Descrierea Moldovei

BIBLIOTECA

ﾂｪCOLARULUI

Dimitrie

CANTEMIR DESCRIEREA MOLDOVEI

LITERA CHIﾂｪINﾃザ 1998

CUPRINS Tabel cronologic ................................................................... 3

I. PARTEA GEOGRAFIC{ Cap. I Cap. II Cap. III Cap. IV Cap. V Cap. VI Cap. VII

Despre numele cel vechi =i cel de acum al Moldovei Despre a=ezarea Moldovei, despre hotarele ei cele mai vechi =i cele noi =i despre clim[ ......................

Despre apele Moldovei .........................................

Despre \inuturile =i t`rgurile de ast[zi din Moldova Despre mun\ii =i mineralele Moldovei ....................

Despre c`mpiile =i p[durile Moldovei .....................

Despre animalele s[lbatice =i domestice ..................

10 13 17 23 41 46 51

II. PARTEA POLITIC{ DESPRE OR~NDUIREA DE STAT

Cap. I Cap. II Cap. III Cap. IV Cap. V

Despre felul de c`rmuire a |[rii Moldovei .............. 58 Despre alegerea domnilor ]n Moldova ..................... 65 Despre obiceiurile vechi =i noi la ]nsc[unarea unui domn al Moldovei ............................................... 77 Despre ]nt[rirea domnilor ................................... 101 Despre scoaterea din scaun a domnului ................. 107

Despre boierii din Moldova =i st[rile lor ................ 116 Despre oastea moldoveneasc[ ............................... 132 Despre obiceiurile cur\ii domne=ti ........................ 137 Despre v`n[torile domne=ti ................................. 145 Despre ]ngrop[ciunea domnilor ............................ 147 Despre legile |[rii Moldovei ................................ 149 Despre divanul de judecat[ al domnului =i al boierilor .......................................................... 151 Cap. XIII Despre veniturile vechi =i cele de acum ale Moldovei 159 Cap. XIV Despre tributul =i pe=che=urile pe care Moldova le pl[te=te Por\ii ............................................... 163 Cap. XV Despre boierimea moldoveneasc[ .......................... 168 Cap. XVI Despre ceilal\i locuitori ai Moldovei ..................... 178 Cap. XVII Despre n[ravurile moldovenilor ........................... 186 Cap. XVIII Despre obiceiurile de la logodn[ =i de la nunt[ ....... 195 Cap. XIX Despre obiceiurile de ]ngrop[ciune la moldoveni ..... 202 Cap. VI Cap. VII Cap. VIII Cap. IX Cap. X Cap. XI Cap. XII

III. DESPRE CELE BISERICE+TI +I ALE }NV{|{TURII }N MOLDOVA Cap. I Cap. II Cap. III Cap. IV Cap. V

Despre religia moldovenilor ................................ 206 Despre tagma bisericeasc[ ................................... 215 Despre m[n[stirile din Moldova ........................... 221 Despre graiul moldovenilor ................................. 223 Despre literele moldovenilor ................................ 229

Referin\e critice ................................................................. 233

TABEL CRONOLOGIC 1673

1678

1685

1688

La 26 octombrie, se na=te Dimitrie, al doilea fiu al serdarului Cantemir, viitorul domn Constantin Cantemir, =i al Anei, n[scut[ Bant[=. Tat[l provenea dintr-o familie de r[ze=i din \inutul F[lciului, iar mama, femeie distins[ =i cult[, era nepoata doamnei Anastasia, so\ia Duc[i-vod[. Viitorul c[rturar va purta numele na=ului s[u, domnul de atunci al \[rii, Dumitra=co Cantacuzino.

Mitropolitul Dosoftei, con=tient de necesitatea introducerii limbii rom`ne ]n biseric[, tip[re=te la Uniev, Psaltirea ]n versuri.

Moare mama lui Antioh =i a lui Dimitrie Cantemir. Gheorghe Duca, ocup`nd tronul Moldovei pentru a treia oar[, ]l trimite pe Cantemir ca reprezentant (capuchehaie) al s[u pe l`ng[ }nalta Poart[.

La 15 iunie, cu ajutorul lui +erban Cantacuzino, domnul |[rii Rom`ne=ti, Cantemir se urc[ pe tronul Moldovei, lu`nd numele de Constantin.

Educa\ia fiilor domnului este ]ncredin\at[ c[rturarului Ieremia Cacavelas. Dimitrie ]nva\[ greaca, latina =i slavona.

Preocupat de originea poporului rom`n =i a continuit[\ii elementului roman ]n Dacia, Miron Costin scrie, De neamul Moldovenilor, din ce \ar[ au ie=it str[mo=ii lor.

Dimitrie este trimis de c[tre tat[l s[u ca ostatec ]n capitala Imperiului Otoman. Aici studiaz[ la Academia Patriarhiei Ortodoxe cu profesori renumi\i prin “pietatea =i =tiin\a lor”. Intr[ ]n contact cu literaturile clasice =i cu filozofia neoaristotelic[, fapt ce a contribuit ]n mod substan\ial la orientarea spiritului 3

1690

1691

1693

1695

1679

s[u spre preocup[rile =tiin\ifice. De asemenea, paralel cu aprofundarea cuno=tin\elor de greac[, latin[ =i slavon[, t`n[rul principe ]nva\[ limbile turc[, arab[ =i persan[ =i se ad`nce=te ]n studiul istoriei, folclorului =i muzicii turce=ti, devenind primul nostru orientalist.

Se tip[re=te, prin grija lui +erban Cantacuzino, Biblia de la Bucure=ti, moment de extrem[ importan\[ ]n dezvoltarea limbii noastre literare.

La 26 octombrie, moare +erban Cantacuzino, iar scaunul |[rii Rom`ne=ti va fi ocupat de nepotul s[u, Constantin Br`ncoveanu, du=man al cantemiri=tilor.

N[d[jduind ]n apari\ia unui concurs de ]mprejur[ri favorabil eliber[rii \[rii de sub turci, Constantin Cantemir ]ncheie, ]n secret, la Sibiu, un tratat de alian\[ ]ntre Moldova =i Curtea de la Viena. }n vara acestui an, Ioan Sobieski, regele Poloniei, intr[ cu armata ]n Moldova =i ocup[ partea de nord a acesteia. Cetatea Neam\ului, ap[rat[ de o m`n[ de o=teni, opune du=manului o rezisten\[ d`rz[, devenit[ legendar[.

Din porunca lui Constantin Cantemir, fra\ii Costin, Velicico hatmanul =i Miron cronicarul sunt acuza\i de tr[dare =i decapita\i. La execu\ia lui Velicico a asistat =i beizadeaua Dimitrie, care se re]ntoarse de cur`nd ]n \ar[. Ulterior, domnul a regretat mult aceast[ fapt[ necugetat[, pus[ la cale de Iordache Ruset. Din acest moment, grupul Rusete=tilor de\ine adev[rata conducere a Moldovei.

La 13 martie, moare Constantin Cantemir. }n scaunul r[mas liber, boierii ]l a=eaz[ pe Dimitrie, ]ns[ neprimind confirmarea Por\ii (din cauza intrigilor =i a banilor lui Br`ncoveanu), reia, dup[ numai trei s[pt[m`ni de domnie, drumul Constantinopolului.

Dup[ mazilirea lui Constantin Duca, pe tronul Moldovei se urc[ Antioh Cantemir, care va domni p`n[ ]n toamna anului 1700. Dimitrie devine acum reprezentantul s[u la poart[.

La Zenta, principele nostru asist[ la catastrofala ]nfr`ngere a 4

armatelor turce=ti de c[tre cele austriece conduse de Eugen de Savoia.

1698 Apare la Ia=i, ]n grece=te =i rom`ne=te, prima lucrare a lui Cantemir, Divanul sau g`lceava }n\eleptului cu Lumea sau giude\ul Sufletului cu Trupul.

1699 Dimitrie, venit pentru scurt[ vreme ]n \ar[, se c[s[tore=te cu Casandra, fiica lui +erban Cantacuzino. G`ndul de a ocupa scaunul |[rii Rom`ne=ti, care nu-i era nici p`n[ atunci str[in, dob`nde=te astfel o justificare mai temeinic[. Drept urmare, temerile =i du=m[nia lui Br`ncoveanu ating punctul maxim.

1700 Datorit[ intrigilor =i banilor lui Br`ncoveanu, Antioh Cantemir este mazilit =i ]nlocuit cu Constantin Duca. }mpreun[ cu familia, Dimitrie se stabile=te la Istanbul, ]n casa construit[ dup[ planurile sale.

Antim Ivireanul tip[re=te la Snagov Floarea darurilor. Se ]ntemeiaz[ Academia de +tiin\e de la Berlin.

1700—1705 }n aceast[ perioad[ de intens[ efervescen\[ spiritual[, Cantemir scrie urm[toarele opere: Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Imaginea =tiin\ei sacre cu neputin\[ de zugr[vit), Compendi olum universae logices institutionis (Compendiu despre sistemul logicei generale), Ioannis Baptistae van Helmont, Physices universalis doctrina (}nv[\[tura general[ despre fizic[ a lui I. B. van Helmont), Tarifu ilmi musiki ala vegni maksus (Explicarea muzicii teoretice pe scurt) =i Istoria ieroglific[, ce marcheaz[ trecerea de la preocup[rile de natur[ speculativ[ la cele cu un predominant caracter social =i politic.

1703 Dup[ mazilirea lui Constantin Duca, Mihai Racovi\[, sprijinit de Rusete=ti =i de Br`ncoveanu, ajunge domn al Moldovei.

1705 Pe tronul Moldovei urc[ pentru a doua oar[ Antioh Cantemir.

Urm[rind ]ndep[rtarea de Rusete=ti, domnul ]ncearc[ s[ se ]mpace cu Costine=tii, numindu-l pe Nicolae Costin, fiul cronicarului, mare vornic. }ntre cei doi fra\i, Antioh =i Dimitrie, rela\iile devin extrem de reci.

1709 Armata rus[, condus[ de Petru cel Mare, ob\ine la Poltava o 5

r[sun[toare victorie ]mpotriva trupelor suedeze, comandate de Carol al XII-lea.

1710 }n luna noiembrie a acestui an, Dimitrie Cantemir este numit domn al Moldovei. Ion Neculce devine omul s[u de ]ncredere.

1711 }n luna aprilie, la Luck, ]ntre Moldova =i Rusia se ]ncheie un tratat de alian\[. Conform acestuia, Rusia se angajeaz[ s[-l ajute pe Cantemir ]n lupta sa pentru ]nl[turarea suzeranit[\ii turce=ti.

La 20 mai, printr-o proclama\ie c[tre \ar[, Cantemir ]i cheam[ pe moldoveni s[ se ridice cu armele ]mpotriva domina\iei turce=ti. }n seara zilei de 23 iunie, \arul Petru cel Mare sose=te la Ia=i, unde este primit cu mult[ c[ldur[ de boieri =i de norodul de r`nd. }n b[t[lia de la St[nile=ti (8-12 iulie), turcii ]nving armatele aliate ruso-rom`ne. }mpreun[ cu cei care i-au r[mas credincio=i, Dimitrie Cantemir se stabile=te ]n Rusia, ]n \inutul Harkovului. |arul ]i confer[ titlul de “prea luminat principe al Rusiei”.

1713 So\ia lui Dimitrie, Casandra, moare, ]n v`rst[ de numai treizeci de ani.

1714 Dimitrie Cantemir este ales membru al Academiei din Berlin.

La 15 august, Constantin Br`ncoveanu =i cei patru fii ai s[i sunt decapita\i din ordinul sultanului Ahmed al III-lea.

1714—1716 }n aceast[ perioad[, extrem de rodnic[ sub raport =tiin\ific =i literar, Cantemir scrie: Monarhiarum physica examinatio (Interpretarea natural[ a monarhiilor), Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), Incrementa atque decrementa aulae othomanicae (Cre=terea =i descre=terea Cur\ii Otomane), Vita Constantini Cantemyrii (Via\a lui Constantin Cantemir) =i Sistema religiei mahomedane.

1717 }ncepe s[ lucreze la cea mai erudit[ scriere a sa, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, ]n cadrul c[reia istoria rom`nilor de pretutindeni este examinat[ ]n context universal.

6

1719

Dimitrie se rec[s[tore=te la Moscova cu t`n[ra prin\es[ Anastasia Trube\koi, av`nd ca na=i pe \ar =i pe \arin[.

1721 La 20 februarie, printr-un ucaz al lui Petru cel Mare, Cantemir este numit consilier secret =i membru al Senatului .

1722 }n calitate de specialist ]n problemele Orientului Dimitrie ]l ]nso\e=te pe \ar ]n campania sa ]mpotriva Persiei.

1723 La 21 august, Dimitrie Cantemir trece ]n eternitate.

1769 1770 Beschreibung der Moldau, ]n A. F. Büching s Magazin für die neue Historie und Geographie , 2 vol., Hamburg, 1769 1770.

1771 Historisch-geografisch und politische Beschreibung der Moldau, nebst dem Leben des Verfassers und eine Landkarte, Frankfurt und Leipzig.

1789 Istoricescoe, geograficeskoe i politiceskoe opisanie Moldavii v jizni socinitelia, s neme\kogo perevel Vasilii Lev=in, Moscova.

1825 Scrisoarea Moldovei, de D. C., domnul ei (traducere de banul Vasile V`rnav) Monastirea Neam\ul.

1851 Descrierea Moldaviei. Prezentare din via\a Prin\ului Dimitrie Cantemir de C. Negruzzi. Edi\ia a II-a, Ia=i.

1868 Scrisoarea Moldovei (Reeditat[ la anul 1868 de c[tre T. Boldur L[\escu) Ia=i.

1872 Descrierea Moldovei (traducere de A. Papiu Ilarian =i Iosif Hodo=) ]n Operele principelui Demetriu Cantemir, tip[rite de Societatea Academic[ Rom`n[, vol. I, II, Bucure=ti.

1909 Descrierea Moldovei ]n Biblioteca pentru to\i, nr. 507, Bucure=ti.

Descrierea Moldovei (cu o noti\[ introductiv[ de Miron Niculescu), ]n Biblioteca Socec, nr. 10-11, Bucure=ti.

1923 Descrierea Moldovei. Traducere de pe originalul latinesc, la 200 de ani de la moartea autorului, de Giorge Pascu, Bucure=ti, 1923; edi\ia a II-a rev[zut[ =i completat[ cu indice, Bucure=ti, 1938.

1942 Descrierea Moldovei (traducere de Gh. Adamescu), Bucure=ti.

7

1956

1973

Descrierea Moldovei (traducere de P. Pandrea cu o prefa\[ de acad. C. I. Gulian) — E.S.P.L.A. Biblioteca pentru to\i, Bucure=ti, 1956; reedit[ri ale aceleia=i traduceri ]n 1961, 1965, 1967, 1973, 1976, 1981.

Descrierea Moldovei (traducere dup[ originalul latin de Gh. Gu\u. Introducere de Maria Holban. Comentariu istoric de N. Stoicescu. Studiu cartografic de Vintil[ Mih[ilescu. Indice de Ioana Constantinescu. Cu o not[ asupra edi\iei de D. M. Pippidi), Editura Academiei Rom`ne, Bucure=ti.

Leonida MANIU

8

I PARTEA GEOGRAFIC{

9

CAPITOLUL I Despre numele cel vechi =i cel de acum al Moldovei

Toat[ \ara pe care o numim ast[zi Moldova, precum =i \inuturile ]nvecinate dinspre asfin\it, au fost st[p`nite la ]nceput de sci\i1, care cuceriser[ aproape trei p[r\i ale lumii, cu toate c[, dup[ obiceiul lor str[mo=esc, ei nu aveau a=ez[ri statornice. Pe l`ng[ feluritele numiri date de hoardele care s-au perindat pe cursul vremii, grecii i-au numit pe locuitorii acestor \inuturi c`nd ge\i, c`nd daci. Sub st[p`nirea romanilor s-a statornicit numirea de daci.

Dup[ ce acest popor pierdu pe regele Decebal, biruit de viteazul Nerva Traian, =i a fost parte nimicit2, parte risipit ]ncoace =i ]ncolo, ]ntreaga \ar[ pe care o locuia a fost pref[cut[ ]n provincie roman[, p[m`ntul fiind ]mp[r\it cet[\enilor romani, dup[ care s-a deosebit ]n trei p[r\i: m[rgina=[, de mijloc =i muntoas[.

1 Popula\ia geto-dac[ nu f[cea parte din neamul sci\ilor. Dup[ opinia speciali=tilor, confuzia a fost preluat[ de autor din P. Cluverius.

2 De=i nu se afirm[ c[ ]ntreaga popula\ie geto-dac[ a fost nimicit[, ceea ce ar fi fost o eroare, din texte nu reiese c[ etnogeneza poporului nostru se bazeaz[ at`t pe popula\ia b[=tina=[ existent[ c`t =i pe coloni=tii romani adu=i ]n aceste locuri.

10

}n cea dint`i se cuprindea o parte din Ungaria de ast[zi =i Valahia, ]n a doua Transilvania, iar ]n cea de pe urm[, cea mai mare parte a Moldovei noastre, a=ezat[ ]ntre Dun[re =i Prut, ]mpreun[ cu \inuturile de la hotar ale Valahiei. }n epoca urm[toare, c`nd Imperiul roman a ]nceput s[ decad[, barbarii — =i anume sarma\ii, hunii =i go\ii — au pustiit Moldova de mai multe ori =i au silit pe coloni=tii romani s[ fug[ ]n mun\i, ca s[ caute loc de ad[post ]mpotriva cruzimii lor, ]n partea muntoas[ a Maramure=ului1. Dup[ ce au vie\uit acolo c`teva sute de ani, ap[ra\i ca ]ntr-o cetate natural[, cu voievozii =i legile lor, deoarece popula\ia s-a ]nmul\it peste m[sur[, Drago=, un fiu al voievodului lor Bogdan, se hot[r] ]n cele din urm[ c[tre anul ()2 s[ cuteze un mar= peste mun\i, spre r[s[rit, ]nso\it la ]nceput numai de trei sute de oameni, ca =i cum ar pleca la v`n[toare. Pe drum d[du din ]nt`mplare peste un bou s[lbatic, numit de moldoveni zimbru, =i, tot gonindu-l, ajunse la poalele mun\ilor.

C`nd c[\eaua lui de v`n[toare, c[reia-i zicea Molda =i pe care o iubea foarte mult, se repezi ]nt[r`tat[ asupra fiarei, bourul se azv`rli ]ntr-un r`u, unde s[ge\ile ]l uciser[; dar =i c[\eaua, care s[rise ]n ap[ dup[ fiara fug[rit[, fu luat[ de undele repezi. }ntru pomenirea acestei ]nt`mpl[ri, Drago= fu cel dint`i care numi acest r`u Moldova, iar locul unde se petrecuse1

}n timpul migra\iilor, daco-romanii nu s-au retras cu to\ii ]n Maramure=. Cea mai mare parte a popula\iei a r[mas locului, continu`ndu-=i existen\a =i convie\uind cu valurile migratorilor. Numai a=a se explic[ asimilarea acestora pe teritoriul unde se g[se=te ast[zi poporul rom`n.

2

Cronicile consemneaz[ anul 1359.

11

r[ acestea ]i d[du numele de Roman, dup[ numele semin\iei sale =i lu[ ca stem[ a noului s[u principat capul bourului.

Dup[ aceea, c`nd cercet[ \inuturile ]nvecinate =i g[si c`mpuri roditoare cu ape ]mbel=ugate, t`rguri, cet[\i ]nt[rite, dar p[r[site de locuitori, povesti alor s[i despre ceea ce descoperise, ]ndemn`ndu-i s[ pun[ st[p`nire pe p[m`ntul acesta at[t de roditor. Oamenii tineri din neamul lui Roman ]=i urmar[ domnul de bun[voie =i, cu bucurie, trecur[ mun\ii ]mpreun[ cu el, ]n cete mari, a=ez`ndu-se dup[ aceea ]n \inuturile aflate ]ntr-un chip at`t de minunat, iar pe Drago=, cel care le aflase, ]l numir[ cel dint`i domn al \[rii noi. }ntoars[ ]n acest chip st[p`nitorilor de odinioar[, \ara ]=i pierdu, odat[ cu legile trase din dreptul civil roman, =i numele dacic =i latinesc =i at`t str[inii, c`t =i locuitorii ei ]n=i=i ]i ziser[ Moldova, dup[ apa Moldei.

Dar nici aceast[ numire n-a r[mas peste tot, c[ci turcii, care p[trundeau adesea cu oaste prin Moldova, c[tre \[rile vecine ocupate de d`n=ii ]n Europa, au dat moldovenilor mai ]nt`i numele de akvlach*. Apoi, c`nd Bogdan, dup[ voia cea din urm[ a tat[lui s[u +tefan cel Mare, le-a ]nchinat \ara, turcii, obi=nui\i s[ numeasc[ \[rile supuse dup[ numele domnitorilor, au ]nceput s[-i zic[ Bogdan; totu=i vechiul nume s-a p[strat ]n limba t[t[reasc[, vecinii din partea cealalt[, le=ii =i ru=ii numindu-i pe moldoveni valahi, adic[ val=i sau italieni, iar valahilor care locuiesc ]n mun\i zic`ndu-le munteni, adic[ oameni de peste munte.

* Mai bine ak-iflak, adic[ valahi albi, spre deosebire de kara-iflak (vlach), valahii negri, care sunt locuitorii Valahiei.

12

CAPITOLUL AL II-LEA Despre a=ezarea Moldovei, despre hotarele ei cele mai vechi =i cele noi =i despre clim[

Moldova se ]ntinde ]n l[\ime de la 44o 54´ p`n[ la 48o =i 51´. Lungimea ei este nehot[r`t[ dar cei mai mul\i geografi a=az[ marginea ei apusean[, care atinge Transilvania, la 45o 39´; cap[tul ei dinspre r[s[rit, care face un unghi ascu\it la Akerman, numit[ de locuitori Cetatea Alb[, ]l socotesc la 53o 22´.

Fiindc[ o parte a \[rii este muntoas[, =i anume cea dinspre Transilvania, iar cealalt[ este =es, anume cea dinspre Ucraina le=easc[, Basarabia =i Dun[re, clima nu este la fel peste tot. Partea muntoas[ are v`nturi reci, dar cu at`t mai s[n[toase; cea de la =es, mai c[lduroase, dar mai pu\in prielnice s[n[t[\ii.

Cu toate acestea, fa\[ de alte \[ri mai c[lduroase, nu se prea cunosc molime ]n Moldova. Din c`nd ]n c`nd, arareori ]ns[ izbucnesc ciuma =i frigurile rele. Experien\a a ar[tat c[ ciuma nu se st`rne=te din aer stricat; s-a b[gat de seam[ c[ ea p[trunde pe acele meleaguri uneori din \ara le=easc[, unde este mult mai iute, alteori din Egipt ori |arigrad, adus[ de cor[biile care arunc[ ancora la Gala\i.

Frigurile rele sunt aici cu totul de alt fel dec`t ]n celelalte \[ri europene. }ndeob=te sunt foarte aprige =i aproape ca ciuma, ]nc`t cei care sunt lovi\i de ele mor, cea mai mare parte, p`n[ ]n a treia zi, pu\ini tr[iesc p`n[ ]n a =aptea zi =i foarte pu\ini ]=i dob`ndesc iar[=i s[n[tatea.

13

Aceast[ boala este at`t de molipsitoare, ]nc`t oamenii se tem de ea mai mult dec`t de cium[ =i se feresc p`n[ =i de cel mai bun prieten, dac[ a fost lovit de boal[.

C[ locuitorii nu ajung la o v`rst[ prea ]naintat[ e de vin[, ori clima nes[n[toas[, ori felul de trai, ori chiar vreo sl[biciune fireasc[ a puterii lor. Rareori g[se=ti pe cineva de =aptezeci de ani =i aproape deloc de optzeci de ani. }n schimb sunt s[n[to=i cea mai mare parte a vie\ii =i pu\in[tatea acesteia le este r[spl[tit[ de lipsa bolilor (care ne r[pesc ]n bun[ parte fericirea vie\ii), iar timpul pe care ]l au de tr[it, ]l petrec ]n plin[ putere. S-a b[gat de seam[ c[ \[ranii ajung la o v`rst[ mai ]naintat[ dec`t boierii sau dec`t cei ce tr[iesc ]n desf[tare =i ]n via\[ u=oar[.

Rareori se simt acele cutremure de p[m`nt care tulbur[ bucuriile vie\ii ]n mai toate \[rile c[lduroase, =i ]nc[ nu s-a pomenit ca vreun munte sau t`rg s[ fi fost pustiit de cutremur.

Moldova n-a avut acelea=i hotare ]n toate vremurile, c[ci ]ntinderea ei este c`nd mai mare, c`nd mai mic[, dup[ starea de ]n[l\are sau de c[dere a \[rii. Voievodul +tefan, zis cel Mare, a pus-o ]n hotarele pe care le avem ast[zi.

Spre miaz[zi s-a ]ntins ]n toate vremurile p`n[ la Dun[re, cea mai mare ap[ din Europa, =i mai departe, p`n[ la gura acesteia, prin care se vars[ ]n Marea Neagr[ l`ng[ Chilia, numit[ ]n vechime Lycostom. Spre r[s[rit se ]ntindea din vremuri str[vechi p`n[ la Marea Neagr[; iar ]n vremile mai noi, c`nd turcii au cucerit cu armele Basarabia =i Benderul, s-a str`mtat ]n aceast[ parte. +i, dup[ cum se vede limpede din hart[, ast[zi hotarul Moldovei este pe Prut, de la gura lui p`n[ la satul Traian, iar de acolo p`n[ la valul lui Traian, peste r`ul Botna, =i, ]n linie dreapt[, p`n[ la gura r`ului B`cul, care se vars[ ]n Nistru.

Spre miaz[noapte Nistrul, numit de turci Turla, des14

parte Moldova de Lehia =i de t[tarii din Ociacov. Malul acestuia se afl[ sub st[p`nirea Moldovei numit[ p`n[ la Hotin, de acolo o linie dreapt[, pe Prut =i Ceremu=, f[cea hotarul acestui \inut; apoi, prin vitejia lui +tefan cel Mare, a fost luat[ =i provincia de l`ng[ Podolia p`n[ la gura r`ului Serafine\, trec`nd ]n st[p`nirea Moldoveneasc[; =i a=a apele Nistrului, Serafine\ului, Colacinului =i Ceremu=ului adunate laolalt[ fac ast[zi hotarul de miaz[noapte al Moldovei unde se afl[ C`mpulungul Rustean* (Campus longus ruthenus). +i spre apus Moldova este, ]n zilele noastre, cu mult mai ]ntins[ dec`t odinioar[. C[ci ]nainte de +tefan cel Mare mun\ii care o ]nconjoar[ \ineau de Transilvania =i \ara era mai ]ngust[ ]n partea aceasta. }ns[ pentru c[ prin vitejia acestui voievod, Matei, regele Ungariei, a fost biruit de mai multe ori, iar transilv[nenii au fost alunga\i ]nd[r[t, ace=tia au fost nevoi\i astfel s[-=i cate ]n ]nvoieli sc[parea de pagube =i mai grele. Dup[ condi\iile de pace scrise de ]nvoieli, ungurii au dat to\i mun\ii prin care sunt desp[r\ite cele dou[ provincii =i au poruncit acestor \inuturi, a=ezate ]ntre r`urile ce se vars[ ]n apa Moldovei, s[ se supun[ st[p`nirii moldovene=ti. De aceea s-a tras o linie de la izvoarele Ceremu=ului spre izvoarele Sucevei, Moldovei, Bistri\ei =i Trotu=ului p`n[ la r`ul Milcov =i s-a pus ca hotar ]ntre cele dou[ \[ri. }nainte de acestea, Siretul =i Trotu=ul erau socotite drept hotar c[tre Valahia, dup[ aceea ]ns[, tocmai prin vitejia lui +tefan cel Mare, \inutul Putnei a fost ad[ugat Moldovei, a=a ]nc`t ast[zi r`urile Milcov =i Siret despart cele dou[ \[ri, iar partea de la miaz[zi este ]nchis[ de Dun[re. * Aceasta a fost numit astfel, fiindc[ acolo s-au a=ezat rutenii, care se aflau sub st[p`nirea le=easc[.

15

}nl[untrul acestor hotare, Moldova are o ]ntindere de 237 ceasuri de mers sau 711 mile italiene=ti. }nainte de ocuparea Basarabiei de c[tre oastea turceasc[ =i t[t[reasc[, avea o ]ntindere de 247 ceasuri de mers sau 822 mile italiene=ti.

Vecinii Moldovei sunt: spre apus, transilv[nenii =i valahii, spre miaz[noapte le=ii, iar spre r[s[rit =i miaz[zi, turcii.

Cu to\i ace=tia, moldovenii au avut mult de furc[, ap[r`ndu-=i libertatea, lucru despre care un scriitor leah, vrednic de crezare, scrie (Orichovius, Annal, 5 ad annum 1552): Ace=tia (moldovenii) nu sunt cu mult deosebi\i de italieni, prin firea lor, prin limb[ =i obiceiuri; sunt oameni s[lbatici =i foarte viteji =i, cu toate c[ st[p`nesc o \[r[ foarte mic[, nu se afl[ alt neam care s[ arate at`ta vitejie =i cinste ]n r[zboaie, s[ ]nfrunte =i s[ bat[ mai mul\i vr[jma=i dimprejur sau s[ se apere mai bine c`nd este atacat =i el spune mai departe: Sunt at`t de viteji, ]nc`t s-au r[zboit =i au ]nvins du=mani din toate p[r\ile, care ]i atacau ]n acela=i timp.

C[ci +tefan care a domnit ]n Dacia ]n vremea str[mo=ilor no=tri, a biruit aproape ]n aceea=i var[, ]ntr-un r[zboi greu, pe Baiazid al turcilor, pe Matei al ungurilor =i pe Ioan Albert al le=ilor. }n cele din urm[, c`nd \ara c[zu sub puterea turcilor, n-a mai avut de purtat alte r[zboaie, ]n afar[ de acelea ]ncepute dimpreun[ cu turcii, deoarece aveau acum aceia=i prieteni =i du=mani ca =i ace=tia.

Numai t[tarii din Stepa Nogaic[, pe care turcii ]i a=ezaser[ ]n Basarabia, au tulburat Moldova, chiar ]n vremuri de pace, cu desele lor n[v[liri =i au adus-o la s[r[cia ]n care o vedem =i ast[zi.

16

CAPITOLUL AL III-LEA Despre apele Moldovei

Nu se poate afla nic[ieri ]n vreo alt[ \ar[ c`t Moldova de mic[, at`tea ape =i natura ]mpodobit[ cu asemenea locuri minunate ca aici. O str[bat patru mari ape navigabile: Dun[rea, Nistrul, Prutul =i Siretul.

Cu toate c[ Dun[rea ud[ numai o f`=ie a \[rii, aflat[ ast[zi sub st[p`nirea voievodului moldovean, ea aduce \[rii cele mai mari foloase. C[ci pe de o parte ]ng[duie cor[biilor negu\[tore=ti ale feluritelor neamuri s[ arunce ancora ]n Gala\i, iar pe de alt[ parte d[ putin\[ moldovenilor s[-=i aduc[ m[rfurile pe Prut spre Constantinopol =i spre alte cet[\i de la Marea Neagr[, aduc`ndu-le un c`=tig ]nsemnat.

Despre apele =i bog`\iile ascunse ]n apa aceasta nu vom vorbi, deoarece al\ii ]naintea noastr[, descriind Germania =i Ungaria, au spus tot ce era de spus. }n Dun[re se vars[ Prutul, numit mai ]nainte Hierasus, de Ptolemeu Gerasus, de Ammianus Parota, iar vechii greci Pyretus, care izvor[=te din mun\ii Transilvaniei, numi\i de cei vechi Carpa\i, ce sunt hotar ]ntre aceast[ \ar[ =i Lehia =i str[bate ]ntreaga Moldov[. Are apa cea mai u=oar[ =i mai s[n[toas[, cu toate c[ este cam tulbure din pricina nisipului pe care ]l duce cu ea; numai c`nd o 17

la=i s[ stea ]ntr-un pahar, nisipul cade la fund =i atunci ai apa cea mai limpede. Pe c`nd =edeam ]n Moldova am f[cut o ]ncercare =i am g[sit c[ o cantitate de o sut[ de dramuri este mai u=oar[ cu treizeci de dramuri dec`t aceea=i cantitate de ap[ luat[ din alte r`uri. +i Siretul este un r`u al Moldovei, venind dinspre hotarul ei de sus, dinspre Lehia, curge c[tre miaz[zi =i se vars[ ]n Dun[re prin dou[ guri. E un r`u lat =i ad`nc, ]ns[, fiind ]nconjurat din toate p[r\ile de p[duri =i mun\i, iar pe alocuri ]mpiedicat de vaduri, p`n[ acum nu s-a putut ]nc[ deschide pretutindeni o cale pentru cor[bii.

Nistrul numit odinioar[ Tyras, de c[tre scriitorii greci mai noi Dinastris, iar de c[tre turci Turla, ud[ o mare parte a Moldovei spre miaz[zi =i apus; este prea cunoscut =i nu socot de trebuin\[ s[ spun mai mult despre el. Vreau s[ amintesc numai c[ turcii ]=i duc toate proviziile de r[zboi de la Constantinopol pe Marea Neagr[, pe acela=i fluviu p`n[ la Bender, mai ]nainte vreme chiar p`n[ la Cameni\a, iar ast[zi p`n[ la Hotin. De altfel, are o ap[ foarte limpede, dar grea =i foarte v[t[m[toare s[n[t[\ii omului. Se vars[ ]n Marea Neagr[ la Bielgorod sau Cetatea Alb[.

Al[turi de acestea, Moldova mai este udat[ =i de alte ape mai mici. }n Siret se vars[ B`rladul, care curge prin \inutul Tecuciului, de la r[s[rit spre apus =i se une=te cu Siretul mai jos de satul +erb[ne=ti; Suceava, care a dat numele scaunului de odinioar[ al \[rii; Moldova, despre al c[rei nume am vorbit ]n primul capitol; Bistri\a, care izvore=te din mun\ii transilv[neni =i are un curs at`t de repede, ]nc`t smulge =i t`r[=te cu ea bolovanii grei din mun\i; Trotu=ul este un r`u tot at`t de repede, ale c[rui izvoare se afl[ nu departe de ale Bistri\ei.

18

}n Prut se vars[ Ceremu=ul, care face hotarul dintre Lehia =i Moldova, iar mai jos Jijia. }n Nistru se vars[ R[utul, care face o balt[ la Orhei =i, ]n mijlocul acesteia, un ostrov foarte pl[cut; Botna, pe jum[tate ]n st[p`nirea t[tarilor din Bugeac.

Moldova are nenum[rate p`raie; vrem s[ pomenim aici pe cele mai ]nsemnate ale c[ror nume le-am putut afla. }n Siret se vars[ B[nila, Molni\a, +omuzul mic =i mare, Valea Neagr[, Faraon, R[c[t[u, Gerul Sohului, Milcov =i Putna, care se unesc am`ndou[ =i li se zice Sire\el, adic[ Siretul cel mic.

Suceava ]=i spore=te apele cu Sucevi\a, Solca =i Solone\. }n Moldova se vars[ Humorul, Slatina, Neam\ul, R`=ca, Topoli\a =i Valea alb[.

Cu Bistri\a se une=te Crac[ul.

Trotu=ul prime=te Tazl[ul S[rat =i cel[lalt Tazl[u, Oituzul, Ca=inul, Valea Seac[ =i Valea Rea. B`rladul spore=te cu p`raiele B`rl[de\ul, Socov[\, Vilna, Rebricea, Vaslui, Vasluie\, Racova, Crasna, Lohan, Docolina, Hoblana, Horiata, Smila Tutova, Berhoci, Zeletin, Corad.

Ceremu=ul se na=te din Ceremu=ul Alb, Ceremu=ul Negru =i Putila. }n Jijia se vars[ +ubana, Sitna, Miletin, Bahlui, Bahluie\, Sirca.

Prutul duce cu el apele: Colacin, Cosman, Cuciur, Ciuhur, Ba=eu, Corovia, Caminca, C[ld[ru=a, Jijia, G`rla Mare, Delea, Valea Mare, Valea Br[tuleni, Mojna, Nirnova, C[lm[\ui, L[pu=na, Str`mba, S[rata de Apus =i S[rata de R[s[rit, Ghigieci, Larga =i Ilan. }n Nistru se vars[ r`urile moldovene=ti Serafine\ul, a c[rui gur[ formeaz[ col\ul de miaz[noapte al Moldovei, Ciorna, Ichiel, B`cov[\, I=nov[\, B`cul.

19

R[utul prime=te Solone\ul, Ciuliucul Mare, Ciuliucul Mic =i Ciuliucul Mijlociu, Dobru=a, Cula =i Cog`lnic, Cahulul, Salcia =i Ialpuhul, care se afl[ ]n Moldova =i Basarabia, sporesc Dun[rea. Dintre cele trei din urm[, numai Ialpuhul curge f[r[ contenire, celelalte sunt mai mult st[t[toare dec`t curg[toare. Cog`lnicul nu are nici m[car un izvor al lui =i nu poate fi socotit r`u dec`t abia dup[ ce cad ploile de toamn[; ]n vremea verii seac[ =i arat[ ca o groap[, din care pricin[ vitele t[tarilor din Bugeac pier foarte adesea de sete.

Moldova nu duce lips[ de lacuri, cum nu duce lips[ de r`uri.

Dintre numeroasele lacuri, pe care natura sau ]ndem]narea omului le-au scos la iveal[, cinci se cuvine ]ndeosebi s[ fie pomenite.

I. Brate=ul, aflat[ ]ntre Prut =i Siret, l`ng[ t`rgul Gala\i, are o mil[ italieneasc[ =i jum[tate ]n l[\ime =i dou[ mile ]n lungime. Nu are izvoare, ci numai o g`rl[ mic[ =i nu prea ad`nc[, numit[ Prute\ =i c[reia apa ]i vine din Prut, dar numai c`nd acesta cre=te din ploile mai mari sau mai mici; ]n vremea cealalt[, g`rla r[m`ne uscat[ =i uneori aduce lacului putreziciune. Dar, la ]nceputul prim[verii, c`nd Dun[rea cre=te din pricina z[pezilor topite, nu numai c[ ]mpinge Prutul, ]nd[r[t, ci umple peste m[sur[ tot lacul cu ap[ proasp[t[ =i cu pe=te pe care locuitorii ]l pescuiesc f[r[ osteneal[, atunci c`nd apele se trag ]nd[r[t*.

II. Lacul Orheiului, care se formeaz[ din r`urile R[ut =i Cula l`ng[ t`rgul cu acela=i nume, este lung de =ase * Se pare c[ lacul Brate= este ]nsemnat cu numele mai vechi Brytolagi, care este pomenit de Bonfinius.

20

mile =i lat de dou[ mile. Lungimea =i l[\imea i le spore=te o iez[tur[ pe care voievodul Vasile Lupu Albanezul a poruncit s[ se fac[ acolo ca s[ opreasc[ apele =i s[ ridice mori folositoare. }n mijlocul lui se afl[ un ostrov nu prea mare, dar unde s-a s[dit vi\[ de vie, de soi foarte bun =i pomi cu road[ de tot felul.

III. Lacul Dorohoiului =i-a luat numele de la t`rgul de al[turi; se afl[ nu departe de izvorul r`ului Jijia =i trebuie s[ fie pomenit pentru bel=ugul de pe=te.

IV. Lacul Cola=in, la grani\a Poloniei, trebuie pomenit mai cu seam[ fiindc[ din partea sa dinspre miaz[noapte =i apus izvor[sc dou[ r`uri, Cola=inul =i Serafine\ul, care fac hotarul dintre Moldova =i \ara le=easc[ ]ntre Nistru =i Prut.

V. Cel mai din urm[ =i cel mai vestit dintre toate este Lacul lui Ovidiu, numit de locuitori Lacul Ovidiului, a=ezat l`ng[ Akerman — Alba Iulia — ]n Basarabia, cunoscut mai cu seam[ din pricina numelui s[u, fiindc[ se zice, c[ acolo a fost surghiunit ]n s[r[cie vestitul poet roman Ovidius. Se vars[ ]n Nistru, nu departe de gura acestuia, printr-o albie destul de ]ngust[, dar care este ]mpresurat[ de mla=tini at`t de numeroase =i ]ntinse, ]nc`t nu po\i ajunge la maluri cu piciorul cale de dou[ mile italiene=ti. Peste acestea duce un pod, care socotind dup[ felul zidirii lui, trebuie s[ fie foarte vechi: c[ci ]ns`=i tr[inicia lucr[rii, c`t =i m[rimea pietrelor din care este alc[tuit dovedesc aceasta cu prisosin\[.

Toate aceste ape curg[toare =i st[t[toare pe care le-am pomenit mai sus sunt pline de pe=ti de soi: cu osebire p`raiele care coboar[ de la munte au pe=tii cei mai gusto=i (c[rora locuitorii le zic p[str[vi, lostri\e =i lipani), pe 21

care c[l[re\ii ]i aduc vii pentru masa voievodului ]n zilele de post.

Izvoare minerale s[rate, de leac, Moldova nu are deloc sau nu s-au aflat p`n[ acum poate fiindc[ se crede c[ ]n apele Prutului sunt destule leacuri ]mpotriva tuturor bolilor*.

* Nu numai moldovenii zic c[ Lacul Ovidiului a fost numit dup[ poet, ci =i vecinii lor, le=ii, =i mai cu seam[ Sarnicius, ]n a sa Descriere a Poloniei pare s[ aib[ aceea=i p[rere ca =i ei. El spune c[ gura Nistrului se afl[ ]n apropierea Lacului Ovidiu, ]ntre Hypanis (la al\ii Axiacum) =i Nistru. Se vede pe acolo un zid, ]ncheiat cu scoabe de plumb, care merge ]n mare jum[tate de mil[. Vezi cap. IV. C[ Ovidiu a fost azv`rlit ]n s[r[cie ]n Sarma\ia, ]n cetatea Tomoss, o spune el ]nsu=i: Ne mea Sarmaticum contegat ossa solum.1 Iar ]n satul Isaccea se afl[ o piatr[ de morm`nt ridicat[ cu siguran\[ de c[tre un leah: Hic situs est vates, quem divi Caesaris ira Augusti patria cedere iussit humo.

Saepe miser coliut patriis occumbere terris Sed frusta; hunc illi fata dedere locum.2 Sarnicius, Annal, lib. 2.c.4 et vlt.

1 2

P[m`ntul sarmatic s[ nu acopere oasele mele.

Aici zace poetul c[ruia m`nia lui Cezar August i-a poruncit s[ plece din patrie.

S[rmanul, adesea a voit s[ moar[ pe p[m`ntul str[mo=ilor, Dar zadarnic; destinele i-au h[r[zit poetului locul acesta.

22

CAPITOLUL AL IV-LEA Despre \inuturile =i t`rgurile de ast[zi din Moldova

}n vremurile de demult Moldova era ]mp[r\it[ ]n trei p[r\i: cea de jos, cea de sus =i Basarabia, ]n care se num[rau, luate la un loc 23 de \inuturi mai mici.

Dar ]n vremurile care au trecut, c`nd Basarabia c[zu sub st[p`nirea turcilor =i, prin tr[darea voievodului Hero sau Aron, Benderul cu patru \inuturi le fur[ date ]n m`n[, voievozilor Moldovei nu le-au mai r[mas dec`t 19 \inuturi =i ]nc[ nici acestea ]ntregi.

Moldova de Jos, numit[ de c[tre locuitori |ara de Jos, cuprinde 12 \inuturi mai mici, care se numesc jude\e sau \inuturi. La mijloc se afl[: 1. |inutul Ia=ilor; ]n el se afl[ Ia=ii, pe r`ul Bahlui, la 4 mile mai sus de v[rsarea lui ]n Prut. Acesta este scaunul \[rii. +tefan cel Mare l-a mutat de la Suceava la Ia=i1, pentru ca astfel s[-=i poat[ ap[ra \ara mai bine chiar din mijlocul ei ]mpotriva atacurilor turcilor =i t[tarilor, fiindc[ vedea bine c[ nu-i era lesne s-o fac[ din Suceava, care se afl[ mult mai departe de hotarul dinspre turci.

Mai ]nainte t`rgul fusese doar un sat de r`nd, unde se 1 +tefan cel Mare st[tea ]ntr-adev[r uneori la Ia=i, dar ora=ul a devenit capital[ abia ]n timpul lui Alexandru L[pu=neanu.

23

a=ezaser[ abia trei sau patru familii, =i care avea o moar[ st[p`nit[ de un morar b[tr`n, Ioan, sau cum i se zicea cu un diminutiv, Ia=ii1.

Voievodul a vroit s[ dea numele acestui om t`rgului pe care ]l cl[dea =i mai ]nt`i a poruncit s[ se zideasc[ o biseric[ ]nchinat[ sf`ntului Nicolae =i care este ast[zi biserica cea mare; dup[ aceea a poruncit s[ se cl[deasc[ =i palate pentru d`nsul =i pentru boieri. Voievodul Radu a poruncit s[ fie ]mprejmuit cu ziduri; urma=ii s[i l-au ]nfrumuse\at cu alte podoabe =i cu cl[diri publice, a=a fel ca ast[zi num[r[ mai mult de patruzeci de biserici, durate parte din piatr[, parte din lemn, cele mai multe destul de frumoase.

Cu cincizeci de ani ]nainte, c`nd s-a f[cut o num[r[toare, s-au aflat ]n el 12.000 de case, dar ]n vremile care urmar[ a fost at`t de pustiit de p`rjoluri dese =i de n[v[liri ale t[tarilor =i le=ilor, ]nc`t abia a treia parte a sc[pat nev[t[mat[. }n afar[ de curtea domneasc[, care adun[ bog[\ii din ]ntreaga \ar[, se mai afl[ totdeauna aici =i mitropolitul Moldovei, cu toate c[ nu poart[ numele de mitropolit al acestui ora=, ci al Sucevei, scaunul de odinioar[. }n Ia=i nu se afl[, ce e drept, dec`t un protopop, despre care vom vorbi pe larg mai jos.

2. Spre apus, acest \inut se ]nvecineaz[ cu T`rgul Frumos al C`rlig[turii, dup[ cum spune numele, un t`rg frumos. Se afl[ la opt ceasuri de drum de la Ia=i spre Suceava =i tot pe r`ul Bahlui. Nu este nimic vrednic de luat ]n seam[ dec`t c[ este un t`rgu=or destul de frumos, cu un palat domnesc de piatr[, peste care este pus un p`rc[lab, cum i se zice ]n limba \[rii.

1 Cu toate cercet[rile f[cute p`n[ azi, nu s-a aflat ]nc[ o explica\ie satisf[c[toare pentru numele ora=ului Ia=i.

24

Mai departe, spre apus se ]ntinde ]n lung: 3. |inutul Romanului, cel dint`i pe care cetele din neamul lui Roman, ]ntoarse din Transilvania, l-au luat ]n st[p`nire dup[ n[v[lirea lui Batie, d`ndu-i iar[=i numele cel vechi. }n acest \inut, acolo unde se ]nt`lne=te Siretul cu Moldova, se afl[ Romanul*, peste care domnul a pus doi p`rc[labi.

Mul\i cred, dar nu to\i, c[ aici trebuie s[ fi desc[lecat la ]nceput p[m`ntenii no=tri, dup[ ce s-au ]ntors. C[ci nu departe de aici, pe malul de r[s[rit al Siretului, se arat[ un alt loc, numit =i ast[zi de c[tre locuitori Smedorova =i se zice c[ aici ar fi fost cea dint`i =i cea mai mare cetate.

Este sigur c[, mult[ vreme dup[ aceea, +tefan cel Mare a ]nnoit =i adus iar[=i aceast[ cetate la vechea ei faim[, dar dup[ mul\i ani Petru, poreclit Rare=, nu =tiu din ce pricini, a nimicit-o =i a dat porunc[ locuitorilor s[ se trag[ ]n t`rgul Roman.

Cu acesta, ]n josul \inutului Ia=ilor =i al C`rlig[turii, se ]nvecineaz[: 4. |inutul Vasluiului, ]n care se afl[: Vaslui, la 12 ceasuri de drum de Ia=i, pe drumul spre Dun[re. T`rgul se afl[ la gura r`ului Vaslui, unde acesta se vars[ ]n B`rlad =i a fost ]n r[stimpuri scaunul voievozilor, ale c[ror palate d[inuie p`n[ ast[zi. Obl[duirea acestuia s-a dat unui p`rc[lab de Vaslui, dup[ ce Ia=ii a fost ales scaun.

5. |inutul Tutova, numit a=a dup[ r`ul Tutova, care pare s[-l taie ]n dou[ prin mijloc. Scaunul lui este B`rladul, * La Bonfinius, Forum romanorum, un t`rgu=or scaun al unei arhiepiscopii.

25

a=ezat pe r`ul cu acela=i nume. Odinioar[ B`rladul era foarte mare; acum ]ns[ este pustiit =i i s-au r[pit toate frumuse\ile. El este scaunul vornicului de |ara de Jos, care porunce=te ]n Moldova de Jos, dar slujba lui o ]ndeplinesc doi vornici mai mici, fiindc[ el trebuie s[ urmeze necontenit curtea. La dep[rtare de o mil[ italieneasc[ ]n jos, pe malul r`ului, se v[d r[m[=i\ele unei cet[\i foarte vechi, numit[ ast[zi Cetatea de P[m`nt, adic[ ora= de p[m`nt. Nu s-au g[sit nici temeliile vreunei case, nici vreun izvod din care s[ se poat[ afla cu siguran\[ de cine a fost zidit[. N-au mai r[mas ]n picioare dec`t ziduri de p[m`nt; b[nuiesc c[ au fost ridicate odinioar[ de c[tre locuitorii \[rii pentru a st[vili n[v[lirile t[t[r[=ti.

6. |inutul Tecuciului se ]nvecineaz[ la apus cu B`rladul.

Este destul de ]ntins, dar nu are nimic deosebit, ]n afar[ de t`rgu=orul Tecuci, a=ezat pe apa B`rladului, la opt ceasuri de drum de la B`rlad spre Gala\i =i care nu are ziduri. Este scaunul s[rac a doi p`rc[labi, c[rora le este dat[ ]n seam[ obl[duirea acestui \inut.

Spre apus, pe malul Siretului, se afl[: 7. |inutul Putnei, care pare-se, ]=i trage numele de la r`ul Putna* ]n el se afl[ t`rgu=orul Foc=ani, a=ezat pe Milcov, la hotarul cu Valahia, al c[rui staroste c`rmuie=te \inutul. Adjud, un t`rgu=or ne]nsemnat, se afl[ mai sus, pe Siret.

La poalele mun\ilor Vrancea, ]n apropiere de Mira, o m[n[stire care este o dovad[ a evlaviei r[posatului voievod Constantin Cantemir, se g[sesc ruinele unei cet[\i str[vechi; totu=i nu se poate afla nici o m[rturie nici despre * }n vechime a mai fost o cetate cu acela=i nume, din care s-au mai p[strat ruine, aflate acolo unde ]n vechea Dacie era cetatea Poloda.

26

vremea c`nd a fost zidit[, nici despre cel ce a ]n[l\at-o.

Locului ]nsu=i locuitorii ]i zic Cr[ciuna.

Pe cel[lalt mal al Siretului, ]ntre Dun[re =i Prut, se afl[: 8. |inutul Covurluiului. +i-a luat numele de la Valea Covurluiului, care, de=i se ]ntinde cale de opt ceasuri de mers, e totu=i mereu seac[ =i numai arareori se umple cu ap[. Aici se cade s[ pomenim Gala\ii, un t`rg care nu bate la ochi printr-o arhitectur[ frumoas[ sau prin m[rime, dar este t`rgul cel mai vestit al ]ntregii Dun[ri. De dou[trei ori pe an sosesc aci nu numai cor[bii din porturile M[rii Negre, din Crimeia, din Trapezunt, Sinope, |arigrad, ci =i din Egipet =i chiar cor[bii din Barbaria1, care pleac[ de aici ]nc[rcate cu lemn din Moldova, cu stejar, corn, brad, precum =i cu miere, cear[, sare, unt, silitr[ =i gr`u, din care to\i locuitorii Moldovei trag mari foloase.

Nu departe de aici, la gura dinspre r[s[rit a Siretului, se v[d ruinele unei cet[\i foarte vechi, numit[ ast[zi de locuitori Gherghina. C[ aceast[ cetate a fost zidit[ pe vremea lui Traian se poate dovedi cu monezile dezgropate din d[r`m[turi, ca =i cu o lespede de marmur[ ]n care st[ s[pat: IMP. CAESARI DIV. FILIO NERVAE. TRAIANO. AGVSTO. GERM. DACICO. PONT. MAX. FEL. B. DICT. XVI. IPM. VI. CONS. VII. P. P. CALPVRINIO PVBLIO. MARCO. C. AVRELIO. RVFO.

Mai sus de aceasta, pe Prut se afl[: 9. |inutul F[lciu, ]n care F[lciu este un t`rgu=or destul de frumos, a=ezat pe Prut. C[ aici a fost c`ndva scaunul 1

Numele ce se d[dea, pe atunci, Africei de Nord.

27

taifalilor m-au ]ncredin\at urmele unei cet[\i foarte vechi, care se afl[ nu departe de acolo =i pe care le-am descoperit eu ]nsumi. Am citit odat[ ]ntr-un manuscris al istoriei lui Herodot c[ pe Prut, cale de trei zile de la Dun[re, locuia neamul r[zboinic al taifalilor, care ]=i zidise o cetate foarte mare. Fiindc[ n-am g[sit nic[ieri ]n acele locuri vreo ruin[, am trimis c`\iva oameni, care cuno=teau bine locurile, ]n codrii de pe Prut, s[ caute de nu g[sesc cumva semne din care s-ar putea cunoa=te ceva sigur despre a=ezarea acestei cet[\i. C`nd s-au ]ntors ]nd[r[t, mi-au povestit c[ au v[zut ]n codrii de nep[truns care se afl[ spre apus, pe o ]ntindere de cinci mile italiene=ti, de-a lungul r`ului, temeliile unor ziduri =i turnuri cl[dite din piatr[ ars[, care, de=i pe c`mpul din jur nu se afl[ nici o ruin[, au ]nf[\i=area unui cerc alungit. }n afar[ de acestea, p[rerea mea este ]nt[rit[ =i de numirea de ast[zi a acestui \inut, fiindc[ asem[narea numelui ne face s[ credem c[ F[lciul se trage din Taifalia.

Departe, ]nl[untrul \[rii, se afl[ Hu=i, un t`rgu=or, dar scaun al unui episcop, altfel prin nimic deosebit, ]n afar[ de b[t[lia ]n care Petru cel Mare, st[p`n al ]ntregii Rusii, cu oaste pu\in[, a \inut piept viteje=te, timp de patru zile, atacurilor des ]nnoite ale turcilor, ]n 1711. }n apropiere de acest loc se vede o movil[ mare, ridicat[ de m`n[ omeneasc[, numit[ de t[tari Han |epe=i, adic[ movila hanului, iar de c[tre locuitori Movila R`b`i.

Asupra ivirii ei sunt mai multe p[reri. Unii zic c[ un han t[t[r[sc a fost nimicit cu ]ntreaga lui oaste de c[tre moldoveni =i ]ntru pomenire s-ar fi ridicat aceast[ movil[; al\ii povestesc c[ o regin[ scit[, numit[ Rabie, a fost ucis[ ]n acest loc, pe c`nd ie=ise cu oastea ]mpotriva sci\ilor a=eza\i ]n Moldova =i a fost ]ngropat[ aici de oamenii s[i. Ce e 28

adev[rat sau minciun[ ]n aceasta nu cutez s[ scot din ]ntunericul at`t de ad`nc al acestei legende.

Spre miaz[noapte, cu \inutul F[lciului se m[rgine=te: 10. |inutul L[pu=nei. De acesta \inea pe vremuri Tighina, numit[ de c[tre turci Bender, o cetate foarte ]nt[rit[ odinioar[ =i pe care turcii au ]nt[rit-o =i mai mult acum.

Se afl[ pe Nistru, iar ]n vremea noastr[ este locul de sc[pare al regelui suedez, fugar dup[ b[t[lia de la Poltava.

Turcii au ]mpresurat adesea, zadarnic, cetatea ]nainte de a o supune; =i ceea ce n-au putut atinge prin for\[, au dob`ndit prin viclenie =i prin tr[darea voievodului Hero, numit de c[tre moldoveni Despotul. C[ci, dup[ ce acesta fu gonit din \ara sa de c[tre boieri din pricina tiraniei =i a cruzimilor s[v`r=ite ]mpotriva moldovenilor, a fugit la sultanul turcesc, c[ruia i-a f[g[duit c[, dac[ ]l va ajuta s[ se ]ntoarc[ ]n \ar[, va da ]n m`na o=tirilor sale Benderul at`t de mult n[zuit, ]mpreun[ cu dou[sprezece sate, d[ruindu-i-le spre st[p`nire ve=nic[. Sultanul, c[ruia acest plocon ]i fu pe plac, l-a a=ezat din nou ]n scaun, iar pentru osteneala sa =i-a luat cetatea cea mai ]nt[rit[ a ]ntregii \[ri =i pav[za cea mai puternic[ ]mpotriva le=ilor =i t[tarilor. Din aceast[ pricin[ scaunul \inutului este ast[zi t`rgu=orul L[pu=na, a=ezat pe r`ul cu acela=i nume, unde se afl[ doi p`rc[labi, pu=i acolo de voievod =i care se ]ngrijesc de treburile \inutului. }n afar[ de acestea se mai afl[ aici Chi=in[ul, un t`rgu=or de mai mic[ ]nsemn[tate, a=ezat pe r`ul B`cul.

La mic[ dep[rtare se z[re=te un =ir de pietre foarte mari, a=ezat ]n linie dreapt[ ]n a=a chip, de parc[ ar fi fost puse ]nadins acolo de m`na omului; numai c[ at`t m[rimea ]ns[=i a pietrelor, c`t =i lungimea =irului lor nu ne ]ng[duie s[ credem a=a ceva. C[ci unele dintre ele sunt 29

]n patru col\uri, lungi de trei p`n[ la patru co\i, iar =irul lor se ]ntinde peste Nistru p`n[ la Crimeia. }n graiul \[rii, acestea poart[ numele de Cheile B`cului =i norodul de jos le socoate ca o izvodire a duhurilor necurate, care s-au ]n\eles ]ntre ele s[ astupe drumurile B`cului.

Sigur este c[ unii voievozi s-au ostenit s[ astupe albia acestui r`u, care curge ]n bun[ parte printre mun\i, pentru a preface ]ntr-un iaz locurile din jur, ce nu foloseau dec`t ca f`nea\[, dar lucrul n-a putut fi dus niciodat[ p`n[ la cap[t.

Mai sus de acesta, pe Nistru, se afl[: 11. |inutul Orheiului. Numele ]i vine de la cetatea Orhei, a=ezat[ pe r`ul R[ut, care nu e prea mare, dar cu toate acestea e frumoas[ =i are cu prisosin\[ tot ce este trebuitor vie\ii omului. Lacul Orheiului, care e a=ezat ]n apropiere de acesta spre r[s[rit, =i ostrovul minunat din acest lac, despre care am mai vorbit ]n capitolul al III-lea, ]i d[ hran[ din bel=ug. Pe malul dinspre apus al lacului, ]n mijlocul codrilor de=i, se v[d urmele unei cet[\i vechi, numit[ de locuitori Orheiul vechi. Judec`nd dup[ a=ezarea ei, pare s[ fie cetatea Petrodava din Dacia veche1.

Cel din urm[ \inut care se ]ntinde ca o f`=ie de-a lungul malului Nistrului este: 12. |inutul Soroca. Scaunul s[u este Soroca, numit[ mai ]nainte Alchionia, a=ezat[ ]n c`mp, l`ng[ coline, pe Nistru, destul de mic[, dar foarte ]nt[rit[, dac[ \inem seama de vremea ]n care a fost cl[dit[. Are un zid ]n patru col\uri, foarte tare, ap[rat de turnuri ]nalte =i este cl[dit din piatr[ de cremene ce se g[se=te din bel=ug pe colinele dimprejur.

1

Cercet[ri mai noi au localizat cetatea Petrodava la Piatra Neam\.

30

Fiindc[ dup[ pierderea Benderului, Soroca a ajuns cetatea cea mai de seam[ ]mpotriva Lehiei, voievodul a a=ezat aici dou[ c[petenii de oaste, ca s-o apere.

Lipsa de lemne =i de ap[ nu ]ng[duie ca partea de sus a acestui \inut s[ fie lucrat[; de aceea ea este singura parte din Moldova r[mas[ pustie, cu toate acestea nu e prea mare, a=a cum se =i ]nf[\i=eaz[ acest \inut — ca o pustie — ]n h[r\ile geografice cele mai bune.

MOLDOVA DE SUS, NUMIT{ DE LOCUITORI |ARA DE SUS, CUPRINDE +APTE |INUTURI MAI MICI:

1. |inutul Hotinului care se ]ntinde ]n sus de \inutul Sorocei, la miaz[noapte de Nistru. Aici se afl[ Hocin sau Hotin, o cetate pe Nistru, fa\[ ]n fa\[ cu Cameni\a. Se num[r[ printre cele mai vechi cet[\i ale Moldovei. }nainte vreme era ]nt[rit[ spre apus cu ziduri foarte ]nalte =i cu =an\uri ad`nci, iar ]n partea dinspre r[s[rit era ]nt[rit[ pe malul abrupt al Nistrului =i de st`nci ascu\ite, dar ]n r[zboiul din urm[ cu ru=ii, turcii au luat cetatea ]n 1712, i-au d[r`mat zidurile cele vechi dintr-o parte, iar ]n cealalt[ parte au ]mprejmuit-o cu lucr[ri de ]nt[rire noi =i au l[rgit-o mai mult de jum[tate, ]nc`t azi i se poate spune pe bun[ dreptate cea mai frumoas[ =i cea mai tare dintre cet[\ile Moldovei.

Pe c`nd se afla ]nc[ ]n st[p`nirea voievodului Moldovei, c`rmuirea acesteia era ]n seama unui obl[duitor pus anume; acu, c`nd se afl[ sub puterea turceasc[, este c`rmuit[ de un pa=[ turcesc, lucru ce este potrivit tractatelor =i ]nvoielilor cu le=ii, ]n care se arat[ l[murit c[ ]n cet[\ile Moldovei nu va putea fi a=ezat[ oaste turceasc[.

31

Spre apus urmeaz[: 2. |inutul Dorohoiului, ]n care se afl[ Dorohoi, un t`rgu=or pu\in cunoscut, ]n apropiere de izvoarele r`ului Jijia. Acesta este scaunul vornicului |[rii de Sus, c`rmuitorul Moldovei de Sus, dar ]n locul lui sunt pu=i doi vornici mai mici, fiindc[ el, din pricina treburilor la curte, n-ar putea s[ se ]ngrijeasc[ de cele ale \inutului. +tef[ne=tii, un t`rgu=or pe Prut, ]n care acum (1713) turcii, dup[ ce au cur[\at r`ul, ar fi ridicat un atelier de cor[bii =i hambare cu hran[ pentru o=tile care se afl[ la Hotin.

3. Mai departe, ]n jos, este a=ezat \inutul H`rl[ului, ]n care se afl[ H`rl[u, un t`rg ne]nsemnat, peste care e pus un p`rc[lab.

Cotnari, un t`rgu=or vestit numai prin viile lui ne]ntrecute, ce stau ]n fruntea celorlalte. C`rmuirea acestuia este dat[ ]n seama marelui paharnic, cel care toarn[ ]n pahar domnului. }n acest t`rgu=or papista=ii au biserici de piatr[ lucrate foarte frumos.

Boto=anii, un t`rgu=or din care, ca =i din ]mprejurimi, doamna voievodului ]=i trage veniturile, adunate de un c[m[ra= r`nduit anume pentru aceast[ slujb[.

Aceste \inuturi sunt ]nconjurate ca o cunun[ de: 4. |inutul Cern[u\ilor, care se ]ntinde de-a lungul hotarului dinspre Polonia. Cel mai de seam[ t`rg din acest \inut este Cern[u\i, a=ezat pe malul de miaz[noapte al Prutului, iar c`rmuirea lui este dat[ marelui sp[tar. }n apropiere de satul Cozmin, pe r`ul Cuciur, l`ng[ v[rsarea acestuia ]n Prut, se v[d ruinele unei cet[\i foarte vechi. N-am putut afla cine a zidit-o, cu toate cercet[rile pe care le-am f[cut adeseori, cu b[gare de seam[.

Pe malul dinspre miaz[zi al Siretului urmeaz[: 32

5. |inutul Sucevei, ]n care sunt vrednice de pomenit: Suceava, odinioar[ scaunul ]ntregii Moldove, unde se afl[ curtea domneasc[ =i scaunul mitropoli\ilor; acum este aproape pe de-a-ntregul pustie. E a=ezat[ pe apa Sucevei, care se vede c[ i-a dat numele, pe o colin[ neted[, fiind ]nconjurat[ cu ziduri foarte ]nalte =i cu =an\uri. La poalele colinei, marginile ei se ]ntindeau destul de mult. }n afar[ de palatele voievodului =i ale boierilor, num[ra patruzeci de biserici de piatr[ =i altele felurite de lemn =i 16.000 de case; toate ]ns[ s-au n[ruit dup[ str[mutarea cur\ii domne=ti. Suceava este c`rmuit[ ast[zi de hatman, adic[ de c[petenia cea mare a oastei.

R[d[u\i, un t`rgu=or =i scaun al unui episcop, este =i el a=ezat pe r`ul Suceava =i pe Siret, unde acesta cote=te spre miaz[zi.

6. |inutul Neam\ului se afl[ mai jos =i se ]ntinde destul de mult ]ntre r`urile Moldova =i Bistri\a. }nl[untrul s[u se afl[: Neam\ul, cetate a=ezat[ pe r`ul cu acela=i nume, care este zidit[ pe un munte foarte ]nalt =i e at`t de ]nt[rit din fire, ]nc`t pare s[ ]nfrunte orice atac vr[jma=. A fost de multe ori atacat[, dar n-a fost cucerit[ dec`t de dou[ ori: o dat[ de turci, sub domnia lui Soliman, =i o dat[ ]n vremurile noastre de Ioan Sobieski, craiul Lehiei. Dar ea n-ar fi fost luat[, dac[ foamea nu i-ar fi silit pe cei c`\iva moldoveni afla\i ]nl[untru ca s-o apere, s-o dea ]n m`inile le=ilor, dup[ o ]mpresurare de mai multe zile. Odinioar[ cetatea avea un zid ]ndoit =i numai o poart[, dup[ aceea ]ns[, c`nd turcii au stricat zidul dinafar[, moldovenilor nu le-a r[mas dec`t cel dinl[untru. }nainte ca Moldova s[ fi fost ]nchinat[ turcilor, la izbucnirea r[zboaielor, voievozii ]=i trimiteau copiii =i averile ]n aceast[ cetate, 33

aproape de nebiruit; =i ast[zi ]nc[ ea este locul de sc[pare foarte sigur pentru locuitori, c`nd sunt ataca\i de vecinii lor. Din aceast[ pricin[ =i ]nainte vreme voievozii =i-au cl[dit aici palate destul de mari, care se v[d ]nc[ =i acum; ]ns[ nu li se poart[ de grij[ a=a cum s-ar cuveni. }n fa\[ se afl[ t`rgu=orul Piatra.

7. |inutul Bac[ului, care ]=i are vornicul s[u anume, al c[rui scaun este: Bac[ul, un t`rgu=or a=ezat pe un ostrov din r`ul Bistri\a, vestit pentru bel=ugul ]n mere =i alte poame.

Are =i un episcop al bisericii papist[re=ti, numit episcop al Bac[ului. }n \inuturile de sub mun\i se g[sesc mul\i supu=i moldoveni, numi\i papista=i at`t dup[ neamul, c`t =i dup[ credin\a lor, pe care +tefan cel Mare i-a a=ezat acolo, d`ndu-i ]n seama boierilor s[i dup[ ce a b[tut pe Matei, craiul Ungariei. }ndeosebi cel mai de seam[ sat cantemiresc din p[r\ile Romanului, numit Faraoani, are mai mult de o sut[ de familii, care toate m[rturisesc legea papist[=easc[ =i au o biseric[ de piatr[ foarte veche.

