Emilia Popescu Rusu - Frescă pe zăpadă by Ioan Muntean

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului EMILIA POPESCU RUSU şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Emilia Popescu Rusu

Frescă pe zăpadă - poeme alese -

Emilia Popescu Rusu

Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Tehnoredactare: Ioan Muntean Corectură: Gabriela Mimi Boroianu Grafică, ilustrare: Gabriela Mimi Boroianu (colecţie foto web), Ioan Muntean (aranjament) Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia (http://lenusa.ning.com)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

POPESCU RUSU, EMILIA Frescă pe zăpadă – poeme alese - /Emilia Popescu Rusu - Iaşi: Editura StudIS, 2015 ISBN

821.135.1-1 Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului Emilia Popescu Rusu şi reţelei Cronopedia.

2 Tipărit la Editura StudIS Adi Center® Iaşi

Frescă pe zăpadă

Emilia Popescu Rusu

Frescă pe zăpadă - poeme alese -

Editura StudIS - Iaşi 2015 -

Emilia Popescu Rusu

Motto: Înrobit de iubire rămâne odinioară, un dor de albastru

În semn de preţuire pentru autor oferim ca premiu de excelenţă prezentul volum, apreciind astfel contribuţia sa la dezvoltarea şi promovarea amintirilor temporale din faptul serii prin intermediul reţelei sociale „Cronopedia” (http://lenusa.ning.com/). Biblioteca Cronopedia

Frescă pe zăpadă

Emilia Popescu Rusu la ora anotimpurilor

Detaşată de un postmodernism supărător pentru unii, îmbrăţişat de mulţii supăraţi pe clasicism, pentru normele lui rigide, incomode, poeta Emilia Popescu Rusu scrie în vers alb ori liber, uneori în osmoză cu versul clasic, realizând o poezie polimorfă, în respectul cuvenit, decent, întru cinstirea limbii române, ca o cuviinţă a bunului român. Poetă prolifică, al cărei „modus vivendi” este ca un principiu al unei sentenţe latine: „multum, non multa” (mai bine puţin şi bun, decât mult şi prost) ori altfel spus: „multum in parvo”, - ca să invocăm perceptul pitagorean (nu spuneţi în cuvinte multe, ci mult în puţine cuvinte). Prezentă în antologii şi în reviste literare de prestigiu precum Vatra veche ş,a., poeta Emilia Popescu Rusu aduce suflu nou, primenit, în poezia contemporană, prin multele volume apărute la diferite edituri, într-o secvenţă temporală surprinzător de scurtă. Poeta îşi revarsă darul/harul liric, precum apele învolburate ce-şi depăşesc matca, revărsându-se peste grinduri, cu un nou volum de versuri alese, „Frescă pe zăpadă”, purtând în titlu diferite simboluri şi conotaţii semasiologice. Volumul este deschis de poemul Şi-i iarnă în care imaginile auditive se întrepătrund cu cele vizuale, creând o stampă hibernală cu ajutorul unor tropi de o rară frumuseţe, cum obişnuia a spune Lucian Blaga: „Se aude prin ecouri

Emilia Popescu Rusu

aburinde/glas de pădure în freamăt trist./Să ne spunem că-i iarnă,/noi topim raze prin gânduri/rămase dincolo de zări.../Întinde mâna uşor peste cer/şi şterge o lacrimă/ce uită să mai cadă./Se tot preface în fulgi şi-n stea/peste argintul nopţilor de iarnă/gândindu-te...” În versul „Se aude prin ecouri aburinde” poeta dă valoare stilistică gerunziului aburinde, care este un epitet. În aceste puţine versuri, găsim alte epitete precum: glas de pădure, pădure în freamăt, argintul nopţilor, alături de versul-metaforă noi topim raze prin gânduri. Iarna, în poezia Emiliei Popescu Rusu, nu se aseamănă, dar nici prea deosebită de stanţele hibernale bacoviene, ci mai aproape de iernile Rusiei lui Esenin. Ecourile aburinde, glasul pădurii în freamăt, topirea razelor „prin gânduri rămase dincolo de zări” sunt ca un prelung cântec de nibelungi, ce se revarsă peste suflete şi nemărginiri, ca poezia Pastel să întregească pastelarea hibernală: „Broboada zăpezilor căzută/peste nemărginire/atât de albă.../atât de albastră.../ca o sentinţă mult prea uşoară./Râul geme la maluri sub menghina gheţurilor,/doborât de această împresurare,/când ochiul privindu-l, plânge”, creionând pictural, evidenţiind cromatica anotimpului cu acel meşteşug al bijutierului care se apleacă asupra diamantului şlefuit cu multă migală, minuţiozitate şi scrupulozitate, prin figuri de stil folosite cum doar un poet le ştie a face: broboada zăpezilor (epitet), râul geme, (prosopopee),... albastră.../ca o sentinţă (comparaţie), dar şi mijloace de formare a superlativului absolut: ... albastră.../ca o sentinţă. Discursul liric al poetei Emilia Popescu Rusu nu este nicidecum cu premeditare întru a demonstra; opera autentică trebuie să fie apreciată, recunoscută în axiologia artei, în cazul nostru al artei cuvântului, astfel, eul liric capătă prestanţă, individualizare, perpendicularitate, unicitate, singularitate. Doar aşa se poate urca treaptă cu treptă, chiar dacă puţini dintre temerari ajung pe Acoperişul Lumii.

