5315294 md policy brief 9

Dr. Iurie GOTIŞAN

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun Aspecte de cercetare instituţională

Nr. 9 | August 2016

Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” este succesorul de

drept al Fundaţiei Viitorul, şi păstrează în linii mari tradiţiile, obiectivele şi principiile de acţiune ale fundaţiei, printre care se numără: formarea de instituţii democratice şi dezvoltarea unui spirit de responsabilitate efectivă printre oamenii politici, funcţionari publici şi cetăţenii ţării noastre, consolidarea societăţii civile şi spiritului critic, promovarea libertăţilor şi valorilor unei societăţi deschise, modernizate şi pro-europene.

Organizația Obștească Promo-LEX este un ONG public, ce urmărește principiile

democrației participative, monitorizează și identifică cazurile de încălcare a drepturilor omului în Moldova, Promo-LEX este una dintre cele mai importante organizații de monitorizare a reformelor judiciare și conduce astăzi platforma ONG-urilor din Moldova ale Forumului Parteneriatului Estic. Web. www.promolex.md Congresul autorităților locale și regionale din Moldova (CALM) este cea mai mare și

cea mai reprezentativă asociație a autorităților locale și regionale din țara noastră. Acesta oferă consultanță juridică, fiscală, și tehnică în scopul susținerii autonomiei fiscale locale și a descentralizării. CALM reprezintă 700 de autorități publice locale, în calitate de membri cu drepturi depline din cele 898 existente în Moldova. Web: www.calm.md Orice utilizare a unor extrase ori opinii ale autorului acestui Studiu trebuie să conţină referinţă la IDIS „Viitorul”.

Pentru mai multe informaţii asupra acestei publicaţii ori asupra abonamentului de recepţionare a publicaţiilor editate de către IDIS, vă rugăm să contactaţi IDIS „Viitorul”.

Adresa de contact: Chişinău, Iacob Hîncu 10/1, 2004, Republica Moldova Telefon: (373-22) 21 09 32 Fax: (373-22) 24 57 14 www.viitorul.org

Această publicație este realizată de IDIS “Viitorul” cu suportul Fundaţiei EstEuropene, din resursele acordate de Guvernul Suediei și de Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației EstEuropene, Guvernului Suediei, sau al Ministerului Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA.

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 5

Cuprins Cuvînt înainte ..........................................................................................................................................................7 Parte introductivă ...................................................................................................................................................8 Securitatea alimentară. Definiţii şi terminologii ...............................................................................................10 Securitatea alimentară – Moldova în clasamente şi poziţii ............................................................................13 A. Reţeaua locală de informare şi verificare a siguranţei alimentare .......................................................................19 B. Consumul de alimente ca parte a cheltuielilor casnice ......................................................................................22 C. Pierderi de producţie agroalimentară ...............................................................................................................25

Concluzii şi recomandări .....................................................................................................................................27 Referinţe bibliografice .........................................................................................................................................30

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 7

Cuvînt înainte Prezenta lucrare îşi propune în principal explicarea şi identificarea pe înţelesul simplilor cititori a termenului de securitate sau siguranță alimentară. Ţinînd cont de faptul că Republica Moldova actualmente este în plin proces de implementare a prevederilor şi condiţionalităţilor stipulate în Acordul de Asociere cu UE, precum şi cel de comerţ liber şi comprehensiv – DCFTA, siguranţa alimentară este de fapt un aspect nou, dar şi primordial, al acestor documente de mare importanţă.

Lansarea acestui studiu încearcă să facă mai multă lumină într-o manieră mai simplistă şi fără echivocuri la faptul cum este privită securitatea alimentară, realizînd o „trecere prin sită” a multitudinii de termeni şi dimensiuni a acesteia şi făcînd de asemenea o înţelegere pe potrivă a termenului atît între experţii de breaslă, cît şi pentru cititorii de rînd. În context, în mai multe crîmpeie şi capitole, este găsit şi poziţionat locul Republicii Moldova. Or, chiar dacă acesta este pe alocuri destul de subiectiv, indicatorii reflectaţi par să ne ofere un tablou mai complex şi de ce nu o platformă comparativă a Moldovei cu alte state în acest sens.

Lucrarea nu se cere de a fi una de pionierat, cu toate că pe piaţa informaţional-analitică autohtonă nu prea au fost identificate studii sau rapoarte complexe privind subiectul dat, bineînţeles că în afară de cel al Băncii Mondiale care de altfel este citat în context. Totuşi, materialul de cercetare în cauză pretinde de a fi un bun început de cale în albia de cercetare din domeniul agricol, mai ales că acesta este unul încă destul de important pentru economia locală, dar şi destul de incitant pentru donatorii şi investitori din afară.