Ocna =i Trotu=ul, pe r`ul Trotu=, dou[ t`rgu=oare care nu sunt vrednice de pomenit dec`t pentru ocnele de sare bogate ce se afl[ ]n apropierea lor. Pe aici trece drumul cel mai larg din Moldova spre Transilvania.

BASARABIA, ODINIOAR{ CEA DE A TREIA PARTE DE FRUNTE A MOLDOVEI

P[m`ntul ei este pe de-a-ntregul un c`mp deschis, nu are nici mun\i, nici p[duri =i numai un singur r`u, care curge toat[ vremea, numit Ialpuh; din aceast[ pricin[, locuitorii, ca s[ scape de usc[ciune, trebuie s[ sape f`nt`ni foarte ad`nci. }n locul lemnului, ei folosesc b[legarul vite34

lor, pe care-l usuc[ la soare =i-=i ]nc[lzesc cu el colibele.

Aceast[ parte de \ar[ a fost luat[ de turci mai ]nainte ca \ara ]ntreag[ s[ le fie ]nchinat[ =i, din aceast[ pricin[, nu se mai afl[ sub st[p`nire moldoveneasc[, cu toate c[ =i ast[zi t`rgu=oarele =i satele a=ezate pe malurile Dun[rii sunt pline de moldoveni, care \in legea cre=tineasc[ =i rabd[ st[p`nirea cea silnic[ a turcilor =i t[tarilor. |ara, ]mp[r\it[ ]n patru p[r\i =i anume: Bugeac, Akerman, Chilia =i Ismail, este ]ns[ locuit[ o parte de t[tari =i alt[ parte de turci, peste care este pus un seraschier.

1. }n cea dint`i, a=ezat[ ]n mijlocul \[rii, se afl[ Bugeacul*.

Bugeacul s-a dat ca loc de a=ezare t[tarilor nogaici, dintre care unii se numesc t[tari din Bugeac, ceilal\i t[tari din Bielograd. C[ci pe la anul 976 al Hegirei, iar de la na=terea lui Hristos 1568, la porunca lui Selim al II-lea, c`nd hanul t[tarilor ]ncerca s[ lege Donul cu Volga, mai mult de treizeci de familii de t[tari nogaici, p`n[ atunci supu=i ru=ilor, s-au lep[dat de ace=tia =i s-au dus ]n Crimeia ]mpreun[ cu to\i ai lor. Dar fiind aceasta prea mic[ pen* Bugeac ]n limba t[tarilor ]nseamn[ col\ =i este numit a=a fiindc[ p[m`ntul ce se ]ntinde ]ntre Dun[re =i Nistru spre Marea Neagr[ face un col\ ascu\it; se mai pare c[ acest nume vine de la numele vechi bessi, dat acestei \[ri de geografii =i istoricii din vechime. Tot de aici se vede c[ se trage =i numele Basarabia dup[ cum s-ar putea ]n\elege din Ovidius care spune cu jale: vivere quam biserum est inter Bessosque Getasque . Ptolemeu scrie: Mai sus de Dacia locuiesc peucinii =i bastarnii .

C[ bastarnii ar fi tot una cu bessi o crede =i Matheus Praetor (L. II. C. 7).

Sunt c`\iva, zice el, care cred c[ bastarnii sunt acela=i popor care se numea odinioar[ bessi, iar ast[zi se numesc basarbeni, adic[ aceia care vie\uiesc ]n Basarabia .

35

tru a-i cuprinde pe to\i, li s-au dat alte locuri de a=ezare ]n c`mpia Bugeacului. De atunci ]ncoace, neamul acesta, primind din c`nd ]n c`nd familii noi din stepa Nogaic[, s-a ]nmul\it ]ntr-at`ta, ]nc`t aproape c[ nu st[ mai prejos la num[r fa\[ de nici o alt[ hoard[ t[t[rasc[.

Se ]mpart ]n dou[ ramuri: Orac Ugl] =i Orumbet Ugl] =i fiecare p[ze=te cu mult[ grij[ semin\ia. }=i petrec via\a dup[ pilda ]nainta=ilor, ]n c`mp deschis; nu au t`rguri ]n afar[ de C[u=ani, pe r`ul Botna, ap[ care abia atinge acest \inut.

C[ aceast[ regiune trebuie s[ fi avut pe vremuri t`rguri destul de frumoase, stau m[rturie ruinele vechilor zidiri, care se mai g[sesc ici =i colo; printre altele, zidurile p[r[ginite ale unei cet[\i foarte vechi de pe malul Nistrului, numit[ azi Tatar-Punar, adic[ f`nt`na t[tarilor. Aceasta se afl[ pe o st`nc[ ]nalt[, de la poalele c[reia \`=ne=te un izvor cu ap[ foarte limpede. Nu s-a putut ]ns[ g[si nimica s[pat ]n piatr[ sau vreun semn din care s[ putem afla de cine a fost ]n[l\at[.

Pe r`ul Ialpuh, ]n apropiere de gura lui, se mai g[sesc urmele unei cet[\i =i mai vechi, numit[ ]ndeob=te Tint. +tefan cel Mare a ]n[l\at-o din ruine; dar turcii au f[cut-o una cu p[m`ntul, ]nc[t acuma abia de i se mai cunoa=te locul. Din d[r`m[turile ei s-a zidit deasupra cet[\ii vechi un alt t`rgu=or, care ]nflore=te ]nc[ =i azi, numit ]ndeob=te Tobac. Este a=ezat la Marea Neagr[1, poate chiar pe locul unde se ridic[ vechea Aepolium.

2. C`mpia Cet[\ii Albe, ]nl[untrul c[reia se afl[ Akerman, numit[ de locuitori Cetatea Alb[, de rom`ni, odini1 Aici este probabil o gre=eal[ de tipar, deoarece pe hart[ locul se afl[ pe Dun[re (n. ed. germ.)

36

oar[ Alba Iulia, de greci mobzaVjor, de le=i Bielograd, pe \[rmul M[rii Negre; e o cetate destul de mare =i ]nt[rit[.

C`nd era ]nc[ a Moldovei, era c`rmuit[ de marele logof[t, acum ea are ]n frunte un ag[ de ieniceri. }n vremurile mai noi, Cetatea Alb[ a ajuns vestit[ prin sf`ntul Ioan de la Suceava, care, c`nd st[p`n era sultanul, a suferit aici moarte de mucenic. Moa=tele lui f[c[toare de minuni, al[turi de odoarele d[ruite cu smerenie de voievozii Moldovei, au fost r[pite Moldovei de Ioan Sobieski, craiul Lehiei, ]n anul 1686; el se l[uda c[ se r[zboie=te pentru legea cre=tineasc[ =i pentru biseric[ =i c[ papa i-ar fi dat bani pentru aceasta.

3. Mai ]n josul acesteia se ]ntinde pe malul Dun[rii c`mpia Chiliei; scaunul acesteia este Chilia*, numit[ odinioar[ Lycostomon, a=ezat[ la gura dinspre miaz[noapte a Dun[rii, c[reia cor[bierii greci obi=nuiau s[-i dea chiar acest nume, fiindc[ pare c[-=i arunc[ valurile ca ]ntr-un g`t de lup.

Cetatea nu este mare, dar e un t`rg de nego\, cu faim[, unde se opresc toate cor[biile sosite nu numai din porturile dimprejur ale M[rii Negre, ci =i din ]ndep[rtatele porturi egiptene, vene\iene =i ragusane, care ]ncarc[ de aici cear[ =i piei de vite net[b[cite. }n cetate locuiesc nu numai turci, ci =i evrei, cre=tini, armeni =i al\ii de felurite neamuri, peste care se afl[ un nazir, adic[ un obl[duitor, cum i se zice ]ndeob=te. * Chilia se numea la moldoveni, la turci Chili, la grecii de ast[zi Lycostomon (al\ii scriu r[u, cred eu, Lytrostomon =i Lythostroton, cum se afl[ ]n Leunclavii Pandect 146). Bonfinius, cu ]nc[ vreo c`\iva, o socoate drept Achillea; Stanislaus Sarnicius prepune c[ ar fi Tomos, cetatea care ar fi ajuns vestit[ prin surghiunirea lui Ovidius Naso. Care dintre aceste p[reri o fi cea adev[rat[, nu pot s[ spun.

37

}n vremea domniei lui Suleiman, ea a fost ars[ de moldoveni =i de atunci nu a mai ajuns la vechea faim[.

Pe malul dinl[untru al Dun[rii se afl[: 4. |inutul Ismailului, din care e vrednic[ de pomenit Ismail, ]n vechime numit[ de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie l[sat[ de o parte, cu oaste turceasc[ =i c`rmuit[ de un muteveli.

Cartal, a=ezat pe Dun[re, la v[rsarea Ialpuhului, fa\[ ]n fa\[ cu Isaccea, o cetate f[r[ ]nsemn[tate. Aici turcii b[tur[ pod peste Dun[re, c`nd au purtat r[zboi cu ru=ii ]n 1711. Pentru ap[rarea cet[\ii au pus o c[petenie cu numele de disdar.

Reni, cum era numit de moldoveni, dar c[ruia turcii azi ]i zic Timarova, este o cetate de acela=i fel, ]n apropiere de v[rsarea Prutului ]n Dun[re. }n ea nu se afl[ nici un turc, de=i este sub st[p`nire turceasc[. O=tenii sunt cu to\ii cre=tini, moldoveni cu to\ii, a c[ror c[petenie este de aceea=i lege; acesta este numit ]ndeob=te be=liagasi =i se afl[ la porunca pa=ei din Silistra, care trebuie s[ fie totdeauna un seraschier.

Cam acestea ar fi toate cet[\ile =i t`rgurile Moldovei, pe care libertatea le-a dus la ]nflorire dar pe care le-a ap[sat iar[=i ]n tirania nedreapt[, deosebit de p[gubitoare a \inuturilor ]nfloritoare. Nici istoricii cei vechi, nici cei mai noi nu ne arat[ numele ]ntemeietorilor lor, care nu s-au putut afla p`n[ ast[zi nici din inscrip\ii, nici din izvoade. Nici unul dintre acestea nu poart[ vreun semn despre vremea c`nd au fost ridicate sau despre neamul care le-a ridicat, pe ziduri nu se g[se=te nimic s[pat, afar[ numai dac[ au fost ]n[l\ate din nou de vreun voievod.

Numai cetatea Suceava are ]n zidurile ei o piatr[ mare, pe care sunt s[pate =apte turnuri, acoperite de o coroan[ 38

domneasc[ \inut[ de doi lei. }n afar[ de aceasta la temelia turnurilor se vede o piatr[ cu doi pe=ti solzo=i, ce stau cu capul ]n jos =i cozile ]n sus, iar sub ace=tia capul unui zimbru, ]ntre coarnele c[ruia se afl[ o stea cu =ase raze.

Cum ]ns[ capul de zimbru a devenit stema Moldovei abia dup[ al doilea desc[lecat al celor din neamul lui Roman ]n Moldova, a=a cum am ar[tat ]n capitolul I, pare c[ aceast[ piatr[ m[rturise=te mai degrab[ refacerea zidurilor Sucevei, dec`t ]ntemeierea ei.

Pe l`ng[ aceasta, istoricii neamului nostru zic cu to\ii c[ moldovenii, dup[ ce s-au ]ntors din Maramure= ]n patria lor cea veche, au g[sit cet[\i =i castele pustii =i astfel se poate spune f[r[ =ov[ial[ c[ ]ntemeierea lor trebuie a=ezat[ ]n vremuri mult mai ]ndep[rtate. Aceast[ p[rere este ]nt[rit[, ]n afar[ de alte temeiuri, =i de felul cl[dirii zidurilor celor mai multe din cet[\i care, cu siguran\[, nu pot fi dec`t romane, ]n afar[ de c`teva, a=a cum am ar[tat mai sus, ce par a fi ]n[l\ate ]n vremuri mai noi ]mpotriva n[v[lirii t[tarilor.

Toate acestea sunt ]nt[rite de m[rturiile celor mai de seam[ istorici latini, prin care se arat[ c[ ]mp[ratul roman Traian a adus ]n Dacia colonii puternice de cet[\eni romani, =i c[ urma=ul s[u Adrian, dup[ ce a l[sat barbarilor unele \inuturi din r[s[rit, n-a p[r[sit Dacia, numai de team[ ca acestea s[ nu fie pustiite.

Se mai adaug[ un monument ve=nic al acestui lucru, =i anume Valul ]mp[ratului Traian. Acesta a p[strat p`n[ =i ast[zi numele ]ntemeietorului s[u =i m[ mir c[ nici unul dintre istoricii vechi sau mai noi n-a scris nimic despre el.

Valul lui Traian ]ncepe, cum am v[zut cu ochii mei, cu dou[ valuri la Petrivaradin ]n Ungaria, merge spre muntele Demarcapu (Poarta de fier), iar aici, numai cu un 39

val, prin Valahia =i Moldova, taie Prutul l`ng[ satul Traian, Botna l`ng[ t`rgu=orul C[u=ani =i, dup[ ce str[bate ]ntreaga \ar[ a t[tarilor, se sf`r=e=te la apa Donului. Are ]nc[ p`n[ ast[zi peste doisprezece co\i ad`ncime. De aici se vede ne]ndoios c[, atunci c`nd s-a f[cut, valul trebuie s[ fi fost ]nc[ o dat[ pe at`ta de lat =i de ad`nc, fiind astfel o foarte bun[ lucrare de ap[rare ]mpotriva n[v[lirilor vr[jma=e.

Dac[ a=a stau lucrurile, nu se va mai putea spune niciodat[ ceea ce au vrut s[ zic[ unii* c[ cet[\ile din Moldova ar fi fost ridicate de genovezi.

C[ci o=tenii romani afla\i acolo, ]ntotdeauna ]n num[r foarte mare, nu puteau locui f[r[ a avea cet[\i =i case; de asemenea nu este de crezut c[ genovezii, care ]ncercau s[ pun[ piciorul la Pont numai pentru a face nego\, ar fi p[truns ]nl[untrul Moldovei =i, ]n locuri potrivite mai degrab[ pentru plug[rit dec`t pentru nego\, ar fi ridicat cet[\i.

Mai cur`nd s-ar putea zice c[ aceste cet[\i au fost ridicate de dacii cei vechi pe c`nd erau ]nc[ ]n ]nflorire, pe vremea domniei lui Decebal, iar dup[ aceea, ocupate de c[tre romani, ele au ajuns locuri de a=ezare pentru coloniile acestora. Acestei p[reri nu cutez[m s[ ne ]mpotrivim.

* Bielski, p. 239, zice: “c[ neamurile pecinicilor =i polov\ilor erau lituanieni care, dup[ ce ie=ir[ din p[r\ile str`mtorii cimeriene, au legat mai ]nt`i prietenie cu genovezii, care st[p`neau peninsula, =i c[ ace=tia, ]mpreun[ cu moldovenii =i basarabenii, au ridicat cet[\ile Mangopa, Cherci, Azov, Calfa, Chilia sau Achillea, Moncastrum =i T`rgovi=te”.

40

CAPITOLUL AL V-LEA Despre mun\ii =i mineralele Moldovei

Spre apus, la hotarul dintre Ardeal =i Valahia, Moldova este ]mpresurat[ aproape din toate p[r\ile de mun\i foarte ]nal\i; de aceea a =i fost numit[ de c[tre romani Dacia muntoas[; cealalt[ parte a ei, dinspre r[s[rit, are c`mpii foarte m[noase. }n[l\imile sunt aici acoperite cu copaci =i al\i pomi cu roade, care cresc peste tot de la sine, =i care, ]n alte \[ri, trebuie s[di\i de m`na omului; printre ]n[l\imi curg p`raiele cele mai limpezi, ce se rostogolesc ici =i colo din v`rful mun\ilor cu un murmur pl[cut. Aceste locuri par ni=te gr[dini dintre cele mai frumoase; c`mpiile dau din bel=ug roade, pe care aerul r[coros de munte nu le las[ s[ creasc[ ]n partea muntoas[.

Cel mai ]nalt dintre mun\i este Ceahl[ul, care, dac[ ar fi intrat ]n basmele celor vechi, ar fi fost at`t de vestit ca =i Olimpul, Pindul sau Pelias. Este a=ezat ]n p[r\ile Neam\ului, nu departe de izvorul Tazl[ului, iar ]n mijlocul lui e acoperit de z[pezi ve=nice; pe v`rful lui ]ns[ nu se g[se=te pic de nea, fiindc[ pare s[ fie deasupra norilor de z[pad[.

Din v`rful s[u, care se ]nal\[ ca un turn, se pr[vale un p`r`u foarte limpede, ce se n[puste=te cu mare larm[ peste st`nci abrupte =i se vars[ ]n Tazl[u. Drept ]n v`rf se vede o statuie str[veche, ]nalt[ de cinci co\i, ]nf[\i=`nd, 41

de nu m[ ]n=el, o b[tr`n[ cu dou[zeci de mioare, din a c[rei parte fireasc[ curge ]ntruna un izvor.

Este anevoie de spus dac[ natura a vrut s[-=i arate, aici jocul sau dac[ statuia a fost lucrat[ astfel de m`na unui artist dibaci. C[ci statuia nu st[ pe nici o temelie, ci este crescut[ =i legat[ str[ns de celelalte st`nci, dar cu p`ntecele =i spatele slobode; =i chiar dac[ ai vrea s[ crezi c[ ]ncheieturile au fost umplute cu un var f[cut cu mult[ iscusin\[ — =i noi bucuros am spune-o — asemenea descoperiri ale celor din vechime s-au pierdut cu vremea, totu=i nu-\i po\i ]nchipui lesne ]n ce fel a fost adus[ apa prin picior ]n partea fireasc[, fiindc[ nic[ieri ]mprejur nu se v[d urmele vreunui izvor sau ale vreunei albii.

Pesemne c[ de aceasta s-au folosit p[g`nii pentru slujba lor religioas[, c[ci preo\ii lor aveau obicei s[ se slujeasc[ de mijloace fire=ti sau vicle=uguri vr[jitore=ti prin care s[ poat[ aduce mul\imea lesne crez[toare la uimire sau la ]n[l\are religioas[. }n[l\imea cea mare a muntelui se poate vedea mai cu seam[ atunci c`nd, pe timp senin, la asfin\itul soarelui, el poate fi z[rit de la Cetatea Alb[, cetate ce se afl[ la =aizeci de ceasuri de drum dep[rtare, ]n ]ntregime =i at`t de limpede, ca =i c`nd s-ar afla ]n apropiere, lucru care cu greu s-ar putea spune, dup[ cum cred eu, chiar despre piscurile cele mai vestite.

Pe m[gurile ]nvecinate se g[sesc ici =i colo, ]ntip[rite ]n piatr[, urme de cai, c`ini =i p[s[ri, ca =i cum odinioar[ ar fi trecut pe acolo mult[ oaste c[lare.

Despre ele locuitorii povestesc multe basme; cercet[torii de azi ai naturii ar trebui s[ caute a afla care este p[rerea cea mai apropiat[ de adev[r.

Se mai g[se=te spre miaz[noapte pe apa Ceremu=ului, 42

]n col\ul unde se ]nt`lnesc hotarele Moldovei, Lehiei =i Transilvaniei, un alt =ir de mun\i, numit de c[tre locuitori Ineul, care nu se poate asem[na ca ]n[l\ime cu Ceahl[ul, dar este tot a=a de mirare printr-un joc ciudat care nu se mai vede nic[ieri ]n alt[ parte. Locuitorii adun[ roua ce cade de pe frunzele ierburilor ]nainte de r[s[ritul soarelui =i, dup[ ce-au str`ns-o ]ntr-o oal[, ei g[sesc plutind deasupra apei un unt foarte bun, cu nimic deosebit de untul obi=nuit, nici la miros, nici la culoare, nici la gust.

Lucrul acesta nu se petrece ]ns[ tot anul, ci numai ]n trei luni — martie, aprilie =i mai; ]n celelalte ori prea umede, ori prea uscate, nu se mai ]nt`mpl[. }n untul acesta se afl[ at`ta putere de hran[, ]nc`t dac[ turmele de oi sunt duse la p[scut la munte ]n aceast[ vreme a anului, dup[ pu\ine zile se sufoc[ de prea mult[ gr[sime; de aceea ciobanii, care =tiu aceasta din fapt[, ]=i las[ turmele ]n acele luni la poalele muntelui.

Mun\ilor no=tri nu le lipse=te nici bog[\ia obi=nuit[ a mun\ilor, adic[ mineralele. Numai din pricina cump[t[rii domnilor =i a lipsei de s[p[tori ]n munte nu s-au putut face s[p[turi mai ]nainte. }n vremea noastr[ lucrul ]l ]mpiedic[ cunoscuta l[comie a turcilor =i teama ca nu cumva, s[p`nd dup[ bog[\ii, s[-=i piard[ odat[ cu \ara =i truda =i roadele ei. C[ mun\ii no=tri nu sunt s[raci ]n asemenea comori subp[m`ntene, o arat[ p`raiele ie=ite din m[runtaiele lor.

C[ci aceste p`raie, av`nd albia ]ngust[, deseori umplut[ peste m[sur[ de apa z[pezilor topite sau a ploilor, se vars[ peste maluri, iar dup[ aceea, c`nd se trag iar[=i ]n matca lor, las[, pe locul unde =i-au v[rsat apele, nisip ]n care se g[sesc numeroase gr[un\e de aur din cel mai curat. |iganii ]l adun[, ]l cur[\[ =i scot at`ta aur, ]nc`t pot aduce doamnei, ]n loc de tribut, 1600 de drahme pe an.

43

Pe malul Nistrului, ]n \inutul Hotinului, chiar l`ng[ cetate, se g[sesc bulg[ri de fier, f[cu\i de la natur[ =i care sunt a=a de rotunzi, c[ ar putea fi folosi\i, f[r[ s[ fie lucra\i, la tunuri, dar fierul acesta este at`t de prost, c[ dac[ nu este topit ]n foc, nu poate fi folositor la nici o alt[ treab[.

Pe c`nd Hotinul nu fusese ]nc[ luat, bulg[rii de fier se trimiteau la Cameni\a; ast[zi ]ns[, cred c[ turcii cu greu ar mai ]ng[dui ca le=ii s[ le foloseasc[ drept material de r[zboi ]n paguba lor. }n \inutul Bac[ului, l`ng[ t`rgul Trotu=, se g`sesc saline foarte bogate, numite ]n \ar[ ocne. Nu e nevoie de vreun me=te=ug deosebit ca s[ alegi sarea; dac[ sapi ]n p[m`nt p`n[ la unul sau doi co\i ad`ncime, g[se=ti sarea cea mai curat[ =i limpede ca porfirul sau cristalul, f[r[ s[ fie amestecat[ cu cea mai mic[ p[rticic[ de p[m`nt. Ocnele acestea sunt nesecate, cu toate c[ ]n ele lucreaz[ zi de zi sute de oameni.

Dup[ ce scot bolovanii de sare, ei las[ ]n tot locul din aceea=i sare cum e cristalul, ca s[ sprijine p[m`ntul =i s[p[turile =i pentru ca noile drumuri s[pate s[ aib[ loc de ]ntindere, iar vreme de dou[zeci de ani aceste drumuri s[ se umple ]ntr-at`t cu sare, ]nc`t s[ nu mai recuno=ti c[ au fost c`ndva de=ertate. Din c`nd ]n c`nd se g[sesc pe=ti ]ncremeni\i ]n sare, care nu se deosebesc de aceia care se pescuiesc din apele din ]mprejurimi. +i ]n alte locuri se g[sesc multe ocne de sare de acest fel; voievozii ]ns[ n-au ]ng[duit ca ele s[ fie deschise, ca nu cumva, din pricina bel=ugului, s[ scad[ pre\ul s[rii =i fiindc[ acelea ]n care se lucreaz[ ast[zi ]ndestuleaz[ nevoile =i chiar prisosesc. }n Moldova se afl[ mun\i ]ntregi care, dac[ dai la o parte 44

scoar\a de p[m`nt de deasupra se dovedesc a fi cu totul de sare. Voievodul =i ]ntreaga \ar[ trag mari foloase de pe urma s[rii, c[ci, ]n afar[ de locuitorii \[rii, locuitorii din Bugeac =i Crimeia, ca =i din alte \[ri ]ndep[rtate ]=i iau sarea de aici cu cor[biile. Silitr[ este peste tot, fiindc[ toate c`mpurile Moldovei au p[m`nt negru =i plin de nitru. }n Tazl[ul S[rat, aproape de satul Moine=ti, ]n \inutul Bac[ului, \`=ne=te dintr-un izvor p[cur[ amestecat[ cu ap[, pe care \[ranii no=tri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la c[ru\e; ei zic c[ este mult mai bun[ pentru nevoile casei dec`t r[=ina pe care o scot din copaci dar numai dac[ este deosebit[ de ap[.

45

CAPITOLUL AL VI-LEA Despre c`mpiile =i p[durile Moldovei

C`mpiile Moldovei, l[udate pentru rodnicia lor at`t de scriitorii vechi, c`t =i de cei mai noi, ]ntrec cu mult bog[\ia mun\ilor despre care am vorbit p`n[ acum.

Cele a=ezate ]n mijlocul \inuturilor desp[r\ite prin mun\ii =i r`urile Moldovei dau hran[ tuturora, minun`nd pe oricine.

Semin\e care nu ]ncol\esc ]n mun\i din pricina aerului rece, rodesc at`t de frumos pe c`mpii, ]nc`t ]n anii boga\i gr`ul d[ locuitorilor de dou[zeci =i patru de ori s[m`n\a sem[nat[, secara de treizeci de ori, orzul de =aizeci de ori, meiul d[ de trei sute de ori, lucru de necrezut pentru cel ce nu vede cu ochii lui.

Pentru ov[z Moldova nu este un p`ntec tot at`t de roditor ca pentru alte semin\e; el nici nu este prea r[sp`ndit, fiindc[ ]n locul lui se d[ cailor s[ m[n`nce orz.

Meiul cre=te ]n Moldova de Jos cum nu se poate mai frumos (de aceea oamenii din \ara mea au o zical[: meiul din Moldova de Jos =i merele din Moldova de Sus n-au coaj[).

Ei ]l cojesc =i ]l macin[, ]l fac pit[ =i o m[n`nc[ p`n[ nu se r[ce=te, adeseori cu unt.

Nu se g[sesc gr[dini cu pomi roditori, ci p[duri ]ntregi de pomi cu road[. }n p[r\ile muntoase pomii cresc de la 46

sine; pe c`mpie ]ns[ trebuie s[di\i =i din aceast[ pricin[ dau roade cu at`t mai gustoase.

Prisosul de poame este at`t de mare, ]nc`t le=ii, c`nd n[v[leau pe vremuri ]n Moldova, socoteau c[ nu e nevoie s[-=i aduc[ merinde, fiindc[ poamele de care \ara are din bel=ug ]ndestulau toat[ oastea. Numai c[ ]n mai multe r`nduri s-au ]mboln[vit m`nc`nd peste m[sur[ =i au fost b[tu\i greu, f[r[ s[ mai fie nevoie de armele du=manului; au ]nv[\at astfel s[ fie mai cu b[gare de seam[.

Toate celelalte bog[\ii ale p[m`ntului le ]ntrec viile alese, ]n=iruite pe o lung[ f`=ie ]ntre Cotnari, =i Dun[re; sunt a=a de rodnice ]nc`t un singur pogon, care e o suprafa\[ p[trat[ de 24 de st`njeni, d[ adesea patru p`n[ la cinci sute de m[suri de vin, socotit[ de patruzeci de litri.

Vinul cel mai ales este cel de Cotnari, un t`rgu=or ]n p[r\ile H`rl[ului. Dincolo de hotarele \[rii nu este cunoscut, fiindc[ ]=i pierde t[ria c`nd este dus ]ntr-un loc dintr-altul ]n butoaie — pe ap[ sau pe p[m`nt — f[r[ osebite ]ngrijiri.

Cutez s[ sus\in c[ este mai ales =i mai bun dec`t alte vinuri evropene=ti =i chiar dec`t vinul de Tokay.

C`nd este p[strat ]n pivni\e ad`nci =i boltite, cum se obi=nuie=te la noi ]n \ar[, =i este \inut trei ani, ]n cel deal patrulea cap[t[ o asemenea t[rie, ]nc`t arde ca vinul fierbinte.

Cel mai v`rtos b[utor abia este ]n stare s[ bea trei pahare f[r[ s[ se ]mbete; cu toate acestea la urm[ nici m[car nu-l doare capul.

Vinul de Cotnar are o culoare cu totul deosebit[, pe care n-o g[se=ti la alte vinuri =i anume este verzui =i, cu c`t ]mb[tr`ne=te, cu at`t culoarea lui se face mai verde.

De la aceste locuri, mai ]ncolo, spre miaz[noapte, nu 47

se mai g[sesc vii ]n stare s[ dea vin bun, =i chiar ]n partea dinspre miaz[noapte a dealului de la Cotnari, nici m[car un strugure n-a ajuns s[ se coac[ bine, cu toate c[ s-a ]ncercat adeseori. Parc[ firea, care nu ]ng[duie celorlalte \inuturi a=ezate spre miaz[noapte rodirea vi\ei de vie, a vrut s[-=i arate toate puterile ]n acest singur loc. }ndat[ dup[ acesta, vinul de la Hu=i, ]n p[r\ile F[lciului, e socotit cel mai bun; ]n al treilea r`nd vine vinul de Odobe=ti, din \inutul Putnei, pe r`ul Milcov; ]n al patrulea r`nd, Nicore=tii, ]n \inutul Tecuciului, pe Siret; ]n al cincilea r`nd Grece=ti, ]n \inutul Tutovei, pe r`ul Berheci; ]n al =aselea r`nd, cel pe care ]l dau viile Coste=tilor din acela=i \inut. Multe alte locuri mai s[race le trec sub t[cere.

Aceste vii nu sunt de folos numai locuitorilor \[rii, pentru nevoile lor, c[ci pre\ul sc[zut al vinului trage aici negu\[tori ru=i, le=i, cazaci, ardeleni =i chiar unguri, care duc la ei ]n \ar[, an de an, mult vin, chiar dac[ acesta nu-l ]ntrece pe al lor. +i Basarabia, ]nainte vreme c`nd era a Moldovei, avea vii destul de bune, dar acestea s-au p[r[ginit de c`nd turcii, care se sc[rbesc de vin, au ]nceput s[ se a=eze ]n \ar[. Totu=i, cre=tinii care locuiesc ]n p[r\ile Chiliei =i Ismailului au mai p[strat c`teva vii =i scot numai at`ta vin c`t le trebuie ca s[-=i st`mpere setea.

Cu p[duri Moldova este d[ruit[ din bel=ug at`t cu lemn de lucru, c`t =i cu lemn de foc =i pomi cu road[.

Lucr[torii de cor[bii caut[ mai cu seam[ stejarul moldovenesc =i-l laud[ ca fiind cel mai bun pentru n[vi =i cel mai tare ]mpotriva carilor. }ntre altele, au b[gat de seam[ c[, dac[ nu se d[ la o parte toat[ scoar\a alb[ dinl[untrul =i dac[ r[m`ne c[t de pu\in[, ]n scurt[ vreme lemnul este m`ncat de cari; dac[ 48

dimpotriv[ este bine cur[\at, lemnul nu va fi v[t[mat de v`nt, aer =i ap[ vreme de o sut[ de ani.

Doi codri de stejar mai ales sunt vesti\i ]n Moldova: codrul Cotnarilor =i al Tigheciului.

Pe al Cotnarilor (codrul), de l`ng[ t`rgul cu acela=i nume, nu l-a ]n[l\at firea, ci h[rnicia locuitorilor \[rii.

Pe vremea lui +tefan cel Mare acolo se afla un c`mp larg deschis. C`nd le=ii au t[b[r`t aici cu mult[ oaste, au fost lovi\i =i b[tu\i de +tefan cel Mare, care le-a luat tab[ra, i-a pus pe fug[, a ucis pe cei mai mul\i dintre ei =i a luat peste dou[zeci de mii de ostatici, ]n cea mai mare parte nobili.

Dup[ aceea, c`nd craiul Lehiei a vrut s[-i dea bani mul\i ]n schimbul slobozeniei lor, +tefan n-a primit, fiindc[ nu era lacom la bani, ci vroia s[-=i ]nal\e o astfel de m[rturie a izb`nzii care s-o vesteasc[ =i ]n veacurile viitoare.

La sf`r=it, a ]njugat la plug pe to\i le=ii =i i-a pus s[ are tot c`mpul unde s-a dat b[t[lia, lung de dou[ mile =i lat de una, =i a s[dit stejari anume or`ndui\i, care acum au ajuns o p[dure frumoas[ =i destul de ]ntins[. Moldovenii ]i zic azi Dumbr[vile Ro=ii1, adic[ codri de stejari ro=ii, fiindc[ au fost udate cu s`nge le=esc; le=ii ]i zic Bucovina =i nu pomenesc niciodat[ locul acesta f[r[ s[ verse lacrimi.

Un alt codru de dincolo de Prut, care se afl[ la hotarul Basarabiei =i se nume=te Tigheci, se ]ntinde pe aproape treizeci de mile italiene=ti ]n p[r\ile sale dinl[untru. Pen1 }n O sam[ de cuvinte, Neculce semnaleaz[ trei asemenea Dumbr[vi: “Dumbrava Ro=ie de la Boto=ani =i Dumbrava Ro=ie la Cotnar =i Dumbrava Ro=ie mai gios de Roman”. Dumbrava Ro=ie de la Boto=ani fusese men\ionat[ =i ]n Letopise\ul lui Grigore Ureche.

49

tru moldoveni a fost cea mai puternic[ pav[z[ ]mpotriva sci\ilor, care au atacat deseori, dar n-au putut-o lua niciodat[. Copacii sunt foarte ]nal\i =i at`t de de=i, ]nc`t un drume\ nu-l poate str[bate cu piciorul dec`t pe poteci cunoscute de locuitorii \[rii. }nainte vreme se num[rau aici peste dou[sprezece mii de locuitori, care erau cei mai viteji o=teni din toat[ Moldova; azi, dup[ at`tea lupte =i ]nfr`ngeri =i de o parte =i de alta, n-au mai r[mas dec`t vreo dou[ mii.

Ace=ti locuitori au cu t[tarii din Bugeac, vecinii lor, o ]nvoial[ prin care se oblig[ s[ le dea ]n fiecare an un num[r de leg[turi de lemne, fiindc[ Basarabia sufer[ mai cu seam[ de lipsa lemnului.

Aceast[ ]nvoial[ o \in ]ntru totul p`n[ azi; ]ns[ atunci c`nd t[tarii trec peste ]nvoial[ =i au de g`nd s[ cear[ mai mult, lucru care se ]nt`mpl[ adesea, locuitorii Tigheciului se ap[r[ cu arma ]n m`n[ =i c`=tig[ deseori izb`nda.

50

CAPITOLUL AL VII-LEA Despre animalele s[lbatice =i domestice

Nu e treaba noastr[ s[ facem o lung[ descriere a animalelor care sunt acelea=i ]n Moldova ca =i ]n \[rile ]nvecinate, fiindc[ nu ne este aminte s[ vorbim despre turmele de cerbi, c[prioare, capre negre, vulpi, ur=i =i lupi, care r[t[cesc de colo p`n[ colo prin p[duri, ci s[ vorbim despre ceea ce afl[m deosebit la aceste animale ale Moldovei. }mi aduc aminte, ce e drept, c[ la noi sunt trei feluri de oi: oile de munte, oile de Soroca =i oile s[lbatice de p[dure.

E greu de spus c`te =i c`t de mari sunt turmele de oi de pe munte. C[ci dac[ p[r\ile Moldovei ce se afl[ spre apus nu prea sunt prielnice sem[n[turilor, cre=terea oilor, cu care se ]ndeletnicesc cel mai mult locuitorii din p[r\ile acestea, este singura care le d[ hrana de fiecare zi.

Negu\[torii de vite greci duc de aceea, an de an, peste =aizeci de mii din aceste oi (numite turce=te ch`virgic) pentru cuhnia sultanului de la |arigrad, carnea lor fiind pe placul turcilor mai mult dec`t oricare alta, at`t pentru c[ are un gust bun, c`t =i pentru c[ se mistuie u=or. }n trei locuri ]ns[ se g[sesc p[=uni deosebit de bune; ]n C`mpulung Rusesc, pe r`ul Putila, ]n C`mpulungul Mol51

dovenesc, pe r`ul Moldova =i ]n mun\ii Vrancei, ]n \inutul Putnei.

La =es, oile sunt mult mai mari, dar nu at`t de multe ca la munte =i printre acestea sunt de luat ]n seam[ cu deosebire cele ce cresc ]n \inutul Sorocei. Toate au o coast[ mai mult dec[t celelalte =i pe care nu o pierd c`t tr[iesc.

Duse ]ns[ ]n alt \inut, abia ]n al treilea an oaia fat[ un miel cu coastele obi=nuite. De asemenea dac[ o oaie din alt[ parte este adus[ ]n \inutul Sorocei, mielul care se na=te va avea o coast[ mai mult dec`t mama lui.

De acestea se deosebesc foarte mult oile s[lbatice de p[dure, care cu greu se mai g[sesc ]n alte p[r\i. Buza de sus at`rn[ ]n jos de dou[ degete mari; de aceea, c`nd pasc, sunt silite s[-=i caute hrana merg`nd de-a-nd[ratelea.

Grumazul le este \eap[n =i nu-=i pot ]ntoarce capul nici la dreapta nici la st`nga. Au picioarele destul de scurte ]nc`t c`inii care le fug[resc abia sunt ]n stare s[ le prind[. Pe deasupra au mirosul foarte ascu\it, ]nc[t adulmec[ de la dep[rtare de o mil[ nem\easc[ v`n[torul sau fiara care vin spre ele ]n b[taia v`ntului =i o iau la goan[. Dac[ ]ns[ ace=tia se apropie de ele ]mpotriva v`ntului, nu-i simt dec`t abia atunci c`nd sunt ]nh[\ate.

Locuitorii mun\ilor au de asemenea boi mici, dar cei de la =es au cirezi mari cu boi frumo=i =i zdraveni, din care sunt trimi=i ]n fiecare an peste patruzeci de mii prin \ara le=easc[ spre Dantzig, iar de acolo sunt v`ndu\i iar[=i ]n \[rile ]nvecinate ca boi le=e=ti. }n Moldova po\i cump[ra o pereche de boi cu 5 sau, iarna, chiar cu 3 taleri nem\e=ti, iar la Dantzig se v`nd cu 40 p`n[ la 50 de taleri nem\e=ti.

Boii cei mai gra=i se g[sesc la P`r[ul S[rat din F[lciu =i pe p`r[ul Ba=eului din \inutul Cern[u\ilor, fiindc[ acolo p[=unile sunt foarte s[rate =i cu iarb[ gras[.

52

Aici se g[sesc at`t de mul\i boi de soiul acesta, ]nc`t ei sunt ]ndestul[tori nu numai pentru hrana locuitorilor, dar =i pentru plata grelelor triburi pe care turcii au obiceiul s[ le cear[ de la ace=tia.

Pe am`ndou[ malurile Nistrului se v[d uneori bivoli s[lbatici; se pare ]ns[ c[ nu sunt din partea locului, ci c[ vin din Podolia =i \ara t[t[reasc[ peste Nistru, c`nd acesta este acoperit de ghea\[ din pricina v`nturilor de la miaz[noapte, care b`ntuie iarna prin aceste \inuturi. }n mun\ii dinspre apus tr[ie=te o alt[ fiar[ s[lbatic[, despre care aproape c[ a= zice c[ este numai a \[rii noastre. Moldovenii ]i zic zimbru; la m[rime se aseam[n[ cu boul domestic, ]ns[ are capul mai mic, g`tul mai lung =i p`ntecele mai supt, picioarele mai lungi, coarne sub\iri =i crescute drept ]n sus, cu v`rfuri foarte ascu\ite, numai o leac[ ]ntoarse ]n afar[. E o fiar[ s[lbatic[ =i iute la picior, =i poate s[ se ca\ere ca o capr[ pe st`nci abrupte.

De aceea aproape c[ nu poate fi prins dec`t dac[ e r[nit sau ucis cu pu=ca. Aceasta este fiara al c[rei cap a fost ales ca stem[ a \[rii lui Drago= cel dint`i voievod moldovean. }n \inutul Orheiului, ]n satul Tohatin, ]ntre apele r`urilor R[ut =i Ichil, porcii nu au copita despicat[, ci ]ntreag[ =i aproape la fel ca a cailor. Scroafele aduse aici din alte p[r\i fat[ dup[ al treilea an godaci cu copite ]ntregi. Lucrul acesta se ]nt`mpl[ nu numai cu porcii de pe l[ng[ cas[, ci =i la cei care tr[iesc ]n p[dure =i din care se g[sesc foarte mul\i prin stuf[ri=ul de pe l`ng[ Nistru. }n partea muntoas[ a Moldovei tr[ie=te un cal destul de micu\, asem[n[tor la trup cu cel rusesc, dar foarte puternic =i r[bduriu la munc[, cu o copit[ at`t de tare, ]nc`t nu e nevoie s[ fie potcovit[, chiar dac[ merge pe drumurile cele mai aspre.

53

La =es caii care cresc mai mari =i mai ar[to=i la ]nf[\i=are, cu picioare bine legate, iu\i =i tari =i sunt foarte c[uta\i nu numai de le=i =i unguri, ci =i de turci, care au o zical[ r[sp`ndit[: Adzem, dilberi, Bogdan barghiri, messhurdir , adic[: Un t`n[r persan =i un cal moldovenesc sunt mai de laud[ dec`t oricare al\ii .

Pe l`ng[ hotarele Moldovei se g[sesc de asemenea mari herghelii de cai s[lbatici, care nu se deosebesc cu nimic de cei domestici, doar c[ sunt ceva mai mici =i au copitele late de o palm[ =i mai bine, altfel v`rtoase =i rotunde. Pe ace=tia ]i cump[r[ de obicei sci\ii1 din Buceag =i ]i cresc pentru ospe\e sau pentru trebuin\ele casei.

Toamna, c`nd toat[ partea aceasta este udat[ de ploi necontenite =i se preface ]n mocirl[, ei hot[r[sc ziua =i locul unde s[ se adune; atunci umplu toate c`mpiile din jur cu chiote =i r[cnete. Caii, la auzul r[cnetelor ce r[sun[ din toate p[r\ile de pe c`mpii, alearg[ z[b[uci ]ncoace =i ]ncolo =i, neg[sind nic[ieri vreun loc lini=tit, sunt m`na\i ]n acest fel ]n mijlocul vreunei p[=uni ml[=tinoase, c[rora ei le zic ghioluri. Cum din pricina copitelor late nu mai pot fugi de aici =i r[m`n ]ngloda\i, t[tarii azv`rl ]n ei cu s[ge\i =i suli\e. O parte dintre cai sunt prin=i vii, alt[ parte sunt uci=i; dup[ aceea =i-i ]mpart ]ntre ei dup[ cum socot.

Nu vreau s[ pomenesc acum alte fiare s[lbatice de care sunt pline p[durile noastre, ca de pild[: r`=ii, jderii (nu aceia numi\i de obicei zibelin[) =i vulpile, ale c[ror bl[nuri slujesc mai cu seam[ s[ apere de frig.

Voi spune ceva c`t de c`t despre albine, fiindc[ eu am 1

T[tarii.

54

b[gat de seam[ c[ ]ndeletnicirea albin[ritului nu este nepl[cut[ =i poate c[ nici nu o =tie toat[ lumea.

Locuitorii \[rii trag foarte mari foloase de pe urma lor; toate c`mpurile sunt pline de flori dintre cele mai frumoase =i cele mai pl[cute, iar p[durile le dau necontenit hran[ ]ndestul[toare ca s[-=i str`ng[ ceara =i mierea.

Ace=tia ar avea foloase =i mai mari de pe urma lor, dac[ li s-ar ]ng[dui s[ p[streze toate roiurile care roiesc ]n fiecare an. Dar pravila \[rii ]i opre=te s[ aib[ stupi mai mul\i dec`t ]ng[duie p[m`ntul fiec[ruia, pentru ca ]nmul\irea albinelor la unul s[ nu-i p[gubeasc[ pe vecini. }n afar[ de faguri de miere =i cear[ obi=nuit[, albinele din Moldova mai fac =i o anumit[ cear[, cu un miros foarte puternic =i de o culoare negricioas[, nu pentru p[strarea mierii ]nl[untru, ci ]mpotriva luminii soarelui.

De aceea pris[carii c`nd prind un roi nou cu regina lui, ]l a=az[ ]ntr-un stup ]n care fac g[uri =i crest[turi ]n locuri felurite. Albinele, mai ]nainte de a se apuca de altceva, astup[ g[urile =i crest[turile cu ceara neagr[ de care am pomenit mai sus, fiindc[ ele nu pot lucra dec`t ]n ]ntuneric, =i abia dup[ aceea se apuc[ de lucru.

Ceara aceasta, ]mpreun[ cu mierea, o scot pris[carii la vremea hot[r`t[; fiindc[ are un miros aproape ca de ambr[ =i \ine la razele soarelui, ei o v`nd cu at`t mai scump.

S-a b[gat de seam[ c[ roiurile de albine care se afl[ prea aproape unele de altele, c`nd se ]nt`lnesc ]n v[zduh, ]ncepe o b[t[lie aprig[, care nu ]nceteaz[ p`n[ c`nd una sau alta din p[r\i nu o ia la goan[, ]nfr`nt[. Partea biruitoare nu mai adun[ de aci ]nainte mierea florilor, ci se duce ]n fiecare zi la fagurii ]nvin=ilor =i ia mierea adunat[, pe care ace=tia nu o pot ap[ra.

C`nd pris[carii bag[ de seam[ c[ albinele lor lucreaz[ 55

f[r[ spor, le stropesc pe c`te le g[sesc ]n stupi cu var stins ]n ap[. A doua zi se duc la vecinul pe albinele c[ruia au prepus, ]i arat[ petele albe =i-l pun s[ le ]mplineasc[ paguba c[=unat[.

Se mai afl[ ]n Moldova, =i la hotarul dinspre Pocu\i, o pas[re c[reia locuitorii \[rii ]i zic ierunc[, iar le=ii glu=ca, adic[ surd[; seam[n[ cu un coco= s[lbatic, este ]ns[ mai mic[, =i proast[ =i surd[ din firea ei. Dac[ un v`n[tor g[se=te o sut[ ]ntr-un singur copac, poate s[ le ]mpu=te pe toate r`nd pe r`nd, iar celelalte se uit[ cum se pr[bu=esc una dup[ alta. +i ierunca mai are o carne foarte ginga=[ =i alb[, =i la gust ]ntrece pot`rnichile =i chiar fazanii.

56

II PARTEA POLITIC{ DESPRE OR~NDUIREA DE STAT

57

CAPITOLUL I Despre felul de c`rmuire a |[rii Moldovei

Cine vrea s[ dea o descriere politic[ a Moldovei trebuie, dup[ socotin\a mea, s[ cerceteze ]nainte de toate chipul ]n care este c`rmuit[, fiindc[ noi socotim c[ ]n descrierea acestuia au dat gre= chiar =i b[rba\ii cei mai ]nv[\a\i.

M[rturiile cele mai limpezi ale istoricilor vechi =i vrednici de crezare nu ne ]ng[duie s[ avem ]ndoial[ c[ ]n vremile mai de demult, pe c`nd era o provincie roman[, toat[ Dacia era c`rmuita nu numai de st[p`nitori romani, dar =i dup[ legile Romei.

Numai dup[ c[derea imperiului, c`nd n-au mai trimis nici o=ti, nici c`rmuitori ai provinciei, iar coloniile italice n-au mai fost ]n stare s[ \ina piept deselor n[v[liri barbare, nemaiav`nd nici o=ti, nici c[petenii, se vede c[ romanii au dat c`rmuirea, dup[ pilda vecinilor, unuia dintr-]n=ii.

Cu toate acestea nu se poate =ti cu siguran\[ ]n ce chip s-a ajuns la aceasta, fiindca istoria tuturor neamurilor din aceast[ vreme este ]nv[luit[ ]n ]ntuneric. At`ta se =tie bine ]ns[ c[ locuitorii Moldovei, care se trag din Italia =i care au c[utat s[-=i scape via\a tr[g`ndu-se ]n mun\i din fa\a n[v[lirii sci\ilor =i barbarilor, au avut regii =i voievozii lor.

58

Din ace=tia se trage Ioan, acel domn at`t de vestit al valahilor, pomenit de Nicetas Choniates, din care s-a n[scut Bogdan, al c[rui fiu, Drago=, a fost ]nt`iul care i-a sf[tuit pe stramo=ii no=tri s[ se ]ntoarc[ ]n \ara lor cea veche =i primind =i domnia de la cei care ]l urmaser[ ]n Moldova.

Urma=ii s[i, care, ]n parte, au dob`ndit domnia prin alegerea boierilor, au c`rmuit cu at`ta chibzuin\[, ]nc`t, de=i au fost nevoi\i s[ se ]nchine unor principi cre=tini mai puternici =i cu \[ri mai ]ntinse, totu=i nu au ]ng[duit nici unuia dintre ace=tia s[ st[p`neasc[ asupra supu=ilor lor.

Din drepturile domne=ti cu care se laud[ principii cei mari nu le-a lipsit nici unul. }n \ara lor nu aveau pe nimeni asupr[-le, numai pe Dumnezeu =i legea.

Nu erau nici supu=i vreunui domn str[in =i nici ]nchina\i. R[zboiul, pacea, via\a, moartea =i averea tuturor supu=ilor lor at`rnau numai =i numai de vrerea lor =i ei porunceau tuturora f[r[ s[ li se ]mpotriveasc[ cineva, dup[ cum le pl[cea, fie c[ aveau sau nu dreptate. }n vremea sinodului de la Floren\a, ]mp[ratul bizantin Ioan Paleologul a recunoscut lui Alexandru I cel Bun titlul de despot =i coroana de rege.

Dac[ vreo lovire a du=manului ]l m`nia pe domnitor, tot norodul trebuia s[ ia arma ]n m`n[ la porunca sa.

Cu chipul acesta Moldova a fost str[juit[ =i ap[rat[ nu numai ]mpotriva loviturilor din partea vecinilor, ci =i ]mpotriva turcilor; sub domnia lui +tefan al V-lea cel Mare* * Despre acest voievod istoricul leah Dlugo= a l[sat m[rturia se urmeaz[: “O prea minunat voievod, tot pe at`t de mare ca =i vitezele c[petenii de o=ti pe care le sl[vim at`ta, care ]n vremile noastre este ]nt`iul dintre 59

hotarele ei s-au ]ntins mult chiar ]nl[untru \[rilor du=mane. }ns[ domnia lui +tefan cel Mare a fost o epoc[ hot[r`toare pentru Moldova, c`nd a ]ncetat s[ se mai ]nal\e, iar dup[ aceea, dimpotriv[, a ]nceput s[ scad[ ]ncetul cu ]ncetul, p`n[ c`nd a c[zut ]n starea jalnic[ ]n care o vedem acuma.

Sub fiul s[u Bogdan, dup[ ce acest domnitor a jurat credin\[ sultanului =i a f[g[duit s[ pl[teasc[ ]n fiecare an un tribut de 4000 duca\i, s-a stins dintr-o dat[ raza cea mai de frunte a str[lucirii moldovene=ti, puterea f[r[ margini a domnului =i dreptul s[u, legat str`ns de aceasta, de a face r[zboi =i pace.

C`tva timp a mai r[mas totu=i o umbr[ din vechea m[re\ie =i parc[ Moldova mai degrab[ se pusese sub paza turcilor dec`t li se ]nchinase; pesemne fiindc[ turcii n-au vrut s[ ]nt[r`te inimile noilor supu=i, care nu li se supuseser[ de tot =i se temeau c[, dac[ i-ar fi socotit supu=i, ace=tia ar fi putut ajunge du=manii lor pe fa\[ =i s-ar fi r[sculat.

Dar dup[ ce neamul cel vechi al Dr[go=e=tilor s-a stins cu +tefan al VIII-lea1, fiul lui Petru Rare=, ambi\ia celor voievozii lumii, care a dob`ndit o biruin\[ at`t de str[lucit[ asupra turcilor; socot c[ el este cel mai vrednic s[ i se dea domnia =i c`rmuirea lumii ]ntregi =i mai cu seam[ s[ fie pus[ ]n fruntea o=tilor ce purced ]mpotriva turcilor, cu tot sfatul, ]ncuviin\area =i hot[r`rea cre=tin[t[\ii, c[ci ceilal\i crai sau voievozi papista=i sunt dezbina\i prin certuri, pofte de st[p`nire sau r[zboaie l[untrice” (vol.13, pag.513 la anul 1474). +i la pag. 531 el ]l nume=te pe +tefan un lupt[tor =i un domn treaz, prea bun =i mare. Se mai g[sesc la acest scriitor =i alte multe cuvinte de laud[.

1 }n realitate =i succesorul lui +tefan (1551-1552) este un mu=atin.

Petre Stolnicul, care va domni sub numele de Alexandru L[pu=neanu (1552—1561, 1564—1568), era fiul nelegitim al lui Bogdan al III-lea =i al Anastasiei.

60

mari, ]nvr[jbi\i pentru st[p`nire, a dat prilej turcilor s[ sporeasc[ tributul Moldovei, ca s-o lipseasc[ de slobozenia pe care mai avea p`n[ atunci. }n vremurile ce au urmat, ei au luat cu totul boierilor dreptul de a-=i alege domn =i au a=ezat ]n acest voievodat domni str[ini care le erau pe plac, pe care ]i scoteau =i-i puneau iar ]n scaun, ]ncurc`nd toate ]n a=a chip, c[ p]n[ la urm[ cele mai multe din drepturile domne=ti, pe care le avea mai ]nainte domnul, c[zur[ ]n m`na turcilor.

Nu putem t[g[dui c[ pricina cea mai de seam[ a acestei dec[deri a fost ambi\ia c`torva str[ini care, pentru a ajunge domni, nu se sfiau s[ f[g[duiasc[ =i s[ dea tot turcilor =i, fiindc[ f[g[duielile nu puteau fi ]mplinite numai din birurile obi=nuite, ei trebuiau s[ g[seasc[ noi feluri de d[ri. }n acest chip Moldova, care la ]nceput ]=i luase un singur jug =i nu prea greu, a r[bdat unul ]ndoit, pr care i-l puneau pe de o parte turcii, pe de alta domnitorii str[ini.

Ca s[ spun totul pe scurt: sultanii cei ]ntelep\i =i-au luat pentru d`n=ii ceea ce socoteau c[ le este folositor ]n aceste vremuri tulburi; dimpotriv[, ceea ce nu tr[geau n[dejde s[ le fie de vreun folos au l[sat domnilor, ca s[ mul\umeasc[ c`t de c`t sufletele ambi\ioase ale preten\iilor la domnie.

Domnilor Moldovei nu li s-a mai l[sat puterea s[ ]nceap[ un r[zboi =i s[ fac[ pace, s[ ]ncheie tractate, s[ trimit[ soli cu treburi ale \[rii la voievozii vecini. Dimpotriv[, li s-a l[sat toata slobozenia =i aproape toat[ puterea de odinioar[ de a face legi, de a-i pedepsi pe supu=i, de a c[ft[ni sau a lua boieria, de a pune biruri, de a pune episcopi, al[turi de alte drepturi asem[n[toare.

Puterea lor se ]ntinde nu numai asupra boierilor =i norodului din Moldova, ci =i asupra negu\[torilor turci 61

sau a altora, de orice rang ar fi, c`t timp se afl[ pe p[m`ntul \[rii. Via\a =i moartea lor stau ]n m`na domnului.

C`nd acesta os`nde=te pe cineva la moarte, la b[taie, la surghiun, la pierderea averii, chiar dac[ o face pe nedrept =i tiranic, aceia care vor s[ se roage pentru os`ndit pot s[ fac[ asta prin viu grai sau prin scrisoare, dar nimeni nu se poate ]mpotrivi judec[\ii domne=ti; dimpotriv[, c`nd domnul vrea s[ slobozeasc[ pe oarecine os`ndit la moarte de toat[ ob=tea, nimeni nu-i poate sta ]mpotriv[ =i nici os`nditul nu poate fi omor`t cu sila, dac[ el l-a luat sub obl[duirea sa.

Toate dreg[toriile \[rii, politice=ti =i ]n oaste, at]rn[ de bunul plac al domnului, le d[ celor ce ]i sunt dragi =i le ia celor pe care-i ur[=te. La ]mp[r\irea lor domnul nu \ine nici o r`nduial[.

Dac[ vrea s[ fac[ pe un om din norod mare logof[t, care este rangul boieresc cel mai mare ]n Moldova, nimeni nu cuteaz[ s[ i se ]mpotriveasc[ pe fa\[, c`nd ]ns[ dimpotriv[ vrea s[ ia rangul cuiva din neamurile cele mai de frunte, acesta trebuie s[ se supun[ pe dat[ voin\ei domnului.

Aceea=i putere o are nu numai asupra c[lug[rilor de r`nd, ci =i asupra mitropolitului, episcopilor, arhimandri\ilor =i egumenilor), ca =i asupra tuturor celor ce \in de tagma bisericeasc[. Dac[ ace=tia au s[v`r=it vreo r[utate, au nedrept[\it un om din norod sau au uneltit ]mpotriva domnului ori a \[rii, domnul poate s[-i ]nl[ture din slujba =i rangul lor bisericesc f[r[ s[ fie ]mpiedicat de nimic =i f[r[ ]nvoirea patriarhului de la |arigrad, dar nu le poate lua darul preo\iei; ]i poate ]ns[ os`ndi la moarte, dac[ e nevoie. C[lug[rii ]=i aleg singuri c`rmuitori noi, dar numai atunci c`nd domnul ]i adun[ pentru aceasta; e 62

nevoie =i de ]nvoirea lui, pe care o d[ ]n acest chip: domnul d[ alesului, cu m`na lui, toiagul p[storiei. Acest drept este luat dup[ obiceiul ]nvestiturii ]mp[ra\ilor romani de c[tre papi =i nici unul dintre principii cre=tini nu-l mai are ]n afar[ de \arul rusesc.

Acestea sunt drepturile domnilor moldoveni asupra supu=ilor lor, ]ng[duite nu numai de Poart[, ci =i ]nt[rite prin hrisoave unora dintre ]mp[ra\i.

Numai asupra averilor supu=ilor nu le e l[sat[ vreo asemenea putere. Atunci c`nd domnul vrea s[ pun[ d[jdii prea grele ]n \ara lui, nimeni nu poate c`rti f[r[ a-=i primejdui via\a =i nimeni nu se poate ]mpotrivi poruncii sale; este \inut ]ns[ de Poart[ s[ dea socoteal[ de ap[s[rile lui.

De=i nu poate fi p`r`t pe dat[, el se poate a=tepta la o pedeaps[ cu at`t mai grea, c`nd este p`r`t marelui vizir pentru v[rsarea s`ngelui nevinovat =i c`nd ]ntreaga \ar[ se jeluie=te de biruri prea grele. C`nd se dovede=te dreptatea pl`ngerii, de obicei este os`ndit la surghiun ]n s[r[cie =i i se iau toate averile. Os`nda la moarte =i-o atrage numai dac[ se r[zvr[te=te sau daca se ]mpotrive=te s[ pl[teasc[ sultanului haraciul de fiecare an.

Dar nici aceast[ or`nduial[ nu este destul de puternic[, ca s[ nu fie c[lcat[; dac[ domnul =tie s[-=i fac[ prieteni buni, prin plocoane, pe marele vizir, pe chehaia1, pe tefterdar2 =i pe al\ii ca ei cu trecere la sultan, nu are a se teme ]ntru nimic nici de p`ri boiere=ti, nici de ale ]ntregii \[ri, c[ci un ap[r[tor la curtea otoman[ poate s[ ia asupra lui ca s[-l apere de toate, dac[ izbute=te s[ dovedeasc[ iscusit dreptatea celui pe care ]l sprijin[.

1

Chehaie — loc\iitor al marelui vizir.

2

Tefterdar — conduc[torul finan\elor turce=ti.

63

}n chipul acesta tirania turceasc[ apas[ foarte greu Moldova, totu=i domnul poate face f[r[ team[ tot ce vrea, fiindc[ nimeni nu se poate ]mpotrivi voin\ei lui f[r[ s[ fie pedepsit.

Mai degrab[ datina \[rii, dec`t vreo lege ]l ]mpiedic[ sa nu \in[ seam[ de poruncile celorlal\i voievozi de mai ]nainte sau s[ aduc[ iar[ ]naintea divanului pricinile judecate de ace=tia. De aceea, cu toate c[ au fost unii domni ]n Moldova care au luat iar[=i ]n st[p`nire mo=iile date altora de ]nainta=ii lor, cu osebire sub cuv`nt c[ au fost date unor oameni nevrednici, lucrul acesta n-a fost ]ns[ nicic`nd luat ]n seam[ sau ]nt[rit de \ar[, iar cei p[gubi\i au dob`ndit dreptatea =i totdeauna li s-au dat ]nd[r[t mo=iile de c[tre urma=ii acestor domni.

64

CAPITOLUL AL II-LEA Despre alegerea domnilor ]n Moldova

Dup[ ce am vorbit despre puterea domnilor moldoveni, r`nduiala ne cere s[ descriem ceva mai pe larg chipul cel vechi =i cel nou de alegere a domnului.

Nep[sarea str[mo=ilor no=tri, c[rora le st[tea la inim[ mai mult s[ s[v`r=easc[ fapte de isprav[ dec`t s[ descrie, este vinovat[ c[ noi nu putem spune nimic sigur despre cele dint`i vremuri ale neamului nostru; iar dac[ prepusurile sunt luate ]n seam[, atunci poate c[ nu f[r[ adev[r se spune c[ ]n timpurile vechi domnia Moldovei se mo=tenea =i c[ nu se f[cea vreo alegere mai ]nainte ca neamul domnesc s[ se fi stins. }n sprijinul acestei p[reri avem, ]n afar[ de temeiul c[, pe acele vremuri, acest obicei ]l afl[m la toate neamurile de frunte din Europa, ]nc[ o alt[ m[rturie vrednic[ de luat ]n seam[, anume =irul celor dint`i domni, care ne arat[ limpede c[ arareori domnia Moldovei a fost dat[ vreunui str[in c`t[ vreme se mai g[sea un vl[star din neamul celui dinainte.

Ca s[ se vad[ =i mai limpede acest lucru, nu va fi lipsit de folos s[ trec aici ]ntregul =ir de voievozi ai Moldovei p`n[ ]n veacurile noastre.

Cel dint`i, care dup[ n[v[lirea lui Batie, a dat iar[=i Moldovei str[lucirea ei de odinioar[ a fost 65

1. Drago=. Cu toate c[ letopise\ele noastre nu-i arat[ spi\a neamului, d[inuie la noi o tradi\ie c[ el s-ar trage din vechea semin\ie domneasc[ a Moldovei =i ca tat[l s[u a fost Bogdan feciorul lui Ioan, de la care to\i voievozii =i-au luat obiceiul s[ pun[ Ioan ]n titlul lor. Aceast[ p[rere trebuie socotit[ cu at`t mai vrednic[ de crezare, cu c`t anevoie s-ar putea crede c[ un om de r`nd ar fi putut pleca cu ]nso\itori a=a de numero=i la v`n[toare (care le-a dat prilej s[ descopere Moldova) =i ar fi putut s[ ]ndemne pe ai s[i s[-l urmeze. Urma= i-a fost fiul s[u 2. Sas. Acestuia i-a urmat fiul s[u 3. La\cu. Acestuia 4. Bogdan I, cu porecla de Mu=at, un fiu al lui La\cu.

5. Petru I, un fiu al lui Bogdan Mu=at, c[ruia i-a urmat fratele tat[lui s[u, fiindc[ el n-a avut copii.

6. Roman I, fiul lui La\cu =i fratele lui Mu=at. Dup[ moartea lui, fie din pricina v`rstei fragede a fiului s[u Alexandru, fie printr-o r[scoal[, a fost ales 7. +tefan I, c[ruia ]i urmeaz[ 8. Petru al II-lea. Dup[ acesta a venit 9. +tefan al II-lea, un frate al lui Petru =i fiu al lui +tefan I, care este alungat din domnie cu sila de 10. Iuga. Dar nici acesta nu =i-a p[strat mult[ vreme domnia luat[ cu str`mb[tate, c[ci ]nc[ ]nainte de a se scurge un an, 11. Alexandru I, zis cel Bun, un fiu al lui Roman I, l-a izgonit din scaunul pe care ]l luase pe nedrept =i a pus iar[=i vechea spi\[ a Dr[go=e=tilor ]n drepturile ei dinainte.

Acesta este cel care a f[cut cunoscut str[in[t[\ii numele p`n[ atunci aproape ne=tiut al Moldovei, trimi\`nd pe mitropolitul moldovean =i soli la sinodul din Floren\a =i prin ap[rarea d`rz[ a dreptei credin\e a meritat ca Ioan 66

Paleologul ]mparatul bizantin, s[-l cinsteasc[ nu numai cu titlul de despot, dar =i cu o coroan[ cr[iasc[. I-a urmat 12. Ilie I, fiul s[u, iar acestuia fratele s[u 13. +tefan al III-lea, un fecior al lui Alexandru I. El a fost cel dint`i care a urmat la tron dup[ moartea fratelui s[u, ]n paguba fiului domnului, lucru care se va petrece adesea =i ]n vremurile urm[toare.

Cred c[ pricina nu a putut fi alta dec`t c[ Alexandru I, dup[ ce a fost izgonit din scaun prin alegerea lui +tefan I, nu =i-a mai dob`ndit domnia dec`t prin alegerea boierilor, iar de atunci boierimea din Moldova cap[t[ o slobozenie =i mai mare dec`t ]nainte ]n alegerea domnului, dar cu ]ngr[direa c[ nu poate s[-=i aleag[ alt domn dec`t de vi\[ domneasc[, dac[ se mai afl[ vreunul de acesta. }n acela=i chip se f[cea odinioar[ alegerea crailor le=e=ti =i acela=i lucru se vede =i ]n zilele noastre la alegerea sultanului =i a hanilor din Crimeea. Dup[ acesta a urmat la domnie 14. Roman al II-lea, un fiu al lui Ilie I, dup[ a c[rui moarte a luat iar[=i domnia 15. Petru al III-lea, un fiu al lui +tefan al III-lea, care a avut ca urma= pe fiul s[u 16. +tefan al IV-lea. Acestuia i-a urmat 17. Alexandru al II-lea, un fiu al lui Ilie I =i frate cu Roman al II-lea. Dup[ moartea acestuia a urcat pe tron 18. Bogdan al II-lea, fiul s[u. Acestuia i-a urmat fratele s[u 19. Petru al IV-lea, zis Aron, un fiu al lui Alexandru al II-lea. Dup[ moartea acestuia a ajuns domn 20. +tefan al V-lea, zis cel Mare, un fiu al lui Bogdan al II-lea. A fost un voievod vrednic de toat[ lauda =i un viteaz ap[r[tor al \[rii sale ]mpotriva tuturor lovirilor du=manilor ei, de oriunde ar fi venit. Lui i-a urmat 67

21. Bogdan al III-lea, poreclit din pricina unui bete=ug la ochi, Chiorul, care a ]nchinat Moldova turcilor =i a dat cel dint`i prilej pentru starea jalnic[ ]n care se afl[ ast[zi Moldova. La moartea lui, domnia a luat-o fiul s[u 22. +tefan al VI-lea, zis cel T`nar, care, murind f[r[ copil, l-a avut ca urma= pe 23. Petru al V-lea, zis ]ndeob=te Rare= sau Maj[, un copil din flori al lui +tefan al V-lea; din a c[rui alegere se vede limpede cu c`ta sfin\enie \ineau seam[ odinioar[ boierii Moldovei ca s[ urce ]n scaun numai cei din os domnesc.

C[ci nimeni nu =tia de unde se tr[gea acest Petru, fie din pricin[ c[ tat[l se ru=ina de fiul s[u din flori, fie c[ nu vroia s[ dea prilej ca, dup[ moartea sa, s[ izbucneasc[ certuri =i z`zanie, iar Petru ]nsu=i, care nu =tia din ce neam ales se trage, fusese at`t de s[rac ]nc`t c[uta s[-=i duc[ via\a cu umila ]ndeletnicire a nego\ului de pe=te, numit de moldoveni m[jerie, din care pricin[ i s-a dat porecla de Maj[.

