea lor de pseudocreştini.../ ori de facto... de-a dreptul anticreştini, prin tot răul ce l-au făcut în secolul roşu, rău pe care încă-l mai continuă – tot mai obraznic şi ostentativ! Şi să nu se mai ascundă după deget “lupii mai tineri”: că ei ar fi “alţii”! Care “alţii”? Poate cei care pe parcurs s-au demascat suficient că suferă de multe boli, cum ar fi... gîmfălita,/ orgolita,/ lăcomita,/ minciunita,/ hapsînita,/ tîlhărita,/ cezarita,/ satanita... şi altele!)

De altfel, piaza rea/ (cobea grea) a “răscrucii româneşti decembriste”... poartă un singur nume!

După aproape un sfert de veac de speranţe deşarte, de permanentă dezunire a semenilor (inclusiv teritorială), de jefuire sistematică şi îngenunchere sfidătoare a “ţării bogate şi frumoase de la gurile Dunării”... să ne unim, în sfîrşit, 44

în această “Grădină a Maicii Domnului” (fosta ţară Havila – Paradis), în această Moştenire de mare preţ de la strămoşii noştri DACI: în Demnitate, Adevăr, Credinţă şi Iubire!

Aşadar, cu “preoţi cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină”, să ne lepădăm odată şi odată “de cel hiclean”... şi să ne schimbăm odată şi odată... şi la faţă şi la cuget!.. (I.D., 6 august 2012, după al doilea jaf electoral: “prezenţă” de peste 200% în unele “veşnicii născute la sat”) Notă: (...) Isidor Doctoreanu este o personalitate marcantă și modestă din cale afară, Om cu literă mare, Om sfînt, cu o deosebită smerenie, devenit un prieten adevărat... de suflet și de idei al subsemnatului întru înfăptuirea idealului nostru sacru național.

Cineva îmi zicea destul de malițios că... “ce-și tot bagă coada românu ista peste tot?”

I-am retezat-o scurt: “Românu ista își bagă codița de porumbel al Armoniei, Unității și Renașterii (AUR) peste tot pe unde consideră că trebuie! De altfel, tot ce românu ista prevede... după o vreme așa se și îndeplinește. Unde-ar fi măcar vreo mie de români di-aiștia, veniți barem din cînd în cînd printre noi!..”

Mi-e drag și-l respect pe-acest Om, un mare prieten al basarabenilor și al tuturor “mărgioarelor Țării”, cel care face atît de mult pentru revenirea noastră Acasă... (Prof. univ., Dr hab. în filologie, Nicanor Babîră, Chișinău, 23 august 2015, în ziua mea de naștere, la a 75-a aniversare)

45

Dialog... dialectos, monolog... vertiginos (1) Schimbul de replici s-a produs (probabil intenţionat în graiul... cel mai grăitor) în toamna lui 2012, pe-o stradă chişi-nă-ua-nă (cu 5 silabe, nu cu 6 cum vor unii) între Alexandru M. (Saşa) şi Sergiu C. (Serioja: “volintiru din...

Strașnistra”; așa i-am zis io cîndva cu “iumor”, și i-a plăcut).

Pentru unii “dialectoși-calomniatori” poate fi şi o pură distracţie, dar pentru cel murdărit ce fel de bucurie mai e!?..

Dar, să trecem la treabă... în direct.

– Ştii ceva? Printri şpionii Moscovi esti ş-un popî român. (Grijulii pîn la u(o)mor/ cu respublikuța lor!)

– Cum adicî! (Serioja intră... “seriozno” în joc.)

– Păi iac-aşa. Vini foarti des pi-aici din România ceea șî... ocțidenturi, da-i agentu Moscovi.

– A, io-l ştiu... din seculu 20, di prin vara lui 90, da-n cazu ista... am s-îl analizăz per-so-naaal...

– Chiar aşa. S-o faci cît mai răpdi! ... După vreo două luni, reîntîlnindu-se întîmplător... se continuă dialogul. De data asta începe S.C. – Ştii ceva? Am studiat amănunţît şpionu ceala.

– Nu şî?

– E-heeei... aista-i puternic, uăi!

– Aşă-i c-am avut dreptati?

– Uăi, d-apu aista-i prigătit rău di tăt!

– Cum-cum!

– Apu uăi, mai întăi cî-i foarti talentat. În mai multi direcţîi.

– Nu şî?

– Păi aista uăi... aista uăi... tăt cunoaşti!

– Nu şî?

– Păi d-igzămplu... mai tăti linghili ioropineşti... plus linghili celea vechi, arhaici şî muarti, plus dialectili româneşti din sudu Dunaiului! (S.C. îngroaşă voluntar comicul 46

de limbaj.) Şî ari-un scris adînc, românesc, “antistatalist”:/ nimaldavinist! chiar şî humoristic. Iaca aista agent!

– Vez c-am avut dreptati? Da cum di l-ai... dibuit,/ dislușît amuia aşa di ghini di cînd nu ne-am mai văst!?

– Păi... am început sî lucrez cu el. Scrim poveşti.

– Cuuum!!!

– Cu pixu. Şî pi urmî la comp.

– Cum chiomp!

– Nu! tu chiomp! da io am zîs comp – computer.

– Aaa! Da poati?

– Ă-hăăă! Nu-i vez mînili!

– Da nu-nţăleg: cum sî... scriptureşti tu c-un şpion!?!

– Păi cini, uăi, poati sî mă informezî mai ghini, dicît un şpion rus şî spicialist în şpionaj! (Gîndeşte cu voce... moale, făcînd-o pe... poetu-filozof: “Mda. Unde-ar fi aşa spioni ca el vreo mie!/ S-ar schimba nu numai Basarabia, dar întreaga... hardughie!”) Şî... ţ-o prigătit ş-un dosar.

– Cum dosar!!!

– Di dari-n judecatî. I-ai zîs şpion. (A.M. a-ngheţat.

A făcut-o... cu vîrf și-nghețat! Iar S.C. gîndeşte de data asta cu voce tare... şi tot poetico-filozofic: “Nu-nţeleg, spionul cui!/ Poate al Hristosului!..”) Ian ascultî: acu vro douî luni, cînd grăiei cu mini di el, mai erau vro cîţva pi-acolo piaproapi! Şî pi tăţ ni ari di marturi! Tu-nţăleji mol-dov-neş-ti!?

– Uăi, Serioja, uăi!!! Am pîrlit-o, uăi!!! Doamni, Maica Domnului, am chicat în capcanî, bleaghi!.. Uăi, pa-ţa-ni, uăăăi!.. Cum, blin, sî fa-cim noooi!..

– Uăi, trebi s-aduci probi. Da io cred, uăi Saşa... cî di data iasta i kaput cu tini!

– Doam-ni, Mai-ca... Ser-jiu-luuui!.. Ci m-oi fa-ci io a-mu-iaaa!.. Şi o ia la fugă, muiat de picioare, neuitînd – după cine ştie cîţi ani – să-şi facă mai multe cruci...

47

(2) ... Iată ce se discută pe la colţurile skaraoţkiene! De multă vreme aceste monstruozităţi satanice nu mă mai ating prea mult. În această... gură de plai te poţi aştepta la orice... anticristisme. Aici trebuie să te comporţi ca un medic (foarte prudent) printre bolnavi: să ai grijă să nu cazi şi tu în aceleaşi boli ale lor... care pot deveni incurabile! Însuşi martirizatul Grigore Vieru ajunsese în ultimii ani de viaţă un “mare spion” şi “potenţial asasin”... cu “chistoali şî grănăţ”. El nu a murit din cauza accidentului rutier, urmările căruia le-ar fi putut depăşi: inima lui a cedat din cauza infarcturilor anterioare și îndelungului stres – plus accidentul! Păi taman cei care au contribuit la uciderea lui Vieru – şi nu contează “de pe care mal” le este originea: peste tot sînt anticrişti! – aceia, da, sînt... şi poltroni,/ şi “șpioni”! Ăsta-i cel mai corect “măsurariu”!

E ridicol şi... spurcăcios (să mi se ierte vocabulele mai puţin academice): noi românii din Ţară ar trebui să ne cerem voie de la nişte aşa-zişi statalişti – făcîndu-şi, de altfel, stat... cu mîinile, jertfirea, sîngele şi mar-ti-riul altora! – deci, să ne-aşezăm în genunchi ca numai să amintim de bucăţile de stat românesc pe care ni le-a furat “tătucu Stalin”!

Unde vă e Dumnezeul Judecăţii celei Mari... întunecaţilor la minte, la suflet şi la tot!! Dacă sînteţi atîta de “grijulii” cu “stătuleţu vostru” de ce nu vă luaţi înapoi sudul şi... nordurile “Moldovioarei”!? Cu aceste probleme foarte grele să-şi bată capul “România ceea”, nu-i aşa? Şi tot ea să-şi mai bată capul şi cu... mofturile,/ ghionturile, ingratitudinile, jignirile şi opoziţiile voastre! (Ea... văd eu... din păcate.../ nu şi-l bate! Actuala “nacialnicie” românească “nu are în plan” aşa... “implicăţii,/ complicăţii,/ cărăgăţii”!) Şi... din nefericire... militantismul şi jertfirea şi sacrificiul pentru Reîntregirea Ţării şi pentru asanarea spirituală – crezul meu de-o viaţă (Unitatea,/ Libertatea,/ Demnitatea/ şi Dreptatea... dar şi educarea,/ și ajutorarea...

48

precum şi împuternicirea Neamului) nu sînt apanajul majorităţii intelectualilor de pe aici, “din stînga”. Mai am încredere numai în Cel de Sus, în poporul de rînd şi într-o mică (dar calitativă şi... nefăţărită) proporţie de intelectuali. În fine, am “imunitet” (imunitate)... dar nu pînă la infinit: curînd s-ar putea să las în plata Domnului acest INGRAT colţ de românească ţară... această respublikuţă născută din hoţie internaţională şi ţinută în... “reanimare”, de peste 20 de ani, de tot felul de gunoaie sociale vîndute şi cointeresate meschin... şi tocmai de aceea invadată de individualism, egoism, ţîfnă, bîrfă, răutate, trădare, invidie, fudulie ilară, “patrihoţism” local etc. etc. – toate duse pînă la exasperare! (Ce! Poate nu am dreptate!) Ce să spionez, măi rătăciţilor îndiavoliţi, în ţara mea!!! Că de multă vreme îmi tot ajung la urechi asemenea păcătoşenii strigătoare la cer! “Şpioni” sînteţi voi, şleahta invidioşilor! Voi, şaica denigratorilor! Voi, cei nostalgici după soviete! Şi dacă or fi unii români care “sînt” ori o fac pe spionii, “ca să-şi crească notorietatea”, asta e treaba lor! De ce vă place – sau vă convine! – să generalizaţi/ și să exploataţi atît de josnic aceste rătăciri!? Pînă la urmă şi la urmă faptele fiecărui individ vorbesc! Dar la... corvoada bunătăţii voi sînteţi surzi şi orbi! (Adevărați “teribeliști” de duzină!)

O, “sfîntă” simplitate/ răutate... pînă cînd vei domina sufletele creaturilor Divinului!.. Să fie pe-aproape Sfîrşitul acestei Lumi atît de îndărătnice!? Dar intri-vă odată-n cap că românii de peste “Valea Plîngerii” cînd vin aici sînt în ţara lor! aşa cum şi voi cînd mergeţi la mormîntul sfîntului Ştefan – pe care-l şi revendicaţi drept “şef”, născutul nu prea departe de baştina mea – sînteţi în ţara voastră! Sărmanii români basarabeni!.. “Mulţi confraţi s-au deşteptat... din ştiubeiul somnolenţei...” (am spus-o demult), dar îndelunga oprimare din veacurile de calvar a mutilat şi multe suflete!.. (Și nu Unire din interes meschin! Cum ar fi: “unii cu mărinimia –/ 49

alții cu meschinăria”!) Am admirat întotdeauna patrioţii sinceri şi oneşti. Dar unii dintre ei, mai degrabă sau mai tîrziu, m-au dezamăgit amarnic!.. Doamne, cîte calităţi sufleteşti incumbă adevăratul patriotism!.. Dar... cît rău aduce,/ cît rău produce “patriotismul” de faţadă sau din interes personal!..

Mişună, din păcate, prin flora Bîcului, destui asemenea “maeştri” care nu au “nici în clinişor... nici în mînecuţă” cu patriotismul, cu adevărata schimbare social-spirituală, cu sfînta Reîntregire, în fine, cu vreo mişcare populară inspirată și pornită din “Micul Paris” încă de prin 2010... voind doar – toţi aceşti fluturaşi! – să culeagă nectarul din cît mai multe corole!..

Doamne... Isuse... îmi aduc aminte de miile de SMS-uri ale “reprezentanţilor” din Chişinău, luaţi în seamă în “Bd. Preciziei nr.3 sect.6 B.”, care îndemnau de zor votanţii la parlamentarele recente – cîtă mîrşăvie! cîtă trădare! – să voteze şi cu struţul, şi cu dromaderul! Le place lor veşnic struţo-cămilismul ăsta... şi nu mai ai ce le face, nu le mai poţi schimba gena! Cel mult poţi să-i ignori cu desăvîrşire!

Mare obrăznicie! Mă învaţă pe mine telefonic nişte ipocriţi, nişte bieţi cameleoni/ ce se cred napoleoni, nişte “limbrigaiţe” – vorba unui scriitor franco... multifon – pe cine să pun ştampila: “la deputaţi pe X, la senatori pe... limba useleză”! Poftim, ei, exploatatorii ani în şir în interese personale ai sentimentului,/ ai idealului sfînt unionist!

(Că... “mi-a crăpat răb-dă-u”! Să-mi fie cu iertare, dar “oportunismul moldovenesc” a atins cote paroxiste!) ... Respect actuala Conducere a Republicii Moldova, dar asta nu înseamnă că trebuie... să tot respect/ şi să accept istoricele atrocităţi/ și nedreptăţi asupra teritoriilor răpite brutal şi cu... urmări criminale/ și catastrofale!../ “palmele morale”, sfidătoarele batjocuri şi permanentele umilinţe la care au fost şi sînt supuşi românii în general şi românii basarabeni,/ bucovineni/ şi transnistreni în special! (I.D.,

Chişinău, 8 decembrie 2012)

50

“Pi sîngur vă finanţadzî Rejili şî Diaconescu?!”

(1) Chişinău, zi de 10 mai 2012, o zi încărcată. La coborîrea din troleibus (cu î şi cu s! – sîc! – aşa-i/ la mine.../ c-aşa-i/ mai bine! și mai logic, nu troleibuz ș.a. cum vor “diriginții” de limbă “stas”) un omulean îmi ţine calea.

– Buna ziua... şî săru mîna!

– Bună, să trăiţi!

– Da io pi sîngur vă cunosc...

– Io nu. [Să explic cititorului: sîngur în dulcele grai basarabenesc înseamnă dumneavoastră, matali etc. etc.]

– ...Vă cunosc di cînd s-o sfinţît memorialu eroului Filip Lupaşcu. Eraţ şî cu Protoiereu Andrei di la Durleşti şî cu alţ preoţ... şî parlamentari... şî Snegur... şî multî lumi.

Apăi, ca s-o zîc drept, cînd aţ înşeput sî şitiţ din cartea matali – cî v-o ţînut-o Arhimandritu, c-aveaţ şî microfonu-ntr-o mînî, şiteaţ poezia pi cari-aţ compus-o pentru răposatu Filip –, eh, cît îs io di barbat aşa... întotlocu... da tremurau şî maţîli din mini! Eheeei... atunşia aţ grăit tari frumos şî-n limba francezî, cî vinisî şineva şî din Franţa! Cî un nacialnic vinit acolo şî el – grăia ca pi la Braşov, dispri matali! – îi şopteşti altuia: “Iată, acest om ştie atîtea limbi... cam cît triplul numărului de preoţi de aici!” Videţ, cî nu ni sî pre mlădoai limba! Da cînd vini cazu... mă mai strîmb şî io! Cînd trec Rîpa! Da-daaa!.. Frumos aţ mai grăit! Parcî eraţ... di pi altî lumi, di pi la Paris!

– !..

– Io... am o rugăminti la sîngur. Am o fatî într-a zăşea, cari cam şchiopătiazî la francezî. Casa me nu-i aşa diparti.

Mă-sa i-n Italia... şî nu pre sî mai răspundi cu noi!.. Haidiţ amu, întraţ, nu mă lasaţ la ne-vo-i... poati c-o mai îmbarbataţ... pi ghiata copchilî...

(M-am întîlnit cu zăbava. Ce era să fac? Am “întrat”.

Dar pe drum, pînă acolo: “Di-o vre-mi... me-reu zî-și cî sî o-moa-rî...” Am grăbit pasul.)

51

... Fata – tristeţea însăşi. Catran. Tocmai desenase o Italie şi “întri grăniţ pi MAMA... cît încapi”. În negru. Şi cu părul despletit. Chiar cînd am intrat eu ajunsese “la desenatu lăcrinilor, mari cît perjîli, di la ochi pîn la chi-şioa-ri,/ di la frun-ti... pîn la ma-ri...” (Aşa-mi explica ea cu glas sugrumat, pierdut. N-am avut putere s-o-ntreb dacă cele două versuri zise instantaneu au ieşit intenţionat ori involuntar...)

– Dar de ce în doliu!..

– Păi io cu tata, pentru “dumneaei”, sîntem ca şî morţ di-o vremi...

– Las’ că ea... dacă tu ai să-nveţi cît mai bine... şi nu numai la franceză, ci la toate obiectele, o să-şi facă apariţia.

Ai să vezi! Mă voi ruga pentru voi toţi... să aveţi pace, înţelegere şi linişte în familie. Unde-i Pacea... acolo-i şi Binele... Şi i-am povestit, teatral, cum m-a cunoscut tatăl ei, dar “io pi el diloc”! (Trebuia s-o scot din starea psihică periculoasă, cîştigînd-o de partea mea şi, implicit, de partea limbii franceze – redîndu-i şi cîteva pasaje din conversaţia mea “pariziană”, sus “în dealu agronomilor”, la erou!)

Pe nesimţite, am trecut la treabă. Cînd am invitat-o să citească – a adus şi cartea “destul de neumblată”! – mai să-mi pun mîinile-n cap: aproape nicio regulă de pronunţie, mai... nimic. “Cum să nu şchiopăteze ea...” – oftez eu... în gînd.

Eh, mai c-o glumă, mai c-un proverb în franceză şi imediat în română, mai c-o istorioară din viaţa unor scriitori francezi – îi redam în franceză şi îndată îi traduceam! – am cîştigat-o deplin: am trecut-o meticulos la regulile de pronunţie în franceză, prezentate cît mai logic posibil, aşa încît ea însăşi pînă la urmă să şi le explice/să şi le însuşească, am trecut-o prin conjugarea celor mai uzitate verbe, cu integrarea lor şi în propoziţii (iarăşi cu multă logică), făcînd şi unele comparaţii de vocabular (şi chiar expresii) cu alte limbi (spre a-i stîrni curiozitatea, interesul şi propria 52

convingere), cointeresînd-o de utilitatea, de importanţa în general a limbilor, stimulînd-o “cu laude” cînd îi reuşea cîte ceva, entuziasmînd-o/ și încurajînd-o pentru studiul individual intens, deci, conştientizîndu-i/ (dar și motivîndu-i) efortul (ce trebuia direcţionat în viitor pentru ea – avînd atîtea carenţe! – pe anumite ponderi autoimpuse în studiu), ţintind la satisfacţia ulterioară pentru tot ce va acumula pas cu pas ş.a.m.d.

Căutam să-i vorbesc “numai în accent parizian” – cum altfel! – şi să formuleze şi ea, prin “repetitio”, propoziţii şi chiar fraze! Ba am învăţat-o repejor – avea “voce bună” – şi un cîntec francez... “ca să se dea mare la liceu”.

Taică-său, Ion, cu gura întredeschisă, îşi făceaaa cîte o cruce din cînd în cînd... şi scăpaaa cîte o lacrimă...

La un moment dat, în timp ce noi “cărturarii” dialogam în limba lui Maupassant, el, radiind de bucurie, s-a scăpat de tot! Cu patru lacrimi, cîteva cruci... şi mai multe vorbe: “Doamni, şi s-o-ntîmplat cu Maria me! Asta-i ninuni!

Iaca-na, parcî-i cucoanî di Paris!” În sfîrşit, după vreo cîteva ore de activitate plăcută “pour tous” (cu mici pauze de rigoare),/ m-am ridicat ca de plecare.

– Da şi, plecaţ!..

– Maria, trebuie. Sînt aşa de ocupat... Şi am în lucru şi cîteva cărţi. Două pentru anul acesta. (Le oferisem deja cîte-o carte, mai la-nceput: ei – “cu Siberia”, apărută în noiembrie, lui – “cu Transnistria”, apărută în martie.)

– Da cînd mai dovidiţ atîta!..

– Mai... reuşesc! Maria, hai să facem o convenţie: cu mine să vorbeşti limba română numai şi numai literar, aşa cum citeşti din cărţi, dacă vrei să mai facem vreo lecţie-două de franceză... pe care tot literar o înveţi, nu? Lasă-l pe tatăl tău să vorbească în graiul local, că şi acesta e tot limbă română – numai nu amestecat cu gunoaie –, dar tu trebuie 53

să foloseşti limba literară, limba cărturărească. Chiar şi la şcoală. Dacă ai tăi colegi la început te vor lua peste picior “că te strîmbi”, vor sfîrşi pînă la urmă să vorbească şi ei limba literară, limba etalon/model, limba cultă, “se vor strîmba” şi ei! Graiul de pe cuptor.../ mai mult pentru umor! (Îi exagerez eu “olecuţă”.)

– Vorbesc literar! Vorbesc limba cultă! Vorbesc literar! Vorbesc limba cultă! (Şi tot aşa, cu veselie, de mai multe ori, sărind prin casă. Iar tată-său... văzînd-o pentru prima oară veselă după o mult prea lungă vreme... de amarnic doliu... manevrează încă o cruce mare... “ca la încî o ninuni”!.. Şi, fericit la culme, uitînd pînă şi de Italia, mă conduce cu multă lumină în ochi, “cu adînci plecăciuni şi mulţumiri”.)

– ... Da ia sî-ni spuniţ... – devine conspirativ! – cî amu din nou sîntem unu la unu (se uită-n stînga, în dreapta, în spate... şi-ncepe a şopti... încît n-am înţeles mare lucru).

– Dar vorbeşte, omule, ca lumea! Și... fruntea sus!

– ...Pi sîngur vă finanţadzî Rejili şî Diaconescu?!

– Ho-paaa!.. Dar cum de vii dumneata cu o asemenea întrebare!? Şi... tocmai azi, în 10 mai!..

– ...Păi aşa ni-o zîs... unu ieri... cari ştia pi undi aveţ trasa... zîlili iestea di la un computator... “di ultimu răcnet”... ca sî-ncheiaţ nişti cărţ... unili... în favoru istor doi. Iaca num-aşa am dovidit sî vă aştept... ca sî vă întîlnesc... şî... ca sî vă chem... – a făcăluit-o el.

– Domnule, dumneata crezi în Dumnezeu?

– Nigreşîîît!..

– Te rogi Lui, Îi iei apărarea, Îl vorbeşti de bine?

– Nigreşîîît!..

– Dar ia zi-mi, cu cît te “finanţadzî”!

– !..

54

– Dar eu, “amu”, dacă am fost la dumneata, fără să te fi cunoscut dinainte, şi te-am “ajiutat la nevoie”... ţi-am pretins vreo finanţare?!

– !..