Aduc mulţumiri apreciaţilor experţi în domeniu, şi anume Feliciei Pricop (BM), Sergiu Luchiţa (FDDM) şi Anatol Fală (ACSA), persoane fără de care îmi va fi fost să înţeleg şi tălmăcesc mai greu tot ceea ce este legat de securitatea alimentară. Un mare şi sincer mulţumesc experţilor EIU, Joseph Land şi Robert Powell, precum şi lui Mario Bloiserri de la oficiul FAO din Roma, experţi care au făcut posibilă calcularea şi plasarea Republicii Moldova într-un top privind indicele securităţii alimentare. Un deosebit mulţumesc declar unor experţi din cadrul Biroului Naţional de Statistică, atît pentru suport informaţional, cît şi personal.

Nu în cele din urmă, ofer mulţumiri de-a dreptul speciale soţiei şi familiei, fiinţe care au dat şi dau dovadă de multă tărie, susţinere şi cutezanţă în munca mea prezentă şi cea care urmează în viitor.

8 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

Parte introductivă În linii mari puţini sînt cei dispuşi să nege că securitatea – individuală, naţională sau internaţională – se distinge printre problemele principale cu care se confruntă umanitatea.

Securitatea naţională, de rînd cu cea individuală, în mod special ocupă un loc primordial, iar ele (statele) aparent sunt incapabile să coabiteze armonios. Întrucît războiul este sursa cea mare de ameninţare în problema securităţii naţionale este şi firesc ca termenul de securitate să fie bazat pe conceptele de putere şi pace. Or, în acest scurt material de politici (policy brief) vom încerca şi ne propunem chintesenţa şi tălmăcirea cît mai exactă şi laconică a termenului vizat – securitatea agroalimentară.

De regulă, sensul absolut al securităţii este greu de explicat sau chiar evitat. Cuvîntul în sine implică o condiţie absolută – un lucru sau persoană poate fi sau nu în securitate/siguranţă – şi nu se suprapune pe ideea unui spectru gradat, cu ar fi acela bunăoară care umple spaţiul dintre cald şi rece. Înainte de apariţia preocupărilor economice si ambientale, din timpul anilor ’70 ai secolului trecut, securitatea arareori tratată în alţi termeni decît cei ai intereselor politice particulare a participanţilor, şi chiar pînă la sfîrşitul anilor ’80 discuţiile şi polemicile la subiect încă mai aveau un puternic accent militar1.

Tradiţional, în cazul securităţii alimentare, discuţia se poartă preponderent în albia urmăririi absenţei de foame. Aceasta ar fi una din multiplele tălmăciri ale termenului de securitate alimentară, inclusiv fiind una din principalele ţinte de dezvoltare durabilă enunţată de Naţiunile Unite 2. Ba mai mult, securitatea alimentară figurează printre primele scopuri (a doua ca prioritate) ale dezvoltării durabile din cele şaptesprezece la activ. Respectiv, linia de fond a acesteia se referă la supraviețuire, dar include în mod logic şi o gamă de preocupări axate pe condiţiile de viaţă. Grosso modo, securitatea, inclusiv cea alimentară, se referă în primul rînd la soarta colectivităţilor umane şi abia în al doilea rînd la securitatea personală, a fiinţelor umane individuale.

Astfel, unitatea standard a securităţii este statul suveran din punct de vedere teritorial, or în acest material vom încerca să plasăm comparativ Republica Moldova în anumite topuri sau clasamente din punct de vedere al securităţii agroalimentare. Însă, precizînd din capul locului că acestea sunt mai degrabă – cu intenţia de a folosi chiar termeni alimentari – pentru „digerări” subiective, dar şi cu mai multe încercări pentru raţionamente sau „mistuiri” subiective. În linii mari, continuînd ideea de mai sus, securitatea colectivităţilor umane este afectată de factori din cinci Giacomo Luciani, „Conţinutul economic al securităţii”, Journal of Public Policy 8:2 (1999), p. 151 http://www.un.org/sustainabledevelopment/hunger/

1 2

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 9

sectoare importante: militar, politic, economic, social şi de mediu. Aceste cinci sectoare nu operează separat unul de celălalt. Fiecare defineşte un punct central în cadrul securităţii, însă termenul de securitate alimentară cu siguranţă că este mult mai apropiat sectorului economic. Respectiv, securitatea/siguranţa economică priveşte accesul la resurse, finanţe şi pieţe necesare pentru a susţine un nivel acceptabil şi de putere a statului.3