Frescă pe zăpadă

În poezia poetei nu există contradicţia cu sinele, ci o osmoză cu lucrurile firii, cu lumea înconjurătoare, cu macrocosmosul, cu nemărginirea de la minus la plus infinit, într-o abordare ce ar putea fi uşor indefinită. Poeta abordează în poezia domniei sale, în general, dar şi în prezentul volum, în special, marile teme ale literaturii culte: dragostea, iubirea, natura, cosmosul, spaţial, timpul, din care izvodesc mai apoi subcapitolele ontice, ale existenţialităţii. În poemul Rugăminte, la modul subliminal, poeta ne sugerează ireversibilitatea timpului, într-o manieră strict personală, sapienţială, în accepţiunea unei metafizici, a unei noetici aristotelică: „Mă rog... să nu apui curând/în ape fără murmur,/mai stai,/să-ți mângâi tremurând/imaginea ulciorului de lut/din care însetat de viață și de patimi/ai băut.” Motivul ulciorului de lut este prezent în creaţia poetică a mai marilor şi mai puţin marilor celor care zgârie mai bine ori mai puţin bine, la hârtie. Motivul ulciorului de lut este filozofie, este început şi sfârşit, Pasărea Phoenix ori Pasărea Măiastră, ulcior din care beau drumeţii pe la hanuri, modelat de olar, din trupul unei fete-codană. Poezia Prin ploaie ne duce cu gândul la Bacovia: „Sub stropi de plumb bacovieni/tu treci pe-aleea veche.../un nor în zare destrămat/arată-n depărtare,/că cerul plumburiu s-a răzbunat.”, iar Linişte, la liniştea blagiană; Vino... şi cântă! gândind la Orfeu: „Vino... cu lira lui Orfeu/și vindecă-mi a sufletului/lungă suferință,/cântă-mi un cântec.../cum nu s-a mai cântat./Să-mi curgă în simțire/un imn de bucurie,/să simt.../Lumina.” Cuvântul „lumină” din Vino... şi vezi îl întâlnim şi în Cuvintele mele, dar şi în Tihnă, Târziu, Lângă tine, Echinocţiu ş.a. Între cer şi pământ, poeta deschide un drum,o cărare, o cale: „Pe piscuri ai pus ţelul,/urcuşuri şi văi adânci,/de toate te-ai îngrijit./Mie... mi-ai lăsat o cărare,/străjuită de nişte copaci,/de mare şi de cer./Nu te-ai gândit.../că nici nu vreau toată inima ta!/Cărarea-mi ajunge.” (Cărarea din inima ta), pentru ca, de ce nu, infinitul nu ne mai fie confuzie şi mister: „Dimineața arunc mângieri nevăzutului,/soarele în

Emilia Popescu Rusu

copleșitoare minune/triumfă pe ierburi dinaintea pașilor/străbatând cu cântarea lor/albastru nepotolit al nemărginirii.” (Infinit) Pe pământ, lucrurile par imuabile, după aceeaşi metafizică, iar în spatial mioritic, cutumele, regulile rămân nemodificate şi eterne: „S-a înroșit pădurea de sub munți,/un semn că toamna vine./E timpul când în sat se joacă pe la nunți/şi viile te cheamă cu struguri auriți./Ușor coboară turmele din munte,/în vremea înserării cu câini și cu ciobani./Un cântec trist dintr-un caval răsună/al mioriței plâns.” (Rustică) Găsim în creaţia poetei o poezie a anotimpurilor. Iarna: Şi-i iarnă, Pastel, Aşteptări... Toamna: Octombrie, Rustică... Primăvara: Revelaţie, Visare, În calea-ţi... Vara: Uitare... Dorul de senin, de albastru, e ca o izvorâre din intrinsecul, din lăuntricul poetei. În creaţia poetei Emilia Popescu Rusu, poezia e carmen, având conştiiţa rolului purificator al artei, pe care Atistotel o numea catharsis, dând astfel operei sale noimă, prin conţinut, formă, mesaj, măiestrind versul cu ajutorul figurilor de stil ori figurilor de expresie şi sintaxă poetică. Iată câteva epitete: mâhnire cerească, pasăre rotundă, cuiburi de îngeri, fuioare de soare, culorile gândului ş.a. Personificări: frunzele au uitat să mai cadă, îndrăgostit de soarele tomnatic, lumina şi întunericul mergeau de mână, râul şi matca se iubeau,neguri colindând păduri, înnebunesc salcâmii, lacrimi scânteiază etc. Izvoditoare de frumos, poeta încearcă a transfigura lumea asta bolnavă, schilavă, parcă schizoidă şi pe ducă, într-o alta, altruisă, francă, platonică, ideatică, oricum virtuală, ca o amăgire de sine că viaţa este chiar frumoasă, nu numaidecât după zicerea Eclesiastului: Vanitas vanitatum, omnia vanitas (Deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune). De la un volum la altul, creaţia poetei Emilia Popescu Rusu este ca a temerarului care are sperarea că va ajunge la 1848 m, pe Chomolungma, unde-şi va înfige steagul trimfului. Profesor Vasile Popovici

Frescă pe zăpadă

Emilia Popescu Rusu

Frescă pe zăpadă

Şi-i iarnă

Se aude prin ecouri aburinde glas de pădure în freamăt trist. Să ne spunem că-i iarnă, noi topim raze prin gânduri rămase dincolo de zări... Întinde mâna uşor peste cer şi şterge o lacrimă ce uită să mai cadă. Se tot preface în fulgi şi-n stea peste argintul nopţilor de iarnă gândindu-te...

Emilia Popescu Rusu

La margini de toamnă

Uită melancolia prin pagina toamnei răsfoită de dor... Lasă-ţi visul spre zare nu-mi trimite frunze de-a valma prin gânduri târzii. Citeşte-n cartea toamnei poemul despre păsări care pleacă pentru a se reîntoarece primăvăratice de sub margini de lume. Citeşte, poemul despe noi despre pasărea albă ce zbura spre Lună... Spre taine şi vis spre viaţă şi moarte.

Frescă pe zăpadă

Pastel

Broboada zăpezilor căzută peste nemărginire atât de albă... atât de albastră... ca o sentinţă mult prea uşoară. Râul geme la maluri sub menghina gheţurilor, doborât de această împresurare, când ochiul privindu-l, plânge.

Emilia Popescu Rusu

Așteptări

Frunzele au uitat... să mai cadă îndrăgostite de soarele tomnatic la porțile orizontului... ochii mei, în palida mirare așteaptă mirifica ninsoare. Aștepți și tu tăcut cu chip de piatră, să ningă liniștit, să ningă viscolit... să ningă, odată! Zăpezile ce stau topite sub sărut, noi nici măcar nu le-am văzut... sau poate le-am uitat prin timpuri de-demult.