– Şi dacă unui om, pe care nici nu-l cunosc personal, om ce respectă și Monarhia, i se face o mare nedreptate, poate chiar repetată, şi eu iau poziţie cu vorba, cu fapta, cu scrisul meu despre acea sau acele nenorociri samavolnice asupra lui, trebuie s-o fac numai pe bază de finanţare?!

– !..

– Şi dacă Regele – care a “acceptat” abdicarea cu pistolul comunist în coaste! șantajat și cu împușcarea a peste 1000 studenți – a fost alungat din ţară după Război, iar voi aţi fost îmbîcsiţi un amar de vreme cu toate minciunile iadului... că a plecat furînd din ţară “şî lingăuri,/ şî tablăuri, taman 24 di vagoani”! etc... şi dacă a mai fost alungat de cîteva ori chiar şi după “lovitura de revoluţie”, în loc să se facă Dreptate – “a fost izgonit pe nedrept de la Tron: să fi fost adus în mod firesc, re-pa-ra-to-riu, la Tron!” [am tot spus-o: dar cui/ să-i spui!..] – toate aceste nedreptăţi avînd loc, eu de ce-aş face parte din “bîdla nemernicilor”? “Cei cu ta-blă-u-ri-li/ şî cu lin-gă-u-ri-li”! O nedreptate sau mai multe... n-ar trebui reparate/ prin... una sfîntă Dreptate?

– Îl cunoaştiţ, aţ dat palma amîndoi...

– Hm. Deci, ce să cred, lupţi pentru Dreptatea unui om – şi am impresia că-mi bat gura degeaba! – numai dacă-l cunoşti personal, “dacă ai dat palma cu el”!

– Îîî... sînteţ drept-sînteţ drept! Da... pi... Diaconescu...

– “N-am dat palma” nici cu acest om terorizat! Şi nu sînt “partiinik” (membru de partid) nicăieri! Domnule, într-o ţară în care deţii frîiele puterii (şi ţara, totuşi, “se numără” că-i democrată, nu-i dictatorială!) cum să-l vînezi pe-un om de pe stradă şi “să înfunzi puşcăria” cu el! şi după cîteva zile (noroc de presiunea străzii, a Măriei sale: Poporul!) să-i dai drumul...

55

că “nu-s probe”!? Şi aceluiaşi om să i se blocheze frecvent conturile bancare... să i se închidă (“oricînd, la voia boierului!”) Postul de Televiziune, să fie dat afară de la lucrul lui particular! nu de stat.../ (la vînat!),/ ci creat cu eforturi şi talent în ani şi ani (prin multă trudă! nu prin fraudă!) împreună cu sute de oameni salarizaţi de el (transformaţi de “statu-palmă”, peste noapte, în şomeri!) numai pentru faptul că “cine-vai!” deţine “puterea” (oferită... de acelaşi Popor!) şi “trebuie” să se răfuiască, să se “răzbune” pe-un om nevinovat care luptă de fapt pentru ce? PENTRU DREPTATE! Şi aceluiaşi om să-i refuzi sine die înregistrarea organizaţiei sale “concurente” – PPDD – sub diverse pretexte, “de rîsu maimuţelor afro-asiatice” şi de... răzbunarea pînă la urmă a Cerurilor! În orice stat normal, orice om și orice organizație au dreptul la existență,/ nicidecum la... indolență... ba chiar și la opresiuni din partea... statului pe loc! Toți contra unuia! Omule, gîndeşte creştineşte!.. Nu judeca precum păgînii!.. Cu bine, sănătate, binecuvîntări... şi nu-L mai mîhni pe Cel Preamilostiv...

– Iertari!.. Sî am iertari...

Am plecat... răpus de gînduri./ A rămas... răpus de “sînguri”. (I.D., Chișinău, 10 mai 2012) (2) Fiind şi foarte ocupat, dar şi cu multe drumuri (amintindu-i, totuşi, şi pe ei în rugile mele)... nu i-am mai telefonat omului. Dar nici el mie. Probabil că lui îi era “genă”. ... Chişinău, zi de 10 mai 2013, ora 19:00, o fostă zi încărcată. Zuuurrr, cu insistenţă, telefonul fix.

– Alo...

– Da! – Hristos a-nviat!.. Şi sărut mîna...

– Adevărat c-a-nviat! Şi să trăiţi!

– Să mă iertaţi... că nu v-am mai telefonat. Cred că aţi mai fost şi plecat, dar... mi-a fost şi jenă...

– Dar cine sînteţi, domnule!

56

– Eu sînt Ion, cel cu fata care avea dificultăţi la limba franceză...

– Staţi... nu-nţeleg... sînteţi din dreapta Prutului?

– Nu-nu!.. Sînt Ion, aţi fost în casa mea... cînd...

– Bine-bine, dar... vorbiţi cu totul altfel: “ca la carte”!

– Voi desluşi tot, voi ajunge şi acolo. Aflaţi, dragul nostru, că din acea zi...

– Era 10 mai, ca şi azi!

– ...din acea zi de 10 mai, ca şi azi... şi vă rog să am iertare... fata noastră, pur şi simplu, s-a... metamorfozat!

E alta! A avut notă de promovare la finele anului şcolar trecut, că profesoara chiar i-a zis: “Ce s-a-ntîmplat cu tine, că aşa brusc te-ai redresat!” Dar în vara trecută, în vacanţă, incredibil, chiar şi-a făcut de cap! În sens pozitiv, desigur.

Lucrări în franceză, dicţionare, ghiduri... a făcut rost, cică “s-o am deja”, şi de cartea de franceză pentru clasa a XI-a!.. ... Şi, nemaipomenit, nu mi-a mai permis să vorbesc cu ea în “limba locală”! A “organizat cursuri cotidiene” cu mine, ce mai vorbă! Cică: “Tată! Ori vorbim limba literară, aceea curată, cultă, cum ne-a-nvăţat părintele scriitor, ori păstrăm silentium total. Alege din două una!” ... Acuma are numai note de “10” la franceză şi română! Şi vrea să fie profesoară... – păi nu? – de franceză şi română! Şi s-a “redresat”, la toate disciplinele! Şi vrea “să posede bine” şi alte limbi! Aţi făcut cu ea o minune! A-nceput, de astă vară, să scrie şi versuri: citindu-i-le... plîngi... nu alta... ... Dar să vedeţi ce “nostim”. Tot astă vară, două vecine... “în variantu local”, dialogau “foarte grijulii”, le-am auzit cu urechile mele: “Fa! Maria asta a lu Ion o-nşeput sî grăiascî sîngurî! Di doru mă-si o luat-o razna!

A sî-nnebuniascî!” “Taşi fa!” “Da şi!” “Păi, fa n-aus-tu fa!

E nu grăieşti sîngurî pi moldovineşti, c-atunşi am zîşi c-o înnebunit: e grăieşti sîngurî în linghi, şî asta-nsamnî cî, ghiata copchilî, eg-zăr-sa-zî faaa!..” “Oi, Doamni iartî-mă, fa!..”

57

... Apropo, să nu uit: am citit între timp multe despre Monarhia Românească, chiar şi la Internet! Aţi avut atîta dreptate!.. Şi încă ceva: am cetăţenie română încă de la începutul anului... și vreau să mă înscriu în PPDD. ... Şi acuma ceva formidabil: recent a venit mamă-sa, cu gînduri bune, “de Înviere”, din Italia! Cîtă bucurie în “tribu nostru”! Totul s-a normalizat! Cred că au contribuit şi rugăciunile dumneavoastră... pentru care... pînă la pămînt... vă mulţumim!.. Haideţi, vă rog din tot sufletul, pe la noi în seara aceasta...

– Omule... sînt fericit pentru voi... după un aşa potop de veşti bune... dar în seara aceasta n-o să pot: va fi o emisiune la televizor, a lui Rareş Bogdan, despre Monarhia Românescă... şi vreau s-o urmăresc în liniştea mea interioară, să văd... atitudinea. Că şi-aşa, virusul “antidiaconita” a infectat cam toate “tele... ghizuinili”; ba unele, “neutre”, toacă în corupţii ce-au supt Ţara ca lipitorile... şi lovesc şi-n Dan Diaconescu, cel ce vrea să scape Ţara de vampiri! Dar, în anumite situaţii – iată, Hristos a fost ucis... şi a-nviat! – un lucru rău e înspre bine: cu cît mai mult se va lovi într-un om nevinovat... cu atît el va avea mai multă trecere în faţa Celui de Sus şi a Poporului!

– Isus... să vă audă! Vă voi telefona mîine, negreşit! Şi... vă mulţumesc... pentru că m-aţi iertat!.. Iată, cît îs eu de bărbat... dar mă-ncearcă plînsu... şi de durerea veche, şi de bucuria nouă... Să am scuzare... Aţi făcut trei oameni fericiţi... şi... mai limpeziţi la minte... Oriunde-aţi fi, n-o să vă uităm...

– Dragii mei, Domnul să vă binecuvînteze... şi să vă aibă în pază... (I.D., Chișinău, 10 mai 2013)

58

Diptic... în 10 mai (1) “Le fac în ciudă” La 1 Decembrie 2012 m-am reîntîlnit în sala “Ginta Latină” din Chişinău c-un unionist serios. S-a îndreptat spre mine cu multă bucurie: – Felicitări! Sînteţi tare!

– Păi barem azi... cam toţi trebuie să fim... tari şi mari.

– Nuuu, v-am citit cartea Ci ne izbăveşte de cel hiclean... pe care mi-aţi oferit-o în 11 noiembrie, în sala de festivităţi a Editurii Universul. Din prima zi am citit-o! Şi-n cîteva zile, încă de vreo două ori. Hei, d-apăi cartea asta e de comă, ce mai, e extra! Dar... îmi daţi voie să vă fac şi io o mică observaţie?

– Ooo, dacă-i vorba de numai una... de unu decembrie... scap uşor.

– Prea multora aţi dedicat-o... dintre care... mulţi nici nu merită.

– Eh, uite c-am vrut şi eu tuturor acelora să le fac o bucurie.

– Şi credeţi că chiar toţi bucuraţii ceia vă iubesc?

– Nu cred.

– Păi... atunci cum!

– Uite-aşa, io îi iubesc pre ei. Le fac în ciudă.

Face ochii mari. Şi, după o mică pauză “meditativă”, cu un zîmbet complice şi cu degetul mare ridicat “ca la Diaconescu”: – Atunci... ştiţi ce idee am?

– Ce! – Faceţi-mi şi mie-n ciudă. ... Şi la următoarea carte am fost “cam ciudat”: i-am făcut şi lui în ciudă la o anumită pagină! Şi n-o să am... “regrete eterne”. Pentru că omul face parte, totuşi, din “marele cîmp coral basarabean” al unioniştilor sinceri (adică... reali, adevărați).

59

Şi încă ceva: vreau să am multă încredere în toţi sincerii unioniști, cărora, prind ocazia aici, să le urez... sfîntă sănătate şi binecuvîntări de la... Atotputernicul și Atoateştiutorul!..

(I.D., Chișinău, 10 mai 2013) (2) O, timpuri... o, moravuri...

Dacă ești un aprig militant pentru Dreptate/ și Demnitate... ești un fel de extremist! Dacă expui insistent unele adevăruri dureroase,/ ticăloase din rîndurile unor indivizi certați cu Atotstăpînitorul sau din rîndurile... soci... etății “moderne și contemporane”... spre creștinească îndreptare... ești tot un fel de extremist!/ (ba poți să fii și “masonist”.../ la vreun... “mankurt de antichrist”). Dacă mai “îndrăznești” să arăți și unele mari ticăloșii ale “infailibililor” lideri – ești “apt” de-a fi ironizat,/ terorizat,/ martirizat, “distrus”! (Și riști... să fii votat și cu doar 2-3-4%; precum Ion Rațiu în 1990!)

Pentru că, din păcate, există încă acea reacție inversă.

Reacție – contra normalității! – ce nu vine de la Cel Preaînalt, ci de la unii... din cei de sus-jos.../ cu-al lor dus-întors! Mai ales din partea “fripto-comuniștilor”! Poate că “românașilor le place... jos la poante, jos la poante... sub zăvor”! Vor “să se-mpece” cu soarta... neocom(un)icoasă încă vreo 25 de ani!

No, “mi-s forte” curios (mor... de curiozitate): cînd voi rotunji 100... de ai,/ de n-ai, pe ce mîini va mai fi româneasca “țară tristă... plină de humor”!.. Se știe că... “știință mai puțină înseamnă ateism, știință mai multă înseamnă Dumnezeu”.

(Nu vă “formolizați” cu totul și nu vă... “speriați” pe mine: nu am zis-o eu, e un vechi-foarte vechi dicton.) Iată ce scria și pătimitul Radu Gyr: “Înfrînt nu ești atunci cînd sîngeri/ Și nici cînd ochi-n lacrimi ți-s –/ Cele mai crîncene înfrîngeri/ Sînt renunțările la vis”. Sau Aurel Ciurunga: “Ci noi, bolnavi de-adîncă neputință,/ privim zadarnic înăspritul drum./ Din cele ce ne-ar fi de trebuință/ ne sînt de lipsă scuturile-acum.”

Români-creștini, trebuie o radicală schimbare nu numai la față... dar și la suflet... (I.D., Chișinău, 10 mai 2014)

60

Pandemia roșie... satanică În zilele “fierbinţi” de 18-29 septembrie 2012... am înţeles pentru nu ştiu a cîta oară la ce tertipuri total descalificante, mai mult decît mîrşave, recurg “înalţii noştri responsabili” bucureşteni! Cu ce sfidări penibile televizate, cu ce jocuri murdare, “de-a alba-neagra”, obraznice/ și josnice, vizînd ridicolul şi absurdul (pînă şi cafeaua “călduţă” răsturnată “din întîmplare” peste documente!), cu ce trebuie să se confrunte patriotul Dan Diaconescu, acest Om ce s-a dovedit un adevărat creştin cu suflet nobil spre Aproapele, o divină speranţă a poporului prins în chingile clanului jefuitorilor!

Vreau să amintesc aici şi de unii “formatori de opinie”, de unii nedrepţi ai presei... care nici măcar nu-şi mai ascund ura viscerală, tonul batjocoritor, perversitatea şi “apartenenţa” la clan – în loc să urmeze exemplul omului potrivnic jafului şi corupţiei! potrivnic dezmăţului statal generalizat! – şi care, chinuind în tot felul şi nevinovata vocabulă salvator, consideră că înnegrindu-l pe DD s-ar putea să se mai albească ei! În schimb – ruşine! – noua vocabulă antidiaconism (ce va pătrunde şi în dicţionare), e foarte la modă între timp, e foarte agreată de unii “creştini” în această isterie naţională indusă cu nonşalanţă şi neobrăzare! în această... telepatologie oficială! (Ca la Evanghelie: “Să se răstignească!!!”)

Imaginaţi-vă români: de la “Minciună Vodă I” şi pînă la “oricare vrea”... în loc să-l felicite pe omul ce doreşte să ofere pentru salvarea “găurii negre” OLTCHIM o sumă “de vreo zece ori mai mare” – asta la ei “e circ”! nu e bine! adică e rău şi gata! pentru că e vorba de “adversarul politic” DD, “neplagiatorul” vechilor privatizări/ (deci fraudări)! în timp ce familiile “oltchimiştilor”, lovite de “ciuma-ciumelor”, mor de foame! – ei bine, tocmai acest om e timorat,/ terorizat,/ hăituit,/ hărţuit/ şi hulit continuu, ameninţat cu toate relele pămîntului... pînă şi cu – ţineţi-vă bine! – închisoarea.

61

Păi, oameni răi, plagiaţi-i pe cei care l-au mai închis pe DD şi... la trreabă, drraşi tovarrăşi şi prretini! Grăbiţi-l cu semnarea contractului cu ochii închişi! cu “banii jos... ochii la uşă” şi... la zdup cu el! Dar datoriile imense ale colosului industrial şi salariile neplătite nu sînt ale lui DD, ci ale... gu(ver)noaielor, tovarăşi! Închideţi “căpuşoii” ce-au furat ani în şir “ca-n codrii... Vîlcei” (şi să-ntoarcă şi banii urgent!!!), pe toţi cei care au făcut conştient “gaura neagră”! Uite că, vrînd-nevrînd, în România (Moare) eşti nevoit să faci şi... puţin-tică/ “econo-mică/ şi poli-tică”. Şi “celebrului jurnalist cu alienaţii mintal”, răutatea pe picioare, wai-wai, îi amintesc de cuvîntul care ucide (dar şi de groapa săpată altuia)!

Poftim, ca să fie el mai sigur de efect... să-l pîndească... să-l pîndească... şi să-l trimită pe lumea cealaltă “în vecii vecilor amin” pe directorul ăsta... obraznic şi întrecut... al tuturor oteviştilor-alienaţi mintal, scăpînd de grija lui de toate zilele! (Grija celui... ne-alienat.../ nealiniat!)

Iar cu mine care, creştineşte, “am îndrăznit” să-i iau apărarea: să intre direct în lăcaşul Domnului (pe care trebuie să-l afle!), cînd voi fi la altar, şi să-mi împlînte cuţitul!

(Au mai fost aşa cazuri. Celebrul Taizé.) Dar cu grijă: în inimă – ca iarăşi să fie el mai sigur!..

Nu-i destul să fii deştept –/ trebuie să fii şi drept! Înțelepciunea nu trebuie pusă în slujba iadului... ... Cîtă ipocrizie şi orgoliu maliţios la un ...Escu satanofil, care, aproape de... miezonoptica din 29 septembrie se exprimă cam aşa: “Diaconescu, prin OTV, se adresează unui eşantion cu o cultură redusă!”

Am murmurat şi eu cu durere: “Doamne, mă rog Ţie în genunchi, în acest miez de noapte, să nu mă pedepseşti vreodată cu civilizaţia, cultura şi răutatea... ăstui părerolog cult.”

62

(Oare acest puternic, onest, bogat, demn, drept, strălucitor Regat al lui Burebista să eşueze atît de jalnic astăzi – ca după o cucerire diabolică de peste 22 de ani! – într-un ticălos şi încrîncenat neokriptocomunism rapace!? Atenţie, “băieţilor deştepţi”: Trădarea intereselor ţării înseamnă trădare de ţară! Şi aceasta, conform oricăror legi, se cam pedepseşte groaznic! Şi nu poate avea niciun fel de prescripţii!)

Pînă la urmă şi la urmă le voi zice şi eu “activiştilor de partid şi de stat”: Trageţi tare! Zi de zi, ceas de ceas!

Tot înainte! “Pe drumul tras de vajnicii tovarăşi!” Doar aşa îi veţi ajuta pe adevărații patrioți să cîştige pe toate fronturile! Şi totuşi, majoritatea jurnaliştilor şi oamenii din popor s-au lămurit asupra onestităţii şi bunelor intenţii ale celor tot mai des terorizați/ şi persiflați! Vor alege grîul, nu neghina!

Dar dacă nici în acest “an 12” (Anul Caragiale!) creştinii acestui Neam tot nu se vor dezmetici... înseamnă că-şi merită îndelunga tristă soartă de după “revo... loviluţie”! (Nu vor să privească-n Sus la lumina Cerului –/ ei vor să privească-n jos... la “roșața iadului”.)

De altfel, despre “oltchinuirile de după... lăsata secilor” s-ar putea scrie tomuri întregi. Atîta bădărănie,/ atîta făţărnicie,/ atîta parvenitism/ şi atîta banditism,/ atîta lăcomie/ și cinică hoţie, atîta incultură, atîta corupţie... n-a cunoscut “Romania” nicicînd! (Cu a... din â, cum scriu... torționarii “limbii romane”! așa-i alint eu pe cei “fara” diacritice! nu le zic nesimțiți sau leneși – pe copaci! – ca să nu se... superO.K.!)

Scoateţi şi Religia din şcoală, începeţi prigonirea preoţilor şi dărîmarea bisericilor! Ca să fie totul “hokei”!

Doamne, izbăveşte-ne de toţi “hiclenii” şi de... “otrăvirea,/ şistuirea” acestui sfînt, curat şi frumos Meleag!

(I.D., 30 septembrie 2012) 63

“Frontul lui Minciună” Cred că începînd cu azi 4 octombrie 2012... Dan Diaconescu, aşa-zisul nenorocit, “excroc”, mincinos, sărăntoc, circar, pericol pentru viaţa politică a României etc. (de sute de ori!), a făcut destulă... supralumină! (“N-are banii!!!” “Unde-s banii???” “Banii, banii!!!”... tot de sute de ori... inclusiv de la unii “confraţi” jurnalişti – ridicoli de nedemni, invidioşi,/ nedrepţi, răutăcioşi... – înrolaţi... trup şi (ră)suflet în slujba lui Minciună Împărat şi altor (ne)demni-tari-şi-mari! Şi, apropo: escroc, nu excroc... aşa cum pronunţă “primul ministru” – sieşi tot aşa-şi zice: inconștient,/ impertinent,/ obsesiv/ și... “cursiv” –, dar şi alţii... la fel! Corect: prim-ministru, prim-ministrului... şi nu primul sau primului ministru; la plural cum o să mai ziceţi, poate primilor miniştrilor!?)

Ceea ce oripilează, fiind de-a dreptul intrigant, penibil şi absurd, este faptul că, după toate dovezile indubitabile ale lui DD privind posesia finanţelor şi, în plus, sprijinul din partea unor finanţatori puternici, prin investirea de pînă la 2 miliarde de euro, mai întîi sus-puşii.../ şi-ndat trepăduşii... susţin cu diabolică încăpăţînare că “laptele-i negru şi catranu-i alb”! Procedeul diabolic e ştiut: “murdăreşte pe oricine şi orice”; ură, viclenie, răutate…/ dîrz, neobrăzat “exercitate” mai ales în “Socialista Românie.../ de culoare vișinie”... cu tot cu egoismul ei ridicol!

Observ cu strîngere de inimă că, în loc să se ruşineze/ şi să mai cedeze în faţa Demnităţii/ şi Dreptăţii, mai nimeni nu mişcă-n “Frontul lui Minciună”... cît de cît înspre Adevăr!

Din nefericire, aceste apucături cu iz... quasitotalitar, incredibile pentru 2012, sînt semne ale dictaturii! semne ale statului represiv! Numai “sfîntul vot” – dacă şi acolo nu va acţiona tot satana, precum în iunie a.c.! – ne va putea scăpa de acest marasm, de această proliferare a Făţărniciei/ şi Răutăţii,/ Nimicniciei/ şi Laşităţii... ridicate la rang de “virtuţi 64

statale” (în vreo... “Uniune Stalinist-Leninistă”)! O, de s-ar trezi Poporul nostru creştin... să se descătuşeze şi să se lepede odată şi odată de toate răutăţile satanice!.. Români! treziţi-vă divinul spirit civic şi atît de necesara conştiinţă naţională!..

După această zi de prezentare publică a documentelor cu cei 45.000.000 euro, documente arătate în timp util şi “guvernanţilor” (un “alienat” de la Sorbona îi numește cînd “guvernauţilor”, cînd “guvernăucilor”!)... trebuie să ai un suflet prea cătrănit.../ prea rătăcit.../ şi-afurisit... să mai fii de partea... celor din urmă! Și... pînă la urmă și la urmă, chiar de nu posedă integral, deocamdată, suma – omul încearcă salvarea locurilor de muncă și neînstrăinarea avuțiilor românilor, protejarea acestui colos industrial... “dă la ciordeală.../ și-apoi topeală”! Veni Creator Terrae... (I.D., 4 octombrie 2012) Notă: Stimaţi români de pretutindeni! Am auzit din partea unui individ o deşănţată logoree din care reieşea că... “(...) milioanele de susţinători ai PPDD sînt alienaţi mintal! (...)” şi că... “OTV este o televiziune de apartament! o cloacă urît mirositoare! (...)”

Cît... “derbedeism huliganic”!.. De ce atîta rătăcire!? De ce atîta răutate bolnăvicioasă!? De ce atîta satanism!?