Barry Buzan, „Popoarele, statele şi frica”, editura Cartier, 2014

3

10 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

Securitatea alimentară. Definiţii şi terminologii Pînă a ajunge la eventualele clasamente şi topuri în care ar fi plasată Republica Moldova privind securitatea agroalimentară, vom încerca întîi de toate să oferim mai multe tălmăciri şi caracteristici termenului dat, în special din punct de vedere instituţional şi cu specific. De fapt termenul de securitate alimentară este un concept relativ nou care a fost promovat acum patru decenii. Conceptul a evoluat de la consideraţii mai degrabă cantitative şi economice, dar în mare parte definiţia relevantă a acestuia ţine eminamente de calitatea alimentelor vizată prin prisma dimensiunii umane.4 Organizaţia mondială pentru alimentaţie şi agricultură (FAO), care este parte a sistemului Naţiunilor Unite, a redactat încă acum trei decenii, în 1987, un raport special pe aceasta temă, raportul Brundtland, de la numele principalei coordonatoare care a lansat atunci şi conceptul complementar de „dezvoltare durabila”. În chintesența aceluiaşi raport de politici a mai fost specificaţi mai muţi termeni, inclusiv cei ce indică un întreg lanţ alimentar. Tot, parte a acelui raport a fost explicat şi conceptul de „trasabilitate”, care implica posibilitatea de a trasa originea şi modul de prelucrare a unui produs alimentar, or aşa cum spune expresia consacrată, „de la furcă pînă la furculiţă“.

O definiţie respectabilă şi relevantă în acest sens a fost făcută, puţin mai tîrziu, acum 20 de ani la lucrările FAO a Naţiunilor Unite de la World Food Summit din 19965. Respectiv, „o siguranţă sau securitatea alimentară este atunci cînd toţi oamenii, tot timpul, au acces fizic şi economic la suficiente alimente ce întrunesc necesităţile dietetice şi preferinţele alimentare a acestora pentru a duce o viaţă activă şi sănătoasă”. O informaţie, explicare amplă şi cît decît similară a termenului dat, poate fi găsită pe internet în diferite surse, totuşi în mare parte acestea fac referinţe de rigoare la cele redate de organizaţia specializată în acest sens a Naţiunilor Unite, şi anume FAO. 6 Aşa cum specificasem anterior, securitatea alimentară este o condiţie relaţionată de oferta de alimente şi accesul oamenilor la aceasta. Mai mult, după interpretările FAO pe această dimensiune, alimentele trebuie să fie suficiente şi utilizate în mod sănătos. Or, aici avem prezenţa sintagmei „să se aibă destulă mîncare, iar aceasta să fie bună şi sănătoasă”. În această ordine de idei, pentru a evita „inundarea” şi complicarea cu definiţii, pentru definirea completă FAO identifică patru dimensiuni principale a securităţii alimentare. Acestea ar fi următoarele:

http://www.foodsecurity.ac.uk/issue/global.html http://www.fao.org/docrep/003/w3613e/w3613e00.HTM 6 https://en.wikipedia.org/wiki/Food_security 4 5

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 11

Tabel 1. Dimensiunile principale privind securitatea alimentară potrivit FAO Disponibilitatea fizică a hranei

Disponibilitatea produselor alimentare se adresează „părţii de ofertă” privind securitatea alimentară și este determinată de nivelul producției de alimente, nivelul stocurilor și a comerțului net cu acestea.

Accesul economic şi fizic la hrană

O ofertă adecvată de produse alimentare la nivel național sau internațional nu garantează în sine nivelul de securitate alimentară a gospodăriei casnice. Îngrijorări privind accesul la hrană insuficientă au dus la o mai mare la o mai mare concentrare asupra politicii de venituri, cheltuieli, a piețelor și a prețurilor în atingerea obiectivelor de securitate alimentară.

Utilizarea hranei

Utilizarea este înțeleasă ca un mod în care organismul face rost de substanţe nutritive în produsele alimentare. Combinată cu utilizarea biologică bună a alimentelor consumate, aceasta determină starea de nutriție a persoanelor fizice.

Stabilitatea celor trei dimensiuni în timp

Chiar dacă aportul alimentar este astăzi adecvat, produsele alimentare sunt considerate nesigure dacă aveți accesul inadecvat la acestea în mod periodic. Condițiile meteorologice nefavorabile, instabilitatea politică, factorii economici (șomaj, preţurile la produsele alimentare în creștere etc.) pot avea un impact asupra stării de securitate alimentară.