Frescă pe zăpadă

T i hnă

Lumina și întunericul mergeau de mână pe drumul nesfârșit în care se sfârșesc toate... fără a-și dezgoli taina, fără să-și arate chipul. Între cele două entități ale veacurilor nu exista niciun semn de punctuație, râul și matca se iubeau fără să se întrebe care a fost cel dintâi... În tihnita lor trecere printre veacuri lăsau fluturi pe pietrele reci luna era cu fața la soare vorbind de iubire. Soarele o sorbea mângâindu-i pletele căzute peste văzduhuri, atunci... din lumină și întuneric din ape și țărmuri, din iubirea aștrilor... Ai apărut.

Emilia Popescu Rusu

Rugăminte

Mă rog... să nu apui curând în ape fără murmur, mai stai, să-ți mângâi tremurând imaginea ulciorului de lut din care însetat de viață și de patimi ai băut. Stai încă un mileniu, neclintit ascultă vechea stâncă... e un mileniu în care te-am iubit. Târziu... bătrânul orologiu din ceruri m-a trezit, dintr-un mileniu, care încă n-a venit.

Frescă pe zăpadă

Toamnă târzie

Amurg tomnatic înebunesc salcâmii, e semnul toamnei lungi... cu zile mohorâte, emoții negrăite. De câte o frunză roșie, care a uitat să-și ia zborul spre ierburi veștejite. Mâine un frig subțire ne va poleii inimile și întreaga simțire. Într-o mâhnire cerească... primii fulgi întârzie să apară.

Emilia Popescu Rusu

Chemare

Prelung te uiți... amețitor în zare - și cine știe? Poate să apară... O pasăre rotundă, ireală venită de departe... desprinsă de pe aurora boreală. O chemi cu gândul, faci un semn cu mâna, iar haosul devine blânda arcă și tu un matelot uitat în noapte, dar către ziuă, zarea se împarte între chemați și cei veniți.

Frescă pe zăpadă

Înainte de a fi stea...

În cuiburi de înger sălașul luminii adună cristale să le transforme în stele. Vor fi stelele... din care, tu încă timid nu înțelegi, că vei mai străluci.

Emilia Popescu Rusu

Prin ploaie

Sub stropi de plumb bacovieni tu treci pe-aleea veche... un nor în zare destrămat arată-n depărtare, că cerul plumburiu s-a răzbunat. O rază de speranță venită pe un colț de curcubeu la marginea albastră, ca dintr-un abur efemer... Apar în gându-ți.

Frescă pe zăpadă

Vino... și cântă!

Vino... cu lira lui Orfeu și vindecă-mi a sufletului lungă suferință, cântă-mi un cântec... cum nu s-a mai cântat. Să-mi curgă în simțire un imn de bucurie, să simt... Lumina.

Emilia Popescu Rusu

Cuvintele mele

Cuvintele mele nicicând... nu te vor uita, îți vor mulțumi că ești stea, călăuză-luminii, stea - să nu mă doboare întunericul din mine. Să nu mă facă una cu pulberea... din ziua aceea supusă zădărniciei. Irosiri de cuvinte, ore, minute, clipe... pe care, neîncetat le vei dori, într-un târziu le vei plânge, orbecăind după cuvintele mele... Căutându-mă.

Frescă pe zăpadă

Octombrie

E soare... și toamnă arămiul pădurii – obsedantă armură în urmă culorile mor - dureroase până când doi vulturi albaștri, noi, prefac privirile noastre în ploi. Prin ploi... mai putea-vom să ne arătăm unul altuia verdele crud, care ne pulsa prin întreaga trăire decât să împărțim pe din două pustiul, care ni se arată în cale? Mai bine s-ar dezbrăca de noi muzica și culoarea în vânt s-ar îmbrăca cuvântul meu... către tine, doar către tine. Cad frunzele, vuiește marea.

Emilia Popescu Rusu

Reproş

Atunci... când luna își făcea din inima mea casă, atunci, tu trebuia să minți, să spui sfielnic... și minciună și frumoasă. Bolnavi de nebunie se îndrăgosteau salcâmii ningeau cu albu-n floare... asupra sufletului meu o candidă ninsoare. Rugându-te la astre... mă regaseai în toate. Acum... îngăduie-mi să fiu cu tine și aproape și departe...

Frescă pe zăpadă

Flacară pe ape

Am trăit prea mult, când primăvara stăpânea Pământul și am dorit să simt zăpada sub sărutările tale... am murit încet în plină toamnă. Inima mea doar cu durerea... prin flacăra cazută în ape va renaște în taine... alte primăveri aceeași dorință.

Emilia Popescu Rusu

Uitare

Ți-am uitat ochii pe câmpia însângerată de maci, glasul în șoapte de vânt, gândul rătăcit prin păduri umbra ta... lângă mine.

Frescă pe zăpadă

Rustică

S-a înroșit pădurea de sub munți, un semn că toamna vine. E timpul când în sat se joacă pe la nunți şi viile te cheamă cu struguri auriți. Un foșnet surd străbate lung livada... e vântul cel pribeag al toamnei reci, un gând mă poartă pe cărări străine rămân aici... rămâi, să nu mai pleci! Ușor coboară turmele din munte, în vremea înserării cu câini și cu ciobani. Un cântec trist dintr-un caval răsună al mioriței plâns.

Emilia Popescu Rusu

Vis

Pădurea din ochii tăi... scăldată în roua înserării, străbătută de vuiet trist, glas melancolic. Izvoare uitând să mai curgă spre râul inimii... se preschimbă în lacrimi ascunse sub pleoapele tale... Unde, doar visul pătrunde.

Frescă pe zăpadă

Liniște

Vom apune târziu ținându-ne de mână, plutind deasupra ierburilor smălțuite de rouă. Învăluiți în tăcere șoapte, suspine gândurile noastre... Cununi pe fruntea muntelui înrobit de iubire.

Emilia Popescu Rusu

A t â t d e a p ro a p e

Nehotărâtă... luna părăsindu-și oglindirea în ape timidă... coboară sfioasă peste smaraldul smălțuit al ierburilor adormite. În cântecul nopții, cohorte de gânduri învăluind tăcerea. Pătrund în mreaja viselor, unde, doar tu ești... siluetă a trecutului.