Cel puţin pentru primul fragment din “logosul doct” (servil faţă de “cei de sus”, dar inuman şi parşiv pentru cei mulţi) ar trebui să fii “adăpostit” conform legii! Nu mult, cîte un minut din partea fiecărui component al milioanelor de simpatizanţi ai PPDD! Ţi-ai “asigurat” hidoşenia sufletului pentru întreaga viaţă!

Românii scuipaţi în suflet din Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Germania, Marea Britanie, Irlanda, Benelux şi din alte ţări occidentale... şi-au propus deja să ia măsurile ce se impun c-un aşa ins fără Dumnezeu! Va reuși sau nu PPDD atingerea țintelor propuse, asta-i... altă coțofană! Și dacă nu va reuși, aceasta numai din cauza “bunătății” voastre! Şi încă ceva, ca să ştii, “vizionarule”: vom vota împreună cu alienaţii mintal, şi nu cu alde... preaînaltele spirite dîmboviţene!

(Acad. Pr. prof. Doru JALEA, Paris, de Înălţarea Domnului 2012)

65

Durere, stupefacţie, dezamăgire... În 3 decembrie 2012, după ora 18:00, am auzit la OTV cuvintele dumnezeieşti ale unei doamne din Bacău, cu numele Gina, ce a lucrat mai mulţi ani în Italia, la Ancona, şi care mergea la biserică la catolicii italieni (“întrucît nu era o biserică ortodoxă acolo, dar Bunul Dumnezeu e acelaşi...”), o doamnă care, în intervenţia ei telefonică (la OTV) de mamă şi femeie civilizată, ca o bună şi adevărată creştină, cu o minte înţeleaptă, vorbea atît de drept şi frumos despre Dan Diaconescu şi oamenii lui, încurajîndu-i cu multă iubire şi sinceritate!.. (“Altă alienată”, nu-i așa?)

Felicitări, doamna Gina, sănătate Dvs. şi familiei... şi binecuvîntări de la Atoateştiutorul pentru românismul/ și patriotismul, pentru credinţa şi înţelepciunea de care daţi dovadă... însuşiri ce lipsesc la şarlatanii politici, la jefuitorii ţării... cei fără Dumnezeu, fără milă şi fără ruşine!

Priviţi la “demnii-tarii”, “aleşii naţiei”... cum, cu nasu-n nori, începînd cu “primul ministrul”, merg legănaţi/ şi îmbătaţi de putere, palpîndu-şi mereu şi caraghios cravata roşie... “fără tricolor”! (“Hai la voootuuul cel maaare!/ Rob cu rooob să neee u(r)niiim...”) Şi tot atunci... şi cam la aceeaşi oră... am mai aflat că un cleric i-a urat “supertovarăşului” cu cravată roşie “succes în alegeri”... (aşa cum, cu ani în urmă, un înalt cleric din Estul... îndepărtat/ “apropiat”... binecuvînta de zor “armata ce trebuia să nimicească toţi cecenii”).

S-a mai “relatat” acolo că... “iconiţele oferite de Diaconescu nu-s sfinţite”! Adevărul mă va face liber: iconiţele au fost sfinţite! Şi nu au fost “fabricate”.../ sau “comercializate” nici de Dan Diaconescu şi nici de Tudor Barbu, ci cumpărate la 8 lei bucata! (De altfel... nu au fost precum bîtele comandate de FSN, la “Didactica” București, plătite de acesta pentru confecționare, “dar să fie cît mai eficiente”. În mineriade! Ironia sorții. Dar... parcă tot mai 66

bine e să se comande icoane decît bîte, neotovarășilor!) Să nu uităm, după spusa unui înaintaș: “Forța lipsită de inteligență se prăbușește sub propria ei greutate”.

Durere, stupefacţie, dezamăgire!..

Onoraţi slujitori ai Celui de Sus! Implicaţi-vă în oprirea balaurului roşu-distrugător/ şi-n mîntuirea şi apărarea fiilor Domnului-Creator! Altă modalitate, fie ea nici rece-nici caldă, nu vine de la Cer, ci de la “politica iadului”! Şi încă ceva... în încheierea acestor strigăte disperate întru redeşteptarea românilor: numai cîte samavolnicii și nedreptăţi făţişe, agresiuni, diavolisme, blestemăţii anticriste... au avut loc pînă azi din partea kriptocomuniştilor în această campanie electorală neruşinată, ea, campania, după a mea opinie, ar putea fi asimilată deja ca nevalidă.

Sfinte Dumnezeule, mai îndură-Te de noi... dacă mai poţi... (I.D., 4 decembrie 2012) Notă: (...) Îmi permit să revin totuși la o întrebare, la care voi încerca să răspund în urma experienței de viață pe care o trăiesc printre francezi și italieni.

Consider că merită să însușim de la aceste două popoare Înțelepciunea Demnității de a ști cine sînt; și cît de harnici sînt în cuvînt, în faptă, în visuri pentru ca să reziste pe scena lumii. (...)

Cît despre cetăţenii ce cred în Visul Unităţiii Neamului românesc, cei ce respiră adevărul istoric, în ei nu aş schimba nimic. Aş putea doar să adaug: Îngrijiţi acest Vis... şi iubiţi-l ca pe mama Dumneavoastră! (...) (Crina Popescu, studentă în Franţa, Nice, poetă, actriţă; v. şi “Literatura și arta”, 31 octombrie 2013.// Recent a interpretat în Italia un important rol de film: “Sfînta Maria de Medjugorje”. Cîtă deosebire între oameni!.. O studentă, dintr-o familie exemplară, adevărată creştină... din Grădina Maicii Domnului, care poate să dea lecţii unei “atotstăpînitoare... peste licenţe Tv şi destine”! Dar Binele, fiţi siguri, va învinge Răul...// – I.D., 31 octombrie 2013)

67

Între Cer şi iad (Postapocaliptică) Azi... 28 decembrie 2012... – după vehiculata “apocalipsă” – mi-a fost dat să urmăresc un schimb de... teleşfichiu(i)ri dintre un reprezentant al iadului – nu i-am reţinut prea bine numele; să-i zicem convenţional Scaraoţchi – şi un reprezentant al Cerului, care purta un nume mai special: Floricelin. (Acest nume, cred, provine de la Floare şi Cer.) S. – Nu-i aşa că Dan Diaconescu a fost prins, în... delict frapant, furînd olt-chinu ăla din vîlceaua aia dintre Pontus Euxinus şi Cr...

F. – Nu. S. – Nu-i aşa că Tudor Barbu a îndrăznit de la micro... fonu... a-u-(le)-lei... Parali... îîî... Parlamentului să-i facă din deşt unuia din spatele lui, care... şipotea/ şi se hilizea.../ şi se tot “zur-lea”.../ și se “ră-zgonea” cînd...

F. – Da. S. – Nu-i aşa că Dan Diaconescu va trebui să dea socoteală şi să se oltchinuie la puşcărie pentru că...

F. – Nu. S. – Nu-i aşa că Tudor Barbu a spus că ţara a ajuns... pe ultimul loc din UE şi că, aproape în totalitate, cei care sînt aici în această... aulică-auleu! sînt responsabili pentru toţi cei 23 de ani de guvernare dezas...

F. – Da. S. – Nu-i aşa că Dan Diaconescu, împreună cu echipa, “aveau acte/ dereglate” în vederea oltchinuirii... îîî... privati...

F. – Nu. S. – Nu-i aşa că Tudor Barbu are de gînd să atragă mulţi legiuitori de partea lui şi apoi să răstoarne Par...

F. – Da.

68

S. – A-haaa! De data asta v-am prins! Am ştiut eu că... înscenăriţi un rol de con-flit! Ăsta era scopul... aliniaţilor: să răstoarne Par...

F. – Da. Va fi răsturnat. Dar numai... de va fi oltchinuit,/ adică... privătuit – fiare-fiare! – şi tăiat în felii, “cacaşcavalu”, pentru toţi doritorii din eurasii, afroamer...

S. – Stop!!

F. – Ce! Ce mă opriţi aşa de abrupt! V-au... alienat, pe-adevăratelea, răspunsurile mele? Sînteţi cumva de partea privato-rinocerilor? A acelora din guvernă... minte!! Am mai avut eu nişte replici aici la voi, la... telezvoniunea voastră, cu o femeie a infernului! Aceea – şi altele ca ea! – sînt repartizate pe acest tărîm numai pentru a ucide cu vorba, a ataca “superior” şi “cu bufeuri”, a rînji fals, tîmp, dispreţuitor, antidiaconeşte,/ antipepededește,/ an...

S. – Stop-stop!! Mi s-a făcut semn de către Întunecisssimul Tartor că timpul s-a terminat şi trebuie să reintru în tură la smoală.

F. – Da-da. E cam tîrziu. Mă aşteaptă şi pe mine Sfîntu Petru. Mi-a şi transmis deja un SMS că timpul întunecimilor voastre, într-adevăr, e pe sfîrşite... dar cică timpul lui Dan Diaconescu – sau alți patrioți de felul lui! în Salvarea României! – abia începe. Lăudat să fie Cel de Sus. Piei, Luci... ferească Dumnezeu!!!

Scaraoţchi, “cu ochi-n Sus”, a amuţit. Şi a dispărut, învîrtindu-se, cu coada-ntre picioare, înspre cel de jos. În aula cazanelor cu smoală. (I.D., 28 decembrie 2012) Notă: (...) Cam prea multe ricoșeuri spirituale, dragilor români!

Iată două replici între scamatorii roșii și românii onești: “Răbdați... răbdați, băieți... c-așa e viața!”/ “Răbdăm, răbdăm, dar cît?

Ne-apucă greața!” De fapt nici Cel de Sus nu iubește pesimismul “prostuliu” și împăcarea continuă și neghioabă cu soarta! (...)

(Doru Jalea, Paris, 22 decembrie 2013)

69

OTV... din nou la voia tiranilor “Emisia Postului OTV a fost întreruptă la ordinul lui Victor Ponta”.

Aşa am citit pe ecranul televizorului în 22 ianuarie 2013 ora 18:00!

Nu ştiu cu precizie ce va urma de aici înainte, cum se va reacţiona la dictatura (un fel de GULAG!) din centrul Europei!

Dar este clar că, începînd de azi, de la Bd. Preciziei nr.3 (OTV+PPDD) va începe o nouă epocă pentru România: o epocă a unei adevărate Puteri a Poporului – de altfel, orice privatizare “statală” înseamnă hoţia unor (ne)demni(şi)tari – repet, o Putere a Poporului şi nu a unui... clan de profitori/ şi spoliatori ai Ţării, o epocă a Demnităţii/ şi Dreptăţii! (“Aaalt individ exaltat!..”, nu-i aşa!?)

V-au speriat, pe toţi puşcăriabilii şi pe-ai voştri protectori, Adevărul spus în faţă şi Verticalitatea neclintită?!

Care Televiziune mai urmează, tovarăşi!? Realitatea Tv? Și TvR? (Acelea... ce nu prea vă mai convin.) Care, tovarăși!

(Dispreţuiţi-i/ şi umiliţi-i pe bieţii români!.. Doar de-acuma v-au votat, nu?)

Dumnezeu e cu Poporul! Şi Poporul nu va dormi veşnic! (I.D., 22 ianuarie 2013) P.s. De-abia aici “comiţiile” şi “comele” Uniunii Europene ar trebui să ia poziţie fermă, clară, dură, şi nu “să le sară muştaru” în ridicole “reglementări cu amănuntu”, cum ar fi... desfiinţarea “mititeilor români”... cu tot cu muştar şi... “scientologia sacrificării porcilor lu sfîntu Vasile”... din “estu sălbatic”! (Isidor Doctoreanu, 2 mai 2013) Notă: “Dacă Rusia nu va îmbrățișa ideea europeană, ea va pieri.”

(Nikolai Gogol.// De aici are cîte ceva de învățat și Europa. – I.D.)

70

Decalog interogativ-retoric pentru (ne)demni(dar)tari Excelenţe, nu vă speriaţi.../ şi nici chiar nu vă “formolizaţi”/ (ba nici chiar nu vă “hexi... farmați”!): e vorba (conform titlului!) doar de “cîteva nevinovate” interogaţii retorice... la care nu solicit niciun fel de răspuns, de nicio culoare, de la... excelenţele excelenţelor voastre!

(1) Cînd, în sfîrşit, “îi veţi afla” pe toţi groparii “oltchinu(i)rilor”/ (privatizărilor) şi pe toţi marii... coţcari,/ tunari,/ gropari ai Țării... din 1989 şi pînă în prezent... inclusiv pe tero(tu)riştii care “trăgeau din toate poziţiile” (eventual recurgeţi şi la sprijinul info al “trimisului de sus”...

Ion Moscovescu), spre a li se înmîna cîte o “diplomă de excelenţă” şi cîte “un pre-mi-oi/ în e-u-roi” pentru merite deosebite, fiind înscrişi şi în “Cartea de Auleu Montan” a istoriei postloviluţionare, menţinîndu-i sau, după caz, ungîndu-i “demni(şi)tari răspublicani viageri”!

(2) Cînd veţi începe demolarea unor biserici (“că e prea multe”) şi a Catedralei Mîntuirii Neamului!

(3) Cînd veţi “expulza dăfinitiv” Religia din şcoli şi, în schimb, veţi consolida şi mai eficient lipsa de respect, indisciplina, huliganismul, violenţele şi... debusolarea din “edu-caţie”/ şi sodomia din “popo-raţie”!

(4) Cînd “implămăntaţi” credincioşia numai de formă... la nivel de stat... deoparte!

(5) Cînd veţi iniţia în mod clar prigoana asupra preoţilor, mai ales asupra celor mai “incomozi”, mai “(pro)eminenţi”, mai “înalţi” şi care nu “agre(gh)ează” comunismul,/ socialismul,/ baronismul,/ ciocoismul,/ jupînismul,/ “re(s)publicismul”/ și schizo... ismul “modern”!

(6) Cînd veţi aresta milioanele de amărîţi şi “cîrcotaşi” asupra sistemului (cică “inapt, corupt, rapace, triumfalist şi fudul pînă la ridicol”), “pă ciumpalacii ăia dă prăpădiţi”,

71

“pă viermii ăia anarhiști” potrivnici “înalţilor demnitarişimari ai... ţărnii” (“nu pă viermii rozători dîn capu... mă-sii”)!

(7) Cînd veţi dubla/ tripla salariile “aşa-zise” nesimţite!

(8) Cînd “desăvîrşiţi” vînzarea către străini a întregului pămînt al Ţării... ca să vă puneţi bine şi cu UE, şi cu “prietenii” de la FMI ai ţării îngenuncheate... şi să vă mai pice şi vouă cîte ceva!

(9) Cînd “purcedeţi” alert şi pe neveste la... regio... dezmembrarea,/ căpuşarea/ şi “superbaronizarea” României Frînte, sub “respons... abilitatea” vreunui... “lemnfanase/ zece case”!

(10) Cînd populaţi Insulica Şerpilor cu “ex-regi”, “ex-regine”, “ex-principi”, “ex-principese” şi cu cei... “zero virgulă zero unu dă monarchişti”!

(Despre sfîrşitul şefului “iepocii dă aur”,/ dar şi despre “al nostru nepreţuit Tezaur”... şi... îîî... despre... des-proprietăririle.../ şi reîmproprietăririle ilegale... şi despre restricţiile/ şi [sau] pretenţiile exagerate UE-şti... şi despre votul-marfă devenit capcană eternă pentru românul... “supersărăcit”/ şi mereu minţit de “superbaroni”... şi despre potenţele Monarhiei/ de-a stopa distrugerea României... şi despre veşnica/ şi mult prea josnica trădare românească... şi despre nesimţiţii traseişti parlamentari... şi despre viitorul partid unicc... – voi ccuvînta ccu vreo altă occazie.

Parccă-am dat-o-n bîlbîială:/ “dă prea multă năduşală”!) În final, dacă tot vreţi să umblaţi la Constituţie, încă două sub-interogaţii retorice: a) cînd vă puneţi şi mai bine cu vecinii... donîndu-le (de tot, pe şest, precum... “găzăria dă şist” şi înstrăinările “strategice”!) unele teritorii: Basarabia, Bucovina, Ardealul şi Banatul (ce deja se vînd pe bucăţi: sate cu cimitire!), Dobrogea şi... Insulina cu Mare cu tot! (Iar românii din jurul graniţelor... actuale și improprii... “las să tacă şi să-nghită!

72

ce mai vor şi ăştia! avem dăstule bălele pă cap dă... conducător!”) b) cînd începeţi (pe faţă! nu ca acuma, mai mult pe din dos!) să-i consideraţi anormali pe toţi “revizioniştii” de pretutindeni care mai “îndrăznesc” să clameze Reîntregirea teri... furturilor cu Mama Mamilor de rest de Ţară! (I.D., în Vinerea Mare a Săptămînii Mari, Anno Domini 2013) Notă: (...) Cererea de cetățenie a Republicii Moldova, de către românii din dreapta Prutului (cît mai mulți și cît mai repede!) ar însemna o adevărată frățietate și un real sprijin (prin votul lor!) pentru mult încercatul “al doilea stat românesc”! (Isidor Doctoreanu, 16 mai 2012) Notă: O unificare a dreptei românești (în prima jumătate a anului 2014) și în primul rînd a liberalilor (creștini! și nu “liber-cugetători roșii” ca alții!) ar fi un adevărat act de... redeșteptare a românilor după aproape 25 de ani! (Isidor Doctoreanu... și Acad. Pr. prof.

Doru Jalea, Paris, 10 mai 2014) Notă: Dacă tot a fost o marțe neagră... de ce să nu fie și o joie neagră! (Zilele săptămînii sînt 7!)

Așa, hei-rup, domnilor-tovarăși! Pînă la capăt! Pînă... la capătul vostru! (Isidor Doctoreanu, 28 august 2014) Notă: (...) Adevărul este că nu poți construi o entitate statală pe o palmă de pămînt care nu a avut experiența autoguvernării, a cărei populație nu a depășit mentalitatea de sclav, fiind obișnuită să fie condusă, ghidată de cineva (nu absolutizez acum decît bazîndu-mă pe regula majorității), făcînd abstracție de micile excepții – proprii cu preponderență intelectualilor. Rezumînd, am putea formula două condiții socio-politice propice înfăptuirii re-Unirii RM cu România: războiul hibrid din regiune și corupția internă fără precedent din Republica Moldova. (...) (Prof. univ. Dr Ana Guțu, la Congresul Diasporei Unioniste, București, 3 iunie 2015)

73

Kilometrul “zero” al Demnității... (...) Mii de felicitări eroilor din Pungeşti –/ kilometrul “zero” al Demnităţii româneşti! Şi întregului judeţ Vaslui! Şi tuturor celor cu un curat spirit românesc/ şi cetăţenesc din toată lumea! Deşteaptă-te, române! “Ţara trăieşte într-o minciună continuă, într-o falsă realitate, într-o inversare a scării valorilor” (v. şi Dorel Vişan).

Dar se pare că o bună parte din votanţii români, în ultima vreme, a început să-şi dea seama de aceste şi alte nenorociri ce-o apasă. “Nu vă temeţi!” (v. şi Papa Ioan Paul al II-lea).

“Guvernarea lui Victor Ponta nu mai este caracterizată doar de minciună şi incompetenţă, aroganţa devine din ce în ce mai mult o trăsătură definitorie. Replicile sfidătoare şi batjocoritoare ale premierului funcţionează ca agenţi patogeni prin care aroganţa se întinde ca o molimă prin PSD, infestînd nu numai baronaşi şi parlamentari, dar şi alţi slujbaşi ai statului. (...) Se tot dezbate ce-i îndeamnă pe tineri să iasă pe străzi cu Roşia Montană. Este evident că nu sînt numai preocupări ecologiste la mijloc. L-am întrebat şi pe un amic, implicat în protestele de la Bucureşti: Vreau să fiu respectat, vreau să nu-şi mai bată joc de noi ăştia din politică, să se ştie că existăm şi să nu ne mai considere proşti (v. Ovidiu Albu, în Evenimentul zilei: “Cine îl plăteşte pe Zaharescu în Africa de Sud? Aroganţa Sa Victor Ponta?”, Chișinău, 21 octombrie 2013).

Peste tot Infatuare:/ a ieşit la drumul mare!

Mai avem totuşi în “colonia/ loteria/ România” Oameni puternici şi luminaţi de Duhul Sfînt (şi mai încet cu poantele “protestatari = extremişti, eco-anarhişti, neolegionari, neofascişti...”), Oameni care să ne conducă... pe o cale dumnezeiască…/ şi de cei răi să ne ferească!

74

Îmbătați/ de putere,/ “înroșați”/ de plăcere.../ tare “inervați”,/ dar... deja votați.../ bat în țăranii “răzghiț”... vai-vai!../ ca-n fasole... și ca-n hoții de cai!

“Cî doar sta-tu îs ei.../ so-șia-liș-tii, și vrei!..”

(Pe-aceste două stihuri le striga icnind... un bătrînel – se spunea că-i cu două coaste rupte... – zvîrlit în mijlocul unei “bălț cu glod”... de bravii apărători ai patriei socialiste din renumita – la nivel mondial! – Redută Pungești... cu gaze de... ssssssst!.. că te mai aude vreo poantă!) În fiece clipă iubiţi România.../ Grădina şi Lacrima Sfintei Maria... (v. și Rareș Bogdan).

Trăiască Vasluiul lui Ștefan cel Mare!!! (I.D., 21 octombrie 2013) Notă: (...) Să nu te “intereseze politica” (o falsă şi ingrată “conduită”, uneori indusă), adică să nu te intereseze mersul Ţării, durerile de tot felul (inclusiv cele sociale! nu “socialistdemocrate”!) ale semenilor... – “io nu votez.../ că mă nervez!” – o aşa deplorabilă atitudine... este o crimă!

Decît să te enervezi.../ ia mai bine să votezi!

Dar să votezi Adevărul dumnezeiesc... şi nu minciuna diavolească – aceea care, pînă la urmă, dragule Român, te va sorti numai şi numai distrugerii! (...) (Pr. Isidor Doctoreanu, 4 aprilie 2013) Notă: “... Flacăra multstrălucitoare Iosif Constantin DRĂGAN nu s-a stins. Ea va lumina în jerbe tricolore peste Planeta Albastră cît va fi România Românie şi românul român! Încă din tinereţe îi studiam articolele, cărţile şi mai cu seamă buletinele Noi Tracii pe care le primeam personal din Italia. Cum să nu dedic această carte şi unuia dintre Românii admiraţi de mine atît de mult de-a lungul anilor!?” (Isidor Doctoreanu, 2 iulie 2009)

75

“Voce di uno che grida nel deserto...”/ (Stări barbare şi amare... de zile mari/ tragicom.ro) Iubiţi români din lumea largă, România actuală (cineva din Paris îi zicea “Ro... maneaua”) a devenit un caz clinic: vreo mie şi ceva de “înalţi dregători”, fără suflet şi fără caracter şi fără multe “inimicuri d-aldă astea”, au reuşit, rînd pe rînd, în cei aproape 24 de ani, s-o îmbolnăvească de moarte.

“Băieţilor deştepţi”, aţi mers cu... deşteptăciunea/ deșertăciunea prea departe! Cred că a venit deja vremea socotelilor! (Asta... ca un fel de predoslovie.)

Dar... în grădina noastră... avem şi “fete deştepte” (cu-aceeaşi... consecutivitate/ în neagra răutate). Una dintre acestea este “madam Barbara.../ de la Amara”. (Îndrăznesc – cu “scuzele de rigoare” –/ “şi patern şi ferm”, în continuare,/ cîteva... “ponturi călăuzitoare”... să-i ofer.) ... Madam Barbara.../ de la Amara, ce mai aştepţi, mări-a ta... “cu-co(r)-ni-ţă”, ce! mai! aş! tepţi! Du-te... rapido la Vaticanu ăla şi pune-l la... punto! De preferat să mergi cu Dacia... Lugano. (O să-ţi prindă bine. Şi nu uita bricheta.)

