swelectii1

Nicolae Vasile

Aprilie. Luminează-te, renaște și zboară!

Venită după lunile iubirii și femeii, aprilie, dacă auvreun fundament aceste zile, debutează cu păsările șipăcălelile, ambele sărbătorindu-se chiar în prima zi aacestei lunii. Ce or avea în comun acestea, poate doarideea că ambele zboară!... O putem defini și lunazborului!...

Astrologic, această lună se află sub semnul Berbecului și al Taurului, două zodii mult mai decise decăt cele anterioare, mult mai preocupate de atingerea unor ținte.

Denumirea latină, Aprilis, vine de la cuvântul latinesc aperio, aperire - a deschide, deoarece acum se deschid mugurii tuturor plantelor. Înainte de anul 700 î.Hr., luna aprilie era a doua lună a anului în calendarul roman și avea doar 29 de zile. După ce Iuliu Cezar a introdus calendarul iulian, în anul 45 î.Hr., luna aprilie mai obținea o zi în plus, urmând să aibă 30 de zile și devenea a patra lună a anului.

Pârlea Gheorghe

Rondel, de Florii

E larmă în surdină, de Florii, În inima-mi ce se despiatră, Te-aștep cu jind, Iisuse, ca să vii Și în cetatea ce mi-i vatră.

Parcă Îți văd asina ce Te poartă Și-alaiul ce-Ți zidește temelii – E larmă în surdină, de Florii, În inima-mi ce astăzi se despiatră,

Aud cântările în chinovii, Simt că învie Marea Moartă, Aclamă vocile cu mii și mii, Ghicind că Jertfa-Ți le e soartă.

E larmă în surdină, de Florii…

Nicoleta Mija

Șoptesc...

Privirea ta cu iubire mă descântă, Cuvintele în suflet frumos cântă. Gândul mă poartă pe același drum, Simt al petalelor minunat parfum. Adun în vers numai iubire, te privesc, Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc.

Îmi amintesc mereu prima ninsoare, Prin voalul iernii prind o rază de soare. Aș vrea să culeg câteva stele rătăcite, Cântecul zboară printre multe cuvinte. Ochii tăi dragi cu iubire iar mă privesc, Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc.

Încă mai simt sub tălpile mele nisipul A scris printre valuri tainic și vântul. Iubirea în suflet frumos am înrămat, Departe de valul mării mai înspumat. Un pescăruș pe mare atentă privesc, Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc.

Un fulg plutește prin aer atât de ușor, Trăiesc, privesc cerul senin cu mult dor. O poveste pe un țărm încălzit de soare, Alt pescăruș zboară iubite în depărtare. Printre amintiri atentă în caiet privesc, Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc.

Întâi April

Se'ntorcea acasă veselŞi de sine mulţumit:Câţi prieteni întâlniseEl pe toţi i-a păcălit.

Şi mergând pe drum, într'unaTot în gându-i plănuiaCe să facă, ce să zică,Ca s'o-nşele şi pe ea?*Strânşi în braţe îi găsise!...A rămas încremenit.„Ah ! Te-oi omorî femeieCu netrebnicu-ţi iubit!”

Însă Ea, râzând, îi zise:„Ce te superi?... Ești copil!Ţi-am jucat şi eu o festăAzi e doar Întâi April.”

Phoebus

publicată în numărul din 5 aprilie 1898 al săptămânalului

„Foaia Populară”

Ştefan Octavian Iosif

April

Streşinile se dezgheaţă, Picură mărgăritare... Ce de lume! Ce de viaţă! Şi ce larma-asurzitoare!

A întinerit natura; Negustorii zdrenţuroşi Ţipă cât îi ţine gura: Hai la ghiocei frumoşi!

În mansardă locuieşte Un artist. Băiat sărac, De un ceas se chinuieşte Ca să vâre aţă-n ac.

Şi cârpindu-i, biet, cum ştie Pantalonii vechi de dril, Fluieră de bucurie... Bine ai venit, april!