Frescă pe zăpadă

Asfinţit

Inima mea, singură cu durerea unui cântec apus înainte de a răsări. Îngeri coboară pe rază înserării, cântării din flaut simțirea să mi-o încânte. Târziu... verdele tău apune, vine toamna - se cațără pe inimi ca un rug de frunze arzând spre nouri. Sărută-mă să renunț la toamnă, să trezești primăvara. În primăvară să renasc, sărută-mă, să las totul... odinioară.

Emilia Popescu Rusu

Târziu...

Vraja s-a stins ultima petală a trandafirului cade pe pagina încă nescrisă se va scrie târziu... De umbra cenușie în lumina palidă trandafirie a uitării... a iubirii mele. Poate... stingându-se vraja gândul pribeag se va aduna în matca timpului... lăsănd, doar o singură lacrimă, să mai cadă... pentru tine. Uită... că te-am întâlnit târziu, şi am plecat prea devreme rătăcind spre nemurire.

Frescă pe zăpadă

Revelaţie

O sărbătoare lăuntrică îmi întărâta trăirile, simteam primăvara până în străfundurile ființei, fluxul și refluxul clipelor când... gândindu-te, străbăteam cărări întortocheate ale contemplării spre infinit, apropiam clipa cunoașterii-prolifice, alungam himerele trecutului, fiindu-ți aproape-în ireversibil.

Emilia Popescu Rusu

Sunt pasărea

Mă desfac de ființă, sunt pasărea ochilor tăi în zbor caut cuvinte, să brodez poemul în zbor găsesc amurgul. Umbra deșirată, adierea nopţii, rătăcirii prin nelinişti. Încet, pătrunzi printre clipe, pătrunzi în zborul meu rotund, înveșmântat în culorile nopții, în miresme de cer, de albastru.

Frescă pe zăpadă

De dincolo de zare

Dacă va veni clipa să plec dincolo de zare vreau să mă îmbăt cu apa verde din fântânile tale. Să tac... să mă prefac în alb imaculat, în albastru de Voroneţ şi al Putnei clopot. Să răsun la ceas de vecernie când numai stejarii şi fagii mă vor jeli.

Emilia Popescu Rusu

Idilă

Lasă-mă! Să iubesc dimineţile, dar atât de frumos stă aşezat apusul, că aş putea iubi nopţile albastre, ochii tăi... scânteind peste dimineţi adormite în cuiburi de rouă.

Frescă pe zăpadă

L â ng ă t i ne

Să nu te sperii, când noaptea, o lumină îţi mângâie chipul sunt în preajmă-ţi învăluită-n visare. Nu tresări mângâierilor mele! Dormi, aşa cum dorm fluturii pe pietrele reci eu murmur... o cântare divină, iar genele-mi vor ninge ninsorile, care odinioară le doreai numai, pentru mine.

Emilia Popescu Rusu

Mister

Apari din vise de demult apuse, ninse de uitare. Mă privești uimit... de parcă m-ai fi descoperit prin alte timpuri, când se năşteau cuvintele. Exiști în ființa mea din poezia primilor poeți, cântecul tău răsuna înainte de a se naște muzica, ochii tăi... scânteiau înaintea luminii.

Frescă pe zăpadă

Cântec lin

Pe struna inimii tale eram cântecul lin... vibrând profund. Se năștea în toată ființa ta o emoție de necuprins... De neînțeles. Soarele răsărea pentru tine cuvinte conturau adâncuri... Jocuri, sunete, note muzicale, lacrimi, depărtări... portativ... Cântai, plângeai.

Emilia Popescu Rusu

Visare

Gânduri dezbrăcate de negre hlamide hălăduind... pe cărări sărutate de melancolicul vânt primăvăratec, cărări aburind în curcubee. Toate duc spre tine.

Frescă pe zăpadă

Echinocţiu

Zăpezi şi muguri verde crud fuioare de soare pe cumpăna zării. Lumini şi umbre, alb nedefinit tenebrele nopţii... lacrimi şi speranţă pe cumpăna sufletului.

Emilia Popescu Rusu

Cărarea din inima ta

Generos, ai împărţit inima cu anotimpurile ai dat tot ce aveai de preţ, păstrând doar apele sub toate formele de agregare. Argila ai înălţat-o în citadele. Pe piscuri ai pus ţelul, urcuşuri şi văi adânci, de toate te-ai îngrijit. Mie... mi-ai lăsat o cărare, străjuită de nişte copaci, de mare şi de cer. Nu te-ai gândit... că nici nu vreau toată inima ta! Cărarea-mi ajunge.

Frescă pe zăpadă

Sta m pe

În toate părţile lumii poţi lăsa o urmă... pe granit, pe nisip, pe fluturi. Amprenta buzelor o poţi lăsa pe petale şi nori... Poţi sădi o floare, poţi sculpta în lemnul porţii, binecuvântând darul divin.

Emilia Popescu Rusu

Vinovăţie

Pașii rătăcitori... petrecându-mă departe unde... cerul aprinde focuri peste apele tale şi clipa dăinuie veacuri... săruturi înălțau făclii până după soare. Pogorându-se în calde ploi îmbrăcând în rod câmpia semănată de tine cu semințe miraculoase.

Frescă pe zăpadă

Infinit

Dimineața arunc mângieri nevăzutului, soarele în copleșitoare minune triumfă pe ierburi dinaintea pașilor străbatând cu cântarea lor albastru nepotolit al nemărginirii. Dimineața mă rog... toamnei, să rămână primăvară, mă rog izvorului, să-şi clădească fântână pe corola viselor.

Emilia Popescu Rusu

Crez

În izvor să mă prefac, izvor să plâng... izvor să mă ascund sub pietre şi să tac, în fir de apă argintie... să pot strabate o câmpie din răcoarea-mi viorie, să prindă viaţă pas de căprioară. Inima mea.

Frescă pe zăpadă

Sfinţenie

Păstrez eternitatea clipei... în care împovărat de ierni, dorurile te vor călăuzi spre sfinţenia sufletului meu îngenunchiat.

Emilia Popescu Rusu

Nonsens

Chipul durerii sfredelindu-ne sufletele ziua înfruptându-se din noi savuroase... esenţele vieţii lacrimile noastre, mâini în rugăciune... aripi conturează acelaşi zbor printre corăbii, munţi, ape, stăvilare.