Cum ajungi acolo, îl chemi... urgentissimo la raport: “Bă, Vaticanule! Bă, nenorocitule!! Bă, nonconformistule!!!

Cum ai îndrăznit tu, bă, să treci păste Mine şi să-i dai licenţă dă emisie celui mai iubit dîntre impostori, antipontului ăla dă şef păpădădist!? Dă ce, mînca-ţi-aş io bazilica ta cu tot cu porumbei, dă ce i-ai dat-o!? Aud??”

Dacă nu înţelege prea bine, că tu nu ştii limba vaticană, trage-i cîteva înjurături neaoşe şi zdravene “dă bulivar”... şi cîteva “chiote... dă izbîndă contra duşmanilor dă clasă”: şi atunci îţi va înţelege limba... cî-ne-(i)as-că. Şi cîrpeşte-i o palmă în numele... obrazului stîng! El, Vaticanu, spirit biblic, ţi-l va întoarce şi pe cel drept. Tu, spirit bibilic, n-o să mai ai răbdare: scoţi sticluţa cu benzină din poşeta milionară, “sticloanţă” pe care în prealabil ai umplut-o “ochi” din rezervorul energetic al Daciei, îl stropeşti (cu aceleaşi chiote 76

victorioase-războinice de (ba)laură) şi-i dai foc! (“Haoleu, mînca-ți-aș, nu ia foc sfîntu hăsta!”)

“Puoi”... îl caţi! “pă şoricel”!/ care, slab şi sprintenel.../ iute s-a ascuns şi el.../ într-un cuib de porumbel... vaticănesc. Atunci tu, fire izghită, pardon, răzbătătoare, negăsindu-l, cu restul de “energizant”, îi... dai foc la valiză... cu tot cu licenţă/ şi... cu declaraţia de independenţă faţă de... Consiliul Naţional al... Anticariatelor.

După care, te reîntorci în Dacia: şi poţi chiui.../ şi poţi sudui.../ şi poţi “aţîchi”.../ cîîît o fi ş-o fi!.. ... Acesta ar fi un “scenario”. Iată şi... un al doilea.

Pe 25 octombrie Anno Domini 2013 (ăgzact dă ziua ăx-regelui, cum zic tovii), se proţăpeşte... ante portas Vaticanului o E.M. – excelenţă mioritică – cu un ponos.../ şi un donos. (Atenţie: caco... furiile sînt aproape obligatorii.)

Acolo, lume subţire, e prezentată cu... respectul romanic în faţa unui Cardinal care, printre toate cele vreo 11 limbi... o poseda şi pe aceea a martirului Eminescu...

(Apropo, nu vi se pare că, noi românii, avem cam prea mulţi martiri la metru patrat!? Care-o fi cauza??) Din motive de... precauţie statală îl vom numi, convenţional, doar cu iniţialele Em.S.C. (Eminenţa Sa Cardinalul).

E.M. – Bună ziua, părinte arhiman... îîî... cardinal!

Em.S.C. (cu blîndeţe) – Bună ziua, şi binecuvîntări, stimată Doamnă şi creştină... din Grădina Maicii Domnului...

E.M. – Ia ascultă, părinte arh... ca... cardinal! Eu nu am venit aici ca să mă iei matale în căruţă... cu tot felu dă nimicuri, grădini şi maici preciste!! Eu am venit aici cu probleme grave!!!

Em.S.C. (cu mirare... şi blîndeţe) – Vă ascult...

E.M. – Nu numa că tre să m-asculţi, da tre să răspunzi în faţa Mea şi a Organizaţiei pă care cu oroa... cu onoare o conduc: cum ai îndrăznit să-l oploşeşti... pă un prăpădit/ dă nenorocit/ şi impostor/ dă infractor... aici la voi!!!

77

Em.S.C. (consternat... dar cu blîndeţe) – ...Vvvă rog, explicaţi, că... nu prea înţeleg...

E.M. – Ahaaa, eşti din aceeaşi mafie diaconească!

Acuma cînd ţi-am arătat dăspre ce este vorba, o dai cotită ca la... Cotu Domnului!! Hăla dîn icoane!!! (Şi începe, “în stilul ei caracteristic”, să chiuie şi să facă gesturi şi grimase... şi alte cele... cît poate!)

Em.S.C. (face ochii... mici şi trişti cîteva secunde; dar... – cu ochii de-acuma în lacrimi – îşi înalţă privirile spre Basilica San Pietro, apoi face cîteva cruci... de la stînga la dreapta... formează 1-1-2... şi face semn către cîţiva diaconi din preajmă să-i aducă aghiasmă şi tămîie fumegîndă... purificînd locul rămas între timp liber şi liniştit şi plin de aceeaşi strălucire divină de Cetate Eternă...)

– Adoramus Te, Christe... et benedicimus Tibi... / Quia per sanctam Crucem Tuam... redemisti mundum... // (îşi şterge discret lacrimile; dar izvorăsc, grăbit, altele) Al Re immortale dei secoli eterni... / al Signor della vita che vince la morte... / risuoni perenne la lode e la gloria... // (nu mai poate continua... nici în latină... nici în italiană – s-a blocat; suspină adînc; ridică mîinile spre cer... mai murmurînd totuşi cîteva cuvinte într-o altă limbă mult dragă lui... care... cînd o vorbeşte.../ îl linişteşte) Iart-o... Doamne... că nu ştie ce face... / şi apără-l de grea răutate pe robul Tău...

Dan... / (şopteşte) “Glasul celui ce strigă în pustiu... nel deserto...” (I.D., Planeta Albastră... dar cu pete/ violete, 25 octombrie 2013.// Azi fiind o importantă Aniversare... profit de ocazie: Vivat Rex Mihai I! Multos Annos!)

Notă: În 29 octombrie 2013, după enormele daune financiare,/ după atîta durere, necaz şi teroare, DD e amendat, tot el, cu 100.000 lei!

De-acuma Înseşi Cerurile nu vor mai răbda... nu vor mai suporta atîta răutate/ şi vor face Dreptate! (Isidor Doctoreanu)

78

Notă: (...) Indiferent cine sînt autorii şi autorii morali ai închiderii samavolnice a Postului de Televiziune “OTV”, aceştia trebuie să fie pedepsiţi! Şi să compenseze şi enormele daune materiale şi morale!

Pînă la urmă aceasta ţine şi de datoria Uniunii Europene, şi de competenţele CEDO, LADO! Gravele derapaje de la democraţie, în plin centrul Europei, au atins cote periculoase!

Mă voi ocupa creştineşte, personal, la Bruxelles şi în marile capitale europene şi americane, pentru o analiză imparțială şi anihilarea incredibilelor nedreptăţi abătute ostentativ asupra Poporului Român! (Pr. Isidor Doctoreanu, 2 mai 2013) Notă: Un “parler-mentir” (nici nu mai contează din ce “fracţiune”), la Realitatea Tv (“post benefic pentru Ţară,/ însă hărţuit de Fiară”), azi 13 octombrie 2013 ora 13:45, a scuipat otrava: “Dacă Dan Diaconescu îşi va deschide OTV-ul la Vatican noi vom putea, liniştiţi, să ne facem treaba [!?] în economia ţării!”

Maică Românie,/ cîtă nebunie,/ cîtă mîrşăvie,/ cîtă josnicie,/ cîtă păgînie/ şi neomenie/ şi făţărnicie mai poţi duce!? Şi pînă cînd!!

(Isidor Doctoreanu, 13 octombrie 2013) P.s. Am luat poziție în apărarea unui om – așa am înțeles eu atunci.

(Isidor Doctoreanu, 14 septembrie 2014) Notă mai de ultimă oră: Azi 6 noiembrie 2014... dezamăgire totală dle DD! În cîteva luni v-ați sucit la 180 de grade! Cum să coalizați cu rivalul nr.1!?

Vom vedea cît de ingrat (sau nu) va mai fi Viitorul cu noi!.. Klaus (Claudius) Iohannis (Ioan), totuși, va învinge... în pofida și a tuturor mitocăniilor din stînga rătăcită! (Isidor Doctoreanu) P.s. Dar... același Klaus Iohannis... un om drept,/ înțelept și cu suflet mare, poate va veni vremea, dle DD, ca în viitor, măcar pentru generozitatea și binele făcut de Dvs. aproapelui, să vă întindă... o mînă frățească,/ dumnezeiască... (I.D.)

79

Două personalități – două atitudini Azi 12 noiembrie 2013, exact la 10 luni fără 10 zile de la interzicerea criminală a funcționării OTV, am înțeles de la Realitatea Tv că SS Papa FRANCISC I a înfierat cu tărie corupția, dezmățul economic, hoția, răutatea, ipocrizia!..

Să fi avut Sfîntul Părinte în vedere și năpăstuita noastră Românie? Nu-i exclus.

Trebuie neapărat (urgento!) să mai trec pe la Vatican... să-mi plec fruntea, să mă înclin în fața acestei atitudini demne, drepte și umane, în fața acestui luminat urmaș al Sfîntului Petru!

(Apropo, observ cu stupoare – “bravos națiune!” – că Dan Diaconescu “e scos total din cărți”, a devenit “persona non grata” pentru mai toate televiziunile românești! Care... “fac vorbire” mereu și așa de frumos despre “sublima solidaritate”!.. Însă unele mai continuă, Doamne Isuse, să-l murdărească, “în virtutea inerției”, chiar și acum la finele anului 13!.. (...) Avanti, popolo!) Și tot la televizor, și tot azi, “o înaltă față laică a UE” o zice... (și fără să clipească…)/ “în limba franțuzească”: “La Roumanie et la Bulgarie... ne sont (...) pas encore... pour Schengen!” etc. etc. Știm, țiganii! Asta e problema. Să se spună direct. De ce atîtea “ascunzișuri după deget”? Țiganii din România și Bulgaria! “Că-s prea mulți.” Păi ăștia “sînt mulți” în România pentru că România a fost și este “exagerat de tolerantă”. Dar, pe de altă parte, parcă toleranța e și o calitate, nu? (Or, acum, probabil, toleranța proverbială, istorică... le iese românilor pe nas!?) Însă, pînă la urmă și la urmă, țiganii sînt și ai Europei, țiganii sînt o problemă și a UE! Școlarizați-i/ și educați-i/ și… adoptați-i/ și integrați-i! Uniunea Europeană este și a lor! Deabia vă cunoașteți mai bine, vă acomodați și voi “europenii de categoria I” cu ei, că sînt și ei oameni, sînt creaturile Domnului, n-o să-i alungați în... Triunghiul Bermudelor!

80

Și fiindcă veni vorba: atîta timp cît sînt în lume frumoase cîntece țigănești, cît sînt frumoase jocuri țigănești, cît există unele datini țigănești, importante meserii țigănești, o limbă țigănescă rudă cu limbi euro-indiene și cu însăși vechea limbă sanscrită... eu nu-i voi porecli pe țigani cu “etnonimul” rom și cu “lingvonimul” roma (romani)... care produc și destulă ilaritate și atîtea confuzii!

(Porecla, odată ce-i poreclă, proliferează: Un romălău ș-o romancă – Romy și Romica Romgaz! – de prin Piața Romană a României, de ziua romilor, beau rom... “într-o crișmă dîn Roma”, trăncănind în limba romă... că-s români “dă-mpărătești”, cu... romu-n față, “romțăind”... romkrantz-of cu aromă de rom, “romîrîind”... Opăreala “Voievodul romilor” de “Roman” Strauss, ajunși acolo prin... www.romtransvăleleu.ro! Asta, numai așa, ca un mic exemplu folcloric.) Țiganii cu bun-simț, cultură și cu picioarele pe pămînt – m-am consultat cu mulți, inclusiv cu unii profesori universitari din această etnie (ca ex. – stimatul domn Rădiță) – cam așa gîndesc: “dacă lumea ne zice rom... tot la țigan se va gîndi; așadar cui îi trebuie... astă năluceală/ artificială!” – deci toți aceștia nu acceptă “aste porecle... inclusiv regalitățile romești inutile, ridicole...” și, aș mai adăuga eu, nejustificate.../ și încurajate la începuturi de bunikuțele fîsîniste! “ca să umbrească,/ să terfelească”/ adevărata Monarhie românească!

Nu etnonimul e marele neajuns: rasismul bolnăvicios, inconștient, uneori sălbatic față de ei și față de oamenii de culoare! Repercusiunile regretabile pot oricînd să se acutizeze. Atenție... “țărilor civilizate”: toți sîntem creaturile aceluiași Tată! (Să ne detașăm de orice prejudecăți. Inclusiv față de această interesantă și talentată etnie.)

Domnilor mai vechi “unioniști/ europiști”! Cu sau fără Schengen... țiganii oricum vă vor fi musafiri: sînt “membri ai 81

UE”! De altfel, am înțeles încă de prin 2007 că noi toți ROMÂNII sîntem considerați un fel de “europeni de categoria a II-a”! (Îndatoriri da, drepturi... mai așa!) Și că am fi intrat în UE “pe ușa din dos”! (Un fel de... “Ură de rasă... rasă de ură!”) Dar... dacă-dacă ne-o trece prin cap să facem noi o CERERE mare... cît fosta și viitoarea România Mare...

– în una din cele mai vechi limbi de pe Pămînt... nu doar din Europa: LIMBA ROMÂNĂ – pentru a ieși din acest “club select”... de data aceasta “pe ușa din față”! Ce va zice atunci... “Înalta Poartă” cu Schengen-ul ei cu tot?!?

Vreau să închei “într-o altă octavă”. Noi toți cetățenii României – români, maghiari, germani, țigani, ucraineni, bulgari, sîrbi, croați, polonezi, cehi, slovaci, ruși, turci, evrei, armeni, găgăuzi etc. pe care pe toți îi iubesc și-i respect – umăr la umăr să milităm: (1) împotriva aservirii țării noastre străinilor, (2) împotriva sărăcirii celor mulți din cauza furturilor generalizate/ și… “instituționalizate”, (3) împotriva românescului “socialisssimocapitalism” rapace, (4) împotriva subminării sistematice a economiei naționale, (5) împotriva trădării intereselor României și îngenuncherii ei meschine și lașe, (6) împotriva clientelismului politic și a bătăii de joc (așa, mai pe-nțelesul tuturor) a Puterii trufașe-feroce asupra Poporului disperat, (7) împotriva manipulării,/ cianurizării,/ “gazoșistării” și, în general, (8) împotriva DISTRUGERII, de peste două decenii, a ROMÂNILOR. Da. A românilor de orice naționalitate;/ și dacă nu am dreptate…/ (aici și în întreaga carte)... să mi se dea foc în fața Palatului (ne)Victoriei... pentru că eu... (de-atîta obidă82

necaz-durere) nu am voie s-o fac singur: șeful direct al meu/ este Cel DUMNEZEU... (care nu doarme!) și nu-mi va permite. Salve! (De... binecuvîntări.) (I.D., 12 noiembrie 2013) P.s. Nu sînt un eurosceptic. Și nu am fost nicicînd. Dimpotrivă, așteptam cu nerăbdare admiterea Țării mele în Uniunea Europeană!

Dar în ultimii ani mă încearcă tot mai mult dezamăgirea. Pentru că... nu ar fi cazul să fim “asimilați” noi, “ultimii primiți”, ca un fel de paria în UE! De asemenea, nu voi fi de acord niciodată cu așa-zisele privatizări (pentru fier vechi), nici cu “liberalizarea” vînzării... untului de pămînt românesc “de la sărăcanii de români/ spre clienții bogați străini”, celor cu bani mulți, în loc să fie încurajată cumpărarea de către cetățenii noștri (și nu anchetarea lor)! În așa situație, haideți să vindem altora toată “Grădina Maicii Domnului” și la un preț “cît mai convenabil” lor, că și-așa mulți consideră deja Țara noastră... colonia/ România! (Isidor Doctoreanu, 21 noiembrie 2013) Notă: Cînd președintele Nicolas Sarkozy decide în august 2010 o expulzare masivă a țiganilor veniți din România, Arhiepiscopul din Aix-en-Provence, Christophe Dufour, ia poziție publică împotriva acestei politici: “Este vorba de cetățeni europeni, trebuie să li se permită să lucreze. Ei sînt gata să facă munci pe care francezii nu vor să le facă. Trebuie școlarizați copiii (...). Trebuie să procedăm la integrarea lor, ținînd cont de aceste familii, unele sosite aici de vreo 8 ani.” (Isidor Doctoreanu, din Internet, decembrie 2012) P.s. De altfel, acest vrednic Arhiepiscop provensal are ca deviză spirituală: “UT UNUM SINT”. (Isidor Doctoreanu) Notă: Cuvînta la Chişinău, cu ani în urmă şi... cu cinism (redau din memorie), un (pe-atunci) preşedinte al Dumei de Stat a Federaţiei Ruse că... “asta-i soarta popoarelor mai mici: ele au de suferit” etc. etc. Deci... ele trebuie să sufere, fiind obiecte/ subiecte de sacrificiu în faţa altor popoare!

Cîtă sfidare! Dar noi am fost chiar tamponul şi scutul şi jertfa dintre Est şi Vest! (Pentru a ne sfida şi Europa!) (Isidor Doctoreanu)

83

Cît înseamnă bunătatea și omenia lui Nelson Mandela și a Sfîntului-Moș Nicolae...

S-auzi, să vezi…/ și să nu crezi!.. Ce rol important au avut cei doi foști pămînteni (din titlu) pentru unii actuali încă pămînteni de pe la noi!..

Da. Azi... 6 decembrie 2013... s-au întîmplat unele fenomene pămîntești/ (și cerești) incredibile!..

1. Toți cei care l-au terorizat/ și l-au șicanat în ani și ani pe Dan Diaconescu... și-au cerut rînd pe rînd iertare:/ de prea multă solicitare (sau “de emoție”? “de rușine”?) se-nroșise pînă și “telefonu fisc” de la “ex-OTV”; l-au mai încredințat/ (pe omul represat!) și... că vor pune mînă de la mînă și-i vor crea “o stipendie compensatoare”... timp de vreo 9 ani, dar numai cu o condiție: să dispară, cît mai repede și cît mai departe, în vreo insulă (de preferat nelocuită, pustie)!

Cică s-au adoptat “mutual/ surdual” aceste “acțiuni strategice”... pentru a nu le încurca carierele lor politice (cacofonie obligatorie!) și activitățile lor (“de neînlocuit”) financiare și de tot felul... “în... favoarea iubitului norod” (cum găsești/ la Pungești,/ Costinești/ și Puiești.../ și tot ești... la Sînmartin!) “și-n... fervoarea viitoarelor alegeri prezidenți... alelei”! (Unii “prieteni”, de-ai lui, mai “rigoriști” – inspirîndu-se și de la mai vechii politicieni/ “roșiistîngpruteni” – o zic și mai tranșant: “Acest dușman/ caracalean/ prăpădit.../ [dar găsit!] ar trebui să dispară... vîrteguș depestotlocu! Să nu mai fie văzut pe niciun... glob al României și pe nicio planetă a Pămîntului!”)

2. Traian Băsescu și-a cerut iertare de la Victor Ponta pentru că... el l-a uns pe “motănel”/ ditamai prim-ministrel, avînd astfel “posibilitatea” (cel din urmă!) să-l “dezmierde” cu vorbe măg... (h)ulitoare, cît mai des, cît mai “frumos”/ și cît mai “obrăznicos”… taman pe cel care l-a înscăunat.

84

(Se... șușotește, din ce în ce mai mult, prin înseși “anticămările guverno-pontane”/ că, probabil, astă manieră e-un caz unic în istoria statelor contemporane!)

3. Ioana Băsescu și-a cerut iertare de la Victor Ponta pentru că “a îndrăznit” să cumpere pămînt românesc/ din meleagul… savanto-pontesc! Și va mai cumpăra, “ce-o fi o fi”, ca să nu-și fi cerut iertare... “pentru puțin”. De pomană.

(Se... pistolește pe la cozi că... ăl pămînt era păstrat/ pentru a-l fi cumpărat – la 01.01.2014, 00:01, după “liberalizare” – un “trib select” din... pustia Sahara!

O “parlamaitare” de dreapta – cozii! – n-a mai suportat/ și chiar a strigat: “Ducă-se pă pustii!”)

4. Traian Băsescu și-a cerut iertare de la Ilie Sîrbu... pentru că acesta din urmă și-a permis... “să-l acuze”... de “demență” (!)... “trăsnită/ pocnită.../ de la Ilie pălită” (!).

(Se... parlavrăjește că un Brutus vrea ca... de 1 aprilie 2014 – “dă ziua păcă... nelelor” – să-l bage pe Traianus într-o “instituție specială”, iar... locul liber – “dă la prășădănție”!

–/ să fie ocupat de... sîntilie! Cu fulgere și trăsnete... “speciale”. Hm. Va intra Brutus acolo?)

5. Electoratul liberal (de dreapta!) și-a cerut iertare de la Crin Antonescu... că prea s-a stîngit/ și prea s-a-nroșit!

(Acesta din... “urnă”!) Și – auzi comedie! – “Crinulețu”... se autoflage... “leasă”!/ (dacă nu se-ntoarce-acasă). Din... US. 6. Întregul popor.../ ăla plătitor... dă taxe și accize (și... “incidente,/ accidente.../ roș-montane/ [roș-pontane],/ șist-cîmpane.../ cu bastoane/ și... cordoane”) și-a cerut iertare [(s)pontan!] de la prim-ministru... că i-a încurcat ăstuia socotelile... în represalii/ (de la canalii/ și alte “falii”) guverna... “mintioase”.

7. În final…/ (“pastoral”) îmi cer și eu iertare de la toți eventualii dușmani (pe care-i iubesc mult)... pentru că nu am reușit să-i iubesc și mai mult, “asupra de măsură”,

85

cum o spunea... cu amărăciune și lacrimi de durere...

Românul Mihai Eminescu – martirizatul politic... și ucisul!..

Dar mai ales îmi cer iertare/ de la cei care “au binevoit” să închidă OTV (și vor să închidă și Realitatea Tv!) inclusiv celor de la... măciuca socialistă dirijată ostentativ contra teleradioului național (“incomod” uneori) românesc!

Cîîît înseamnă bunătatea și omenia celor doi “eco-anarhiști” – Nelson Mandela și... Sfîntu-Moș Neculai!..

(I.D., 6 decembrie 2013.// Citiți textul și în voce, cu intonație adecvată, cu trăire interioară, cu “tristețe teatralșăgalnică” și cu smerenie comemorativă... și veți vedea cîîît de inteligibil va deveni... bietul text... – I.D.) Notă: Încă de mai mulți ani mi-am dat “mult şi bine” seama că, într-o proporţie însemnată, “nacialnicii” şi “elita intelectuală” din jurul României nu vor Unirea!

Chiar şi cei care adesea fac clăbuci la gură ca... “ultraunionişti”, cu festivisme “despre fosta Unire”!

(Am mai spus-o: e o mare... mascariadă/ șmecheriadă... ribbentrop-molotovistă aici!)

Acum, în iureșul evenimentelor din Ucraina, s-ar părea că, în sfîrșit, s-au mai “bezmeticit” (cu b din d!) și vajnicii/ și nujnicii estpruteni! Mă tem, “doroghie rebiata”... să nu fie/ prea tîrzie dezmeticirea asta a voastră!.. (Isidor Doctoreanu, Chișinău, 18 martie 2014) P.s. (...) Și mai încet cu federalizarea întregului areal românesc de dragul menținerii “nacialniciilor” R(ibbentrop)M(olotov)! Alții, și mai “ingenioși”: vor “Referendum”! Spre marea bucurie din groapă a vreunui Vissarionovici! (I.D., 6 februarie 2016)

86

“Hai să mai murim o dată!”