Dar atunci c`nd, cu moartea lui +tefan al VI-lea, s-a crezut c[ vestitul neam al Dr[go=e=tilor s-a stins =i to\i boierii s-au adunat ca s[ aleag[ un domn nou, s-a ]nf[\i=at mama acestui Petru =i a ar[tat un hrisov al lui +tefan cel Mare, prin care o slobozea pe ea de plata birurilor, iar pe fiul ei Petru ]l ar[ta ca fecior al lui. Printr-aceasta, f[r[ s[ se sf[tuiasc[ prea mult, to\i s-au ]nduplecat s[-l fac[ domn pe acest Petru, ca fiu al domnului lor =i s[-l cheme ]n scaun de la pesc[ria lui.

Dar dup[ aceea =i lui Petru i s-a luat domnia de c[tre sultanul Suleiman, fiind ]nvinov[\it c[ ar fi dat foc Chiliei. El a avut ca urma= pe 24. +tefan al VII-lea, care se d[dea drept str[nepot al 68

lui Alexandru al II-lea, =i sub acest nume a izb`ndit ca preten\iile la scaunul Moldovei s[-i fie luate ]n seam[ de sultan =i de boieri. El a fost omor`t dup[ o domnie scurta, de c[tre boieri, care au uneltit ]mpotriva lui =i au chemat iar[=i ]n scaun pe Petru Rare= al V-lea, care a l[sat domnia fiului s[u 25. Ilie al III-lea =i fiindc[ acesta n-a avut urma=, i-a urmat ]n scaun fratele s[u 26. +tefan al VIII-lea =i el fiu al lui Petru al V-lea. A avut =i acesta soarta s[ moar[ f[r[ urma=i pun`nd astfel cap[t semin\iei drepte =i nedrepte a Dr[go=e=tilor.

Stingerea acestei semin\ii este pricina de c[petenie a tuturor n[p[=tilor ab[tute asupra Moldovei ]n cursul vremurilor. C[ci nemaiafl`ndu-se nimeni care s[-i ]ntreac[ pe ceilal\i prin neamul s[u ales =i s[-i \in[ ]n fr`u pe uneltitori, \ara s-a ruinat =i s-a umplut de partide r[zvr[tite.

Turcii vedeau cu ochi buni aceste tulbur[ri dinl[untru, fiindc[ ]=i d[deau seama c[, dac[ moldovenii vor fi slei\i de puteri, le vor putea porunci orice, mai lesne dec`t dac[ ar fi uni\i =i puternici.

Astfel, ]n r[stimp de c`teva luni, au fost ale=i feluri\i domni =i tot at`\ia au fost iar[=i izgoni\i p`n[ c`nd, dup[ sfatul celor ]n\elep\i au fost ]n[l\a\i domni din neamuri felurite.

27. Petru, fost stolnic al r[posatului domn +tefan, sau Tru=c[, c`nd a fost uns domn i s-a dat numele de Alexandru al III-lea Lapu=neanu; partida potrivnic[ aduse asupra lui la domnie pe 28. Despot, numit ]ndeob=te Ereticul de c[tre istoricii no=tri; om viclean =i clevetitor, care l-a dat jos din scaun pe Alexandru cu ajutorul turcilor. Fiindc[ =tia c[ are mul\i 69

du=mani =i c[ de c`teva ori voiser[ s[-l ]nl[ture otr[vindu-l, s-a pref[cut c[ moare =i a pus s[ se duca la groap[ un chip asemenea lui, iar el ]nsu=i a fugit ]n tain[ la le=i, ca s[ afle =i mai bine g`ndurile supu=ilor s[i. Dup[ fuga lui moldovenii l-au chemat iar la domnie pe Alexandru al III-lea L[pu=neanu. Numai c[ bucuria lui n-a \inut prea mult. C[ci Despot, care s-a ]ntors din \ara Le=easc[, l-a izgonit f[r[ greutate, cu ajutorul oastei care-i era cu priin\[, ]nt[rit[ cu le=i. Dup[ moartea lui Despot, domnia o smulse cu sila.

29. +tefan al IX-lea, poreclit Tom=a, care mai ]nainte fusese hatmanul lui, adic[ c[petenia oastei. Dar moldovenii, sc`rbi\i cur`nd de domnia lui nedreapt[, au chemat iar[=i din Lehia, pentru a treia oar[, pe domnul lor cel vechi =i drept.

Alexandru al III-lea, care st[tea ascuns acolo =i care l-a biruit ]n lupt[ pe +tefan, l-a luat ostatec =i l-a os`ndit la moarte. Dup[ at`tea schimb[ri ale soartei, el s-a bucurat la urm[ de o via\[ mai tihnit[ =i a murit ]n scaun.

Averile =i domnia le-a l[sat mo=tenitorului =i fiului s[u 30. Bogdan al IV-lea. Fiindc[ acesta a murit f[r[ copii, a venit la domnie, prin alegerea boierilor 31. Ioan, poreclit Armeanul, fiindc[, dup[ obiceiul armenesc, se osp[ta cu carne ]n postul sfin\ilor apostoli. Era un b[rbat foarte ]nv[\at ]n limbile greceasc[ =i latineasc[ =i fusese pe vremuri tovar[= de ]nv[\[tur[ al vestitului dasc[l de grece=te Ioan Lasc[r, ale c[rui scrisori trimise lui se g[sesc p]n[ ast[zi ]n cartea Turco-Graecia a lui Crusius.

Voia s[ scape de st[p`nirea turceasc[ =i \intea spre libertate; a fost ]ns[ prins cu vicle=ug de turci, care au pus s[ fie rupt ]n dou[ de c[mile. Turcii au numit ca urma= pe 32. Petru al VI-lea, poreclit +chiopul, un fiu al voievodu70

lui valah Mircea al II-lea. Dar boierii cei mari ai Moldovei n-au suferit s[ fie c`rmui\i de un str[in =i ]n cur`nd au izbutit ca turcii s[-l scoat[ din scaun =i s[ pun[ domn ]n locul lui pe 33. Iancu, sas din na=tere. Nu =tiu cu ce me=te=ug a dovedit acesta s[-i ]ncredin\eze pe cei mai mul\i c[ s-ar trage din neamul Dr[go=e=tilor. S-a f[cut ]ns[ ur`t tuturora prin curvia =i cruzimea lui; a fost ucis de boierii care uneltiser[ ]n tain[ ]mpotriv[-i. }n locul lui turcii au pus a doua oar[ pe Petru al VI-lea +chiopul, care v[z`ndu-se v`r`t ]n tulbur[ri ne]ncetate =i iubind mai mult tihna dec`t fala, s-a lep[dat de bun[voie de domnie =i s-a a=ezat la Sibiu, ca om de r`nd. Scaunul l[sat de el a fost luat, prin alegerea boierilor, de 34. Aron, b[rbat crud =i s[lbatec. A fost izgonit de moldoveni din pricina tiraniei sale, dar turcii l-au pus iar[=i ]n scaun, c`nd le-a dat Benderul. Dup[ moartea lui, a domnit pu\in[ vreme 35. +tefan al X-lea, c[ruia i se zicea R[zvan. Dup[ el boierii au ales domn pe 36. Ieremia Movil[ =i, la moartea acestuia, pe fratele lui 37. Simeon Movil[, dup[ moartea lui, Moldova a avut trei domni din acela=i neam, anume: 38. Mihai I, un fecior al lui Simeon Movil[, 39. Constantin I =i 40. Bogdan al V-lea, care erau fra\i =i feciori ai lui Ieremia Movil[. Dar c`nd au ]nceput s[ fac[ ]nnoiri =i au vrut s[ dea \ara pe m`na le=ilor, au fost izgoni\i de boierii care nu a=teptau vreun sprijin prea mare din partea st[p`nirii le=e=ti. Pentru asemenea credin\[, ei au dob`ndit de la turci, f[r[ osteneal[, ca alesul lor 71

41. +tefan al XI-lea Tom=evici, despre care se credea c[ se trage din neamul lui +tefan al IX-lea, s[ fie ]nt[rit =i ]nvestit cu puterea domneasc[. Acestuia i-a urmat 42. Gaspar, italian din na=tere, care mai ]nainte fusese dragoman la Poarta otoman[ =i pe care turcii l-au pus domn cu sila ]n Moldova. Dar fiindc[ voia s[ aduc[ ]n Moldova religia papist[=easc[, a fost izgonit de boieri, iar turcii au pus ]n locul lui pe 43. Radu care fusese domn ]n Valahia =i i se zicea cel Lung. Dup[ moartea lui a urmat 44. Miron Barnovschi, leah, care ]nsa, pentru slujba ce f[cuse ani de-a r`ndul, fusese primit ]n r`ndurile boierimii moldovene =i a ajuns la domnie prin alegerea boierilor celor mari. }n vremea acestuia dreptul de alegere al domnului, pe care-l avuseser[ p`n[ atunci boierii, a fost l[sat chiar cu ]nvoirea acestora, cu totul ]n seama turcilor. C[ci atunci c`nd izbucni un r[zboi ]ntre le=i =i turci, ]n care Miron trecu de partea le=ilor, pricinuind astfel o groaznic[ n[v[lire a t[tarilor ]n Moldova, boierii, ca s[ nu mai ]ndure =i alt[ dat[ astfel de soart[, au l[sat de bun[voie turcilor tot dreptul lor de a alege pe domn, numai s[ fie din os domnesc =i de lege cre=tineasc[. Dup[ aceast[ ]nvoial[ turcii, dup[ ce t[iar[ capul lui Barnovschi, precum vom istorisi mai pe larg ]n alt[ parte, au trimis domn ]n Moldova pe 45. Alexandru al IV-lea, zis Ilia=, despre care se credea c[ ar fi din neamul lui +tefan al V-lea, iar dup[ moartea lui 46. Mois[, un fiu al lui Simeon Movil[, fu pus domn ]n Moldova, =i, ]mpotriva obiceiului, fu cinstit cu trei tuiuri. Dar dup[ moartea acestuia rup`ndu-se toate leg[turile tractatelor =i legilor, domnia s-a dat arareori fiilor de domn =i ]nca mai rar cuiva din \ar[, dar de cele mai 72

multe ori str[inilor. }n acest chip, ]mpotriva vrerii boierilor, dar pentru b[netul lui, a dob`ndit domnia de la turci 47. Vasile, n[scut ]n Epir sau Albania, unde i se zicea Lupu, care =i-a luat numele cel nou c`nd a fost uns domn.

Supu=ii lui i-au purtat jugul cu destul[ r[bdare mul\i ani de-a r`ndul, dar p`n[ la urm[, l-au izgonit =i au pus ]n locul lui pe 48. +tefan al XII-lea Burduja, adic[ Grasul, dob`ndind de la turci =i ]nt[rirea acestei alegeri. C`nd acesta trecu ]ns[ de partea le=ilor, turcii au pus domn ]n Moldova pe 49. Gheorghe Ghica, un albanez, care era capuchehaie1 a lui +tefan la Poart[. Dup[ aceea ]ns[ c`nd a fost f[cut domn al Valahiei, turcii au dat domnia Moldovei lui 50. +tefan al XIII-lea, fiul lui Vasile Albanezul, dup[ moartea c[ruia 51. Istrate Dabija a fost ales domn de boieri =i ]nt[rit de turci. Dup[ acesta a urmat 52. Ilie al III-lea, un fiu al lui Alexandru al IV-lea, numit =i Ilia=, care a dob`ndit domnia prin bun[voin\a turcilor, dar tot ace=tia l-au dat jos din scaun. I-a urmat 53. Duca-Vod[, un grec ridicat de jos, care, pentru meritele sale a dob`ndit nu numai cele mai mari ranguri ]n Moldova, ci =i o domni\[ de so\ie, pe fiica lui Istrate Dabija. C`nd ]ns[, dup[ =ase luni de domnie, a fost scos din scaun, turcii au numit domn ]n Moldova ]nc[ o dat[ pe Ilie al III-lea. Acesta a fost cel dint`i pe care turcii l-au f[cut domn a doua oar[, dup[ ce-l d[dusera jos din scaun, lucru pe care l-au f[cut dup[ aceea adeseori. C[ci dup[ un scurt r[stimp acestui Ilie i-a urmat Duca, numit a doua oar[ domn de turci =i pe urm[ 1

Capuchehaie — reprezentant al domnului pe l`nga Poart[.

73

scos iar[=i din scaun din pricina p`rilor moldovenilor, pe c`nd pornise asupra Cameni\ei.

54. +tefan al XIV-lea Petriceicu fu ales de boieri =i ]nt[rit de turci. La Hotin, trec`nd ]n toiul b[t[liei de partea le=ilor, domnia Moldovei o dob`ndi 55. Dumitra=cu Cantacuzino, care era surghiunit ]n acea vreme din Valahia, f[cea nego\ cu pietre scumpe la |arigrad =i d[duse ]n dar sultanului o f`nt`n[ arteziana de argint lucrat[ me=te=ugit. Dumitra=cu a fost scos din scaun =i 56. Anton Russet, nobil din |arigrad, care era capuchehaie al Moldovei, dob`ndi domnia de la turci. Dup[ el a urmat Duca, grecul, pe care turcii l-au pus domn pentru a treia oar[. C`nd acesta a fost luat ostatic de le=i, domnia i s-a dat ]nc[ o data lui Dumitra=cu Cantacuzino; dar acesta s-a f[cut ur`t boierilor din pricina tiraniei sale, iar ace=tia au dob`ndit de la Poart[ ]ng[duin\a s[-=i aleag[ singuri domnul. +i astfel l-au ales pe p[rintele nostru 57. Constantin al II-lea Cantemir, numit cel b[tr`n, iar dup[ moartea lui, care urm[ la 23 martie 1693, fiul s[u mai t`n[r, 58. Dimitrie Cantemir, fu a=ezat ]n scaun la anul 1693, ales de boierii cei mari =i fu uns la Ia=i de doi patriarhi; dar, fiindc[ n-a izb`ndit s[ fie ]nt[rit de Poart[, a fost nevoit s[ dea locul lui 59. Constantin al III-lea, un fiu al lui Duca, pus cu sila ]n Moldova de c[tre turci. La rug[min\ile boierilor a fost scos din scaun =i la 1700 i-a urmat 60. Antioh Cantemir, fiul cel mai mare al lui Constantin al II-lea dinaintea c[ruia fratele s[u (c[ruia sultanul ]i hotar`se domnia), se d[du de bun[voie la o parte. Dar 74

Constantin Br`ncoveanu, care =tiu s[ c`=tige cu bani mul\i pe marele vizir, cel lacom, l-a izgonit, dup[ ce domnise cinci ani =i a adus ]n locu-i pe ginerele lui, Constantin al III-lea, un fiu al lui Duca, ajuns, ]n chipul acesta, pentru a doua oar[ domn al Moldovei. Dar =i acesta, dup[ ce a c`rmuit abia doi ani =i jum[tate, a fost mazilit ]n urma pl`ngerilor boierilor. }n locul lui, turcii l-au r`nduit domn pentru a doua oar[, la 1707, pe Antioh Cantemir, a c[rui scoatere din scaun a dob`ndit-o iar[=i, dup[ c`\iva ani, du=manul de moarte al neamului cantemiresc, Constantin Br`ncoveanu, folosinduse de bog[\iile sale, dup[ cum avea obiceiul. Ca urma= al lui a fost trimis 61. Mihai al II-lea Racovi\[, care a avut de so\ie pe Elisabeta, fiica lui Constantin Cantemir. Dar fiind ]nvinov[\it de r[zvr[tire de c[tre serascherul din Silistra, turcii l-au scos din scaun =i au pus ]n locul lui pe 62. Nicolae Mavrocordat, ]n acea vreme mare dragoman la curtea sultanului, urma= ]n aceast[ dreg[torie al vestitului s[u tat[, Alexandru Mavrocordat. Dar c`nd a izbucnit r[zboiul ]ntre Rusia =i Poart[, cum el era socotit mai bun scriitor dec`t o=tean, i s-a luat domnia =i i s-a dat ca urma= pentru a doua oar[ Dimitrie Cantemir, care, pentru unele pricini folositoare, a l[sat toat[ cinstea =i via\a ]nlesnit[, trec`nd cu oastea sa de partea cre=tin[t[\ii. A avut urma= pe ]nainta=ul s[u, anume pe Nicolae Mavrocordat, care era foarte iubit de turci pentru credin\a sa =i a tat[lui s[u.

Dupa aceea, c`nd tot datorit[ acestei credin\e a dob`ndit domnia ]n Valahia, domn ]n Moldova a fost f[cut pentru a doua oar[ Mihail al II-lea Racovi\[, care =i ast[zi (adic[ ]n anul 75

1713) ]ncearc[ s[ \in[ c`t de c`t ]n ascultare Moldova, zdruncinat[ =i lovit[ din toate p[r\ile.

Ne-am v[zut sili\i s[ scriem cam pe larg despre aceste lucruri, fiindc[ ni s-a p[rut c[ nu s-ar putea pune lesne ]n fa\a ochilor bunului cititor, mai pe scurt, feluritele =i numeroasele schimb[ri ale st[rii moldovenilor. Dac[ acesta va voi s[-=i arunce ochii peste istorisirea f[cut[ de noi despre domnii \[rii noastre, va b[ga de seam[, f[r[ osteneal[: 1. c[ de la Drago=, desc[lec[torul Moldovei, p`na la +tefan cel Mare, at`ta vreme c`t Moldova a fost slobod[, domnia s-a dat pe temeiul dreptului de mo=tenire ; 2. c[ aceast[ datin[ a fost p[strat[ de asemeni =i sub turci, cu sfin\enie =i nestr[mutat, at`ta vreme c`t a d[inuit neamul Dr[go=e=tilor; 3. c[ dup[ stingerea neamului Dr[go=e=tilor =i p`n[ ]n vremea Movile=tilor turcii au l[sat boierilor slobod[ alegerea domnilor; 4. c[ moldovenii au ales ]ntotdeauna domn pe unul din copiii sau rubedeniile domnului r[posat; 5. c[ dup[ c[derea lui Ioan Armeanul =i dup[ tr[darea lui Aron, turcii au luat asupra lor mai ]nt`i ]nt[rirea, iar pe urm[ =i alegerea domnului, totu=i ]n a=a chip, ]nc`t calea la scaunul Moldovei nu era deschis[ lesne dec`t celor din os domnesc; 6. c[ dup[ r[zvr[tirea lui Miron Barnovschi legea aceasta nu numai c[ n-a mai r[mas un obicei, dar =i domnia a fost pus[ la mezat de turci pentru tot felul de str[ini.

Dar despre toate acestea vom vorbi mai pe larg c`nd vom avea prilej s[ descriem istorice=te soarta \[rii noastre de la ]nceput =i p`n[ ]n vremile de ast[zi.

76

CAPITOLUL AL III-LEA Despre obiceiurile vechi =i noi la ]nsc[unarea unui domn al Moldovei

Dup[ ce am ar[tat cine s-a ]nvrednicit s[ domneasc[ ]n Moldova ]n vechime =i ]n zilele noastre, socotim c[ merit[ osteneal[ s[ spunem c`te ceva despre obiceiurile =i ceremoniile cu care se f[cea ]nsc[unarea domnilor odinioar[. }n vremea celor dint`i =ase voievozi, p`n[ la alegerea lui +tefan I, care a rupt firul ereditar al st[p`nitorilor Moldovei, obi=nuit p]n[ atunci, datinile \[rii se ]mplineau pu\in sau deloc. Cel care mo=tenea domnia se =tia ]nc[ de pe c`nd tr[ia tat[l sau fratele s[u =i, ca s[ se urce ]n scaun, nu era nevoie de altceva dec`t s[-l vrea norodul.

Numai ]n vremile urm[toare, c`nd pentru dob`ndirea dreapt[ a domniei boierii aveau cuv`nt, a fost nevoie de mai multe solemnit[\i la numirea =i ungerea ca domn. }ndat[ dup[ moartea lui Roman I, al =aselea voievod socotit de la desc[lecare, c`nd v`rsta necoapt[ a fiului s[u Alexandru cel Bun ]l f[cea s[ par[ prea slab ca s[-i poat[ izgoni pe du=manii care loviser[ Moldova din toate p[r\ile, boierii au chibzuit c[ e mai bine s[ se aleag[ un domn destoinic =i un o=tean priceput, dec`t s[ aduc[ la c`rma \[rii un copil =i s[ se arunce ]n cele mai mari primejdii din pricina nepriceperii lui.

Acest drept, pe care-l aveau pe atunci to\i boierii, mai 77

apoi din pricina tulbur[rilor istorice iscate adesea de mul\imea celor care alegeau, a fost l[sat numai ]n seama celor =apte boieri mari, =i anume a marelui logof[t, celor doi vornici, c[peteniei o=tilor sau hatmanului, postelnicului, marelui sp[tar =i marelui paharnic, despre ale c[ror dreg[torii vom vorbi mai jos, ]n capitolul al VI-lea.

Ace=tia, ]ndat[ dup[ moartea domnului lor, aveau obiceiul s[ se adune ]n divan, s[ deschid[ diata domnului r[posat =i dac[ ]n aceasta nu era numit vreun urma=, s[ aleag[ un alt domn prin glasul celor mai mul\i dintre ei, dar f[r[ s[-l arate norodului.

C`nd ]ns[ unul dintre feciorii domnului era numit domn prin diata p[rintelui s[u, atunci c`nd cei ce f[ceau alegerea trebuiau s[ i se supun[ ca unei legi =i nu mai aveau slobozenie s[ aleag[ altul.

Dup[ aceasta se ]ngrijeau de ]ngrop[ciunea r[posatului =i r[m[=i\ele lui, dac[ ]n via\[ ctitorise vreo biseric[, erau a=ezate ]n aceasta, iar dac[ nu, ]ntr-o biseric[ din cele mari.

Dup[ slujba de ]ngrop[ciune, toat[ boierimea =i curtenii, ]mpreun[ cu toate c[peteniile de oaste, se ]ntorceau de la biseric[ la curte, ]ntr-o ad`nc[ t[cere, ]n haine cernite =i cu obrazele ]ntristate. Boierii se adunau ]ndat[ ]n Divanul cel mare, lu`ndu-=i locurile =i scaunele pe care le avuseser[ ]n timpul vie\ii domnului r[posat. Cetele de o=teni, cu steagurile =i armele ]ntoarse ]n jos, a=teptau — r[sp`ndite ]n curtea domneasc[ — ]nsc[unarea noului domn. }n vremea aceasta, dup[ amiaz[, domnul cel nou st[tea ]n picioare l`ng[ tronul p[rintesc, ]n haine cernite dac[ era unul din feciorii r[posatului; dac[ ]ns[ era ales dintre boieri, st[tea neclintit la locul s[u cel dinainte.

Dup[ ce se r`nduiau toate ]n felul acesta, mitropolitul rupea cel dint`i t[cerea, \inea o cuv`ntare de laud[ de78

spre domnul r[posat =i-i pl`ngea moartea ]n numele \[rii ]ntregi.

Dup[ ce sf`r=ea mitropolitul, marele logof[t citea cu glas tare ]n adunare diata domnului, pentru ca, atunci c`nd era numit ca urma= fratele mai mic, cel mai mare fiind l[sat la o parte, lucru care se petrecea adesea, tot omul s[ =tie c[ acesta se facea dup[ voia r[posatului, iar nu dup[ bunul plac al boierilor.

Marele logof[t era cel dint`i care, dup[ citire, se apropia de noul domn =i, dac[ acesta se tr[gea din neamul r[posatului, ]i ar[ta mai ]nt`i m`hnirea pricinuit[ de moartea tat[lui sau fratelui s[u, dup[ care ]i spunea c[ a fost hot[r`t domn prin diat[ =i ]l ruga ]n numele tuturor boierilor Moldovei s[ purcead[ de ]ndat[ la domnie =i s[-i oc`rmuiasc[ pe to\i ca pe ni=te supu=i =i robi credincio=i, cu dreptate =i dup[ lege.

Dup[ datin[, st`nd ]n picioare =i cu capul gol, noul domn r[spundea ]n pu\ine vorbe, pl`ng`nd soarta \[rii care a pierdut un domn at`t de bun =i ar[t`nd c[, de=i nu se socoate destul de vrednic s[ poarte povara \[rii, se supune poruncii tat[lui sau fratelui s[u =i vrerii ]ntregii \[ri =i din aceast[ pricin[ prime=te domnia =i-=i va c`rmui supu=ii cu toat[ dreptatea, dragostea =i ]ndurarea.

Dup[ aceasta to\i cei de fa\[ se ridicau ]n picioare =i-l petreceau pe domn p]n[ la mitropolie cu mare alai, av`nd ]n frunte pe mitropolitul =i slujitorii bisericii.

La u=a bisericii mitropolitul ]l ]nt`mpina cu dou[ lum`n[ri mari, ]l t[m`ia cu o c[\uie =i-i d[dea s[ s[rute sf`nta cruce =i sf`nta Evanghelie, fa\[ de care acesta ]=i ar[ta evlavia, iar apoi era l[sat s[ intre ]nl[untru.

Dup[ aceea domnul p[=ea p`n[ la altar, ]n fa\a u=ilor numite ]mp[r[te=ti, c[dea ]n genunchi =i-=i pleca fruntea 79

pe marginea sf`ntului altar, iar mitropolitul ]i punea patrafirul pe cap =i citea cu glas tare rug[ciunea cea de ob=te la ]nsc[unarea domnilor drept credincio=i, ung`ndu-i fruntea cu sf`ntul mir.

Dup[ aceast[ ceremonie premerg[toare, domnul se ridica ]n picioare =i s[ruta cu evlavie sf`nta mas[ din altar =i sfintele icoane.

C`nd se tr[gea ]nd[r[t, mitropolitul, ]n mijlocul bisericii, ]i punea pe cap o coroan[ de aur ]mpodobit[ cu pietre scumpe =i, ]n timp ce psal\ii c`ntau ¢xion ¼zin1 ]l apuca de bra\ul drept, iar postelnicul de cel st`ng =i-l urcau pe un tron cu trei trepte, a=ezat ]n partea dreapt[ a bisericii. }n vremea aceasta se slobozeau tunurile ce se aflau ]mprejurul cet[\ii, iar muzican\ii ]ncepeau s[ c`nte din instrumente.

Dup[ sf`r=irea slujbei biserice=ti, domnul era ]nve=m`ntat ]n tinda bisericii cu straie domne=ti, iar boierii se ]mbr[cau ]ndat[ cu ve=minte str[lucitoare =i mai vesele, lep[d`nd pe cele cernite purtate p`n[ atunci.

Dup[ ce se ]mplineau acestea, domnul ]nc[leca din nou pe cal =i se ]ntorcea la curte, ]nso\it de mitropolit =i de ]ntregul sfat al \[rii =i, intr`nd ]n sala cea mare, se urca pe tronul domnesc, la care solemnitate, dup[ datin[, hatmanul ]i \inea poala din dreapta a straiului domnesc, iar postelnicul cel mare poala din st`nga.

Dup[ domn veneau mitropolitul =i ]ntregul sfat, care se a=ezau pe scaunele lor dup[ r`nduial[. Dup[ aceea mitropolitul p[=ea cel dint`i spre domn, care =edea pe tron, ]i s[ruta m`na =i-i ura, ]n pu\ine vorbe, domnie norocit[, ]l ]ncredin\a de sprijinul s[u =i-i cerea ocrotire pentru d`nsul 1

Axion c`ntare bisericeasc[ de laud[.

80

=i pentru oamenii bisericii. Dup[ aceea se ]ntorcea c[tre norod, ]l binecuv`nta =i-l ]ndemna sa fie cu credin\[ domnului.

Dupa mitropolit urmau episcopii =i celelalte fe\e biserice=ti ale Moldovei.

Dup[ ce ace=tia ]=i ar[tau supunerea fa\[ de noul st[p`n, veneau s[-i s[rute m`na =i marele logof[t =i ceilal\i boieri.

Dup[ ce se ispr[vea aceasta, domnul se ridica de pe tronul s[u =i mul\umea tuturor, cu capul gol, pentru cugetul lor curat fa\[ de el, f[g[duind \[rii mil[, dreptate =i ap[rare.

Dup[ asemenea cuvinte marele sp[tar ]i lua coroana din cap =i domnul se ducea ]n odaia lui de tain[, dup[ ce plecau cu to\ii.

Soa\ei domnului, dac[ o are, m[rturiile de cinstire ]i sunt ar[tate de jup`nesele boierilor ]n odaia ei de primire, dar la ]ncoronare, fiind un lucru sf`nt, ea nu este p[rta=[. }n tinda bisericii avea ]ns[=i ea o stran[, mai scund[ dec`t a so\ului, iar ]n odaia ei de primire, ]n care erau hot[r`te tuturor jup`neselor de boieri locuri dup[ rangul b[rba\ilor lor, purta o coroan[ la fel cu aceea a domnului, a=a cum se poate vedea din picturile vechi.

A=a se petreceau lucrurile odinioar[ la ]nsc[unarea unui domn ]n Moldova.

Dup[ ce au c[zut toate ]n neor`nduial[ prin c`rmuirea silnica a turcilor =i li s-a luat boierilor dreptul de a-=i alege domnul, acuma domnul se alege ]n alt chip, cu totul altul.

Pentru c[, ]ndat[ ce marele vizir afl[ c[ domnul din Moldova a murit sau c`nd a hot[r`t s[-l dea jos din scaun, fie c[-l ur[=te, fie c[ acesta s-a facut vinovat de ceva, atunci el c[ut[ printre feciorii domnului sau printre boierii de la |arigrad un nou domn, =i anume f[g[duie=te dom81

nia aceluia care ]i d[ mai mul\i bani dac[ vremurile sunt lini=tite dar dac[ e primejdie de r[zboi, aceluia care e mai vestit pentru credin\a =i vitejia lui.

Dup[ ce se ]nvoie=te cu acesta ]n privin\a plocoanelor =i a celorlalte ]ndatoriri =i dup[ ce dob`nde=te de la d]nsul o scrisoare despre plata banilor, ]=i arat[ socotin\a sultanului printr-o scrisoare numita talh]=, cam cu vorbele acestea: Domnul care c`rmuie=te acuma ]n Moldova, cutare, apas[ pe supu=ii ]n[l\imii tale, ]nc`t boierii \[rii, ca s[ scape de tirania lui, sunt nevoi\i s[ fug[ ]n \[rile megie=e, iar unii au trebuit s[ vin[ chiar aici ca s[ cer=easc[ ]mp[r[teasca ta ]ndurare ]mpotriva unui domn at`t de ]nfrico=at . Dac[ domnul nu poate fi ]nvinov[\it de ceva asemenea, atunci n[scoce=te, fie c[ este adev[rat sau nu, c[ domnul se ]mpotrive=te s[ pl[teasc[ haraciul, ori c[ este l[s[tor ]n ]mplinirea poruncilor ]mp[r[te=ti, ori vreo alt[ f[r[delege pentru care acesta merit[ s[ fie dat jos din scaun. De vreme ce aceste fapte sunt potrivnice ]n[l\imii tale =i ]mp[r[\iei, socotesc c[ e trebuitor (dac[ este pe placul ]n[l\imii tale) s[ scoatem din scaun pe domnul pomenit =i s[ punem ]n locul lui pe cutare, pe care eu ]l =tiu b[rbat drept, cu credin\[, viteaz =i vrednic de milostenia aceasta.

Dac[ sultanul se ]nvoie=te =i dac[ nu se ]mpotrivesc urzelilor vizirului nici c`slar agasi1 =i nici vreun alt dreg[tor al cur\ii, atunci sultanul scrie cu m`na lui dedesubt: Mugebinge amel aluna adic[ sa fie f[cut ]ntocmai .

Dup[ ce dob`nde=te ]nvoirea, vizirul, dac[ vrea s[ fac[ lucrurile ]n tain[ =i dac[ are a se teme c[ domnul care 1

C`slar agasi sfetnic la curtea sultanului.

82

trebuie scos din scaun ar putea s[ fug[ ]n \[rile cre=tine, dac[ afl[ de nenorocirea care ]l pa=te, atunci ]l cheam[ pe pretendentul la domnie noaptea, iar dac[ dimpotriv[ nu are a se teme de nimic, ]l cheam[ ziua la curte, unde este ]nt`mpinat cu toata cinstea de c[tre chehaia-beg1 al marelui vizir, care ]l duce ]n odaia lui de tain[, ce se afl[ la curtea marelui vizir =i-i spune s[ stea jos.

Dup[ temenelele dintr-o parte =i alta, chehaia ]i arat[ pricina pentru care a poruncit s[-l cheme =i care trebuie spus[ din nou, dup[ obiceiul cur\ii, cu toate c[ pretendentul o cunoa=te prea bine =i anume ]i spune c[ stap`nul lui, marele vizir, a istorisit sultanului despre slujba credincioas[ =i despre meritele p[rintelui s[u, ori ale lui ]nsu=i fa\[ de Poart[ =i prin aceasta l-a ]nduplecat s[ porunceasc[ s[ fie ales domn ]n Moldova. }l ]ndeamn[ s[ se poarte cu vrednicie ]n aceast[ slujb[ =i slujind cu credin\[ s[-=i arate b[rb[\ia =i s[ se p[zeasc[ s[ nu-l dea de ru=ine pe marele vizir ]n fa\a sultanului fie prin nep[sarea, fie prin necredin\a lui.

Dup[ asemenea vorbe, chehaia trece din odaia lui ]n aceea a marelui vizir =i ]l veste=te c[ pretendentul la domnia Moldovei, pe care l-a chemat, s-a ]nf[\i=at =i a=teapt[ poruncile lumin[\iei sale. Marele vizir, ]ndat[ ce nu mai are alte treburi, porunce=te lui capugilar2 chehaia agasi, sau u=ierul cel mare, s[-l aduc[ ]nl[untru pe domnul cel nou. Acesta a=teapt[ oleac[ ]n tind[ p`n[ s[ intre ]n arzogazi sau odaia de primire, p`n[ c`nd slujitorii marelui vizir =i c[m[ra=ii s[i se r`nduiesc dup[ rang pe am`ndou[ p[r\ile od[ii. Dup[ aceea i se d[ drumul ]nl[untru =i dup[ 1

Chehaia-beg — loc\iitor al marelui vizir.

2

Capugiu — dreg[tor care transmitea =i aplica poruncile sultanului.

83

ce s[rut[ m`na marelui vizir, care e a=ezat turce=te ]ntre perini =i are de-a dreapta sa, ]n picioare, pe chehaia, se d[ oleac[ ]napoi =i r[m`ne ]n picioare. Dup[ aceea vizirul ]=i ridic[ obrazul =i, grav, ]l salut[ ceremonios zic`nd: Hosi gheldin beg , adic[: Bun venit, doamne!

Prea]n[l\atul, preadreptul =i preamilostivul nostru sultan, afl`nd c[ domnul ce a c`rmuit p`n[ acum Moldova s-a ar[tat l[s[tor ]n ]mplinirea poruncilor sale =i a asuprit pe supu=ii s[i, a poruncit s[ i se ia domnia. L-am rugat s[ te pun[ ]n locul aceluia pe tine, pe care te =tiu b[rbat drept, cinstit =i cu credin\[ ]mp[r[\iei otom[nice=ti.

Preamilostivul sultan a dat ascultare rug[min\ii mele, s-a milostivit de tine =i \i-a dat domnia Moldovei. Datoria ta va fi deci cu credin\[, ca s[ te ar[\i recunosc[tor fa\[ de asemenea mare milostenie ]mp[r[teasc[; prietenii =i du=manii no=tri s[ fie =i ai t[i, s[-\i c`rmuie=ti supu=ii cu ]ndurare, s[ aperi pe cei drep\i, pe cei tic[lo=i s[ nu-i ier\i; s[ te mul\ume=ti cu veniturile pe care legea =i obiceiurile \[rii le recunosc domnului, s[ nu storci nimic cu sila de la supu=ii t[i, sultanului ]ns[ s[-i trimi\i la curte haraciul ce se cuvine =i pe=che=urile la vremea hot[r`t[. Dac[ vei face astfel, te vei bucura ]n veci de mila ]mp[r[teasc[.

Dac[ vei face altminteri, trebuie s[ =tii c[ sf`r=itul t[u nu va putea fi ]ntr-altfel dec`t nenorocit .

La vorbele vizirului domnul r[spunde el ]nsu=i, dac[ =tie turce=te, iar dac[ nu =tie limba aceasta, r[spunde prin dragomanul cel mare al cur\ii; el mul\ume=te pentru milos`rdia sultanului, care i s-a ar[tat f[r[ s[ fie vrednic de ea =i f[g[duie=te s[ ]mplineasc[ poruncile ce i se dau; s[-=i jertfeasc[ de bun[voie toate puterile, ba chiar =i via\a ]n slujba ]n[l\imii sale =i se roag[ numai ca sultanul s[ nu-=i ]ntoarc[ mila de la el.

84

Dup[ aceea, la porunca vizirului, capugilar chehaiasi aduce un ve=m`nt de ]mbr[cat pe deasupra, hileat, numit ]ndeob=te caftan, pe care ]l d[ mai ]nt`i domnului ca s[-l s[rute =i apoi ]l ]mbrac[ cu el peste celelalte straie. Astfel ]nve=m`ntat, se ]ndreapt[ iar[=i spre vizir, ]i s[rut[ m`na =i poala hainei, ]i ]nf[\i=eaz[ pe capuchehaiasi sau solul s[u la Poart[, care-l ]nso\e=te, =i se roag[ de vizir s[ se milostiveasc[ s[-l ia =i pe acesta sub obl[duirea lui.

Dac[ marele vizir se ]nvoie=te, atunci r[spunde: Ne ho= ! adic[ Prea bine , iar dup[ aceea =i capuchehaiasi este ]nve=m`ntat cu un caftan, dar de al doilea rang.

Dup[ ce se ]mplinesc aceste ceremonii, domnul s[rut[ a treia oar[ m`na vizirului, iese din sal[, f[r[ s[ mai scoat[ vreo vorb[, =i se duce ]n c[mara chehaiei. }l urmeaz[ de ]ndat[ chehaia, ]l firitise=te pentru domnia cea nou[ =i-i d[ cafea =i =erbet (care este f[cut din zah[r =i ap[) =i st[ de vorb[ cu el despre treburile domniei sau despre alte lucruri. }n vremea aceasta imbrohorul, adic[ mai marele grajdurilor vizirului, g[te=te un cal frumos ]mpodobit, iar c[petenia ceau=ilor, cu 24 de ceau=i, patru ceat`ri ai vizirului, ]nc[ vreo c]\iva agalari (slujitori de rang mai ]nalt de la curtea vizirului) =i ici-agalar], adic[ slujitori de cas[, ]l a=teapt[ pe domn sa ias[ afar[.

De ]ndat[ ce chehaia e vestit c[ toate sunt r`nduite dup[ obicei, porunce=te s[ se aduc[ mirodenii ca s[-l afume pe domn, ceea ce la turci este semn c[ trebuie s[-\i iei r[mas bun. Domnul s[rut[ m`na chehaiei =i, ]nc[lec`nd pe cal, iese din curtea marelui vizir, cu patru ceau=i de alai ]nainte, cu r`nduiala ce urmeaz[: ]n frunte pa=esc at`\ia ceau=i c`\i pofte=te domnul, cu ceau=laremini sau c[petenia lor; dup[ aceea urmeaz[ agalarii vizirului =i ici-agalar]; dup[ ei vine domnul ]nconjurat de patru ceat`ri, 85

dintre care doi merg ]naintea calului =i doi pe de laturi, ca s[-i sprijine picioarele. }ndat[ dup[ domn vine capuchehaia, adic[ solul s[u; alaiul ]l ]ncheie boierii Moldovei, dac[ se ]nt`mpl[ s[ fie de fa\[, sau c`\iva boieri greci din |arigrad, rude san prieteni ai domnului. Cu asemenea alai porne=te c[lare de la curtea vizirului, trece pe sub poarta Bahce-Capu, numit[ mai ]nainte Hrysopyle, iese din cetate =i se ]ndreapt[ spre biserica cea mare a patriarhiei din |arigrad.

Oricine ]l vede pe domn c[lare, fie turc, fie dreptcredincios, chiar dac[ =ade jos ]n dugheana lui, trebuie s[ se scoale ]n picioare, s[-=i pun[ m`inile cruce pe piept =i s[-=i plece capul; ba mai mult, dup[ ce a trecut de poart[, toate str[jile ienicerilor sunt a=ezate ]n r`nduial[ de c[peteniile lor =i se ]nchin[ domnului care trece, ca =i marelui vizir, plec`ndu-=i capul, pun`ndu-=i m`na dreapt[ pe piept =i l[s`ndu-=i jos poala dinainte a hainei, care lucru este la ei semn de cea mai mare cinstire =i prin care se ]n\elege c[ ]l cinstesc ]ntr-at`ta pe domn, ]nc`t stau cu picioarele acoperite ]n fa\a lui =i nu s-ar clinti din loc dec`t la porunca sa.

C`nd domnul ajunge cu alaiul la biserica cea mare a patriarhiei, turcii au porunc[ s[ r[m`n[ ]n drum, iar el ]nsu=i intr[ c[lare ]n curtea bisericii, descalec[ la scar[ cum este hotar`t pentru aceast[ ceremonie, ]n vreme ce ceau=ii rostesc urarea obi=nuit[: Hac teala Padi=ahumute Febeg effendimuze cioc ilar umurler virsun devlet ile cioc ia=a , adic[ Dumnezeu cel mare =i drept s[ dea sultanului nostru =i domnului, st[p`nul nostru, via\[ lung[ =i s[ tr[iasc[ mul\i ani noroci\i .

La poarta dinspre drum domnului ]i ies ]nainte preo\ii 86

cei de mir ai patriarhiei; la scara pomenit[ mai sus ]l ]nt`mpin[ mitropoli\ii, episcopii =i alte fe\e biserice=ti care sunt de fa\[; la urm[. ]n u=a bisericii, ]i iese ]nainte patriarhul =i-l binecuv`nteaz[ cu semnul crucii.

Apoi cu psal\ii patriarhului ]nainte, ]n timp ce se c`nt[ t¨ axion ¼zin voievodul pa=e=te ]n casa Domnului =i, ]n mijlocul ei, ]=i face semnul crucii c[tre altar, iar dup[ ce s[rut[ icoanele sfin\ilor, se ]ndreapt[ spre strana hot[r`t[ pentru domnii Moldovei. }n vreme ce urc[ cea dint`i treapt[ a acesteia, protodiaconul roste=te ¼ tn¥z1 ]n care ]l pomene=te =i pe noul domn ]n chipul acesta }nc[ ne rug[m pentru bine-credinciosul, prealuminatul =i prea]n[l\atul nostru domn cutare, s[-i dea lui biruin\[, t[rie, s[n[tate =i noroc, =i Domnul Dumnezeul nostru s[-l ajute =i s[-l c[l[uzeasc[ =i s[-i pun[ la picioare pe to\i vr[jma=ii s[i .

Dupa ¼ tn¥z patriarhul, ]n od[jdii, ]nconjurat de patru sau de mai mul\i mitropoli\i, intr[ ]n altar; domnul ]l urmeaz[ =i ]ngenunchind ]=i reazem[ fruntea de pristol.

Patriarhul ]i pune patrafirul pe cap =i, dup[ ce ]i cite=te rug[ciunea or`nduit[ odinioar[ la ]ncoronarea ]mp[ra\ilor, ]l unge cu sf`ntul mir.

Dup[ aceea domnul se scoal[ ]n picioare =i se ]ntoarce la strana sa, ]n vreme ce psal\ii c`nt[ polihronul: Doamne, Dumnezeul nostru, d[-i via\[ lung[ bine-credinciosului, prea]n[l\atului =i prealuminatului voievod =i domn al ]ntregii Moldove, domnul nostru cutare. D[-i Doamne, ani mul\i !

Dup[ aceasta patriarhul se a=az[ =i el ]n strana lui, porunce=te s[ se fac[ t[cere, roste=te c`teva vorbe de laud[ 1

Ectenie rug[ciune la ortodoc=i.

87

pentru domn =i-l ]ndeamn[ s[ fie cu frica lui Dumnezeu =i s[ apere biserica. Dup[ aceea urmeaz[ polihronul pentru patriarh, care e alc[tuit aproape din acelea=i vorbe ca =i cel pentru domn.

La urm[ domnul =i patriarhul vin ]mpreun[ ]n mijlocul bisericii, unde patriarhul ]l ]nt[re=te pe domn blagoslovindu-l, iar domnul ]i s[rut[ patriarhului m`na dreapt[.

La ie=irea din biseric[, patriarhul ]l petrece p`n[ la scara pomenit[ mai sus, unde ]=i dau unul altuia s[rutare, apoi domnul ]ncalec[ pe cal; ]n fa\a cur\ii patriarhiei ]l primesc ]nso\itorii s[i, turcii =i, cu aceea=i r`nduial[ cu care a venit, se ]ntoarce, ]n strig[rile ceau=ilor, la palatul s[u.

C`nd ajunge acolo, pofte=te ]nl[untru numai pe c[peteniile ]nso\itorilor s[i, porunce=te s[ le pun[ dinainte cafea ori dulce\uri, =i le ]mparte bac=i=uri, dup[ cum e obiceiul, iar ei, ]mpreun[ cu oamenii lor, ]l firitisesc =i se ]ntorc ]nd[r[t la curtea vizirului.

A doua zi patriarhul =i mitropoli\ii vin la noul domn =i dup[ ei vin to\i boierii greci din |arigrad s[-l firitiseasc[.

Dup[ cum e obiceiul, mai vin s[-l firitiseasc[ =i solii crailor sau ai \[rilor cre=tine, mai cu seam[ dac[ au avut mai dinainte leg[turi cu domnul, fie ei ]n=i=i, fie prin dragomanii lor. }n zilele ce urmeaz[ domnul se ]ndeletnice=te cu plata banilor ce datoreaz[ pentru dob`ndirea domniei =i cu plocoanele pe care osmanl`ii le =i numesc pe=che=uri, adic[ daruri de bun[voie, dar care, ]n fapt[, sunt stoarse domnului cu sila de l[comia lor f[r[ sa\.

Cum a dat jum[tate din acestea, i se trimit semnele domniei, adic[ dou[ cozi de cal, c[rora ei le zic tuiuri, =i un steag, care ]n limba lor se cheama sangeac, =i anume 88

cu o pomp[ mai mare dec`t la a=ezarea unui vizir de cei cinsti\i cu trei tuiuri.

C`nd ace=tia ]=i cap[t[ semnele puterii lor f[r[ nici o pomp[; le sunt trimise de c[tre miralemaga, care este p[str[torul lor.

Dimpotriv[, c`nd acestea sunt trimise unui domn moldovean sau valah, ele sunt purtate cu mare alai prin toat[ cetatea p`n[ la casa domnului.

Dis-de-diminea\[, ]n ziua hot[r`t[, ceau=ii =i slujitorii vizirului, care l-au petrecut pe domn la biserica patriarhiei, se str`ng la miralem-aga, adic[ p[str[torul steagurilor ]mp[r[te=ti, care este o dreg[torie ]nsemnat[ la curte.

C`nd domnul e vestit c[ s-au adunat cu to\ii, trimite pe capuchehaie =i pe boierii moldoveni ce se afl[ acolo, ]nve=m`nta\i ]n haine scumpe =i, mai cu seam[, cu caii ]mpodobi\i foarte frumos, la Babihumaiun, adic[ la poarta cea mare (a=a se nume=te poarta dinafar[ a palatului sultanilor).

Ajung`nd acolo, ace=tia sunt primi\i cu mare cinste de miralem-aga, care cheam[ ]ndat[ tubulhanaua, adic[ muzica ]mp[r[teasc[ or`nduit[ pentru domn. }n vremea aceasta, dup[ ce tubulhanaua ]ncepe s[ bat[ tobele =i s[ c`nte din fluiere =i din alte instrumente obi=nuite la turci, tot alaiul iese ]n r`nduial[ din curtea sultanului. }n frunte sunt ceau=ii, doi c`te doi; le urmeaz[ agalarii vizirului ]mbr[ca\i ]n acelea=i straie cu care se ]nf[\i=eaz[ ]n divanul sultanului; dup[ ei p[=esc capuchehaia domnului =i boierii moldoveni; iar la urm[ miralem-aga, care poart[ un steag desf[=urat =i cele doua tuiuri, tubulhanaua ]l ]mpresoar[ dind[r[t.

C`nd trec ]n chipul acesta prin cetate, toate str[jile, oriunde s-ar afla, chiar acelea de la curtea vizirului, tre89

buie s[ se r`nduiasc[ ]n drum, s[-=i coboare poala hainei, s[-=i pun[ m`inile cruci= pe piept =i s[ cinsteasc[ ]n acest chip semnele ]mp[r[te=ti. Ajun=i ]n cele din urm[, la casa domnului, acesta, ]mpreun[ cu curtenii s[i, ]nt]mpin[ la intrarea ]n palat pe purt[torul steagului, iar miralemaga, cu capul plecat, ]i d[ sangeacul =i tuiurile, ad[ug`nd firitisirea: Alah teala mubares eileie , adic[ Dumnezeu prea]naltul s[ v[ binecuv`nteze .

Domnul ia sangeacul ]n m`na, ]l s[rut[ cu smerenie =i-l d[ ]n seama sangeacdarului s[u, adic[ stegarului.

Dup[ aceea pofte=te pe miralem-aga ]n c[mara sa de sfat =i, dup[ ce porunce=te s[-i pun[ dinainte cafea =i dulce\uri, dup[ obiceiul turcesc, pune s[-l ]mbrace cu un caftan ]mbl[nit cu samur =i-l las[ s[ plece, dup[ ce i-a dat pe=che=ul dup[ obicei.

Miralem-aga se ]ntoarce cu slujitorii cur\ii la palatul ]mp[r[tesc, dar tubulhanaua r[m`ne la domn c`nt`nd ]n fiecare zi c`te trei ceasuri ]nainte de asfin\itul soarelui (care vreme se cheam[ ]n turce=te ikindi) neubet sau semn de straj[. Cinstea aceasta nu o au dec`t domnii din Moldova sau Valahia, fiindc[ nici un pa=[ nu poate s[ se slujeasc[ de muzica ost[=easc[ at`ta vreme c`t se afl[ ]n |arigrad.

Dup[ ce ispr[veste a=a toate trebile pe care le are la curte =i dup[ ce pl[te=te to\i banii ce este dator, d[ de =tire vizirului, prin chehaie, c[ nimic nu-l mai ]mpiedic[ s[ purcead[ la domnie =i se roag[ s[-l ajute s[ se ]nf[\i=eze ]naintea sultanului =i s[-i ]ng[duie s[ plece.

Odat[ hot[r`t[ ziua aceasta, care nu poate fi alta, dup[ obicei, dec`t duminica sau mar\ia acestea fiind zilele statornicite de Suleiman pentru divanul sultanului se 90

adun[, ]nc[ ]nainte de r[s[ritul soarelui, marele vizir, muftiul1 =i cadile=irii, ceilal\i viziri, agalele ienicerilor, silahdar-agasi2 si al\ii care, datorit[ slujbei lor, au intrarea slobod[ la palat =i judec[ pricinile, pe care sultanul le ascult[ st`nd ]nd[r[tul unor z[brele aurite. C`teodat[ judecata \ine patru ceasuri, p`na c`nd se ispr[vesc pl`ngerile.

Dup[ ce se sf`r=e=te divanul, se porunce=te domnului s[ stea drept, ]n r`nd cu boierii s[i, de la u=a bol\ii dinafar[ a s[lii divanului =i p`n[ la u=a cu care se ]nchide bolta dinl[untru, numit[ cube.

Vizirul cel mare se ridic[ de la locul s[u =i se duce la sultan ]mpreun[ cu ceilal\i viziri =i cadile=iri, ]n vreme ce domnul ]=i pleac[ ad`nc capul ]n fa\a vizirului cel mare =i a celorlal\i viziri.

C`nd ajunge ]n fa\a sultanului, vizirul cel mare ]l veste=te mai ]nt`i despre pricinile ce s-au judecat ]n divan sau despre alte treburi ale ]mp[r[\iei, apoi ]l mai veste=te c[ robul s[u, domnul Moldovei, se roag[ s[-i fie ]ng[duit s[ se duc[ la domnia lui. Dac[ sultanul ]i ]ng[duie, vrerea sa i-o spune domnului capugilar chehaiasi, adic[ portarul cel mare, iar muhur-agasi3 porunce=te s[ i se pun[ ]n cap domnului o cuc[ frumos lucrat[ din pene de stru\.

Aceast[ cuc[ este o podoab[ a ienicerilor =i li se pune ]n cap domnilor, fiindc[ =i ei slujesc ]n r`ndul ienicerilor.

De aceea nimeni altul nu poate s[ pun[ aceast[ podoab[ pe capul domnilor dec`t muhuraga, c[petenia str[jilor la 1 Muftiu — interpretul suveran al legii, reprezentantul religios al profetului.

2

Silahdar-agasi — comandantul trupei de c[l[re\i.

3

Muhur-agasi — mai-marele u=ierilor. Avea ]ndatoriri judec[tore=ti la }nalta Poart[.

91

curtea palatului vizirului =i care se socote=te mai marele tuturor ienicerilor de la vizir.

Dup[ ce domnul a fost ]mpodobit ]n acest chip, tefterdarul cel mare ]l ]mbrac[ cu un caftan =i mai ]mparte alte 27 de caftane mai s[race boierilor s[i care se afl[ de fa\[.

Dup[ aceasta pe domn ]l duc ]nl[untru, \in`ndu-l de subsuori, doi capugiba=i, asemenea =i pe al\i patru boieri de frunte ai s[i ce se afl[ acolo. C`nd ajung ]n pragul divanului, ace=tia ]l silesc s[-=i plece capul p`n[ la p[m`nt, lucru pe care ]l face =i la pasul ai treilea =i la al =aselea. }n cele din urm[ r[m`ne st`nd ]n picioare ]n mijlocul divanului, care nici nu este prea mare.

Sultanul, =ez`nd pe tron, face semn vizirului, care st[ la dreapta sa cu m`inile puse cruce una peste alta, s[ spuie domnului ce are de spus. Vizirul, ]nchin`ndu-se ]n fa\a sultanului, aproape p`n[ la p[m`nt, spune domnului aceste cuvinte: Sultanul, st[p`nul nostru, care este m`ntuirea lumii ]ntregi, cunosc`ndu-\i credin\a =i cinstea, s-a milostivit asupra ta =i \i-a dat domnia Moldovei. Deci =i de acum ]ncolo s[ fii credincios =i s[ sluje=ti cu dreptate, s[ dai ascultare poruncilor sale sfinte, c[rora toat[ lumea trebuie s[ se supun[, =i s[-i fii plecat pururea. Pe supu=ii ]mp[ratului, care s[ fie s[n[to=i =i ferici\i, s[-i aperi =i s[-i c`rmuie=ti cu bl`nde\e. S[ fii s`rguincios =i s[ bagi de seam[ la tot ce fac du=manii, s[ trimi\i ve=ti sigure despre ei ]n orice ceas, av`nd grij[ de aceasta din r[sputeri.

Altminterea =tii ce te a=teapt[. Iar dac[ vei fi l[s[tor, nici o dezvinov[\ire de=art[ nu-\i va folosi !

Dac[ domnul =tie turce=te, r[spunde cam a=a: F[g[duiesc cu capul meu c[-mi voi jertfi toat[ puterea slujind preasl[vitului =i preamilostivului sultan, numai s[ nu-=i ]ntoarc[ luminata lui fa\[ de la mine, nevrednicul s[u rob .

92

Dup[ ce roste=te vorbele acestea, capugiba=ii ]l scot afar[ din divan, cu aceea=i ceremonie ca la intrare, merg`nd de-a-nd[ratelea (fiindc[ nu e ]ng[duit s[ arate sultanului spatele). }n vremea aceasta buiuc-imbrohorul sau comisul cel mare al sultanului g[te=te la poarta palatului un cal ar[besc cu fr`u de aur b[tut cu pietre scumpe =i acoperit cu o har=a cusut[ cu aur =i argint.

De partea st`ng[ a =elei at]rna o spad[, iar la dreapta un buzdugan.

Doi iediclii sau slugi de la grajdul ]mp[r[tesc \in calul; al[turea se afla doi achiulahli1 sau traban\i cu fesuri albe ]n cap =i tot at]\ia paici ]mbr[ca\i ]n straie cusute cu fir de aur =i cu chiv[re de argint poleite cu aur, care seam[n[ cu ni=te pocale.

Domnul ]ncalec[ pe cal =i, a=tept`nd sosirea vizirulul cel mare, porunce=te boierilor s[i s[ se r`nduiasc[ la st`nga sa. Pe urm[ se ]nchin[ cu capul plecat =i cu m`inile pe piept c[tre vizirul cel mare =i ceilal\i viziri, care, de obicei, ]i r[spund ]n acela=i chip. C`nd ace=tia pleac[ spre palatele lor, domnul, c[lare, cu acela=i alai cu care a venit, cu tubulhanaua, ]nso\it de paicii =i achiulahlii sultanului, iese din curtea palatului =i merge drept spre biserica cea mare, unde este ]nt`mpinat de c[tre patriarh =i alte fe\e biserice=ti, cu acelea=i ceremonii =i cu aceea=i pomp[ pe care le-am descris mai sus.

C`nd intr[ ]n biseric[, ]=i scoate cuca din cap =i n-o mai pune p`na c`nd iese. Atunci ]ncalec[ =i pleac[ spre palatul s[u, unde ]l duc ]n divan tot agalarii care l-au ]nso\it pe drum. Dup[ ce agalarii ]=i iau bac=i=urile obi=nu1

Achiulahli — solda\i care ]nso\esc pe domn ]n timpul c[l[toriei.

93

ite, se ]ntorc ]nd[r[t la curte. Iar paicii =i achiulahlii r[m`n cu el =i-l petrec p`n[ la Ia=i, cetatea cea mai de frunte a \[rii =i scaunul domnesc.

A doua zi, rais-effendi sau logof[tul cel mare al sultanului ]i trimite firmanul de domnie scris me=te=ugit cu litere de aur =i-l veste=te c[ trebuie s[ plece c`t mai degrab[ la domnie. Pentru c[ nici un domn nu poate s[ r[m`n[ ]n |arigrad mai mult de o s[pt[m`n[, dupa ce s-a ]nf[\i=at ]naintea sultanului.

Pe drum, sultanul ]i d[ ca ]nso\itor un iskimne-agasi, care, a=a cum spune cuv`ntul, ]nsemneaz[ acela care trebuie s[-l a=eze pe domn ]n scaun.

Aceast[ dreg[torie se da numai slujitorilor de credin\[ ai cur\ii, lui capugilar chehaiagasi, adic[ portarul cel mare al cur\ii, imbrohorului cel mare sau celui de-al doilea, adic[ comisul cel mare ]mp[r[tesc, adesea =i silahdarului =i ciohodarului, care sunt cei mai mari dintre slujitorii de credin\[ ai cur\ii. Ace=tia doi din urm[ ]ns[, din pricina multor treburi ]nsemnate ce au de ]ndeplinit, niciodat[ nu-l ]nso\esc ei ]n=i=i pe domn, ci trimit pe al\ii ]n locul lor.

Pe domn ]l mai ]nso\esc un capugiba=a cu patru capugii de r`nd =i tot at`\ia ceau=i, doi achiulahli, doi ceat`ri =i doi paici ]mp[r[te=ti precum =i o ceat[ de muzican\i, de care se sluje=te de obicei =i vizirul.

Dup[ ce se ]mplinesc toate acestea, ]n ajunul plec[rii din |arigrad domnul cere ]ng[duin\a s[-=i ia r[mas bun de la vizir =i, c`nd o dob]nde=te, se duce la curtea lui ]ntov[r[=it de capuchehaie =i de boierii s[i.

Sosind acolo chehaia ]l duce la vizir, care ]l ]ndeamn[ iar[=i s[ fie cu credin\[, ]i aduce iar aminte de sfaturile ce i-a dat mai ]nainte =i-i mai arat[ =i altele de care e trebuin\[.

94

Domnul ]i d[ r[spuns dup[ cum e nevoie, se roag[ s[ aib[ grij[ de capuchehaiele sale =i de el ]nsu=i =i, ispr[vind vorba, ]i s[rut[ m`na.

La urm[ vizirul ]l las[ slobod =i-l firitise=te cu aceste cuvinte: “Te-oi vedea! Poart[-te cu b[rb[\ie =i vrednicie. S[ fii =i de aci ]nainte cu noroc =i s[n[tos. Domnul s[ te aib[ mereu ]n sf`nta lui paz[“.

Apoi porunce=te s[-l ]mbrace cu un caftan, numit iciuncaftan sau caftanul de bun r[mas.

Sf`r=indu-se =i acestea, domnul se duce la chehaie =i-=i ia r[mas bun de la el.

La urm[ ]ncalec[ pe cal =i se duce ori la palatul lui, ori pe la ceilal\i viziri, ca s[ se roage =i de ace=tia s[ aiba grij[ de d`nsul; ]ndeob=te acestea se petrec mai cu seam[ noaptea, ca nu cumva domnul s[ trezeasc[ b[nuiala vizirului c[ ar c[uta sau ar vrea al\i sprijinitori.

A doua zi pleac[ f[r[ grab[ din cetate, cu mare pomp[ =i alai, ]n strig[tele ceau=ilor ori de c`te ori ]ncalec[ sau descalec[, dup[ cum am ar[tat mai sus. }n fruntea alaiului merg c[l[re\ii moldoveni, dac[ domnul ]i are cu d`nsul, iar ]nainte duc steagul.

Dup[ c[l[re\i urmeaz[ o muzic[ cre=tineasc[ cu pauce =i tr`mbi\e; deasupra ei flutur[ un steag alb (semn de pace =i supunere), ]ntre dou[ tuiuri sau cozi de cal, date domnului de c[tre Poart[. Urmeaz[ capuchehaia domnului =i boierii afla\i la |arigrad, ]mpresura\i de am`ndou[ p[r\ile de c`te un r`nd de ceau=i. Dup[ ace=tia vin cei =apte arm[sari domne=ti pe care domnul, ca =i vizirii, poate s[-i ia cu d`nsul. Arm[sarii sunt ]mpodobi\i cu har=ale de mare pre\. De am`ndou[ p[r\ile sunt ]mpresura\i de =ase ceat`ri domne=ti, dup[ care urmeaz[ doi ceat`ri ]mp[r[te=ti.

95

Dup[ ace=tia c[l[re=te domnul ]nsu=i, ]nve=m`ntat ]n caftan domnesc =i av`nd ]n cap o cealma. Capul calului s[u este acoperit de c[tre doi paici ]mp[r[te=ti, iar sc[rile sunt \inute de doi iedeclii sau gr[jdari. Pu\in mai ]napoia domnului, de-a st`nga (care se socote=te partea cea mai de cinste la turci) c[l[re=te ischimne-agasi, iar de-a dreapta, sangeac-agasi, adic[ cel ce poart[ grija steagului. Dup[ domn vin slujitorii s[i de cas[. Dup[ ace=tia, flutur`nd ]n v`nt, vin trei steaguri ro=ii, pe care le poarta cei ce \in locul lui sangeac-agasi; steagul din mijloc are sus, ]n v`rf, jum[tate de lun[, ce i se zice alem, iar celelalte numai ni=te bumbi, polei\i cu aur. Urmeaz[ o ceat[ de muzican\i turci, care fac o larm[ asurzitoare cu pauce mari =i cu tr]mbi\e. }n coada alaiului vin slujitorii lui ischimne-agasi =i ai lui sangeac-agasi =i al\i oameni de r`nd care trebuie s[-l ]nso\easc[ pe drum.

Cu aceast[ r`nduial[ alaiul merge ]ncet p`n[ la cea dint`i oprire, care nu este departe de zidurile cet[\ii celei mari.

De aci ]nainte, pe drum, nu se mai \ine at`t seama de toate acestea; dar ori de c`te ori domnul intr[ ]ntr-o cetate sau ]ntr-un t`rg, muzica =i strig[rile ceau=ilor, ca =i celelalte ceremonii, trebuie sa se fac[ din nou.

Toata vremea c`t sunt pe drum, doi ceau=i =i un slujitor al domnului pornesc ]nainte p`n[ la cealalt[ oprire, care se nume=te conac, =i se ]ngrijesc de s[la= =i de bucate, dup[ vrerea =i pofta domnului.

C[ci ]n toat[ vremea aceasta, dup[ porunca ]mp[r[teasc[, to\i trebuie s[ dea ascultare f[r[ =ov[ire domnului, ca =i cum ar fi marele vizir ]nsu=i; iar dac[ unul din turci se arat[ f[r[ cuviin\[ sau nu vrea s[ dea ascultare poruncii domnului, acesta poate s[ dea porunc[ lui be=li96

agasi s[-l pedepseasc[ dup[ cum i se cade. Iar dac[ vrea s[ fie mai bl`nd cu el, ]l d[ pe seama mai marilor lui, ca s[-l pedepseasc[.

Ajung`nd domnul ]n acest chip la Gala\i, cel dint`i t`rg moldovenesc ce le iese ]n cale acelora ce vin de la |arigrad, ]l ]nt`mpin[ aici to\i boierii din |ara de Jos =i unii din |ara de Sus, care se ]nt`mpl[ s[ fie pe aproape. }nso\it de ace=tia, se ]ndreapt[ c[tre Ia=i =i ]n vremea aceasta cerceteaz[ starea supu=ilor s[i, le ascult[ jalbele =i le judec[ pricinile.

La o mil[ de Ia=i ]l ]nt`mpin[ caimacamii pu=i de el prin scrisoare de la |arigrad, ]mpreun[ cu ceilal\i boieri, o=teni =i t`rgove\i, pe care domnul c[lare pe cal, ]i las[ s[-i s[rute m`na sau poala hainei.

Apoi, cu aceea=i pomp[ cu care a ie=it din |arigrad, intr[ ]n cetatea de scaun =i descalec[ la biserica sf`ntului Nicolae. }n curtea bisericii ]l ]nt`mpin[ cu mult[ cinste mitropolitul =i alte fe\e biserice=ti, care ]l duc ]n biseric[, unde se ]mplinesc acelea=i ceremonii cum am ar[tat mai ]nainte.

Dup[ ce se sf`r=e=te slujba, ie=ind afar[ din biseric[, ]l ]nt`mpin[ strig[rile =i muzica obi=nuit[ a alaiului turcesc, care r[m`ne toat[ vremea aceasta ]n drum. }nso\it de turci, se ]ndreapt[ spre curtea domneasc[. }ndat[ ce ajunge acolo, ischimne-agasi ]l duce ]n divanul cel mare, unde r[m`ne ]n picioare l`ng[ scaunul domnesc, care are trei trepte.

Dup[ ce boierii se a=az[ la locurile lor, sunt l[sa\i s[ intre ]n divan =i c[pitanii de oaste, ca =i negu\[torii cei mai boga\i din Ia=i.

Se porunce=te s[ fie t[cere, iar ischimne-agasi d[ secretarului (care se nume=te divan-effendisi, este turc =i se 97

afl[ ]n slujba domnului cu bun[ leaf[) s[ citeasc[ porunca ]mp[r[teasc[, numit[ hiucm-firman, adic[ porunca st[p`nului.

Acest firman este alc[tuit din cuvintele acestea: “Ale=i =i m[ri\i boieri, episcopi =i boieri, pedestrime =i c[l[re\i =i voi, to\i supu=ii =i robii mei! Sf`r=itul vie\ii voastre fie fericit! Ajung`nd la voi atotputernica porunc[ a ]nal\imii noastre, de care ascult[ lumea toat[, s[ =ti\i c[ ]n anul... luna... mila noastr[ cea f[r[ de margini a luat ]n seam[ credin\a =i slujba cinstit[ a acestui voievod prea ales =i de frunte, din neamul care crede ]n Isus Nazarineanul, =i l-a socotit vrednic de mila, ]ndurarea =i ajutorul nostru. De aceea ne-am ]ndurat a-l or`ndui domn ]n Moldova. Dar i-am ar[tat cu osebire s[ poarte grij[ p[rinteasc[ de boierii de orice rang ar fi ei, de aceia care sunt pu=i peste \inuturi =i de to\i supu=ii s[i, s[-i apere =i s[ le ia partea, asemenea s[ ]mplineasc[ f[r[ z[bav[ poruncile noastre =i s[ ne slujeasc[ ]n toate chipurile cu credin\[ =i cuget curat. Vou[ iar[ v[ poruncim s[-i fi\i ascult[tori =i supu=i ]n toate, s[ ]mplini\i cu h[rnicie =i de ]ndat[ tot ce v[ cere la porunca noastr[. Cine se va ar[ta ]nd[r[tnic =i f[r[ cuviin\[ =i se va ]mpotrivi s[ dea ascultare poruncilor sale, oricare i-ar fi rangul, r[utatea =i ]nd[r[tnicia aceluia slobod este s-o pedepseasc[ cu spada sau s[-i dea orice alt[ os`nd[ ]i va pl[cea.