Frescă pe zăpadă

Declaraţie de...

Îndrăzneam a te iubi în zori de zi, în lumini orbitoare... până ochilor mei erai pereche câmpului si frunzelor atât de neastâmpărate. Oglindind... chipul tău în oglinda sufletului meu ochii tăi... ascunzişurile ierburilor foşnitoare sunet de liră atingere nepătrunsă.

Emilia Popescu Rusu

Atunci... şi acum

Poate... dacă vei simţi între stele liniştea, sunt eu... gândurile mele. Dacă lacrimile mele ard, atunci... sunt stele şi tu simţi aidoma, sunt eu... fericită. Că dorul de tine cântă.

Frescă pe zăpadă

Când mi-e dor

Îţi întâlnesc privirea... când mi-e dor în mugurii dimineţilor senine. Glasul frântură de aripi culorile gândului oglindind amiezi orbitoare în scâncetul încins al iertării, îmi ascund plânsetul în stropi de ploaie năpustiţi asupra înserării.

Emilia Popescu Rusu

Rătăcire

Neguri colindând păduri, siluete de ceaţă rătăcesc prin hăţişurile acestei iubiri îndrăznind spre idealuri. De neajuns, de necuprins spre piscul încununat de albastru. De jur împrejurul pământului, doar cerul este acelaşi ostatic îndurând penitenţa... acestei iubiri.

Frescă pe zăpadă

În calea-ţi...

Cu primăvara... te vei întâlni mângâie-i pletele obosite de flori de câmp, sărută-i buzele de zumzet pline, cuprinde-i umerii sfioşi. Înalţă-te spre ciocârlii alintă-te-n jocul fluturilor, plângi... cu zăpezi căzute pradă suliţelor din soare. Ascunde-te în verdele câmpului de vorbă... stai cu vântul iubirilor ascunse... În alte timpuri.

Emilia Popescu Rusu

Suflet prefăcut în chihlimbar

Suflete, ai ars lumânări în noapte pe rugul iubirii visele deşarte. Dogorea-ţi inima-mi topeşte... topită... ceara plânge lacrimi de chihlimbar rostogolind una după alta. Cutezanţa, speranţa, credinţa, voinţa. Vorbe nerostite, verbe interzise.

Frescă pe zăpadă

Îngeri în iarnă

Cerule, aprinde stelele să văd picurând smerenie, ascunde după nori, roiuri de fluturi să nu mă cuprindă în tristeţi. Cerule, cu îngerii coboară în salbe şi zăpezi, cununi de linişte aşterne peste eterne dimineţi. Cerule, de îngeri străjuit acoperă cu poala-ţi murmur de izvoare îndrăznind subţire pe sub gheţuri. Prefă în lacrimi de bucurie seva de viaţă dătătoare să încolţească iubirea sub zăpezi. 55

Emilia Popescu Rusu

Efemer

Cum se grăbeau în zare norii! Să prindă al corăbiilor drum spre ziua în care nu se mai întorc. În bătrânul port o trecere tainică... fâlfituri reci ale clipelor aripi... purtând departe iluziile unei trăiri aprinse, menite altei lumi. Tu... într-o lume de culoarea pietrelor, eu... egreta poposită pe ţărm.

Frescă pe zăpadă

Sublim

Şi totuşi... sublim un dor de albastru mă-nalţă, petrec cu mâna streaşină la ochi punctul minuscul de pe întinderea nemărginită. Ce frumoasă... era marea! Verde... speranţă, gri... amurg, albastru... dimineaţă. Îţi văd chipul departe... în oglinda apelor contopit cu cerul coborât să sărute ochii tăi, când plouă, când plângi...

Emilia Popescu Rusu

Iertare

Aşteptându-te... de atâtea anotimpuri am început să te iert că întârzii printre ele. Primăvara... ademenit de atâtă frăgezime, te joci de-a prinselea printre culori. Vara... paşii ţi se împletesc cu iarba pe câmpuri, privirea-ţi dezmiardă apusuri târzii. Toamna... cărarea spre mine bătută-i de gânduri. Iarna... acum e iarnă, te scalzi în miracolul zăpezilor, pictezi la fereastra-mi flori de ger, se aude-n ceruri... lerui ler... De aceea, am început să te iert.

Frescă pe zăpadă

Regăsire

Am găsit locul unde... odată îmi crescuse aripi, nişte aripi atât de largi încât am îmbrăţişat întrega lume. Apoi a venit noaptea... aripile mi se prefăceau în ploi, îmbrăţişările mi-au fost interzise, noaptea îşi picură taina în loc de aripi.

Emilia Popescu Rusu

Viziune

Cu ochii minţii văd... cum te ascunzi din calea dimineţilor, îţi vorbesc cu glasul inimii, vorbele mele se pierd prin pulberea de stele. Printre dimineţi văd luceferi în grădina cerului, nemurirea freamătă dinaintea astrelor cu chip de fântână făcătoare de viaţă... numai tu... te ascunzi.

Frescă pe zăpadă

Fantezie

Cineva... bate la poarta zăpezii, îţi urneşti cu greu gândul... cine a cutezat să tulbure visarea, să înlăture umbra... nicio licărire a candorii nu te sfieşte, rămâi un munte străjuit de nămeţi din care plâng sloiuri de nostalgii.

Emilia Popescu Rusu

Justificare

Un fior străbate fiinţa, nostalgii şi visări, poezie o pală de lumină înnaripează clipa. Viaţa îşi deapănă firul... lumea îşi vede de rostu-i poeţi cu lumea pe umeri mereu îndrăgostiţi mereu în visare... de parcă altă treabă nu au decât să se agaţe de nori, de lună şi de zare... Eu aidoma lor apuc condeiul.

Frescă pe zăpadă

Restituiri

Vreau primăverile-napoi triumf al bucuriei, când prin grădini cu liliac mă îmbătam de drag. Acum un vânt tomnatic glăsuie-n copaci de-o frunză, ochii se anină, visez... la primăvara cea senină. Aştept... să cadă iarna cu florile-i de argint să mă confund în albul fară de sfârşit, când trece anotimp fără de timp uşor... îmbrac în vânt al meu cuvânt.