Cîteva sute de inconștienți (plagiatori,/ uzurpatori/ și impostori... avizi de putere și înavuțire pînă la prostie... mincinoși, nesimțiți și fățarnici pînă la ridicol... și de-abia ăștia vînzători de țară! nu Coposu și Rațiu... de după involuție!) păcălesc/ și prostesc și fac de rîs de-o mult prea lungă vreme (și mai ales acum) o-ntreagă țară în fața lumii!

(Printre ei sînt și unii “înzestrați cerebral”, dar conducîndu-se și aceștia după același principiu anticreștin: “Totul pentru mine, totul pentru gașcă!” Și mai vor și “guvern monocolor”... și “n-ar strica și-un parlament monocolor”!

Păi... măi, tovule baron.../ cu gît scurt... în papion!/ cel ce-ți umfli venele/ și-ți răs-umfli penele: după aproape un sfert de veac... “hai să mai murim o dată”!)

Da, fac de rîs – vechii și noii tovarăși! “ciocoii vechi și noi”! – această țară bună numai de “(s)muls” (care pentru ei nu mai este o Patrie!) o țară, în definitiv, cu multe capete luminate.../ (și-adevărată integritate), o țară cu priorități în majoritatea domeniilor cultural-științifice de-a lungul istoriei mondiale! Iată de ce, jurnaliștilor, să-i sprijiniți/ cu toată puterea și rîvna... pe cei loviți!.. Nu “roșa inumană”... care mai și înstrăinează alert, bucată cu bucată, România!..

(Cîțiva... prăpăstioși, strînși hic et nunc într-o “întunecoasă comisie în creier... de noapte”, au trudit de zor... la noi și noi perspective pe culmi strălucitoare pentru țărișoara... dragostea lor! Adică pentru superimunitatea lor, “drraji tovarrăși și prretini”!! Apropo, mă-nchin în fața orașului erou și martir Timișoara – cu al ei “punct 8” – în anul 24!! Care muritor nu-și dorește un stat de drept, și nu un stat... mai mult strîmb!..)

Spre bucuria Cerului (care totdeauna iubește Dreptatea Pămîntului), bieții români... manipulați îndelung și diabolic... dau și semne, în sfîrșit,/ că s-au mai dezmeticit! (I.D., 10-16 decembrie 2013) 87

Senzațional... și fenomenal!

Martirizatul Dan Diaconescu urmează să fie înlăturat (c-un an mai nainte!) din cursa prezidențialelor! (Este vorba de cel căruia i se momesc sistematic parlamentarii, “pe 30 de arginți”, de către “Puterea cinstită și revigorată”,/ cea mai “cinstită” din cîte s-au auzit vreodată... pe fața Pămîntului... după invazia asupra României a extratereștrilor... înhămați la kalașnikoave modernizate... pe-un picior de plai... de la Cugir,/ alt oraș-erou, oraș-martir... la cel mai mare furt și măcel – “Rivuluția”, dinaintea asasinării Ceaușeștilor!)

Ca să fi fost “asimilat medical”/ drept “alienat mintal” (expresie foarte dragă unor anticriști/ în ultimii vreo trei ani... despre pepedediști!) era prea de tot!

Să fi fost asasinat.../ “nu era prea indicat”! Era prea bătător la ochi, era o prea mare sfidare mondială, cu urmări nu numai “neplăcute și incomode”, ba chiar “că-tă-stro... falii” pentru “autoritari”! Așa că... s-a optat pentru... dosariadă: “se făcea vorbire” inițial de “9 ani de detenție”, ulterior de “numai 3”! (“ca să nu prindă nici alegerile parlamentare din 2016”)! Alo, Gheorghiu-Dej, ai înviat!?

E revoltător/ și dezgustător! Un tipic represat politic al actualității, terorizat anterior mai mulți ani (ca “lumea să se deprindă”) în România... socialist-libertină demo(n)cratică!

(Aștept, “ca simplu cetățean”, cu sufletul... “la urnă”, minunea din anul 2014: ce președinte își vor alege românii după tocmai un sfert de secol de “mahmureală.../ și ciordeală tranzitivă”!)

Vă temeți de el “onorabililor,/ venerabililor/ și stimabililor” tovarăși!? (Atenție, “creștinilor”! Va urma o... și mai mare neplăcere/ pentru voi cei “cu putere”:/ reducîndu-l la tăcere – răsar alții, mii și milioane, Uniți Salvatori Români de pacostea sardonico-deșănțată, inclusiv în locul... transfugilor/ și iuzilor din parlament!) Personal mă voi ocupa de acest caz! (Poate că aveți voi “dreptate”, 88

mai știi!?) Marele Nicolae Iorga spunea că “sînt (și nu sunt... cum îl strîmbă unii! – n.n.) succese care te înjosesc și înfrîngeri care te înalță”!

Nu trebuie să fii un mare jurist ca să-ți dai seama de vinovăția ori nevinovăția unui om. (Mă gîndesc aici și la “Cattani” cîndva premiat... terorizatul polițist de la Alba Iulia... și alții!) Și ca să nu analizez cazul de unul singur voi fi sprijinit în întreaga documentare de un mare jurist de la Paris! O voi face pentru... “Dreptatea pînă la capăt”! (Asta este și “deviza”, adică “trombonul” tovilor!) Ave! (I.D., 18 decembrie 2013) Notă: (...) În ultimul timp despre UNIRE și (RE)UNIRE se vorbește mult și totodată puțin. Accentul se pune pe populația din capitală. Dar și aici este mult de lucru, Reîntregirea, acest act atît de necesar tuturor basarabenilor de azi, dar mai ales pentru cei de mîine, este folosită de unii drept o sperietoare. Ba că o să vină jandarmii români și o să ne tortureze, ba că cei care nu vor cunoaște limba română vor fi persecutați!.. Aici în frunte sînt dodoniștii, usatiștii, voroniniștii, cei care rup în bucăți Harta României precum ne-ar rupe sufletul fiecăruia, lichidîndu-ne ca națiune! Radioul, televiziunile, presa scrisă și electronică se tem să vorbească pe această temă sau vorbesc cu jumătate de gură. E tragic, cînd soarta noastră e lăsată la cheremul mankurților, al curentului prorus infiltrat în creierul conaționalilor. Pînă și rezultatele recensămîntului, acest act important de evidență, care se efectuează la anumite intervale de timp, sînt ascunse din motive “financiare”.

De fapt, este aceeași frică de a spune și a cunoaște adevărul. O să se constate că localnicii sînt în “minoritate”, comparativ cu veneticii. Dar și mai important e să ne simțim ROMÂNEȘTE, să fim copleșiți de emoții la intonarea IMNULUI ȚĂRII! E important să fim uniți pentru a stîrpi hidra antiromână! Dragi compatrioți!

Să ne reunim în jurul ideilor și simbolurilor românești! Să facem REÎNTREGIREA consecvent, pas cu pas, hotărîți, și de această dată pînă la capăt! UNIRE, FRAȚI BASARABENI! ACUM ORI NICIODATĂ! (Romeo Șcerbina, Chișinău, martie 2016)

89

Deșteaptă-te, române...

(1) N-aș fi crezut că starea națiunii va degrada, se va deteriora în așa măsură, va coborî chiar atît de jos... social/ și mai ales spiritual! Și aceasta, începînd cu primii oameni în stat (guvern, parlament, slujbașii mai mari sau mai mici...), pînă la “omul ceva mai ajuns...” și uneori chiar... “omul de pe zebră”!

Auzi și vezi astăzi pe sticla televizoarelor ceea ce... n-ar fi fost de dorit să auzi și să vezi niciodată în/și despre “purul suflet românesc”!.. “Sufletul cinstit al românului!..”

O să vi se pară “straniu” ceea ce voi afirma aici: e dăunătoare corupția în economia țării, dar e mult mai dăunătoare corupția în “economia sufletului”; aceasta din urmă! o generează pe prima.

Românii trebuie să se re-umanizeze; pentru noi românii, pentru spiritul nostru... dintru ancestrale rădăcini zalmoxiene multi-multimilenare... deocamdată e mai ușor – încă nu e prea tîrziu.

Dumnezeu a fost foarte răbdător/ și-ngăduitor cu noi – “viitorii misionari ai redresării spirituale a întregului Pămînt”, cum o spun de-a lungul veacurilor profeții lumii...

Deșteaptă-te, române... și... – o repet cu amară durere în suflet... – ia aminte la bunătatea, omenia, dar și militantismul tuturor sfinților noștri martiri... și-n special cei sacrificați pe altarul Dreptății Dumnezeiești!..

Schimbarea în bine a României va veni prin noi, prin voința noastră a tuturor, prin multă Rugăciune.../ pentru Înțelepciune...

Atotputernice, Dumnezeule, acum... la 66 ani de la detronarea Regelui românilor, la 24 ani de la începutul și continuarea unor alte mari crime asupra românilor și asupra României... și la aproape 960 ani (16 iulie 1054) de la Marea Schismă, marea sîngerare a Bisericii Creștine… întoarce-Ți, Preaînțelepte, Sfînta Față înspre neamul nostru...

90

și luminează-l, nu-l lăsa în întunericul minții, limpezește-i gîndul și binecuvîntează-l... Milostive Părinte...

UT UNUM SINT...

(2) (...) Ca să se ajungă pînă acolo încît țara, ca teritoriu, să fie scoasă la un fel de licitație (care dă mai mult!) pentru oricare străin “bănos”, țintindu-se programatic,/ sistematic de către unii din aceștia “anumite zone” – așa ceva e mult prea mult!

Această crimă națională îndreptată nemilos și crud împotriva României de azi și a celei de mîine este de neconceput și de neiertat... pentru guvernarea actuală din țară,/ dar și pentru unele... (s)foruri de afară!

(Un “cineva”/ mă “mîngîia”: “Om bun, dar România... e foarte bogată;/ așa că... suportă a mai fi și furată.” Halal logică... de ciocoi.../ din cei noi! Și vedeți că, “nițel”,/ e “ș-un pic”... poețel!

Păi bine, “domnule logician”, după “glagoria” dumitale... România nu trebuie să renască... din cenușa... comunisto-socialistă, ci trebuie să se tîrască așa... între sărăcie și semisărăcie... decenii și decenii, zbătîndu-se disperată sine die.../ într-o criminală “ciumă roșulie”!)

Atenție români! Țara este furată/ bucată cu bucată: terenuri, clădiri, păduri, resurse, totul!

Treziți-vă... în fața trădătorilor de neam, în fața unor nesimțiți politicieni... “postinvoluționari”, în fața unei corupții instituționalizate prin lege, în fața unui stat represiv, mafiot!

Faceți-vă Dreptate și prin votul vostru!

Descătușați-vă odată, pentru numele lui Dumnezeu!

Gîndiți-vă la viitorul copiilor și nepoților voștri!

Părăsiți pentru totdeauna “moda socialist-ciocoistă”!

Nu trebuie decît un pic de curaj, demnitate și patriotism!.. (I.D., 21+31 decembrie 2013)

91

“Din moși-strămoși români!”

Azi 15 ianuarie 2014, în preajma... profetului-martir Eminescu, am aflat de la un român-martir din stînga Nistrului (într-o limbă curat românească, de invidiat pentru orice bucureștean – Anatol Croitor, Cavaler al Ordinului Ștefan cel Mare!) un fapt stupid, înfiorător, incalificabil: “(...) De cînd în România a venit la putere noul guvern... în frunte cu prim-farseorul tînăr și ferice... (...) pentru noi... – care, de altfel, am fost cîndva și sub administrație românească... – a început o altă mare durere.

Nu numai că a încetat mica noastră mîngîiere de a primi cetățenie română! cu actele deja depuse! – cei care ne știm din moși-strămoși români! noi, părăsiții la voia bestiilor... – dar de atunci... cum vă ziceam... nici măcar nu ni se mai primesc documentele!..” (Și a lăcrimat din belșug firavul om... din satul-martir Coșnița... ce și-a vărsat cîndva mai tot sîngele din trup... “pentru dreptate și românism”: “Așa!.. Mă gîndeam... ca să apăr barem Basarabia și România!.. Să țin piept cît voi sufla... acolo... dincolo de Nistru nostru... chiar dacă știam ce mă așteaptă mai tîrziu... dacă voi scăpa cu viață. Vai de steaua mea cum am mai dus-o după război... și cum o mai duc...”)

Cîtă ingratitudine, cîtă indolență, cîtă nesimțire din partea țării (cu literă mică) față de tamponul, jertfa și scutul din Est... pentru “statul din stînga rîpei” (martirul Prut!), pentru “statul din dreapta rîpei”... și pentru UE! Rușine!!!

E clar, dragul meu prieten și bun creștin și adevărat patriot... mare jertfitor.../ mare iubitor... de Neam, Limbă și Țară... îți înțeleg durerea și mai ales dezamăgirea cuibărite în suflet... pe care și eu la fel le resimt printre voi... Martirii și Eroii călcați în picioare... (...)

Occidentul... ar trebui cît mai grabnic posibil, cu totul excepțional, cu totul “peste rînd” – de multă vreme o tot spun 92

– să incorporeze Republica Moldova în Uniunea Europeană!

O zi e ca un an!

Iar Țara tuturor românilor va reînvia, se va redresa, se va unifica,/ se va fortifica nu de sus în jos, ci de jos în sus – de la sufletele nealterate: Poporul. Care, desigur, ferindu-se de manipulările cameleonice, “măiestrite” ale “po(n)tentaților” actuali... își va desemna în fața lui oameni cu adevărat îndumnezeiți... (I.D., Chișinău, 15 ianuarie 2014) Notă: Era pe la finele anului 1993. Mă ocupam și de ansamblul vocal bărbătesc al studenților Institutului (de grad universitar) Teologic Franciscan din municipiul Roman (rector Pr. Ioan Suceu).

Un student din anul 4 (ținea el mult la mine) se scuză și mă întreabă pe coridor: “Sînteți foarte pătruns de muzică... de aceea aș îndrăzni să vă întreb: care muzică, a cărui compozitor mondial, prețuiți mai mult și mai mult?..” (El... l-ar fi vrut pe Mozart: după o vreme, le cam știam eu “înclinațiile”.)

“Dragul meu... cea mai frumoasă muzică de pe Pămînt... și pe care o prețuiesc eu cel mai mult și mai mult... este Limba Română!” În primul moment a făcut ochii mari-mari! Dar după vreo cîteva secunde a început să aplaude... “din toată inima”, încît răsunau... toate coridoarele! (Isidor Doctoreanu) Notă: (...) Eu... de-aş fi în locul “greilor UE”... aş gîndi cam aşa: “Ia să luăm noi cît mai repede și... peste rînd sub aripa, sub ocrotirea noastră această aşchie de ţară pruto-nistreană! Şi să facem astfel regulă în Estul nostru atît de nesigur şi periculos astăzi!”

Iar Ucraina ar trebui să aibă acelaşi tratament favorabil-preferențial din partea Uniunii Europene. (...) (Isidor Doctoreanu, Chişinău, 6 februarie 2008)

93

“Cucu-și strigă numele!” (...) Cînd mureau doi oameni... de răni multiple și-n special de frig... după prăbușirea avionului... și ceilalți cinci răniți grav sufereau în ger și disperare... în plină pădure de munte, la voia sălbăticiunilor... unii (ne)demnitari “guvernau” de zor, într-o veselie, la restaurant! În crucea zilei de duminică 26 ianuarie 2014, cînd mulțimi de oameni erau lăsate în părăsire... și-n aceeași disperare... în viscol și nămeți... (“mascarada deszăpezirii” fiind doar la televizor! și asta îmi amintește de “mascarada loviluției” din durerosul, criminalul și-n continuare misteriosul sfîrșit de an 1989!) aceiași “juniori” jucau “baschet(cod) roșu”... (a)prinși la fața locului!

Totul e putred în sistemul nou-vechi. Trebuie s-o începem de la zero!

Mulți zic: “D-apăi... și Occidentu are socialism!”

Da, dar acolo socialismul nu este o scursură a comunismului deșănțat!

Poporul român merită o altă soartă!.. Cinicul “genial”, “primul ministrul” (și clientela!), obsedat de a pune presiune pînă și pe lege, îi tele... pontează pe bieții români în plină “iepocă de aur” a “geniului crapaților”!

Tovule, nu alții sînt “inconștienți, iresponsabili, aroganți, politicianiști, siniștri, orgolioși, obraznici, imaturi, mincinoși...” etc. etc., ci... “cucu-și strigă numele”!

Toată astă gașcă politică “socialistă” (de fapt... “răscapitalistă-hrăpăreață”!), de multă vreme antipopulară, nu este nimic altceva decît... “un mare mamut/ cu... labe de lut”! Care se menține prin metode necinstite la putere! Cît ne mai ține de proști, cît ne mai minte, cît ne mai fură!?

Românilor, inclusiv cei din jurul României și de peste tot, nu vă dezamăgiți cu totul! Să ne construim în mod hotărît viitorul, înlocuind (împreună!) îndelungul trecut sumbru!..

(I.D., 6 februarie 2014) 94

“Patrioții de ocazie” Am rîs cu lacrimi (și apoi am plîns cu scîrbă!) cînd am auzit declarația-provocare a “primului ministru”! (Gargarație destul de certată și cu gramatica; în satiră și amor – pardon, umor! – da: totul e intenționat și permis, dar acolo, în “reverberație”... nu era o glumă! Sau poate da?)

Cîtă minciună și ipocrizie... cîtă “hîtreală” negativă... duse pînă la ridicolul ridicolului!

Cum devin ei peste noapte “unioniști” pentru est... (doar-doar or mai trage, “patrioții de ocazie”, niște păcătoase de voturi nemeritate, momeală/capcană în care cad și unii lideri basarabeni), dar permanent (între electorate!) rămîn aceiași roșietici nepăsători/ și trădători pentru același est... dar și pentru centrul și vestul Țării!..

Campanie electorală cu sfidarea a orice! Profitorism dus pînă la exasperare! Ăștia murdăresc și compromit, prin provocări oficiale iresponsabile, exact cînd nu trebuie, absolut totul! Chiar și acel sfînt și dureros ideal al unității neamului... exploatînd diabolic și inconștient chiar și curatul sentiment unionist din sufletele celor onești... (și nu de-alde urmașii fiarelor roșii) sentiment divin... pentru care alții luptă și suferă o viață!.. Și încă ceva... românilor onești: fiți ultravigilenți!

Se pune la cale, pentru această fierbinte toamnă... cea mai sofisticată/ și diversificată, cea mai crîncenă fraudă electorală din cîte vor fi fost vreodată!

Iată de ce, de pe-acuma o zic: probabil alegerile se vor repeta (și multe capete vor cădea)!

Pentru că, în fierbințeala, opintelile și spaimele lor, baronii și tot neamul ciocoiesc (vorba lui DD și nu numai) vor întrece orice măsură în măsluire – pînă la... autodeconspirare! (I.D., Transnistria, 16 septembrie 2014)

95

“Spre... monarhism în zbor!” (...) După taman 25 de ani mi-e dat să aud din gura politicienilor dîmbovițeni că “ar înclina”, în sfîrșit, spre Monarhie. Dar de cînd, mă rog frumos, voi, politici... granzilor, “sunteți despuși d-așa ceva”?! (Și-or fi adus aminte că și titanul Mihai Eminescu era un înflăcărat monarhist!?)

Probabil că s-au săturat “și ei... de ei înșiși” după un sfert de veac de exhibiții politice și după vreo jumătate de veac de “reeducare” antimonarhică a populației!

(Cică “Ferdinand a fost primul rege român!” – de la premier vorbire!)

Dar, auzi comedie: acceptarea Regalității... pe bază de Referendum!

Păi bine, drragi tovarrăși și prretini, cînd a fost alungat Regele din țara lui, “peste noapte”, a avut cumva loc vreun dram de Referendum!?

Sau vreți să îngropați pentru cine știe cît timp și acest deziderat sfînt pentru tot mai mulți români!

Dacă vă e atît de mult “dor intempestiv” de Monarhie... (și nu s-o folosiți ca pe o mască reprobabilă... pentru voturi!) rezolvați problema, conform și Constituției, fără trucuri și elucubrații total dezonorante... mai ales în prag de alegeri!

(I.D., Transnistria, octombrie 2014) Notă: (...) Nenorocirea limbii române vine și din următoarele cauze: 1) neglijența; 2) comoditatea; 3) internetul; 4) limba rusă (în afara granițelor noastre actuale); 5) limba ucraineană și altele (în afara granițelor noastre actuale); 6) limba engleză în ultima vreme (prin supraestimarea acesteia – rîd și anglofonii nativi... inclusiv profesorii de engleză imparțiali... de “ocheiurile” noastre “general valabile” – asta ca un singur exemplu; unii habar n-au de limba engleză ori de vreo limbă străină, dar... se dau rotunzi cu vreo cîteva englezisme, pîngărind astfel și româna și engleza! – simultan cu disprețul (!) sau/și infidelitatea (!) sau/și superficialitatea (!) față de minunata noastră limbă maternă, cum ar fi și sacrilegiul lipsei

96

diacriticelor (!) chiar și pe sticla – “de limbă etalon” – a tele... zorzoanelor: una-i tata și alta-i țața, una-i suie și alta-i șuie; păi dacă înșiși profesorii și, în general, intelectualii s-au îmbolnăvit de O.K., job, cool, super, mișto, nasol, bleaghi, blin, zakalibit, koroce, vsio, tak, ladno... cum să nu se molipsească și tinerii elevi/studenți, viitorii intelectuali, viitorii “apărători” ai limbii românești – cel mai scump tezaur al neamului nostru!?); 7) erodarea sau chiar absența sentimentului patriotic ș.a. (Isidor Doctoreanu, Chișinău, 31 August 2007) Notă: (...) Păi... se zgripțurea/ și se zghihuia/ și... “se chiuia” o “nacialnică” stalinistă “An 13” (de la comitetul central al audiovîjgălăului! nu-i dau numele... să nu-mi stric stilul!) cam așa: “... Dacă se va mai redeschide OTV eu o să-mi bag dimisia dă tot – și p-ormă mă sinucid singură!” În acest caz, măi... gripă aviară, trebuia să nu fii acolo! Pentru că nu ți-e locul acolo unde trebuie să fie oameni... și morali,/ și normali,/ și destul de cerebrali!

Ce “pontifex carpicus” te dăscălește,/ te mulțumește? Jos poanta!

(Acad. Doru Jalea, “Micropamflet”, Paris) Notă: Azi, 26 februarie 2014, 12:00, am fost invitat telefonic la Chișinău să asist (de data asta ca jurnalist) la un proces judiciar mai deosebit, pentru o faptă care întrece orice închipuire: furtul unui partid!

Da, a Partidului Național Român! Cine-i zmeul? “Filiala” PSD/ din... țăricuța RM! În lipsa președintelui Constantin Mitachi (era bolnav), la o “adunare-adunătură” ilegală/ criminală (un fel de “marțea neagră”! și cu persoane total străine organizației!) s-a “tocmit” jaful! (Info: 079131066.) (Isidor Doctoreanu, Transnistria) Notă: (...) Așa cum alte popoare își apără granițele, neamul și limba – și foarte bine fac! – de ce noi românii să fim strîmtorați și călcați în picioare cînd e vorba să ne exercităm acest drept legitim și dumnezeiesc!?

