Răsfoiind Nostalgiile cuvintelor

GABRIELA MIMI BOROIANU

NOSTALGIILE CUVINTELOR~ poezii ~

editura StudIs ~ Iaşi 2018~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (9)

18.03.2017

s-au trezit stihiile nopţii şi mă caută şi mă răscolesc cu degetele lor reci şi-mi mută ficatul în spatele fricii iar inima o leagă cu lanţurile disperării prizonieră a singurătăţii

şi nu-i nici o stea care să-ţi poarte numele doar întunericul frate cu nimicul ce înghite în el tot ce am fost vreodată şi nu-mi dau seama unde începe ieri şi unde se sfârşeşte mâine şi nici ce să fac cu ziua de azi din care destinul te-a scos ca pe-o măsea stricată mie lăsându-mi durerea

~ 20 ~

Nostalgiile cuvintelor

să mă lupt cu ea şi o simt mâncând din mine ca un cariu într-un lemn dulce

şi tot ce rămâne e doar noaptea cu stihiile ei ce mă caută şi mă răscolesc cu degetele lor reci...

~ 21 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (20)

01.04.2017

de la mine până la tine drumul e mai scurt ca de la tine la mine am numarat paşii o dată de două ori spre tine întotdeauna sunt mai uşori

uneori îmi cresc aripi în spate şi zbor aşa ca fluturii de-mi trec prin stomac ştiai că aerul e mai roz în drum spre tine? chiar şi florile sunt mai parfumate

numai de la tine la mine se aduna toate maşinile la intersecţia clipelor şi miroase a cauciuc încins a frâne blocate până şi aripile păsărilor sunt mai grele

~ 40 ~

Nostalgiile cuvintelor

şi le atârnă pe pământ ca nişte zile anoste

şi deşi ştiu sigur că este asfaltat ba chiar şi bordurile i se schimbă periodic paşii mei par că duc pe tălpi tot nămolul acestei lumi

întotdeauna drumul acesta e mai greu poate din cauza inimi care rămâne mereu în urmă...

~ 41 ~

Gabriela Mimi Bororianu

imaginea din oglindă ca o bucată ruptă din suflet şi mi se scurge viaţa ca sângele dintr-o rană deschisă clipă de clipă picătură cu picătură

şi nu ştiu ce să pun în loc să mă simt întreagă

~ 84 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (43)

12.06.2017

plouă în ritm de tango gândul scutură castanietele durerii luna îşi trage ceaţa pe ochi dincolo de norii căzuţi în aşteptare ochii tăi taie întunericul felii felii ca nişte bucăţi dintr-o inimă frântă

sus în turla bisericii face profeţii o buhă clopotul îi duce ecoul mai departe plopii ca nişte lumânări stau de pază la căpătâiul nopţii ce moare repetat în fiecare dimineaţă precum speranţa la capătul fiecărui vis

~ 85 ~

Gabriela Mimi Bororianu

~ 106 ~