Astfel, cele 4 dimensiuni relatate mai sus, adică disponibilitatea, accesul, utilizarea şi stabilitatea hranei par a fi primordiale în aspectele şi cerinţele de măsurare a siguranţei şi/sau securităţii alimentare.7 Mai mult, pentru ca obiectivele de securitate alimentară să fie realizate, toate cele patru dimensiuni trebuie realizate simultan. Respectiv, ulterior vom încerca să oferim nişte reprezentări grafice, uneori chiar subiective, inclusiv utilizînd careva date statistice pentru Republica Moldova în baza acestor dimensiuni. Bineînşeles, acestea trebuie tratate ca atare, or multitudinea de date statistice existente în domeniu, coroborate cu interpretări individuale, fac deseori dificilă relevanţa acestora.8 Pe lîngă dimensiunea securităţii alimentare, aceasta mai este caracterizată de încă patru factori importanţi. Aceştia fiind atribuiţi duratei, severităţii insecurităţii, vulnerabilităţii şi foametei, malnutriţiei şi sărăciei. Pentru durata insecurităţii analiştii de securitate alimentară definesc două tipuri de insecuritate alimentară, şi anume insecuritatea alimentară cronică şi insecuritatea alimentară tranzitorie. De regulă, aceste două noţiuni sunt simple în explicare, or prima vizează o perioadă ce durează în timp, iar cea dea doua poate fi atribuită unei perioade de trecere.9 Severitatea insecurităţii alimentare sau gravitatea este caracteristică pentru acele persoane care consumă produse alimentare defavorizate sau cînd acesta scade sub un anumit prag prestabilit. Analiştii în domeniu au dezvoltat diferite clasificări, nivele, grade etc. utilizînd diferiţi indicatori în măsurarea gravităţii de securitate alimentară. Or, severitatea nutriţiei, aşa după cu redau şi experţii FAO10, ţine mai mult de folosirea indicilor cu referinţă la sănătatea alimentară sau mai degrabă de interferenţa unor termeni medicali (prevalenţa malnutriţiei, rata mortalităţii, diversitatea dietetică etc.).

Al patrulea factor de care este caracterizată securitatea alimentară vizează vulnerabilitatea acesteia.

Respectiv, aceasta indică la faptul cît de vulnerabili sunt oamenii în a experimenta insecuritatea lor alimentară în viitor. În cele din urmă, cel dea-al cincelea factor cuprinde de fapt trei factori importanţi luaţi la un loc şi menţionaţi anterior, şi anume foamea, malnutriţia şi sărăcia. Foamea World Bank, Moldova Food Security Assessment, February 2015 FAO Food Security Programme, „Food security information for action”, Practical guides, 2008 9 The state of food security in the world, FAO, IFAD, WFP for 2015, http://www.fao.org/3/a-i4646e.pdf 10 http://www.fao.org/about/meetings/icn2/toolkit/hunger-facts/en/?%F5%FF%AC9%08= 7 8

12 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

este de obicei înțeleasă ca un disconfort sau senzație dureroasă cauzată de insuficienţa de alimente.

Din punct de vedere științific, foamea este denumită privarea de hrană. Potrivit definiţiei FAO11, malnutriţia sau subnutriţia rezultă din deficienţele, excesele şi dezechilibre în consumul de macro şi/sau micronutrienţi. În timp ce sărăcia este, fără îndoială, o cauză de foame, lipsa de nutriție adecvată și suficientă în sine este un subiacent al cauzei sărăciei. De fapt, sărăcia cuprinde mai multe dimensiuni ce se referă la privarea de capacităţile umane, inclusiv foamea sau consumul insuficient de alimente, sănătatea, educaţia, drepturile, munca decentă etc.12 Astfel, nivel sau gradul de sărăcie ar fi un indicator plauzibil şi chiar foarte important atunci cînd este cuantificat nivelul de securitate alimentară.