Aici joacă un rol primordial conducerea fiecărei țări – care trebuie să fie cît mai vocală și preocupată permanent de această latură sacră

97

pentru poporul ei! – nu “toleranța” (a se înțelege aplecarea în fața dușmanilor și opresorilor interni și externi!), nu egoismul, nu individualismul, nu frauda, nu lupta neloială, samavolnică și fratricidă pentru cîștigarea și apoi menținerea prin orice mijloace la putere! (...) (Isidor Doctoreanu, 15 ianuarie 2014) Notă: (...) Jurnaliști (onești și drepți) din toate Româniile... sprijiniți-vă/ și uniți-vă! S-o terminăm o dată pentru totdeauna cu rămășițele bolșevice, cu toate ale lor apucături tîlhărești și netrebnice!

Jos cu cei 3M: Minciuna, Manipularea/ și sora lor – Maltratarea!

(Isidor Doctoreanu, Transnistria, 10 august 2014) Notă: (...) Răutate pînă la ridicol și prostie. Trebuie nu să de-băsescizăm, ci să desatanizăm, să depontizăm (adică să curățim de “poante macabre”) biata țară!

Băsescu a fost, este și va fi, totuși, un patriot! Și unionist.../ neconjuncturist! (Sper! Și mai sper să nu fie vinovat, și el, de “adăpostirea” lui DD!) (Isidor Doctoreanu, 8 septembrie 2014) Notă: Se părea... că am pus ultimul punct “pe-aici” în 26 mai 2014.

Cîte “trădări/ lideriste/ și transformări/ socialiste” vor urma... vom mai vedea. Domine miserere nobis.

(Așa gîndeam atunci: că aș fi pus ultimul punct în această carte; dar la această nouă ediție am mai umblat la întregul conținut... spre bucuria unora/ și întristarea altora.)

Meditez la biata Românie care înaintează... spre o distrugere ca stat! Asta-i situația: cu toate trădările/ și delapidările!.. ș.a.m.d.

Deșteaptă-te, române! Și roagă-te... spre îmbunarea Celui de Sus...

M-am săturat să tot văd roșu înaintea ochilor. Bucureștiul, am impresia, spre asta ar merge. Va fi odată și odată vreo Salvare a României!?.. (Isidor Doctoreanu, 24 septembrie 2014) Notă: Eu, împreună cu ai mei colegi am putea aduna mii de cărți românești ca, pe lîngă preconizatul Centru “Grigore Vieru”, să funcționeze o bibliotecă cu carte românească. (...) (Teodor David, vicepreședinte “Vatra Românească”, Oradea, 10 februarie 2015)

98

Teribilism, obrăznicie... și de toate În 23 septembrie 2014, după 07:00, deschizînd “televîjăul”, mi-a fost dat să aud niște “convulsivisme” regretabile (cel puțin din punctul meu de vedere) pentru un individ (I.M.I.) care (în sinea lui) se consideră “forte”.

Iată cîteva (redate cu aproximație... tolerabilă): “Dan Diaconescu este... posibilitatea doar a unui zîmbet în colțul gurii...”

“El este pentru partea tîmpă a populației...”

“El escaladează culmea ridicolului...” etc. etc.

Nedrept, malițios, cu prea neîngăduită înfumurare... și de-abia “măria ta”... ridicol!

Cu ce-a fost, măriile voastre, ridicol DD la a lui lansare a candidaturii? Cu cele cîteva cuvinte de suflet și de bun-simț și cu altele cîteva ce vizau în special eventuala fraudă electorală!?.. (Care va fi mai prezentă probabil ca niciodată!)

Nu știu de ce, dar parcă nu mă simt chiar așa de naiv cînd iau apărarea unor oameni... – cu toate riscurile unor “judecăți de valoare” tîmp-teribiliste din partea oricărui buric al Pămîntului!

Chiar începusem să vă simpatizez... dom-le jurnalist/ și medicinist (așa cum îi chiar apreciez pe mulți de pe-acolo... de la Realitatea Tv.: Cozmin Gușă, Rareș Bogdan, Lavinia Șandru, Octavian Hoandră...) în urma unor emisiuni de-ale dvs., dar cîtă dezamăgire și gust amar îți poate lăsa în suflet un om care vrea cu orice preț să fie “la modă”: să-l critice din toți bojogii și din toată inteligența “proprie și personală”, “cînd mai nasol... cînd mai mișto”, pe Dan Diaconescu! Și nu voi renunța la vizionarea acestui post tv.!

(Cel puțin deocamdată.) Căruia deja i-am și luat apărarea!

Deduc – v-ați bucurat de închiderea OTV... dar barem nu vă... auto-deconspirați!

Am impresia că greu vom ieși noi din meandrele manipulărilor, din nepăsarea și lașitatea majorității românilor 99

și din alinierea (prin “sfînta” inerție “zburdalnică” și “comodă”) “spre socialismul tot mai roșu... în zbor”!

Parcă nu-i văd deloc “tîmpi” pe-acei care iau apărarea unor semeni! Inclusiv pe milioanele de români care-s de partea PPDD! Tu, un singur “șmecherași”/ cu “jeargonu dă orași” – murdărești/ și-ndrăznești/ să jignești... atîta lume din întreaga țară!

(Noi te rugăm frumos/ să nu mai tragi în jos, “pă nasoale”, acest hărțuit – și el! – post tv., scărpinîndu-ți limba uneori anapoda! Ia exemplu pozitiv de la alții: Cozmin, Rareș, Oreste, Edward, Cornel, Eli, Emma...) Și totuși, cu sau fără “judecătorii de valoare”, lumea românească nu e deloc tîmpă... și, cu sprijinul Înțelepciunii Divine, o va duce capul să despartă Adevărul de minciună, Binele de rău, Lumina de întuneric.

(De solidaritate/ spre o sfîntă dreptate și de solidaritatea de breaslă... de multă vreme nu mai poate fi vorba în noua și mereu roșia republică socialistă românească!) Și... ca să nu țipe vreun “beoțian” că aș fi “vai-vai! fanatic!” (de vor “țîpa” e treaba lor!) iată cu ce voi încheia această tristă intervenție: ca cetățean și român... voi vota și eu.../ dar pe cine “vreu”! La primul tur pe Dan Diaconescu (“pă șoricel”!), iar la turul 2 pe Dan Diaconescu... sau, eventual, pe oricare “dreptaci” ajuns acolo!

(Ce să fac! Nu-mi place să văd numai roșu în fața ochilor! Sau orice păcăleală.../ “dă aia cremenală –/ pă… întunericeală”!)

Salut! Și succes deplin în alegeri! Dixi! (I.D., Transnistria, 24 septembrie 2014) Notă: Măi băieţel.../ răufăcător,/ plagiator,/ uzurpator/ şi-ntîmplător/ “prim-ministrel”: chiar aşa, nu-ţi mai ascunde apucăturile arogant-dictatoriale şi beţia de putere! dă-le total

100

pe faţă! (Că şi-aşa, nu prea ţi le-ai ascuns: “Nu voi deschide niciodată OTV-ul!”)

Uite-aşa, taie şi spînzură, modifică legi!/ (“plătiţi-mi taxele, voi, ţară de blegi!”/ cam aşa... mătăluţă... “îi înţelegi”!). “Statul sînt eu”, nu? Şi-l tot... zoieşti pe Traian:/ cel ce te-a uns... barosan!

Nici nu mai e nevoie să treci la... “performanţa” criminală,/ “inspirata” îndrăzneală de-a închide şi Realitatea Tv, încălcînd “pă şist” Constituţia, întrucît Poporul şi-a dat seama deja de intenţia leninistă,/ stalinistă, şi-a dat seama cu ce rămăşiţe bolşevice se confruntă bietul de el, mereu păcălitul votant, în ultima vreme!

Cu adevărat, “sistemul e ticăloşit”! Uneori... rămăşiţele roşii sînt mult mai periculoase decît fosta “cianură roşie internaţionalistă”!

(Auzisem ş-o poantă despre Oltchim: “Diaconescu a vrut să-l păcălească pă Ponta!” Parafrazez: “Răzbunătorul maladivo-parşiv/ vrea să-şi distrugă rivalul prezumtiv!”

Deviza “învîrtiţilor”-corupţi: “Nu interesul naţional,/ ci interesul personal! Cu orice preţ!” Iar patriotismul... după cei aproape 24 de ani “răi”... a devenit tot mai ridicol, e chiar o crimă! “Salmonella roşie” lucrează!)

Credem că, după toţi aceşti ani de... brambureală,/ “mîncăreală”,/ măscăreală/ şi “ciordeală”, mămăliga va exploda deplin! şi explozia nu va mai putea fi furată... de aceeaşi Mărie/ cu altă pălărie! mai bine zis... de-acelaşi Ion/ cu alt capişon! (Şi basarabenii,/ şi bucovinenii –/ toţi cei înstrăinaţi de Ţară,/ cu toţi românii “de afară”... vor avea şi ei un greu cuvînt de spus, un important rol – poate să fie precumpănitor! –/ în mersul imediat următor al României... care şi lor le aparţine!) În fine, pe... “cea bunikă/ bolşevikă.../ Ionikă” îl rugăm noi frumos, toţi românii parisieni/ (și toți dacii europeni), să nu mai apară pe ecrane “cu sfaturi băbeşti/ şi tovărăşeşti”! Măcar atîta “minim dă bun-simţ” să mai aibă acest “despot luminat”, acest “uzurpator nr.1”, acest individ cu mîinile pătate de sînge pînă... în gît!! Să mai dispară din ochii noştri... cu tot cu oamenii lui “dă bine”!!!

“Mai vino Ţepeş pe la noi,/ Măi Ţeeeeeeepeş, dragăăă...” (Acad.

Doru JALEA, Mai vino Ţepeş pe la noi... [Un fel de “pam-flit”], la îndemnul unui grup de români şi francezi, cîţiva fiind experţi în studii est-europene şi româneşti, Paris, 4 octombrie 2013)

101

“Faci politică!” (...) A avea... o atitudine sănătoasă față de vreo problemă a societății... este o adevărată aventură, fiind mintenaș luat în răspăr de către toți mai marii... (sau mai mici)/ “inimici”; a te avansa favorabil PENTRU DREPTATE... inclusiv publicistic e o și mai mare aventură, iar a scrie (“Wai!”) vreo carte “în această dungă”... “ei bine, tovarăși, asta e de-a dreptul o mare crimă a secolului 21, direct contra construcției de partid și de stat, este o obrăznicie ieșită din comunis... îîî... din comun”!

Vorba ceea “socialistă” a lor mai recentă: “Sîntem beliți!

Călcați pe cap! Toți! Scapă cine poate!”

Alții sînt și mai “ingenioși”: cică “popii nu trebe să facă politică”. “Enteresaaant”: a lua poziție față de nedreptăți, față de tot ce-i rău, față de hoțiile,/ samavolniciile îndreptate împotriva majorității românilor/ creștinilor (ca orice muritor corect ce are și harul scrisului!) astea, pentru “îngerii politici” (cei “cu pînea și cuțitu”), înseamnă că “faci politică”! (Asupra acestei viclenii roșii am mai insistat în vorba și-n scrisul meu.)

“Drraji tovarrăși înjerri”! De vreo 25 de ani... răi nu buni... ne-am cam săturat de diavolii roșii fără niciun Dumnezeu și fără pic de omenie! După capetele înfierbîntate ale “băieților deștepți”... (mai ales cei cu 150-200% “prezență” la vot... prin sudul “(z)drăngănit”/ și nordul... “molipsit”) noi ăștia care rînd pe rînd ne mai dezmeticim – unii chiar de la-nceput, alții destul de tîrziu! – nici n-ar trebui să votăm: “ca să nu facem politică”! Înțeleg, să nu facem “politica iadului”!

Dar de ce “n-ar trebui” să facem “politica CERULUI”?

Apropo, pînă nu ne vom spăla de pecinginea ciumei roșii – în toată Țara și-n întregul “aerian actual românesc”, nu va fi adevărată normalitate! (...) (I.D., Transnistria, 22 oct. 2014) P.s. ... Și nu pleacă Dragnea –/ hop că pleacă Zgonea! M-aș mira dacă Valeriu Zgonea (cel care, în sfîrșit, are deplină dreptate!) n-ar pune... de-o nouă organizație de centru... (“in medio virtus”, nu?) mai spălată de “neo-isme” și mai aproape de Dumnezeu!.. De fapt, toți cei certați cu legea... să dea-ndărăt. (I.D., 27 aprilie – Săptămîna Mare – 2016)

102

Dezamăgit-Încrezător (...) ... În fine, oare nu e evidentă inerția aceea... păguboasă pentru toți, inerția aceea potrivnică democrației, cînd... de vreun sfert de veac Moldovioara se zbate/ într-un fel de imponderabilitate? Așa: “nici lăsată/ și nici spînzurată” – vorba din bătrîni! Cine-i de vină! “Bîzîiala” unor partide “stîngace” trădătoare de neam sau a unor partiduțe “salvatoare” de țară, care, toate, rup voturi exact de unde nu trebuie? Inerția nenorocită de care aminteam, acel ladno ridicol basarabean? Ura directă ori abil mascată a acelui homo sovieticus bessarabiensis? Acea ingratitudine bolnăvicioasă față de românii “din dreapta” și față de România cea mereu ajutătoare? Trădarea de... “cei de sus” a poporului de rînd neinformat,/ dezinformat.../ rău informat,/ manipulat... cu toate minciunile posibile? Sau toate acestea la un loc și încă multe altele? A venit poate vremea să tăiem mămăliga: Ori cu Estul.../ ori cu Vestul!/ Ori cu masca.../ ori cu pasca!

E tristă și dizgrațioasă “istoria”... cum o bună parte din cei “de-a stînga”, veniți ca bursieri ai României, aflați deci în țara ocrotitoare/ și binefăcătoare... votează mereu – în cei 25 de ani cenușii! – dușmanii României/ și ai democrației!

Da-da, votează mereu... numai și numai dușmanii Europei!

Adevărată lucrătură diavolească! ... În vara lui 1990, la prima mea trecere prin Chișinăul de-atunci, un patriot și mare intelectual al locului, ministrul Culturii și Cultelor Ion UNGUREANU (eram cu Pr.-deputat Petru Buburuz), sus la Ministerul Culturii, îmi zice printre altele: “Stimate român! Peste noi va trebui să treacă multe zeci... poate chiar vreo sută de ani... pentru ca majoritatea dintre noi – cei prinși de microbul antiromânesc și antieuropean!.. – să se scuture, să se lepede, să se spele de toate metehnele, de toate apucăturile acumulate în cei aproape 200 de ani! Pe-aici pe la noi, dacă o să veniți mai des, trebuie să fiți foarte atent: avem foarte mulți și foarte ascunși 103

trădători... la unitatea de suprafață!” – a încheiat “tîlcos” Înțeleptul. “Și cine trădează un prieten, un binefăcător.../ acela trădează ș-o țară, trădează ș-un popor!”/ am conchis eu “filozofic” și... totuși... încrezător.

Da. Încrezător în faptul că... orice comportament negîndit, necreștin, nefrățesc se poate frîna... se poate schimba... se poate ierta!.. Chiar și numai meditînd la “frățeasca” apropiere a “aparaturii sol-aer” dinspre Vostok!.. (...) Trebuie s-o spun! Chiar dacă voi fi dezaprobat/ dezagre(g)at de corurile beoțienilor (țipătorilor de profesie)!

Pentru că așa se mai întîmplă pe aici: a fi în dezacord cu unele grupări social-politice sau cu unii indivizi certați cu bunulsimț și normalitatea înseamnă a fi cel mai mare inamic al...

Globului (moldovenesc)! Vechea deviză bolșevică.../ pe care dînșii o aplică: “Cine nu e cu noi... e împotriva noastră!” Și, ca o consecință a “îngîmfălitei”, a “rînzei” de sorginte sovietică, a mamei Invidia și a sorei ei mai mare/ ce se numește Trădare, dar și a “patriotismului local bîc-șît” – în țara lui Ștefan și a tuturor românilor! – poți fi uneori... “țînut mai la distanță”, fără “golos”!

De altfel, “rînza de Bîc” și Ura aceea ridicolă, absurdă, patologică, în final autodistrugătoare (pentru ei... și pentru toți!) bîntuie chiar și prin grupările și indivizii în care parcă mai pîlpîie iubirea de Neam și de Țară!.. Ca-n zicala cu biata cracă tăiată de sub picioare!/ (Sau “șandramaua iubirii” să fie vreo simplă mimare!?)

Cînd, de fapt, între ei (și, în general, între noi) logic, normal, dumnezeiește ar trebui să primeze nu sfîșierea, nu lupta fratricidă, nu o... cruce chinuită între frații de-un sînge și de-o limbă, nu jalnica Ingratitudine dusă pînă la paroxism, ci... sfînta Unire.../ spre Izbîndire/ și Izbăvire.

Deș-tep-ta-rea, re-bia-ta! Se apropie generalul Vladi...

Vostok! (Pr. I.D., fragment, Chișinău, 16 ianuarie 2015) 104

Notă: Cu toate că moartea face parte din Ordinea Universului, vestea plecării la cele veșnice a maestrului Ion Ungureanu ne-a copleșit pe toți cei care simțim românește, pe toți care dorim Reunirea cu Țara.

S-a prăbușit un colos... Un colos care sprijinea cerul speranței noastre întru revenirea Acasă. Acest gorun falnic, ce și-a absorbit seva din gloria strămoșilor acestui neam românesc, și-a scăldat permanent ramurile în lumina Adevărului. Adevărul, acest “fiu al Timpului”, a fost pentru redutabilul om de cultură Ion Ungureanu ca un soare ce i-a luminat aleasa lui inteligență.

Amintirea despre acest Titan, care a fost și rămîne a fi Ion Ungureanu va dăinui în inimile celora care l-au cunoscut, l-au apreciat la justa lui valoare și l-au iubit pentru polivalența sa, pentru caracterul de Bărbat al Neamului. Vocea-i inconfundabilă va continua să vibreze în acest spațiu, pe care l-a iubit, veghind permanent asupra conștiinței noastre naționale. La Bruyère, în volumul Caractere, afirma următoarele: “Din cînd în cînd pe pămînt apar oameni minunați, care strălucesc prin virtuțile lor și ale căror eminențe aruncă o strălucire uimitoare, la fel cu acele stele extraordinare, ale căror cauze sînt necunoscute și despre care se știe încă și mai puțin după ce au dispărut...”.

Maestrul Ion Ungureanu n-a dispărut, el s-a ridicat la cer să strălucească de acolo, de pe Steaua destinului său, pentru a ne lumina Calea ca să nu mai orbecăim în întunericul care s-a lăsat peste mult pătimita Basarabie.

Ion Ungureanu a fost un martir și un erou al Neamului! Conform afirmației lui Giovanni Papini “Orice erou e totdeauna singurul treaz într-o lume de adormiți”. Da, noi încă nu ne-am deșteptat, continuăm să dormităm...

Poate, această nemaipomenită pierdere ne va trezi! Poate, glasul ori vibrația Spiritului său, care urcă spre ceruri, ne va trezi! Poate, vom înțelege odată cine sîntem și unde urmează să mergem!

Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu toți drepții. (Dr Eugenia MANEA-CERNEI, “Te-mbracă-n doliu, Basarabie”, Chișinău, 31 ianuarie 2017)

105

Notă: În virtutea profesiei mele de-o viață (Prof. Dr hab., medic legist – n.n.I.D.), am apucat să mă obișnuiesc cu moartea, cu o realitate care nu poate fi ocolită, făcînd parte din destinul omului.

De suferințele ilustrului compatriot Ion Ungureanu am știut chiar de la bun început. Era clar că mari bucurii nu ne așteaptă, și totuși speram să se producă miracolul.

Dar iată că trista veste m-a făcut să uit de obișnuința cu moartea și să mă supăr pe ea, fiindcă de data aceasta ni l-a răpit dintre noi pe unul dintre cei mai vrednici și mai curajoși bărbați ai neamului.

A fost un bărbat de o verticalitate și o forță de convingere de neclintit. Pînă la ultima suflare a luptat cu mișeii și răufăcătorii.

A promovat patriotismul și devotamentul ca virtuți de seamă ale neamului. A mers prin viață cu capul ridicat sus, cu demnitate prin tot ce a făcut, prin tot ce a creat, dînd dovadă de cuget nobil, de gîndire profundă și filosofică.

Plecarea lui Ion Ungureanu dintre noi ne-a rărit rîndurile, ne-a sărăcit, a lăsat orfan, într-un fel, însuși patriotismul și idealul național.

De-a lungul anilor El a purtat drapelul Dreptății, Adevărului, Omeniei și Cumsecădeniei... fără a lăsa loc pentru reproșuri. În tot ce a făcut: în creație, în atitudine față de prieteni și semeni, în cuvîntările și îndemnurile sale a fost absolut impecabil.

Putem afirma cu certitudine că numele ilustrului regizor Ion Ungureanu, personalitate notorie, se va regăsi printre cele ale lui Alexe Mateevici, Grigore Vieru, Anatol Codru, Emil Loteanu și alți înaintași. (Gheorghe BACIU, prieten și admirator al marelui artist, “Un stegar al națiunii a plecat dintre noi”, Chișinău, 31 ianuarie 2017) Notă: “(...) Dacă România se va fortifica/ și se va dezvolta (descătușîndu-se... din ciuma roșie), Ea va deveni în viitor un fel de Far pentru Europa și chiar pentru întreaga Terra; popoarele din jurul Ei vor studia limba română, dar și multe țări din toată lumea. (...)” (Isidor Doctoreanu, 1 Decembrie 2007.// Într-un timp apropiat îmi voi publica lucrarea “Limba română – limba tracilor, tezaur european și mondial/ Lui Eminescu”, ed.3, 224p.

– I.D., 1 Decembrie 2016)

106

Corpus de texte: La Vînătoare de Regi/ (Sau... Cele două coșmaruri) Stăteam în fața... televîjăului meu alb-negru (așa-l vedeam eu): păi... eram mai... pe la-nceputu dec. 10 sec. 20! (Alb sau negru, galben... la față, cu... sau fără diagonală, dar mereu “erea” prezent în coșmarurile mele... “poporane-dialectale” ordinare sau extraordinare!)

Deci stăteam,/ cum ziceam, pe fotoliu partidei lui.

A... televizirului! Că nu era apartinic defel. Dimpotrivă! se trăgea mai mult spre stînga. (Văzîndu-l tot mai negru. Spre roșu.) Și mi-era o ciudăăă!.. Pe el! Pe telezăvor! (Kă erea/ prea miku/ și nu prindea/ Kremliniku!)

Stăteam, “așahal”, inofensiv în fața lui. Și tocma vorbea Maestru-patriot Ion Caramitru. (Că Bucureștiu... cam strîmb... da-l prindea. Apropo, frumos îi mai așază... băiatu ăsta de artist!.. “Așea le trebe”!) ... Și... zbang! s-a-ntrerupt. Curentu! Și eu, care, doar mă știți, nu-s prea mare... pretin cu moș Ene, hop-așaaa... nu-mi explic nici pînă azi, am “ațîchit”. “Pă fătoliu”! Ș-a-nceput să ruleze, nestingherit, un coșmar... de viiis... ... Se făcea... se făcea... că... parcă... într-o țară mai calică/ nici prea mare-nici prea mică... ce fusese stăpînită în ultima vreme de niște Împărați și Principease Roșii, cu nume destul de românești... cum ar fi: Ghiorghi, Niculai, Ileana (și... alți păjuleți/ sau pajaleți/ sau natafleți... de Curte Roșă), că... parcă... primu dintre aiștia... și anume Împăratu Ghiorghi cel Roșu – ca să poată... să conducă liniștit și magistral/ și să sape (“sărăcia!”) un Canal,/ așa, ca un fel de Mormînt Național... pentru toți supușii Înhățimii sale, ș-anume cei bănuiți de nesupunere – l-a alungat (mă rog... zmeii din... karakatiușa lui!) pe Regele acelei țări, unu Mihai. Și... parcă... se mai făcea... că... acea țară nu trebuia ca, an de an, să devină tot mai bogată, tot mai spre... leagănu Okțidentului:/ acea țară trebuia “s-o-ntoarcă”... tot spre lagăru Orientului!