Deci pe acesta pomenit aici s[-l cunoa=te\i de st[p`n =i domn al vostru, or`nduit =i pus de noi ]n fruntea voastr[, =i p[zi\i-v[ s[ cugeta\i altminteri sau s[ lucra\i ]mpotriv[ =i s[ ave\i credin\[ ]n prea sf`nta noastr[ pecete (anume tura, adic[ semnul sultanului). Aceasta s-o =ti\i.

Dat ]n |arigrad, ]n anul... luna...” Dup[ ce ]l cite=te divan-effendisi =i dragomanul ]l t[lm[ce=te vorb[ cu vorb[, to\i boierii r[spund ]ntr-un singur glas: 98

Fac[-se voia sultanului!

Atunci ischimne-agasi ]l ]nve=m`nteaz[ pe domn cu un caftan pe care ]l aduce cu el =i-l ridic[ ]n scaun cu m`na dreapt[, iar ]n aceea=i clip[ sunt slobozite tunurile =i ceau=ii fac strig[rile lor obi=nuite. }nt[rit ]n scaunul s[u ]n acest chip, domnul porunce=te ca ischimne-agasi s[ fie ]mbr[cat cu o blan[ de samur, iar divan-effendisi =i postelnicul cel mare cu caftane de r`nd.

Dup[ ce se ]mpline=te aceast[ ceremonie, ]nt`i mitropolitul ]l firitise=te pentru domnie ]n pu\ine vorbe =i ]i s[rut[ m`na, dup[ ce ]l blagoslove=te pe domn, =i acesta s[rut[ m`na mitropolitului.

Dup[ mitropolit vin s[-i s[rute m`na =i poala hainei episcopii =i boierii cei mari al c[ror nume ]l roste=te postelnicul cel mare, ad[ug`nd vorbele: Robul m[riei-tale cutare s[rut[ cinstita poal[ a hainei m[riei-tale.

Postelnicul al doilea face acela=i lucru cu boierii de al doilea rang =i postelnicul al treilea cu boierii de al treilea rang. Dup[ boieri urmeaz[ c[pitanii de oaste de felurite ranguri, ca =i negu\[torii =i al\i t`rgove\i de vaz[ din Ia=i.

Apoi domnul se trage ]n c[mara sa de tain[, iar pe ischimne-agasi ]l duc cu alai mare, ]n frunte cu portarul cel mare, p`n[ la casa ce i s-a g[tit.

A doua zi boierii se adun[ iar[=i la divan, unde, dup[ ce se a=az[ fiecare la locul lui, se arat[ domnul, ]n urma postelnicilor, =i trece din sala cea mare ]n cea mic[ (numit[ sp[t[ria mica*). * I se zice a=a, fiindc[ ]n toat[ vremea spada domnului st[ pe masa din odaia aceasta. +i nu intr[ nimeni ]nl[untru, dec`t cei =apte boieri de frunte ai \[rii.

99

A=ez`ndu-se domnul ]n scaun, sunt chemate pe r`nd cele trei ranguri de boieri moldoveni, fiecare de c[tre postelnicul s[u. Ace=tia se apropie dup[ r`nduial[ de domn, care ]i ]nt[re=te sau ]i scoate din dreg[torii, ori ]i salt[ dintr-un rang mai de jos ]ntr-altul mai ]nalt. Dar ca s[ treac[ pe un boier dintr-un rang mai ]nalt ]ntr-altul mai de jos nu ]ng[duie datina \[rii, afar[ numai dac[ cineva nu prime=te de bun[voia sa. }ncolo, domnul poate face cu boierii ce pofte=te, ca =i cum n-ar mai avea deasupra sa pe nimeni ]n aceast[ lume.

Dup[ ce pune la cale toate dup[ cum ]i este vrerea =i face r`nduial[ ]n \ara ce i s-a ]ncredin\at, ]i trimite ]nd[r[t la |arigrad pe ischimne-agasi =i pe ceilal\i slujitori ]mp[r[te=ti.

Ace=tia sunt sco=i din cetate cu mare pomp[ =i cinsti\i cu multe pe=che=uri; ]i petrece domnul ]nsu=i, ]mpreun[ cu to\i boierii, cale de o mie de pa=i afar[ din cetate; iar de acolo le d[ pe unul dintre boieri s[-i petreac[ p`n[ la Gala\i, =i el se ]ntoarce ]nd[r[t la Ia=i.

100

CAPITOLUL AL IV-LEA Despre ]nt[rirea domnilor

A=a cum am ar[tat p`n[ acum, domnia le este dat[ domnilor moldoveni de c[tre Poart[. E drept c[ aceast[ domnie este at`t de nestatornic[, ]nc`t dac[ n-ar fi ]nt[rit[ cu leg[turile cele mai tari, le-ar putea sc[pa din m`na turcilor, mai ]nainte ca ei s[-=i fi dat seama. }n chipul ]n care lucreaz[ asupra moldovenilor, osmanl`ii au ar[tat limpede temeinicia zicalei care spune despre ei ]n=i=i c[ nu pleac[ la v`n[toare de iepuri cu ogarul, ci cu carul =i c[ nu caut[ s[ prind[ calul am[gindu-l cu sacul de=ert.

Ei au socotit dimpotriv[ c[ este mult mai bine s[ ]mbl`nzeasc[ cu lingu=iri zimbrul moldovenesc nedomolit — a c[rui s[lb[ticie au cunoscut-o spre paguba lor nu o singur[ dat[ — dec`t s[-i ]nfr`neze m`nia cu sila, fiindc[ n[d[jduiau c[ acesta i=i va lep[da cu vremea firea s[lbatic[, iar atunci c`nd va fi sleit de puteri ]i vor putea pune lesne la\ul de g`t.

Cu asemenea g`nduri, atunci c`nd Bogdan al III-lea, feciorul lui +tefan cel Mare, a ]nchinat pentru ]nt`ia oar[ \ara Por\ii, nu l-au lipsit de nici una din cinstiri =i au p[strat toate legile \[rii, at`t cele politice=ti, c`t =i cele biserice=ti; i-au l[sat toate semnele domne=ti =i s-au mul\umit s[ se pl[teasc[ cur\ii patru mii de galbeni ]n tot anul ca semn de ]nchinare a \[rii.

101

Dup[ moartea lui Bogdan, o cinstire ]nca mai mare s-a ar[tat fiului s[u +tefan al VI-lea, pe care boierii l-au ales domn, ca mo=tenitor drept al domniei: printr-un sol al s[u, comisul cel mare ]mp[r[tesc, sultanul l-a firitisit la urcarea ]n scaun =i i-a trimis semnele de cinstire; tuiuri, un sangeac, turban, caftan domnesc =i un arm[sar ]mp[r[tesc. Urma=ilor s[i li s-a ]ngreunat dajdia, dar turcii n-au cutezat s[-i lipseasc[ nici de cel mai mic semn de cinstire sau s[ se amestece ]n alegerea domnului, p`n[ c`nd, ]n vremea lui Ioan, poreclit Armeanul, au g[sit prilej s[ mic=oreze vechile slobozenii =i s[ ]mpov[reze \ara cu d[jdii noi nepomenite p`n[ atunci.

Atunci c`nd acest Ioan, care ]ncerca s[ fac[ ]nnoiri, le-a c[zut ]n m`ini prin vicle=ug =i, c[lc`ndu-=i cuv`ntul dat, l-au ucis, turcii au ]nceput s[ pun[ Moldovei lan\uri tot mai grele. Ei au hot[r`t c[ domnul trebuie s[ fie ]nt[rit ]n domnie de Poart[, iar dac[ nu, s[ fie socotit vr[jma=.

Cum Moldova era acum sleit[ de puteri =i turcii vedeau c[ nu e ]n stare s[ se ]mpotriveasc[ acestor lucruri, ]ndat[ dup[ aceea, pe vremea domniei lui Miron Barnovschi, au statornicit obiceiul ca domnul s[ mearg[ s[-=i ia el ]nsu=i semnele domniei de la Poart[, iar la fiecare trei ani s[ se ]nf[\i=eze la }nalta Poart[, ca s[ se ]nchine ]mp[ratului. +i pentru ca acestea s[ se petreac[ dup[ placul lor, ei au schimbat adesea domnii sau i-au scos din scaun. Cu chipul acesta, domnii at`ta s-au sp[im`ntat, ]nc`t nu numai c[ =i-au luat obiceiul ca dup[ ]nt`iul sau al doilea an de domnie s[ se duc[ de bun[voie la curtea turceasc[, s[ cear[ ]nt[rirea domniei, ca o mil[ din partea sultanului, dar =i de frica l[comiei vizirului ei cer de bun[voie firmanul de ]nnoire a domniei. Firmanul se d[ lesne domnului, dac[ vizirul nu are vreun prepus asupra credin\ei 102

lui =i dac[ vreun altul nu f[g[duie=te bani mai mul\i; atunci vizirul ]nf[\i=eaz[ sultanului un talh`= cu cuvintele acestea: Fiindc[ cutare, domnul de acum din Moldova, s-a ar[tat cu credin\[ ]n at`\ia ani ai oc`rmuirii sale =i nu s-a ferit s[-=i pun[ via\a =i averea ]n primejdie slujind sultanului, asemenea pl[tind ]n fiece an dajdia obi=nuit[ c[tre prea norocita Poart[; osebit boierii =i ceilal\i locuitori din Moldova, oc`rmui\i cu bl`nde\e =i dreptate, =i-au ar[tat mul\umirea pentru st[p`nirea lui prin scrisori multe ]n care se roag[ m[riei-tale ca s[-l ]nt[re=ti ]n domnie, drept care =i eu ]l socot vrednic de mila m[riei-tale. Altminteri, a=tept porunca prea ]nalt[ a m[riei-tale.

Aceast[ scrisoare o duce sultanului, dup[ obiceiul turcesc, un talh`=ci (sau referendar, cum i se mai zice), iar dup[ ce sultanul pune pecetea cu cuvintele obi=nuite amel aluna ( fac[-se ]ntocmai ), tot acela o aduce ]nd[r[t vizirului, care de=i a dob`ndit ]nvoirea sultanului ca s[-l ]nt[reasc[ iar[=i pe domn ]n scaun, se face c[ nu a vorbit ]nc[ cu sultanul despre treaba aceasta =i ]nsu=i chehaia, care vine cu viclenie ]n ajutorul l[comiei vizirului, cheam[ pe capuchehaiele domnului =i-i minte c[ din pricina unor intrigi ale altora =i a ]mpotrivirii tainice a unor slujitori ai cur\ii, sultanul s-a ar[tat mai pu\in plecat s[-i asculte dec`t aveau ei n[dejde, c[ st[p`nul s[u, vizirul, a ]ncercat ]n c`teva r`nduri s[ aduc[ aminte sultanului despre acest lucru, dar ]nc[ nu a dob`ndit r[spuns mul\umitor.

V[z`nd primejdia ]nchipuit[ care ]l pa=te pe domnul lor, capuchehaiele se arunc[ la picioarele chehaiei =i se roag[ s[-l ajute pe st[p`nul lor ]n toate chipurile, f[g[duind la urm[ s[ sporeasc[ =i mai mult pe=che=urile hot[r`te pentru el =i pentru vizir. A=a joac[ ambi\ia =i l[comia pe 103

pielea s[rmanilor moldoveni. +i ]n acest chip se t`rguiesc ]ndelung, p`n[ c`nd se ]ndestuleaz[ ]ng`mfarea ce st[p`ne=te la cur\i al[turi de l[comia de aur.

C`nd cele doua p[r\i au c[zut la ]nvoial[ ]ntru toate =i chehaia ]n\elege c[ nu mai are ce stoarce, ]i sloboade de la sine cu n[dejdea c[ ruga lor va merge spre bine.

A doua zi trimete pe unul din slujitorii vizirului (care nu se poate ]ntoarce cu m`na goal[) =i ]i veste=te capuchehaiele c[ vizirul a dob`ndit ]n cele din urm[ de la sultan ]ng[duin\a ca domnul lor s[ fie ]nt[rit iar[=i ]n domnie =i le porunce=te s[ se ]nf[\i=eze la curte. Ajun=i acolo, se duc mai ]nt`i la chehaie =i dup[ aceea la vizir =i, c`nd afl[ din gura acestuia c[ sultanul s-a milostivit asupra domnului lor, sunt ]mbr[ca\i, dup[ obicei, cu c`te un caftan.

Dup[ vreo c`teva zile, vizirul trimite la domn pe capugilar chehaia agasi sau pe alt slujitor de la curte, pe care-l vrea el, ca s[ duc[ domnului firmanul cel nou de domnie, ]mpreun[ cu porunca sultanului, numit[ hiucm-firman.

Acest firman este de obicei la fel cu acela care se d[ domnilor la ]nt`ia a=ezare a lor ]n scaun, cu deosebirea c[ ]n locul cuvintelor ai fost d[ruit cu domnia din mila =i ]ndurarea ]mp[r[teasc[ se scrie : \i s-a ]nnoit =i ]nt[rit domnia din mila ]mp[r[teasc[ .

Iar porunca are cuprinsul acesta : Prea sl[vite dintre domnii neamului care crede ]n Isus, prea ales domn dintre cei mai de frunte din neamul Nazarineanului, tu, domn st[p`nitor acum ]n Moldova, (cutare) ajung`nd la tine porunca noastr[, s[ =tii c[ noi am auzit =i despre slujba ta credincioas[, dup[ cum am aflat =i de credin\a ta cea nestr[mutat[ fa\[ de noi, =i drept aceea te socotim vrednic de mila =i ]ndurarea noastr[ =i am poruncit s[ \i se ]nnoiasc[ =i s[ \i se ]nt[reasc[ dom104

nia Moldovei. }\i d[m deci domnia ta =i putere deplin[ asupra moldovenilor, supu=ii ]n[l\imii noastre. Poart[-te cu dreptate fa\[ de ei, ca =i p`n[ acum. S[ p[ze=ti =i s[ aperi pe boieri =i pe fiecare locuitor, de orice rang ar fi, =i s[ nu lipse=ti de a ar[ta prea }naltei noastre Por\i, f[r[ z[bav[, nevoile lor, jalbele =i orice ]mpil[ri. +i s[ fii gata s[ ]mpline=ti poruncile ]n[l\imii noastre, c`te ]\i vom trimite =i s[-\i pui toate puterile pentru noi, cu poala suflecat[*; haraciul din fiece an al Moldovei s[-l trimi\i ]ntreg =i la vremea hot[r`t[ la vistieria noastr[. P[ze=te-te s[ cuge\i sau s[ f[ptuie=ti altminteri =i d[ crez[m`nt sfintei nostre semn[turi. Dat la |arigrad ]n anul... luna...” La aceast[ porunc[ se adaug[ o scrisoare a vizirului prin care ]l ]n=tiin\eaz[ pe domn c[ prin rug[min\ile =i mijlocirea lui a dob`ndit p`n[ la urm[ ]nnoirea domniei din mila ]mp[r[teasc[.

Lu`nd scrisorile, capugiba=a pleac[ la Ia=i c[lare pe cai de po=t[ =i, cum ajunge la Gala\i trimite om ]nainte, ca s[ dea de =tire domnului despre sosirea lui =i despre ziua c`nd intr[ ]n Ia=i. }n acea zi domnul ]i iese ]ntru ]nt`mpinare la o mie de pa=i ]n afara cet[\ii, ]mpreun[ cu toat[ curtea sa. C`nd se ]nt`lnesc, se ]nchin[ unul la altul st`nd c[lare. Dup[ aceea domnul ]l las[ pe capugiba=a s[ c[l[reasc[ de-a dreapta sa (care la turci este locul de mai pu\in[ cinstire) =i se ]ntoarce ]n cetate. }naintea lui c[l[re=te un slujitor al lui capugiba=a, care duce ]n m`inile sale, ]nf[=urat ]ntr-o p`nz[ alb[, firmanul ]mp[r[tesc, iar pe bra\e caftanul domnesc; urmeaz[ muzica ]mp[r[teasc[, iar ceau=ii fac din c`nd ]n c`nd strigarea lor obi=nuit[. * Aceasta este ]n chipul cum vorbesc turcii =i ]nsemneaz[ c[ e=ti gata s[ sluje=ti pe cineva.

105

Cu aceast[ rinduial[ merg p`n[ la curtea domneasc[ =i, dup[ ce domnul a intrat ]n divanul cel mare, ]mpreun[ cu to\i boierii, =i s-a a=ezat ]n scaun, capugiba=a d[ firmanul ]n m`na domnului, iar el ]l d[ lui divan-effendisi ca s[-l citeasc[. Toate acestea se petrec dup[ r`nduiala obi=nuit[ la ]nsc[unarea unui domn, despre care am scris mai sus.

Osebit de aceast[ ]nnoire a domniei, care se face de obicei o dat[ la trei ani =i se nume=te mucarerul mare, se mai face alta =i ]n fiecare an, care se nume=te mucarerul mic, =i care pricinuie=te cheltuieli cu mult mai mici, a=a cum vom ar[ta mai departe.

La mucarerul mic nu se mai ]nnoie=te firmanul de domnie, ci se trimite numai un hiucm-firman sau porunca st[p`nului, cu un slujitor de rang de mijloc, care =i dob`nde=te bac=i= mai pu\in.

106

CAPITOLUL AL V-LEA Despre scoaterea din scaun a domnului

Dup[ ce am vorbit despre ]nsc[unarea =i ]nt[rirea domnilor moldoveni, cititorul dornic s[ afle poate s[ ne cear[ pe bun[ dreptate s[ vorbim =i despre scoaterea lor din scaun. Vom p[stra aceea=i r`nduial[ de care am \inut seama mai sus =i vom cerceta mai cu de-am[nuntul — din izvoarele care ne stau la ]ndem`n[ — toate obiceiurile de care se \inea seam[, ]n timpurile vechi =i mai noi, la scoaterea din scaun a domnilor din Moldova. }n cele dint`i veacuri, c`nd Moldova a ]nceput s[ aib[ domnie osebit[, domnii nu se scoteau de loc din scaun =i nici nu puteau s[ se scoat[, c[ci ei aveau asupra supu=ilor lor, ca =i craii, st[p`nire ne]ngr[dit[, fiindc[ dob`ndeau puterea ca mo=tenire de la ]nainta=ii lor =i nu erau ale=i. Cronicarii arat[, ce e drept c[ unii din domnii neamului moldovenesc au fost izgoni\i, dar aceasta s-a ]nt`mplat din pricina tulbur[rilor dinl[untru =i nu din pricina amestecului vreunei puteri str[ine. }n Moldova nu se cuno=tea dreptul celui dint`i n[scut, prin care ]n \[rile europene=ti se ocoleau tulbur[rile dinl[untru. Ba, legile \[rii nu l[sau nici s[ se ]mpart[ domnia la mai mul\i, iar p[rintele putea s[ lase prin diat[ mo=tenitor pe acela dintre feciorii s[i pe care ]l vroia el.

107

Iar c`nd, uneori, moartea grabnic[ a domnului ]mpiedica aceasta sau c`nd ambi\ia nem[surat[ a fiilor st`rnea tulbur[ri din aceast[ pricin[, atunci era cu neputin\[ s[ nu se deschid[ drum larg g`lcevilor dinl[untru. }n vremea acestora, lua domnia \[rii acela care avea noroc; cel biruit fugea, dac[ putea, ]n Transilvania sau ]n \ara Le=easc[ (\[ri ]n care domnii aveau, de obicei, mo=ii) =i a=teptau acolo prilej s[-=i adune puterile =i s[-=i ]nt[reasc[ partida. De aici a urmat c[ at`t cronicarii le=i, c`t =i cei ungure=ti — lu`ndu-se unul dupa altul — spun c[ domnii moldoveni le-au fost lor supu=i =i socot c[ trebuie s[ numeasc[ supu=enie ceea ce, la drept vorbind, nu era alt dec`t leg[turi de prietenie. }n afar[ de aceasta, s-a ]nt`mplat de c`teva ori c[ un domn a fost scos din scaun sau c`teodat[ a fost omor`t de boierii ]n\ele=i ]ntre ei, fie din pricina tiraniei sale, fie din pricina unei alte r[ut[\i.

Dar afar[ de aceasta, alt chip de a-i lipsi pe domni de scaun nu se =tie; ba dac[ vreunul dob`ndea o dat[ sceptrul, apoi ]l p[stra, f[r[ s[ se pun[ careva ]mpotriv[, p`n[ la sf`r=itul vie\ii sale. Aceast[ r`nduial[ a fost ]nt`ia dat[ c[lcat[ la Petru al V-lea, poreclit Rare=, un fiu dinafar[ de cununie al lul +tefan cel Mare, c`nd sultanul Soliman l-a izgonit pe acesta din scaun, ]nvinuindu-l c[ ar fi dat foc Chiliei, =i i-a dat ca urma=, el fiind ]nc[ ]n via\[, pe +tefan al VII-lea, care zicea c[ d`nsul este str[nepot al lui Alexandru I. Acela=i lucru s-a ]nt`mplat alt[ dat[ cu Petru al VIlea, c[ruia ]i zicea cel +chiop, care a fost ales domn de c[tre boieri dup[ moartea n[prasnic[ a lui Ioan Armeanul =i pe care turcii, ]ndat[ dup[ aceea, l-au scos iar[=i din scaun. Ei s-au c[it ]ns[ cur`nd =i i-au dat din nou domnia pe care o avusese mai ]nainte. Totu=i numai arare108

ori, =i numai la o r[scoal[ pe fa\[, turcii obi=nuiau s[ taie capetele domnilor; p`n[ ce la urm[, c[z`nd Miron Barnovschi, a c[zut =i dreptul boierilor de a-=i alege domnul, iar domnia Moldovei au dat-o, dup[ placul lor, lui Ilie al III-lea, un fiu al lui Alexandru al IV-lea. Iar de atunci ]ncoace nici unul n-a mai avut soarta norocit[ s[ moar[ ]n scaun, afar[ de Istratie Dabija =i de tat[l meu, Constantin Cantemir. Cine dore=te s[ cerceteze mai cu deam[nuntul faptele, s[ caute, dac[ pofte=te, la capitolul al doilea de mai sus, despre urmarea la domnie a domnilor ]n Moldova. Scoaterea din scaun a domnilor Moldovei se face cam ]n acest chip. C`nd vizirul hot[r[=te s[ scoat[ pe domn din scaun =i dob`nde=te ]ncuviin\area sultanului pentru aceasta printr-un talh`=, el t[inuie=te urzeala sa c`t poate mai bine =i nu o dest[inuie=te dec`t domnului cel nou pe care l-a hot[r`t, ca s[ nu prind[ de veste capuchehaiele domnului din scaun =i s[ dea de =tire st[p`nului lor. Dup[ aceea chehaia vizirului cheam[ la d`nsul pe domnul cel nou noaptea, cu haine schimbate, =i-i porunce=te s[-=i aleag[ caimacami (sau ]mputernici\i) =i s[-i puie s[ ]mplineasc[ ce este s[ se fac[ dup[ porunca sultanului.

Dup[ ce s-a f[cut aceasta, vizirul r`nduie=te un capugiba=a care s[ duc[ domnului firmanul =i s[-l aduc[ la |arigrad.

Domnul cel nou ]i d[ ]nso\itor lui capugiba=a pe unul din slujitorii care duce scrisorile =i poruncile c[tre caimacami, precum =i o scrisoare osebit[ c[tre to\i boierii \[rii. Lui capugiba=a i se mai dau dou[ firmane ]mp[r[te=ti, dintre care unul este c[tre domnul ce se mazile=te, iar cel[lalt c[tre caimacamii ale=i de domnul cel nou. Cel dint`i firman, care este c[tre domni, are de obicei cuprinsul acesta: “Prea ]n[l\ate, ]ntre domnii cei care cred ]n Mesia, prea ales ]ntre mai marii neamului lui lsus” (c[ci dom109

nilor mazili\i li se d[ acela=i titlu ca =i celor care sunt ]n scaun), care ai fost domn al Moldovei, sf`r=itul s[-\i fie fericit. Ajung`nd la tine porunca prea]n[l\atului nostru sultan, c[ruia i se ]nchin[ toat[ lumea, s[ =tii c[ din pricina lipsei tale de os`rdie ]n slujba noastr[ =i a nep[s[rii tale ]n ]mplinirea poruncilor st[p`nului nostru ]mp[r[tesc te-ai f[cut vinovat de tot felul de pedepse =i isp[=iri . (Uneori se adaug[ aici =i os`ndirea la moarte.) Dar fiindc[ mila =i ]ndurarea m[riei noastre este nem[rginit[ fa\[ de tine, am poruncit numai s[ \i se ia domnia =i s[ \i se dea urma= pe cutare. De aceea tu, cu toat[ casa ta, cu slugi =i avu\ii, trebuie s[ vii, f[r[ s[ z[bove=ti un ceas sau o clipit[, la pragul }naltei Por\i a prea]n[l\atului nostru sultan. +i s[ te fere=ti s[ cuge\i sau s[ faci altminteri =i s[ ai credin\[ ]n sf`nta noastr[ pecete. Dat la |arigrad ]n anul... luna...

Cel[lalt firman, c[tre caimacami, este alc[tuit de obicei cu aceste cuvinte: Ale=ilor ]ntre mai marii neamului lui Mesia cutare (c[ci se obi=nuie=te c`teodat[ s[ fie numi\i doi sau trei caimacami al c[ror nume este trecut aici) sf`r=itul vie\ii voastre s[ fie fericit. Ajung`nd la voi porunca prea ]naltului nostru sultan, s[ =ti\i c[ am fost vesti\i c[ domnul vostru cel de acum, cutare, s-a ar[tat cu z[bav[ ]n ]mplinirea poruncilor noastre, n-a luat ]n seam[ slujba ce i-am dat, n-a purtat de grij[ norodului =i boierilor, nu ap[r[ pe supu=ii no=tri, a=a cum se cade ori nu le face dreptate; ba, mai mult ]i asupre=te =i ]i stoarce ]n toate chipurile. Din aceast[ pricin[, mila noastr[ cea nem[rginit[ s-a milostivit c[tre voi =i am poruncit s[-l scoat[ din scaun =i s[-l aduc[ la }nalta Poart[. De aceea s[ da\i ascultare poruncii noastre =i s[-l da\i pe domnul mazilit, cu toat[ casa lui, cu toate 110

slugile =i averile, ]n m`inile lui capugiba=a, pe care l-am trimis acolo pentru aceasta; dar s[ v[ feri\i s[ v[ arat[\i f[r[ cuviin\[ fa\[ de el sau s[ lua\i un lucru c`t de mic din averile lui. Pe l`ng[ aceasta, s[ ]mplini\i cu to\ii f[r[ z[bav[ tot ce v[ va cere domnul cel nou cutare, din porunca noastr[. Feri\i-v[ s[ cugeta\i sau s[ face\i altfel =i da\i crez[m`nt sfintei noastre pece\i. Dat ]n..

Dac[ turcii se temeau cumva c[ domnul scos din scaun ar putea s[ fac[ vreo r[scoal[, afl`nd c[ este mazilit, sau s[ fug[ la domnii cre=tini din preajm[, atunci se trimiteau porunci seraschierului de la Babadag sau pa=ei din Bender ca s[ dea lui capugiba=a c`\iva o=teni, cu care acesta s[ poat[ prinde pe domn =i s[-l trimit[, cu straj[ tare, la |arigrad. Dar c`nd toate sunt lini=tite ]n toate p[r\ile =i nu se ive=te vreo pricin[ pentru care domnul s[=i p[r[seasc[ mo=iile, atunci capugiba=a vine singur la Ia=i, c`t poate mai ]n grab[ cu cele doua firmane, a=a cum am spus mai sus, cu cai de po=t[ c[rora le zic cai de menzil. }n drum, mai cu osebire c`nd ajunge la Gala\i, ]nt`iul t`rg al Moldovei dinspre Turcia, el t[inuie=te pricina pentru care a fost trimis =i, ca s[-l prind[ pe domn f[r[ veste, zice c[ e trimis cu alt[ treab[. El ]=i urmeaz[ ]n a=a chip drumul, ca s[ ajung[ la Ia=i ]nainte de amiaz[, c`nd to\i boierii sunt aduna\i la curte. Ajuns acolo, se duce drept la curtea domneasc[, intr[ ]n divan, se ]nchin[ la boierii aduna\i =i d[ firmanul ]n m`inile caimacamilor or`ndui\i de c[tre domnul cel nou pe care i-i arat[ un slujitor al domnului cel nou, ]mbr[cat ]n straie turce=ti =i care se afl[ ]n alaiul lui capugiba=a cu aceste cuvinte: Domnul vostru este mazilit, iar[ voi s[ da\i ascultare poruncilor domnului cel nou . Atunci slujitorul domnului cel nou, care se afl[ ]n alaiul capugiba=ei, ]i firitise=te ]n 111

numele st[p`nului s[u =i le d[ ]n m`n[ scrisorile lui. La urm[, c`nd se adun[ to\i boierii ]n sp[t[rie, atunci intr[ =i capugiba=a; domnul trebuie s[-l ]nt`mpine la u=[. Dup[ ce se ]nchin[ unul altuia, capugiba=a porunce=te domnului s[ se urce ]n scaunul s[u, pentru c[ are s[-i vesteasc[ o porunc[ ]mp[r[teasc[. Iar domnul, cu toate c[ el poate s[ ]n\eleag[ lesne din acestea c[ o s[ fie mazilit, ]i d[ totu=i ascultare. El se a=az[ ]n scaun =i nu zice alt nimic dec[t: Sa se ]mplineasc[ porunca prea]n[l\atului =i preamilostivului sultan . Dup[ aceea capugiba=a d[ ]n m`na domnului firmanul ]mp[ratului. Acesta dup[ ce ]l duce, dup[ obicei, la buze =i la frunte ]i d[ lui divan-effendi al s[u ca s[-l citeasc[. }n vreme ce se cite=te firmanul, domnul, capugiba=a =i to\i boierii se scoal[ ]n picioare.

Dup[ ce se cite=te firmanul, capugiba=a ]l ia pe domn subsuoar[, ]l d[ jos din scaun =i ]l a=az[ al[turi pe o lavi\[ scund[. Dup[ aceea domnul obi=nuie=te s[ se ]ntoarc[ spre capugiba=a =i s[-i spun[: c[ el este dator fa\[ de ]mp[rat cu mul\umire nem[rginit[, fiindc[ acesta nu a vroit s[ piard[ pe robul s[u netrebnic, numai s[-l ]ndrepte printr-o pedeaps[ bl`nd[; c[ el a=teapt[ plecat tot ce s-a hot[r`t pentru d`nsul; c[ ]=i cunoa=te vinov[\ia, dar c[ nu a lep[dat de la el orice n[dejde ]n mila ]mp[r[teasc[; =i mai spune tot ce socoate el c[ e de trebuin\[ ca s[ nu i se ia mila de care se bucur[ la turci. }ndat[ ce domnul ispr[ve=te vorba, capugiba=a ]l las[ vreme de trei zile ]n seama boierilor =i le porunce=te s[ g[teasc[ c`t mai ]n grab[ chervane =i alte lucruri trebuincioase la drum lung =i, dup[ ce or`nduie=te toate acestea, se duce la gazda ce i-au g[tit caimacamii. Iar domnul se trage ]n curtea sa. R[m`ne acolo trei zile dup[ ce i se veste=te mazilirea, ]n care vreme are toat[ puterea dom112

neasc[ pe care a avut-o mai ]nainte. Boierii ]i arat[ aceea=i cinstire pe care i-o ar[tau atunci c`nd era ]n scaun. Iar dac[ oarecine cuteaz[ s[ se arate f[r[ de cuviin\[ fa\[ de d`nsul sau nu ia ]n seam[, chiar =i numai cu o vorb[, cinstirea ce i se cade, atunci nimeni nu se poate pune ]mpotriva dac[ el ]i zdrobe=te oasele cu buzduganul sau topuzul pe care l-a primit de la sultan la ]nsc[unarea sa; ba chiar dac[ ar str[punge cu sabia pe unul dintre cei mai de frunte boieri numai s-o sav`r=easc[ cu m`na lui nici aceast[ fapt[ nu i-o socote=te sultanul drept o f[r[delege. Fiindc[ turcii au acest proverb: o piatr[ care a fost folosit[ o dat[ la zidire r[m`ne tot o piatr[ de zidit. }n aceste trei zile, oamenii r`ndui\i de caimacami poart[ grij[ de cai, chervane =i de alte lucruri trebuincioase la drum, ca s[-l porneasc[ pe domn. Dup[ ce trece vremea aceasta, domnul, cu toat[ curtea sa, cu familia =i averile sale din care nimeni nu cuteaz[ s[ ia ceva, nici c`t o para iese de la curte pe poarta cea mic[, ce se afl[ spre miaz[zi, ]ncep`ndu-=i drumul spre |arigrad. To\i boierii =i c[peteniile de oaste ]l petrec cale de o mil[ afar[ din cetate, descalec[ acolo de pe cai, ]i s[rut[ cu mare cinste m`na =i ]=i iau r[mas bun de la el, ca =i c`nd ar fi ]n scaun. Iar domnul le mul\ume=te pentru cinstirea pe care i-au ar[tat-o =i pentru ]n\elegerea ]n care a tr[it mai ]nainte cu d]n=ii. El ]i ]ndeamn[ s[ p[streze leg[turile politice=ti dinainte =i s[ se supun[ poruncilor sultanului =i ale domnului cel nou. Dup[ aceea boierii se ]ntorc ]nd[r[t la Ia=i, iar lui ]i dau doi ]nso\itori, care trebuie s[ se ]ngrijeasc[ de conac =i de masa lui. }n drumul acesta capugiba=a poart[ de grij[ ca domnul cel nou s[ nu se ]nt`lneasc[ cu cel mazilit. Iar dac[ se ]nt`mpl[ acest lucru, atunci domnul cel nou trebuie s[ se dea la o parte =i 113

s[-i fac[ loc acestuia. Dup[ ce trece Dun[rea, domnul este slobod s[ trimit[ ]nainte pe c`\iva din slujitorii s[i la vizir =i la prietenii cei buni, pe care ]i are la |arigrad.

Ace=tia trebuie s[ cerce s[ ]nduplece bun[voia slujitorilor cei mari ai Por\ii. Dac[ se pricep s[ sature cu plocoane l[comia de bani a acelor care c`rmuiesc, atunci ei dob`ndesc porunca pentru capugiba=a ca: acesta s[-l duc[ pe domn la casa lui. Iar dac[ nu pot dob`ndi asemenea porunc[, atunci capugiba=a, ajung`nd la marginea cet[\ii, se opre=te acolo =i veste=te pe chehaie, printr-un slujitor al s[u, c[ l-a dus pe domn p`n[ acolo =i a=teapt[ porunca vizirului ca s[ =tie ce s[ fac[ cu el. Dac[ domnul este ]nvinuit de vreo f[r[delege grea sau dac[ turcii voiesc s[ stoarc[ de la el o sum[ mai mare de bani, atunci i se d[ porunc[ s[-l p[zeasc[ bine. Aceasta se face, dac[ turcii voiesc s[ fie bl`nzi cu el, ]n casa lui capugiba=a sau a lui ba=-bac`culi, adic[ vistiernicului. Iar dac[ sultanul vroie=te ca acesta s[-i simt[ m`nia, atunci ]l ]nchide ]n cele =apte turnuri.

Nimeni nu poate s[ fie ]nchis acolo dec`t la porunca dat[ de sultanul ]nsu=i. Dar odat[ ]nchis, oriunde ar fi, el nu-=i poate dob`ndi iar[=i slobozenia dec`t cu bani grei =i plocoane mari. Dac[ ]=i dob`nde=te iar slobozenia, atunci tr[ie=te slobod ]n casa sa p`n[ g[se=te iar prilej ca s[ ia domnia. +i m[car c[ este mazilit, c`nd se duce la slujb[ la patriarhie, el st[ ]n strana domneasc[ — ]n care nimeni altul nu poate s[ se a=eze dec`t atunci c`nd se afl[ ]n |arigrad vreunul din ceilal\i patriarhi. Acela=i drept ]l are =i doamna sa, care are o stran[ a ei deosebit[, ]n tinda bisericii, mai ]nalt[ dec`t celelalte. Pe l`ng[ aceasta, el ]=i cl[de=te =i cas[ cum ]i e placul =i o ]mpodobe=te c[t poate de bogat; este slobod s[ aib[ legaturi cu trimi=ii cur\ilor europene=ti, ai fran\ujilor, ai englejilor, ai |[rilor 114

de Jos =i ai Vene\iei, fiindc[ turcii cred c[ cineva care tr[ie=te ]n |arigrad nu poate s[ urzeasc[ nimic ]mpotriva Por\ii. El umbl[ prin cetate ]ntov[r[=it de patru sau mai mul\i slujitori; dac[ vrea, el poate s[ ]ncalece pe un cal ]mpodobit c`t mai bogat cu putin\[. El =i curtenii s[i se ]mbrac[ ]n haine de orice coloare pofte=te, m[car c[ celorlal\i cre=tini nu le este ]ng[duit s[ poarte straie verzi =i ciubote galbene. C`nd se duce la curtea vizirului, el descalec[ la scar[, iar chehaia =i ceilal\i ]i zic domn. I se pun dinainte cafea si zaharicale =i i se d[ cinstirea pe care turcii au obiceiul s[ o arate domnilor ]n scaun. Mai ]nainte vreme se hot[r`se, at`t fiilor de domni, c`t =i domnilor mazili\i, un tain din visteria ]mp[r[teasc[ de 5 p`n[ la 10 taleri ]mp[r[te=ti ]n fiecare zi. Dar mai pe urm[ au lep[dat acest obicei. Totu=i domnul este ]nc[ =i ast[zi slobod de bir, ]mpreun[ cu toat[ curtea, =i poate s[ aib[ vin pentru curtea sa ]n v[zul lumii, numai c[ nu i se ]ng[duie s[-l v`nd[. Dar domnii nu au cerut niciodat[ asemenea ]ng[duin\[. C[ci la moldoveni orice fel de nego\ — ]n afar[ de v`nzarea rodului de pe mo=iile lor —se socote=te necinstit, iar pentru boieri, necuviincios. Asemenea domnul care nu este mazilit pentru o vin[ v[dit[, ci numai din pricina zg`rceniei vizirului este destul de norocit; fiindc[, dup[ obiceiul turcilor, vizirii fiind schimba\i foarte des, urma=ul vizirului izgonit, ca s[ v[deasc[ ]n=el[ciunea =i jecm[nelile ]nainta=ului s[u, obi=nuie=te s[ cerceteze de ]ndat[ cu de-am[nuntul, ce a stors acesta cu str`mb[tate =i peste suma hot[r`t[ de la domnii Moldovei =i Munteniei. Iar ca s[ m[reasc[ ]n chipul acesta cu at`t mai mult vina ]nainta=ului s[u, el iart[ adesea de orice vin[ pe c`te un domn care s[v`r=e=te gre=eli mai mici =i d[ pe fa\[ l[comia celui dint`i, ca s[-=i u=ureze calea spre ]ndestularea l[comiei sale.

115

CAPITOLUL AL VI-LEA Despre boierii din Moldova =i st[rile lor

Fiindc[ p`n[ acum am vorbit adesea despre boierii din Moldova, iar ]n capitolele urm[toare vom vorbi =i mai des despre ei, socotim c[ este nevoie s[ ar[t[m cu de-am[nuntul cititorului dornic s[ le =tie dreg[toriile =i drepturile, ca =i feluritele st[ri ale acestora. }n limba \[rii li se zice boiari — nume ce se trage din slavon[ =i care pare s[ fie ie=it prin stricare din cuv`ntul boliar. Neamurile slave obi=nuiesc — din vremuri str[vechi — s[ numeasc[ astfel pe to\i mai marii lor. La ]nceput nu au avut numirea cea obi=nuit[ din limba latin[ baron, ci au dob`ndit-o lu`nduse dup[ obiceiurile de la cur\ile dimprejur. De unde se trag nu se =tie cu siguran\[ =i lucrul a r[mas ]n bezn[ din pricina lenevirii istoriografilor moldoveni. Dar pildele noroadelor vecine, ale s`rbilor =i bulgarilor, ]nt[resc c[ dreg[toriile boierilor sunt mult mai vechi dec`t ]nsu=i desc[lecatul al doilea al Moldovei, numai c[ vechii c`rmuitori ai Moldovei nu ]mp[r\eau boierilor lor dreg[toriile cele mai ]nalte ale cur\ii, ]ntocmai cum se ]nt`mpl[ ast[zi. Feluritele dreg[torii, a=a cum sunt or`nduite acuma, ar fi fost a=ezate, dup[ cum spun cronicile noastre, de c[tre Alexandru I, numit cel Bun, dup[ ce a dob`ndit de la Ion Paleologul titlul de despot =i coroan[ cr[iasc[, 116

vroind s[-=i alc[tuiasc[ toat[ curtea sa dup[ obiceiurile cur\ii ]mp[r[te=ti. Acestei povestiri lesne ]i va da crez[m`nt oricine va voi s[ asemuiasc[ dreg[toriile de la curtea vechilor ]mp[ra\i greci, despre care Curopalates =i Georgius Codinus1 au scris ]ntr-o carte osebit[, cu st[rile de ast[zi ale boierilor din Moldova. C[ci =i la unii, =i la al\ii va da de acelea=i titluri =i acelea=i dreg[torii ale boierilor cei mari ai \[rii, care =i c`nd stau al[turi de domn ]n divan, ca =i atunci c`nd ]mplinesc poruncile sale ca obl[duitori ai \inuturilor, slujesc curtea =i ]i dau faim[: De aceea ei se ]mpart =i ast[zi la moldoveni, ca =i ]nainte vreme la greci, ]n boieri de sfat sau sfetnici =i boieri de divan, pe care i-am putea numi ascult[tori. Boierii de sfat, adic[ aceia care sunt sfetnicii de tain[ ai domnului ]n trebile \[rii, sunt ace=tia =apte : 1. Logof[tul cel mare este cel dint`i dintre to\i ceilal\i =i este fruntea =i capul tuturor sfaturilor. El ]nf[\i=eaz[ mai ]nt`i celorlal\i sfetnici trebile asupra c[rora va s[ fac[ sfat din porunca domnului =i, dup[ ce ascult[ hot[r`rea fiecaruia, el ]l ]n=tiin\eaz[ pe domn despre hot[r`rea ce s-a luat. Dac[ boierii au a face o rug[minte domnului, atunci numai el poate s[ o ]nf[\i=eze domnului pentru ceilal\i. De aceea =i-a dob`ndit numele grecesc logotheta. }n afar[ de aceasta, tot el are =i dreptul de a statornici hotarele; asemenea tot el hot[r[=te at`t asupra st[p`nirii p[m`nturilor, c`t =i asupra cl[cii datorate pentru st[p`nirea p[m`nturilor. De el ascult[ =i curtenii, adic[ oamenii de la curte, =i aceia care nu au dob`ndit ]nc[ rangul de 1 De fapt este vorba de unul =i acela=i scriitor bizantin: Georgios Codinos Curopalates.

117

boieri. Ca semn al dreg[toriei sale poart[ gherdan1 legat de g`t cu lan\ de aur =i ]n m`n[ un toiag aurit. Pe vremea c`nd Moldova era ]nc[ ]n plin[ ]nflorire, de aceast[ dreg[torie era legat[ =i obl[duirea cet[\ii Moncastrum, ce se zice acum Akerman. Dar dup[ ce cetatea a fost r[pit[ Moldovei de turci, i s-a statornicit venit dijma \inutului Cern[u\ilor.

2. Vornicul de |ara de Jos sau obl[duitorul Moldovei de Jos. Acesta are ]n grij[ la curtea domneasc[ toate trebile \inutului acesta. Sub ascultarea lui se afl[ scaunele de judecat[ ale \inutului. }n fa\a lui sunt aduse pricinile de judecat[. El hot[r[=te ]n pricinile de os`ndire =i poate s[ hot[rasc[ pedeapsa mor\ii, f[r[ =tirea domnului, pentru t`lhari, omor`tori, jefuitori de biserici =i al\i tic[lo=i.

Ca semn al dreg[toriei sale poart[ un toiag aurit. Alt[dat[, c`nd =i Basarabia era o parte a Moldovei, asculta de el =i cetatea Chilia. De c`nd ea a fost r[pit[ moldovenilor, i s-a dat obl[duirea B`rladului. +i fiindc[ din pricina dreg[toriei sale trebuie s[ se \in[ la curtea domneasc[, el las[ la B`rlad doi vornici sau obl[duitori mai mici.

3. Vornicul de |ara de Sus sau obl[duitorul Moldovei de Sus are aceea=i putere ]n \inutul s[u ca =i obl[duitorul din Moldova de Jos =i asemenea poart[ un toiag aurit ca semn al dreg[toriei sale. Cu osebire, el are ]n grij[ obl[duirea \inutului Dorohoi.

4. Hatmanul, mai mare peste toat[ oastea — dreg[torie pe care o avea, ]n vremea ]mp[ra\ilor bizantini, logof[tul cel mare al cur\ii. El este c[petenia tuturor c[l[ra=ilor, adic[ a c[l[re\ilor =i are la porunca sa toate o=tile cu leaf[, at`t c[l[rime, c`t =i pedestrime. Este obl[duitorul 1

Gherdan — colan, =irag de m[rg[ritare sau pietre pre\ioase.

118

\inutului Sucevei =i poart[, c`nd se ]nf[\i=eaz[ la curte, un toiag aurit.

5. Postelnicul cel mare, mai marele treburilor cur\ii domne=ti, r`nduie=te toate la curte =i are la porunca sa pe to\i slujitorii dinl[untru ai cur\ii. El are de asemenea privegherea asupra o=tenilor hot[r`\i pentru po=ta de |arigrad =i de Cr`m, numi\i ]ndeob=te be=lii. }n sfatul de tain[ el nu are, la drept vorbind, nici scaun =i nici nu poate s[ hot[rasc[, dar este l[sat s[ intre ori cu ]nvoirea celorlal\i, ori la porunca domnului; =i atunci se socote=te c[ \ine locul domnului =i ]ngrije=te ca sfetnicii ceilal\i s[ hot[rasc[ de ]ndat[ =i dup[ voia domnului ]n trebile cele mai grabnice ale \[rii. Pe deasupra mai are =i obl[duirea Ia=ilor =i judec[ de obicei pricinile locuitorilor lui. La curte, ca semn al dreg[toriei sale, poart[ un toiag de argint.

6. Sp[tarul cel mare este pus peste c[m[ra=ii ce poart[ spada domnului. La s[rb[torile mari, numite domne=ti, se ]nf[\i=eaz[ ]ntr-o hain[ cusut[ cu fir de aur =i cu un turban cu pietre scumpe. El poart[ de obicei spada domnului, toat[ vremea c`t acesta se afl[ ]n biseric[, la liturghie =i c`nd st[ la mas[.

7. Paharnicul cel mare sau cel care toarn[ ]n pahar, ]ntinde domnului la ospe\e ]nt`iul pahar de vin =i are la porunca lui pe ceilal\i paharnici. Privegheaz[ toate viile domnului =i se ]ngrije=te ca acestea s[ fie lucrate cum se cuvine =i s[ se culeag[ la vreme. De aceea la porunca lui se afl[ =i to\i vierii. Nimeni nu e slobod, ]n toat[ \ara, s[-=i culeag[ via, dac[ nu =i-a cump[rat mai dinainte de la d`nsul, printr-un plocon mic, ]nvoirea pe care, dup[ datin[, o d[ la 14 ale lui septembrie. Aceasta ]i aduce un venit destul de mare. Pe deasupra el mai are =i obl[duirea peste por\ile Cotnarilor.

119

Printre ace=ti boieri este socotit =i: 8. Vistiernicul sau p[zitorul cel mare al vistieriei. Acesta str`nge veniturile \[rii =i le \ine la porunca domnului. El \ine socoteal[ de toate cheltuielile =i veniturile; to\i scriitorii vistieriei, care se numesc dieci de vistierie, trebuie s[ asculte de poruncile sale. El are cheia de la c[mara unde se \ine sfatul de tain[ =i numai din aceast[ pricin[ se socote=te al optulea printre sfetnici, c[ci altminteri ]ntre ace=tia nu are nici scaun =i nici nu poate s[ hot[rasc[.

Dar atunci c`nd ]n sfatul de tain[ este vorba de trebi ale vistieriei, de obicei se afl[ =i el acolo, dar nu ca s[ spun[ ce g`nde=te, ci ca s[ asculte =i s[ ]mplineasc[ poruncile celorlal\i.

STAREA CEA DINT~ I A BOIERILOR DE DIVAN

Dup[ ace=ti opt sfetnici urmeaz[ boierii de divan, care se ]mpart ]n trei st[ri.1 Boierii din ]nt`ia stare se numesc boierii mari =i au ]n frunte pe: Stolnicul cel mare, mai marele cuhniilor, pus peste 1

Referirile lui Dimitrie Cantemir la institu\iile Moldovei trebuie primite cu circumspec\ie. Dac[ pentru sf`r=itul secolului al XVII-lea =i ]nceputul celui de al XVIII-lea relat[rile sale au valoare de m[rturii autentice — fiind contemporane cu el — ele nu mai sunt valabile pentru veacurile anterioare. Dreg[toriile enumerate n-au existat dintotdeauna, ci au fost ]nfiin\ate la diferite epoci. }n secolul al XV-lea, de pild[, cei mai de vaz[ boieri, care hot[rau treburile \[rii, alc[tuind sfatul domnesc, nu de\ineau dreg[torii. +i acei boieri care ]ndeplineau atribu\ii dreg[tore=ti participau la sfat ca boieri, nu ca dreg[tori. Raportul se va modifica de-a lungul anilor, boierii de\in[tori de dreg[torii ocup`nd locul preponderent ]n via\a politic[. }n secolul al XVI-lea, nu erau cunoscute cele trei ierarhii dreg[tore=ti men\ionate de Cantemir.

120

toat[ cuhnea domnului =i peste oamenii de la cuhne. La ospe\e sau la alte s[rb[tori ale cur\ii, el or`nduie=te bucatele pe masa domneasc[, gust[ din ele =i r[m`ne ]n picioare la mas[ p`n[ la al treilea pahar. Afar[ de alte venituri, i se dau bucatele de la cuhnea domneasc[.

Comisul cel mare sau mai marele grajdurilor are sub privegherea sa toate grajdurile domne=ti, hamurile cailor, pe slugile lor, pe potcovari =i pe rotari. El este pus peste Brani=te, o p[=une foarte ]ntins[, a=ezat[ l`ng[ Prut, =i poart[ grij[ ca s[ se coseasc[ de acolo f`nul pentru grajdul domnesc. De aici ]=i trage un anume venit. Pe deasupra, el ia de la fiecare moar[ de ap[ — din care se g[sesc foarte multe pe Prut — la fiecare trei ani, o d[jdie de 20 de taleri ]mp[r[te=ti.

Medelnicerul cel mare d[ domnului la ospe\e mari, ]nainte s[ se pun[ la mas[, apa de sp[lat =i are jum[tate din veniturile obl[duirii mo=iilor de la +tef[ne=ti.

Clucerul cel mare, care ar putea fi numit veghetorul cel mare al cur\ii domne=ti, este pus peste toate c[m[rile domne=ti ]n care se p[streaz[ poame, unt, miere, br`nz[, sare =i alte lucruri asemenea; el se ]ngrije=te ca toate s[ fie str`nse la vreme =i s[ se p[streze bine =i le scoate din c[mar[ c`nd este trebuin\[ sau c`nd porunce=te domnul.

Domnii i-au r`nduit venit dijma oilor de la st`nele din mun\i ale \[ranilor moldoveni.

Serdarul campidux sau, cum i se zice ]n felul europenesc; generalul locotenent este pus peste c[l[rimea din \inuturile L[pu=nei, Orheiului =i Sorocii =i p[ze=te \inuturile dintre Prut, Nistru =i Basarabia de n[v[lirea t[tarilor de la Cr`m =i Bugeac.

Sulgerul cel mare sau veghetorul peste casapi are slujb[ s[ rostuiasc[ vitele ce e trebuin\[ s[ se taie pentru masa 121

domnului =i s[ ]mpart[ carnea celor care cap[t[ de la curte tain ]n fiecare zi =i ]n r`ndul c[rora se socote=te, printre al\i slujitori ai cur\ii, =i pedestrimea seimenilor.

Jitnicerul cel mare sau veghetorul peste bucate adun[ gr`ul hot[r`t pentru trebuin\ele domnului =i ]ngrije=te s[ se a=eze ]n jitni\e.

Pitarul cel mare este pus peste pitari =i ]ngrije=te s[ g[teasc[ f[in[ =i s[ se coac[ ]n fiecare zi p`ine proasp[t[ at`t pentru domn, c[t =i pentru ceilal\i c[rora le este hot[r`t tain ]n fiecare zi. +[trarul cel mare ]ngrije=te de corturile domnului, iar ]n r[zboaie mai privegheaz[ =i tunurile =i alte arme mai mici =i a=az[ taberele; ]mpline=te, adic[, deodat[ at`t slujba unui general de artilerie, c`t =i pe aceea a unui intendent general.

Arma=ul cel mare are la porunca sa pe ceilal\i arm[=ei sau slujitori ai cet[\ii vreo 80 cu to\ii. C`nd se os`nde=te cineva la moarte, el or`nduie=te ]mplinirea judec[\ii domne=ti. Pe deasupra are privegherea temni\elor =i a muzicii ienicerilor, care se nume=te tubulhana.

Logof[tul al doilea \ine locul logof[tului cel mare =i este or`nduit de acesta, c`nd ]l ]mpiedic[ treburi mai mari, s[ statorniceasc[ hotarele ogoarelor =i mo=iilor.

U=ierul cel mare sau portarul cel mare este pus peste ceilal\i portari =i ]ngrije=te de capugiba=i =i de celelalte agale trimise de la curtea ]mp[r[teasc[ de vizir.

Un ag[ privegheaz[ str[jile Ia=ilor. La porunca lui stau seimenii de scuteal[, care slujesc f[r[ leaf[ pentru slobozenia de d[ri. El judec[ pricinile mai mici ale t`rgove\ilor din Ia=i. Dac[ d[ de vreun om desfr`nat sau beat pe uli\[ ]l pedepse=te oriunde s-ar afla; =i mai are de ]mplinit aproape acelea=i trebi pe care le are de f[cut la turci aga ienicerilor.

122

Postelnicul al doilea \ine locul postelnicului cel mare =i privegheaz[ toat[ curtea domneasc[. Singura lui treab[ deosebit[ =i mai de seam[ este s[ duc[ ]nl[untru la domn pe boierii cei mari mazili\i =i pe to\i ceilal\i dreg[tori de alte ranguri sau s[ duc[ domnului pl`ngerile celor care le fac =i s[ le aduc[ ]nd[r[t r[spuns.

Logof[tul al treilea sau secretarul domnului pune pe scrisorile domnului pecetea cea mic[, le scrie =i le d[ domnului ca s[ le isc[leasc[. El este pus peste diecii sau scriitori de hrisoave =i peste c[mara domneasc[; ]nscrie pricinile m[n[stire=ti =i aduce ]n fa\a domnului pe arhiepiscopi, episcopi =i alte fe\e ale bisericii. C`nd sosesc soli de la al\i domni, el ]ngrije=te ca s[ se \in[ seama, la primirea lor, de obiceiurile ]nd[tinate la curtea domneasc[. Poart[ legat[ cu un lan\ de argint pecetea cu care obi=nuie=te s[ pecetluiasc[ hot[r`rile de judecat[ scrise de m`na logof[tului cel mare.

C[pitanul de d[r[bani este pus peste d[r[bani (nume ce se trage de la cuv`ntul nem\esc Trabant =i care ]nseamn[ pedestrime; cei care str[juiesc la curtea domneasc[). El cerceteaz[ str[jile ziua =i noaptea, le r`nduie=te, le schimb[ =i, c`nd lipse=te aga, el ]i \ine locul.

To\i boierii ar[ta\i mai sus sunt din starea ]nt`i =i se numesc cei mari. Osebit de cinstea pe care le-o dau dreg[toriile lor, ei mai au dreptul — oriunde s-ar afla ]n toat[ Moldova — s[ judece =i s[ hot[rasc[ pricinile dintre supu=i, drept pe care boierii de rangul al doilea =i al treilea nu ]l au. Serdarul, logof[tul al doilea =i al treilea, postelnicul al doilea, ca =i c[pitanul de d[r[bani, m[car c[ sunt la porunca altora, care au acelea=i dreg[torii ]n rangul marilor boieri, drept care ar trebui s[ fie socoti\i mai mult de rangul al doilea, ]=i au locurile lor ]ntre boierii 123

cei mari =i, odat[ cu ele, drepturi deopotriv[ cu ale acestora, fiindc[ dreg[toriile lor le dau mai mult[ vaz[ dec`t ale celorlal\i =i fiindc[ ei sunt de obicei mai ]n toate zilele pe l`ng[ domn. Afar[ de ace=tia se obi=nuie=te s[ mai fi socoti\i tot ]n r`ndul boierilor mari =i ace=tia: Vame=ul sau mai marele v[milor =i c[minarul, care adun[ dijmele de cear[ ce se cuvin domnului. Numai c[ ace=tia doi nu au scaun anume ]n divan, ci trebuie s[ stea acolo unde vrea domnul. Dar ei nu pot s[ fie mai presus de serdar.

STAREA A DOUA A BOIERILOR DIN DIVAN

Sp[tarul al doilea, care poart[ spada domnului la s[rb[torile mai mici. Iar c`nd sp[tarul cel mare nu este de fa\[, atunci ]mpline=te toat[ slujba lui.

Paharnicul al doilea asemenea \ine locul paharnicului cel mare =i are ]n seam[ mai ales viile domne=ti de l`ng[ Hu=i, ]ngrijindu-se ca acestea s[ fie lucrate =i culese la vreme potrivit[.

Vistiernicul al doilea, la trei luni dup[ vistiernicul al treilea, scrie ]n condici veniturile =i cheltuielile vistieriei =i d[ seama de ele vistiernicului cel mare, care or`nduial[ este luat[ ]n seam[ la toate celelalte slujbe care au leg[tur[ cu trebile vistieriei.

Stolnicul al doilea, ]ngrije=te ]n toate zilele de cuhnie, porunce=te ce bucate s[ se g[teasc[ pentru domn, le aduce la masa domnului =i le gust[ el mai ]nt`i.

Comisul al doilea \ine locul comisului cel mare =i privegheaz[ ]n toate zilele grajdurile domne=ti, iar atunci c`nd domnul pofte=te s[ mearg[ c[lare, el pune =aua pe cal =i i-l aduce. Ca leaf[ are a treia parte din venitul comisului cel mare.

124

Medelnicerul al doilea, Clucerul al doilea, Sulgerul al doilea, Jitnicerul al doilea, Pitarul al doilea, +[trarul al doilea, ca =i vistiernicul al doilea, trebuie s[-=i ]mplineasc[ slujba trei luni de zile dup[ dreg[torii din starea a treia.

Arma=ul al doilea \ine condica tuturor celor ce zac ]n temni\[ =i care trebuie sa fie du=i la os`nd[. }n fiecare s`mb[t[ o ]nf[\i=eaz[ domnului =i-l ]ntreab[ ce porunce=te s[ se fac[ cu ace=tia. }mpreun[ cu al\i arm[=ei, el trebuie s[ aduc[ ]n fa\a domnului pe cei ce au sav`r=it vreo tic[lo=ie.

U=ierul al doilea ]mpline=te de obicei slujba marelui u=ier c`nd acesta este lips[.

BOIERII DE STAREA A TREIA

Postelnicul al treilea, care trebuie s[ se afle zi =i noapte la curtea domneasc[ ]mpreun[ cu al\i doi postelnici. Slujba lor este ca, atunci c`nd domnul voie=te s[ porunceasc[ ceva postelnicului cel mare, s[-i duc[ acestuia poruncile.

Mai trebuie s[ aib[ grij[ s[ fie ]mplinite =i alte porunci domne=ti, care le sunt aduse de c[tre c[m[ra=i =i trebuie s[ aduc[ la urm[ r[spuns domnului despre ce s-a f[cut.

Din aceast[ pricin[ acestor trei postelnici le este slobod[ intrarea ]n divanul cel mare, care nu este slobod[ altor boieri.

Sp[tarul al treilea poart[ ]n toate zilele spada domneasc[ =i de aceea are, afar[ de boieria sa, =i o dreg[torie printre slujitorii cur\ii.

125

Paharnicul al treilea privegheaz[ viile din \inutul Bac[ului =i Trotu=ului =i are grij[ ca vierii s[ culeag[ la vreme strugurii =i s[-i calce.

Vistiernicul al treilea este sub ascultarea vistiernicului cel mare =i e dator s[-i dea seam[ de chipul cum ]=i ]mpline=te slujba. Dup[ ce vistiernicul cel mare \ine trei luni de zile socoteala cheltuielilor el d[ aceast[ slujb[ celui de al treilea vistiernic, care o ]mpline=te vreme de o lun[. Dup[ ce ispr[ve=te luna aceasta, slujba o ia de la d`nsul vistiernicul al doilea, care o d[ iar[=i a=a cum am spus mai sus dup[ un sfert de an vistiernicului al treilea. Iar acesta d[ socotelile ]ncredin\ate lui dup[ ce trec cele treizeci de zile din nou vistiernicului cel mare. }n chipul acesta slujba vistieriei trece necontenit pe la ace=ti trei vistiernici, a=a ]nc`t ea se afl[ vreme de trei luni ]n seama celor doi mai mari, iar la urm[, vreme de dou[ luni, ]n seama celui mai mic. Aceast[ r`nduial[ se \ine =i la celelalte dreg[torii, a=a cum se vede mai jos.

Comisul al treilea are acelea=i ]ndeletniciri ca =i al doilea.

Sulgerul al treilea =i jitnicerul al treilea ]mplinesc ]n acela=i chip ca =i vistiernicul al treilea slujbele celor mai mari numi\i la fel, de fiecare dat[ ]n a patra lun[.

C[m[ra=ul de sulgerie ]mp[r\e=te carnea dup[ c`t c`nt[re=te.

C[m[ra=ul de jitni\[ \ine seama bucatelor str`nse ]n jitni\ele domne=ti =i prime=te leaf[ treizeci de aspri pentru fiecare c[ru\[.

Cei patru vornici de poart[ au scaunul lor de judecat[ afar[ ]n curte =i judec[ pricinile mai mici, pedepsesc femeile desfr`nate, iar pe fecioarele care au gre=it cu voia lor sau cu sila porunce=te s[ le cunune cu f[pta=ii, dac[ =i 126

unul =i altul sunt din norod; iar dac[ vreuna din p[r\i este de neam boieresc, atunci el ]l ]n=tiin\eaz[ pe domn =i stau al[turi de domn c`nd acesta =ade ]n scaunul de judecat[, poruncesc norodului s[ tac[ =i aduc p[r\ile ]n divan.

C`nd vreunul dintre ace=tia z[bove=te s[ vin[ cu p`r`=ul ]n ziua hot[r`t[ ]naintea domnului, ei ]l scriu ]n condicile lor. C[ci cine nu se ]nf[\i=eaz[ la vremea hot[r`t[ se face vinovat de nesupunere fa\[ de domn =i pierde pricina.

Pentru asemenea slujbe vornicii de poart[ primesc leaf[ venitul \inutului Roman.

Pe to\i boierii ace=tia pe care i-am pomenit p`n[ aici ]i \ine \ara ca s[-l slujeasc[ pe domn. De aceea cine nu este boier rareori poate s[ ajung[ la o asemenea dreg[torie, cu toate c[ st[ ]n puterea domnului s[ o dea ori=icui, chiar din rangul cel mai de jos. Jup`nesele lor, c`nd vin s[ se ]nchine doamnei ]n c[mara ei, adic[ ]n gineceu, ]=i au fiecare locul dup[ starea b[rba\ilor.

Domnul mai are, afar[ de boierii obi=nui\i pomeni\i mai sus, care slujesc la curtea sa, =i slujitori de cas[ ce se numesc boierna=i =i de obicei se primesc ]n aceast[ stare nu numai dintre boieri, ci =i dintre prin=ii ]n r[zboi =i chiar dintre oamenii cei mai de jos =i prin aceasta dob`ndesc drepturi =i slobozenii boiere=ti. Din r`ndul acestora fac parte: C[m[ra=ul cel mare; acesta privegheaz[ pe c[m[ra=ii divanului cel mare =i are grij[ de vistieria domnului, care este deosebit[ de vistieria \[rii. El d[ porunci curtenilor de la c[mar[, boierilor din starea mai de jos, hot[r[=te negu\[torilor cumpenele =i m[surile cu care trebuie s[-=i v`nd[ marfa, poart[ grij[ ca ei s[ nu foloseasc[ c`ntare =i co\i ]n=el[tori =i pedepse=te dup[ pravil[ pe cei vinova\i.

Sub porunca lui stau =i negu\[torii zaporojeni, care nume 127

se d[ acelora ce aduc ]n Moldova m[rfuri din cet[\ile c[z[ce=ti =i din Rusia.

V[taful de aprozi de divan este pus peste aprozii de divan; el are ]n Moldova aproape aceea=i slujb[ pe care o are la Poart[ ceau=-ba=a. Este mai mare peste aprozii divanului =i ]mpline=te cu sila pentru jeluitor datoriile cerute la judecat[, ca =i banii ce se hot[r[=te s[ se dea ]nd[r[t.

El arat[ locul acelor care stau al[turi de domn ]n divan, iar drept semn al dreg[toriei sale poart[ ]n m`n[ un bici cu m`nerul poleit cu argint.

V[taful de stolnicei este mai marele slujitor de la mas[ =i c`nd ace=tia aduc bucatele din cuhnie la masa domneasc[, el merge ]naintea lor, purt`nd ]n m`n[ un bici f[r[ m`ner poleit cu argint.

V[taful de p[h[rnicei este priveghetor peste p[h[rnicei.

El ]mparte porunci paharnicilor, care dau paharele cu vin la masa domneasc[ sau la ospe\ele la care sunt pofti\i boierii.

Cuparul, paharnicul de toat[ ziua al domnului, este pivnicer mare peste chelarii cur\ii. El d[ negu\[torilor de vinuri m[sura sa dreapt[ =i cu pecetea domneasc[, iar dac[ afl[ pe oarecine c[ a v`ndut vin cu o m[sura mai mic[ dec`t cea care este ]ng[duit[ atunci ]l pedepse=te dup[ pravil[.

Ciohodarul se ]ngrije=te ca domnul =i toat[ curtea s[ aib[ ciubotele =i ]nc[l\[rile de care au trebuin\[. Iar domnului, el ]nsu=i ]i aduce ciubotele. Sub porunca lui stau to\i ciubotarii din Iasi.

Medelnicerii de obicei sunt cei trei sau patru care pun ]n toate zilele masa domneasc[. Ei aduc ap[ de sp[lat. Au ]n p[strare blidele, farfuriile, paharele =i ]ndeob=te toate tac`murile de argint, tot a=a =i fe\ele de mas[, =ervetele =i celelalte lucruri de trebuin\[ la mas[.

128

C[m[ra=ul dinl[untru sau c[m[ra=ul de tain[ are sub privegherea sa straiele, pietrele scumpe =i celelalte podoabe domne=ti =i este pus peste c[m[r[=ei.

V[taful de copii, priveghetor peste c[m[ra=ii sp[t[riei =i ai divanului. El are privegherea asupra lor, iar venitul =i-l trage din ]mplinirea slujbei lor, fiindc[ ace=tia sunt trimi=i adesea la boierii pe care domnul ]i cheam[ de la mo=iile lor =i atunci v[taful dob`nde=te un taler din cei =ase pe care boierul obi=nuie=te s[-i dea c[m[ra=ului.

C[m[ra=ul de dulce\i, cofetarul cur\ii, se ]ngrije=te s[ fie aduse pe mas[, la urm[, bucate f[cute cu zah[r sau ]n alt chip; tot el are ]n seam[ vasele de por\elan.

C[m[ra=ul de rafturi este priveghetor peste hamuri =i are ]n seam[ =eile, hamurile b[tute ]n aur =i argint, precum =i toate tac`murile cailor.

Pivnicerul este pus veghetor peste chelari. El ]nsu=i st[ sub ascultarea cuparului sau paharnicului toat[ ziua, iar sub porunca lui sunt to\i dogarii =i ceilal\i oameni care lucreaza ]n crame. Drept leaf[ are drojdia vinului, din care face rachiu.

Logof[tul de vistierie, adic[ cel ce \ine socotelile vistieriei, porunce=te peste to\i diecii vistieriei =i p[ze=te condicile de cheltuieli; iar el se afl[ la porunca vistiernicului cel mare.