Emilia Popescu Rusu

Reverie

Te-am dăltuit pe veacuri zidit în poezie, altarul rugilor de seară am făurit din tine o cetate, boltă de azur şi pulbere stelară. Din nostalgii şi umbre ţi-am pictat portretul, am înflorit pe chipul tău, iubire... din visul tăinuit... odinioară.

Frescă pe zăpadă

Regrete

Un continent albastru de iubiri s-a scufundat, clădit de noi sub cerul de opal, surâsul mării cât e de perfid! Tu, singur matelot ce porţi corabia la mal. Pe cerul fără porţi iubirea se ascunde... îndur chemarea ta ca o iertare... În liniştea-mi amorfă iubirea trist apune, ruini de stea se ascund spre altă zare...

Emilia Popescu Rusu

Mărturisire

Mă prefac în asfinţit, în fiecare toamnă tăinuiesc prin frunze arămii primăverile de odinioară când zorile erau ale mele. Închid melancolia într-o carte, ostatică în pagini scrise în tăcere... întorc clepsidra, lacrimi scânteiază... mă prefac în asfinţit de toamnă.

Frescă pe zăpadă

Zori de dor

Iarba aduce cu ochii tăi, vălurită de vânt şi soare, lacrima-ţi cade în cupe de lumină unde cerul sărută valul ierbii despletite peste dimineţi... încă în visare. Vălurită de doruri... mi s-a subţiat fiinţa ca trupul unei trestii.

Emilia Popescu Rusu

Vocea din umbră

poetului Eugen Axinte, in memoriam

Talentul... dar nu, nu-ţi voi spune mai mult, să nu-ţi înflorească rotundă petala presărată de fiorul creaţiei, când am să păstrez pentru mine numai părţile de vorbire... din glasul ţărânii.

Frescă pe zăpadă

Miez cu gust de aforism -poeme într-un vers-

Emilia Popescu Rusu

Elegie

Epistolă după epistolă am să scriu cu lacrima de tine.

Suspin

Când clipa încremeneşte în valul timpului te pierd.

Regret

Auzi, cum bate vremea-n noi, dar nu-ndrăzneşti, pune zăvorul.

Stare 70

Neîngrădite, fraze după fraze mi-au luat locul.

Frescă pe zăpadă

Friză decorativă

De jur împrejurul streaşinei, pasări îndrăznesc pe la cuiburi.

Cărarea

Legenda mai păstrează urma... noi o ascundem sub frunze.

Revedere

Umbra şi lacrima ascunsă în suflet adoarme şi toate-s aievea.

Îndrăgostiţi 71

Nevinovaţi precum pruncii furam şi stele şi luna.

Emilia Popescu Rusu

Zgârcenie

Numai roua din ochii tăi era pentru mine.

Torent

Un val furios mi-a purtat gândul spre confluenţe înnegurate.

Tablou

Pe spinarea dealului, soarele şi luna împletesc luceferi.

Înălţare 72

După ce mi-am frânt aripa în locu-i creşte o floare.

Frescă pe zăpadă

Monolog

Oglinda mă minte, trecut-au anii.

Refren

Un salcâm smintit în floare... viaţa-mi fredonează.

Anotimp

Focuri în margini de zare, sărută cerul toamnei.

Vară 73

În arşiţa amiezilor, spicele auresc cerul.

Emilia Popescu Rusu

Asfinţit

Corăbii obosite pe cerul întristat aruncă ancora spre stele.

Demnitate

Pe panoplia toamnei, mestecenii demni, preoţi în veşmânt de rugăciune

Dăruire

Livada-i plină de rod în pârg, dar, cine se mai bucură.

Undă

Tulburată, apa de-o piatră se limpezeşte, dar adâncu-i suferă.

Frescă pe zăpadă

A m ă g i re

Elixirul fericirii, în glasul ecoului se stinge.

Nu-mă-uita

Prin iarba-n vânt curg lacrimi încununând câmpia.

Li m an

De setea iubirii până şi apele învolburate se limpezesc.

Absenţă 75

A secat izvorul la liziera dinspre viaţă, noaptea curge.

Emilia Popescu Rusu

Viziune

Sub spectrul luminii o umbră se lasă, poate... esti tu.

Comoara

În rafturi prăfuite dorm de un veac poeţii.

Carte

Plânge un arcuş pe strune, povestea ascultându-ţi.

Do r 76

Fă-ţi curcubeul punte de ţi-i gondola grea de lacrimi.

Frescă pe zăpadă

Renunţare

Nu-mi culege flori de câmp, prinde-mi doar o păpădie.

Astru

Tu dezlegi estuarele nopţii în culorile visului.

Ideal

Am mângâiat obrazul cerului, în palme aveam stele.

Rugăciune 77

O cărare ce duce spre inimi de auroră, un crez în cuvânt.

Emilia Popescu Rusu

Vis

Imaginea ta pe creasta dimineţilor, ziua-mi binecuvintează.

Sfială

Timpul se dezlipeşte de mine, atingerea-i rece, fiori mă poartă.

Crepuscul

Când umbra-mi suspină, iarba mă alintă, amăgirii târzii.

Zori de zi 78

Noaptea se destramă pe geana dimineţilor în crâmpee de dor.

Frescă pe zăpadă

Promisiune

Am să cânt într-o zi pe frunze de toamnă, un cântec de tine.

Nocturnă

Şi în întuneric se nasc lumini, dar tot întuneric dăinuie.

Primăvara

Pădurea în simfonii, verdele crud prin paşii candorii.

Reproş 79

Nu-mi poţi ucide primăverile acoperit de toamnă, colţul ierbii e viu.

Emilia Popescu Rusu

Dorinţe

Pe portativul vieţii numai note majore.

Durere

Cântec de leagăn ostoit de dor.

Marea

Poartă de culori şi iluzii dăruită îndrăgostiţilor.

Geometrie 80

Infinit, ziua fară de sfârşit începutul a toate.

Frescă pe zăpadă

Nuditate

Copac nefericit eşti, dezbrăcat de flori şi vise.

De doru-ţi

Am uitat undeva nişte copaci cu braţele înălţate spre cer, făclii.