Unde era o altă țară (strana-stranie!) balșoaie, balșoaie... împărățită de Împăratu Vissariono-viciu cel mai Roșu. (Care se căina – Împăratu! – că mai are un nume cu orighinală rezonanță bibili... pardon, biblică: Iosif!)

(1)

107

Și, în sfîrșit, se face că... Împăratu Niculai cel Roșu (urmașu lu Ghiorghi), cu a lui Principeasă Ileana cea Roșcată – care-și ziceau Preșidinti și respectiv Prim-vece-prim-menestreasă! – au fost asasinați (dînd ortu... Gropii lîngă o Magazie orientată spre un Gard), de către un erou național, unu Ilici zis Ion, coleg “dă Școală” și “dă servici(u)”, adică “dă breaslă”, cu ex-împărații dinaintea lui.

(Care... – Iliciu ăsta dă Ion! – “calicea dăstul dă pezevenki limba americană”, dar, în plus, găvărea fluent și limba ex-Împăratului Vissarion-zmău.../ cel-mai-Roșălău.)

Acesta, ex-eroul național, după ce-a prelungit... reprezentația/ ș-a-mpins, ca “om dă bine”, emanația dă-mpușcături... revoluționar-computerizate/ (abracadabranttelevizate) pînă spre ajun de An Nou, cu o precizie... cronometri... (kak?)/ pak-pak-pak-pak-pak!/ (că iaca se iscase în cel Stat/ ș-un soi de lovitură de Palat), topind și tirioriștii în spațu intergalactic (era dat... dragului!), după ce avu grijă ca, de ziua Sfîntului Moș-Crăciun, să-i... cadorisească “virgulă” cu milă creștină (că-ntre timp deprinsese dăstul dă binișor să... înzgaibe semnu crucii cu mîna stîngă și... cușma pă cap), adică să-i împroaște c-un pumn de gloanțe pe ex-Niculai și pe ex-Leana, cum am mai zis – ai... ai... ai... și ai... ai... (n-)ai!/ ce coșmar de vis, mamai!.. – deci, după toate astea, pe zi ce trecea.../ iaca se făcea.../ că se emana.../ și se tot scula.../ la ochi se freca.../ și se rădica.../ și se tot suia.../ și se înălța.../ și se rățoia.../ și se... cucoșea.../ și se... cocoțea.../ ș-Împărat stetea!.. cu numele de Ion Zîmbăriț/ Roșu mai Des-Chiț/ Șobolino-Blitz! (“Ce nume o mai fi și ăsta!”)

Aici, brusc, se rupe filmu! Și parcă s-a făcut un Întuneriiic... de să-ți scoți toți ochii din cap, nu altceva! ... Și nu știu cum... s-a mai făcut... că cineva, unu Petrea, a lipit filmu la loc! Și îndată a apărut un generic, cu litere mari, așa, ca de-o... șchiopăitură, mai să acopere ecrănelu alb-negrului meu: “LA VÎNĂTOARE DE EX-REGE”.

Păi... păi... – și mă frec eu la ochi! – păi asta-nsamnă că – urrraaa! – venind corentu, mă dișteptasem de tot!!

Bîrrr! m-am scuturat eu cîteva secunde! c-am scăpat de ex-coșmaru de vis! și eram în fața coșmarului alb-negru al meu!

108

Și iute mi-am pus ochelarii capitaliști din Germania ex-socialistă... ca să vizionez cît mai fudul, pardon, cît mai fidel noul coșmar/ și să mă mîngîi cu gîndu că-i semicolor macar!

Ce se-ntîmplase între timp? cît am “ațîchit” io? Regele cel alungat/ exilat ilegal de liota ex-Împăratului Ghiorghi cel Roșu, aflînd de Împăratu Ion Ilici... care-și zicea și el Preșădinte (în curînd va fi și el prevăzut cu ex în față!), aflînd deci, Domnu Rege, că ăsta din urmă este roșu ceva mai deschis, a îndrăznit – venerabilul și bătrînul Rege! că-ntre timp anii s-au cam dus... – a îndrăznit, cum spuneam, să vină în țara ceea (nici prea mare-nici prea mică) la mormintele strămoșilor... că de-acolo era el de baștină... Și... se demarează tot mai puternic, trepidant, motoarele acțiunii coșmarului!! De pe ecrănuț! (“Doamne, ce vor să-i mai facă! Nu i-au făcut destule!?..”)

Regele, cu familia Sa, este urmărit mai ceva ca-n filme!!..

I se blochează calea, așa, ca la un infractor de talie internațională, cu mașini blindate/ și... strașnic dotate... ca o veritabilă ultraprofesionistă și abilă manevră de Interpol! de către un prim-ministru în... persona ingrata – ți-era mai mare jalea... of! de el! de prim! zelos/ (“iele” spun că-i și frumos),/ baaa... încă și “scrofulos”... la datorie, trimis de Împăratu Roșu (hăla ceva mai dășchis) care, “împuțintel” mai tîrzior, a avut el grijă să-l dea-n gît – pe prim! – devenind și primu ex-prim! (cum să mă mai exprim? în ce (m)ortografie?): așa se-ntîmplă-n lumea... interpolă! Și... l-au înconjurat. Prim-menestrelu! Cu îîî... “melițiablendată”.../ sau îîî... “păliția-dotată”! (Cîndva c-un pistol în coaste, da acuma.../ numa-numa... c-olecuță de armată! Bravos nație română! Halal să-ți fie! “...Iască nenea Iancu!” Da parcă ce vinovată-i nația!)

Biet Rege!.. După o viață de exil impus, de umilințe și nedreptăți (pe care nu numai că nu le-a meritat, dar ar fi trebuit cel puțin în prezent să fi fost asimilat ca un martir și veteran erou al Neamului), iată, ar fi dorit și el să îngenuncheze la mormintele părinților săi... să se închine... să verse o lacrimă de dor... și de durerea înstrăinării... să sărute pămîntul Țării sale ca bun și adevărat Cetățean Român... aici, unde a văzut prima oară lumina zilei!.. Dar... nu a fost să fie!.. “Nu i-a mers nici dă data asta!”

109

(Ș-un alt apropo: Eminescu, Iorga... și alte... ex-somități/ – nu “somnități”! – erau adepți ai Monarhiei Constituționale, apărători ai Monarhiei Românești! “Ce depășiți și inculți alde cantemirii, emineștii, iorgii, brătienii, rații, copoșii ăștia”! Păi nu-i așa, don... Pedro Romano... și alți mucha-muci.../ cu industria – și toată țara! – “pusă pă chituci”, făcută țăndări, “morman dă fiare vechi”, moloz și... “praf-și-pulbăre”? Cineva.../ și cîndva... tot va răspunde!)

O, români de pretutindeni!.. În loc să fim profund pătrunși de mîndrie națională – de unde-atîta mîndrie națională la comuniști și la tributarii rămași în mentalitatea și-n pielea comunistă! – și răscoliți de pietate creștină, gratitudine și fericire că ne mai trăiește Regele nostru, Regele Românilor și Unsul Domnului, onorabilul nostru Rege-Veteran al ultimului război mondial, vai, cîtă ură și ridicol din partea vajnicilor vînători, cîtă “severitate”, cîte “reproșuri” în privirile fulgerătoare, de oțel... călit parcă prin creuzetele kremlineze!..

(Că – nu-i așa? – “ex-regele” a venit să le “fure țara – patri(h)oților! – și p-ormă s-o vîndă nemților ălora dă amerecani!..”)

Puteți cunoaște oricîte limbi străine, muchachos-rebiata: dacă nu sînteți drepți și cinstiți cu voi înșivă, dacă nu aveți suflet creștinesc de Om adevărat și Creștin adevărat, dacă nu aveți suficientă toleranță și bun-simț – care toate țin de o elementară aritmetică a civilizației! – degeaba... limbili stră-i-ni/ (bam-bi-ni!) și “patriotismul de paradă, de tarabă și... tărăboi”, domnilor tovarăși! (Că... pînă la urmă... da, totul se poate ierta,/ dar nu chiar totul... nu chiar totul... se poate uita!..) ... Și deodată pe ecrănuleț, în diagonală, a apărut purcica Dosia... scuturîndu-și de zor coama după lovele, după mardei, după kapici! “Dosiaaa!.. Dosiaaa!..”

I-am rupt gura. Și mutra. Alb-negrului meu cu diagonala de două șchioape! Adică l-am închis! Ș-am aruncat ochelari-n cui, dezgustat. Ăia ex-socialiști! Și, după cîteva momente de reculegere, m-am “cules”... ș-am sărit la masă! De pe fotoliu albnegrului meu. Ș-am pornit un nou răzbel. Cu pixu! Pe viață și pe noapte! (Și, cu bănișorii de pe carte, îmi voi cumpăra un téléviseur en couleurs. Dar fără coșmaruri.) Așa! (I.D., Ch., 10 mai 1996)

110

(2) Dăinuire/ (Se dedică preotului-scriitor, patriotului-unionist Isidor Doctoreanu în 6 februarie 2004)

Sîntem şi noi pe-acest pămînt...

Care ni-e leagăn şi mormînt... Şi am zburat şi am căzut Şi am murit şi-am renăscut Şi ne-am rugat privind la cer Şi am crezut în adevăr Şi-am fost cu sufletul deschis Şi-n luptă dreaptă am învins!.. Şi am visat şi am iubit Şi-am suferit... ne-am bucurat... Şi-am făurit şi am cîntat... Şi vom renaşte... mii de ori...

Trecînd prin timpul infinit... În firul ierbii şi-n culori...

(Gheorghe VRABIE, plastician, heraldist, scriitor, Ordinul Republicii.// Poemul prietenului – cu un interesant har poetic – a mai apărut într-o carte de-a mea imediat după anul 2004.

Dumnezeu să-l odihnească-n pace pe acest mare Om și Român... care nu de mult ne-a părăsit pentru vecie... – I.D., 4 aprilie 2016)

111

(3) O personalitate cu mare dăruire de sine De mai mulţi ani – pe străzile Chişinăului, la unele lansări de cărţi şi vernisaje de expoziţii, la unele întruniri de la Uniunea Scriitorilor ş.a. – întîlneam cu ochii o persoană care extrem de plăcut îmi răscolea curiozitatea.

O statură puţin peste mijlocie, o faţă apostolică, parcă din icoană coborîtă. De la creştet i se preling peste guler lungile şi mereu bine pieptănatele fire argintii vălurate spre capete ce amplifică şi mai mult impresia unei înfăţişări hieratice. Un corp delicat, o conduită inteligentă, civilizată, erudită, verticală. Însă ceea ce captivează în mod izbitor sînt cei doi ochi melancolici cu expresia lor constantă de compasiune.

Prin colegii mei de la Asociaţia Transnistria, prin operele domnului în cauză, mi-am dat seama din ce în ce mai conturat cine e Domnia sa.

Personal l-am cunoscut în 2000, la sediul unei gazete unde colabora... şi mult mai bine cu ocazia înmormîntării dragului nostru camarad Tudor Tabunşcic (6 martie 2005, erau mai vechi şi buni prieteni...), dr în istorie, fost director executiv al asociaţiei noastre.

Aţi bănuit, cred, că este vorba despre Isidor Doctoreanu, membru de onoare la noi încă din 1996, acum (din 2005) preşedinte de onoare (un nume devenit atît de cunoscut şi drag nu numai mie).

Acest suflet de om dispune de un aşa evantai de nobleţe că spaţiul nu-mi permite aici a-l expune în detaliu. (Doar, după cum se vede, cîteva crîmpeie, în mod telegrafic.)

Un bun român cu o înaltă cultură a etnosului nostru, dar şi a celei universale. Adept al coagulării calităţilor umane – atît a reprezentanţilor unui neam, cît şi a neamurilor de pe planeta Pămînt. Însă cea mai proeminentă trăsătură de caracter a Domniei sale – şi subliniez – este Dăruirea de Sine pînă la sacrificiu. (Acad.

Petru SOLTAN, membru al Academiei de Ştiințe din Moldova, membru de onoare al Academiei Române, preşedintele Asociaţiei de Cultură și Drept “Transnistria”, Chișinău, 12 octombrie 2005./ Acest text a apărut în două locuri cînd Omul era în viață)

112

(4) Cărţi excepţionale de educaţie ecologică... şi nu numai Îl ştiam de multă vreme pe autorul Isidor Doctoreanu, dar l-am cunoscut personal relativ recent (decembrie 2005). Este omul care inspiră în jurul său Încredere, Iubire, Bunătate...

Timpul scurt de cînd ne-am întîlnit prima oară tête à tête în biroul meu (ca secretar ştiinţific general) de la Academie (moment în care mi-a şi oferit cîteva lucrări editoriale foarte interesante de-ale Domniei sale, una într-o limbă internaţională) nu ne-a împiedicat ca, deja, să plăsmuim împreună două cărţi bilingve (română-franceză) din domeniul ecologiei, conţinutul uneia fiind aproape de finalizare. (Devansînd planurile noastre iniţiale, Isidor Doctoreanu, ca autor coordonator cu mai mulţi participanţi, a tipărit o alta, a treia, în aprilie 2008, mai puţin planificată – Educaţia ecologică în contextul dezvoltării durabile – unde sînt și eu coautor.)

Părerile cititorilor asupra unei cărţi depind şi de afinitatea lor cu domeniul tratat (cu toate că “protejarea naturii trebuie să fie o preocupare a fiecărui... chiriaş al Pămîntului”, vorba prietenului nostru), şi de gusturi, şi de alte multe criterii...

Un merit al autorului (cunoscînd mai multe limbi, dar fiind un împătimit francofon – conversăm adesea în limba lui La Fontaine), este de a îmbina armonios şi elegant multe şi diverse aspecte care să mulţumească, să satisfacă majoritatea gusturilor.

(Un exemplu elocvent: ingeniozitatea ataşării unui “Corpus de texte”, adecvat conţinutului esenţial, deosebit de educativ şi foarte important pentru tematica generală a unor cărţi.)

Cunoscîndu-i ultimele lucrări şi din domeniul ecologic sau tangente cu ecologia – ca lector al ediţiei I, Planeta Albastră S.O.S. şi “Cernobîl 21”, apărută la Chişinău în iulie 2007, la Editura Academiei (96p., 1000 ex.), lector şi al cărţii Pămîntul în suferinţă, ca ediţie a II-a, dar foarte mult îmbogăţită şi restructurată, practic o nouă carte (a finalizat-o la computer chiar în cabinetul meu de la Academie), apoi lector sau coautor sau simplu cititor şi al altora...

– o pot spune cu certitudine: avem a face cu un autor care în ultima vreme a dat la iveală o bogată serie de cărţi excepţionale de educaţie ecologică... şi nu numai. (Acad. Boris GĂINĂ, agroecolog, Academia de Şiinţe a Moldovei, Ch., 15 iunie 2008)

113

(5)

Păstorii și Poeții

Culeg cu-nflăcărare cuvintele latine!..

Ce mîndru neam de glorii prin inimă se plimbă!

Cînd ochii sorb nectarul din cărţile străine...

Eu duc pe umeri dorul şi dragostea de limbă. În liniştea lecturii eu rog să ne trăiască Păstorii şi Poeţii ce-n inimi cos dreptate – La fel precum iubirea de limba românească Înveşniceşte timpul şi în străinătate!

De-aici, de unde teatrul lui Molière încîntă În limba dulce-aspră a galilor străbuni, Eu caut printre umbre icoana – limba sfîntă: Duminică îmi face din astă zi de luni.

(Crina POPESCU, Nice, Franţa.// Se dedică în 31 August 2012 poetului-preot Isidor Doctoreanu, Omul de un devotament neobișnuit pentru românii din afara granițelor României, marele sufletist pe care am avut bucuria de a-l cunoaşte cu ani în urmă la o lansare de carte)

Notă: În 22 aprilie (de Ziua Pămîntului), la exact 3 luni de cînd o hotărîre brutală, sfidătoare pentru milioane de români, a interzis OTV, am trecut la structurarea cărții “Distrugerea românilor”.

Azi 3 mai 2013, în îndoliata zi de Vinerea Mare, cînd și în Parlamentul chișinăuan s-a manifestat... o dihonie satanică, mi-am înălțat gîndul la Cel de Sus Crucificatul: “Doamne Isuse, Tu Care îndată Te-ai ridicat triumfător din Mormînt, învingînd sinistra Moarte, îndură-Te și de neamul meu Românesc ispitit, lovit și distrus de peste tot... și dă-i, Doamne, tărie să se înțelepțească, să se ridice, să reînvie la o nouă și normală viață. Căci, de-a lungul vremilor, în prea multe lacrimi... s-a înecat... chiar și din vina lui, din interiorul lui. Am încredere în Tine... Dumnezeule Preamilostiv... că vei înlătura, curînd și pentru totdeauna, puterile iadului care-l chinuie de veacuri și-l țin încătușat pe acest blajin Popor al Tău. Îndură-Te... Doamne... Amin.” (I.D.)

114

“Schengen... sine die/ pentru Românie!?”

(Ca un Omagiu adus SS Papa FRANCISC I și SS Patriarhul Ecumenic BARTOLOMEU I// Cu trimitere la toți creștinii euro-asiatici) (6)

“să ieși din Europa? să ieși din UE? mai mare trăsnaie-trăsnită nu e!” “am zis-o-n obidă!.. am zis-o-n necaz!.. (și nu săltați degetul înspre obraz!..) dar spuneți și voi!.. pînă cînd un popor... să-și tot spere și el vreun mîntuitor... de cei răi... împilări... robie și knut!.. (ce-a greșit neamul meu?.. ce rele-a făcut?..) vecinii din preajmă sau cei depărtați... au nu sînt și ei... ai Christosului frați?.. pentru ce doar dispreț?.. de ce doar afront?.. e Credință în noi?.. ori... sufletul bont!.. egoism?.. orgoliu?.. dreptate de leu?.. sau smerenie-n Duh!.. în Cel Dumnezeu!.. mai mare... durere-durută nu e... în... sfînta Europă... creștina UE...”

(I.D., Transnistria, 14 noiembrie 2013) Confiteor: (...) Preşedinţii “republicii” votaţi de mine după... revol(ver)uţie (cu o mică excepţie nolens-volens în 2000 la turul 2) au fost Ion Raţiu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis. (...) (Isidor Doctoreanu, 16 noiembrie 2014, 24h) Notă: Penalu, “Pedantu”, Vulpoiu și “Altă-ntrebare”, urmașii căhui ai… ultimului pă listă “Măi dragă”,/ au pus, “rapid și războinic”, pe jar o Țară întreagă! Pe loc repaus, tovarăși!

Mai sînt “alte-ntrebări”? (Doru JALEA, Paris, gerar 2017)

115

(7)

Stihuri/ moder... ni-ri-za-te.../ Rîsuri/ pese... di-ri-ja-te Motto: “Să dăm foc la toată țara!”

(Zis-a la Tv un stîngist... luat de val) Să dăm foc la toată țara, Că vine “electo... rara” – Tot ce ține de vreun Escu Și nu calcă a Pont... escu.

Fă și Bă, nu căscați gura: Inspirați-vă Fă... ptura!

Plagiați-vă Bă... die: Cu cravată roșulie! Și veniți cu noi la voturi (Pînă nu vă dăm la boturi!)

Nu vă... izmeniți atîta!

(C-o să învîrtim și bîta!)

Fă și Bă, hei-rup! “Ve-ni-nuri!”

Ho-Și-Nu mai plec prin Chinuri – C-o s-avem “electo... rară”! (Ș-oi fi preș... pe-ntreaga țară!) * Ghiont electoratului – “Să dea foc Regatului!”

Foc! Foc! Focușor...

(Inimă... zbîrrrdalnică... ficior!)

Miau-hîc-hîcușor...

Stă motanu-prim într-un chicior! (Ăl... dă neam și țară salvator!)

Ho-Și-Tio! și Ho-Și-Miau! A... mor!

(Doru JALEA, Paris, 16 septembrie 2014)

116

(8) Ajunge cu (ingr)atitudinea demonică!

L-am cunoscut pe Isidor Doctoreanu la Chişinău, în 1990. Venea atunci mai rar pe aici.

Prin 1991, în vîltoarea evenimentelor, am pierdut legătura.

Ne-am revăzut, nu prea tîrziu, la o conferinţă de presă.

Despre acest Om ar trebui să se scrie cîteva cărţi şi nu cîteva rînduri în această carte plină de durere și sarcasm. Dar în viitorul apropiat voi scrie mai mult, aşa cum îl ştiu eu pe acest adevărat patriot, adevărat sprijinitor al ţinuturilor din jurul Ţării, adevărat (şi singurul!) cunoscător şi alinător al suferințelor noastre ani şi decenii, copărtaş discret sau direct al zbaterilor noastre, cel care cunoaşte mai bine decît toţi românii fiecare colţişor al întregii Basarabii, al Transnistriei şi Bucovinei, tot ce răsuflă şi geme în aceste teritorii româneşti, dar care are de luptat şi cu ingratitudinile, indolenţele şi invidiile noastre! (...)

(Mai adaug ceva aici... probabil deloc pe placul fiarelor pe două picioare din întregul areal românesc: atîta timp cît vor mai fi foști luptători ai războiului nistrean pe faţa pămîntului... acestui Om – care a scris multe cărți despre/și printre noi veteranii – nu i se va clinti niciun fir de păr din cap! Ajunge cu (ingr)atitudinea demonică! Aşa înţelegem noi că trebuie să apărăm Binele – noi, “tamponul şi scutul și jertfa celor două state beneficiare”, cum o zice Dumnealui adesea!) Îmi “şoptea” un “nacialnic” de-al nostru (care “sistematic” îl “onorează” în gazeta “lui”... cu lipsa, cu neglijarea gesturilor sale nobile şi a scrisului său deosebit, în ciuda faptului că acest sacrificat pentru Neam îi onorează, prin vorbă şi prin paginile lucrărilor sale, pe toţi cei care crede Dumnealui “că merită”), îmi “relata” deci, mai zilele trecute, că “nu poţi găsi cu părintele ăsta pînă la capăt limbă comună”.

Păi cum să găsească limbă comună făţărnicia cu cinstea, răutatea cu bunătatea, invidia cu sufletul deschis şi curat, “profitorismul, carierismul, lăcomia, insensibilitatea, credinţa... numai de formă” (zisele mele “inspirate”) cu “dăruirea de sine pînă la sacrificiu” (cum îl descriu şi academicienii Ion Borșevici, Ion Dediu, Boris Găină, Ion Mahu, Petru Soltan, Grigore Stasiev, Teodor N.Țîrdea și mulți alții).

117

Cîtă perversitate! Chipurile nu se pricep ei, “coechipierii” gazetei respective, cam unde “să-i încadreze” operele! Păi simplu: încadraţi-i-le în rîndul operelor serafice! care contracarează efectele nocive ale “operelor”... pornogroaznice! pe care acest deosebit român – cu durere, diplomație și perseverență – le combate! (Una-i satira și altu-i... prostmăscărismul!)

De altfel, suferinţele, amărăciunile, adevărurile, mesajele noastre – prin cunoaşterea unor limbi internaţionale şi prin autoritatea acestui Om – vor ajunge şi în principalele ţări europene şi din întreaga lume. (Sîrghi NISTREANU, voluntar de război în Transnistria, fragment) (9) Două comori L-am cunoscut personal pe Isidor Doctoreanu nu demult: la o lansare a unei monografii istorice, la Biblioteca B.P. Haşdeu din Chişinău. Acolo... am zărit o carte dedicată dragului Grigore Vieru în mîna unei doamne, Valentina Ciobanu, de la Liceul Teoretic Dante Alighieri. Am întrebat-o din ochi: “De unde!?” Mi-a făcut semn către autor care era în sală.