C[m[ra=ul de catastife \ine toate condicile de socoteli cu cheltuielile deosebite ale domnului, ca =i condica o=tenilor. C`nd se cerceteaz[ oastea, atunci el cite=te pe fiecare dup[ numele s[u. Asemenea face =i c`nd se pl[te=te leafa; iar la urm[ d[ c[pitanilor condica o=tenilor din ceata lor, pe care o scrie cu m`na lui, pentru care osteneal[ prime=te c`te un taler ]mp[r[tesc de la fiecare.

C[m[ra=ul de lumini sau veghetorul luminilor \ine so129

coteala dajdiilor de cear[ =i s[pun, care se numeste seu =i se folose=te pentru lum`n[rile =i l[mpile cur\ii.

Vornicul de t`rg, mai marele t`rgului, str`nge zeciuiala de la toate m[rfurile care se v`nd cu m[sura =i cu c`ntarul — dajdie care la moldoveni se nume=te mortasipie. El prime=te =i lum`n[rile de la c[m[ra=ul de lumini =i le ]mparte slujitorilor cur\ii. De asemenea tot el trebuie s[ ]ngrijeasc[ de lemnele pentru trebuin\a cur\ii =i s[ le ]mpart[, la vreme, prin od[i =i cuhnii.

V[taful de aprozi de t`rg este veghetorul peste slujitorii divanului de judecat[, care adun[ dajdia =i alte d[ri de la t`rgove\i =i le aduc apoi la vistierie. To\i ace=tia, ]mpreun[ cu mai marii lor, stau la porunca vistiernicului cel mare.

V[taful de paici, mai mare peste paici, are sub supravegherea sa pe cei opt slujitori de cas[ a domnului care se numesc paici =i poart[ cing[toare de argint, spad[ =i lance, cu m`nerul =i v`rful b[tute ]n argint poleit cu aur.

Doamna este slujit[ de: Doi vornici, care sunt =i obl[duitori ai \inutului Vasluiului.

Un comis care ]ngrije=te de grajdul, caretele =i caii ei =i Doi cluceri, care ]ngrijesc de gr`u =i bucate at`t pentru slujitorii cur\ii, c`t =i pentru grajduri.

Dup[ ace=tia urmeaz[ la r`nd slujitorii boierimii care se afl[ pe l`ng[ domn =i la curtea domneasc[ =i, prin aceste slujbe, ajung la dreg[torii mai ]nalte: Cei cincizeci de c[m[ra=i ai divanului care stau l`ng[ domn, c`nd acesta se afl[ ]n divan =i care trebuie s[ cheme pe boieri ]nl[untru, ]n fa\a domnului; Cei dou[zeci =i patru de c[m[ra=i ai sp[t[riei; Cei doisprezece c[m[ra=i ai divanului cel mare; 130

Cei trei c[m[r[=i ai divanului cel mic; Cei =apte postelnici de rang mai mare; douazeci =i patru sau mai mul\i, dac[ vrea domnul, de rang mai mic; Cei cincizeci de aprozi de divan, a c[ror slujb[ este asemenea cu a ceau=ilor la turci, adic[ s[ aduc[ ]n fa\a judec[\ii pe p`r`\ii care nu s-au ]nf[\i=at ]n ziua hot[r`t[ =i s[ ]mplineasc[ datoriile celor r[i platnici; Cei dou[zeci =i patru de p[h[rnicei, care slujesc la mas[ =i dau de b[ut oaspe\ilor; Cei dou[zeci =i patru de stolnici aduc bucatele din cuhne la masa domneasc[; Cei =aizeci de arm[=ei, care trebuie s[ prind[ pe t`lhari =i pe boierii care vor s[ fug[ din \ar[ sau care sunt vinova\i de vreo alt[ f[r[delege mai mare; U=ierii, care trebuie s[ ]ngrijeasc[ de cas[ =i mas[ pentru solii }naltei Por\i =i ai hanului t[t[r[sc din Crimeia =i s[-i slujeasc[.

131

CAPITOLUL AL VII-LEA Despre oastea moldoveneasc[

Dup[ ce am vorbit de boierii moldoveni =i despre numele slujitorilor cur\ii domne=ti, urmeaz[ s[ d[m o scurt[ l[murire despre o=tile pe care le \inea odinioar[ Moldova =i pe care le mai are =i acum. C[ odinioar[, pe c`nd \ara mai era slobod[, oastea num[ra 70 000 =i adeseori 100 000 de oameni, ne-o spun cronicile \[rii. Aceasta n-o sa ni se par[ de necrezut, dac[ ne g`ndim cu ce vecini puternici: turcii, le=ii, cazacii, ungurii =i muntenii a purtat Moldova r[zboaie pe vremuri =i nu numai c[ =i-a p[strat slobozenia \in`nd piept lovirilor lor p`n[ ]n vremea lui Bogdan al III-lea, ba chiar =i-a ]ntins =i mai mult hotarele. Numai c[ aceast[ putere a moldovenilor, dup[ ce ajunsese la culme sub +tefan cel Mare, ]ncepu s[ decad[ cu vremea tot mai mult. C[ci c`rmuitorii \[rii dup[ Bogdan al III-lea, care a ]nchinat Moldova turcilor, fiindc[ sub pav[za acestora nu avea a se teme de lovirile vecinilor, nu s-au mai ]ngrijit de oaste — cum se ]nt`mpla de obicei ]n vremuri lini=tite. +i, fiindc[ socotea c[ este f[r[ folos sa \in[ at`\ia oameni, f[r[ s[ fie de trebuin\[, au l[sat bucuro=i o=tile s[ se ]mpu\ineze =i s[ piard[ vitejia lor de alt[dat[. Cu toate aceste cronicile noastre moldovene=ti spun c[, p`n[ ]n vremea Movile=tilor, n-au fost niciodata \inu\i ]n oaste 132

mai pu\in de 40 000 de oameni. Numai c[ dup[ aceste vremuri puterea moldovenilor a dec[zut a=a de mult — at`t din pricina tulbur[rilor dinl[untru, c`t =i din pricina uneltirilor turcilor, care ]n r[zvr[tirile domnilor au g[sit prilej ca s[ r[peasc[ faima coroanei moldovene=ti — astfel c[ acuma abia mai este ]n stare s[ ridice ]n fa\a du=manului 6 p`n[ la 8 000 de oameni. Iar ace=tia se ]mpart ]n o=teni cu ]n\elesul cel adev[rat, adic[ cei care slujesc pentru o leaf[ =tiut[, =i o=teni de scuteal[ care, pentru slobozenie de d[ri, slujesc ]n oaste pe cheltuiala lor.

Peste o=tenii cu ]n\elesul cel adev[rat sunt pu=i: Ba=buluc-ba=a. Acesta porunce=te peste 10 buluc-ba=i sau c[pitani, iar fiecare dintre ace=tia are sub el cam 100 de seimeni.

Iar seimeni ]n limba turceasc[ se numesc o=teni adu=i din Serbiia, Bulgaria, Albania =i Grecia, care sunt \inu\i cu bun[ leaf[ pentru straja domnului, care se schimb[ ]n toat[ vremea la curte, unde ]=i au =i locuin\ele de jur ]mprejurul zidurilor.

Patru c[pitani nem\i, odinioar[ c[petenii a peste o mie de oameni, mai au ast[zi sub steagul lor abia 25 de oameni.

Patru c[pitani cazaci, care asemenea aveau pe vremuri la porunca lor 1 000 =i chiar mai mul\i o=teni, dar care acum abia mai au 40 p]n[ la 50 de oameni din neamul lor, de obicei din ceata zaporojenilor.

20 de c[pitani de c[l[ra=i, care sunt pu=i peste vreo sut[ de oameni, fiecare dintr-]n=ii av`nd leaf[ 3 taleri ]mp[r[te=ti pe lun[.

11 c[pitani mari. To\i ace=tia stau la porunca hatmanului. C[pitanii t[tarilor lipcani (care este numele sci\ilor ce locuiau ]n Lituania =i care sunt mahomedani). Ace=tia sunt patru sau mai mul\i, dup[ cum vrea domnul.

133

Be=li-agasi, care are sub d`nsul doi c[pitani ai be=liilor.

Iar be=liii sunt t[tari sau turci, pe care domnul ]i \ine ca s[ st[vileasc[ ]mpil[rile o=tilor turce=ti =i ca s[ poat[ pedepsi pe turci, c`nd ace=tia se desfr`neaz[, fiindc[ musulmanii socotesc nelegiuire dac[ un mahomedan este pedepsit sau b[tut de un necredincios, cum le zic ei, de obicei, cre=tinilor. Ei stau mai presus de o=tenii de scuteal[, adic[ de cei care slujesc pentru slobozirea de d[ri.

Buluc-ba=ii cet[\ilor, din care fiecare cetate, mare sau mic[, are patru sau cinci, dup[ c`t e de mare \inutui ei iar Ia=ii are zece =i peste care este pus, de obicei, un ag[.

Opt c[pitani poruncesc d[r[banilor, peste care este pus c[pitanul cel mare al d[r[banilor, ce st[ la porunca unui ag[.

Nou[sprezece c[pitani de mie sau de cete alc[tuite din 1 000 de oameni lua\i ]n oaste din cele 19 \inuturi ale Moldovei. Fiecare din acestea se alc[tuia mai ]nainte vreme din 10 centurii sau companii, care se zic la moldoveni suta=i. Dar ]n zilele noastre num[rul lor este destul de sc[zut. Odinioar[ ele st[teau sub marii vornici ai Moldovei de Sus =i de Jos, iar acum toate aceste o=ti sunt date sub privigherea =i la porunca hatmanului. Aceia dintre ei care stau la hotare p[zesc trec[torile din mun\i =i vadurile apelor. Cei ce se afl[ ]nl[untrul Moldovei unde nu au a se teme de du=mani sunt folosi\i pentru straj[ la palatul hatmanului, ori ]i trimite el s[ slujeasc[ \ara.

C[ au fost c`ndva =i husari, ne-o dovede=te ]nca numele acelei cete din oastea lor care se nume=te hinsari. Hinsarii de ast[zi din Moldova de Sus =i din Moldova de Jos sunt cei ce \in de vornicul \inutului. Totu=i ace=tia nu fac vreo slujb[ ost[=easc[, ci, p[str`ndu-li-se vechiul nume, sunt pu=i s[ lucreze ogoarele. De-aici se trage la moldoveni zicala: dalle arme alla sapa , de la arm[ la sap[ .

134

Tot printre ace=tia se socotesc =i v`n[torii moldoveni, care, ]mpreun[ cu v[taful sau mai marele lor, au ]n st[p`nire un sat de 100 =i mai bine de gospod[rii ]n mun\ii Moldovei, l`nga t`rgul Piatra. La vreme de r[zboi, trebuie s[ stea ]n preajma domnului, ]n tab[r[; iar la vreme de pace, ei se ]ndeletnicesc cu v`n[toarea, =i aduc la curte tot felul de fiare: cerbi, zimbri, oi s[lbatice =i orice fel de fiare care cutreier[ p[durile, parte vii pentru pl[cerea domnului, parte ucise pestre masa domneasc[, pentru care munc[ sunt slobozi de d[ri. Pentru pulbere =i plumbi dob`ndesc leaf[ deosebit[.

C[l[ra=ii din |arigrad (cetatea ]mp[r[teasc[) sau alerg[torii \arigr[deni, care sunt cincizeci, cu v[taful sau mai marele lor. To\i vorbesc turce=te =i, c`nd este de trebuin\[, trebuie s[ se duca la |arigrad, pentru care treab[ primesc, ]n afar[ de slobozirea de d[ri, 20 de taleri din vistieria \[rii. C[l[ra=ii de Gala\i stau la porunca unui v[taf deosebit sau mai mare al lor =i ]mplinesc aceea=i slujb[ ca =i cei \arigr[deni. Iar c`nd sunt trimi=i undeva, nu primesc mai mult de 10 taleri. Sunt cam cincizeci cu to\ii.

Umbl[torii de Hotin, cincizeci la num[r, =i tot at`t de mul\i umbl[tori de Soroca sau alerg[tori soroceni. Gr[iesc le=e=te =i ruse=te =i sunt trimi=i, c`nd este de trebuin\[, ]n |ara Le=easc[ =i ]n Rusia. +i unii =i al\ii ascult[ de v[tafii sau mai marii lor deosebi\i.

Cei 24 de fu=ta=i, purt[tori de ghioage. }n vreme de pace, p[zesc u=ile de la od[ile femeilor =i de la temni\ele cur\ii ]n care sunt ]nchi=i slujitorii cur\ii pentru gre=eli m[runte. Dac[ cineva trebuie s[ fie b[tut din porunca domnului, cu vergile, ei ]mplinesc pedeapsa. C`nd domnul iese de la curte, fie cu alai, fie pentru desf[tarea sa, ei ]l ]mpresur[ de am`ndou[ laturile cu ghioage lungi ]n 135

m`n[: aceea=i slujb[ o ]mplinesc =i ]n r[zboi. Au o c[petenie a lor deosebit[, ce se nume=te v[taf de fu=ta=i.

Acestea sunt, a=adar, o=tile pe care trebuie sa le \in[ \ara, cu cheltuiala sa, pentru domn. Iar dac[ domnul vrea s[ \in[ din punga lui mai multe o=ti, nimeni nu-l ]mpiedic[ s-o fac[; numai c[ domnii nu cuteaz[ niciodat[ s[-=i sporeasc[ o=tile, dec`t atunci c`nd cuget[ la vreo r[zvr[tire. C[ci ei socotesc c[ este mai folositor s[ pui banii ]n vistierie, dec`t s[-i risipe=ti pentru o=teni care nu sunt de trebuin\[.

136

CAPITOLUL AL VIII-LEA Despre obiceiurile cur\ii domne=ti

De aici ]nainte credem c[ lu[m asupra noastr[ o munc[ nepl[cut[ cititorului dornic s[ =tie dac[ ]i vom arat[ fastul =i r`nduiala de care se \ine seama la alaiurile cele mari =i la ospe\ele domne=ti, precum =i ]n biseric[.

Ori de c`te ori domnul iese din cetate ca s[ se duc[ la vreo m`n[stire sau pleac[ la r[zboi, aceasta se face cu cel mai mare fast =i el este petrecut de un mare num[r de o=teni. }n frunte p[=esc c`teva c[petenii =i c[l[uze, alese pentru aceasta dintre o=teni =i alerg[tori. Dup[ ei vine c[l[rimea ]n frunte cu steagul =i c[pitanii, a=a fel c[ ]ntre cetele de oaste se las[ loc, ca s[ se poat[ deosebi unele de altele. De am`ndou[ laturile steagului p[=esc c[pitanii cetelor de oaste, care iau seama ca to\i o=tenii s[ mearg[ cu r`nduial[ =i ]n linie dreapt[. }n urma lor vin c[l[ra=ii =i umbl[torii cu v[tafii lor; dup[ ei sunt du=i de c[p[stru caii l[tura=i, ]n fa\a c[rora sunt purtate dou[ tuiuri sau cozi de cal, pe care Poarta le d[ruie=te domnului ca semn de cinstire a domniei sale.

Dup[ aceea vin coconii domnului, dup[ care vine domnul ]nsu=i, oleac[ mai ]nd[r[t, ]n mijlocul r`ndului. De am`ndoua p[r\ile ]l ]nso\esc str`ns paicii. Straiele =i slujba acestora le-am descris mai sus. Mai departe, de-a dreap137

ta, urmeaz[ comi=ii sau mai marii grajdurilor =i v[tafii slujitorilor cur\ii; de-a st`nga postelnicul cel mare cu ceilal\i postelnici ]n r`ndul al treilea; dup[ domn, merg buluc-ba=ii, c`te patru de fiecare latur[ =i anume cei mai v`rstnici dintre ei mai aproape de domn. Alaiul ]l ]ncheie seimenii sau o=tenii cu leaf[, care merg de am`ndou[ laturile, sub privegherea ceau=ilor care ar putea s[ fie numi\i, dup[ pilda europenilor, caporali ca s[ mearg[ drept =i ]ntr-acela=i pas. Iar ]ndat[ dup[ domn, ]=i are locul s[u, sp[tarul, care poart[ armele domnului. Dup[ aceea urmeaz[ slujitorii de tain[ cum li se zice c[m[ra=ii, paharnicii, ciohodarul =i medelnicerii. }nt`iul r`nd dup[ ace=tia ]l alc[tuiesc v[taful de copii, adic[ mai marele c[m[ra=ilor, cu c[m[ra=ii s[i, al doilea r`nd, p[h[rniceii; al treilea, stolniceii. Pe urm[ vine sangeacul cel mare, adic[ steagul cel mare, care are ]n v`rf alemul, cu ]nc[ dou[ steaguri d[ruite domnului de sultan la ]nceputul domniei. Dup[ purt[torii steagurilor urmeaz[ tubulhanaua sau muzica ienicerilor, dup[ care se ]ntind, pe am`ndou[ laturile, arma=ii. Dup[ ace=tia vin, ]n r`ndul cei dint`i, boierii cei mari, ]n al doilea, cei din starea a doua, ]n al treilea, cei din a treia. To\i boierii mazili merg laolalt[ dup[ rangul dreg[toriei pe care au avut-o. Coada alaiului o face o droaie amestecat[ de slugi boiere=ti, t`rgove\i =i negu\[tori. Dar c`nd domnul porne=te la r[zboi, atunci urmeaz[ tunurile, sub privegherea =[trarului cel mare =i c[pitanului d[r[banilor, cu pu=ca=ii ori tunarii, precum =i merindele de trebuin\[ pentru tab[r[ =i boclucurile. Altminteri to\i ace=tia merg printre ceilal\i boieri dup[ r`nduial[.

Cu r`nduiala aceasta ajung`nd la vreo biseric[ sau m[n[stire, c[l[rimea se ]n=ir[ la u=a, =i c`nd domnul trece 138

pe dinaintea lor, ei i se ]nchin[ plec`ndu-=i capetele. Iar pedestrimea, at`t c`t poate s[ intre ]n curte, este r`nduit[ ]ntr-un cerc mare. C`nd domnul ajunge la scar[, descalec[ ]n strig[rile obi=nuite ale ceau=ilor: s[ tr[iasc[ ]ntru mul\i ani! . Apoi iese ]n ]nt`mpinarea domnului, mitropolitul, cu diaconii s[i care c[delni\eaz[ =i cu sf`nta cruce, d`ndu-i evanghelia s-o s[rute. De acolo domnul, p[=ind ]n urma mitropolitului =i, ]n c`ntarea to ezil ¤xion, dup[ ce se ]nchin[ la sfintele icoane, se suie ]n amvon (lucru ne]ng[duit nimanui afar[ de domn =i preo\i), iar ]n mijiocul bisericii ]=i face semnul crucii. De aici se duce la strana sa =i, suindu-se ]n ea, se ]nchin[ mai ]nt`i c[tre mitropolit plec`ndu-=i capul, apoi =i c[tre boieri, care ]n vremea aceasta se a=az[ =i ei pe la locurile lor.

Dar pentru c[ noi vorbim tocmai de obiceiurile cur\ii, socotim c[ nu e de prisos s[ spunem c`teva vorbe despre or`nduiala stranelor ]n biseric[.

L`ng[ st`lpul din dreapta, ]nl[untrul bisericii, se afl[ strana domnulul, cu trei trepte =i ]mprejmuit[ cu z[brele frumos lucrate =i poleite cu aur. Am`ndou[ laturile ei sunt ]mpodobite cu stema domneasc[. Deasupra se vede o coroan[ poleita cu aur, sub care se afl[ icoana sf`ntului pe care domnul =i-l alege p[zitor. }n fa\a ei, l`ng[ st`lpul din st`nga bisericii, este o alt[ stran[ pentru coconii domnului, asemenea cu strana domnului, cu deosebire c[ are numai doua trepte. L`ng[ domn, de-a dreapta, =ade sp[tarul cel mare, care \ine spada domnului pe um[r =i buzduganul ]n m`n[. La st`nga =ade postelnicul, iar ]nd[r[tul lui tot =irul postelnicilor, cu toiege ]n m`n[, p`na la st`lpul din st`nga. }nd[r[tul lor sunt r`ndui\i ceilal\i slujitori ai cur\ii, dup[ starea lor. De-a dreapta domnului, c[tre altar, ]=i are strana lui mitropolitul, ]mpreun[ cu unul dintre 139

episcopi, dup[ care urmeaz[, p`n[ la strana dasc[lului, egumenii =i stare\ii m[n[stirilor. }n dreapta, ]n fa\a mitropolitului, stau doi episcopi cu egumenii stranei lor, ]n aceea=i or`nduial[. +irul fe\elor biserice=ti se ispr[ve=te la dreapta cu vistiernicul cel mare, ca el s[ \in[ la ]ndem`n[ dania de bani pe care domnul obi=nuie=te s[ o dea la miruit =i ca s[ nu se tulbure lini=tea =i ruga celor ce ascult[ slujba, dac[ ar fi s[ o aduc[ mai de departe. }n st`nga stau logof[tul al doilea =i logof[tul de tain[, cel dint`i fiindc[ are ]n grij[ toate trebile m[n[stirilor =i ale fe\elor biserice=ti; cel de al doilea fiindc[, trebuie s[ \in[ =i s[ dea celor din jur vinul sfin\it de mitropolit sau de o fa\[ bisericeasc[. }n col\ul din dreapta al stranei sunt c`nt[re\ii moldoveni, ]n cel din st`nga c`nt[re\ii greci, care c`nt[, cu schimbul, c`nt[rile biserice=ti ]n am`ndou[ limbile. }nd[r[tul stranei beizadelei stau boierii de starea ]nt`i, ]ntr-un =ir p`n[ la st`lpul dinafar[, ]n tinda bisericii.

Dup[ ace=tia urmeaz[ boierii f[r[ dreg[torii, apoi mai marii, c[pitanii =i to\i ceilal\i c`\i pot ]nc[pea ]n biseric[. }nd[r[tul stranei domnului stau jup`nesele boierilor cu dreg[torii, ]n dreptul b[rba\ilor lor, p`n[ la st`lpul cel de pe urm[ din latura dreapt[, ]nl[untrul bisericii. L`ng[ st`lpul acesta este locul doamnei — o stran[ cu trei trepte.

Dac[ are fiice, ele se a=eaz[ ]ntre doamn[ =i jup`nesele boierilor. De-a dreptul doamnei stau c[m[r[=i\ele =i jup`nesele de la curte, aflate ]n slujba ei. La st`nga o p[zesc cei doi vornici ai ei, care poart[ de grij[ ca norodul s[ nu ajung[ prea aproape de stranele femeilor. }n tind[ stau jup`nesele boierilor f[r[ dreg[torii, ]n dreptul b[rba\ilor lor. De-a lungul pere\ilor bisericilor sunt zidite, ce e drept, strane pentru toata lumea, dar nimeni nu cuteaz[ s[ se a=eze dec`t la vecernie, c`nd se c`nt[ vie\ile sfin140

\ilor sau psalmii lui David. Numai domnului ]i este ]ng[duit s[ stea cu capul acoperit ]n biseric[ =i el se descoper[ numai atunci c`nd se c`nt[ Sf`nt este Dumnezeul nostru , c`nd se cite=te Evanghelia, c`nd se spune Crezul de la Niceea, Tat[l Nostru sau c`nd preotul roste=te vorbele cele sfinte ale Cinei celei de tain[. C`nd ]ncepe s[ dea cnoinicon (]mp[rt[=ania), mitropolitul se duce cel dint`i s[ s[rute icoanele sfin\ilor; dup[ aceea =i domnul. C`nd acesta coboar[ din stran[ to\i boierii ]=i las[ locurile, ca s[ se ]nchine c[tre domn atunci c`nd se ]ntoarce la locul lui. C`nd se ispr[ve=te slujba, mitropolitul d[ anafor[ (¡nt°dwrdn p`inea r[mas[) domnului, doamnei, coconilor =i domni\elor. Asemenea =i to\i boierii cu dreg[torii primesc anafora din m`inile mitropolitului, care st[ ]n strana lui. La urm[, logof[tul al treilea le d[ s[ guste din prinoasele preo\ilor. Dup[ acestea boierii ies ]naintea domnului =i, dupa ce ]ncalec[, se r`nduiesc ]n fa\a bisericii =i stau cu capetele goale p`n[ ce trece domnul; pe urm[, cu aceea=i r`nduial[ ]l urmeaz[ pe domn la curtea domneasc[. Acolo ]=i las[ caii ]n curtea cea dinafar[ (fiindc[ nim[nui nu-i este ]ng[duit s[ intre c[lare ]nl[untru), se r`nduiesc apoi ]n mijiocul cur\ii dinl[untru ]n picioare =i primesc cu cinste pe domn, c`nd descalec[ de pe cal. Urc`nd scara, el se ]ntoarce c[tre boieri cu capul gol, mul\umindu-le, dup[ care fiecare se duce la casa sa. }n zilele c`nd nu sunt ospe\e, masa de pr`nz a domnului se pune de cele mai multe ori ]n sala cea mic[, adesea ]ns[ =i ]n cea mare sau ]n casa femeilor (gynaeceo). La masa de pr`nz sunt pofti\i de fiecare dat[ doi dintre boierii mari =i tot at`\ia dintre cei mici. Dac[ mai este loc la mas[, mai vin =i c[pitanii, ba uneori =i o=teni vechi. La cin[ nu vine nimeni afar[ de rubedeniile domnului sau 141

oarecine care e v[zut cu ochi buni de domn sau care ]l vesele=te cu lingu=iri ori vorbe pl[cute. C`teodat[ la masa de pr`nz a domnului vine =i doamna; alteori ea porunce=te s[ i se pun[ masa deosebit ]n od[ile ei =i o slujesc c[m[ra=ii, medelnicerii, cuparul sau paharnicul =i jup`nesele alese din neamurile boiere=ti. Iar c`nd sunt ospe\e mari, masa se a=eaz[ ]n divanul cel mic. R[sunetul tobelor =i al tr`mbi\elor d[ semn pentru aducerea bucatelor. Stolnicii le aduc din cuhne, ]naintea lor merg`nd v[taful =i stolnicul al doilea, =i le dau stolnicului cel mare, ca s[ le pun[ pe mas[. C`nd vine domnul, mitropolitul roste=te rug[ciunea obi=nuit[ la mas[ =i blagoslove=te bucatele; medelnicerul cel mare aduce apa pentru sp[latul m`inilor. Dup[ ce domnul se a=eaz[ la locul s[u, se a=eaz[ =i ceilal\i dup[ or`nduial[. Iar sfetnicii =i boierii de starea ]nt`i se \in aproape, ]mplinindu-=i slujba. Bucatele puse pe mas[ pentru domn le gust[ mai ]nt`i stolnicul cel mare. C`nd domnul ]ncepe s[ m[n`nce, se slobozesc tunurile, iar muzica turceasc[ =i cea cre=tineasc[ pornesc s[ c`nte. Paharnicul cel mare aduce b[utura dint`i =i gust[ vinul turnat dintr-o oal[ mare ]ntr-un pahar mai mic, care lucru se zice ]n graiul moldovenilor “credin\[“. Atunci mitropolitul =i episcopul (c[rora li se pun dinainte numai bucate de pe=te =i lapte, fiindc[ lor nu le este ]ng[duit, dup[ canoanele lui Vasile cel Mare, s[ m[n`nce carne) =i to\i boierii se scoal[ ]n picioare =i se ]nchin[ c[tre domn. Dup[ aceea ei nu se mai scoal[ ]n picioare, dar se mai ]nchin[ c`nd =i c`nd ]nspre domn, chiar dac[ sunt be\i. Boierii cei mari stau la mas[ p`n[ se bea paharul al treilea; dup[ aceea sp[tarul cel mare d[ spada sp[tarului al doilea. Paharul celui de-al doilea ]l d[ domnului paharnicul al doilea =i ceilal\i boieri de starea a doua ]mplinesc acum slujba celor mari. La 142

urm[, domnul d[ fiec[ruia dintre ace=tia c`te un blid de la masa sa, ca semn al milostivirii sale, pe care ei ]l au — dup[ ce s[rut[ mai ]nt`i m`na domnului — =i ]l duc ]n odaia de al[turi, unde se pune mas[ osebit[ pentru ei.

Domnul arat[ aceea=i cinstire =i altor boieri mai mici care sunt de fa\[, buluc-ba=ilor =i c[pitanilor, dupa acela=i obicei. Dup[ ce m[n`nc[ =i beau cu to\ii, se ]ntorc la masa domneasc[, la slujbele lor =i se ]ngrijesc ca p[h[rniceii sa dea de b[ut boierilor, stolniceii s[ ia bucatele de pe mas[ =i s[ le duc[ acolo, c[m[r[=eii s[ schimbe talgerele =i toate s[ se fac[ a=a cum se cade =i cu or`nduial[. Arma=ii stau la cap[tul mesei cu buzduganele lor, str[juindu-l pe domn (fiindc[ masa este a=ezat[ ]n lung). Dup[ ce to\i dimprejurul mesei au b[ut c`teva r`nduri de pahare =i capetele ]ncep s[ se fierb`nte, de=art[ cu to\ii un pahar mare de vin, drept mul\umit[ pentru mila =i ]ndurarea cereasc[; al doilea pahar ]l beau ]n s[n[tatea sultanului, dar nu pomenesc vreun nume. Fiindc[ moldovenilor li se pare f[r[ rost =i searb[d s[ bea ]n s[n[tatea turcilor; dimpotriv[, este cu mare primejdie s[ bei ]n s[n[tatea crailor cre=tini =i drept credincio=i. Paharul al treilea ]l bea mitropolitul, dup[ ce roste=te pu\ine vorbe, ]n s[n[tatea domnului. C`nd pomene=te numele acestuia, to\i boierii se scoal[ deodat[ de la mas[ =i se a=az[ ]n mijiocul divanului, ]n r`nduiala lor cea obi=nuit[. C`nd ispr[ve=te rug[ciunea mitropolitul face semnul crucii asupra domnului =i-l blagoslove=te iar, ]n vreme ce domnul duce paharul la gur[, se slobozesc toate tunurile ]mprejur, cu bubuitul c[rora se amestec[ muzica, din care ]ns[ cei de fa\[ nu aud dec`t r[sunetul, care vine din bol\ile largi ale palatului. Dup[ domn, mitropolitul de=art[ =i el un pahar de argint, cam de o sut[ de dramuri, dar nu se clinte=te de la locul lui, ci se scoal[ numai ]n picioare. To\i ceilal\i boieri, 143

care stau pe scaune sau ]n picioare, golesc dou[ c`te dou[ paharele care li se dau =i, dup[ ce s[rut[ m`na domnului (\in`ndu-l postelnicul cel mare de subsuori) se a=az[ iar la locurile lor de mai ]nainte. Dup[ ce au b[ut a=a, mai de=art[ paharele ]n s[n[tatea doamnei, coconilor =i domni\elor =i pentru orice le-ar mai pune la ]ndem`n[ prilejul ori be\ia.

Fiindc[ domnul nu obi=nuie=te s[ se scoale de la mas[ p`n[ c`nd nu se aduc sfe=nicile, pe care le a=eaz[ medelnicerul cel mare, c`nd to\i oaspe\ii se scoal[ =i se ]nchin[ ]n fa\a domnului. C`nd domnul ]=i pune =ervetul pe mas[ ]nsemneaz[ c[ ospa\ul s-a ispr[vit. Postelnicul cel mare, ]n\eleg`nd aceasta, love=te ]n p[m`nt cu toiagul de argint pe care ]l poart[ ]n m`n[; la acest semn to\i cei care se mai pot \ine pe picioare se scoal[ ]ndat[. Iar pe ceilal\i care sunt at`t de be\i c[ nu-=i mai pot duce picioarele, ]i ridica al\ii =i-i scot afar[. C`nd se scoal[ domnul, medelnicerul ]i aduce ap[ =i un =tergar. Mitropolitul roste=te rug[ciunea =i, dup[ ce domnul ]=i face de trei ori semnul crucii, se ]ntoarce c[tre boieri =i, cu capul gol, ]=i ia r[mas bun. C`nd se ]ntoarce cu spatele, slujitorii de la curte =i c[m[ra=ii afla\i de fa\[ iau cu mare grij[ de pe mas[ ce poate apuca fiecare: c[ci ei socot c[ e o cinste pentru ei s[ m[n`nce ceva de pe masa domneasc[. Ca s[ nu se piard[ vreun tac`m de argint, nu le este ]ng[duit s[ scoat[ ceva din odaie; sau, c`nd sunt mai mul\i la un loc =i fiecare vrea s[ m[n`nce ceva deosebit, atunci ei trebuie s[ arate supraveghetorului c[m[rii argint[riei c`te talgere au luat =i sa le aduc[ dup[ aceea ]nd[r[t. Muzica domnului ]i ]nso\e=te pe ceilal\i boieri p`n[ la casa lor. A doua zi se adun[ cu to\ii ]n divan, intr[ la domn ca s[-i s[rute m`n[, ]i mul\umesc pentru cinstea de care s-au bucurat =i se roag[ de iertare pentru gre=elile s[v`r=ite la be\ie.

144

CAPITOLUL AL IX-LEA Despre v`n[torile domne=ti

Dup[ cum to\i domnii de pe p[m`nt obi=nuiesc s[ iubeasc[ v`n[toarea, a=a =i domnii Moldovei o socotesc foarte pl[cut[. S[ nu se cread[ c[ unui neam plecat cu totul armelor ]i place v`n[toarea care este un fel de r[zboi mai mult dec`t toate celelalte ]ndeletniciri trupe=ti; la moldoveni ea se bucur[ de cinste ]ndeosebi =i pentru c[ le-a dat prilejul s[-=i g[seasc[ =i s[-=i ia iar[=i ]n st[p`nire patria. Dar ]n vremurile care au urmat, domnii au trecut peste m[sur[ =i ]ntru acest lucru, iar bie\ilor \[rani locuitori ai c`mpiilor =i p[durilor prielnice v`n[toarei de-abia le-au l[sat r[gaz c`t era de trebuin\[ ca s[-=i agoniseasc[ hrana de toata ziua, =i lucrul acesta e pricina c[ s-au iscat adesea r[scoale. Afar[ de acestea, oamenii ]n\elep\i au luat seama c[ domnii prea dornici de v`n[tori nu se ]ngrijesc de trebile \[rii, le las[ cu totul pe seama sfetnicilor =i vremea r`nduit[ pentru trebile ob=te=ti o pr[p[desc numai cu petreceri de acestea. Domnii urm[tori au ]n\eles r[ul dintru aceasta =i au pus m[sur[ acestei ]ndeletniciri ]n a=a chip c[ nici \[ranul nu a mai fost prea mult ]mpilat =i nici domnul nu a fost lipsit de aceast[ desf[tare. +i ei au r`nduit pentru v`n[toare vremea dinaintea celor patru posturi ale bisericii R[s[ritului, c`nd s[ se adune la v`n[toarea domneasc[ toate st[rile, boieri, o=teni, r[ze=i =i negu\[tori. }n zilele acestea sunt aduna\i 145

c]teva mii de \[rani din satele de primprejur, care trebuie sa intre ]n p[duri =i s[ goneasc[ fiarele. Dinspre c`mpie, de toate laturile p[durilor, stau la p`nd[ v`n[torii, parte dintre ei cu c`ini de v`n[toare, parte cu la\uri =i, cu chipul acesta, fiarele gonite de strig[tele \[ranilor sunt prinse f[r[ mare osteneal[. Ca s[ ]mb[rb[teze s`rguin\a v`n[torilor, domnii au r`nduit pentru fiecare fiar[ v`nat[ un dar. Cine prinde un iepure dob`nde=te bac=i= (a=a se numesc ]n limba turceasc[ aceste mici daruri) de 25 de aspri; cine prinde o vulpe, 60 de aspri; pentru un porc s[lbatec, un taler; pentru un urs, un galben, iar pentru o ciut[ 80 de aspri. Dup[ ce se ispr[ve=te v`n[toarea, fiarele cele curate, ce sunt bune de m`ncat, sunt duse parte la cuhnea domneasc[ =i parte sunt ]mp[r\ite ]ntre boierii =i c[peteniile oastei; cele spurcate ]ns[, cum sunt vulpile, ur=ii, pisicile s[lbatice =i alte fiare care vie\uiesc ]n mun\ii Moldovei, sunt l[sate paicilor sau slujitorilor domne=ti, care trag foloase destul de mari din pieile lor. }n afar[ de aceste vremi obi=nuite ale anului r`nduite pentru v`n[toare, domnul poate, oric`t de des pofte=te, s[ adune locuitorii =i s[-i foloseasc[ la v`n[toare. (Pentru c[ nimeni nu poate s[-i porunceasc[ ceva sau s[ se ]mpotriveasc[ vrerei lui, dup[ cum am spus =i mai sus.) Dar el =i-ar trage prin aceasta nume r[u =i =i-ar acoperi slava de ocar[, care nu s-ar =terge ]n veci dinaintea ochilor urma=ilor. Asemenea el nu poate sa fie nici ]ncredin\at c[ nu l-ar p`r] boierii la Poart[ pentru asemenea ]mpilare a supu=ilor. Iar c`nd ]l ]ndeamn[ ori vremea frumoas[, ori frumuse\ea locului s[ se desf[teze, atunci porne=te la v`n[toare ]n tov[r[=ia oamenilor s[i de la curte =i a o=tenilor, care trebuie s[-l urmeze ]ntotdeauna; dar nu se ]nt`mpl[ prea adesea s[-=i petreac[ vremea, pe care trebuie s-o foloseasc[ pentru trebile \[rii, cu v`natul fiarelor.

146

CAPITOLUL AL X-LEA Despre ]ngrop[ciunea domnilor

Moldovenii ]=i cinstesc domnul nu numai c`t este ]n via\[, ci =i dup[ ce moare. C`nd un domn ]=i d[ ob=tescul sf`r=it, trupul s[u — dac[ este var[ ]l b[ls[meaz[ ]ndat[ =i st[ ne]ngropat, ]n palatul s[u, p`n[ ce se adun[ ]n Ia=i to\i boierii, cei mari =i cei mici, arhiereii, arhimandri\ii =i stare\ii tuturor m[n[stirilor, precum =i c[lug[rii vesti\i pentru via\a lor cucernic[ =i preo\ii cei mai de frunte. }n vremea aceasta ]l ]mbrac[ ]n haine domne=ti =i podoabe, iar boierii, cei mari =i cei mici, =i ceilal\i slujitori stau ]mprejurul lui cu smerenie, ca =i ]n vremea c`nd tr[ia. Ca s[-=i arate jalea, tot norodul umbl[ prin cetate cu capetele goale =i ]n zilele c`te se r`nduiesc toate pentru ]ngrop[ciune se trag clopotele bisericilor. }n ziua ]ngrop[ciunii se r`nduie=te un alai la fel cu acela care ]l ]nso\ea pe domn c`t tr[ia, atunci c`nd se ducea undeva. Fe\ele biserice=ti merg ]n frunte =i c`nt[ c`ntarile de ]ngrop[ciune obi=nuite ]n biserica R[s[ritului; de am`ndou[ laturile p[=esc o=tenii cu pu=tile =i steagurile ]ntoarse. Obrazele =i straiele tuturora, arat[ jalea, la care ]=i iau p[rta=i chiar =i caii f[c`ndu-i s[ l[crimeze cu zeam[ de ceap[. N[s[lia o duc pe umeri boierii de starea ]nt`i, c[rora, p`n[ la cel din urm[, le iau locul, ]n drum, ceilal\i boieri mai mici, ca s[ arate prin aceasta c[ ascult[ porunca domnului r[posat, tot a=a ca =i atunci c`nd era ]n via\[. Alaiul se ]ncheie cu o muzic[ de 147

oaste, ]n care sunt amestecate tobe, care, cu sunetul lor ]n[bu=it, dau un c`ntec de jale. Cu aceast[ r`nduial[ domnul este dus la mitropolie =i, c`ta vreme se c`nt[ litaniile, ]l pun jos ]n fa\a stranei domne=ti, ]n care =edea c`t era ]n via\[. Dup[ aceea, cel care roste=te cuv`ntul de ]ngrop[ciune se urc[ ]n amvon =i spune multe vorbe de laud[ despre domn, ]i pomene=te virtu\ile, arat[ ce p[gube=te \ara prin moartea lui =i la urm[ m`ng`ie pe ascult[tori pentru paguba aceea, n[d[jduind c[ vor afla iar[=i virtu\ile adunate ale celui r[posat ]n fiul =i urma=ul s[u. Dup[ ce sf`r=e=te de vorbit, se apropie de n[s[lie to\i arhiereii, stare\ii, boierii cei mari =i cei mici =i to\i cei care au slujit la curtea lui, s[rut[ m`na dreapt[ a mortului =i crucea pe care o \ine ]n m`na aceasta. Dup[ ce ]i arat[ =i aceast[ cinstire din urm[, ]l duc — dac[ a dorit s[ fie ]ngropat ]n cetate — la locul de ]ngropare hot[r`t, cu acela=i alai cu care l-au adus ]n biseric[ =i-l coboar[ ]n groap[, cu n[frame de m[tase, boierii din starea ]nt`i. Mitropolitul arunc[ peste sicriu cel dint`i pumn de \[r`n[. }n vremea aceasta se slobozesc tunurile, iar dang[tul clopotelor, care face o larm[ asurzitoare =i care nu se opre=te p`n[ ce nu se umple groapa, se amestec[ cu sunetele muzicii. Iar dac[ domnul a poruncit ca s[-l ]ngroape ]ntr-o m[n[stire aflat[ departe de cetate, atunci numai c`\iva boieri, ]mpreun[ cu slujitorii cur\ii, sunt r`ndui\i s[-i duc[ trupul acolo cu mare fast. Ei arat[ =i acuma domnului r[posat aceea=i cinstire pe care i-au ar[tat-o c`t era ]n via\[. Dac[ drumul lor trece printr-o cetate sau printr-un t`rg, ei coboar[ trupul din car, ]l ridic[ pe umeri =i-l poart[ p`n[ la marginea cealalt[ a cet[\ii sau t`rgului. C`nd ajung la urm[ la m[n[stirea hot[r`t[ pentru ]ngropare, ]l ]ngroap[ cu acela=i fast ar[tat mai sus =i anin[ stema domneasc[ pe peretele cel mai de aproape de morm`nt al bisericii.

148

CAPITOLUL AL XI-LEA Despre legile |[rii Moldovei

Din pricina t[cerii istoricilor nu se =tie ce legi au fost ]n vremurile vechi ]n Dacia. Dup[ asem[narea obiceiurilor la alte noroade barbare, putem s[ credem c[ voia domnilor =i dreptul firesc au avut putere ca =i legile scrise.

Dar c`nd Dacia a fost schimbat[ ]n provincie roman[ =i ]mp[ratul Ulpiu Traian a a=ezat aici romani, dup[ ce l-a biruit pe Decebal =i s-a st`rpit norodul din locurile acestea, Dacia a luat legile romane de la locuitorii ei cei noi.

Acestea \inur[ at`ta vreme c`t a stat \ara sub st[p`nirea ]mp[ra\ilor romani =i bizantini. Iar dup[ ce a fost de=ertat[ de locuitori din pricina n[v[lirilor barbarilor, ]mp[ra\ii bizantini s-au v[zut sili\i s[ p[r[seasc[ aceast[ provincie, cuget`nd numai la sc[parea lor, legile romane au ]nceput atunci s[ se strice =i s[ se schimbe de c[tre daci, p`n[ ]ntr-at`ta ]nc`t la ]ntemeierea cea nou[ a Moldovei cu norocoasa desc[lecare a lui Drago=, judec[torii abia mai =tiau cum sa ]mpart[ dreptatea. Alexandru, cei dint`i despot al Moldovei, care a vrut s[ lecuiasc[ r[ul acesta =i pe care ai no=tri l-au numit cel Bun pentru faptele lui mari, a primit de la ]mp[ra\ii bizantini, odat[ cu domnia, =i legile grece=ti twnbailiƒwn cuprinse ]n Codicile bazilicalelor, =i din c[r\ile acelea ]ntinse a scos ceea ce alc[tuie=te acuma pravila din Moldova. Osebit de acestea, feluritele 149

obiceiuri pe care ace=tia le-au luat, ]n timpul r[t[cirii lor ]ncoace =i ]ncolo, de la neamurile megie=e, n-au putut fi =terse, asa cum altminteri aproape oricare neam de pe p[m`nt are obiceiurile sale deosebite, cum sunt acelea cu privin\[ la: mo=tenire, diate, ]mp[r\eala mo=iilor =i la zilele de corvoad[. De aceea la moldoveni s-au ivit dou[ feluri de legi: una scris[, ]ntemeiat[ pe legile ]mp[ra\ilor romani =i \arigr[deni =i pe hot[r`rile soboarelor biserice=ti, =i una nescris[, care ar putea fi numit[ datina norodului, cum se nume=te =i ]n limba noastr[ cu vorba slavoneasc[ obicei, care ]nsemneaz[ datin[ =i obicei. Dar, pentru c[ aceste obiceiuri nu sunt scrise =i au fost adesea r[st[lm[cite de c[tre judec[torii cump[ra\i =i folosite ca s[ sprijine str`mb[tatea, Vasile Lupu Albanezul, domn al Moldovei, ]n veacul trecut a pus oameni cinsti\i =i cunosc`nd legile \[rii s[ adune laolalt[ toate legile scrise =i nescrise, alc[tuindu-se din ele un codice deosebit de legi1, r[mas =i ast[zi c[l[uza judec[torilor din Moldova pentru ]mp[r\irea drept[\ii.

1 Pravila, ap[rut[ ]n 1646, ]n tiparni\a de la Trei Ierarhi, poart[ titlul: Carte rom`neasc[ de ]nv[\[tur[ de la pravilele ]mp[r[te=ti =i de la alte giude\e cu dzisa =i cu toat[ cheltuiala lui Vasile Voievodul =i domnul |[rii Moldovei den multe scripturi t[lm[cit[, den limba ileneasc[ pre limba rom`neasc[. Prima parte a pravilei s-a inspirat din legi bizantine, bazate pe legisla\ia lui Iustinian; partea a doua se bazeaz[ pe opera Praxis et Theorice (Criminalis (1616) a juristului italian Prosper Farinaccius.

Titlul pravilei indic[ folosirea acestei lucr[ri ]ntr-o versiune greceasc[.

150

CAPITOLUL AL XII-LEA Despre divanul de judecat[ al domnului =i al boierilor

Domnul \ine divan de judecat[ ob=teasc[ de trei sau patru ori pe s[pt[m`n[, ]n tot cursul anului, afar[ de zilele pe care biserica le-a hot[r`t pentru posturile cele mari. Divanul cu acest cuv`nt turcesc numesc moldovenii sala cea mare de primire se afl[ totdeauna ]n mijlocul palatului domnesc. Aici, la peretele din fund, este a=ezat scaunul domnului, av`nd aninat[ deasupra o icoan[ a lui Isus Hristos ]n fa\a judec[\ii =i dinaintea ei arde necontenit o lum`nare. }n partea st`ng[, pe care moldovenii o socotesc, dup[ felul turcesc, mai de cinste dec`t dreapta, se afl[ scaunul mitropolitului, dup[ care urmeaz[ boierii dreg[tori dup[ starea lor. }n fa\[, l`ng[ peretele din dreapta al s[lii, ]=i au locul boierii f[r[ dreg[torii. }n mijloc, l`ng[ domn, la dreapta sa, =ade sp[tarul cel mare, \in`nd spada domneasc[; ceva mai departe, tot de aceast[ parte, =ade postelnicul cel mare, cu un =ir lung de postelnicei. Ceilal\i care sunt de trebuin\[ ]n divan, aprozi =i arma=i, stau ]n fa\a domnului, a=a ca s[-i aib[ el ]naintea ochilor. }ndat[ ce domnul dup[ o rug[ciune scurt[ c[tre Hristos judec[torul se a=az[ ]n scaun, toat[ lumea din sal[ tace =i, la porunca portarului, aprozii aduc ]nl[untru c`te doi, c`te trei dintre pricina=ii aduna\i 151

]n fa\a por\ii. Dup[ ce li se ascult[ j[luirea, ace=tia sunt l[sa\i s[ iasa afar[ prin alt[ u=[ a divanului, care d[ ]nspre curtea mica a palatului — dac[ nu sunt du=i la temni\[. Dup[ ace=tia urmeaz[ al\ii, p`n[ c`nd nu mai r[m`ne nimeni care s[ se j[luiasc[. La amiaz[ se hot[r[=te j[luitorilor r[ma=i alt[ zi ca s[ se ]nf[\i=eze la judecat[.

Aceast[ judecat[ este ]ns[ a=a de ]nfrico=at[ =i nep[rtinitoare, ]nc`t ]nsu=i logof[tul cel mare, dac[ ar fi p`r`t =i de un \[ran, ]ndat[ ce =i-a auzit numele pomenit trebuie s[ se scoale de la locul s[u =i s[ se a=eze de-a st`nga \[ranului, p`n[ ce ispr[ve=te j[luirea. Pricinile cele mari le judec[ domnul ]nsu=i, pe cele mai mici le las[ ]n seama boierilor. Boierii c[rora li se ]nf[\i=eaz[ pricina o cerceteaz[ pe la casele lor =i hot[r[sc. Dac[ j[luitorul =i p`r`tul sunt mul\umi\i de judecat[, atunci ea are aceea=i putere ca =i cum ar fi fost f[cut[ ]n divanul domnesc. Dar dac[ una din cele dou[ p[r\i socoate c[ i s-a f[cut str`mb[tate, poate s[ se j[luiasc[ iar[=i la divanul de judecat[ al domnului. }n fa\a acestuia pricina se cerceteaz[ din nou =i, dac[ se dovede=te c[ un boier a f[cut judecat[ str`mb[, pentru c[ a luat plocoane, sau din p[rtinire, sau fiindc[ nu se pricepe s[ judece, atunci se pedepse=te ]nfrico=at.

Iar dac[ domnul socoate c[ aceluia care s-a j[luit din nou i s-a f[cut judecat[ dreapt[, atunci ]l pedepse=te s[ fie b[tut cu vergile, pentru c[ a def[imat judecata boierului, iar dup[ aceea, pentru c[ nu a b[gat ]n seam[ porunca st[p`nirii, se mai pedepse=te dup[ socotin\a domnului, trebuind s[ pl[teasc[ ]ndoit =i cheltuielile celeilalte p[r\i. C`nd domnul vrea s[ asculte el ]nsu=i jalbele pe care le socote=te mai ]nsemnate sau de m`na ]nt`i, porunce=te s[ vin[ la divan p`r`tul =i j[luitorul, ]i las[ s[ spuna slobod tot ce g`ndesc c[ ar fi de folos pentru 152

ap[rarea lor sau pentru ]nvinov[\irea par\ii dimpotriv[.

Dup[ ce se cerceteaz[ pricina, mitropolitul =i fiecare din boierii afla\i ]n divan spun ce g`ndesc cu glas tare (m[car c[ =tiu c[ domnul are alt g`nd) =i apoi ]l las[ pe p`r`t slobod sau ]l judec[ vinovat. Boierilor f[r[ de slujbe nu li se ]ng[duie s[ aduc[ nimic ]n fa\a domnului =i nici s[-=i spun[ g`ndul, dec`t dac[ ]i ]ntreab[ domnul. C`nd s-au auzit g`ndurile tuturora =i s-a cunoscut c[ cineva e vinovat, domnul ]ntreab[ pe mitropolit ce pedeaps[ i se cade dup[ legile politice=ti =i cele biserice=ti. Mitropolitul cite=te mai ]nt`i cuvintul legii =i dup[ aceea cere mila domnului, c[reia legile nu-i pot pune stavil[. Acela=i lucru ]l fac ]ndat[ =i boierii. La urm[, domnul ]=i spune g`ndul s[u =i las[ slobod pe p`r`t sau ]l os`nde=te la moarte sau la alt[ pedeaps[. Cei care sunt p`r`\i pentru vreo f[r[delege mare se dau arma=ului cel mare, ca s[-i bage ]n temni\[. Iar aceia care se bag[ ]n temni\[ din pricina datoriilor se dau pe seama v[tafului de aprozi.

Os`ndele sunt de mai multe feluri: pe t`lhari ]i sp`nzur[, pe jefuitorii de biserici ]i arde, boierului care a f[cut moarte de om, ]i taie capul, pe \[rani ]i pune ]n \eap[ =i-i omoar[ ]n chipul acesta cu ]ncetul =i ]n chinuri. Asemenea f[r[delegi numai arareori le pedepse=te domnul cu o pedeaps[ mai bl`nd[ — doar dac[ omor`torul se ]nvoie=te cu rudeniile ucisului =i acestea arat[ ]n fa\a domnului =i a celorlal\i c[ ]l iart[ de vin[ =i de pedeaps[ =i nu cer s[ se pl[teasc[ s`ngele cu s`nge sau moartea cu moarte.

Dac[ omor`torul poate s[ dob`ndeasc[ iertare, acesta atunci poate s[ =i n[d[jduiasc[ ]ntruc`tva c[ va afla mil[ =i la domn; dar el nu poate s[ fie ]ncredin\at c[ va sc[pa cu via\[. Iar dac[ din faptele lui de p`n[ atunci domnul =tie c[ r[utatea lui nu mai poate fi ]ndreptat[ prin nici o 153

pedeaps[ sau sunt alte pricini pentru care nu voie=te s[-i d[ruiasc[ via\a, atunci obi=nuie=te s[ dea r[spuns c[ j[luitorii =i rudeniile ucisului pot s[ ierte uciga=ului f[r[delegea s[v`r=it[, dar el nu poate suferi ca ]n \ara lui s[ tr[iasc[ uciga=i =i al\i tic[lo=i, ca s[ se spurce de la stric[ciunea lor m[dularele cele s[n[toase ale \[rii. Cu acest cuv`nt ]l os`nde=te sau la moarte sau ]l trimite la ocn[.

Boierii care au luat din banii \[rii sau care au uneltit cu primejdie asupra vie\ii domnului (lucru care se ]nt`mpl[ adesea dup[ cugetul cel nestatornic al moldovenilor) domnul poate s[-i os`ndeasc[ la moarte =i la pierderea mo=iilor, f[r[ s[ mai ]ntrebe pe ceilal\i boieri. Iar dac[ nu are a se teme c[ t[r[g[narea ar aduce vreo pagub[ sau primejdie ca uneltitorii ceilalti, v[z`ndu-se a nevoie, s[-=i ]nf[ptuiasc[ lucrarea lor, atunci domnul, ca s[ arate dreptatea judec[\ii sale =i ca s[ bage spaima ]n ceilal\i, porunce=te s[-l aduc[ pe r[zvr[tit ]n fa\a divanului de judecat[ =i ]i v[de=te vinov[\ia cu scrisorile prinse dac[ are asemenea scrisori sau cu alte m[rturii, apoi ]l os`nde=te la moarte sau la alt[ pedeaps[. Dac[ i se cade os`nda la moarte, nu poate s[-i dea alt[ pedeaps[ dec`t t[ierea capului, iar daca ]l pedepse=te cu b[taia, nu o poate ]mplini nimeni altul dec`t domnul cu m`na lui, ori cu topuzul (buzdugan domnesc) care, ce e drept, love=te cel mai tare, dar nu vat[m[ onoarea sau cu vergi =i bice, care este socotit[ b[taia cea mai de ocar[. Alte pricini nu z[bovesc mult[ vreme ]n divan, ci orice pricin[ care trebuie judecat[ se ispr[ve=te de obicei ]n aceea=i zi sau, c`nd este prea ]nc`lcita, se aduce de trei, patru ori ]n divan. Dac[ domnul nu poate s[ vin[ ]n divan, fiindc[ e bolnav sau are alte trebi, boierii se a=eaz[ pe la locurile lor ca =i c`nd domnul ar fi de fa\[, ascult[ j[luirile =i le 154

hot[r[sc, trimi\`nd judec[\ile lor scrise la domn, ar[t`ndu-i =i chipul cum s-a f[cut judecata. Afar[ de aceasta, oricine este slobod s[ dea jalb[ domnului, atunci c`nd se duce la biseric[ sau la preumblare, pe care le ia sp[tarul al treilea =i le pune pe masa domnului c`nd se ]ntorc la curte. Dup[ aceea vine logof[tul de tain[, care le cite=te domnului =i scrie pe marginea jalbei hot[r`rea acestuia.

El rupe jalbele mincinoase sau acelea prin care se cere vreo str`mb[tate. Dup[ aceea sp[tarul d[ ]napoi jalbele celor ce le-au f[cut. Mai marele aprozilor are grij[ s[ se ]mplineasc[ voia domnului. Nu s-a auzit niciodata zic`ndu-se c[ hot[r`rea domnului ar fi fost dob`ndit[ prin daruri, nici el c[ s-ar fi ab[tut de la calea drept[\ii ca s[ p[rtineasc[ pe careva, de=i s-a v[dit c[ lucrul acesta s-a ]nt`mplat de mai multe ori printre boieri. Aceasta este or`nduiala cu care jalbele celor asupri\i ajung la judec[torul cel mai mare al Moldovei, adic[ la domn, =i chipul ]n care se judec[.

Acuma trebuie sa mai spunem ceva si despre judec[\ile mai mici. Ele sunt de dou[ feluri: judec[\i de ob=te ale \[rii, adic[ judec[\i ale unui \inut, =i judec[\i deosebite, adic[ ale locului. To\i sfetnicii domne=ti =i boierii divanului din starea ]nt`i au putere s[ judece =i s[ hot[rasc[ pricinile de judecat[ ]n toat[ Moldova, de ]ndat[ ce se g[sesc afar[ din Ia=i; ]ns[ cei doi vornici mari au o putere =i mai mare. Nici unul dintre locuitorii \inutului pe care ]l au ei ]n seam[ nu se poate trage de la judecata lor; dar oricare din cele dou[ p[r\i poate s[ nu primeasc[ judecata celorlal\i boieri =i s[ se duc[ la divanul domnesc; dac[ judecata vornicului nu mul\ume=te una sau cealalt[ din p[r\i, aceasta este slobod[ s[ se jeluiasc[ din nou la divanul domnesc. Dac[ s-a ]nf[\i=at divanului dom155

nesc, pricina nu se mai cerceteaz[, ci se caut[ numai s[ se vad[ dac[ judecata a=a cum este scris[ ]n hot[r`rea vornicului, ce se d[ dup[ obicei la partea c`=tig[toare a fost dat[ dup[ dreptate =i dup[ legea \[rii. O pricin[ se cerceteaz[ din nou numai atunci c`nd cineva face jalb[ la divanul domnesc dup[ ce a fost judecat de un boier pe care ]l primise mai ]nainte judec[tor. Dac[ judecata boierului se socote=te str`mb[ lucru ce se ]nt`mpl[ adesea atunci el trebuie s[ sufere pedepse grele. Dar dac[ la cercetare se afl[ c[ judecata a fost dreapt[ =i c[ j[luitorul pus pe g`lceav[, a v[t[mat din nechibzuin\[ cinstea boierului, atunci se pedepse=te cu b[taia =i trebuie s[ pl[teasc[ ]ndoit cheltuielile p[r\ii vr[jma=e. Osebit, boierilor din starea ]nt`i li s-a mai ]ng[duit s[ judece =i s[ hot[rasc[ =i ]n pricinile din cetatea Ia=i, dac[ se ]nvoiesc cele dou[ par\i ]n g`lceav[, fiindc[ nimeni nu poate fi ]mpiedicat s[ se duc[ la divanul domnesc. Dac[ un boier a judecat ]n divanul domnesc vreo pricin[ care i s-a dat lui ]n seam[, el trebuie s[ dea hot[r`rea lui ]mpreun[ cu temeiurile ei, printr-un diac al divanului, logof[tulul cel mare; dac[ acesta socote=te c[ judecata s-a f[cut dup[ dreptate =i dup[ legea cea de ob=te =i dup[ cea bisericeasc[, scrie cu m`na lui dedesubt: S-a cercetat =i o d[ logof[tului de tain[ ca s[ o pecetluiasc[ cu pecetea divanului, dup[ care hot[r`rea nu se mai poate schimba. Iar dac[ socote=te c[ boierul a judecat cu str`mb[tate, atunci logof[tul cel mare rupe scrisoarea =i trimite pe j[luitor la divanul domnesc. }ns[ afar[ de curte logof[tul cel mare nu poate nici s[ cerceteze iar[=i =i nici s[ lepede judecata altui boier. Cu nici un chip nu-i este ]ng[duit unui boier dintr-un rang mai de jos s[ r[stoarne hot[r`rea unui boier mai mare. Iar fiindc[ boierii cei 156

mari trebuie s[ fie aproape necontenit la curtea domneasc[ =i nu pot s[ judece toate pricinile din toat[ \ara, de aceea s-au or`nduit ]n cet[\i =i t`rguri judec[tori care s[ judece pricinile locuitorilor Moldovei. }n unele locuri ace=tia se numesc p`rc[labi, iar ]n altele vornici =i c[m[ra=i. La Hotin, Cern[u\i, Suceava, Neam\ =i Soroca sunt c`te doi p`rc[labi, care poart[ =i numele de obl[duitori, fiindc[ aceste cet[\i sunt cele mai de frunte; asemenea mai sunt c`te doi la Roman, Boto=ani (t`rg care este ]n st[p`nirea doamnei), Orhei, Chi=in[u, L[pu=na, F[lcii, Gala\i, Tecuci, Tutova =i Putna. Celelalte t`rguri mai mici, cum sunt Bac[u, T`rgul Frumos, H`rl[ul, Covurluiul =i Vasluiul, au fiecare numai c`te un p`rc[lab. La B`rlad sunt doi vornici, care judec[ pricinile ]n locul vornicului cel mare din |ara de Jos. Tot doi sunt =i ]n \inutul Dorohoi, ]n locul vornicului cel mare al |[rii de Sus: unul la C`mpulung =i unul la Vaslui. Peste ocnele de sare din \inutul Ocna sunt doi c[m[ra=i deosebi\i.

Ace=tia to\i pot s[ judece aproape toate pricinile, dar nu pot hot[r] dec`t pe cele mai mici. Pe cele mai de seam[ trebuie s[ le trimit[ ori la vornicul cel mare al \inutului acela, ori, dac[ se judec[ din nou, la divanul domnesc.

Atunci ]ns[ ei hot[r[sc p[r\ilor ]mpricinate un soroc, adic[ o zi c`nd am`ndou[ p[r\ile trebuie s[ se ]nf[\i=eze ]naintea domnului. Aceasta se face astfel: p`rc[labul trimite o scrisoare ]n care veste=te c[ cutare =i cutare, care tr[iesc ]n necontenit[ g`lceav[ din cutare pricin[, fac jalb[ la divanul domnesc =i f[g[duiesc s[ se ]nf[\i=eze la divan ]n cutare zi sau la cutare soroc. Aceast[ scrisoare o rupe ]n dou[ =i d[ c`te o parte fiec[reia dintre p[r\ile ]mpricinate. Dac[ vreuna din ele nu se ]nf[\i=eaz[ la divan la sorocul hot[r`t, trebuie s[ pl[teasca o heria, adic[ 157

gloab[: un \[ran 25 de galbeni, un r[ze= 100 =i un boier 600. De aceast[ pedeaps[ nu poate sc[pa nimeni dec`t dac[ poate s[ dovedeasc[ fie c[ a fost bolnav, fie c[ a ]mplinit vreo slujb[ domneasc[, fie c[ i-au fost ]ncredin\ate, de c[tre cei mai mari, trebi ale \[rii, care l-au ]mpiedicat s[ se ]nf[\i=eze.

158

CAPITOLUL AL XIII-LEA Despre veniturile vechi =i cele de acum ale Moldovei

At`t cronicile noastre moldovene=ti, c`t =i hrisoavele domnilor de odinioar[ arat[ cu prisosin\[ c[, alt[ dat[, ]ncep`nd din vremea desc[lecatului lui Drago=, toat[ Moldova era mo=tenire a domnului1, c[ci locuitorii cei noi ai Moldovei nu puteau s[-=i aleag[ mo=ii anume nici s[ le st[p`neasc[, ci acestea le erau d[ruite de c[tre domn, ]mpreun[ cu boieria dup[ cum fiecare izb`ndea s[ se fac[ vestit prin vitejia sa =i ca s[-=i \ina rangul, primeau ]n dar sate =i mo=ii. C[ lucrul acesta este adev[rat arat[ hrisoavele neamurilor cele vechi din Moldova, pe care se bizuie st[p`nirea lor asupra satelor =i din care se l[mure=te c[ sunt numai daruri, pentru care au a mul\umi d[rniciei domnului. Ca s[ lumin[m mai bine acest lucru, 1 La sf`r=itul secolului al XIV-lea =i ]nceputul secolului al XV-lea, exista, al[turi de proprietatea domneasc[, proprietate boiereasc[ =i m[n[stireasc[, ]n afar[ de cea a \[ranilor. Afirma\ia lui Cantemir c[ ]ntreaga Moldov[ ar fi fost mo=tenire a domnului este tenden\ioas[, determinat[ de inten\iile sale politice de a crea un stat centralizat, ]n care domnitorul s[ aib[ drepturi absolute. Nu este mai pu\in adev[rat, ]ns[, c[ domnul r[spl[tea serviciile boierilor credincio=i cu mo=ii. }n majoritatea cazurilor, domnii nu f[ceau, ]nsa, altceva dec`t s[ le ]nt[reasc[ boierilor o proprietate existent[ de fapt.

159

am voi s[ pomenim aici un hrisov dat str[mo=ului nostru Teodor Cantemir de c[tre +tefan cel Mare, av`nd cuprinsul urm[tor: “Fiindc[ Teodor Cantemir, p`rc[lab pe Chilia =i Smila, s-a ar[tat a fi o slug[ credincioas[ =i un o=tean viteaz al crucii lui Hristos, ]ntru ap[rarea acestor cet[\i ]mpotriva n[v[lirilor turce=ti =i t[t[r[=ti =i fiindc[ la urm[ toate locurile acestea au fost, cu voia lui Dumnezeu, pustiite =i r[pite de c[tre turci, fiind silit de puterea acestora s[ p[r[seasc[ mo=ia p[rinteasc[, d[ruit[ mo=ului =i str[mo=ului s[u, pentru slujbele f[cute cu credin\[, de c[tre str[mo=ii no=tri r[posa\i ]ntru domnul, d[ruim, de aceea, sus-pomenitului Teodor Cantemir, din dragoste, =i mil[ cre=tineasc[, trei sate ]n \inutul F[lciului cu tot ce \ine de ele, p[duri, c`mpii, ape =i iazuri =i-l facem mai mare peste tot codrul Tigheciului =i c[pitan mai mare al c[l[rimii de acolo” (care pe atunci era ]n num[r de opt mii de oameni, dup[ cum m[rturisesc cronicarii). }n acela=i fel gr[iesc =i hrisoavele date altor neamuri. Din aceast[ pricin[ aproape c[ nu ]nt`lne=ti ]n Moldova vreun neam de boieri care s[ nu-=i trag[ numele de la satul primit de ]ntemeietorul s[u ca dar de la domn. A=a, mai t`rziu, Cantemir s-a numit Sili=teanu de la satul cu acela=i nume, Racovi\[ de la Racova =i Ureche de la Ureche=ti. Dar fiindc[ ]n vremile ce urmar[ boierii s-au ]nmul\it foarte mult =i se p[rea c[ aceste danii vor slei veniturile \[rii ]ntregi, domnii au desp[r\it, pentru binele \[rii, veniturile care mai ]nainte intrau ]n aceea=i vistierie at`t pentru cheltuielile domnului, c`t =i pentru cheltuielile \[rii.

Pentru cheltuiala cur\ii lor, domnii =i-au oprit toate cet[\ile =i t`rgurile Moldovei, ]mpreun[ cu dou[sprezece sate din apropierea lor; apoi ocnele de sare, v[mile, zeciuiala la oi, porci =i stupii de albine de la \[rani =i de la 160

r[ze=i pentru c[ boierii sunt =i p`n[ ast[zi slobozi de asemenea d[ri. Pe toate celelalte le-au l[sat \[rii =i boierilor =i au hot[r`t ca fiecare cas[ \[r[neasc[ s[ pl[teasc[, ]n vreme de pace, pentru trebuin\ele \[rii, 80 de aspri, adic[ un florin, dajdie numit[ de ei fum[rit; ]n vreme de r[zboi, un taler ]mp[r[tesc sau 120 aspri, iar la vreme de mai mare nevoie, un galben, care pre\uia atunci 200 aspri.