Măestrie

Din lacrimi şi vise am făurit vioară.

Neclintire 81

Nici brazilor nu le place să le clatini cetina, cu atât mai puţin inima.

Emilia Popescu Rusu

Artă poetică

Pagină după pagină, Odiseea se tot repetă.

Refugiu

Exilul iubirii în glasul târziu al poemelor.

Mărturie

Numai în oglinda primăverii, vezi o nouă viaţă.

Renaştere 82

În patru răstimpuri un soare străluce, martor al vieţii.

Frescă pe zăpadă

Tristeţi

Vălurită de vreme s-a subţiat fiinţa ca trupul unei trestii.

Răsărit

Înrobit de iubire rămâne odinioară, un dor de albastru.

Fugă

Întorc capul, dar tenebrele nopţii vor să mă ajungă.

Cutezanţă 83

Zăpezi şi muguri, la cumpăna zării, echinocţiu.

Emilia Popescu Rusu

Gelozie

Rotindu-se mereu după soare, floarea cu disc auriu adormii.

Portret

Ochii pădure, ovalul feţei oglindă, lacrima izvor.

Jo c

O mână îmi împrăştie gândul şi rândurile pe pagina goală.

Ninsoare 84

Lacrima fecioarei aşteptând ursitul, brodată în munţi.

Frescă pe zăpadă

Primăvară

Din zori în amurg, ninsori de petale pe iarba visării.

Depărtare

Un joc de cuvinte mi-alungă un stol rătăcit spre apus.

Matinală

Făclii de lumină înfruntă semeţe dimineţi în plămadă.

Toamnă 85

Cocori în răstimpuri – bineţe lasă în şoapte de vânt.

Emilia Popescu Rusu

Mărturie

Cănd zarea în vioriu se roteşte gândesc doar la tine.

Muntele

Fruntea-n zăpezi, obrazul în ape, şi pletele-n vânt.

Monotonie

Prin liniştea surdă un greier mă-ngână.

Fidelitate 86

Scuturând petala, fluturii se închină la altarul din flori.

Frescă pe zăpadă

Gâ n d u ri

Cărări împletite între zare şi cer ţesute-n destin.

Renunţare

În glasul adânc al ecoului, Luceafărul apune.

Împăcare

Din lacrimi şi vioară se răsfrânge uitarea.

Înmărmurire 87

Din plete vor ninge fulgi vitralii albastre.

Emilia Popescu Rusu

And a nt e

Pe sub genele zilei înrourat chipul tău mi-apare.

Ianuarie

Crenguţe de brad în mireasmă de ger sfidează apusul.

Februarie

Nostalgii şi tăcere în vârtelniţa nopţilor fără capăt.

Martie 88

Mugur de lumină din lacrima zăpezilor... sfioase răsar.

Frescă pe zăpadă

Aprilie

Pasul tău cald mângâie câmpia răscolită de verde.

M ai

Miresme albe prin crâng de liliac răzbat dimineaţa.

Iunie

Cerneala mării pe obrazul cerului.

Iulie 89

Freamătul nepotolit al câmpiei în concert de flaut şi albine.

Emilia Popescu Rusu

August

Discul soarelui aruncat peste amiezi.

Septembrie

Glasuri cristaline sparg bruma dimineţilor.

Octombrie

Gătită de bal cu ciorchinii în plete şi frunzişul în fald.

Noiembrie 90

Jurăminte uitate prin parcuri pustii.

Frescă pe zăpadă

Decembrie

Broderie cu fir de argint acoperă zările.

Adagio

Doi balerini pe scenă, în spectacolul vieţii, final de culise.

Boemă

La colţul străzii, o şoaptă-mi aruncă un cântec de dor.

Vară 91

Culorile grădinii amestec cromatic.

Emilia Popescu Rusu

Iarnă

Taine adormite sub zăpezile de altădată.

Acuarelă

Câmpia cu maci pe buze, spice în pârg prin cosiţe.

Natură statică

În fereastra vremii, gutuie a toamnă.

Frescă pe zăpadă

cuprins Emilia Popescu Rusu la ora anotimpurilor ___________________________ 5

Frescă pe zăpadă ____________________________________________ 9 Şi-i iarnă _____________________________________________________ 11 La margini de toamnă __________________________________________ 12 Pastel _______________________________________________________ 13 Așteptări _____________________________________________________ 14 Tihnă ________________________________________________________ 15 Rugăminte ___________________________________________________ 16 Toamnă târzie_________________________________________________ 17 Chemare _____________________________________________________ 18 Înainte de a fi stea...____________________________________________ 19 Prin ploaie____________________________________________________ 20 Vino... și cântă! ________________________________________________ 21 Cuvintele mele ________________________________________________ 22 Octombrie____________________________________________________ 23 Reproş _______________________________________________________ 24 Flacară pe ape ________________________________________________ 25 Uitare _______________________________________________________ 26 Rustică ______________________________________________________ 27

Emilia Popescu Rusu

Vis __________________________________________________________ 28 Liniște _______________________________________________________ 29 Atât de aproape _______________________________________________ 30 Asfinţit ______________________________________________________ 31 Târziu... ______________________________________________________ 32 Revelaţie _____________________________________________________ 33 Sunt pasărea __________________________________________________ 34 De dincolo de zare _____________________________________________ 35 Idilă _________________________________________________________ 36 Lângă tine ____________________________________________________ 37 Mister _______________________________________________________ 38 Cântec lin ____________________________________________________ 39 Visare _______________________________________________________ 40 Echinocţiu ____________________________________________________ 41 Cărarea din inima ta ____________________________________________ 42 Stampe ______________________________________________________ 43 Vinovăţie ____________________________________________________ 44 Infinit _______________________________________________________ 45 Crez _________________________________________________________ 46 Sfinţenie _____________________________________________________ 47 Nonsens _____________________________________________________ 48 Declaraţie de... ________________________________________________ 49 Atunci... şi acum _______________________________________________ 50 Când mi-e dor _________________________________________________ 51

Rătăcire______________________________________________________ 52 În calea-ţi... ___________________________________________________ 53 Suflet prefăcut în chihlimbar _____________________________________ 54 Îngeri în iarnă _________________________________________________ 55 Efemer ______________________________________________________ 56 Sublim _______________________________________________________ 57 Iertare _______________________________________________________ 58