La sfîrşitul activităţii am îndrăznit să cer, contracost, chiar de la autor acea carte. “Stimată doamnă, au apărut două la temă, cîte 1000 exemplare, dar în acest moment nu mai am la mine.

Totuşi, lăsaţi-mi adresa şcolii şi o să vă aduc... două! Asta şi pentru patriotismul reieşit din cuvîntul dv. de aici şi atitudinea dv. deosebită pentru asemenea cărţi.”

N-am sperat prea mult... după cum ştiu că se mai întîmplă pe la noi. Dar, numai după cîteva zile, în 22 decembrie 2010 a sosit la Gimnaziul Mihai Viteazul, or. Străşeni cu cele două comori “gratuit şi cu autografe” (Omagiu lui Grigore Vieru şi În amintirea lui Grigore Vieru...), purtînd şi o discuţie edificatoare cu elevii... pe care, declamîndu-le şi “cîte ceva”, i-a captivat pur şi simplu! Tot atunci am înţeles că pregăteşte o nouă carte (a doua) dedicată lui Mihai Eminescu.

L-am rugat ca, după apariţia acesteia, să nu uite de elevii noştri, de străşenenii noştri care au edificat şi un Complex Memorial (la Scoreni) al marelui Poet al Neamului, luminătorul strămoş martirizat.

118

Ajunsă nerăbdătoare acasă... am început să citesc şi în una, şi în alta. A apărut soţul Ion, şi el pedagog: mi-a cerut una din ele.

La o vreme mi-a luat-o pe cealaltă.

După vreo două ore de lectură în doi şi într-o linişte profundă (cu lacrimi uneori în ochi), soţul îmi zice: “Draga mea, acestea nu sînt cărţi obişnuite – sînt nişte cărţi pline de sfinţenie. Fiecare român, şi nu numai, ar trebui să le citească.” (Prof. Paraschiva STĂVILĂ, istoric, or. Strășeni, 28 decembrie 2010) (10) “Vă iubim din tot sufletul!”

Domnule Profesor [Isidor Doctoreanu], simt că ar trebui să țip de bucurie că v-am “reîntîlnit”; am primit vestea în ziua de 21.12.2016 la ora 02:00. Fiind de serviciu am deschis pagina [la internet], iar Daniela [din Spania] mi-a dat această veste... pot să spun MINUNATĂ!

Domnule Profesor, în acești ani... să știți că am fost mîndru că mi-ați fost îndrumător în viață. De fapt... erați un geniu – muzică, teatru etc.

Mă simt de parcă aș fi trăit în două lumi: una extraordinar de frumoasă, de atunci, și una mai puțin plăcută – din ultima vreme.

Dacă mai sînt pe lume oameni ca Dumneavoastră, atunci mai avem speranță! Nu vă ascund faptul că, în acest moment, pe la colțul ochilor mi se scurg ușor cîteva lacrimi...

Vă mulțumesc că ați contribuit în formarea mea ca om, în personalitatea mea... nu în ultimul rînd în cele ale frumosului și ale iubirii, pentru că le întruniți pe toate acestea – și ne-ați oferit și nouă... pe gratis!

Vă iubim din tot sufletul! (Petrică CIORCILĂ, Bacău)

Anexă Un destin nedreptățit Încerc cu pioșenie să exprim un gînd bun despre colegul de profesiune, domnul Paul Lăzărescu, stabilit din tinerețe în București, eminent dialectolog și promotor al valorilor culturale, care în acest început de an adaugă al 90-lea inel cronologic pe corpul său plin de vigoare.

S-a născut în 6 februarie 1926 la Herța, în familia de intelectuali Ana (învățătoare) și Dragomir Lăzărescu (avocat).

119

Absolvent al Liceului Internat din Iași, apoi al Facultății de Litere din București.

După invazia sovietică (în Herța, rușii au intrat cu tancurile în dimineața zilei de 29 iunie 1940), familia s-a refugiat în grabă fără a lua ceva din casă.

Ca student a fost redactor la ziarul PNȚ “Dreptatea” în perioada 1945-1947. Aici l-a cunoscut pe Corneliu Coposu de care, ulterior, a fost “foarte apropiat”.

Condamnat în două procese ale tineretului PNȚ. A făcut opt ani de închisoare. Eliberat în 1957, după care a fost nevoit să lucreze ani buni ca muncitor necalificat, meșter vopsitor sau arhivar.

Ajunge cercetător științific la Centrul de Fonetică și Dialectologie al Academiei Române abia în 1965 prin sprijinul profesorilor săi de la universitate – Boris Cazacu și Alexandru Rosetti.

Ca om de știință, Paul Lăzărescu este mai întîi de toate un reputat dialectolog, un veritabil cercetător al graiului popular, privit ca un atribut ce ține de cel dintîi semn al identității neamului.

Familiarizarea cu specificul graiurilor românești a început cu cercetările dialectale de teren, devenind unul dintre anchetatorii și autorii Atlasului lingvistic român pe regiuni – Muntenia și Dobrogea, vol.I-III, Editura Academiei Române, București, 1993-2003.

Este o lucrare fundamentală împreună cu alte 7 atlase regionale, inclusiv cu cel elaborat la Chișinău, realizare științifică de interes general național, cu largi ecouri pe plan internațional.

De asemenea, este autor al unor volume colective de Texte dialectale și Glosare, autor a numeroase articole și studii științifice privind variate probleme de dialectologie și geografie lingvistică, redactate în română sau franceză.

E de menționat aparte faptul că dl Lăzărescu, autorul compartimentului Subdialectul moldovean din Tratatul de dialectologie românească (Craiova, 1984, 856p.), operă de sinteză a dialectologilor români, coordonator Valeriu Rusu, include curajos și descrie graiurile din Basarabia în cadrul general al subdialectului moldovean, vorbit pe ambele maluri ale Prutului

120

(în anii 1984-1989 regimul totalitar comunist nu permitea acest lucru). E și meritul și curajul absolut al profesorului Valeriu Rusu. În paralel cu activitatea din domeniul dialectologiei omagiatul și-a orientat eforturile și spre reeditarea unor scriitori români uitați pe nedrept. Ne referim la Samson Bodnărescu (1840-1902), membru al Societății “Junimea” și un mare prieten al lui Mihai Eminescu, la Gheorghe Adamescu (1869-1942), istoric literar, autorul Istoriei literaturii române, apărută în 1913 la București, sub îngrijirea lui Paul Lăzărescu – în 1998, la Editura Eminescu, și nu în ultimul rînd la Vasile Gherman Pop (1950-1901), născut în satul Crasna, județul Storojineț (Bucovina).

Grație reeditării Conspectului asupra literaturii române și literaților ei de la început și pînă astăzi (vol.I-II, 1875-1876, autor V.Gr. Pop) de către Paul Lăzărescu, ediție critică, note și un amplu și consistent studiu introductiv semnat de editor, Vasile Gherman Pop, năpăstuit atîta vreme de uitarea urmașilor, este astăzi restituit circuitului cunoașterii, “pentru că el este, în fond, nici mai mult, nici mai puțin, decît adevăratul părinte al istoriei literaturii românești și trebuie considerat ca atare” (L.Calustian, Un uitat: Vasile Gherman Pop, în Flacăra, XXVIII, nr.44, 1 noiembrie 1979, p.18; apud P.Lăzărescu, Studiu introductiv la Conspect, p.31). În 1985 este concediat a doua oară “pe motiv de dosar” (în acel an Institutul trecuse, vremelnic, sub egida Consiliului Culturii și Educației Socialiste). După revoluție, devine directorul ziarului PNȚCD “Dreptatea” (1990-1991), apoi redactor-șef adjunct al ziarului “Cotidianul” (1992-2000). În anul 2003 domnul Paul Lăzărescu a fost distins cu premiul “Timotei Cipariu” al Academiei Române, pentru lucrarea colectivă Atlasul lingvistic român pe regiuni – Muntenia și Dobrogea.

Paul Lăzărescu este un bun prieten al colegilor din Basarabia. A recenzat lucrări științifice ale cercetătorilor din stînga Prutului.

A readus în circuitul cunoașterii numele profesorului și prietenului său Vitalie Sorbală, al cărui nume este legat nu numai de domeniul dialectologiei, ci în egală măsură și de renașterea hispanisticii în arealul basarabean (a se vedea: P.Lăzărescu, O prietenie neconsumată..., în Vitalie Sorbală, Studii de

121

dialectologie și geografie lingvistică, volum îngrijit și cuvînt introductiv de Vasile Pavel, Chișinău, 2006, pp.189-194).

Ne-a prilejuit emoții frumoase, avîndu-l alături în Piața Marii Adunări Naționale la Sărbătoarea Limba Noastră cea Română (Chișinău, 1990).

Dl Paul Lăzărescu are adînc sădită în suflet dragostea pentru baștina sa, Herța. La începutul anilor ’90 ai secolului XX, la București, din inițiativa prof. Dr Ion Gherman, s-a constituit “Societatea Culturală Ținutul Herța”. În calitatea sa de membru activ al Societății, omagiatul realizează sui generis, pe lîngă alte activități, remarcabila monografie Herța, ținutul de basm și vis al copilăriei mele, București, Editura Agerpress, 2009. Prin această carte, rod al explorării arhivelor (inclusiv al consultării lucrărilor istoricilor basarabeni I.Șișcanu, V.Văratic), dar și al mărturisirilor sale proprii ca martir al invaziei rușilor în Herța, autorul a făcut operă de investigație istorică și jurnalistică, invitîndu-ne pe noi, cititorii, să reflectăm asupra condițiilor ocupării Ținutului Herța de către URSS. Și-a revăzut “ținutul de basm și vis” după 46 de ani. În acest caz, ori de cîte ori mă gîndesc la destinul bunului meu coleg de breaslă și concetățean Paul Lăzărescu, îmi amintesc de marii români basarabeni Eugeniu Coșeriu și Valeriu Rusu, dar și de inimosul concetățean herțan Ion Gherman.

Te felicit, dragă prieten, cu fericitul prilej al împlinirii acestei venerabile vîrste, dorindu-ți multă sănătate și încă mulți ani înainte! (Vasile PAVEL, Chișinău, 4 februarie 2016) Dar unde-i diplomația românească a reîntregirii?

Departe de gîndul de a mă “lustrui”, vorba Poetului nostru Absolut, dar găsesc de cuviință să spun mai întîi că sînt român basarabean, basarabean nu “moldovean”, expulzat în martie 1974 de la Chișinău, “pentru naționalism românesc și propagare a culturii occidentale la radio și televiziune”, precum și ca “dușman al poporului moldovenesc”! Deși un astfel de popor nu există!..

Doresc să se mai știe că ceea ce am a spune în continuare are ca titlu “98 de ani ai Actului Unirii de la Chișinău”. Comemorare ce nici de data asta nu ne dă prilej de euforie, ci de doliu național!..

122

Deși, prin traco-geto-daci, prin Doina și Miorița, basarabenii se află acolo unde se află de cînd lumea! Drept care, din punct de vedere istoric și național, nu e corect, normal și cu atît mai mult, românește, să-i băgăm pe basarabeni, nord-bucovineni și herțeni în categoria “românilor de pretutindeni”!

Un lucru e cert: Reîntregirea teritorială a României în granițele ei firești de la 1600 și 1918 nu se face, cum se zice, din cauza rusofonilor și rusofililor de la Chișinău, în frunte cu zișii președinți și premieri de zisă țară... plus cei 101 ziși deputați!..

Ca să nu spun “paraziți sociali”, cum se mai zice! 101 la cîteva milioane de locuitori!

Rostesc cuvîntul Reîntregire și... pentru nimic în lume nu mi s-ar învîrti limba să zic “Republica Moldova”, ca un al doilea stat românesc!.. Nici “Muscalii de-a călare”, cum le zicea Eminescu în nemuritoarea-i Doină, cu “De la Nistru pîn la Tissa”, n-au îndrăznit de-a lungul a 106 ani de ocupație să-i zică Basarabiei... “Moldovă”, ci “Bessarabskaia gubernia”!

De unde, încă și încă o dată, protestul categoric al Asociației Mondiale “Pro Basarabia și Bucovina” contra lipsei totale de românism a guvernanților bucureșteni în problema problemelor românești: readucerea la Țara-Mamă România a Basarabiei, nordului Bucovinei și Herței Dorohoiului!.. ... Mi s-ar putea obiecta că, chipurile, ce pretenții se pot avea la niște rătăciți ca acei care au fost la putere la 1990 și 1991?!.. (...)

La Radio România Actualități... îi numeau pe românii nordbucovineni “minoritate națională” și “ucraineni de origine română”!! Să nu știe acești repetenți la Istoria Neamului ce înseamnă colonizare ruso-ucraineană și deportare în fund de Siberii?!.. Să nu fi citit și ei pe undeva că statisticile de pînă la 1775 nu atestă în Arboroasa niciun ucrainean! Iar în Basarabia de pînă în 1812 – niciun rus! Să nu fi auzit ei, fie și de la subsemnatul, că abia după ce Iosif al II-lea de Habsburg scuti acest ținut de impozite și de serviciul militar pentru 50 de ani, ucrainenii începură să dea năvală ca lăcustele în Arboroasa?!.. Și pentru că acești venetici slavi nu puteau rosti diftongul “oa”... Arboroasa deveni “Bucovină”!.. Adică “țară a făgetului”, de la rusescul “buk” (fag)! ... Ca fondator și animator de 42 de ani al Asociației Mondiale “Pro Basarabia și Bucovina”, cu sediul la Paris și cu zeci

123

și zeci de mii de membri în 25 de țări ale lumii, inclusiv în România, unde, la 11 ianuarie 1990, am adus-o ca filială, spre sfîrșitul anului 1993 numărînd pe tot cuprinsul țării 180 de filiale cu peste 100.000 de membri cotizanți! Formidabil! Din păcate, atunci, nu și acum!

Un singur exemplu de... formidabilitate de neuitat! În zi de 28 noiembrie 1990, la 72 de ani de la readucerea Bucovinei la ȚaraMamă România, în Piața Centrală a orașului Alba Iulia, mi-a fost dat să vorbesc în fața a 15.000 de români adunați de Pro Basarabia și Bucovina de atunci, din cele 10 provincii românești! Deci, și Basarabia, nordul Bucovinei și Herța lui Gheorghe Asachi!

Ceea ce mă și face să afirm categoric că, prin numele pe care-l poartă și scopul pe care-l urmăresc, Reîntregirea teritorială a României, această formidabilă formațiune asociativă este profund politică! Căci, poate fi oare o politică mai politică decît politica refacerii României în granițele ei mai mult decît bimilenare?! Și dacă-i așa, și așa este, mă întreb: De ce, adicătelea, de această adevărată politică națională trebuie să se ocupe de decenii “Pro Basarabia și Bucovina” și nu președințiile, guvernele și parlamentele României? ... Actul final de la Helsinki privind zisa “inviolabilitate” a granițelor de după cel de al Doilea Război Mondial?! Să fim serioși! Unde-i Uniunea Sovietică?.. Unde-i Iugoslavia lui Tito?..

Unde-i Germania zisă democrată?.. Unde-i Cehoslovacia lui Dupcek?.. Dar unde-i diplomația românească a reîntregirii? (...) ... Nenorocul nostru, al românilor, a făcut ca nu numai de la 1994, ci și de la 1990 încoace, să nu avem guverne cu adevărat naționale, care să pună în mod deschis în fața lumii problema reîntregirii teritoriale a României!.. În Europa nu va fi dreptate și pace atîta timp cît Moscova și Kievul nu vor restitui tot ce ne-au furat prin pactul Ribbentrop-Molotov, nul și neavenit pînă și pentru Kremlin! (...) (Nicolae LUPAN, în București, la 27 martie 2016, fragmente)

124

SUMAR Ca introducere ..3 Doamne... luminează-ne... ..7 Sărmanele... Hărțile noastre... ..8 Tot cedare și cedare.../ ce rimează cu trădare ..12 “Republica Sovietică Federativă Ribbentrop-Molotov” ..14 Ortografia – un măr al discordiei!? ..20 “Super-Lordule Ștefan...” ..28 “E putred mărul” ..29 Puneţi-vă cenuşă-n cap... ..30 “Ecumenismu e malefic!” ..31 În... săptăluna patimilor pămînteştiromâneşti (Foile[pon]ton) ..33 Multstimate român-american Horia Mocanu, ..36 Dialog sentimental... c-un alienat mintal (Pam-flit!) ..38 Ridicaţi-vă fruntea... ..42 Români! ..44 Dialog... dialectos, monolog... vertiginos ..46 “Pi sîngur vă finanțadzî Rejili șî Diaconescu?!” ..51 Diptic... în 10 mai ..59 (1) “Le fac în ciudă” ..59 (2) O, timpuri... o, moravuri... ..60 Pandemia roșie... satanică ..61 “Frontul lui Minciună” ..64 Durere, stupefacţie, dezamăgire... ..66 Între Cer şi iad (Postapocaliptică) ..68 OTV... din nou la voia tiranilor ..70 Decalog interogativ-retoric pentru (ne)demni(dar)tari ..71 Kilometrul “zero” al Demnității... ..74 “Voce di uno che grida nel deserto...”/ (Stări barbare și amare... de zile mari/ tragicom.ro) ..76

125

Două personalități – două atitudini ..80 Cît înseamnă bunătatea și omenia lui Nelson Mandela și a Sfîntului-Moș Nicolae... ..84 “Hai să mai murim o dată!” ..87 Senzațional... și fenomenal! ..88 Deșteaptă-te, române... ..90 “Din moși-strămoși români!” ..92 “Cucu-și strigă numele” ..94 “Patrioții de ocazie” ..95 “Spre... monarhism în zbor!” ..96 Teribilism, obrăznicie... și de toate ..99 “Faci politică!” ..102 Dezamăgit-Încrezător (fragment din cartea “Crucea dintre frați”, dedicată Acad. I.Dediu) ..102 Corpus de texte (1) La Vînătoare de Regi/ (Sau... Cele două coșmaruri) ..107 (2) Dăinuire (Se dedică preotului-scriitor, patriotului-unionist Isidor Doctoreanu în 6 februarie 2004) ..112 (3) O personalitate cu mare dăruire de sine ..112 (4) Cărţi excepţionale de educaţie ecologică... şi nu numai ..113 (5) Păstorii și Poeții ..114 (6) “Schengen... sine die/ pentru Românie!?”

(Ca un Omagiu adus SS Papa FRANCISC I și SS Patriarhul Ecumenic BARTOLOMEU I// Cu trimitere la toți creștinii euro-asiatici) ..115 (7) Stihuri/ moder... ni-ri-za-te.../ Rîsuri/ pese... di-ri-ja-te ..116 (8) Ajunge cu (ingr)atitudinea demonică! ..117 (9) Două comori ..118 (10) “Vă iubim din tot sufletul!” ..119 Anexă Un destin nedreptățit ..119 Dar unde-i diplomația românească a reîntregirii? ..122

126

Alte lucrări editoriale ale autorului a) mai recent apărute: Planeta Albastră S.O.S. şi Cernobîl 21/ (Dedicaţie unor foruri ecologice şi tuturor ocrotitorilor Naturii)// (autor coord.+7 colaboratori), 96p., Ch., 2007; Educaţia ecologică în contextul dezvoltării durabile/ (Omagiu savantului filosof-ecolog-bioetician Acad. Teodor N.Ţîrdea – 70)// (autor coordonator, cu 13 coautori inclusiv omagiatul), 104p., Ch., 2008; Ecologie, spirit... şi mai mult decît atît/ (Anului Internaţional al Planetei Pămînt – 2008-2009)// (autor coord., cu 19 coautori), 120p., Ch., 2008; Omagiu lui Grigore Vieru// (1 – Serie), 220p., Chişinău, 2009; În amintirea lui Grigore Vieru// (2 – Serie), 112p., Chişinău, 2010; Cernobîl... tragedia veacului (La a XXV-a comemorare)// (autor coordonator, cu 25 consultanţi-colaboratori), 128p., Chişinău, 2011; Dureri basarabene// (autor coord.+M.Cultuclu, I.Daghi), 112p., Ch., 2011; Crucea durerilor transnistrene/ (Războiul nistrean – 20)// 80p., Ch., 2012; Ion Daghi – pictor, pedagog, monumentalist// (Carte-album), Ch., 2012; Ci ne izbăveşte de cel hiclean...// 120p., Chişinău, 2012; Distrugerea Românilor/ (In memoriam D.Matcovschi)// (4A – Serie), Chişinău, 2013, 104p. (Chişinău, 2013, 136p. ed.2, 160p. ed.3); Eroilor Neamului/ (România, o victimă...)// (5A – Serie), Chişinău, 3 ed. 2013, 2014, 2015 (ultima 2017, 128p.); Buciumări de la hotare/ (Omagiu MS nonagenarul Rege Mihai I)// (3A – Serie), 120p. ed.1 (124p. ed.3, ediții viitoare în fr., it...); Români martirizați/terorizați... sub ochii Lumii (Martiriada)// 192p. ed.3; Veacuri de calvar// (concepţie, consultanţă generală, îngrijire ediţie, autor coordonator – Isidor Doctoreanu+5 coautori), ed.5, 240p.; Eminescu – martirul// (6A – Serie), 152p. ed.3, ed.4 (versuri) 120p.; Limba română – limba tracilor (...)/ (Lui Eminescu)// (+colab.) 224p., ed.3; Crucea dintre frați/ (Omagiu Acad. ecolog Ion Dediu)// (8A – Serie), 152p.; N.Babîră – Verticalitate şi (...)// (I.D. coordonare+colab., 356p. format mare); Pandemia roșie/ (...)// 128p., ed.4 restructurată și adăugită (c); Limbă... tristețe și umor/ (...)// 140p., ed.2; “Tot românul plînsu-mi-s’a...”/ (...)// (coord.+8 coautori), 160p., ed.2 (b); Lacrimi și durere.../ (...)// (coord.+5 coautori), 168p.; b) în curs de apariţie şi în pregătire: Cernobîl... tragedia veacului// (autor coordonator), 136p., ed.2; Eminescu/ Ut unum sint/ (Omagiu în 13.03.2013 SS Papa Francisc, SS Patriarhul Ecumenic Bartolomeu)// (7A – Serie, în rom.+fr., it...), 148p.; Ecologie... și umor/ Écologie... et humour// (coord.+1 coautor), 100p.; Să fim în clocot// (Gr.Vieru și Unirea); Torționarii limbii române; Viaţa fără ţigară / La vie sans cigarette; Polițistu-cel-Viteaz/ (Umor și Ecologie)// ed.2; Vechii locuitori și vechea limbă din Provence; Noi și strămoșii/ (Pagini de ecofilosofie, istorie, filologie, bioetică...) etc.

127

CZU 821.135.1(478)-1 D-61 Au lecturat manuscrisul: Vasile Pavel – Prof. univ. Dr hab., filolog-dialectolog, cercetător științific principal AȘM; Grigore STASIEV – Prof. univ. Dr hab., biolog-ecofilosof USM, membru titular a 3 Academii internaţionale; Teodor N.ŢÎRDEA – Acad. prof. univ. Dr hab., ecofilosof-bioetician, şef catedră Bioetică USMF, Chişinău; Alexandru VATAVU – Prof. univ. Dr în pedagogie, Universitatea “Ion Creangă”, Chişinău.

Prelucrare copertă de Alexandru Ermurachi (prof. U. “I.Creangă”).

ISBN 978-9975.4402-4-0.

© Isidor Doctoreanu, 2017