Cititorul poate s[-=i dea lesne seama ce mul\i bani se adunau, dac[ erau ]ndestul[tori pentru a \ine 40 000 de o=teni moldoveni =i 14 000 de str[ini: nem\i, cazaci, s`rbi, bulgari, alvani\i =i greci. Se cunoa=te din catastifele cu socoteli ale \arii c[ numai veniturile domnului f[ceau peste 60 000 taleri ]mp[r[te=ti ]n fiece an, iar numai din C`mpulung se str`ngeau 24 000 de oi sub numele de zeciuial[. Iar acuma, vai ! Moldova a c[zut ]ntr-o s[r[cie =i tic[lo=ie a=a de mare, ]nc`t abia se mai scoate a =asea parte din veniturile de odinioar[. Adic[ se scot din v[mi cam 30 000, din ocne 10 000, din cet[\i =i t`rgurile unde sunt p`rc[labi 15 000, din zeciuiala oilor de obicei 10 000 taleri ]mp[r[te=ti; iar ]n anul cel dint`i de domnie, c`nd =i boierii trebuie s[ dea zeciuial[, se scot 20 000; din zeciuiala stupilor de albine =i a porcilor 25 000, de la curteni sau boierii de starea mai de jos 15 000 de taleri ]mp[r[te=ti, care, socotindu-se laolalt[, fac ceva mai mult ca 100 000 taleri ]mp[r[te=ti. Aceste venituri domnul le poate folosi cum ]i place, pentru cheltuielile lui =i pentru cele ale cur\ii sale. }ns[ veniturile \[rii nu sunt hot[r`te dup[ puterile supu=ilor, ci dup[ m[sura l[comiei turcilor.

C[ci orice ar cere ace=tia, nu se poate s[ nu li se dea, iar domnul nu este dator s[ dea =i el ceva, din veniturile sale, pentru u=urarea locuitorilor. Purtarea de grij[ pentru veniturile \[rii o au ]n seam[ cei =apte boieri de frunte, numi\i 161

]ndeob=te boieri de sfat. Numai lor le este ]ng[duit s[ intre ]n vistierie (odaia ]n care se \ine sfatul \[rii). Asemenea numai vistiernicul cel mare (mai marele vistieriei) =ade ]ntre d`n=ii, fiindc[ pe seama lui se afl[ vistieria =i are cheia de la c[mara acesteia. C`nd sose=te vreo porunc[ de la Poart[ sau c`nd domnul socote=te c[ e de trebuin\[ pentru trebile \[rii, atunci el ]i cheam[ pe cei =apte boieri prin scrisoare la sfat. Ace=tia se adun[ la vistierie =i, dup[ ce se sf[tuiesc, ]l vestesc pe domn, prin vistiernicul cel mare, despre ceea ce socotesc d`n=ii c[ trebuie s[ se fac[. Dac[ domnul ]ncuviin\eaz[ sfatul lor, atunci porunce=te s[ se ]mplineasc[ lucrul p`n[ ]n at`tea zile. Dup[ aceea se trimit prin \inuturi doi sau trei dintre ei — sau =i mai mul\i dac[ e de trebuin\[ pentru ]mplinirea lucrului — ca s[ adune banii sau zahereaua sau orice li s-a poruncit =i dau totul vistiernicului, de la care iau dovad[ de ceea ce a primit. Vistiernicul e dator s[ ]nf[\i=eze acelora=i =apte boieri din sfat, la fiecare sfert de an, socoteala veniturilor =i cheltuielilor. }n vremi lini=tite se afl[ ]ntotdeauna ]n vistierie de la 30 000 p`n[ la 40 000 taleri ]mp[r[te=ti. Dar c`nd Poarta trimite domn nou sau c`nd ]nnoie=te domnia celui dinainte cu firman nou de domnie, trebuie s[ se adune ]n jur de 50 000 de taleri ]mp[r[te=ti =i tot acest b[net trebuie smuls =i stors ]n toate chipurile de la bie\ii supu=i, numai s[ sature l[comia f[r[ margini a cur\ii turce=ti. De aceea trebuie s[ ne a=tept[m la o dec[dere =i mai mare, pentru c[ lipsa =i s[r[cia cresc din zi ]n zi.

162

CAPITOLUL AL XIV-LEA Despre tributul =i pe=che=urile pe care Moldova le pl[te=te Por\ii

Din vremea c`nd o=tile turce=ti s-au ivit la malurile Dun[rii =i p`n[ ]n vremea lui +tefan cel Mare, moldovenii =i-au ap[rat viteje=te slobozenia =i nu s-au l[sat ]n=ela\i nici de lingu=iri, nici de mari f[g[duieli =i nici de pilda vecinilor lor, a valahilor, ca s[-=i v`re grumajii ]n jug str[in. Iar daca cronicile noastre moldovene=ti cele vechi arat[ ca domnii Moldovei ar fi dat bani turcilor de mai multe ori, de la lucrul acesta nici noi nu ne d[m ]n l[turi.

C[ci domnii no=tri cei ]ntelep\i, av`nd putin\a s[ r[scumpere cu bani suferin\ele, urm`nd pilda senatului vene\ian, at`t de vestit pentru ]n\elepciunea lui ]n trebile politice=ti, mai bucuro=i au voit s[-=i ]ndurereze punga dec`t \ara =i supu=ii. Dar un tribut care s[ fi fost statornic =i necurmat nu s-a putut pune p`n[ ]n vremea lui +tefan cel Mare.

Abia fiul s[u, Bogdan cel Chior, a ]nchinat Moldova turcilor — dup[ cum se zice, ]n urma diatei l[sate de tat[l s[u — ]nvoindu-se s[ le dea, ]n fiece an, 4 000 de galbeni, 40 de cai =i 24 de =oimi, dar nu ca tribut, ci numai ca semn de ]nchinare, iar atunci c`nd ]mp[ratul s-ar duce el ]nsu=i la r[zboi, s[ trimit[ =i d`nsul ]n oastea turceasc[ 4 000 de moldoveni, ca s[ desfunde drumurile =i s[ ]ntocmeasc[ podurile. Aceste tocmeli au \inut aproape un veac, iar 163

turcii, mul\umi\i c[ au pus fr`u zimbrului moldovenesc, nu ]ndr[zneau s[-i scurteze la\ul p`n[ nu-l ]mbl`nzesc.

Dup[ r[zvr[tirea lui Ioan Armeanul puterile moldovenilor fiind sleite de tot, ei au ]nceput s[ cear[ de la urma=ul acestuia, Petru, poreclit cel +chiop, 12 000 de galbeni (haraci). Cu toate c[ boierii s-au ]nvoit cu tributul cel nou, Petru n-a vrut sa fie socotit de c[tre urma=i drept cel dint`i care a f[cut Moldova s[ pl[teasc[ tribut =i de aceea s-a lep[dat de scaunul domnesc =i s-a dus ]n Transilvania, unde avea mo=ii. Turcii au pus ]n locul lui pe Iancul Sasul, un om haps`n =i crunt, Sardanapalul moldovenilor, care, ca s[ dob`ndeasc[ domnia, s-a ]nvoit cu tot ce vroiau turcii, c[ci el nu se temea c[ o s[-=i vat[me cu chipul acesta numele cel bun, pe care nici nu l-a avut vreodat[. Pentru c[, ]n vremile care au urmat, domnii au n[zuit ]n mai multe r`nduri s[ scuture jugul, mai ales c`nd le-au venit ]ntr-ajutor tulbur[rile dinl[untru, turcii au g[sit atunci prilej s[ m[reasc[ tributul, a=a ]nc`t cei 12 000 de galbeni s-au urcat la 65 000 taleri ]mp[r[te=ti care, trebuie s[ se pl[teasc[ acum la vistieria cur\ii turce=ti. Ca s[ ridice banii, turcii trimit ]n fiecare an ]n Moldova, c`nd nu se afl[ ]n r[zboi cu alte st[p`niri europene=ti, pe vreunul din slujitorii de tain[ ai sultanului, care poart[ numele de hasne-agasi (priveghetor ai vistieriei). Pe acesta ]l duc ]n cetate cu mare alai =i, dup[ ce num[r[ banii, ]i d[ din nou domnului, ca s[-i trimit[ la |arigrad. Pentru aceast[ osteneal[ i se d[ din partea domnului 7 500 de taleri ]mp[r[te=ti, ]mpreun[ cu o blan[ de samur. C`teodat[ trebuie s[ i se dea =i mai mult, dac[ ]n scrisoarea vizirului se afl[ vreo porunc[ de acest fel sau c`nd se =tie ]ndeosebi c[ acel hasne-agasi, are mult[ trecere la ]mp[ratul s[u. Iar c`nd capuchehaiele domnului 164

pl[tesc tributul de-a dreptul, ei dob`ndesc o dovad[ de la hasne-agasi, pe care o duc lui madenkalfasi (mai mare peste mine) =i primesc de la el alt[ dovad[, ]n care se arat[ c[ haraciul s-a pl[tit pentru tot anul. Am`ndou[ h`rtiile acestea le duc la mehtupci-effendi, logof[tul cel dint`i al marelui vizir, sau logof[tul de tain[, care, dup[ ce ia scrisorile celorlal\i, d[ o dovad[ din partea sa c[ banii s-au pl[tit. C`nd capuchehaiele domnului ]nf[\i=eaz[ dovada aceasta vizirului cel mare, acesta porunce=te s[-i ]mbrace cu c`te un caftan =i, ]mpreun[ cu tefterdarul, scrie domnului o scrisoare prea pl[cut[ cu acest cuprins: (dup[ titlu) “Banii pe care voi trebuie s[-i pl[ti\i ]n fiecare an s-au adus =i s-au pl[tit deplin, ]n acest an fericit, de c[tre hasne-agasi trimis de noi =i de c[tre capuchehaiele tale, care slujesc toat[ vremea la Poart[. Acum, cu bine !

Fii din bel=ug binecuv`ntat ]n toate =i p`inea prea]n[l\atului nostru ]mp[rat, st[p`nul nostru cel sf`nt, s[-\i priasc[. Am s[ te v[d. Sa faci tot asemenea =i de acum ]nainte ]n celelalte slujbe ale sultanului nostru, pun`ndu-\i toate puterile, cu poala suflecat[, dar s[ te p[zes\i s[ sluje=ti str`mb[t[\ii sau s[ te pui ]mpotriva poruncilor ce \i se trimit =i pa=ii t[i s[ fie statornici ]n ascultare =i credin\[. Pace \ie ! Dat[“ etc. Afar[ de tributul de fiecare an despre care am vorbit chiar acum, Moldova trebuie s[ mai pl[teasc[ la Bairam sau Pa=tele turcilor, drept pe=che= sau dar sultanului, 12 500 taleri ]mp[r[te=ti, ]mpreun[ cu dou[ bl[ni, una de samur pre\uind 1 500 taleri ]mp[r[te=ti =i alta de r`s; sultanei valide, adic[ mamei ]mp[ratului, 5 000 de taleri =i o blan[ de r`s; pentru ceara lum`n[rilor din palatul ]mp[r[tesc 6 000; pentru seul de trebuin\[ la unsul cor[biilor de r[zboi 12 000 de taleri; pentru c`zlar-agasi (mai marele eunuci165

lor) 2 500 de lei1 =i o blan[ de samur; vizirului 5 000 de taleri =i o blan[ de samur de mult pre\, pentru chehaia 2 500 de taleri =i o blan[ de samur; pentru tefterdar 1 000 de taleri, ]mpreun[ cu o blan[ de samur; lui reis-effendi 500 de taleri =i o blan[ de samur. Celelalte daruri ce se ]mp[r\esc slujitorilor ]mp[ratului =i vizirului: postavuri, m[t[suri =i bl[ni mai proaste de samur (pe care le numesc pacea, pentru c[ sunt f[cute din picioarele samurului), rareori fac mai pu\in de 40 000 de taleri ]mp[r[te=ti.

Pe deasupra, atunci c`nd se face r[zboi cu le=ii sau cu ru=ii, dac[ vizirul porunce=te s[ se fac[ pod peste Dun[re, sau s[ se adune cai pentru grajdul ]mp[r[tesc sau pentru trasul tunurilor mari, sau s[ se dea zaherea, \ara trebuie s[ se ]ngrijeasc[ de toate acestea. Dar toate cheltuielile se scad din haraci. C`nd se a=az[ domnul nu se pl[te=te totdeauna aceea=i sum[ de bani, ci se potrive=te dupa l[comia de bani a vizirului cel mare =i dup[ ambi\ia celui ce n[zuie=te la domnie. Dar este obicei s[ se pl[teasc[ ]mp[ratului 25 000 de taleri, mamei sultanului 5 000, vizirului 15 000, chehaiei pe jum[tate at`\ia. Tefterdarul dob`nde=te 1 000, reis-effendi 500 de taleri. Darurile pentru ceilal\i slujitori ai cur\ii =i pentru dreg[tori, cum este bairam pe=che=ul, adic[ darul de Pa=ti, se urc[ la 4 000 taleri. Ischimne-agasi, care ]l duce pe domn la scaun, dob`nde=te un dar de 10 000 de lei. De multe ori toate cheltuielile acestea ajung la 300 000 de lei, pe care trebuie s[-i dea \ara, nu domnul din punga sa. Asemenea =i ]nnoirea sau ]nt[rirea domniei se face cu cheltuial[. Cum am pomenit mai sus, este un mucarer mic =i unul mare.

1

Leonines — monede olandeze ]n circula\ie la acea vreme.

166

Cel mic este hiucm-firmanul sau firmanul de domnie, ce se pl[te=te 25 000 de taleri, iar c`nd vizirul este binevoitor domnului, =i mai pu\in. Dar mucarerul mare, prin care se ]nnoie=te firmanul de domnie dup[ trei ani, se face tot cu at`ta cheltuial[ ca =i punerea unui domn nou. Afar[ de aceasta, c`nd un capugi-ba=a sau alt slujitor de la curtea ]mp[r[teasc[ se trimite la domn cu vreo porunc[, nu se poate s[ plece f[r[ s[ i se dea daruri.

167

CAPITOLUL AL XV-LEA Despre boierimea moldoveneasc[

Cine vrea s[ cerceteze de unde se trage boierimea moldoveneasc[ nu are trebuin\[ s[ alerge, dup[ pilda altor neamuri, la n[scociri ]ndoielnice =i ]ntunecate. Scriitorii greci =i latini, pe care to\i ]nv[\a\ii lumii ]i =tiu c[ sunt pricepu\i, ne dau ]n privin\a aceasta lumina cea mai limpede. Pentru c[ noi credem c[ cineva ar putea s[ t[g[duiasc[ c[ au fost solda\i =i cet[\eni romani aceia pe care Traian — dup[ ce a biruit pe regele Decebal =i a nimicit \ara dacilor — i-a str[mutat ]n Dacia ca locuitori noi.

Dac[ ne-ar lipsi alte m[rturii, numai faptul c[ Adrian, dup[ moartea lui Traian, l[s`nd barbarilor alte \inuturi asiatice, s-a oprit s[ p[r[seasc[ Dacia, numai fiindc[ se temea s[ nu duc[ la pieire at`tea mii de cet[\eni romani care erau acolo =i ]nc[ ar fi destul pentru cititorul care cunoa=te vremurile vechi ca s[ se ]ncredin\eze de adev[rul lucrurilor, dac[ =i-ar aduce aminte =i de obiceiul statornic la romani, dup[ care nu era ]ng[duit s[ se primeasc[ cineva ]ntr-o legiune, dac[ nu era cet[\ean =i deci de neam bun. De aceea noi socotim c[ e de prisos s[ ne ]mpotrivim n[scocirii lui Aeneas Sylvius, care zice c[ Moldova ar fi fost numai un loc de sc[pare pentru romanii surghiuni\i.

De altminteri n-a fost niciodat[ obiceiul ca s[ se soco168

teasc[ m[rturia unui scriitor din vremea aceea mai prejos dec`t ]nchipuirea =i prepusul dup[ bunul plac al altuia care a tr[it o mie de ani mai t`rziu. Noi nu avem de g`nd s[ v[dim mai pe larg ]n ce chip s-a p[strat neamul roman colonizat ]n Dacia at`tea veacuri de-a r`ndul de la Traian =i p`n[ ]n vremurile noastre. Vrem s[ facem acelora care mai au vreo ]ndoial[ o singur[ dovad[ =i anume c[ limba moldoveneasc[, ce se potrive=te mai mult dec`t oricare alt[ limb[ cu cea roman[, ne duce prea l[murit la str[mo=ii neamului nostru, f[r[ ca cineva s[ mai poat[ t[g[dui ]n vreun chip. Dar cu toate acestea noi nu cutez[m s[ spunem c[ neamurile boiere=ti cele mai de frunte, vestite ]n zilele noastre ]n Moldova, ar fi ]ntrecut ]n faim[ pe altele la fel cu ele, atunci c`nd romanii st[p]neau ]nc[ Dacia.

Noi cunoa=tem mult prea bine nestatornicia lucrurilor p[m`nte=ti =i =tim prea bine c[ Drago=, desc[lec[torul Moldovei, nu a pus ]n locurile cele mai de cinste =i ]n dreg[torii ale trebilor politice=ti =i ale oastei pe aceia care puteau s[ ]n=ire nume c`t mai multe ale ]nainta=ilor lor, ci pe aceia care-i ]ntreceau pe ceilal\i ]n vitejie =i credin\[. Asemenea mai =tim despre ei c[ ]n satele din Moldova, pustiite de n[v[lirile t[tarilor, au a=ezat \[rani goni\i din |ara Le=easc[, iar satelor ridicate din nou de d`n=ii, fie c[ le-au ad[ugat numele lor, fie c[ — lucru mai de crezut — au luat satele ca semn al boieriei lor. Asemenea se =tie prea bine c[ ]n vremea care a urmat — c`nd \[rile s`rbilor =i bulgarilor au fost nimicite de puterea turceasc[ =i a c[zut sub st[p`nirea str[in[ =i cetatea de scaun a grecilor, multe din neamurile boiere=ti cele mai de frunte ale acestor neamuri au fugit ]n Moldova, care, era locul de sc[pare al tuturora ]n vremea aceea =i pentru credin\a lor au dob`ndit ]mp[m`ntenirea =i boieria. Asemenea s-a 169

]nt`mplat =i cu c`teva neamuri boiere=ti ale t[tarilor, care au fost luate ostatece ]n r[zboaiele necontenite dintre sci\i =i moldoveni sau care din pricina g`lcevilor dintre ei s-au plecat domnilor de bun[voia lor, s-au cre=tinat =i s-au socotit vrednice s[ slujeasc[ \ara in dreg[torii politice sau ale oastei. Dup[ aceea, cu deosebire ]n veacul din urm[, de c`nd s-a ]nceput s[ se trimit[ domni ]n Moldova de la |arigrad, ace=tia ]=i cump[rau robi cerchezi =i abasieni (]n vremea c`nd nu erau ]nca domni =i se aflau ]n |arigrad) si dup[ ce ]=i ar[tau credin\a fa\[ de st[p`n, slujindu-i mult[ vreme, ]i puneau mai ]nt`i ]n slujbele cur\ii domne=ti, iar pe urm[ ]i ridicau =i ]n r`ndul boierilor, care le aducea privilegiile nobilimii. Domnii au primit ]n r`ndurile boierilor =i vreo c`teva neamuri le=e=ti, cu deosebire pe acelea care erau cele mai cu priin\[ \[rii Moldovei, tot a=a dup[ cum, dimpotriv[, mul\i moldoveni au fost primi\i ]n boierimea le=easc[. }nmul\indu-se ]n felul acesta prea mult num[rul boierilor, domnul a socotit s[ ]mpart[ boierimea ]n trei st[ri. }n cea dint`i s-au pus boierii aceia pe care ]i punea domnul ]nsu=i ]n dreg[toriile cele mai ]nalte ale \[rii sau urma=ii lor. Rangul lor este cam acela=i cu acela pe care ]l au ]n Rusia boiarii fa\[ de ceilal\i boieri mai de jos. }n starea a doua stau curtenii sau oamenii de la curte, care au mo=tenit un sat sau altul de la ]nainta=ii lor. }n starea a treia intr[ c[l[ra=ii, care pentru folosul mo=iilor ce li s-a d[ruit de domni, trebuie s[-l ]nso\easc[ totdeauna la r[zboi cu cheltuiala lor. Cei din urm[ sunt r[ze=ii, pe care i-am putea numi mai bine \[rani slobozi dec`t boieri. Ei sunt aproape la fel cu odnodvor\ii ru=i; nici ei nu au gospod[rii \[r[ne=ti mari, ci locuiesc mai mul\i laolalt[ ]ntr-un sat =i-=i lucreaz[ mo=iile fie ei ]n=i=i, fie cu slugile n[imite. Neamurile 170

boiere=ti pe care istoria moldoveneasc[ le pomene=te de la ]nceput s-au p[strat toate =i ast[zi =i, lucru de mirare, nici unul dintre neamurile vechi moldovene=ti nu a pierit de tot ]n at`t de multele r[zboaie =i ]n at`t de multele pr[d[ciuni ale t[tarilor, afar[ de un singur neam, al domnului moldovean — Vasile Lupu Albanezul, care era pe vremuri mai numeros dec`t toate celelalte, iar ast[zi s-a stins de tot. Cu toate c[ unele dintre neamurile acestea au ajuns ]ntr-o s[r[cie at`t de mare c[ din 5 000 de gospod[rii pe care le aveau mai fiecare ]n st[p`nire alt[dat[, abia le-au mai r[mas c`te vreo cinci, dar m[car neamul ]nsu=i s-a p[strat. Vrem s[ ar[t[m aici numele acestor neamuri =i, fiindc[ toate sunt deopotriv[ ]ntre ele, le vom numi ]n r`nduiala alfabetului.

Abaze=tii Arbure=tii Asanii, care se trag din Asan, frate al lui Ioan, domn al Valahiei, pomenit de Choniates.

Ar[pe=tii Banta=e=tii Ba=ote=tii Bogd[ne=tii Bubu=e=tii B[l=e=tii, dou[ neamuri Boule=tii Bu\urenii Burgule=tii Cantacuzinii, greci dup[ na=tere, care se trag din Ioan Cantacuzen, ]mp[rat la |arigrad.

Cantemirii, care se trag din Tataria Crimeii.

Caraba=e=tii Carpe=tii 171

Catargie=tii Cercheze=tii, cerchezi Ciaure=tii Ciob[ne=tii Ciogole=tii Clucere=tii Cost[che=tii sau Gavrile=tii Costine=tii, s`rbi Chiriache=tii Crupensche=tii, le=i Darie=tii Donice=tii Dr[go=e=tii Dr[ce=tii sau Done=tii Fratice=tii G[ne=tii Ghenghe=tii Goiene=tii H[b[=e=tii H]nce=tii H[z[re=tii Hrysoverghii, grec, neam ]mp[r[tesc Is[ce=tii Minule=tii Micle=tii Mile=tii Mire=tii Movile=tii. Din neamul acesta au fost cinci domni.

Motoce=tii Murgule=tii N[cule=tii Necule=tii, greci 172

Palade=tii, greci Petralifii, greci Pilate=tii Pisoschie=tii, le=i Pr[je=tii Racovi\e=tii Razii, greci Ropcene=tii Rusete=tii, greci Septilice=tii +old[ne=tii +ipotene=tii St`rce=tii Sturze=tii T[l[be=tii Talpe=tii T[m[=e=tii Tanskii T[utule=tii Totoe=tii Tudore=ti, greci Turcule\e=tii |ife=tii Uriche=tii V`rl[ne=tii Zore=tii Zorile=tii Odinioar[ era la moldoveni obiceiul — care trec`nd vremea a dob`ndit putere de lege — s[ nu se dea dreg[torii oamenilor tineri, m[car de se tr[geau din neamurile cele mai de frunte, p`n[ nu-=i dovedeau credin\a ]n alte slujbe mai mici =i dac[ nu ajungeau iscusi\i ]ndeletnicindu-se 173

mult[ vreme cu acele lucruri. De aceea boierii cei mai mici, ]ndat[ ce fiii lor treceau de v`rsta copil[riei, ]i d[deau s[ slujeasc[ pe la boierii din starea ]nt`i. Ace=tia nu-i puteau ]ns[ folosi la altceva dec`t s[ slujeasc[ la mas[ =i s[ str[juiasc[ la u=[. Dup[ ce ]nv[\au, vreme de trei ani, obiceiurile cur\ii =i purtarea aleas[, boierul ]nsu=i ]i ]nf[\i=a domnului =i, prin rug[mintea lui, dob`ndea ca ei s[ fie primi\i ]n r`ndul c[m[ra=ilor divanului cel mare, de unde dup[ un an ]i schimba ]n divanul cel mic =i de aici ]n sp[t[rie. Dac[ unul dovedea acolo cuget curat =i purtare cinstit[, ca s[ se poat[ trage n[dejde de la el, atunci era primit printre slujitorii c[m[rii mari. Dup[ ce mai treceau c]\iva ani, prin rug[mintea altui boier (c[ci dac[ p[rin\ii ]n=isi se rugau domnului pentru fiul lor se socotea lipsit de cinste), el ajungea postelnicel, adic[ postelnic mic; dintre ace=tia sunt doisprezece =i poart[ ]n m`ini toiege albe =i sub\iri, c`t ei de ]nalte, ]naintea domnului. Dup[ ce dovedea domnului ]n aceast[ slujb[ credin\[ =i ]ndem`nare, atunci se folosea =i ]n alte slujbe de tain[ ale cur\ii, iar dup[ ce-=i petrecea ]n chipul acesta tinere\ea, ]l ridica mai ]nt`i ]n starea a treia a boierilor =i la urm[ ]n starea cea dint`i. Dac[ domnul afla c[ vreunul are virtu\i deosebite, atunci putea s[ ridice chiar pe un boier din starea cea mai de jos, ]n r[stimp de c`\iva ani, p`n[ la boieria cea mai ]nalt[. }n zilele noastre, c`nd seme\ia cre=te odat[ cu s[r[cia, un boier cuget[ c[ =i-ar ru=ina starea, dac[ ar trebui s[ slujeasc[ la alt boier. Dar pentru c[ ambi\ia nu-i ]ng[duie s[-=i duc[ via\a tras deoparte, el caut[ ]n fel =i chip s[ fie primit dintr-o dat[, cu mijlocirea rudeniilor sale, ]n r`ndul slujitorilor de tain[, care se numesc boierna=i. Dar fiindc[ starea aceasta este ca =i o =coal[ pentru c`rmuitori, din care se ]mpline=te de 174

obicei num[rul boierilor mari, aproape c[ nu se poate spune ce neoameni ajung la locurile de cinste cele mai ]nalte.

Din aceast[ pricin[ se ]nt`lnesc adesea, printre boierii din rangul cel mai ]nalt, oameni plini de trufie, seme\i, ]nd[r[tnici =i care nu numai c[ nu se pricep cum s[ se descurce ]n trebile \[rii, dar le lipsesc =i n[ravurile bune =i nu au deprinderea unei vie\i cinstite, la care nu se g[se=te nimic vrednic de laud[, dec`t ce e bun la unul =i la altul, d[ruit de fire, =i la care nu s-a venit ]n ajutor cu nici un fel de ]nv[\[tur[ dinafar[. Cu prilejul acesta socotim c[ nu este r[u s[ povestim ]n ce chip boiere=te domnul pe boierii din Moldova. }n ziua cea de pe urm[ a lunii decembrie, ]n ajunul pr[znuirii sf`ntului Vasile, la porunca sp[tarului cel mare to\i boierii ]=i las[ semnele boieriei lor ]n sp[t[rie sau ]n divanul domnesc. A doua zi, adic[ ]n ziua cea dint`i a lui ghenar — cu trei sau patru ceasuri mai ]nainte s[ se crape de ziu[ — se adun[ la curte to\i boierii, at`t cei care sunt ]n slujb[, c`t =i cei mazili\i, =i-l petrec pe domn ]n biseric[ la utrenie f[r[ semnele boieriei lor, ca =i cum ar fi sco=i din dreg[torii. Dup[ ce se ispr[ve=te utrenia, domnul se duce ]n sp[t[rie =i se a=az[ ]n scaun, iar to\i boierii r[m`n afar[, ]n divanul cel mic. Dup[ aceea domnul porunce=te c[m[ra=ului de tain[ s[-l cheme la el pe postelnicul cel mare, dac[ vroie=te s[-l lase ]n dreg[toria sa; de nu, atunci ]l cheam[ pe acela pe care a hotar`t s[-l pun[ ]n locul lui. C`nd intr[ acesta ]nl[untru, domnul ]i vorbe=te pomenindu-i slujbele f[cute \[rii de c[tre p[rin\ii s[i sau de el ]nsu=i, ]i arat[ pentru ce l-a d[ruit cu aceast[ dreg[torie, ori de ce i-o ]nt[re=te din nou, ]l ]ndeamn[ s[ fie cu credin\[ =i de aci ]nainte, prin f[g[duieli ori amenin\[ri, =i-i spune ce are de f[cut. Dup[ aceea ]i ]ntinde un toiag de argint, pe care acesta lu`ndu-l, 175

s[rut[ m`na =i poala hainei domnului =i se trage pu\in ]nd[r[t; apoi c[m[ra=ul cel mare ]l ]mbrac[ cu un caftan.

Postelnicul cel mare ]=i prime=te cel dint`i semnele dreg[toriei sale (nu pentru c[ ar fi mai mare dec`t ceilal\i, c[ci, dup[ r`nduial[, el este al cincilea, a=a cum s-a ar[tat mai sus, dar pentru c[ el are datoria s[ cheme ]nl[untru pe ceilal\i) =i, ]ndat[ ce este ]nt[rit din nou, aduce ]nl[untru, la porunca domnului, pe acela pe care domnul voie=te s[-l cinsteasc[ cu dreg[toria logof[tului cel mare.

Dup[ ce ]i spune pu\ine vorbe, domnul d[ acestuia un toiag aurit; iar postelnicul cel mare ]i pune atunci pe umeri un caftan, ]l ia cu bl`nde\e de subsuoar[ =i-l duce c[tre domn, ca s[-i s[rute m`na =i poala hainei. Aceea=i slujb[ o face postelnicul cel mare =i celorlal\i sfetnici =i boieri de starea ]nt`i, pe boierii de starea a doua ]i cheam[ ]nl[untru =i-i ]mbrac[ cu caftan postelnicul al doilea; pe cei de starea a treia, postelnicul al treilea; dar pe ace=tia din urm[ nu-i ]mbrac[ cu caftan, ci se ]nt[resc numai la porunca domnului ]n dreg[toriile lor. Dup[ aceea to\i merg cu domnul la liturghie; acolo, ]n biseric[, boierii cei noi se a=az[ pe la locurile celor sco=i din slujbe; iar cei sco=i din slujbe r[m`n cu ceilal\i boieri ]n tinda bisericii. Dup[ ce se ispr[ve=te liturghia, domnul pofte=te la mas[ pe cine voie=te el; c[tre sear[ el d[ruie=te fiec[rui sfetnic =i boier de starea ]nt`i cele doua pahare de argint, cam de c`te dou[ m[suri fiecare; acelor de starea a doua c`te unul, pe care apoi le beau cu to\ii, pline cu vin, ]n fa\a domnului. Jup`nesele boierilor de starea ]nt`i primesc ]n dar ]n aceea=i zi, de la doamn[, c`te un pahar pu\in mai mic. A doua zi boierii se adun[ din nou la curte, mul\umesc domnului pentru milostenia ce le-a f[cut =i fiecare ]i trimite ]n dar, prin postelnic, c`te un cal de mult pre\ sau alt lucru frumos ce are fiecare.

176

Aceea=i cinstire ]i arat[, ]n aceea=i zi, doamnei, jup`nesele boierilor, ]n sala cea mare a gineceului ei. }n vremea cealalt[ a anului domnii rar obi=nuiesc s[ schimbe ceva ]n dreg[toriile \[rii, cu toate c[ nimic nu poate s[-i ]mpiedice s[ scoat[ din slujbe pe boierii vechi =i s[ pun[ ]n locul lor pe al\ii noi, oric`nd ar vroi. Dar fiindc[ domnii s-au obi=nuit s[ boiereasc[ =i s[ schimbe dreg[torii o singur[ dat[, la ]nceputul anului, au hot[r`t pentru aceste ceremonii — poate din cinstire pentru vechiul obicei — acea vreme a anului pe care ]nainta=ii lor au socotit-o cea mai potrivit[.

177

CAPITOLUL AL XVI-LEA Despre ceilal\i locuitori ai Moldovei

Nu cred s[ mai fie vreo alt[ \ar[ de m[rimea Moldovei, ]n care s[ ]nt`lne=ti neamuri at`t de multe =i at`t de deosebite. Afar[ de moldoveni, ai c[ror str[mo=i au venit ]nd[r[t din Maramure=, mai locuiesc ]n Moldova =i greci, albanezi, s`rbi, bulgari, le=i, cazaci, ru=i, unguri, nem\i, armeni, evrei =i \iganii cei cu mul\i copii. Grecii, albanezii, s`rbii =i bulgarii tr[iesc slobozi ]n Moldova =i parte se ]ndeletnicesc cu negu\[toria, parte slujesc cu leaf[ domniei. Nem\ii, le=ii =i cazacii sunt pu\ini, fie o=teni, fie slujitori la curte; dintre le=i, c`\iva au fost ridica\i ]n r`ndul boierilor. Armenii se socotesc supu=i, la fel ca =i t`rgove\ii =i negu\[torii din alte cet[\i =i t`rguri ale Moldovei =i pl[tesc domnului aceea=i dajdie. Ca =i papista=ii, ei au biserici tot at`t de mari =i la fel de ]mpodobite ca =i bisericile dreptcredincio=ilor =i ]=i urmeaz[ slobozi legea lor. Asemenea =i evreii se socotesc supu=i; ei trebuie s[ pl[teasc[ o dajdie deosebit[ ]n fiecare an, mai mare dec`t aceea obi=nuit[. Nu au alt[ ]ndeletnicire dec`t negu\[toria =i s[ \in[ hanuri. Pot s[-=i fac[ sinagog[ oriunde voiesc, ]ns[ nu de piatr[, ci numai de lemn. Ru=ii =i ungurii au fost totdeauna ]n Moldova vecini. |iganii sunt ]mpr[=tia\i ici =i colo ]n toat[ Moldova =i nu afli boier care s[ nu aib[ 178

]n st[p`nirea sa c`teva s[la=e de-ale lor. De unde =i c`nd a venit acest neam ]n Moldova ? Nu =tiu nici ei ]n=i=i =i nici nu se g[se=te nimic despre d`n=ii ]n cronicile noastre.

To\i \iganii, din toate \inuturile, au acela=i grai, care este amestecat cu multe cuvinte grece=ti =i, pesemne =i persiene=ti. Ei nu au alt[ ]ndeletnicire afar[ de fier[rie =i zl[t[rie. Au aceea=i ]nfa\i=are =i acelea=i n[ravuri ca =i \iganii din alte \[ri; ]nsu=irile lor cele mai de seam[ =i ceea ce ]i deosebe=te de al\ii sunt tr`nd[via =i furti=agul.

Asemenea ]n Ia=i =i ]n alte t`rguri tr[iesc mul\i turci, care fac negu\[torie; ]ns[ nic[ieri nu le este ]ng[duit s[=i cumpere mo=ii sau vreo cas[ la sat sau la t`rg; cu at`t mai pu\in s[-=i zideasc[ moschei sau s[-=i fac[ rug[ciunile la vedere dup[ slujba lor religioas[ plin[ de eresuri. Poarta turceasc[ nu a st[ruit vreodata s[ li se ]ng[duie aceasta. Deie domnul s[ tac[ pe vecie!

Moldovenii adev[ra\i sunt — afar[ de boieri, ale c[ror st[ri le-am ar[tat mai sus — fie t`rgove\i, fie \[rani.

T`rgove\i le zicem acelor ce tr[iesc prin cet[\i =i prin t`rguri; \[rani, acelor care locuiesc prin sate. Cei din t`rguri nu sunt supu=i nim[nui dec`t domniei =i-=i pl[tesc dajdiile numai acesteia. To\i sunt me=te=ugari. Rareori afli un moldovean negu\[tor, pentru c[ seme\ia sau, mai bine zis, lenevia le este n[scut[ din fire, ]nc`t orice negu\[torie o socotesc lucru de ocar[, afar[ de negu\[toria cu roadele pe care le dob`ndesc de pe p[m`nturile lor. +i eu socot c[ aceasta este pricina cea mai de seam[ de nu se poate afla dec`t rareori un t`rgove\ moldovean bogat =i ]n \ara noastr[ este necontenit lips[ de bani, cu toate c[ se trimit peste hotare mai multe lucruri dec`t se aduc ]n \ar[. C[ci negu\[torii str[ini: turci, evrei, armeni =i greci, pe care noi avem obicei de-i numim gelepi, au apucat ]n m`n[, din pricina tr`nd[viei alor no=tri, toat[ negu\[179

toria Moldovei =i duc cirezi ]ntregi de vite mari =i mici, pe care le cump[r[ ]n Moldova cu pre\ foarte mic, la Stambul =i ]n alte cet[\i =i le v`nd acolo de dou[ sau de trei ori mai scump. Dar fiindc[ celor mai ]nst[ri\i dintre ace=tia nu le este ]ng[duit s[ aib[ ]n st[p`nire nici p[m`nt =i nici case ]n Moldova, cei mai mul\i bani se trec ]n afar[ din \ar[; prea pu\ini din ace=ti se mai ]ntorc ]nd[r[t peste Dun[re =i abia de sunt ]ndestul[tori ca s[ se poat[ pl[ti cu ei haraciul turcilor =i ca s[ se ]mplineasc[ alte cheltuieli ob=te=ti. |[rani moldoveni adev[ra\i nu sunt deloc.

Cei pe care ]i afl[m se trag din ru=i sau din ardeleni sau ungureni, cum avem noi obicei s[ le zicem. C[ci ]n veacul cel dint`i dup[ desc[lecatul Moldovei Drago= o ]mp[r\ise toat[ ]ntre cei ce-au venit cu el, c`nd a g[sit \ara cea nou[ pustie de locuitori1. Dar fiindc[ se p[rea c[ nu e cu dreptate ca un boier s[ munceasc[ la alt boier (pentru c[ to\i cei ce se tr[geau din s`ngele lui Roman se socoteau boieri) =i fiindc[ neamul deprins cu armele se socotea prea bun pentru ca s[ fie folosit la lucrarea p[m`ntului, atunci urma=ii lui Drago= au fost nevoi\i s[ aduc[, cu ]nvoirea domnului, oameni din \[rile ]nvecinate unde =erbia \[ranilor era ]n obicei =i s[-i a=eze pe mo=iile lor. C[ lucrul acesta este adev[rat, o dovede=te ]nsu=i numele de \[ran, care ]n graiul moldovenesc se zice vecin2 =i din care se 1 Teza potrivit c[reia Drago= ar fi g[sit ]n Moldova o \ar[ pustie este gre=it[. Aproape ]ntreg teritoriul era locuit. Toponimia indic[, pe acest teritoriu, continuitatea elementului autohton. Pentru unele regiuni Vrancea, ora=ele Baia, Siret etc. exist[ atest[ri documentare anterioare anului venirii lui Drago=, ]n aceste locuri. }n Hronic, Cantemir revine asupra acestei afirma\ii, ]ntreaga lucrare propun\`ndu-=i s[ demonstreze tocmai continuitatea rom`nilor ]n Dacia.

2

Era denumirea dat[ =erbilor.

180

v[de=te c[ aceia pe care armele moldovene=ti ]nving[toare i-au silit s[ munceasc[ p[m`ntul au fost mai ]nt`i vecini.

Tocmai din aceast[ pricin[ ]n |ara de Sus, cea dint`i unde s-au a=ezat Dr[go=e=tii, se afl[ multe a=ez[ri \[r[ne=ti; iar ]n |ara de Jos, unde s-au a=ezat mai ]n urm[, nu sunt al\i \[rani dec`t aceia pe care boierii din acest \inut i-au cump[rat cu bani din |ara de Sus =i i-au adus pe mo=iile lor sau aceia pe care i-au cump[rat dintre r[ze=ii care =iau ]nstr[inat mo=ia lor str[mo=easc[ din pricina s[r[ciei =i care asemenea au fost sili\i cu str`mb[tate s[-=i pun[ grumazul ]n jugul =erbiei. De aceea lesne se poate vedea din ce stare este cineva, c`nd un boier ]l trage la judecat[ ca s[ i se supun[ =erb. Dac[ p`r`tul poate s[ arate c[ ]nainta=ii s[i fie c[ au stap`nit ]nainte vreme vreo mo=ie (chiar de au pierdut-o din pricina s[r[ciei sau din pricina vremurilor tulburi), fie c[ au fost primi\i ]n r`ndurile c[l[ra=ilor, curtenilor =i aprozilor, atunci el este socotit om slobod. C[ci nimeni nu poate dob`ndi asemenea slujbe dac[ nu e om slobod. }ns[ acela care nu poate face asemenea dovad[ atuncea trebuie s[ r[m`n[ ]n st[p`nirea boierului. Aceia care au fost adu=i din |ara Le=easc[ ]n mijlocul Moldovei =i-au uitat, cu scurgerea vremii, limba lor =i =i-au ]nsu=it-o pe cea moldoveneasc[; iar aceia care locuiesc la hotarul Podoliei vorbesc =i ast[zi le=e=te =i ruse=te.

Fiindc[ ungurii au r[mas neclinti\i ]n legea lor papist[=easc[, =i-au p[strat =i limba \[rii lor: dar ei ]n\eleg cu to\ii =i limba moldoveneasc[. To\i, de orice neam ar fi, sunt sili\i s[ munceasc[ cu s`rguin\[ pentru st[p`nii lor; nu li se hot[r[=te dinainte c`t s[ lucreze, ci st[ la bunul plac al st[p`nului s[ hot[rasc[ c`te zile trebuie s[ fie pu=i la munc[. Acesta nu poate s[ le ia cu sila banii sau dobitoacele. Oric`t de mare ar fi bog[\ia pe care =i-a ago181

nisit-o un \[ran, st[p`nul s[u nu poate s[-i ia nici o parte dintr-]nsa: dac[ i-o ia cu sila, judecata ]l os`nde=te s-o dea ]nd[r[t. Iar dac[ st[p`nul vrea s[-i fac[ str`mb[tate, atunci ]l bate pe \[ran p`n[ c`nd acesta ]i d[ de bun[voia lui ceea ce vrea s[ dob`ndeasc[ boierul. Dup[ lege, el nu-l poate omor] pe \[ran. +i dac[ totu=i ]l omoar[ ]n vreun chip, atunci nu numai c[ st[p`nul e os`ndit la moarte, dar el trebuie s[ slobozeasc[ =i muierea =i copiii ucisului.

Fiindc[ nimeni nu are putere asupra vie\ii =i mor\ii vreunui moldovean; numai domnul are1. Un boier poate, ce-i drept, s[ v`nd[ un vecin moldovean, ]ns[ nu afar[ din satul ]n care acesta s-a n[scut. Dac[ ]=i vinde ]ns[ toat[ mo=ia, cu \[rani cu tot, v`nzarea aceasta se socote=te dreapt[ =i se \ine ]n seam[. |[ranul pl[te=te at`tea d[ri, c`te voie=te domnia s[-i pun[; la acestea nu se hot[r[=te nici felul =i nici sorocul de plat[. Eu i-a= socoti, desigur, pe \[ranii moldoveni c[ sunt cei mai nenoroci\i \[rani din lume, dac[ bel=ugul p[m`ntului, =i seceri=urile bogate nu i-ar scoate din s[r[cie aproape f[r[ voia lor.

La munc[ sunt foarte lene=i =i tr`ndavi2; ar[ pu\in, seam[n[ pu\in =i totu=i culeg mult. Nu se ]ngrijesc s[ dob`ndeasc[ prin munc[ ceea ce ar putea s[ aib[, ci se mul\umesc s[ adune ]n jitni\e numai at`t c`t le trebuie pentru hrana lor vreme de un an sau, cum au ei obiceiul s[ zic[, p`n[ la p`inea cea nou[; de aceea, c`nd vine vre1

Sistemul juridic descris de Cantemir este valabil pentru vremea lui. }ntr-o etap[ anterioar[ judecata o f[cea fiecare boier pe mo=ia sa, iar ]ntr-o epoc[ mai veche, ]n cadrul ob=tiilor, dreptatea o ]mp[r\ea sfatul ob=tei.

2 Din acest punct de vedere, Cantemir se situeaz[ pe pozi\ia marii boierimi care consider[ cu dispre\ c[ iobagii sunt s[raci nu din cauza exploat[rii =i a l[comiei boierilor, ci a lenei.

182

un an neroditor sau c`nd o n[v[lire a vr[jma=ului ]i ]mpiedic[ s[ secere, sunt ]n primejdie s[ moar[ de foame.

Daca \[ranul are o vac[ sau dou[, socote=te c[ are destul[ hran[ pentru el =i pentru copiii s[i, pentru c[ unele vaci dau 40 sau cel mai pu\in 24 de m[suri de lapte pe zi. Iar dac[ vreunul are 20 de stupi de albine, atunci el poate pl[ti lesne din venitul lor d[rile pentru tot anul. F[r[ s[ mai vorbim c[ fiecare stup roie=te, dac[ vremea e dup[ pofta \[ranului, ]n fiecare an al\i =apte; =i este de ajuns ca fiecare stup s[ dea, c`nd se taie, dou[ sau mai multe m[suri de miere, c[ci fiecare m[sur[ se vinde cu un taler.

Cei ce locuiesc ]n mun\i au oi, miere =i poame din bel=ug; cei de la c`mpie au gr`u, boi =i cai. Cel mai r[u e de cei care au ca vecini pe t[tari, pentru c[ ace=tia nu numai c[ ]i prad[ de tot ce pot s[ apuce, dar =i s[v`r=esc uneori — cu chip c[ pornesc asupra Lehiei, c`nd le este ]ng[duit s[ treac[ prin Moldova — cele mai mari pr[d[ciuni, iau ostateci pe to\i locuitorii de prin sate, pe care ]i duc cu ei =i-i v`nd la |arigrad, zic`nd c[ sunt ru=i. Asemenea n[v[liri, ce-i drept, nu mai sunt de mult[ vreme ]ng[duite, fiind oprite de multe ori prin porunci date de sultan; dar cine poate s[ se p[zeasc[ aici de vicle=ugurile t[tarilor?

Cei mai noroci\i sunt aceia pe care soarta ]i duce la |arigrad, c[ci acolo capuchehaiele domniei pot s[ ia f[r[ plat[ pe oricare moldovean robit, oriunde ar da de el, =i s[-l slobozeasc[.

Ceea ce am spus mai sus despre \[ranii vecini moldoveni nu se potrive=te pentru locuitorii din trei \inuturi ale Moldovei, care, ce-i drept, nu \in de boierime, dar nu sunt supu=i nici unui boier =i fac la un loc un fel de republic[1. Cel dint`i este C`mpulung, ]n \inutul Sucevei, 1

De fapt asocia\ii de ob=tii libere \[r[ne=ti.

183

]mpresurat de piscurile unor mun\i foarte ]nal\i. Acest \inut are cam 15 sate, toate cu obiceiurile =i judec[\ile lor deosebite. Uneori primesc =i doi vornici trimi=i de la domnie; ]ns[ de multe ori ]i gonesc afar[ din \inut, la c`mpie, c`nd ace=tia ]nt[r`t[ cugetele locuitorilor =i se bizuie pe ]nt[riturile ce le-a dat lor firea. Nu se pricep la meste=ugul lucr[rii p[m`ntului cu sapa, fiindc[ ]n mun\ii lor nu au de fel \arini; toat[ munca lor este p[storitul oilor. Pl[tesc o dajdie ]n fiecare an, ]ns[ nu at`t c`t le cere domnia, ci numai c`t f[g[duiesc ei domnilor; iar aceast[ ]nvoial[ o ]nnoiesc, prin trimi=ii lor, de c`te ori se a=az[ domn nou peste Moldova. Dac[ un domn vrea s[ se poarte mai aspru cu ei =i s[ le pun[ biruri noi, ei nu stau mult la tocmeal[, ci cu to\ii nu mai vroiesc s[ le pl[teasc[ =i fug ]n p[r\ile cele mai nestr[b[tute ale mun\ilor. De aceea nici domnii nu au cerut de la ei mai mult dec`t au f[g[duit ei s[ dea.

Uneori, a\`\a\i de c`teva capete tulburi, s-au r[zvr[tit ]mpotriva domnului =i au trecut sub aripa le=ilor, care ]nt`mplare a dat prilej unor cronicari le=i s[ spun[ c[ Moldova pl[tea tribut Lehiei. Dar oricine =tie =i ]nsu=i episcopul S. Piasecius, aduce m[rturie, cu toate c[ ]i stau ]mpotriva Dlugo=, Sarnicius =i Orichovius, c[ Moldova, mai ]nainte de a c[dea sub st[p`nirea turcilor, avea ]nvoieli de pace cu Lehia. Dup[ aceea ]ns[, c`nd Moldova a ]nceput s[ pl[teasc[ haraci turcilor, le=ii nici nu s-au g`ndit m[car s[ o sileasc[ s[ treac[ sub ascultarea lor, cu toate c[ unii crai ai lor au umblat ]n c`teva r`nduri ca s-o aduc[ la slobozenia ei de odinioar[.

A doua republic[, dar mai mic[, din Moldova este Vrancea, din \inutul Putnei, la hotarul Valahiei, ]nconjurat din toate p[r\ile de mun\ii cei mai s[lbatici. Aici sunt dou[sprezece sate =i dou[ mii de case =i fiindc[ se mul184

\umesc, ca =i cei din C`mpulung, cu p[storitul, locuitorii nu au =tiin\[ despre plug. Asemenea =i ei pl[tesc domniei ]n fiecare an o dajdie =tiut[; altminteri se \in de legile lor =i nu primesc nici poruncile =i nici judec[tori de la domnie.

A treia este Tigheciul, ]n \inutul F[lciului, un codru aflat la hotarul cu t[tarii din Buceag. Este pav[za cea mai tare a Moldovei ]ntre Prut =i Basarabia. Locuitorii pl[tesc domniei ]n fiecare an o dajdie mic[, to\i sunt c[l[ra=i sau c[l[re\i. }nainte vreme erau o oaste de 8 000 de oameni; dar acuma abia mai pot aduna la nevoie 2 000; de altminteri ]ntrec ]n vitejie pe to\i ceilal\i moldoveni, ]nc`t este =i o zical[: “cinci t[tari din Crimeia pre\uiesc mai mult dec`t zece t[tari din Buceac; cinci moldoveni biruie zece t[tari din Crimeia, iar cinci codreni (p[dureni, c[ci a=a sunt numi\i cei din Tigheci) bat zece moldoveni”. Ceva mai mult am vorbit despre ei mai sus, ]n partea ]nt`ia a capitolului al cincilea.

185

CAPITOLUL AL XVII-LEA Despre n[ravurile moldovenilor

}n vreme ce ]ncerc[m s[ descriem n[ravurile moldovenilor (lucru despre care nimeni sau numai pu\ini str[ini au o imagine adev[rat[), dragostea ce avem pentru patria noastr[ ne ]ndeamn[ pe de o parte s[ l[ud[m neamul din care ne-am n[scut =i s[ ]nf[\i=[m pe locuitorii \[rii din care ne tragem, iar pe de alt[ parte, dragostea de adev[r ne ]mpiedic[, ]ntr-aceea=i m[sur[, s[ l[ud[m ceea ce ar fi, dup[ dreptate, de os`ndit. Le va fi lor mai folositor dac[ le vom ar[ta limpede ]n fa\[ cusururile care-i slu\esc, dec`t dac[ i-am ]n=ela cu lingu=iri blajine =i cu dezvinov[\iri dibace, ]nc`t s[ cread[ c[ ]n asemenea lucruri ei se conduc dup[ dreptate, ]n vreme ce toat[ lumea mai luminat[, v[z`ndu-le, le os`nde=te. Din aceast[ pricin[ vroim s[ m[rturisim curat c[ noi, ]n n[ravurile moldovenilor, ]n afar[ de credin\a cea adev[rat[ =i ospe\ie nu g[sim prea lesne ceva ce am putea l[uda. Din toate cusururile obi=nuite =i pe la ceilal\i oameni, au =i moldovenii dac[ nu prea multe, totu=i nici prea pu\ine. N[ravurile bune sunt rare la ei =i ]ntruc`t sunt lipsi\i de o adev[rat[ cre=tere bun[ =i de deprindere a n[ravurilor bune, va fi anevoie s[ g[sim un om cu n[ravuri mai bune dec`t ceilal\i, dac[ firea cea bun[ nu i-a venit ]ntr-ajutor.

186

Trufia =i seme\ia sunt muma =i sora lor. Dac[ moldoveanul are un cal de soi bun =i arme mai bune, atunci el g`nde=te c[ nimeni nu-l ]ntrece =i nu s-ar da ]n l[turi s[ se ia la har\[ chiar =i cu Dumnezeu, dac[ s-ar putea. Cu to\ii sunt mai cu seam[ cutez[tori, seme\i =i foarte pu=i pe g`lceav[; cu toate acestea se lini=tesc lesne =i se ]mpac[ iar[=i cu potrivnicul. Vorba duel ]nc[ nu le este cunoscut[. |[ranii trec rareori de la vorbe la arme, ]ns[ astup[ gura semea\[ a potrivnicului cu ciomagul, cu b`ta =i cu pumnii. Asemenea fac =i o=tenii; foarte rar trec de la sfad[ la sabie =i dac[, totu=i, acest lucru se ]nt`mpl[ vreodat[, ei trebuie s[ isp[=easc[ cu pedepsele cele mai stra=nice. Sunt glume\i =i veseli; ceea ce au ]n suflet le st[ =i pe buze; dar, a=a cum uit[ u=or du=m[niile, tot a=a nu \in mult[ vreme nici prietenia. De b[utur[ nu au prea mult[ grea\[, dar nici nu-i sunt pleca\i peste m[sur[. Desf[tarea lor cea mai mare este s[ petreac[ ]n ospe\e, uneori de la al =aselea ceas al serii p`n[ la al treilea ceas dup[ miezul nop\ii, alteori =i p`n[ ce se crap[ de ziu[, =i s[ bea p`n[ ce vars[.

At`ta c[ nu au obicei s[ fac[ petreceri ]n fiece zi, ci numai la s[rb[tori sau c`nd e vreme rea, iarna, c`nd gerul sile=te oamenii s[ stea pe acas[ =i s[-=i ]nc[lzeasc[ m[dularele cu vin. Rachiul nu-l iube=te nimeni, afar[ de o=tean; ceilal\i beau numai un pahar mic ]nainte de mas[.

Locuitorii |[rii de Jos, de la hotarul cu Valahia, iubesc vinul mai mult dec`t ceilal\i. Odat[ s-a iscat sfad[ dac[ moldovenii sau valahii sunt cei mai mari be\ivi. Cei ce se luaser[ la sfad[ au mers pe podul de la Foc=ani (la hotarul dintre Moldova =i Valahia), unde at`ta s-au sf[dit am`ndoi cu paharele p`n[ c`nd valahul a c[zut jos de prea mult vin ce b[use. Drept plat[ pentru izb]nda lui moldoveanul a fost d[ruit de domnie cu boieria.

187

Arcul ]l ]ntind foarte bine, asemenea se pricep s[ poarte suli\a; dar totdeauna au izb`ndit mai mult cu spada. Numai v`n[torii poart[ pu=ti =i moldovenii socotesc c[ e un lucru de ocar[ s[ foloseasc[ aceast[ unealt[ ]mpotriva du=manului, la care nu ajungi nici prin me=te=ugul r[zboiului =i nici prin vitejie. La ]nceputul luptei sunt totdeauna foarte viteji, iar de-al doilea sunt mai moi; dac[ =i dup[ aceea sunt din nou ]mpin=i ]nd[r[t, atunci rar mai cuteaz[ s[ ]nceap[ a treia oara. }ns[ de la t[tari au ]nv[\at s[ se ]ntoarc[ iar din fug[ =i cu acest me=te=ug au smuls adesea izb`nda din m`na du=manului. Fa\[ de cei ]nvin=i se arat[ c`nd bl`nzi, c`nd cruzi, dup[ firea lor cea nestatornic[.

Ei socotesc c[ este o datorie cre=tineasc[ s[ ia via\a unui turc sau t[tar =i pe acela care se arat[ bl`nd cu ace=tia ]l socotesc c[ nu este bun cre=tin. Ce g]ndesc ei despre acest lucru, au ar[tat ]ndeajuns la pustiirea cea din urm[ a Bugeacului c`nd Petriceicu a n[v[lit ]n Basarabia dup[ b[t[lia de la Viena.

Moldovenii nu cunosc m[sura ]n nimic; dac[ le merge bine, sunt seme\i, dac[ le merge r[u, ]=i pierd cump[tul.

Nimic nu li se pare anevoie la ]nt`ia arunc[tur[ de ochi; iar dac[ se ive=te ceva c`t de c`t s[ le stea ]mpotriv[, atunci se z[p[cesc =i nu =tiu ce s[ fac[. La urm[, c`nd v[d c[ str[duin\ele lor sunt zadarnice, se c[iesc pentru ceea ce au s[v`r=it, dar prea t`rziu. De aceea nu putem face nimic alta, dec`t s[ punem pe seama osebitei =i nem[rginitei pronii c[ ]mp[r[\ia at`t de mare =i ]nfrico=at[ a turcilor — dup[ ce r[sturnase cu armele toat[ puterea romanilor ]n Asia =i o bun[ parte din Europa, Ungaria, Serbia, Bulgaria =i alte nenum[rate ]mp[r[\ii =i pusese st[p`nire cu sila pe neamul cel mai ]n\elept — grecii — nu a fost ]n stare s[ sileasc[ un norod at`t de 188

prost =i f[r[ de putere s[ i se plece sub st[p`nire, norod care a umblat de at`tea ori s[ lepede jugul pe care l-a primit de bun[voie, dar =i-a p[strat ]ntreag[ =i nev[t[mat[ r`nduiala sa politiceasc[ =i bisericeasc[.

De altminteri moldovenii nu numai c[ nu sunt iubitori de ]nv[\[tur[, ci chiar le e ur`t[ aproape la to\i1. Chiar =i numele me=te=ugurilor cele frumoase =i ale =tiin\elor nu le sunt cunoscute. Ei cred c[ oamenii ]nv[\a\i ]=i pierd mintea =i atunci c`nd vor s[ laude ]nv[\[tura cuiva, zic c[ a ]nnebunit de prea mult[ ]nv[\[tur[. Despre lucrul acesta moldovenii vorbesc f[r[ cuviin\[ zic`nd c[ “]nv[\[tura este treaba popilor; pentru un om de r`nd este de ajuns dac[ =tie s[ citeasc[ =i s[ scrie, s[-=i scrie numele, s[-=i treac[ ]n condica lui un bou alb, negru =i cu coarne, caii, oile =i alte dobitoace de povar[, stupii =i orice alte lucruri de acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase”.

Cu toate c[ femeile nu stau ascunse fa\[ de b[rba\i cu aceea=i b[gare de seam[ ca la turci, cu toate acestea, dac[ sunt c`t de c`t de neam bun, ies rareori afar[ din casele lor. Jup`nesele boierilor au, ce-i drept, o ]nf[\i=are pl[cut[, dar cu frumuse\ea stau mult ]n urma nevestelor oamenilor de r`nd. C[ci acestea au chipul mai frumos, ]ns[ sunt ]n cea mai mare parte desfr`nate. Unele beau pe acas[ mult vin; dar ]n adun[ri rareori vezi o femeie beat[: c[ci o femeie este socotit[ cu at`t mai vrednic[ de cinste, 1 Aceast[ imputare f[cut[ moldovenilor de r`nd este nedreapt[.

Condi\iile social-politice au ]mpiedicat r[sp`ndirea ]nv[\[turii ]n r`ndul maselor. }n secolul al XVII-lea, ]nv[\[m`ntul c[p[tase oarecare extindere, prin ]nfiin\area unor =coli, pe care, ]ns[, nu le frecventau dec`t fiii boierilor =i chiar dintre ei, un numar destul de mare i=i f[ceau studiile ]n Polonia.

189

cu c`t m[n`nc[ =i bea mai pu\in la ospe\e. De aceea rar va vedea-o cineva duc`nd ]mbuc[tura la gur[ sau deschiz`ndu=i buzele at`t ca s[ i se poat[ vedea din\ii; ea ]=i v`r[ ]mbuc[tura ]n gur[ c`t poate mai ]n tain[. Ei nu socotesc nimic mai de ocar[ dec`t s[ se vad[ p[rul unei femei m[ritate sau al unei v[duve; =i se socote=te f[r[delege s[ descoperi la vedere capul unei femei. Dimpotriv[ fetele socotesc c[ e ru=ine s[-=i acopere capul, chiar =i cu p`nza cea mai sub\ire, c[ci ele socotesc c[ a umbla cu capul gol este semnul cur[\iei. Altminteri, obiceiurile sunt tot at`t de deosebite, c`t este de deosebit aerul de la un \inut la altul al \[rii.

Locuitorii din |ara de Jos, de mult[ vreme obi=nui\i s[ tr[iasc[ ]n r[zboi cu t[tarii, sunt o=teni mai buni =i de asemenea oameni mai m`nio=i dec`t ceilal\i: se r[zvr[tesc mai lesne =i sunt mai nestatornici, iar dac[ nu au un du=man dinafar[ cu care s[ se bat[, sunt lesne ispiti\i de lenevie ca s[ st`rneasc[ o r[zvr[tire ]mpotriva c[peteniilor, ba chiar =i ]mpotriva domniei ]ns[=i. Despre slujba religioas[ =tiu pu\in lucru. Cei mai mul\i dintr-]n=ii =i aproape tot norodul de r`nd crede c[ fiec[rui om Dumnezeu ]i hot[r[=te ziua mor\ii; iar ]naintea acesteia nimeni nu poate s[ moar[ sau s[ piar[ ]n r[zboi. Aceasta le d[ o ]ndr[zneal[ a=a de mare, ]nc`t se n[pustesc uneori nebune=te asupra du=manului. S[ omoare sau s[ prade un turc, un t[tar sau un evreu socotesc c[ nu este p[cat =i cu at`t mai pu\in f[r[delege. Cei ce locuiesc mai aproape de t[tari prad[ =i omoar[ cu vrednicie; =i atunci c`nd n[v[lesc ]n \ara t[tarilor, ei zic c[ n-au pr[dat, ci c[ =i-au luat ]napoi numai ce era al lor, fiindc[ t[tarii nu ar avea ]n st[p`nire ast[zi nimic afar[ de ceea ce au r[pit cu sila de la str[mo=ii lor. Preacurvia este rar[ la ei. }nsa tinerii socotesc nu 190

numai c[ nu este ru=ine, ci c[ este de laud[ s[ preacurveasc[ ]n tain[ p`n[ se ]nsoar[, ca =i c`nd n-ar fi \inu\i s[ asculte de vreo lege. De aceea la ei se aude adesea vorbindu-se ]n chipul acesta: “F[tul meu iubit! fere=te-te de furti=ag =i de ucidere, pentru c[ eu nu te voi putea sc[pa de la sp`nzur[toare; dar pentru ]mpreunare ne]ng[duit[, nu ai a te teme de vreo primejdie de moarte, c`t[ vreme vei pl[ti banii la =ugubinat (a=a se cheam[ acela care ]i duce la femei desfr`nate)”. Chipul cu care primesc oaspe\i str[ini =i drume\i e vrednic de cea mai mare laud[; c[ci de=i foarte s[raci din pricina ]nvecin[rii cu t[tarii, totu=i nu se dau ]napoi niciodat[ s[ dea m`ncare =i g[zduire unui oaspe =i-l ad[postesc f[r[ plat[ timp de trei zile, ]mpreun[ cu calul s[u. Pe str[in ]l primesc cu fa\a voioas[, ca =i c`nd le-ar fi frate sau alt[ rudenie. Unii a=teapt[ cu masa de pr`nz p`n[ la al nou[lea ceas din zi =i, ca s[ nu m[n`nce singuri, ]=i trimit slugile pe uli\e =i le poruncesc s[ pofteasc[ la mas[ drume\ii pe care ]i ]nt`lnesc.

Numai vasluienii n-au faima aceasta; ace=tia nu numai c[ ]nchid casa =i c[mara ]n fa\a oaspetelui lor, ci se ascund c`nd v[d pe cineva venind, se ]mbrac[ ]n haine zdren\[roase, vin apoi ]n chip de calici =i cer ei ]n=i=i poman[ de la str[in.

Locuitorii din |ara de Sus se pricep mai pu\in ]n ale r[zboiului =i nici nu sunt prea deprin=i cu armele; mai degrab[ ]=i m[n`nc[ p`inea ]n sudoarea frun\ii =i ]n lini=te.

Sunt ]nver=una\i aproape p`n[ la eres ]n credin\a lor, de aceea se g[sesc peste 60 de biserici din piatr[ numai ]n \inutul Sucevei, peste 200 de m[n[stiri mari, cl[dite din piatr[, ]n toat[ |ara de Sus, iar mun\ii sunt plini de c[lug[ri =i pustnici, care ]=i jertfesc acolo, ]n lini=te, lui Dumnezeu via\a smerit[ =i singuratec[. Furti=aguri nu se 191

s[v`r=esc dec`t pu\ine sau deloc la ei. Totdeauna s-au ar[tat cu credin\[ c[tre domn, iar dac[ s-au iscat =i unele tulbur[ri printre ei, acestea au fost st`rnite numai de boierii din |ara de Jos. Asemenea =i ]nainte de ]nsur[toare p[zesc cur[\ia =i au n[ravuri bune — lucru prea rar ]n |ara de Jos. }n trebile \[rii sunt mai vrednici dec`t ceilal\i; trebile casei le fac cel mai bine; poruncile primite le ]mplinesc cu cea mai mare r`vn[, iar oaspe\ii ]i primesc mult mai bine dec`t locuitorii din |ara de Jos. Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel dec`t la celelalte neamuri. Ei nu joac[ doi sau patru in=i laolalt[, ca la fran\uji =i le=i, ci mai mul\i roat[ sau ]ntr-un =ir lung.