Frescă pe zăpadă

Regăsire _____________________________________________________ 59 Viziune ______________________________________________________ 60 Fantezie _____________________________________________________ 61 Justificare ____________________________________________________ 62 Restituiri _____________________________________________________ 63 Reverie ______________________________________________________ 64 Regrete ______________________________________________________ 65 Mărturisire ___________________________________________________ 66 Zori de dor ___________________________________________________ 67 Vocea din umbră ______________________________________________ 68

Miez cu gust de aforism _____________________________________ 69 Elegie _______________________________________________________ 70 Suspin _______________________________________________________ 70 Regret _______________________________________________________ 70 Stare ________________________________________________________ 70 Friză decorativă _______________________________________________ 71 Cărarea ______________________________________________________ 71 Revedere_____________________________________________________ 71 Îndrăgostiţi ___________________________________________________ 71 Zgârcenie ____________________________________________________ 72 Torent _______________________________________________________ 72 Tablou _______________________________________________________ 72 Înălţare ______________________________________________________ 72 Monolog _____________________________________________________ 73 Refren _______________________________________________________ 73 Anotimp _____________________________________________________ 73 Vară_________________________________________________________ 73 Asfinţit ______________________________________________________ 74 Demnitate____________________________________________________ 74 Dăruire ______________________________________________________ 74 Undă ________________________________________________________ 74

Emilia Popescu Rusu

Amăgire _____________________________________________________ 75 Nu-mă-uita ___________________________________________________ 75 Liman _______________________________________________________ 75 Absenţă______________________________________________________ 75 Viziune ______________________________________________________ 76 Comoara _____________________________________________________ 76 Carte ________________________________________________________ 76 Dor _________________________________________________________ 76 Renunţare ____________________________________________________ 77 Astru ________________________________________________________ 77 Ideal ________________________________________________________ 77 Rugăciune ____________________________________________________ 77 Vis __________________________________________________________ 78 Sfială ________________________________________________________ 78 Crepuscul ____________________________________________________ 78 Zori de zi _____________________________________________________ 78 Promisiune ___________________________________________________ 79 Nocturnă _____________________________________________________ 79 Primăvara ____________________________________________________ 79 Reproş _______________________________________________________ 79 Dorinţe ______________________________________________________ 80 Durere _______________________________________________________ 80 Marea _______________________________________________________ 80 Geometrie____________________________________________________ 80

Nuditate _____________________________________________________ 81 De doru-ţi ____________________________________________________ 81 Măestrie _____________________________________________________ 81 Neclintire ____________________________________________________ 81 Artă poetică __________________________________________________ 82 Refugiu ______________________________________________________ 82 Mărturie _____________________________________________________ 82

Frescă pe zăpadă

Renaştere ____________________________________________________ 82 Tristeţi_______________________________________________________ 83 Răsărit _______________________________________________________ 83 Fugă ________________________________________________________ 83 Cutezanţă ____________________________________________________ 83 Gelozie ______________________________________________________ 84 Portret ______________________________________________________ 84 Joc __________________________________________________________ 84 Ninsoare _____________________________________________________ 84 Primăvară ____________________________________________________ 85 Depărtare ____________________________________________________ 85 Matinală _____________________________________________________ 85 Toamnă ______________________________________________________ 85 Mărturie _____________________________________________________ 86 Muntele _____________________________________________________ 86 Monotonie ___________________________________________________ 86 Fidelitate_____________________________________________________ 86 Gânduri ______________________________________________________ 87 Renunţare ____________________________________________________ 87 Împăcare _____________________________________________________ 87 Înmărmurire __________________________________________________ 87 Andante _____________________________________________________ 88 Ianuarie______________________________________________________ 88 Februarie ____________________________________________________ 88 Martie _______________________________________________________ 88 Aprilie _______________________________________________________ 89 Mai _________________________________________________________ 89 Iunie ________________________________________________________ 89 Iulie _________________________________________________________ 89 August_______________________________________________________ 90 Septembrie ___________________________________________________ 90

Emilia Popescu Rusu

Octombrie____________________________________________________ 90 Noiembrie ____________________________________________________ 90 Decembrie ___________________________________________________ 91 Adagio _______________________________________________________ 91 Boemă _______________________________________________________ 91 Vară_________________________________________________________ 91 Iarnă ________________________________________________________ 92 Acuarelă _____________________________________________________ 92 Natură statică _________________________________________________ 92

cuprins ___________________________________________________ 93

Frescă pe zăpadă

http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia

În Biblioteca Cronopedia au apărut: Constantin Mîndruţă – Calendarul sufletului meu - Toamna Nicu Doftoreanu - Tangouri dintotdeauna Chronos - Penița de Aur, anul II, nr. 16-17-18, iunie – iulie - august, 2014 Izvorul tămăduirii (Vinerea Luminată) Nicu Doftoreanu - Tangoul veşnic tânăr Nicolae Vasile - Punctul de sprijin Constantin Mîndruţă - Mai apropape de lună Cuvinte sculptate - antologie de versuri Nicolae Doftoreanu - Tangouri altfel Zborul frunzelor în ceruri - antologie de versuri Nicu Doftoreanu ~ Tangouri de ieri, tangouri de azi Aurel Chiorean - Să ne jucăm de-a anotimpul Origine nume - Dumitru, Dumitra Toma – origine nume, semnificaţie, istoric, variante Cununi de flori pentru eroi - Flower crouns for the heroes Priveşte visând, iubito... (antologie) În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia: Antologia bilingvă româno-italiană „Cuvinte pe aripi de iubire” Antologia bilingvă româno-franceză „Cuvinte pe aripi de gând” Marin Voican Ghioroiu – Maria Tănase spune Marin Voican Ghioroiu – Nuntă-n Grădinari Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Tradiţii Gastro&Literatura Mirific Povestiri cu tâlc Folclor internistic Călătorii virtuale Originea numelor Gânduri altfel Revista „Chronos – peniţa de aur – izvor de cultură” Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: fabulatortemporis@gmail.com, izvordecultura@yahoo.com tel: 0771647750, 0763450054