Altminteri, ei nu joaca prea lesne dec`t la nun\i. C`nd se prind unul pe altul de m`n[ =i joac[ roata, merg`nd de la dreapta spre st`nga cu aceia=i pa=i potrivi\i, atunci zic c[ joac[ hora; c`nd stau ]ns[ ]ntr-un =ir lung =i se \in de m`ini a=a fel c[ fruntea =i coada =irului r[m`n slobode =i merg ]mprejur f[c`nd felurite ]ntors[turi, atunci acesta se nume=te, cu un cuv`nt luat de la le=i “dan\”. La nun\i ]nainte de cununie au obicei sa joace ]n ogr[zi =i pe uli\e ]n dou[ =iruri, unul de b[rba\i, iar cel[lalt de femei. La am`ndou[ se alege o c[petenie, un om b[tr`n =i cinstit de to\i, care poart[ ]n m`na un toiag poleit cu aur sau unul pestri\, legat la cap[t cu o n[fram[ cusut[ frumos. La pasul cel dint`i una dintre c[petenii trage pe ceilal\i, care trebuie s[ vin[ dup[ ea, de la dreapta spre st`nga, cealalt[ ]i trage de la st`nga spre dreapta, astfel ]nc`t ajung s[ stea fa\[ ]n fa\[; dup[ aceea se ]ntorc spate la spate, apoi se ]nv`rtesc fiecare =ir ]n =erpuiri arcuite =i, ca s[ nu se ]ncurce, se mi=c[ a=a de ]ncet, ]nc`t mai c[ nu se poate vedea c[ =irurile se mi=c[. }n am`ndou[ =irurile fiecare ]=i ia locul dup[ rangul lui. Jup`nesele =i jup`ni\ele boieri192

lor au locul dup[ starea b[rba\ilor =i p[rin\ilor lor. Totu=i c[petenia are totdeauna locul cel dint`i, locul al doilea ]l ia nunul, iar pe al treilea mirele. Acelea=i locuri le iau ]n =irul femeilor nuna =i mireasa, chiar dac[ acestea sunt dintr-o stare mai de jos dec`t celelalte. P`n[ la urm[, ]ns[, cele dou[ r`nduri se amestec[ =i joac[ roat[, ]n a=a chip c[ fiecare b[rbat ]nsurat \ine de m`na dreapt[ pe nevasta lui, iar holteii \in fiecare de m`n[ c`te o fat[ de seama lor =i le ]nv`rtesc ]mprejur. Uneori hora se ]nv`rte=te ]n trei col\uri, ]n patru col\uri sau ]n forma unui ou, dup[ voia =i iscusin\a c[peteniei. Afar[ de aceste feluri de jocuri, care se joac[ pe la s[rb[tori, mai sunt ]nc[ alte c`teva aproape un eres, care trebuie alc[tuite din numerele f[r[ so\ 7, 9 =i 11. Juc[torii se numesc “c[lu=ari”, se adun[ o data pe an =i se ]mbrac[ ]n straie femeie=ti. }n cap ]=i pun cunun[ ]mpletit[ din pelin =i ]mpodobit[ cu flori; vorbesc ca femeile =i, ca s[ nu se cunoasc[, ]=i acoper[ obrazul cu p`nz[ alb[. |o\i au ]n m`n[ c`te o sabie f[r[ teac[, cu care ar t[ia ]ndat[ pe oricine ar cuteza s[ le dezveleasc[ obrazul. Puterea aceasta le-a dat-o o datin[ veche, a=a c[ nici nu pot s[ fie tra=i la judecat[, c`nd omoar[ pe cineva ]n acest chip. C[petenia cetei se nume=te stari\, al doilea primicer, care are datoria s[ ]ntrebe ce fel de joc pofte=te stari\ul, iar pe urm[ ]l spune el ]n tain[ juc[torilor, ca nu cumva norodul s[ aud[ numele jocului mai ]nainte de a-l vedea cu ochii. C[ci ei au peste o sut[ de jocuri felurite =i c`teva a=a de me=te=ugite, ]nc`t cei ce joac[ parc[ nici nu ating p[m`ntul =i parc[ zboar[ ]n v[zduh. }n felul acesta petrec ]n jocuri necontenite cele zece zile ]ntre }n[l\area la cer a lui Hristos =i s[rb[toarea Rusaliilor =i str[bat toate t`rgurile =i satele juc`nd =i s[rind. }n toat[ vremea aceasta ei nu dorm altundeva dec`t 193

sub acoperi=ul bisericii =i zic c[, dac[ ar dormi ]ntr-alt loc, i-ar c[zni de ]ndat[ strigoaicele. Dac[ o ceat[ de acestea de c[lu=ari ]nt`lne=te ]n drum alta, atunci trebuie s[ se lupte ]ntre ele. Ceata biruit[ se d[ ]n l[turi din fa\a celeilalte =i, dup[ ce fac ]nvoieli de pace, ceata biruit[ este supus[ celeilalte cete vreme de nou[ ani. Dac[ vreunul este omor`t ]ntr-o astfel de ]nc[ierare, nu se ]ng[duie judecat[ =i nici judec[torul nu ]ntreab[ cine a sav`r=it fapta. Cine a fost primit ]ntr-o asemenea ceat[ trebuie s[ vin[ de fiecare dat[, vreme de noua ani, ]n aceea=i ceat[; dac[ lipse=te, ceilal\i zic c[ ]l c[znesc duhuri rele =i strigoaicele. Norodul lesne crez[tor pune pe sama c[lu=arilor puterea de a izgoni boli ]ndelungate. Vindecarea o fac ]n acest chip: bolnavul ]l culc[ la p`m[nt, iar c[lu=arii ]ncep s[ sar[ =i, la un loc =tiut al c`ntecului, ]l calc[, unul dupa altul, pe cel lungit la p[m`nt ]ncep`nd de la cap =i p`n[ la c[lc`ie ; la urm[ ]i morm[ie la urechi c`teva vorbe alc[tuite ]ntr-adins =i poruncesc boalei s[ sl[beasc[. Dup[ ce au f[cut aceasta de trei ori ]n trei zile, lucrul n[d[jduit se dob`nde=te de obicei =i cele mai grele boli, care s-au ]mpotrivit lung[ vreme me=te=ugului doftoricesc, se vindec[ ]n acest chip, cu pu\in[ osteneal[. At`ta putere are credin\a p`n[ =i ]n farmece.

194

CAPITOLUL AL XVIII-LEA Despre obiceiurile de la logodn[ =i de la nunt[

Dup[ ce am ar[tat sufletul =i n[ravurile moldovenilor, cititorul poftitor s[ =tie nu va fi cu siguran\[ nemul\umit, dac[ ]i vom ar[ta pe scurt =i obiceiurile de care \in ace=tia seam[ la logodne =i la nun\i. Moldovenii ]=i ]nsoar[ copiii la v`rsta la care trebuie s[ se fac[, dup[ legile biserice=ti, cununia. }ns[ se socote=te c[ e ru=ine dac[ o fecioar[ cere pe un b[rbat; iar obiceiul \[rii a statornicit c[ fl[c[ii trebuie s[-=i aleag[ ei ]n=i=i neveste =i nu s[-=i aleag[ p[rin\ii fetei ginerele. Drept aceea, dac[ unui fl[c[u ]i place o fat[, atunci el trimite la p[rin\ii ei oameni pe care ei ]i numesc, cu o rostire latineasc[ stricat[, pe\itori, adic[ petitores. Ace=tia iscodesc mai ]nt`i pe departe g`ndurile b[tr`nilor, ca s[ nu p[\easc[ ru=inea s[ nu vrea p[rin\ii fetei. Dac[ bag[ de seam[ ]ns[ c[ ace=tia vor s-o dea atunci se duc cu toate rudeniile mirelui ]n casa fetei. Cel mai de frunte dintre pe\itori, numit staroste, ]ncepe s[ rosteasc[ vorbele pe care vrem s[ le d[m aici, fiindc[ aproape pretutindeni sunt la fel: “Mo=ii =i str[mo=ii p[rin\ilor no=tri, umbl`nd la v`nat prin codri au dat peste \ara ]n care locuim noi acum =i ]n \ara asta tr[im, ne hr[nim =i ne ]nt[rim cu laptele =i mierea ei. }mboldit de pilda lor, m[ritul boier cutare, ]n vreme ce umbla dup[ v`nat pe c`mpii, 195

prin codri =i prin mun\i, a dat de o ciut[, care, sfioas[ =i cuminte nu i-a ]ng[duit s[-i vad[ fa\a, ci a luat-o la fug[ =i s-a ascuns. Am pornit pe urmele l[sate de copitele ei, care ne-au adus p`n[ ]n casa aceasta; de aceea voi trebuie sau s[ ne da\i sau s[ ne ar[ta\i ]ncotro a fugit v`natul pe care l-am gonit cu osteneal[ =i sudoare din pustiet[\i”.

Acela ce roste=te vorbele acestea mai adaug[ ]nc[ vreo c`teva alte vorbe cu t`lc =i ]nflorite, pe care le poate ticlui.

P[rin\ii r[spund la ]nceput c[ ]n casa lor n-ar fi venit acest fel de v`nat; oaspe\ii s-au ]ncurcat ]n urmele pe care au venit, ciuta ar putea fi ascuns[ pe la vecini. Iar dac[ pe\itorii st[ruie s[ li se arate v`natul, atunci se aduce o fat[ b[tr`n[, ur]t[ =i ]mbr[cat[ ]n zdren\e =i ]i ]ntreab[ dac[ aceasta e ciuta pe care o urm[resc. Pe\itorii r[spund: “nu” ! =i adaug[ c[ v`natul lor are plete b[laie, ochi de =oim, din\i ca =iragul de m[rgele, buze mai ro=ii dec`t cire=ile, trup ca de leoaic[, pieptul ca de g`sc[, g`t ca de leb[d[, degete mai netede dec`t ceara =i fa\a mai str[lucitoare dec`t soarele =i luna. Dac[ p[rin\ii t[g[duiesc din nou c[ un astfel de v`nat s-ar fi ar[tat vreodata la ei, pe\itorii le dau r[spuns c[ ei au cei mai buni c`ini de v`n[toare, care nu i-au ]n=elat niciodat[ =i care le au dat semnele cele mai adev[rate c[ ciuta pe care o caut[ ei se afl[ t[inuit[ aici.

La urm[, c`nd pe\itorii se laud[ cu sila =i cu armele, atunci p[rin\ii scot fata la iveal[, ]mpodobit[ dup[ puterile lor. C`nd o v[d, pe\itorii spun ]ndat[ c[ ea este ciuta c[utat[. Apoi cheam[ un preot sau, dac[ acesta este prins cu alte trebi, pe cei mai b[tr`ni dintre vecini =i ]naintea lor logodnicii ]=i schimb[ inelele. Ispr[vindu-se aceasta, p[rin\ii ascund ]ndat[ fata =i se ]ntinde masa, la care, ]nainte s[ se scoale, se hot[r[=te ziua nun\ii.

196

C`nd mirii sunt copii de boieri, atunci nu se poate face nici logodna =i nici binecuv`ntarea preotului f[r[ ]ncuviin\area domnului =i m[rturia arhiereului. Prin aceasta de la urm[ se caut[ s[ nu se fac[ vreo nunt[ ne]ng[duit[ de legile cre=tine=ti =i preo\e=ti; iar prin cea dint`i, s[ nu se uneasc[ mai de aproape prin aceast[ leg[tur[ mai multe neamuri boieresti f[r[ de voia domnului. C`nd se hot[r[=te vremea s[ se fac[ nunta, atunci rudeniile se adun[ ]n lunea dinainte, dup[ liturghie, at`t ]n casa mirelui, c`t =i ]n cea a miresei, aduc l[utarii din locul acela, care mai ]ntotdeauna sunt \igani =i se osp[teaz[ ]n cas[ ]n c`nt[rile din gur[ =i din instrumente, ale acestora. Dup[ ce se ridic[ de la mas[, fetele =i alte femei cern f[in[ aleas[ pentru nunt[, din care pricin[ ziua aceasta este numit[ ]ndeob=te ziua cernutului. Dac[ se afl[ ]n acela=i t`rg sau ]n acela=i sat casele celor logodi\i, ori nu sunt mai departe una de alta dec`t cale de dou[ sau trei zile, atunci osp[\ul de nunt[ ]ncepe de joi ]n am`ndou[ casele =i \ine p`n[ s`mb[t[. Duminic[ se str`ng toate rudeniile mirelui ca s[ aduc[ mireasa =i trimit ]nainte col[cari ca s[ vesteasc[ sosirea mirelui. Cei ce sunt aduna\i la casa miresei ]i p`ndesc ]n cale =i caut[ s[-i prind[ ]nainte s[ ajung[ la casa miresei. Ca s[ se fereasc[ de acest lucru col[carii folosesc de obicei cai foarte iu\i. Dac[ se ]nt`mpl[ s[-i prind[, c`nd este vorba de oameni din norod, ]i leag[ v`rtos =i-i pun de-a-nd[ratelea pe cal; la cei de frunte, ]ns[, pe ace=tia ]i ]mpresoar[ prietenii miresei =i ]i duc ]ndat[, cu chip c[ i-au robit, p`n[ la casa acesteia. Odat[ ajun=i acolo, ]i ]ntreab[ ce caut[? Ei dau r[spuns c[ au fost trimi=i s[ vesteasc[ r[zboi =i c[ o=tenii vor sosi cur`nd ca s[ ia cetatea. Dup[ ce spun acestea, ]i duc ]nl[untru =i ]i silesc s[ de=arte c`teva pahare cu vin =i ]ndopa\i astfel cu 197

vin, ]i trimit ]ndat[ ]nd[r[t cu c`\iva oaspe\i ai miresei.

C`nd ace=tia v[d c[ vine mirele, ]i las[ pe col[cari — nu f[r[ oc[ri — =i se gr[besc spre cas[. Dac[ aceia care ]l ]nso\esc pe mire pot s[ se ia dup[ d`n=ii =i s[-i ]nha\e, atunci obi=nuiesc s[-i lege v`rtos =i s[-i ia cu ei. La urm[, c`nd oaspe\ii celor dou[ p[r\i se adun[ ]n casa miresei, se pune la cale o ]ntrecere de cai, hot[r`ndu-se o r[splat[ =i anume: la oamenii de r`nd, o n[fram[ cusut[ frumos, iar la cei mai avu\i, o bucat[ de p`nz[ sau de m[tase de bun pre\. Apoi trimit ]nainte oameni care hot[r[sc \inta =i, dup[ ce dau semn de pornire printr-unul dintr-]n=ii care fac strigarea, aceia ce cred c[ au caii cei mai buni le dau pinteni. }nving[torul prime=te r[splata din m`na miresei, iar calul e ]mpodobit cu o cunun[ de flori ]mpletit[ me=te=ugit. Spre sear[, dup[ vecernie, logodnicii sunt du=i la biseric[ cu c`t alai le st[ ]n puteri, ca s[ primeasc[ binecuv`ntarea bisericeasc[. }n mijiocul bisericii se a=terne un covor, pe care st[ la dreapta mirele, iar la st`nga mireasa. }n vreme ce stau acolo, li se pun sub am`ndou[ t[lpile galbeni, iar la oamenii de r`nd, lei prin care se ]n\elege c[ s-au lep[dat de lume =i c[ trebuie s[ calce ]n picioare m[re\ia acesteia. }nd[r[tul lor stau nunul =i nuna, \in`nd dou[ lum`n[ri la fel de mari =i de grele. }n vremea aceasta preotul roste=te rug[ciunea obi=nuit[ la cununie =i le schimb[ de trei ori inelele. Dup[ ce pune celor doi miri cununiile pe cap, ]i poart[ prin mijlocul bisericii la fel ca la dan\, ]n vreme ce c`nt[re\ii ]nal\[ c`ntarea obi=nuit[ la acest prilej. }n aceast[ vreme rudele ]mpr[=tie printre cei din jur bani m[run\i, nuci =i hamei uscat, ca s[ arate prin asemenea pilde c[ se roag[ lui Dumnezeu d[t[torul de via\[ pentru rodnicia hameiului =i a nucilor, iar de toate avu\iile =i seme\iile acestei lumi trebuie s[ se 198

lepede. Preotul d[ la urm[ celor doi cununa\i s[ guste de trei ori p`ine ]ntins[ ]n miere, semn al dragostei =i unirii ve=nice. +i ca s[ dea prilej celor dimprejur s[ r`d[ la aceast[ ceremonie voioas[, ]i las[ pe miri s[ ]ncerce de trei ori ]n zadar s[ apuce din ]mbuc[tur[. Dup[ ce se sf`r=esc toate, to\i se ]ntorc, ]n aceea=i r`nduial[ ]n care au venit, la casa miresei, a carei fa\[ e acoperit[ cu o p`nz[ sub\ire de m[tase ro=ie, prins[ cu dou[ bolduri, pe care la urm[, c`nd mireasa e dus[ la culcare, fra\ii sau rudeniile miresei le ]nfig ]n perete deasupra capului mirilor. }n vremea aceasta m[n`nc[ =i bea, c`teodat[ p`n[ la al treilea ceas al dimine\ii. Dup[ acest ceas, buc[tarii pun pe mas[ un coco= fript cu pene cu tot; unul dintre oaspe\i se ascunde sub mas[, c`nt[ coco=e=te =i veste=te zorii zilei. Oaspe\ii dau dup[ aceea buc[tarului bac=i= =i se ridic[ cu to\ii de la mas[; iar mirele, care ]=i \ine mireasa de m`n[, se a=az[ ]n mijlocul camerei. Apoi un diac cite=te cu glas tare foaia zestrei, iar toate aceste lucruri, care au fost puse ]ntr-o camer[ deosebit[ ca s[ poat[ fi v[zute de fiecare, sunt ]nc[rcate ]ntr-o c[ru\[ =i duse acas[ la mire.

Apoi acela care vorbe=te p[rin\ilor miresei ]n numele ei pomene=te na=terea, cre=terea =i toate celelalte binefaceri primite de la ei; le mul\ume=te pentru toate =i le cere binecuv`ntarea, pe care p[rin\ii i-o dau ei ]n=i=i sau pun pe altcineva s[ i-o dea ]n numele lor =i roag[ pe Dumnezeu =i pe ]ngerul lor p[zitor s[ le dea celor cununa\i dragoste credincioas[ =i a=ternut nespurcat, iar la urm[ le aduce paharul de desp[r\enie — care se nume=te paharul c[ii albe — l[s`ndu-i apoi s[ plece din casa lor. C`nd dau s[ p[=easc[ peste pragul casei, ]i opresc fra\ii miresei sau, dac[ aceasta n-are fra\i, fra\ii p[rin\ilor ei, cu sabia goal[, pe care o ]nfig de-a curmezi=ul ]n st`lpii u=ii. Mirele scap[ 199

de ei d`ndu-le fie un cal, fie un alt dar pe care ]l are la ]ndem`n[. Mireasa se urc[ singur[ (pentru c[ nu-i este ]ng[duit s[ ia din casa p[rinteasc[ nici o slug[) ]ntr-o c[ru\[, ]nso\it[ de mama sau sora mirelui, =i ]l urmeaz[ pe b[rbatul ei, care merge ]nainte. C`nd ajung la casa mirelui dup[ ce se mai de=art[ ]nc[ vreo c`teva pahare de vin pe tineri ]i duc na=ii ]n odaia de culcare. Mirele se ]ngrije=te cu mult[ luare-aminte ca a doua zi p[rin\ii miresei s[ nu afle nimic despre fiica lor; pentru c[ ace=tia trebuie s[-=i vad[ fiica, ]mpreun[ cu to\i prietenii apropia\i, a treia zi dup[ nunt[, drum care se nume=te drumul cel mare, fiindc[ acuma p[rin\ii pot s[ aib[ parte dup[ cum se ]nt`mpl[ sau de mult[ cinste, sau de ru=ine. C[ci, dac[ fiica lor s-a aflat fecioar[, nu numai c[ toate sunt bune, dar =i p[rin\ii sunt osp[ta\i cu o mas[ str[lucit[, la care, dup[ ce m[n`nc[ al doilea fel de bucate, se arat[ fiec[ruia pe un taler c[ma=a cu semnele fecioriei, pe care to\i obi=nuiesc s[ pun[ un mic dar. Dar aceasta se ]nt`mpl[ numai la oamenii de r`nd, c[ci la cei mai de sus nu pot s[ vad[ c[ma=a dec`t socrii. Iar dac[ fiica lor s-a f[cut de ocar[ din pricina unei ]mpreun[ri ne]ng[duite, mirele ]=i adun[ a doua zi prietenii apropia\i, c[rora le arat[ c[ =i-a g[sit mireasa spurcat[ (cu acest cuv`nt numesc ei femeile necinstite). Ace=tia aduc pentru ea cea mai proast[ c[ru\[ =i, cu hamuri rupte, ]nham[ ]n locul cailor pe p[rin\ii ei =i-i silesc cu b[taia s[-=i duc[ ]napoi acas[, ca pe o curv[, fiica a=ezat[ ]n caru\[. Nim[nui nu-i este ]ng[duit s[ ]mpiedice acest lucru pe drum =i dac[ cineva ar cuteza s[ slobozeasc[ pe p[rin\i, acela ar fi pedepsit nu numai cu b[taia, ci =i de c[tre judec[tor, ca un c[lc[tor al legii =i al obiceiurilor \[rii. B[rbatul opre=te toat[ zestrea, =i, dac[ el a f[cut cheltuieli cu nunta, le 200

prime=te ]nd[r[t, la porunca judec[torului, de la parin\ii care nu =i-au p[zit fata. A=a se ]nt`mpl[ printre \[rani cu oamenii aceia s[rmani; dar nu =i printre boieri care ]=i privegheaz[ fetele mult mai ]ndeaproape, a=a c[ nu li se poate ]nt`mpla lesne asemenea lucru. C`nd afl[ c[ fata lor s-a g[sit spurcat[, r[scump[r[ necinstea fiicei lor cu o zestre mai mare ]n sate sau bani; iar dac[ ginerele nu se mul\ume=te ]n nici un chip cu aceasta, ]=i iau fata acas[ =i dau mirelui slobozenie s[ se ]nsoare cu alta.

C`nd domnul ]nsu=i este na=, atunci osp[\ul de nunt[ se face la curtea domneasc[. Mirele prime=te din partea domnului un gugiuman la fel cu al domnului =i un cal, iar la mas[ toata vremea st[ de-a dreapta domnului cu capul acoperit. To\i slujitorii cur\ii ]l slujesc, ca =i pe domn; iar c`nd mirele se duce la biseric[ sau la casa sa, toat[ curtea domneasc[ — cu \imbale =i alte instrumente moldovene=ti =i turce=ti — ]l ]nso\e=te ca pe domnul ]nsu=i. A treia zi dup[ nunt[ mirele se duce ]mpreun[ cu mireasa la domn =i la doamn[ ca s[ mul\umeasc[ pentru cinstea at`t de mare ce li s-a f[cut — dar f[r[ s[ aduc[ daruri.

201

CAPITOLUL AL XIX-LEA Despre obiceiurile de ]ngrop[ciune la moldoveni

Moldovenii ]=i ]ngroap[ mor\ii dup[ r`nduiala bisericii r[s[ritene. }ndat[ ce moare cineva, se spal[ cu ap[ cald[ =i, ]nainte de a-i ]n\epeni m[dularele, ]l ]mbrac[ cu hainele cele mai noi =i cele mai bune pe care le-a avut; se a=az[ apoi trupul pe n[s[lie ]n mijlocul pridvorului. Trupul mortului nu se ]ngroap[ chiar ]n ziua cea dint`i, ci se a=teapt[ p`n[ a treia zi, ca nu cumva s[ se socoteasc[ mort un bolnav c[zut numai ]n nesim\ire =i s[ se ]ngroape de viu.

Vecinii se adun[ c`nd aud clopotele =i ]=i arat[ ]ntristarea c[tre rudele de s`nge care stau ]n jurul mortului. }n ziua sorocit[ pentru ]ngrop[ciune, to\i vecinii se adun[ =i-l petrec pe mort, dup[ ce se ispr[ve=te slujba la biseric[, ]n vreme ce preo\ii merg ]naintea lui, iar rudele ]n urm[.

Dup[ ce se ]mplinesc datinele biserice=ti, trupul mortulul este ]ngropat ]n curtea bisericii. Iar c`nd moare vreo c[petenie a oastei, atunci caii lui se acoper[ cu p`nz[ neagr[ =i hainele cele mai scumpe i se pun deasupra; ]naintea mortului este purtat[ o suli\[ de care at`rn[ o sabie f[r[ teac[ =i cu m`nerul ]n jos. De o parte =i de alta p[=esc vreo c`\iva o=teni, ]mbr[ca\i ]n zale =i cu coifuri. Ei pun ]n ochii cailor zeam[ de ceap[ sau praf de pu=c[, ca s[ se arate ca =i c`nd caii ar pl`nge ]n felul oamenilor moartea st[p`nului lor. Trupul unui boier ]l petrece de obicei dom202

nul ]nsu=i, ]mpreun[ cu toat[ curtea lui. Dac[ mortul a fost unul dintre cei mai de frunte, atunci semnele dreg[toriei lui sunt purtate ]naintea n[s[liei p`n[ la groap[; iar dup[ aceea sunt a=ezate ]n sp[t[rie sau ]n divan. Locul s[u trebuie s[ r[m`n[ gol m[car vreme de trei zile. Doliul nu este acela=i pentru to\i. Dac[ moare un \[ran, atunci feciorii lui trebuie s[ umble cu capul gol =ase luni de-a r`ndul, chiar dac[ este ]n toiul iernii, =i s[-=i lase s[ creasc[ p[rul =i barba; nu pot s[-=i acopere cu nimic capul, chiar dac[ au de mers cale c`t de lung[. Altminteri acela=i lucru ]l f[ceau ]ndeob=te =i boierii vreme de 40 de zile de-a r`ndul; ]ns[ acuma au lep[dat asemenea obiceiuri =i se mul\umesc s[ ]mbrace hain[ cernit[ =i s[-=i lase p[rul s[ cad[ ]n plete. Dac[ a murit fratele unei fete de \[ran, dup[ obicei ea ]=i taie o =uvi\[ de p[r =i o at`rn[ pe crucea ce se pune la groapa lui =i poart[ grij[ un an ]ntreg ca nu cumva s[ se piard[ sau s[ cad[; dac[ se ]nt`mpl[ totu=i acest lucru, ea at`rn[ iar[ o =uvi\[ pe cruce. De obicei se adun[ cu to\ii ]n fiecare duminic[ la groap[ vreme de un an =i-=i pl`ng mor\ii. Cei boga\i n[imesc bocitoare, care =tiu felurite c`ntece de jale, ]n care arat[ tic[lo=ia =i de=[rt[ciunea vie\ii, dup[ cum se poate vedea din versurile acestea cu care fac de obicei ]nceputul: C`nt cu jale via\a rea a lumii acesteia, Cum se sfarm[ =i se rupe ca un fir de a\[.1 1 }n edi\ia latin[ Cantemir a t[lm[cit versurile cu care se ]ncepe poemul filozofic Via\a lumii de Miron Costin astfel: A lumii c`nt cu jele Cumplita via\[, Cum se rupe =i se taie Ca cum ar fi o a\[ Nu este exclus c[ motivul acesta, care descinde ]n literatura cult[ din

203

Apoi ele ]nchipuiesc fiin\a celui mort ca fiind de fa\[, ]l ]ntreab[ tot felul de lucruri =i spun c[ din ur[ pentru lumea aceasta nu vroie=te s[ r[spund[ la ]ntreb[rile puse, dar, ]n cele din urm[, ]nduplecat de rug[min\ile rudelor, roste=te c`teva cuvinte. Le d[ ]nv[\[tur[ ce trebuie =i ce nu trebuie s[ fac[ =i le spune c[ de aici ]nainte nu va mai vorbi cu d`n=ii =i nici nu se va mai ]ntoarce pe p[m`nt, fiindc[ a =i ]nceput s[ guste desf[t[rile raiului, pe care Dumnezeu le-a g[tit slugilor lui credincioase — =i alte bazaconii de acestea de-ale femeilor limbute.

lirica lui Ovidiu, s[ fi avut =i o circula\ie popular[. }n nici un caz, forma utilizat[ de Cantemir, nu pare a indica o provenien\[ popular[.

204

III DESPRE CELE BISERICE+TI +I ALE }NV{|{TURII }N MOLDOVA

205

CAPITOLUL I Despre religia moldovenilor

Lenevirea str[mo=ilor no=tri este de vin[ c[ nu putem spune ce fel de religie au avut odinioar[ moldovenii mai ]nainte ca soarele drept[\ii s[ fi r[s[rit pe cerul nostru.

Iar dac[ vroim s[ credem c[ dacii cei vechi se tr[geau din sci\i cum zic to\i istoricii pe care ]i cunoa=tem atunci se poate prepune, f[r[ team[ c[ vom gre=i, c[ moldovenii s-au ]nchinat la aceia=i zei la care s-au ]nchinat dup[ cum se vede din cele ce spun cronicile ruse=ti neamurile scite, cum sunt: Peruna, zeul tunetului, Volos, zeul dobitoacelor, Pohvist, zeul v[zduhului, Lado, zeul veseliei, Kupalo, zeul seceri=ului, si al\i zei ca ace=tia, precum: Osliado, Chorsa, Da=uba, Striba, Semargle =i Mocosa. Asemenea se vede c[ =i romanii, pe care nu i-a ]ntrecut nici un alt neam cu eresurile, nu numai c[ nu au nimicit religia cea veche, ci dimpotriv[ au mai sporit-o cu zei noi de-ai lor. Acest lucru ]l va vedea lesne oricine ]=i aminte=te c[ romanii, ori de c`te ori supuneau o \ar[ nou[, aduceau jertfe at`t zeilor neamului biruit, c`t =i zeilor lor: ba ]nc[ dup[ ce au biruit Egiptul, muma cea roditoare a idolilor, au adus de acolo la Roma idoli de tot felul, c[rora li s-au ]nchinat de asemenea. Se mai adaug[ la aceasta =i credin\a tuturor celor ce se ]nchinau la idoli 206

c[ nu numai fiecare \ar[ ar avea zeii ei, ci =i c[ fiecare familie ar avea zeii casei =i zeii p[zitori, despre care credeau c[ le-ar purta o grij[ deosebit[ =i c[ cel ce nu se ]n\elege cu ei nu poate nici s[-=i st[p`neasc[ cu norocire \ara sa =i nici s[ tr[iasc[ ]n pace ]n casa lui. Nu se poate dovedi cu nici un fel de m[rturii limpezi ale cronicarilor cam ]n ce vreme a ]ncetat ]n Moldova eresul p[g`nesc =i s-a primit legea cea cre=tineasc[; cu toate acestea, pesemne c[ religia cre=tineasc[ a fost adus[ pe fa\[ ]n Dacia abia ]n vremea domniei lui Constantin cel Mare, fiindc[ sub Constan\iu, fiul lui Constantin cel Mare, am`ndou[ Daciile ]=i aveau arhiereii lor, dup[ cum arat[ tipicul soborului \inut la Sardes. +i se poate c[ mul\i daci s[ se fi plecat cu mult[ vreme ]nainte asupra ]nv[\[turii s`ngerate a mucenicilor, ca s[ urmeze steagul lui Hristos. }n zilele noastre tot norodul \ine de biserica cre=tineasc[ a R[s[ritului. Nu se ]ndoie=te nimeni de slova credin\ei, nimeni nu se arat[ f[r[ luare-aminte fa\[ de vreuna din porunci =i nu face nimic din cele oprite de biseric[. O erezie sau un eretic nu s-au ar[tat vreodat[ ]n Moldova =i cu at`t mai pu\in s-ar fi putut r[sp`ndi1. Poate c[ pricina este =i c[ norodul nu a primit niciodat[ ]nv[\[tura scolastic[ =i cea viclean[ a clevetitorilor, ci a crezut c[ simplitatea Evangheliei =i ]nv[\[tura sfin\ilor p[rin\i biserice=ti sunt ]ndestul[toare pentru m`ntuirea sufletului =i f[r[ =coal[.

Nici o alt[ religie nu este mai ur`t[ de moldoveni ca reli1 D. Cantemir are ]n vedere faptul c[ rom`nii ca popor nu au acceptat catolicismul =i nici alte culte, cu toate ]ncerc[rile care s-au f[cut. }n acela=i timp, dovedindu-se statornici ]n credin\a lor, =i nu i-au ]mpiedicat pe al\ii s[-=i exercite religia ]n care credeau, dovedind un spirit de toleran\[ exemplar.

207

gia papista=ilor, de=i \in de ea aproape to\i supu=ii moldoveni de neam unguresc, care au =i un episcop al lor la Bac[u. Adic[ ei spun c[ celelalte erezii se cunosc de la sine, iar ]ndep[rtarea lor de la biserica cea adev[rat[ se poate ]n\elege lesne; papista=ii ]ns[ sunt lupi ]mbr[ca\i ]n piele de oaie (c[ci ei nu =tiu nimic despre al\i papista=i dec`t despre cei crescu\i ]n biserica R[s[ritului); iar papista=ii le zic celor ce \in de biserica greceasc[ uneori fra\i, alteori schismatici =i ¢ ¸jalwn1 pentru c[ nu cinstesc capul v[zut al bisericii, adic[ pe papa; alteori ]i numesc chiar eretici. De aceea se ]nt`mpl[ c[ norodul cel prost abia poate s[ deosebeasc[ adev[rul de ]n=el[ciune, ca s[ se poat[ p[zi de otrava ei. Pricina cea mai de seam[ ]mpotriva oric[ror ]nnoiri, ca s[ vorbim ]n treac[t, pare c[ se afl[ ]n statornicia cu care moldovenii s-au plecat totdeauna c[tre biserica R[s[ritului. Pentru c[ =tie oricine a ]nv[\at istoria bisericii c[ \ara ungureasc[ =i Transilvania, unde au locuit str[mo=ii no=tri ]nainte de desc[lecatul Moldovei, nu s-au ]nchinat niciodat[ scaunului de la |arigrad sau grecesc, ci totdeauna scaunului de la Roma, de aceea to\i locuitorii au =i fost fii ai bisericii Apusului, ]nainte s[ fi r[zb[tut p`n[ acolo ereziile lui Luther =i Calvin. Dar fiindc[ urma=ii lui Drago= =i-au p[strat totdeauna religia pe care au avut-o ]n vatra de unde au plecat (c[ci nu ni se spune nic[ieri c[ ei ar fi p[r[sit biserica papist[=easc[ =i ar fi trecut la biserica R[s[ritului), dar credin\a lor nu se deosebe=te ]ntru nimic de aceea a R[s[ritului, se vede limpede c[ Apusul =i nu R[s[ritul s-a dep[rtat mai t`rziu de la credin\a cre=tineasc[ cea adev[rat[. Dar s[ l[s[m acestea =i s[ ne ]ntoarcem la lucrul de care vorbeam.

1

Acefali f[r[ c`rmuitori 208

M[rturisirea credin\ei sau crezul se folose=te ]n slujba religioas[ a=a cum a fost alc[tuit de c[tre sfin\ii p[rin\i la Sinodul de la Niceea, iar ad[ogirea papist[=easc[ =i de la Fiul se leap[d[. Despre purcederea sf`ntului duh, ei cred ]ntocmai ceea ce spune Ioan evanghelistul cu vorbele M`ntuitorului. Dar, dup[ cum nu se vor s[ recunoasc[ purcederea de la Fiul fiindc[ Sf`nta Scriptur[ nu zice nimic mai limpede, tot at`t de pu\in folosesc ]n slujba lor religioas[ ad[ogirea lui Palama : de la Tat[l singur . Au =apte taine. La ]mp[rt[=anie se \in dup[ cele statornicite de sfin\ii p[rin\i Vasile =i Ioan Chrisostom. Folosesc la aceasta p`ine dospit[ =i se ]mp[rt[=esc ]n am]ndou[ chipurile, cu p`ine =i cu vin. Cinstesc icoanele sfin\ilor, dar nu cioplite, ci zugr[vite, ]ns[ zic c[ numai lui Dumnezeu singur i se cuvine slujb[ religioas[. Cred c[ sfin\ii n-au ajuns ]nc[ la m`ntuirea des[v`r=it[, ci c[, ]mpreun[ cu Pavel, ei a=teapt[ ziua de apoi, adic[ judecata cea de pe urm[; mai cred c[ ace=tia au totu=i, ]n vremea aceasta ]n sufletele lor o n[dejde ne]ndoit[ ]n m`ntuire, care treze=te ]n ei o bucurie nespus[, a=a c[ pentru vredniciile lor nu le lipse=te nimic. Nu recunosc purgatoriul, dar zic c[ p[catele mici pot fi iertate =i dup[ moarte prin rug[ciunile bisericii =i cu pomeni. Citesc ]n biseric[ Sf`nta Scriptur[ dup[ t[lm[cirea celor =aptezeci de t`lmaci; ei leap[d[ Vulgata =i toate celelalte t[lm[ciri. Postesc, ]n afar[ de miercurea =i vinerea, de patru ori pe an la vremea r`nduit[, dar ]n postul cel mare de patruzeci de zile =i ]n postul din zilele cele de la ]nceputul lunii lui august ]nchinate Sfintei Fecioare se ]nfr`neaz[ s[ m[n`nce chiar =i pe=te. Mai sunt unii care nu m[n`nc[ nici lunea carne, din prea mare eres, =i care ]=i a=az[ ei ]n=i=i =i alte zile de post la praznicile sf`ntului Atanasie, sf`ntului Gheorghe =i sf`ntului 209

Dumitru, =i unele femei, m[car c[ nu ]mbrac[ straie monahice=ti, fac jur[m`nt de bun[voie s[ nu m[n`nce carne toat[ via\a lor. Altminteri norodul — =i la noi ]n Moldova, ca =i ]n alte \[ri pe care =tiin\a nu le-a luminat ]nc[ — este foarte plecat spre eres =i ]nc[ nu s-a cur[\at des[v`r=it de necur[\ia cea veche, ]nc`t se mai ]nchin[ =i acuma ]n poezii =i c`ntece, la nun\i, ]ngrop[ciuni =i alte ]nt`mpl[ri =tiute, la c`\iva zei necunoscu\i =i care se vede c[ se trag din idolii cei vechi ai dacilor. A=a sunt Lado =i Mano (a), Z`na (b), Dr[gaica (c), Doina (d), Heiole (e), Stahia (f), Dracul din t[u (g), Ursitele (h). Frumoasele (i), S`nzienele (k), Joim[ri\ele (l), Paparuda (m), Chiralesia (n), Colinda (o), Turca (p), Zbur[torul (q), Miaz[noapte (r), Str`ga (s), Tricolici (t), Leg[tura (u), Dezleg[tura (v), Farmec (w), Desc`ntec (x), Vergelat (y) si multe asemenea.

[NOT{] a) Se obi=nuie=te ca numele lor s[ fie pomenit de babe, mai cu seam[ la nun\i; de aceea se poate presupune c[ prin ele trebuie s[ se ]n\eleag[ Venus si Cupido, ca p[zitori ai dragostei de nunt[. b) Acest cuv`nt ar putea s[ se trag[ din numele Diana. Totu=i rareori se vorbe=te despre ea singur[, de obicei se vorbe=te de mai multe; le zic Z`ne =i le socotesc ni=te fecioare frumoase, care d[ruiesc frumuse\e. c) Dup[ cum se vede, prin ea o ]n\eleg pe Ceres. C[ci ]n acea vreme a anulul c`nd ]ncep s[ se coac[ sem[n[turile, toate fetele \[ranilor din satele ]nvecinate se adun[ =i o aleg pe cea mai frumoas[ dintre ele, c[reia ]i dau numele de Dr[gaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o g[tesc cu o cunun[ ]mpletit[ din spice =i cu multe basmale colorate =i-i pun ]n m`ini cheile de la jitni\e.

Dr[gaica aceasta ]mpodobit[ ]n acest chip se ]ntoarce de la c`mp spre cas[ cu m`inile ]ntinse =i cu basmalele flutur`nd ]n v`nt, 210

de parc[ ar zbura, =i cutreier[ toate satele din care s-a adunat lume s-o petreac[ c`nt`nd =i juc`nd laolalt[ cu toate tovar[=ele ei de joc, care o numesc foarte des sor[ =i mai-marea lor ]n c`ntecele alc[tuite cu destul[ iscusin\[. Fetele din Moldova doresc din toat[ inima s[ aib[ parte de aceast[ cinstire s[teasc[, de=i ]n c`ntecele lor spun mereu, dup[ datin[, c[ fata care a ]ntruchipat Dr[gaica nu se poate m[rita dec`t abia dup[ trei ani. d) Se vede c[ acesta a fost numele obi=nuit la daci al lui Marte sau al Belonei, c[ci cu el ]ncep toate c`ntecele ]n care se c`nta faptele r[zboinice =i moldovenii ]l folosesc ]ndeob=te ca s[-l pun[ ]naintea c`ntecelor lor. e) Acest nume ]l folosesc de obicei ]n c`ntecele de jale, dar nu ca o strigare, ci ]n a=a chip, c[ s-ar p[rea c[ vor s[ arate prin el o fiin\[ =tiut[. f) Ei ]=i ]nchipuie c[ aceasta ar fi o femeie uria=[ care str[juie=te =i e st[p`na caselor vechi =i p[r[site, mai cu seam[ a celor zidite sub p[m`nt, =i de aceea =i a comorilor. g) A=a numesc ei duhurile rele, despre care cred c[ ]=i au l[ca=ul ]n ap[. h) Ei cred c[ acestea ar fi dou[ fecioare, ce se afl[ de fa\[ la na=terea oric[rui copil =i care ]i d[ruiesc, dup[ voia lor, ]nsu=iri suflete=ti =i trupe=ti =i ]i hot[r[sc de la ]nceput toata norocirea =i toat[ n[pasta ce va ]nt`mpina ]n via\[. i) Ei le socot pe acestea nimfe ale v[zduhului, care ]ndr[gesc adesea pe feciorii cei tineri =i frumo=i. C`nd pe un fl[c[u ]l love=te deodat[ sl[b[nogirea sau damblaua, ei dau vina pentru boalele acestea pe Frumoase =i zic c[ ]n chipul acesta ele se r[zbun[ atunci c`nd dragostea li s-a schimbat ]n ur[ =i furie, fiindc[ cel ce le era drag nu le-a dat ascultare. k) Acesta este numele sf`ntului Ioan Botez[torul. Ei cred c[ ]n ziua c`nd se pr[znuie=te acest sf`nt soarele nu-=i str[bate drumul s[u drept ]nainte, ci ]ntr-o linie tremurat[. De aceea to\i \[ranii moldoveni se scoal[ ]n acea zi ]naintea zorilor =i privesc cu ochi mari r[s[ritul soarelui =i cum ochiul nu sufer[ prea mult aceast[ lumina =i, din pricina ei, ]ncepe s[ se zdrun211

cine =i s[ tremure, ei pun pe seama soarelui tremur[tura pe care o simt ]n ochi =i se ]ntorc voio=i acas[, dup[ ce au f[cut aceast[ ]ncercare. l) A=a le numesc pe femeile despre care zic c[ umbl[ ]n joia verde, dis-de-diminea\[, =i dac[ dau de o femeie dormind, fiindc[ ]n Moldova se face de obicei ]n toate casele focul la vremea aceea, o pedepsesc s[ fie de atunci ]ncolo tr`ndav[ la tot lucrul de peste an. m) }n vremea verii, c`nd sem[n[turile sunt primejduite de secet[, oamenii de la \ar[ ]mbrac[ o copil[ mai mic[ de zece ani cu o c[ma=[ f[cut[ din frunze de copaci =i buruieni. Toate celelalte copile =i copiii de aceea=i v`rst[ o urmeaz[ =i se duc juc`nd =i c`nt`nd prin ]mprejurimi; iar oriunde sosesc, babele au obicei de le toarn[ ap[ rece ]n cap. C`ntecul pe care-l c`nt[ este alc[tuit cam a=a: Paparudo! sui-te la cer, deschide-i por\ile, trimite de acolo ploaia aici, ca s[ creasc[ bine secara, gr`ul, meiul =i altele . n) Se potrive=te cu strigarea cre=tinilor ]n rug[ciunea lor Kyrie eleison! de unde se =i trage. St[p`nul casei are obicei s[ fac[ la 5 ianuarie, ]n ajunul Bobotezei, o cruce de lemn, pe care o ]nvele=te c`t mai frumos cu p`nz[ alb[ sau cu p`nz[ de borangic =i catifea, cum poate fiecare, dup[ averea lui, iar dup[ vecernie ca ]ntr-un alai, petrecu\i de o droaie de copii, o poart[ prin toate casele, unde strig[ foarte des cuv`ntul Chiraleisa. o) Aceasta aduce cu Calendis ale romanilor =i se pr[znuie=te ]ndeob=te la ]nceputul fiecarui an nou, at`t de c[tre oamenii de r`nd, c`t =i de boieri, cu datini deosebite. p) Este un joc ]nchipuit ]n vremurile vechi din ur[ ]mpotriva turcilor. }n ziua de Cr[ciun se pune cuiva o c[p[\`n[ de cerb cu coarne, mari, de care se leag[ o masc[ f[cuta din f`=ii de p`nz[ colorat[ =i at`t de lungi ]nc`t acoper[ =i picioarele celui care o poart[. Peste acesta se a=az[ altul, care se face un b[tr`n ghebos, =i a=a str[bat toate uli\ele =i casele, juc`nd =i c`nt`nd cu o mul\ime de lume dupa ei. q) }nsemneaz[ cel ce zboar[. Ei zic c[ este o n[luc[, un om t`n[r frumos, care vine noaptea la fete mari, mai ales la femeile 212

de cur`nd m[ritate =i toat[ noaptea s[v`r=e=te cu d`nsele lucruri necuviincioase, cu toate c[ nu poate fi v[zut de ceilal\i oameni, nici chiar de cei care ]l p`ndesc. Iar noi am mai auzit c[ unii b[rba\i ]nsura\i mai inimo=i au prins asemenea zbur[tori =i, c`nd au aflat c[ sunt f[pturi cu trup ca =i al\ii, i-au pedepsit cum li se c[dea. r) Se nume=te miaz[noapte =i zic c[ este o n[luc[, care umbl[ pe r[sp`ntii de drum de la asfin\itul soarelui =i p`n[ la miezul noptii, lu`nd ]nf[\i=are de animale de tot felul, pierind apoi iar[=i. s) Se trage de la cuv`ntul grecesc str째jl =i la moldoveni are acelasi ]n\eles ca =i la romani, adic[ zic c[ e o vr[jitoare b[tr`n[ care omoar[ copiii noi n[scu\i, pe ne=tiute, cu me=te=ug dr[cesc.

Acest eres este r[sp`ndit cel mai mult la ardeleni. Ei zic c[, atunci c`nd umbl[ Str`ga, g[sesc copiii ]n[bu=i\i ]n leag[ne, f[r[ s[ fi fost mai ]nainte bolnavi. Dac[ au prepus pe vreo femeie b[tr`n[, atunci o leag[ de m`ini =i de picioare =i o arunc[ ]ntr-un r`u. Dac[ se duce la fund, atunci zic c[ e nevinovat[; iar dac[ plute=te deasupra apei, atunci zic c[ e destul de vinovat[ =i o ard de vie, f[r[ s[ mai fac[ cercet[ri, ]n vreme ce b[tr`na strig[ ]n zadar c[ e nevinovat[, p`n[ ]=i d[ duhul. t) Este ]ntocmai ceea ce la fran\uji ]nseamn[ le loup garou*.

Ei zic c[ cu me=te=ugul vr[jilor oamenii se pot preface ]n lupi =i alte fiare s[lbatice =i c[ pot s[-=i ]nsu=easc[ ]n a=a chip firea acestora, c[ pot s[ se n[pusteasc[ asupra oamenilor =i dobitoacelor =i s[-i sf`=ie. u) Aceasta, zic ei, ar fi un fel de fermec[tur[ cu care se poate opri mirele s[ se ]mpreuneze cu mireasa lui ]n noaptea nun\ii. Asemenea ei zic c[ tot a=a pot s[ opreasc[ lupii =i alte fiare s[lbatice s[ fac[ stric[ciune la oi =i la alte dobitoace. v) Este slobozirea de fermec[tura dinainte a mirilor, care se poate dob`ndi, cum zic ei, prin alte mijlociri de vr[ji mai puternice.

* Vr[jitor care travestit ]n lup cutreier[ ]n timpul nop\ii c`mpiile.

213

w) Este o vraj[ obi=nuit[ la \[rani, prin care femeile, dup[ cum ]=i ]nchipuie ele, fac s[ se apropie de ele iubitul lor sau pot s[-l fac[ s[ ]nnebuneasc[ pe cel care le este lor ur`t. x) Acesta este alt fel de vraj[ cu care ar trebui s[ se vindece toate bolile ce nu sunt de moarte.

Vreau sa povestesc aici ceva ce-am v[zut eu ]nsumi ]n patrie.

C[m[ra=ul cel mare al r[posatului meu tat[ avea un cal de mare pre\ care fusese mu=cat pe c`mp de un =arpe =i i se umflase ]ntrat`t trupul, c[ nimeni nu mai tr[gea n[dejde s[ scape. A chemat o vr[jitoare b[tr`n[, care a poruncit st[p`nului calului s[ caute un izvor =i s[ aduc[ din apa aceea ne]nceput[, c`t o putea mai degrab[. Pentru c[ el voia s[ trimit[ pe o slug[ ca s[ aduc[ ap[, vr[jitoarea cea b[tr`na i-a zis c[ nu trebuie s[ fac[ ]n a=a chip, c[ st[p`nul trebuie s[ se duc[ el ]nsu=i s[ ia ap[, dac[ voieste s[-i scape calul cu via\[. }n cele din urm[ t`n[rul i-a dat ascultare =i a adus babei un ulcior mare cu ap[. Apa aceasta a desc`ntat-o cu un desc`ntec ne]n\eles =i i-a dat t`n[rului s[ bea. El n-a f[cut prea bucuros ce i-a poruncit, fiindc[ adusese prea mult[ apa. Dup[ ce a b[ut-o, ]ndat[ a v[zut cum calul s[u, care z[cea la p[m`nt, aproape mort, nu departe de el, ]=i venea ]n fire iar[=i, ]ns[ el se umfla =i ]l apucase ni=te dureri de nesuferit.

Dup[ ce baba a mai desc`ntat o dat[, ]ntr-un sfert de ceas s-a ]ns[n[to=it =i calul, iar t`n[rul a v[rsat apa, f[r[ s[-i lase vreo urm[ de durere sau de boal[. Alt[ bab[ a vindecat pe de-a-ntregul ]n c`teva zile un grajd ]ntreg de cai, care se umpluse de r`ie — cu toate c[ se afla la o dep[rtare de trei zile de drum — prin desc`ntece pe care le-a rostit deasupra unui smoc de p[r de cal. y) Este un fel de ghicire prin care moldovenii, pun`nd ni=te nuiele ]ntr-un chip =tiut ]n noaptea dinspre ]nt`i ianuarie, se ]ncumet[ s[ ghiceasc[ toat[ norocirea =i n[pasta pe care le va aduce anul ]ntreg. La aceasta mai au trebuin\[ =i de linte, fasole =i oale pe care le a=az[ una sub alta cu o r`nduial[ =tiut[.

214

CAPITOLUL AL II-LEA Despre tagma bisericeasc[

Privegherea dinafar[ asupra bisericii Moldovei cade ]n seama domniei ]ns[=i, care ia aminte cu r`vn[ =i cu mult[ grij[ c[ purtarea =i ]nv[\[tura fe\elor biserice=ti s[ se potriveasc[ cu temeiurile credin\ei; ca nici unul dintre d`n=ii s[ nu se abat[ din calea adev[rului =i s[ nu ascund[ inim[ de lup sub piele de oaie; nici p[storul s[ nu poarte grij[ pentru turma sa sau s[ fie o pilda rea. Grija pentru cele duhovnice=ti, adic[ ]ndrumarea sufletelor pe calea Domnului, este ]ncredin\at[ mitropolitului, care cerceteaz[ — ca un p[stor credincios =i slujitor treaz al Domnului s[u — bisericile de sub ascultarea lui, le a=az[ arhierei, care nu prea au ]nva\[tur[, dar sunt plini de duh sf`nt, =i care nu nesocote=te nimic din ce i se pare c[ este de trebuin\[ pentru hrana =i m`ntuirea turmei sale.

Dar fiindc[, dup[ ce s-au ]nmul\it locuitorii din Moldova, lucrul acesta a ajuns prea greu ca s[ poat[ s[-l ]mplineasc[ un om singur, pentru ]nlesnirea mitropolitului s-au mai f[cut ]n Moldova ]nc[ alte trei scaune arhiere=ti, unul la Roman, altul la R[d[u\i =i al treilea la Hu=i; dar numele de episcop s-a dat numai vl[dicilor de la R[d[u\i =i de la Hu=i. Cel de la Roman a fost numit arhiereu =i i s-a ]ng[duit s[ poarte la slujba bisericeasc[ mitra arhiereasc[, 215

dar el nu este mai mare peste ceilal\i episcopi, nu are dec`t ]nt`ietate. Mitropolitul moldovean a fost uns de patriarhul din |arigrad, de c`nd s-a a=ezat scaunul s[u p`n[ ]n vremea soborulul de la Floren\a. Pentru c[ mitropolitul era pe atunci un om de r`nd =i nu cuno=tea bine Sf`nta Scriptur[, precum =i ca s[-=i p[streze cinstea ce i-o d[dea cel de al =aptelea scaun, precum =i alte cinstiri pe care i le f[g[duise papa, a semnat ]mpotriva vrerii solului trimis cu el de Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, toate hot[r`rile gre=ite =i am[gitoare ale soborului, dar dup[ ce s-a ispr[vit soborul, nu a mai cutezat s[ se ]ntoarc[ ]n Moldova; de aceea Marcu, arhiereul din Efes, a dat Moldovei ca mitropolit pe un arhidiacon bulgar de neam, om foarte vestit pentru smerenia =i credin\a lui; iar pentru c[ =i patriarhul de la |arigrad se d[duse de partea potrivnic[, i-a poruncit s[ cear[ ]nt[rirea sa totdeauna de la patriarhul din Ohrida. +i, ]ncep`nd de-atunci, mitropoli\ii Moldovei au luat obiceiul s[ cear[ totdeauna p`n[ la ]nceputul veacului trecut hirotonisirea de la patriarhul din Ohrida. Dar c`nd a luat domnia Vasile Lupu =i a cercat s[ or`nduiasc[ trebile \[rii pe care le-a g[sit ]ncurcate, parte din pricina lenevirii ]nainta=ilor s[i, parte din pricina tulbur[rilor din[untru, atunci Partenie, pe vremea aceea patriarh de |arigrad, i-a trimis scrisoare alc[tuit[ ]n chipul acesta: “Noi d[m de =tire m[riei-tale s[ afle c[ biserica moldoveneasc[ era odinioar[ sub ascultarea bisericii R[s[ritului, aceasta fiind muma cea bun[ =i dreapt[ a tuturor cre=tinilor, iar mitropolitul ei, ca to\i ceilal\i, era uns de scaunul sobornicesc de la |arigrad. Veacuri la r`nd a r[mas sub aceast[ ascultare, p`n[ ]n vremea domniei lui Ioan 216

Paleologul, c`nd patriarhul mincinos Mitrofan a semnat hot[r`rile soborului bisericesc din Floren\a, zdruncin`nd credin\a tuturor iubitorilor credin\ei celei adev[rate ]n scaunul sobornicesc cel mai dint`i de la |arigrad. Dar fiindc[ uneltele =i aceia care au st`rnit aceast[ molim[ rea au fost da\i la o parte din cale cur`nd dup[ aceste tulbur[ri, iar sf`nta biseric[ a lui Dumnezeu, mireasa mirelui cel nevinovat, a fost adus[ iar[=i la pacea ei de odinioar[, ]n faima ei cea de mai nainte, asemenea s-a dat ]n l[turi orice pricin[ de prepus; de aceea mai cu seam[ este des[v`r=it lipsit de cuviin\[ ca biserica moldoveneasc[, socotit[ totdeauna unul dintre m[dularele cele mai alese =i mai de frunte ale bisericii R[s[ritului, s[ nu dob`ndeasc[ sfin\irea de la scaunul cel mai ]nalt, ci de la cel mai de jos. De aceea pu\in[tatea noastr[ =i tot soborul cel sf`nt se roag[ prea plecat de m[ria-ta s[ ]ng[dui ca un m[dular at`t de ales al bisericii s[ se lipeasc[ iar[=i de scaunul mai cinstit =i s[ porunce=ti ca mitropolitul Moldo-Valahiei (a=a numesc grecii Moldova), a=a cum era obiceiul ]nainte vreme, s[ cear[ ungerea de la scaunul nostru cel pravoslavnic de patriarh — lucru ]ntru lauda Domnului =i slava maicii noastre, biserica cea adev[rat[, iar pentru noi va fi o pricin[ de bucurie ve=nic[.” Vasile (Lupu), ]nduplec`ndu-se de aceast[ scrisoare a patriarhului =i a soborului, porunci s[ nu se mai ung[ de atunci ]ncolo mitropolitul Moldovei de nimeni ]n afar[ de patriarhul de la |arigrad. +i porunca aceasta a ]nt[rit-o, pu\in[ vreme dup[ aceea, soborul bisericesc ce s-a f[cut la Iasi, chiar sub acest domn, ]mpotriva iconocla=tilor =i a altor eretici din acele vremuri, cu glasul =i isc[litura tuturor patriarhilor =i chiar al celui de la Ohrida. Altmin217

teri mitropolitului Moldovei i se arat[ ]n biserica R[s[ritului o cinstire cu totul deosebit[, care nu se arat[ altora.

El nu poart[, ce e drept, numele de patriarh, dar nici nu ascult[ de vreunul, c[ci cu toate c[ este uns de patriarhul de la |arigrad, totu=i nu poate fi a=ezat sau scos din scaun de c[tre acesta =i nici nu trebuie s[ a=tepte yÖjon1 ca to\i ceilal\i mitropoli\i, bisericii celei mari \arigr[dene.

Dup[ ce a dob`ndit ]nt[rirea domniei, trei episcopi ai Moldovei ]mplinesc punerea m`inilor deasupra capului =i dau de =tire patriarhului printr-o scrisoare c[ cutare =i cutare om cucernic, cu frica lui Dumnezeu =i ]nv[\at, s-a ales cu ajutorul sf`ntului duh =i nu ]n alt chip care s[ at`rne de vrerea omeneasc[. Acela=i lucru ]l face =i domnul printr-o scrisoare osebit[ c[tre patriarh =i-l roaga s[ ]nt[reasc[ ]n slujba aceasta, prin binecuv`ntarea sa, pe cel a=ezat ]n scaun; la care lucru patriarhul nu poate s[ se ]mpotriveasc[ ]n nici un chip =i trebuie s[ urmeze ]ntru totul vrerea domnului. Afar[ de aceasta, el mai este de tot slobod de dajdia care se pl[te=te patriarhului sub numele de oin¨thtoz a± bohqe±az2; asemeni nici o lege nu-i porunce=te s[ ]ntrebe pe patriarh despre lucruri care s-au s[v`r=it sau se vor s[v`r=i ]n biserica moldoveneasc[; dimpotriv[, el are tot a=a de mult[ slobozenie ]n biserica sa ca =i patriarhul din Ohrida ]n a sa. Cu toate c[ mitropolitul st[ la un loc de cinste at`t de ]nalt, totu=i el nu poate nici s[ a=eze =i nici s[ scoat[ din scaun pe vreunul din arhiereii s[i, c[ci numai domnul poate s[ c`nt[reasc[ felul de via\[ =i ]nv[\[tura acelora care ar putea sa fie ale=i =i s[ cerceteze pricinile celor ce trebuie sa fie sco=i din 1 2

Vot. }mp[rt[=ire =i ajutor.

218

slujb[, precum =i s[ hot[rasc[. C[ci domnia a luat pe seama ei toate acestea; numai binecuv`ntarea dupa canoanele statornicite de apostoli a l[sat-o ]n grija mitropoli\ilor. }n schimb nici domnul nu poate s[ schimbe, s[ adauge sau s[ scoat[ ceva ]n trebile duhovnice=ti f[r[ ]ncuviin\area mitropolitului, cu toale c[ el c`rmuie=te ca stap`n singur peste to\i supu=ii s[i. Aceast[ r`nduial[ n-o \in dec`t domnii cei evlavio=i. C[ci, dac[ domnul nu cinste=te credin\a, atunci nici o lege nu poate sa-l ]ngr[deasc[. Iar c`nd e vorba de vreo ucidere =i domnul os`nde=te pe oarecine la moarte, slujba mitropolitului nu este alta dec`t sau s[ ]nt[reasc[ sau s[ ]ndrepteze ]naintea divanului judecata domnului dup[ lege, iar domnul, ca bun cre=tin =i iubitor al drept[\ii, ]ng[duie aceasta.

Arhiereii ]=i ]mplinesc f[r[ vreo ]mpotrivire din partea cuiva slujba ]n eparhiile lor, a=az[ ]n slujb[ preo\ii de sub ascultarea lor =i, dac[ ace=tia s[v`r=esc vreo tic[lo=ie, ]i scot din slujb[ f[r[ s[ aib[ mil[; =i nimeni nu se ]mpotrive=te la aceasta. Totu=i ei nu au dreptul s[ a=eze =i s[ scoat[ din slujb[ pe stare\i =i arhimandri\i, fiindc[ pe ace=tia ]i judec[ numai divanul domnesc. Pentru gre=eli mai mici, fiecare se pedepse=te de c[tre mai marele s[u: diaconul de preot, preotul de protopop, ieromonahul =i calug[rul de egumen sau arhimandrit, protopopul, egumenul =i arhimandritul de episcop, episcopul de mitropolit, mitropolitul de domn, domnul de cugetul s[u =i de Dumnezeu, care folose=te c`teodat[ pe sultan drept unealt[ pentru a ]ndrepta sau a pedepsi pe domn. Pentru gre=eli mai mari, care trebuie pedepsite sau cu moarte sau cu luarea preo\iei, numai preo\ii, ieromonahii sau c[lug[rii stau sub judecata episcopilor lor. Iar stare\ul, arhimandri\ii =i arhiereii nu se pot pedepsi dec`t de c[tre domn.

219

Dar dac[ unul din acei pe care domnia i-a scos de sub puterea judec[\ii ei s[v`r=e=te ceva ]mpotriva legii sobornice=ti sau vreo str`mb[tate, atunci arhiereul este dator s[ dea de =tire mitropolitului printr-o scrisoare, iar acesta ]nf[\i=eaz[ domniei pricina. Mitropolitul prime=te de la fiecare preot din eparhia sa, ]n fiecare an, doua sute de aspri ca dajdie =i o piele de vulpe sau de jder; ]n afar[ de acestea, el nu mai are voie s[ mai cear[ =i altceva.

Asemenea nu are venituri nici de la arhierei, dac[ ace=tia nu-i d[ruiesc ceva de bun[voia lor. Acelea=i venituri le au =i arhiereii din eparhiile lor.

220

CAPITOLUL AL III-LEA Despre m[n[stirile din Moldova

Toate m[n[stirile din Moldova sunt a=ezate pe unul =i acela=i temei =i ele din canoanele date c[lug[rilor de sf`ntul Vasile. M[n[stiri mari, sub ascultarea unui arhimandrit, sunt numai patru; iar m[n[stiri mici, aflate sub ascultarea unor stare\i, sunt peste 200, afar[ de aproape tot at`tea schituri, care au =i ele m[n[stiri ]ntr-un loc sau altul. Ele se ]mpart ]n m[n[stiri ]nchinate1 (¢jierŠmena) =i m[n[stiri slobode (Ÿlenqesa). Cele dint`i sunt ]nchinate ori cet[\ii Ierusalimului, ori muntelui Sinai sau Sf`ntului Munte. }n Moldova s-a f[cut obicei ca domnii sau boierii, dac[ voiesc s[ ]nal\e vreo m[n[stire, s[-=i ]mpart[ toat[ averea ]ntre m[n[stire =i fiii s[i =i s[ lase mo=tenire m[n[stirii tot at`t c`t dob`nde=te fiecare dintre copiii s[i.

Iar dac[ ctitorul se teme c[ m[n[stirea se va d[r`ma sau c[ ar putea s[ se ruineze dup[ moartea lui, atunci o ]nchin[ uneia din m[n[stirile cele mai de frunte din locurile 1 Regimul m[n[stirilor ]nchinate a durat p`n[ la 11 decembrie 1863, c`nd a fost lichidat prin legea seculariz[rii averilor m[n[stire=ti. La acea data, 27% din suprafa\a \[rii apar\inea marilor m[n[stiri din Athos =i Ierusalim. Este demn de remarcat c[ Dimitrie Cantemir, ]n scurta lui domnie, a reu=it s[ anuleze ]nchinarea unor m[n[stiri c[rora, ]n schimb, le revenea acum obliga\ia de a pl[ti anual domnului o anumit[ sum[.

221

pomenite mai sus. }n chipul acesta arhimandri\ii acelei m[n[stiri sunt datori s[ poarte grij[ de m[n[stire =i s[ ia aminte ca =i c[lug[rii s[ se str[duiasc[ s[ duc[ ]ntotdeauna o via\[ curata =i cinstit[. Iar ei las[ m[n[stirii numai at`ta din veniturile ei, c`t este de trebuin\[ pentru hrana c[lug[rilor; ceea ce prisose=te se folose=te pentru trebuin\ele m[n[stirii mai mari =i se trimite ]n fiecare an acolo. }n m[n[stirile slobode, c[lug[rii trebuie s[ are, s[ pr[=easc[ =i s[ secere ei singuri, iar ]n ceasurile ]n care sunt slobozi de ]mplinirea treburilor lor duhovnice=ti, ei trebuie s[ se ]ndeletniceasc[ cu me=te=ugurile hot[r`te de c[tre stare\, s[ lucreze ]n vie, pe ogoare =i ]n gr[dinile lor =i s[ g[teasc[ roadele adunate pentru folosul m[n[stirii.

Toate m[n[stirile ]=i pl[tesc ]n fiecare an d[jdiile c[tre domnie, dup[ starea mo=iilor lor, ]ns[ mitropoli\ii =i episcopii nu dau nimic domniei. Osebit, to\i c[lug[rii sunt a=a de ascult[tori canoanelor sf`ntului Vasile cel Mare, c[ mai degrab[ ar muri de o sut[ de ori, dec`t s[ m[n`nce o ]mbuc[tur[ de carne, chiar dac[ le-ar porunci un doftor. Nu ies niciodat[ din m[n[stirea lor, dac[ nu-i m`n[ egumenii sau dac[ nu dob`ndesc ]nvoire pentru c`teva ceasuri sau c`teva zile. Purtarea de grij[ pentru cheltuielile m[n[stirii se ]ncredin\eaz[ celor mai b[tr`ni, care au dovedit stare\ului cinstea lor =i bune n[ravuri. Altminteri, nu avem ]ncotro =i trebuie s[ l[ud[m chipul cum sunt primi\i oaspe\ii ]n toate m[n[stirile din Moldova. C[ci orice drume\ care se opre=te acolo fie el drept credincios ori evreu, ori turc, ori armean nu numai c[ este bine primit, ba chiar, dac[ ar voi s[ z[boveasc[ acolo un an ]ntreg, cu toate carele =i dobitoacele sale, i se d[ de m`ncare =i i se poart[ de grij[ dup[ puterile m[n[stirii cu cinste, cum se cuvine =i f[r[ murmur.

222

CAPITOLUL AL IV-LEA Despre graiul moldovenilor

Scriitorii au felurite p[reri despre izvorul graiului moldovenesc. Mul\i dintre ace=tia socotesc ca el ar fi graiul latinesc st`lcit, f[r[ amestecul altor graiuri. Al\ii socotesc c[ el s-ar trage din graiul italienesc. Noi vroim s[ ]nf[\i=[m aici temeiurile am`ndorora p[r\ilor, pentru ca cititorul s[ poat[ vedea c`t mai degrab[ adev[rul. Cei ce zic c[ graiul latinesc ar fi muma cea dreapt[ =i adev[rat[ a graiului moldovenesc se sprijin[ pe temeiurile acestea: mai ]nt`i, zic ei, coloniile romane au fost str[mutate ]n Dacia cu mult mai ]nainte ca graiul romanilor s[ fi fost stricat ]n Italia de c[tre n[v[lirile go\ilor =i vandalilor; nici unul ]ns[ dintre cronicari nu ne spune c[ ele s-ar fi ]ntors iar[=i ]n vremea st[p`nirii barbarilor ]n Italia; a=adar locuitorii Daciei nu ar fi putut s[-=i strice graiul din pricina vreunui grai asemenea, care nici nu s-a aflat. }n al doilea r`nd, moldovenii nu s-au numit niciodata italieni, nume care a ajuns al romanilor ]n vremile care au urmat, ]n mai multe locuri, ci au p[strat totdeauna numele de romani, acela=i pentru to\i locuitorii Italiei ]n vremea c`nd Roma era cetatea cea mai de frunte a lumii ]ntregi. }n schimb nu se t[g[duie=te c[ ungurii =i le=ii le zic vlahi — nume pe care aceste popoare ]l dau tocmai italienilor. C[ci mai cur`nd a= crede c[ aceste noroade 223

]nvecinate au luat numele de valah de la moldoveni, care le erau cu mult mai cunoscu\i, d`ndu-l italienilor, dec`t de la italieni pentru a-l da moldovenilor. A treia =i cea mai bun[ dovad[ este c[ ]n graiul moldovenesc se mai g[sesc multe vorbe latine=ti, care ]n graiul latinesc nu se afl[ deloc; dar substantivele =i vorbele ce au intrat ]n graiul italienesc de la go\i, vandali =i longobarzi nu se afl[ ]n graiul moldovenesc.

Ca s[ limpezim mai bine acest lucru, vroim s[ d[m aici c`teva pilde: Latine=te Italiene=te Moldovene=te Incipio Commincio }ncep Albus Blanco Alb Civitas Citta Cetate Dominus Signore Domn Mensa Tavola Mas[ Verbum Parola Vorba Caput Testa Cap Venatio Caccia V`nat Aceia ]ns[ care vor s[ trag[ graiul moldovenesc din graiul italienesc aduc ]mpotriv[ acestea 1. C[ ]n acest grai sunt verbe auxiliaria terminate ]n em, ei, are; 2. Articolele substantivelor; 3. Asemenea c[ vreo c`teva cuvinte ar fi pe de-a-ntregul italiene=ti ca schiop, sciopo, claudus. La fel =i cerc, cerco, quaero, cuvinte care, fiind cu totul necunoscute ]n graiul latinesc, nu pot fi trase din alt grai dec`t din cel italienesc1.

1 }n rom`n[ exist[ ]mprumuturi din italian[, de dat[ mai recent[ ]ns[, =i, mai ales, ]n domeniul limbii literare. Cele doua exemple invocate provin din limba latin[: =chiop — lat. excloppus (forma neatestat[ din latina popular[), cerc — lat. circus.

224

La aceasta ]ns[ cei ce ]mp[rt[=esc socotin\a celor dint`i r[spund: 1. Moldovenii folosesc, ce e drept, verba auxiliaria, dar acestea nu sunt italiene=ti, ci ale lor.

2. La fel stau lucrurile =i cu articolele, c[ci ]n nici una din p[r\ile vorbirii nu este graiul moldovenesc mai deosebit de cel italienesc dec`t tocmai ]n aceasta. Italianul ]=i pune articolul ]naintea numelui. Moldoveanul dup[ nume.

Precum lÂ’huomo, la moglie; pe moldovene=te, omul, muierea.

Italianul are numai un articulum masculini generis, la singular, il, la plural, gli, sau i, la feminino singularis, la, la plural, le; moldovenii au ]ns[ la singulari masculino dou[ articole ul =i le, pe unul ]l adaug[ la cuvintele care se termin[ ]ntr-o consoan[; ca omul, homo, calul, equus, scaunul, scamnum, vasul, vas, =arpele, serpens, c`inele, canis etc. La plural ei pun la sf`r=itul cuvintelor care ]nsemneaz[ fiin\e vii articolul ii; precum caii, oamenii, equii, homines; lucrurile ne]nsufle\ite se sf`r=esc ]ns[ la plural cu ele, ca: scaunele, vasele =.a.m.d. De asemenea moldovenii au dou[ articulos faeminini generis: e =i a, ca: muiere, g[ina, mulier, gallina. Cuvintele care se termin[ cu e primesc la plural ile, ca: muiere-muierile, iar cele care se termin[ ]n e au la plural ele, ca: g[ina, g[inile.

3. Se poate ]ns[ b[nui mai degrab[ c[ acele vorbe care se potrivesc mai mult cu graiul italienesc dec`t cu graiul cel vechi al romanilor s-au strecurat ]n graiul nostru din leg[turile negu\[tore=ti ]ndelungate pe care moldovenii le-au avut cu genovezii, pe vremea c`nd ace=tia st[p`neau \[rmurile M[rii Negre.

Moldovenii au primit ]n limba lor, ]n acela=i chip, =i vorbe din graiul grecilor, turcilor, =i le=ilor, dup[ ce au ]nceput s[ fac[ nego\ cu aceste neamuri; de exemplu, de la greci: 225

pa±deniz pedeaps[, nb¼rnhsiz chivernisire, pro opÓ procopie1, blasjhmÊ bl[stem, aznmon azim[, dr©moz drum, p¼µsma pizm[.

Acum c[ am ar[tat, a=adar, socotin\a am`nduror p[r\i, noi nu cutez[m s[ hot[r`m care din dou[ ar fi aproape de adev[r, de team[ c[ dragostea de patrie s-ar putea s[ ne orbeasc[ =i s[ l[s[m s[ scape privirii noastre unele lucruri pe care al\ii ar putea sa le vad[ lesne. De aceea l[s[m pe bunul cititor s[ judece singur, =i noi ne mul\umim s[ punem aci ceea ce ne zice Covatius: Este lucru de mirare spune el c[ graiul moldovenesc are mai multe vorbe latine=ti dec`t graiul italienesc, cu toate c[ italianul locuie=te ast[zi acolo unde a locuit alt[dat[ romanul. Poate c[ totu=i nu este chiar a=a de mirare, c[ci italienii =i-au alc[tuit un grai la mult[ vreme dup[ aceea.

Osebit mai trebuie s[ ia aminte c[ ]n graiul moldovenesc se g[sesc vorbe r[mase pesemne din graiul cel vechi al dacilor, fiindc[ ele nu se cunosc nici ]n graiul latinesc =i nici ]n graiurile noroadelor megie=e.

C[ci ce ne st[ ]mpotriv[ s[ credem c[ odinioar[ coloni=tii romani din Dacia i-au avut atunci pe daci sclavi sau de asemenea c[ atunci c`nd ]i murea vreunuia nevasta, se ]nso\ea cu o femeie din neamul dacilor? De aceea se putea foarte lesne c[ ]n graiul lor s[ se strecoare vorbe str[ine. Astfel sunt: stejar, p[dure, hele=tea, c[rare, gr[iesc, nemeresc2 1

Procopie procopsire.

2

}n esen\[, afirma\ia lui D. Cantemir are valabilitate. }n limba rom`n[ s-au p[strat elemente din vechiul fond de limb[ traco-iliric. Exemplele date nu sunt ]nsa cele mai potrivite. Cercet[rile ]n acest domeniu au progresat mult, pun`nd ]n eviden\[ sute =i sute de cuvinte care trebuie considerate ca f[c`nd parte din fondul stravechi al limbii rom`ne.

226

etc. Graiul moldovenesc are, altminteri ca =i celelalte graiuri. rostirile lui felurite. Cea mai bun[ rostire este la Ia=i, ]n mijlocul Moldovei, fiindc[ oamenii din p[r\ile acestea sunt mult mai ]nv[\a\i, din pricina c[ acolo se afl[ curtea domneasc[.

Cei ce locuiesc la Nistru amestec[ ]n graiul lor multe vorbe le=e=ti, =i numesc unele lucruri ce le sunt de trebuin\[ ]n cas[ cu nume le=e=ti, ]nc`t ei mai c[ nu pot fi ]n\ele=i de c[tre alt moldovean. Cei ce ]=i au a=ez[rile ]n mun\i, l]ng[ Transilvania, folosesc adesea vorbe ungure=ti.

Cei din F[lciu ]=i stric[ graiul cu vorbe grece=ti =i turce=ti.

Asemenea femeile din Moldova au cu totul alt[ rostire dec`t b[rba\ii, c[ci ele schimb[ silabele bi =i vi ]n chi, ca: bine, ghine; vie, ghie; pi ]n chi: pisma, chizma, piatra, chiatra; silaba ]ncep[toare ]n ]n ng, pe care n-o poate lesne rosti altcineva. +i, dac[ un b[rbat, s-a obi=nuit odat[ cu aceast[ rostire, el n-o poate lep[da dec`t cu mult[ trud[ =i se v[de=te singur, ca un pui de =oarece, c[ a stat prea mult ]n poala maic[-si. De aceea oamenii de acest fel sunt ]ndeob=te lua\i ]n r`s cu vorba “fecior de bab[“1.

Valahii =i ardelenii au acela=i grai cu moldovenii; dar rostirea lor este ceva mai aspr[, precum: giur, pe care valahul ]l roste=te jur, ca le=escul z sau fran\uzescul j; Dumnedzeu, valah Dumnez[u; acmu, valah acuma; acela, valah ahela. Mai au =i c`teva vorbe pe care moldovenii nu le =tiu; ]ns[ pe acestea nu le folosesc c`nd scriu.

1 Cantemir este, se pare, primul care a consemnat acest fenomen cunoscut ]n lingvistic[ sub denumirea de palatalizarea labialelor. Observa\ia sa cu privire la diferen\a dintre felul de a rosti al femeilor =i b[rba\ilor se poate explica prin aceea c[ femeile st[teau mai mult acas[, spre deosebire de b[rba\i, care aveau frecvente leg[turi cu ora=ul.

227

Se \in pas cu pas de graiul =i scrierea moldoveneasc[ =i recunosc, ]n chipul acesta, de fapt c[ graiul moldovenesc este mai curat dec`t al lor, cu toate c[ vr[jm[=ia dintre moldoveni =i valahi ]i ]mpiedic[ s[ o spun[. Un grai mult mai stricat au cu\o-vlahii, care locuiesc ]n Rumelia, la hotarul Macedoniei. Ei amestec[ ]ntr-un chip de mirare graiul \[rii lor cu cel grecesc =i cu cel albanez; a=a fel c[ amestec[, ]n vorbirea lor valah[, uneori fr`nturi din graiul grecesc, alteori din cel albanez.

Dar, ]n tot locul, p[streaz[ sf`r=itul moldovenesc la nume =i la verbe1. }ntr-un grai stricat ca acesta se ]n\eleg, ce e drept, numai ei ]ntre ei, c[ci nici un grec, albanez sau moldovean nu este ]n stare s[-i priceap[. Dar daca to\i ace=tia trei s-ar g[si laolalt[ ]ntr-un loc =i ar auzi un cu\o-vlah vorbind, atunci ar putea cu siguran\[ s[ ]n\eleag[ ce vrea omul, dac[ fiecare dintre ei ar t[lm[ci celorlal\i fr`nturile din graiul s[u.

1

Mai exact: dezinen\ele sunt de origine latin[, transmis[ =i graiurilor.

228

CAPITOLUL AL V-LEA Despre literele moldovenilor

}nainte de soborul bisericesc de la Floren\a, moldovenii foloseau litere latine=ti, dup[ pilda tuturor celorlalte neamuri al c[ror grai se trage din cel roman. Dar c`nd mitropolitul moldovean a trecut, la acest sinod dup[ cum am ar[tat mai sus de partea papista=ilor, atunci urma=ul s[u, cu numele Theoctist diacon al lui Marcu din Efes, bulgar de neam, ca s[ st`rpeasc[ aluatul papista=ilor din biserica moldoveneasc[ =i s[ taie celor tineri prilejul de a citi vicle=ugurile papista=ilor l-a sf[tuit pe Alexandru cel Bun s[ izgoneasc[ din \ar[ nu numai pe oamenii de alta lege, ci =i literele latine=ti =i s[ pun[ ]n locul lor pe cele slavone=ti. Cu aceast[ r`vn[ prea mare =i nepotrivit[, el a ajuns ctitorul cel dint`i al barbariei ]n care este ]mpotmolit[ ast[zi Moldova. Dar fiindc[ literele slavone=ti nu ajungeau pentru scrierea tuturor vorbelor pe care graiul moldovenesc le-a luat parte din graiul latinesc =i parte din graiurile neamurilor ]nvecinate, atunci a trebuit s[ fie n[scocite c`teva litere noi: de aceea graiul moldovenesc a avut apoi un num[r at`t de mare de litere cum nu are nici un alt grai europenesc.

Ast[zi num[rul literelor, ]mpreun[ cu c`teva semne prozodice =i de scriere, se ridic[ la 471.

1

}n edi\ia german[ nu sunt trecute literele alfabetului slavon.

229

Literele mari ale moldovenilor sunt la fel cu acelea ale grecilor =i slavilor, c[ci am`ndou[ felurile de litere ei le folosesc ]n acela=i timp. Asemenea semne de litere, ca acelea din care am ]nf[\i=at c`teva chiar acum ]n fa\a ochilor cititorului, le folosesc moldovenii ]n scrisorile lor =i ]n catastife, dup[ ce au lep[dat pe cele latine=ti; ]n schimb ]n c[r\ile de slujb[ bisericeasc[, ]n scrisorile domne=ti, ]n socotelile vistieriei =i ]n alte scrisori ele cur\ii domne=ti nu s-au folosit vreme de 200 de ani, alte litere dec`t cele slavone=ti. De aceea =i fiii boierilor nu ]nv[\au alt[ limb[ dec`t cea slavoneasc[, dar ]n care nu puteau ]nv[\a alte =tiin\e. De aceea dup[ ce ]nv[\au s[ citeasc[ ei trebuiau s[ ]nve\e pe de rost cartea de rug[ciuni a bisericii R[s[ritului, ohtoihul, =i psalmii lui David. Dup[ aceea li se l[murea Evanghelia, Faptele apostolilor =i cele cinci c[r\i ale lui Moise, rareori ]ns[ =i celelalte c[r\i ale Vechiului Testament, pentru ca s[ poat[ ]n\elege c`t de c`t ce st[ scris ]n Biblie. Acela=i lucru ]nv[\au =i fiicele boierilor, ca s[ poat[ citi =i scrie c`t mai bine ]n graiul \[rii lor. Rar se afla cineva care s[ ]nve\e gramatica slavoneasc[; mai cu seam[ c[ foarte rar se poate g[si o gramatic[ a acestei limbi alc[tuit[ de Maximus din Creta — pe care ru=ii l-au ]n[l\at ]n r`ndul sfin\ilor — =i care s-a tip[rit numai o singur[ dat[ la Moscova. Dar ]n veacul din urm[, c`nd ]n vremea domniei lui Vasile Albanezul Moldova s-a ]ntors iar[=i sub ascultarea patriarhului greco-ortodox, a ]nceput s[ se trezeasc[ =i s[ vin[ iar[=i cu ]ncetul la lumin[ din ad`ncul ]ntuneric al barbariei ce se ]ntinsese asupra \[rii. C[ci prin grija acestui domn s-a ]ntemeiat la Ia=i, pentru ]nt`ia oar[, o =coal[ greceasc[1 =i s-a dat porunc[ ]n toate m[n[stirile mai mari s[ se 1

+coala func\iona ]ntr-o cl[dire durat[ ]n piatr[, nu departe de m[n[230

primeasc[ c[lug[ri greci, care s[ ]nve\e pe fiii boierilor =tiin\ele grece=ti. Asemenea tot acest domn a or`nduit c[, ]n cinstea bisericii patriarhalice=ti ]n mitropolie s[ fie un cor alc[tuit din psal\i greci =i jum[tate din liturghie s[ se slujeasc[ ]n grece=te, iar cealalt[ jum[tate ]n slavone=te, obicei care se \ine =i ast[zi. Tot acest domn a rostuit o tipografie1 greceasc[ =i moldoveneasc[ =i a pus s[ se tip[reasc[ c[r\i biserice=ti =i pravile. A=a s-a f[cut c[ au putut s[ se citeasc[ ]n graiul \[rii, la ]nceput evangheliile =i scrierile apostolilor, dup[ aceea =i toat[ liturghia. C`teva zeci de ani dup[ aceasta, +erban Cantacuzino, domn al Valahiei, lu`ndu-se dup[ aceste r`nduieli bune, a ]ntemeiat ]n \ara sa =coli grece=ti =i tipografii grece=ti =i rom`ne=ti2. La sf`r=itul veacului trecut au ]nceput, p`n[ la urm[, =i c`\iva moldoveni s[ ]nve\e limba latineasc[ =i stirea Trei Ierarhi. Lec\iile se predau ]n limbile greac[, slavon[ =i latin[.

Se ]nv[\a: retorica, dialectica, teologia, aritmetica, geometria, astronomia =i muzica. }n afar[ de Sofron, Pocia\ki, directorul =colii, dintre profesorii care au predat aci cit[m =i numele lui Igna\iu Iovlevici.

1 }n 1641, prin grija lui Vasile Lupu, cu ajutorul mitropolitului Petru Movil[ al Kievului este adus[ o tipografie =i instalat[ ]n m[n[stirea Trei Ierarhi. Conduc[torul era Sofronie Pocia\ki, fostul egumen al m[n[stirii Bra\ka =i director al tipografiei Lavrei Pecerska. Acesta de\inea ]n acela=i timp =i calitatea de egumen, func\ion`nd =i ca director al =colii ]nfiin\ate de domnul moldovean.

2 }n 1679, +erban Cantacuzino ]nfiin\eaz[, ]n cl[direa m[n[stirii Sf. Sava o =coal[ de ]nv[\[tur[ superioar[. Cursurile — teologia, filozofia, retorica, fizica =i matematicile, istoria etc. — erau predate ]n limba greac[ veche. Primul director al =colii a fost eruditul Sevastos Kymenites, iar printre profesori se num[ra =i Ioan Comnenul, care preda =tiin\ele fizicomatematice. }n Bucure=ti, ]n acea vreme, mai func\iona =i =coala domneasc[ de slovenie, pe l`ng[ m[n[stirea Sf. Gheorghe Vechi, care instruia diecii necesari aparatulul de stat. }nca din 1678, ]n Bucure=ti lu[ fiin\[ pe l`ng[ mitropolie o tipografie condus[ de mitropolitul Varlaam; aci se tip[re=te, zece ani mai t`rziu,

231

alte =tiin\e. }n aceast[ treab[ vrednic[ de laud[ unul Miron1 le-a luat ]nainte pilda sa.Acesta era logof[t =i cel mai bun cronicar pe care l-au avut moldovenii. +i-a trimis fiii ]n |ara Le=easc[ =i i-a pus s[ ]nve\e acolo limba latineasc[ =i alte me=te=uguri slobode. Dup[ o vreme =i Duca, domn al Moldovei, a adus pe un b[rbat t`n[r, foarte ]nva\at, cu numele de Ioan Papis (care lu[ dup[ o vreme, la Moscova, numele de Comnenus =i care a fost ]n cele din urm[ mitropolit la Dristra) =i pe Cigala, un c[lug[r, ca s[ dea ]nv[\[tur[ fiilor s[i. Apoi =i tat[l nostru domnitorul Constantin Cantemir, a chemat ]n Moldova pe un ieromonah foarte iscusit, cu numele Ieremia Cacavela2, n[scut ]n Creta, =i i-a ]ncredin\at pe copiii s[i =i ai altor boieri, ca s[ le dea ]nv[\[tura. Din vremea aceea mul\i moldoveni au ]nceput s[ ]nve\e literatura greceasc[, latineasc[ =i italieneasc[.

Biblia, izvodit[ pe rom`ne=te din ]ndemnul =i cu cheltuiala lui +erban Cantacuzino, care moare ]nainte de a-=i vedea t[lm[cirea tip[rit[.

1 Tat[l lui Miron Costin ob\inuse de la poloni indigenatul pentru el =i cei trei fii ai s[i. Hatmanul Costin ]=i instaleaz[ familia l`ng[ Bar, unde \inea ]n arend[ o mo=ie. Miron Costin urmeaz[ Colegiul Iezuit din Bar, unde ]nva\[ limba latin[ =i face studii clasice. Cultura lui umanist[ se reflect[ ]n scrierile sale, at`t ]n izvoarele folosite, c`t =i mai ales ]n punctul de vedere adoptat =i ]n argumentele aduse ]n problema originei poporului rom`n. Cei trei copii ai s[i: Ioni\[, Nicolae =i P[tra=cu =i-au f[cut de asemenea studiile ]n Polonia. }ntre 1405 =i 1503, numai cursurile universit[\ii din Cracovia au fost frecventate de vreo dou[zeci de moldoveni.

F[ra ]ndoial[, copiii boierilor ]nv[\au limba latin[ chiar ]n Moldova ]n =colile iezuite care func\ionau aci. Se =tie c[ Miron Costin =i Iordache Russet au subven\ionat Colegiul Iezuit din Ia=i. Al\i tineri boieri se instruiau ]n particular cu ajutorul profesorilor acestor scoli.

2 Ieremia Cacavelas erudit preot grec, cunosc[tor al limbilor latin[, elin[, italian[. Era cunoscut ca un iatro-filozof (filozof medic). Pe la 1670, este profesor de limb[ greac[ la =coala domneasc[ din Ia=i; o vreme se afl[ ]n curtea lui +erban Cantacuzino, ]n Muntenia, apoi devine preceptorul copiilor lui Constantin Cantemir. A scris lucr[ri cu caracter teologic ]n limba greac[. }n 1697, tip[re=te la Ia=i, ]n limba rom`na, }nv[\area sf`nt[ comentarii liturgice; din latine=te traduce ]n grece=te Vie\ile papilor de Platina.

232

REFERIN|E CRITICE Dimitrie Cantemir a pus pe alte baze istoria poporului s[u, =i acesta este f[r[ ]ndoial[ cel mai mare merit al lui: el a considerat poporul s[u ca un singur ]ntreg, ]ntocmai ca acel muntean contemporan, Constantin Cantacuzino Stolnicul. C`nd ]ntr-un popor apare un singur om cu o idee, este mare meritul omului aceluia nepotrivit cu timpul s[u, dar, c`nd nu numai un singur om, ci mai mul\i r[sar cu aceea=i idee, aceasta ]nseamn[ c[ ideea este a poporului ]ntreg, =i are o valoare =i mai mare. Prin urmare, ]n societatea rom`neasc[ de atunci, ideea unit[\ii na\ionale se impusese; dup[ ce b`jb`iser[ pu\in Miron Costin =i Nicolae Costin ]n jurul acestei idei, ea ajunsese a se afirma deplin =i ]n Muntenia =i ]n Moldova. Dar Dimitrie Cantemir aducea un element nou ]n ordinea aceasta, la care ajunsese, ]naintea lui, unul pe calea influen\ii polone, celalt mai mult a influen\ii italiene, dar la care el ajunge printr-o concep\ie mai modern[ =i mai aproape totu=i de mintea fiec[ruia, =i anume ideea dreptului de proprietate ancestral[ a rom`nilor asupra ]ntreg teritoriului lor. Astfel dou[ leg[turi sunt stabilite de Cantemir: leg[tura ]ntre rom`nii de pretutindeni =i leg[tura rom`nilor de pretutindeni cu p[m`ntul rom`nesc. F[r[ ]ndoial[ aceasta este una dintre cele mai mari idei ale trecutului nostru.

Peste tot, ceea ce armonizeaz[ =i leag[ la un loc materialul de fapte pe care ]l m`nuia, era lumina cu totul nou[ pe care el o arunca uneori spre viitor. }n dou[ domenii mai ales ea se manifest[. P`n[ la el geografia era o ]n=irare de nume, c[ci nu este o singur[ oper[ ]n Europa ]n care s[ vedem via\a ]ntreag[ a unui popor a=a cum este cazul cu Descrierea Moldovei a lui Cantemir. Aici se g[se=te o prezen233

tare a p[m`ntului, a organiza\iei administrative, a supersti\iilor populare, pe l`ng[ scene, atinse oarecum ]n treac[t, de istorie. Acele supersti\ii populare pe care Stolnicul Cantacuzino le credea necesare pentru istorie sunt pe larg tratate aici; acele legende pe care Neculce le punea ]n fruntea cronicii sale sunt intercalate aici. Dar =i ]n tehnica geografiei, d. G. V`lsan a g[sit, acum ]n urm[, contribu\ii nea=teptate ale lui Cantemir, descoperind =i admirabila lui hart[ a \[rii moldovene=ti. P`n[ acuma se credea c[ harta Moldovei a lui Dimitrie este alta; d-sa a g[sit-o ]ns[ pe cea adev[rat[, care este mult superioar[ celor atribuite lui. E interesant pentru paralelismul nostru c[ =i Stolnicul Cantacuzino a f[cut o hart[, a |[rii Rom`ne=ti, pe care o cunoa=tem numai din scrierea unui italian Del Chiaro, autorul Istoriei revolu\iilor din Muntenia; ]n timpul din urm[ se ]ncepuse a se spune c[ nu este harta lui Cantacuzino, ci a lui Ivan sau Ierotei Comnenul, episcopul de Silistra, dar acum c`teva luni de zile d.

Dim[nescu, consulul nostru din Statele Unite, a ]nf`\i=at Academiei harta lui Cantacuzino pe care a g[sit-o: e vrednic[ de toat[ aten\ia.

Dar ceea ce nu ar fi putut face Constantin Cantacuzino Stolnicul a f[cut-o Dimitrie Cantemir, c`nd, ca tovar[= chemat ]n Crimeia de \arul Petru, a schi\at profiluri de mun\i a=a cum le schi\eaz[ geografii ]n timpurile noastre.

Nicolae IORGA }n Istoria imperiului otoman Cantemir anun\[ o lucrare despre Moldova, pe care o scrie ]nc[ din 1716, r[spunz`nd unui ]ndemn venit de la colegii lui din Berlin. Ea e scris[ ]n latine=te sub titlul Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae. }n limba sa el o numea: Cartea hot[r`rii Moldovei sau Geografia Moldovei, dar inten\ia de a o traduce ]n rom`ne=te nu ajunse s[ =i-o realizeze. De=i ]n 1717 lucrarea era revizuit[ ]n prima redac\ie, ea nu-i terminat[, c[ci ]n cursul scrierii ei (precum se dovede=te din multe m[rturisiri ale autorului) se n[scu ]n mintea lui planul de a da nu numai o geografie, ci =i o istorie a \[rii sale. Cu c`t =i-a studiat mai mult poporul, cu c`t l-a cunoscut mai bine, cu at`t i s-a m[rit =i entuziasmul =i iubirea pen234

tru el. Astfel =tirile reci =i adesea dispre\uitoare despre rom`ni, din Descriptio, nu mai corespundeau convingerilor sale de mai t`rziu, =i el se ]ntoarce la manuscrisul s[u, f[c`nd unele rectific[ri. Dar ]ndrept[rile finale, schimb[rile =tirilor gre=ite, pe care le d[duse str[inilor despre moldoveni, nu mai avu vreme s[ le fac[. +i scrierea aceasta se public[ dup[ moartea autorului ]n str[in[tate ]n traducere german[ ]n Magazin für die neue Histhorie und Geographie, Hamburg, 1769, vol. III- IV =i a doua oar[ ]n 1771, fiind tradus[ =i ]n ruse=te (1789) =i ]n grece=te (1819).

Descrierea Moldovei va r[m`nea pururea unul din cele mai pre\ioase izvoare pentru cunoa=terea vie\ii politice =i sociale a moldovenilor din acel timp. Ea e ]nainte de toate o dovad[ str[lucit[ despre spiritul larg =i aptitudinile lui Cantemir ca om de =tiin\[. Acel spirit =tiin\ific se v[de=te de altfel din cuvintele sale: Sufletul odihn[ nu poate afla, p`n[ nu g[se=te adev[rul, care ]l cearc[ oric`t de departe =i oric`t de cu trud[ i-ar fi a-l nimeri .

Lucr[rile ]nainta=ilor nu-l mul\umeau. La cronicarii \[rii g[se=te unele =tiri folositoare uneori ]mprumut[ de la ei p`n[ =i titlurile capitolelor sale dar g[se=te, mai ales pentru vremile mai vechi, =i lacune multe, explicabile din negrija str[mo=ilor, c[rora le st[tea la inim[ s[ fac[ fapte bune mai degrab[ dec`t s[ le scrie . De asemenea era nemul\umit cu izvoarele str[ine. Mai ales ]l sup[ra ignoran\a geografilor str[ini care ]n h[r\ile lor nu =tiau s[ delimiteze \[rile vecine de cele rom`ne=ti =i s[v`r=eau gre=eli grosolane, ca localizarea Chiliei =i Cet[\ii Albe ]n Muntenia. De aceea el concepu planul unei descrieri a \[rii sale, carea avea s[ fie mai mult dec`t o simpl[ geografie fizic[ sau politic[. Desigur c[ descrierea \[rii cu fauna, mun\ii, ora=ele, =i r`urile ei, pe care le desemneaz[ =i ]ntr-o hart[, precum =i excursiile istorice care se ocup[ =i de originea neamului s[u, sunt interesante, dar mai pre\ios e ceea ce ne spune despre institu\iunile, structura social[ =i obiceiurile \[rii, despre firea rom`nului =i despre cultura lui. Ni se d[ descrierea ceremoniilor de la curte =i de la ]ntronare, a alaiurilor, obiceiurilor la confirmare =i mazilire; se vorbe=te despre boieri, judec[\i, negustori, \[rani, religie, cult, supersti\ii, despre limb[, cultur[ =i literatur[. Putem spune cu m`ndrie c[, atunci 235

c`nd Apusul nu d[dea dec`t capitole r[zle\e =i ]n=ir[ri reci ...prin\ul moldovean a dat cea dint`i lucrare ]n sensul epocii nostre, cuprinz`nd al[turi de descierea fizic[ =i politic[, tot ce se refer[ la via\a poporului ]nsu=i..., o ]ntreag[ enciclopedie, sub forma aceasta a unui studiu de geografie (N. Iorga).

Sextil PU+CARIU D. Cantemir [...] e un erudit de faim[ european[, voievod moldovean, academician berlinez, prin\ moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru. Autor ]ntre altele al unei Istorii a imperiului otoman scris[ latine=te, care i-a f[cut renumele ]n Occident, ]ntruc`t ne prive=te intereseaz[ prin Divanul sau g`lceava ]n\eleptului cu lumea sau jude\ul sufletului cu trupul, compunere =col[reasc[, =i prin mai matura Istorie ieroglific[. Divanul, cu pesimismul lui biblic, e de o uimitoare asem[nare cu dialogurile de mai t`rziu ale lui Leopardi. [...] Opera literar[ viabil[ a lui Cantemir este Istoria ieroglific[, adev[rat Roman de Renard rom`nesc, asupra t`lcului politic al c[ruia, destul de str[veziu, s-a insistat cu exces.

George C{LINESCU Prin scrisul lui, Cantemir a adus neamului o glorie mai mare =i mai durabil[ dec`t aceea a armelor: con=tiin\a european[ rom`neasc[.

Scriind cu predilec\ie ]n latine=te limba universal[ de comunicare a savan\ilor s-a adresat tuturor oamenilor de =tiin\[ din vremea lui. Membru al Academiei din Berlin, organizator al Academiei ruse=ti, Cantemir este primul rom`n tradus =i citit ]n Europa.

Pompiliu CONSTANTINESCU }nc[ din 1714 Dimitrie Cantemir fusese ales membru al Academiei din Berlin =i la ]ndemnul membrilor acestei adun[ri de ]nv[\a\i s-a apucat s[ scrie cartea, al c[rei titlu complet este: Descriptio antiqui et hodierni Status Moldaviae. [...] Planul Descrierii Moldovei, surprinde prin l[rgimea preocup[rilor incluse ]n cadrul unei descrieri . Nici una din236

tre geografiile vremii, ]n Europa, nici cea folosit[ de Dimitrie Cantemir, Geografia universal[, a lui Philippe Cluvier, nici cea greceasc[ a lui Meletic de Arta, fostul profesor al lui Cantemir la Academia din Constantinopol, nu sunt alc[tuite pe un plan a=a larg; ele privesc numai \ara =i organizarea statului, dar nu =i obiceiurile st[p`nirii, vorbesc de nobilime, clasa conduc[toare, dar nu =i de popor. Singur istoricul =i geograful polon din veacul al XVI-lea, Martin Cromer, se apropie de concep\ia descrierii unei \[ri, a=a cum este ]n\eleas[ ]n Descrierea Moldovei. }n special aten\ia dat[ poporului, descrierea obiceiurilor de la nun\i =i ]nmorm`nt[ri, enumerarea tuturor figurilor fabuloase din tradi\ia popular[ (paparudele, dr[gaica, z`nele =i zbur[torii), jocurile =i ceremoniile (\urca =i c[lu=arii, desc`ntecele), legendele locale, de pild[ a Ceahl[ului =i altele, formeaz[ originalitatea acestei scrieri. Aten\ia deosebit[ dat[ vie\ii populare ]n cadrul descrierii \[rii, este dovada nu numai a unei concep\ii largi, din punct de vedere =tiin\ific, dar =i a unei atitudini progresiste a scriitorului, fa\[ de problemele sociale =i politice. A introduce via\a poporului ]ntr-o carte de =tiin\[ despre statul feudal, ]nseamn[ un pas ]nainte ]n ]n\elegerea rosturilor statului ]n general.

Fiind scris[ ]n latine=te, Descrierea Moldovei nu face parte nemijlocit din literatura rom`n[, dar prin subiectele tratate, prin locul pe care ]l ocup[ ]n crea\ia cultural[ a lui Dimitrie Cantemir, prin ideile sociale se leag[ de istoria literaturii noastre.

Pentru istorici Descrierea Moldovei este cea mai de pre\ dintre lucr[rile lui Dimitrie Cantemir, fiind singura descriere a societ[\ii =i a statului feudal moldovenesc datorit[ unui rom`n. Valoarea ei istoric[ este ]ns[ limitat[ la epoca lui Cantemir, adic[ la sf`r=itul secolului al XVII-lea =i la ]nceputul celui urm[tor. }n ce prive=te originile =i epoca din istoria structurii feudale a Moldovei, anterioara aceleia ]n care a tr[it autorul, informa\iile lui sunt nesigure =i chiar deformate de ideile lui politice.

Principalele idei politice ale lui Dimitrie Cantemir erau lupta ]mpotriva jugului otoman, precum =i lupta pentru formarea ]n Moldova a unui stat autoritar domnesc, care s[ ]nlocuiasc[ formula statului nobilar. Aceste idei sunt cuprinse ]n tratatul ]ncheiat la Lu\k ]ntre Moldova =i Rusia, ]n 1711, care prevedea independen\a Moldovei =i stabilirea 237

unui regim centralizat domnesc ]n aceast[ \ar[, sub garan\ia Rusiei.

Descrierea Moldovei formeaz[ o completare =i un comentariu =tiin\ific al tratatului ]ncheiat de Cantemir cu \arul Petru I. Era necesar s[ se arate c[, ]nainte de cotropirea turceasc[, Moldova era o \ar[ independent[, a c[rei libertate a fost ]n[bu=it[ treptat prin c[lcarea tratatelor.

Pe de alt[ parte, autorul Descrierii caut[ s[ dovedeasc[ existen\a unui regim centralizat domnesc dat`nd de la ]ntemeierea \[rii =i care a fost r[sturnat ]n chip abuziv de boierime. Se stabileau astfel temelii istorice, argumente trase din cunoa=terea trecutului, pentru ideile politice urm[rite de Cantemir ]n activitatea lui ca domn.

Dar Descrierea Moldovei este nu numai un pre\ios document, privitor la institu\iile feudale ale Moldovei, o m[rturie a ideilor politice progresiste ale lui Dimitrie Cantemir, ci =i o carte scris[ frumos, care cuprinde poezia vechii Moldove, cu p[durile =i r`urile ei, cu animalele crescute de \[ranii muncitori, cu vechile t`rguri =i cu obiceiurile oamenilor la ]ntristare =i la bucurii. Fire=te, ea nu ascunde nedreptatea rela\iilor feudale, l[comia turcilor =i a boierilor, exploatarea \[ranilor, nu ]nf[\i=eaz[ o imagine idilic[ =i idealizat[, dar este o carte scris[ cu dragoste pentru Moldova Veche. [...]

Umanismul lui Cantemir nu formeaz[ o particularitate a unui om izolat, care a v[zut multe \[ri =i care a citit multe c[r\i. Desigur c[ ideile lui sociale =i politice, ca =i cele despre civiliza\ie ]ntrec pe ale lui Miron Costin =i ale stolnicului Cantacuzino, dar ele deriv[ din acela=i curent cultural, care formeaz[ =coala umanist[ rom`neasc[. +i Miron Costin, =i stolnicul ]ncercaser[, mai rezerva\i, o reform[ a limbii literare, folosind exemplul limbilor clasice, =i ei dezv[luiser[ cititorilor marea tain[ a originilor romane ale poporului =i limbii rom`ne. Miron Costin tradusese =i scrisese versuri, ]ncercase s[ descrie frumuse\ile Moldovei, v[zute de pe v`rful Ceahl[ului. A=adar Dimitrie Cantemir are locul s[u ]n istoria culturii noastre =i nu ]n afara ei; el este un mare continuator =i nu un v`rf de munte izolat de =irul mun\ilor din \ara noastr[.

I. L{Z{RESCU, I. L{UDAT, Nestor CAMARIANO, P. P. PANAITESCU, Ariadna CAMARIANO-CIORAN, Al. PIRU, I. PERVAIN. 238

Ca model pentru ]ntocmirea scrierii sale, Cantemir pare a fi luat lucr[rile cronicarilor poloni St. Sarnicki (Descriptio veteris et noval Poloniae, Cracovia, 1585) =i Martin Cromer (Polonia sive de situ, populis, moribus, magistratibus et respublica regni Poloniae, Frankfurt, 1575), dar se va fi folosit =i de c[r\ile geografilor greci Hrisant Notaras =i Meletic de Arta, cunoscute ]nainte de publicare. Pentru diverse date el recurge la letopise\ul lui Grigore Ureche, la letopise\ul lui Miron Costin, la sinopsisul istoriilor ruse=ti de la Kiev tip[rit ]n 1674, la geografi =i istorici ca Ptolomeu, Strobo, Eutropiu, Ammian Marcelin, Nichita Choniates, Codin Curopalat, Dlugosz, S. Orzechovski, Piasecki, Bielski, Martin Creisius (Turcogrecia), Matei Pretorius (Orbis Gothicus), Oliva, 1688, Philippe Cluverius. Cantemir citise De neamul moldovenilor de Miron Costin =i probabil =i lucr[rile acestuia ]n limba polon[ despre geografia =i istoria \[rilor rom`ne.

Descriptio Moldaviae se ]mparte ]n trei p[r\i. Prima parte este geografic[, a doua politic[, a treia trateaz[ despre literatur[, biseric[, limb[ =i =coli. Desigur, informa\iile =tiin\ifice nu mai prezint[ azi interes, mai ales c[ autorul f[cuse pu\ine cercet[ri directe, =i proiecteaz[ asupra trecutului observa\ii valabile numai pentru vremea sa.

Unele rela\iuni surprind prin naivitate, altele reprezint[, dup[ opinia autorizat[ a istoricilor, mistifica\ii. }n prima categorie intr[ =tirea c[ ]n anume regiuni ale Moldovei roua se preface ]n unt, c[ ]ntr-un \inut oile au cu o coast[ mai mult dec`t ]n mod obi=nuit. (M. Sadoveanu reia aceast[ credin\[ ]n Fra\ii Jderi), c[ ]ntr-o localitate porcii au copite ca ale cailor, ]n fine, c[ Baba de pe Ceahl[u ar fi fost construit[ prin mijloace magice de preo\ii unei vechi religii idolatre. }n categoria pl[smuirilor intr[ uricul lui +tefan cel Mare pentru Teodor Cantemir, numit c[pitan de Tigheci cu dania a trei sate, tratatul cu capitula\iile Moldovei ]ncheiat de Bogdan al III-lea cu turcii =i scrisoarea patriarhului de Constantinopole c[tre Vasile Lupu, privitoare la ]ntoarcerea bisericii Moldovei sub suprema\ia Patriarhiei Constantinopolitane.

Ideile politice =i sociale, prezente =i ]n celelalte opere, ]=i g[sesc aici expresia cea mai clar[. }nt`lnim lupta lui Dimitrie Cantemir pentru un stat domnesc centralizat =i ]mpotriva anarhiei boiere=ti, 239

lupta pentru independen\a \[rii fa\[ de turci prin alian\[ cu Rusia.

Interesant[ este compara\ia st[rii sociale din Moldova cu aceea din Rusia. }n Moldova autorul distinge trei clase sociale, boierii, curtenii =i r[ze=ii, corespunz[toare ]n Rusia cu neamurile boiere=ti (boiarski rod), cu dvorenii =i odnovor\ii. Referitor la boierii moldoveni, Cantemir manifest[ o v[dit[ ostilitate [...].

Pentru \[r[nime ]ns[ Cantemir are cuvinte de simpatie =i de mil[ [...]. }ncercarea de fixare a unor note ale caracterului na\ional din capitolul Despre obiceiurile moldovenilor merit[ ]nc[ aten\ia, de=i observa\iile sunt subiective, reduse la simple impresii. Printre calit[\i se remarc[ ospitalitatea =i veselia (“inima lor nu e departe de gur[“), printre defecte arogan\a, irascibilitatea, lipsa de modera\ie =i nestatornicia. Moldovenii din |ara de Jos sunt mai deprin=i cu armele, cei din |ara de Sus, mai pa=nici =i mai credincio=i.

Deosebit de interesante sunt datele despre dansuri, ceremoniile de la logodn[ =i nunt[ (se citeaz[ o ora\ie care a circulat p`n[ foarte t`rziu ]n popor), riturile funebre, zeit[\i mitologice (Lado, Mano, Z`na, Dr`gaica, Stahia, Dracul ]n vale, Ursitele, Frumoasele, S`nzienele, Joim[ri\ele, Papaluga, Striga, Tricoliciul). Dintre speciile poeziei populare sunt amintite doina, bocetul (heoile, se citeaz[ dou[ versuri din Via\a lumii de Miron Costin), colinda, desc`ntecul.

La sf`r=itul c[r\ii se afl[ o hart[ desenat[ de Cantemir, prima hart[ a Moldovei.

Alexandru PIRU Ciclul operelor cu caracter istoric =i =tiin\ific, redactate ]n Rusia, cuprinde pentru ]nceput o scriere ]n limba latin[, din 1714, Monarchiarum physica examinatio (Cercetare natural[ a monarhiilor) — o aplicare ]n domeniul istoriei politice a teoriei evolu\iei ciclice. Plec`nd de la o profe\ie biblic[, dup[ care omenirea va fi st[p`nit[ de patru monarhii universale succesive, Cantemir preveste=te \arului Petru I c[ va ]ntemeia a patra monarhie. Prima etap[ a ascensiunii acestei ]mp[r[\ii o va reprezenta zdrobirea puterii otomane =i eliberarea 240

popoarelor cre=tine subjugate. Una din scrierile de mare r[sunet ale lui Cantemir Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), oper[ vast[ =i de meticuloas[ elaborare, redactat[ definitiv ]ntre 1714-1716, ilustreaz[ un alt aspect al crea\iei enciclopedice a autorului. Prima parte a lucr[rii, consacrat[ geografiei fizice se ocup[ de \inuturile =i t`rgurile Moldovei =i con\ine o introducere referitoare la vechii locuitori, la originea roman[ a poporului rom`n. Partea a doua, mai ampl[, cu caracter politic, av`nd ca subiect or`nduirea de stat, descrie ceremonialul de alegere =i ]nsc[unare, de scoatere din domnie, relateaz[ despre obiceiurile cur\ii domne=ti, despre dreg[torii =i ranguri boiere=ti, despre legile \[rii =i divanurile de judecat[ ca =i despre veniturile Moldovei. Partea a treia, cu referiri la religie =i la =coal[, atinge direct problema latinit[\ii poporului, analizat[ pe baza limbii rom`ne, pe care autorul o compar[ cu cea latin[ =i italian[, indic`nd =i unii termeni pe care ]i crede de origine dacic[. Descrierea Modovei este ]n acela=i timp o oper[ ce apar\ine =i literaturii prin pasajele cu caracter fabulos =i prin numeroasele sale reflec\ii.

Algeria SIMOTA N. Iorga spunea despre Descrierea Moldovei c[ e nea=teptat[, altfel dec`t scrierile contemporane ei. Le dep[=e=te f[r[ a le nega sau ignora: ea le inglobeaz[ de fapt pe toate, ]ntr-o sintez[ precoce =i clarv[z[toare, ca =i cum g`ndirea =i scrisul rom`nesc, ]nainte chiar de a-=i fi enun\at =i maturizat toate temele de medita\ie, ar fi dob`ndit dintr-o dat[ o miraculoas[ con=tiin\[ de sine, o facultate aperceptiv[ =i sintetic[ premerg`nd cu mult evolu\ia al c[rei termen final =i t`rziu trebuia s[ fie.

Aprecierile posterit[\ii asupra acestui opuscul clar, dens =i precis, s-au ]ntemeiat tocmai pe prodigioasa lui valoare de diferen\iere. }n mijlocul unei literaturi a faptelor, ap[rea o carte de idei. }n locul succesiunii cronologice, ca singur principiu ordonator, era instaurat[ logica schemelor, construc\iilor =i sistemelor coerente. Fatalismul descurajat, ca stare de spirit, =i supersti\ia teologic[, ca explica\ie universal[, erau dislocate de afirmarea unor cauzalit[\i istorice =i comb[tute printr-o senin[ ]ncredere ]n cursul legic al evenimentelor. Carte sola241

r[, echilibrat[, armonioas[, Descrierea Moldovei reprezint[ o v`rst[ spiritual[ evoluat[ aproape prin salt =i devenit[ astfel modern[.

Dar modernitatea e o valoare de selec\ie =i coinciden\[, alterabil[ deci odat[ cu modificarea ]mprejur[rilor care au putut-o promova.

A doua motiva\ie a marelui prestigiu de care se bucur[ cartea lui Cantemir a fost aflat[ ]n inestimabilul ei aport informativ. Istoricii v[d ]n aceast[ oper[ o surs[ documentar[ unic[ pentru stadiul social, na\ional, moral descris ]n ea. Interesul de ramur[, specializat =i delimitat, oric`t de important, e totu=i prea restr`ns pentru a dob`ndi investitura unei pre\uiri at`t de durabile cum e cea a Descrierii. Circumscris[ la ipostaza de document, Descrierea Moldovei nu s-ar deosebi cu nimic de indiferent ce act de arhiv[, epuizat prin chiar consemnarea =i valorificarea datelor pe care le con\ine. }n fine, meritele Descrierii Moldovei, aceast[ “prim[ lucrare =tiin\ific[ rom`neasc[”, au fost distinse ]n valorile de pionierat pe care ea le afirm[ pentru numeroase =tiin\e cu metodologiile lor specifice. Geografia, =tiin\ele naturii, arheologia, folcloristica =i etnografia, lingvistica comparat[, dialectologia, stilistica au v[zut aici, dac[ nu actul lor de ]ntemeiere, cel pu\in tentative precursoare, uneori prioritare chiar pe plan european.

Performan\a este ]ntr-adev[r spectaculoas[ =i m[gulitoare, dar s[ nu uit[m c[ ea nu reprezint[ totul ]ntr-un domeniu, cum e cel =tiin\ific, unde valoarea, odat[ descoperit[, se vede mereu dep[=it[ de ceea ce ]i succede.

Modernitatea, bog[\ia informativ[, pionieratul =tiin\ific sunt ]nsu=irile care dau pre\ Descrierii Moldovei, f[r[ a putea totu=i s[ explice deplin rezisten\a c[r\ii, prezen\a ei durabil[, fertil[ =i incitant[, ale c[rei ecouri se pot afla ]n aproape toate direc\iile majore ale culturii rom`ne=ti. O lectur[ nou[ se cuvine s[ urm[reasc[ =i s[ sublinieze tocmai aceste structuri dominante care au stimulat medita\ia ulterioar[, f[c`nd din Descrierea Moldovei un punct constant de referin\[, o valoare permanent[ a patrimoniului na\ional. [...]

Descrierea Moldovei e o hart[ a spiritualit[\ii rom`ne=ti pe care au fost trasate ]n alb, ad`nc incizate, contururile unor idei-matc[.

Desenul e exact =i sigur. Totu=i lipse=te culoarea, afectivitatea, participarea. Succesorii vor umple aceste spa\ii, ]nc[ neutre, cu o past[ 242

policrom[ abundent[, marcat[ de amprenta bogat[ a personalit[\ii lor, ceea ce va face din viziunile lor imagini acaparante, modelatoare pentru =tiin\a colectiv[.

Cantemir e ]ns[ impersonal: are impersonalitatea adev[rului pur.

Aici st[ paradoxul atitudinii sale, de aici deriv[ toate avantajele =i toate sc[derile viziunii lui. Descriindu-=i \ara, principele se descrie pe sine =i pe ai s[i, face oper[ de autocunoa=tere, dar, ]n mod excep\ional, absolvit parc[ de subiectivismul pe care o asemenea analiz[ l-ar presupune. Aceasta ]i asigur[ o perfect[ adecvare la obiect =i ]n acela=i timp deta=area de el. R[sfr`ngerea des[v`r=it[, distant[ ]ns[, rece, neutr[. Reprezentarea incumb[ cel mai mare coeficient de precizie =i cel mai ]nalt grad de absen\[.

Momentul e unic ]n istoria g`ndirii rom`ne=ti =i izolat chiar ]n destinul crea\iei lui Cantemir. Vom ]ncerca s[-l ]ncercuim, pentru a ]n\elege, pe c`t posibil, conjunctura de excep\ie ]n care a fost creat[ Descrierea Moldovei.

Cantemir, at`t de atras de imboduri diverse, de neunificat parc[ dintr-o perspectiv[ actual[, e un tipic reprezentant al vremurilor sale =i deci inteligibil din unghiul de vedere implicat contemporaneit[\ii lui. Fiu de domn, e desp[r\it timpuriu, ]nc[ neformat, de familie =e de \ar[, =i trimis ca ostatec la Istambul. Copil =i adolescent, se las[ condus de ambi\iile binef[c[toare ale unui p[rinte care intuise extraordinarele resurse ale fiului s[u =i le cultiva ca pe o compensa\ie ale propriei inferiorit[\i. Dimitrie folose=te tot timpul spre a se instrui.

Studiaz[ intens, ]ntre\ine convorbiri savante =i prietenii profitabile cu cele mai luminoase cercuri ale Constantinopolului interna\ional, e pasionat de nou =i de necunoscut, are curiozit[\i de cercet[tor =i colec\ionar. Adun[ ]n palatele sale vestigii ale artei antice pl[tindule cu bani grei, e singurul om al vremii care ajunge la documentele secrete ale seraiului, unde pune s[ se copieze portretele tainice ale sultanilor, ]nva\[ logic[, filozofie, istorie, geografie, teologie, muzic[, e un bun desenator =i un bun executant, compune arii =i manuale, construie=te instrumente, pred[ lec\ii unor elevi deveni\i la r`ndul lor ilu=tri, are o conversa\ie sclipitoare ]n mai multe limbi, e un om fermec[tor, distins =i agreat care c`=tig[ pretutindeni simpatii ]ntr-o lume unde doar banul, care lui ]i lipsea, avea u=i deschise.

243

Pe de alt[ parte ]ns[, omul se risipe=te ]ntr-o complicat[ re\ea de intrigi politice, cheltuind tot at`ta talent =i efort, dar dovedind mai pu\in[ probitate, dealtfel ]n perfect acord cu spiritul timpurilor. E insidios =i abil, calomniaz[ =i p`r[=te, ]ntre\ine o re\ea personal[ de spionaj, ]=i pierde adversarii =i e pierdut de ei, cade =i se ]nal\[ p`n[ la a ob\ine o domnie efemer[ de c`teva luni.

Putem fi uimi\i de aceast[ continu[ ruptur[ aparent[ a personalit[\ii sale. Exist[ ]ns[ o explica\ie direct[ =i simpl[, prin fapte =i prin vremuri. Cantemir nu putea fi altceva dec`t domn. Mo=tenitor prezumptiv al tronului, el e ales, la nici dou[zeci de ani, voievod de c[tre boierii care-l pre\uiau mai mult dec`t pe =tersul Antioh. Candidatura nu e ]ns[ acceptat[ de turci, care ]l prefer[ pe docilul frate mai v`rstnic. Domn nerecunoscut, capuchehaie a voievodalului frate, Cantemir se bucur[ timp de decenii la Istambul de statutul unui fost =i posibil viitor domn, integr`ndu-se unei numeroase categorii de postulan\i, pe care Poarta ]i ]ntre\inea, cu pensii =i onoruri, pentru a face din ni=te concuren\i direc\i ]n licitarea tronului Moldovei. Cine cunoa=te analele epocii, toat[ acea istorie care premerge =i succede anilor de domnie, singurii consemna\i ]n cronicile oficiale, poate vedea de c`te ori a fost repetat acest destin de pribegie, solicitare =i aventur[ perpetu[. Cantemir nu era un izolat =i avea exact mentalitatea categoriei din care f[cea parte. }l caracteriza nea=ezarea, lipsa unui sentiment constructiv de solidaritate cu o situa\ie stabil[, cu o ambian\[ =i un mod de via\[ neschimbat. El e un aventurier de un rang superior, care ]=i consolideaz[ sau recl[de=te ]n fiecare clip[ destinul.

F[r[ mijloace de trai potrivite situa\iei sale, exclus deci de la o con=tiin\[ de cast[ nobiliar[, sigur[ pe feudele =i tradi\iile sale, Cantemir e de fapt un de-clasat, care ]nlocuie=te voit =i obstinat o mentalitate de neam, refuzat[ lui, cu o mentalitate individual[ =i individualist[, sprijinit[ exclisiv pe criteriul meritului personal =i pe mirajul suveranit[\ii. Acest fiu de r[ze=i f[lcieni acuz[ poate cea mai impozant[ psihologie voievodal[ din ]ntreaga istorie rom`neasc[, tocmai pentru c[ =i-o acapara ca pe singura esen\[ accesibil[ lui. Domnia era treapta care-i asigura o situa\ie pe m[sura personalit[\ii sale de excep\ie, sco\`ndu-l dintr-un provizorat umilitor =i subaltern. Pro244

gramul s[u politic are la ]nceput tocmai aceast[ surs[ individualist[: el vrea s[-=i salveze eul din jocul ]nt`mpl[rii. Dintr-o asemenea perspectiv[, dezvoltarea multilateral[ a spiritului =i geniala ]nscenare politic[ sunt perfect conciliabile.

Trebui s[ distingem ]ns[ nuan\ele ]nnobolatoare pe care le ]mprumut[ Cantemir unui destin integrat epocii. Cu o con=tiin\[ nem[surat[ a propriei valori, el are o ne=tirbit[ demnitate =i un sus\inut orgoliu din care deduce o atitudine antiotoman[ consecvent[.

Omul se comport[ ca un spirit universal. El nu se simte legat de un loc =i de o colectivitate anume, ci ]=i caut[ doar spa\iul cel mai prielnic desf[=ur[rii personalit[\ii. Vizeaz[ tot timpul nu scaunul Moldovei, cum s-ar crede, ci pe cel al Munteniei, mai bogat[ =i mai prestigioas[, unde programul s[u cezaric ar fi g[sit resurse mai vaste de manifestare. Domn, Cantemir ]=i aplic[ ne]nt`rziat proiectele ideologice, de suveran luminat: proclam[ ]nfr[\irea tagmelor ]n jurul tronului, ini\iaz[ reforme fiscale ]n favoarea p[turilor s[r[cite, reia m`n[stirile ]nchinate =i \iganii domne=ti, schimb[ colaboratorii tradi\ionali ai cur\ii, ]nlocuindu-i cu un guvern[m`nt t`n[r =i inteligent, ata=at lui. Transpare aici graba de a traduce teoreticul ]n praxis, specific[ g`nditorului, care verific[ principii, ignor`nd pruden\a =i cunoa=terea adev[rat[ a conjuncturii. Chiar ideea de a rupe contactele cu turcii, ]ntorc`ndu-se spre Imperiul rus ]ntr-o etap[ ]nc[ necoapt[ pentru o asemenea schimbare de orient[ri, ]l indic[ pe experimentatorul fragil neh`r=it cu via\a adev[rat[. Cantemir e tot timpul purtat de mari programe personale =i de mari iluzii, pe care realitatea nu obose=te a i le ruina, ]n timp ce el ]nsu=i nu obose=te s[ reia de fiecare dat[ totul de la cap[t.

Detronat =i exilat, va continua s[ aplice, ]n mic, principiile statului centralizat =i ale c`rmuirii autoritare: are preten\ia s[ conduc[ str`ns cele c`teva mii de refugia\i care ]l ]nso\iser[ ]n surghiunul s[u, judec[ =i instituie legi, pedepse=te =i r[spl[te=te, e dur =i inclement cu supu=ii lui, provoc`ndu-le nemul\umirea =i dep[rtarea, ]ntr-un cuv`nt vrea s[ creeze un stat ]n stat. }n aceast[ faz[ ]n care el se instaureaz[ ca domnitor al unui principat inexistent, realiz`nd fie =i numai fictiv condi\ia voievodal[ c[reia i se dedic[ neprecupe\it, Cantemir se stabi245

lizeaz[ de fapt pentru totdeauna ]ntr-o atitudine ]n fine asumat[.

Aceast[ modificare esen\ial[ va avea repercusiuni =i ]n atitudinea lui fa\[ de scris.

Forma g`ndirii lui =tiin\ifice =i literare fusese determinat[ p`n[ atunci de aceea=i con=tiin\[ a neintegr[rii sau, mai degrab[, a particip[rii simultane la mai multe sfere de cultur[. }n Orient, intervine ]n discu\iile teologice, aduc`nd argumentele =tiin\elor =i ra\ionalismului apusean. Face chiar extrase =i compendii din operele filozofilor europeni, pe care le studiaz[ cu inten\ia expres[ de a le populariza ]ntr-un mediu, dac[ nu ostil, cel pu\in str[in =i indiferent. Dimpotriv[, ]n Europa, adres`ndu-se deci Occidentului, se ]nf[\i=eaz[ ]n postura unui emisar al culturilor R[s[ritului. El ]=i rezerv[ rolul unui intermediar, transmi\[tor de informa\ii, la nivelul unor sinteze geniale, desigur, dar cu sentimentul secret al absen\ei controlului, al deta=[rii de obiectul expunerii =i de subiectul c[ruia i se adreseaz[.

Opera lui persupune mereu un public str[in, care trebuie ]nv[\at, orientat, ]ndoctrinat. El reprezint[ factorul de tranzi\ie ]ntre lumi care nu se cunosc =i nu comunic[, dar a c[ror deplin[ ]n\elegere el pare c[ o de\ine pe r`nd.

Moldova din Descrierea lui e =i ea la ]nceput un astfel de obiect al curiozit[\ii cunosc[toare, avid[ de pitoresc =i spectaculos. S[ nu uit[m c[ ideea de a scrie o istorie =i o geografie a \[rii sale ]i fusese sugerat[, comandat[ chiar, =i nu pornit[ din ini\iativ[ proprie. El i se dedic[ cu aceea=i larg[ disponibilitate =i universal[ competen\[ cu care, ]ntr-o tinere\e nu prea dep[rtat[, f[cea exerci\ii de retoric[ dogmatic[ pe teme oferite de mentorul s[u Ieremia Cacavela, pre\uind mai mult performan\a spiritului, mai pu\in ]ndemnul inimii. De aceea, nu trebuie ignorat aspectul atr[g[tor al scrierii, tendin\a mereu urm[rit[, al[turi de altele, de a crea o oper[ frumoas[ =i pl[cut[, fastuoas[ =i captivant[, care, ]ntre\in`nd unui public neavizat aplecarea spre instruc\ie, i-o =i stimula prin dulcea\a esteticului. Moldova fusese ini\ial doar un subiect de dizerta\ie savant[ =i de stilizare artistic[, cu tot ceea ce o astfel de atitudine presupune ca deta=are superioar[. Dar, primindu-=i tema numai ca subiect de medita\ie, Cantemir o descoper[ treptat ca obiect al unui afect. El se leag[ treptat 246

de faptele pe care le surprinde sau le treze=te din memoria sa sentimental[, umbrit[ p`n[ atunci de urm[rirea unor ambi\ii imperioase. “Omul universal” afl[ acum despre sine ]nsu=i c[ apar\ine unui loc =i unui neam anume, care ]l acapareaz[ dincolo de voin\a lui r[zbun[toare =i de impersonalele principii teoretice.

Ne afl[m ]n fa\a ]ntemeierii =i ]nt[ririi unui sentiment patriotic, sprijinit pe orgoliul na\ional =i pe intima aderen\[ la o colectivitate.

Descrierea Moldovei reprezint[ tocmai momentul de catalizare a energiilor latente care exprimau aceast[ secret[ =i atotst[p`nitoare apartenen\[. Va urma un lung r[stimp ]n care Cantemir se arat[ preocupat ad`nc de soarta poprului s[u, c[ruia ]i d[ruie pateticul =i fierbintele Hronic al vechimii. Categoric opus ca tonalitate afectiv[ Descrierii, Hronicul merge p`n[ la apologie =i apoteoz[.

N. Iorga sugera ]n Istoria literaturii rom`ne=ti ]n secolul al XVIIlea o ipotez[ pe care trebuie s-o primim ca adev[rat[. Cantemir elaborase relativ repede Descrierea (]ntre 1714--1716), dar ]nt`rzia s-o publice, de=i solicit[rile erau grabnice. Scriitorul ]ncepuse ]ns[ s[ se dezic[ nu de faptele exprimate, ci de atitudinea fa\[ de ele. El preget[, inten\ion`nd probabile modific[ri ]n spiritul ideilor care-i animau acum con=tiin\a =i pe care el le expusese ]n chip superlativ ]n Hronic.

Concep`nd Descrierea ca pe un preambul sintetic la vasta lucrare despre poporul rom`n, Cantemir sim\ea ruptura afectiv[ dintre cele dou[ p[r\i =i ezita s[ le fac[ publice ]nainte de a le aduce la unitate.

Mai mult chiar, Descrierea Moldovei, form[ exclusiv adresat[ unui public str[in, trebuia transpus[ ]n idiomul na\ional, pentru a deveni ]n fine accesibil[ adev[ratului ei destinatar.

P`n[ la sf`r=itul vie\ii, pe Cantemir ]l va preocupa ideea, nerealizat[ integral, de a traduce, rescriind de fapt ]n rom`ne=te, operele sale fundamentale, oferindu-le singurului mediu unde audien\a putea fi eficace =i fructuoas[.

Dimitrie Cantemir se afl[ ]n fruntea unui lung =ir de spirite congenere, al c[ror destin el ]l premerge =i ]l exprim[, intens =i decis, pentru c[ le e model =i prototip. Momentele istorice =i oamenii care vor selecta g`ndirea =i opera voievodului, con\in`ndu-le, vor reprezenta faze de sensibilitate a con=tiin\ei na\ionale =i a medita\iei integra247

toare asupra destinului cultural al na\iunii. Un asemenea moment, cu o con=tiin\[ exasperat[ prin ultragiu =i interdic\ie, se va crea mai ]nt`i ]n Transilvania. Sistematica investiga\ie istoric[, lingvistic[, etnografic[ pe care o sus\ine +coala Ardelean[ de-a lungul a o sut[ de ani, are ca model m[rturisit =i urmat ]n primul r`nd opera lui Cantemir.

Moldova =i Muntenia ]l redescoper[ la un secol dup[ moarte, atunci c`nd se contura redob`ndirea autonomiei politice =i economice, =i se structurau bazele statului na\ional modern. }n 1825, Descrierea Moldovei era publicat[ ]nt`ia oar[ ]n rom`ne=te. Asachi cump[ra, ]n jurul anilor 1830, la Roma, manuscrise uitate de ale voievodului =i ]ncerca s[-i dezvolte sugestiile ]ntr-o fantastic[ mitologie na\ional[, dezechilibrat[ de fanatismul ideilor fixe =i de absen\a sim\ului estetic. Ha=deenii, disting`nd similitudini de soart[ =i spirit cu agitatul destin al lui Cantemir, preiau acest cult =i ]l ridic[ la rangul de simbol na\ional. Eminescu ]l cite=te =i se las[ fascinat de aceast[ faimoas[ =i contradictorie personalitate. Academia ]ncepe, dup[ 1870, s[-i publice, ]ntr-o lung[ serie de docte volume, totalitatea operei cunoscute la vremea aceea.

Secolul nostru, mai tran=ant ]n opinii, =i-l revendic[ pe Cantemir dup[ sinuoase distan\[ri. N. Iorga ]i judec[ la ]nceput inconsecven\ele =i ]i critic[ deta=area, pentru a ajunge apoi la o ]nalt[ pre\uire entuziast[. Pentru Blaga, principele e “inorogul alb” al g`ndirii rom`ne=ti, f[ptur[ stranie =i pur[, de o genial[ claritate ]n previziuni, de o ne]n\eleas[ totu=i re\inere ]n a persevera ]n intui\ii.

Tot acum se scriu c`teva cercet[ri sintetice, serioase =i documentate asupra c[rturarului, a c[rui activitate e restituit[ integral circula\iei de idei, opera lui figur`nd ca obiect de =coal[ =i de studiu multilateral.

Dar cea mai decis[ reluare a venit dintr-o direc\ie nea=teptet[.

Opera lui Sadoveanu, spirit aparent opus lui Cantemir, poate fi v[zut[ ca o retopire a ideilor savantului, ca o plasm[ care desf[=oar[, ]n concret concisa hieroglif[ a medita\iei cantemire=ti. Aceasta e forma cea mai profund[ de verificare a vitalit[\ii unei viziuni, apt[ s[ ]mbrace ciclic expresii noi.

Magdalena POPESCU 248

Dup[ cum s-a putut observa, constantele ideatice ]n jurul c[rora s-a inchegat Descrierea Moldovei, au permis o regrupare a materiei din tot at`tea unghiuri, prilejuind relevarea ponderei =i func\iei fiec[reia ]n ansamblul operei. Centrul de greutate al unei at`t de mari diversit[\i de con\inut nu poate fi dec`t st[ruitoarea idee a st[rii jalnice ]n care se afla Moldova. Aproape nu exist[ capitol care, direct sau indirect, prin nota\ii realiste sau prin pl[smuiri ale imagina\iei, printr-un simplu am[nunt sau prin fragmente ]ntregi, s[ nu poat[ fi racordat la aceast[ dominant[. Celelalte constante ideatice, frumuse\ea =i bog[\ia p[m`ntului moldovenesc, cea a trecutului exemplar ori p`n[ =i elementul etnografic (compararea unor obiceiuri vechi cu cele noi) nu fac dec`t s[ o pun[ =i mai puternic ]n lumin[, dar s[ =i justifice totdeodat[, ]n alt sens dec`t trecutul exemplar, necesitatea unor primeniri viitoare. }n felul acesta, imaginea dec[derii Moldovei dob`nde=te, prin dimensiunile ei, mul\imea detaliilor =i sobrietatea expresiei o monumentalitate sumbr[. Faptul trebuie numaidec`t corelat cu inten\ia autorului de a impresiona pe cititorii str[ini =i de a crea astfel un curent de simpatie pentru \ara sa, care ar fi putut s[ se transforme ]ntr-un ajutor mai substan\ial, necesar eliber[rii ei de sub domina\ia turc[. }n acela=i timp, privind lucrurile la modul strict =tiin\ific =i estetic se poate constata, ]n primul caz, c[ prin fuziunea ]ntregului material pe care se reazem[ cele patru constante, ob\inem o imagine complex[ =i multilateral[ a individualit[\ii unui popor, iar, ]n cel deal doilea, c[ dob`ndim un tot ]nchegat, n[scut prin unificarea unor elemente eterogene. Cu acest prilej, afirma\ia de la care am pornit, referitoare la statutul =tiin\ific =i literar al Descrierii Moldovei s-a confirmat ]nc[ o dat[. [...]

Dac[ personalitatea lui Cantemir a fascinat nume ilustre ale literaturii noastre ca Hasdeu, Eminescu, Iorga sau Blaga, ecourile Descrierii Moldovei, excluz`nd informa\iile pe care le furnizeaz[ istoricului, etnografului ori altor oameni de =tiin\[ despre epoca sa, nu pot fi detectate ]n cultura =i literatura noastr[ dec`t ]n linii mari. Astfel, sub aspect etnografic, lucrarea examinat[ deschide seria cercet[rilor consacrate specificului nostru na\ional, iar din 249

punct de vedere literar nu face dec`t s[ schi\eze cele dou[ nuclee fecunde ]n jurul c[rora se va dezvolta o bun[ parte a literaturii noastre de inspira\ie istoric[ sau cu un pronun\at caracter de satir[ social[. Este vorba de cele dou[ antiteze, cea care opune bog[\iei =i frumuse\ii p[m`ntului o situa\ie economic[, politic[ =i social[ deplorabil[ =i cealalt[ care pune fa\[ ]n fa\[ trecutul exemplar =i prezentul dec[zut. A. Russo, Odobescu, Hasdeu, Eminescu ori Sadoveanu sunt numai c`\iva din scriitorii care au preluat direct sau indirect, astfel de sugestii, dar le-au dezvoltat la modul propriei lor personalit[\i.

Considerat[ din aceast[ perspectiv[, Descrierea Moldovei nu va ]nceta s[ r[m`n[ mereu o permanen\[.

Leonida MANIU Cantemir a pus temelia con=tiin\ei de sine a culturii rom`ne ]n calitate de cultur[ european[. }ntr-o vreme c`nd Occidentul ]=i definea el ]nsu=i acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experien\a unei sinteze personale ]ntre cele dou[ spa\ii culturale — oriental =i occidental — =i a intuit ]n profunzime caracteristica european[ a culturii poporului s[u. Acesta este meritul lui cel mai mare, pe care urma=ii ]ns[, necunosc`ndu-i opera, nu l-au luat ]n considerare. C`t despre unitatea spiritual[ a Europei, ea a r[mas o problem[ activ[ p`n[ ast[zi. Cu destul de pu\in[ vreme ]n urm[ Stefan Zweig spunea, referindu-se la coresponden\a lui cu Romain Rolland ]n timpul celui de-al doilea r[zboi mondial, c[ spiritul european va supravie\ui cataclismul politic prin unitatea lui cultural[.

Or aceast[ unitate se f[urea atunci, pe vremea lui Cantemir. El a contribuit la con=tientizarea apartenen\ei spa\iului rom`nesc la aceast[ unitate. }i dator[m faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne situeaz[ ]n plin[ lumin[ european[ =i ne permite s[ p[str[m activ spiritul critic al culturii rom`ne, consolidat[ pe linia median[ dintre Orient =i Occident.

Ecaterina |AR{LUNG{ 250

Dimitrie Cantemir

DESCRIREA MOLDOVEI Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32 Coli tipar: 11,20. Coli editoriale: 10,57. Tiraj: 5000 ex.

Casa de editur[ ÂŤLITERAÂť str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Procesare computerizat[: LITERA Corector: Sergiu Ababii Redactor de carte: Tudor Palladi Director fondator: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. .

Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i