Astfel, unul din ultimele rapoarte FAO, inclusiv cel din 2015,13 arată că peste 800 milioane de oameni de pe Terra suferă de malnutriţie sau foamete. În profil teritorial, cel de ultim raport FAO precizează că, din cele cca 870 de milioane de persoane care suferă din cauza lipsurilor alimentare, peste 850 de milioane (cca 15% din populaţia mondială) trăiesc în ţări în curs de dezvoltare. Mai mult, 16 milioane trăiesc chiar în ţările dezvoltate, în timp ce pe glob, în fiecare an, peste 2,5 milioane de copii mor din cauza malnutriţiei. Marea majoritate, mai exact puţin peste 700 milioane, trăiesc în trei regiuni ale lumii: Sudul Asiei, Africa sub-sahariană şi Estul Asiei (167). Acest indicator, adică nivelul de acces a populaţiei la alimente, are o prevalenţă destul de importantă atunci cînd este calculat indicatorul de securitate alimentară. Dar mai cu seamă, aşa cu specificasem anterior, nivelul sărăciei, care este un indicator agregat şi unde este inclus şi gradul de acces a populaţiei la alimente, este aspectul cu cea mai mare greutate atunci cînd este măsurat indicele de securitate alimentară.

Acestea fiind expuse constatăm că cea mai relevantă şi adecvată explicare a termenului de securitate alimentară este redată de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie FAO, expresii, aspecte şi definiţii specifice tălmăcite apriori. Este de fapt şi ceva firesc ca descrierile despre securitate alimentară să fie lămurite şi justificate în cea mai mare parte de entitatea cu activităţi clare şi specifice în acest sens. Conform notificărilor FAO, indicatorul are mai multe dimensiuni, aspecte şi extensii drept care au fost clarificate. Pe lingă FAO mai sunt şi alte organizaţii gen IFPRI, EIU sau OECD, care dau sub propriul nume clarificări a termenului de securitate alimentară, însă cea mai adecvată şi emblematică este cea oferită de organizația caracteristică şi definitorie în acest sens a Naţiunilor Unite.

Ibdem.

OECD definitions, 13 Ibdem.

11 12

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 13

Securitatea alimentară – Moldova în clasamente şi poziţii De regulă, anual practic sunt elaborate mai multe clasamente privind securitatea alimentară. Unele realizate de structuri prestigioase cu specific ţintit şi cu renume mondial cum ar FAO, EIU, OECD sau IFPRI, altele de către organizaţii mai puţin cunoscute publicului larg sau experţilor în domeniu, care de-altfel la modelează într-un fel mai subiective la rîndul lor. Cît nu s-ar părea de straniu, în marea lor majoritate, Moldova nu prea a fost captată în lista ţărilor din aceste clasamente. Fie probabil din lipsa de acces la anumiţi indici sau subindici a experţilor atunci cînd se fac asemenea clasamente, fie că deseori Moldova (mai bine spus populaţia ei) nu este catalogată ca o ţară în care ar fi o lipsă de alimente atunci cînd este măsurată securitatea alimentară.

Atunci cînd sînt elaborate asemenea clasamentele, inclusiv cel din urmă,14 se primează pe trei piloni cu indicatori de bază, şi anume suportabilitate (cît de suportabil este pentru ţară producerea sau importul de alimente), disponibilitatea şi calitatea şi siguranţa. De fapt, indicele privind securitatea alimentară realizat de EIU este un model dinamic de ordin cantitativ și calitativ dinamic, construit din 28 de indicatori unici, care oferă un cadru să spunem obiectiv de evaluare a securității alimentare într-o serie de țări din lume. Aşa cum am menţionat, Moldova nu prea a fost subiectul unor clasamente sau topuri privind siguranţa alimentară, chiar şi în acel indice global al securităţii alimentare realizat de EIU la comanda şi suportul financiar al companiei americane DuPONT. În 2015 a fost a patra ediţie a de cînd EIU realizează sau măsoară starea indicelui de securitate alimentară. Moldova nu a fost nici de această data inclusă în clasament. Totuşi, am mizat pe o relaţie subiectivă şi personală mai veche cu unii din experţii care au stat la baza calculării acestui indice.

Respectiv, urmare a solicitărilor noastre (în particular a autorului acestui policy brief) s-au făcut careva calcule, cît de cît apropiate de cele specificate în cel public, şi pentru Republica Moldova.

Cu certitudine că acestea sunt destul de subiective şi în mare parte nu pot fi comparabile, însă ne pot oferi cîtuşi de puţin un tablou pe dimensiunea dată. Aşa după cum specificasem, pentru măsurare se iau în calcul indicatori specificaţi anterior, inclusiv nivelul veniturilor, consumul de alimente ca pondere în cheltuielile casnice, PIB-ul per capita la paritate puterii de cumpărare, rata sărăciei extreme, rata de creştere economică, riscul politic, nivelul corupţiei etc. Astfel, Moldova poate fi poziţionată după cum se arată în tabelul 2.

http://foodsecurityindex.eiu.com/

14

14 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

Tabel 2. Clasamentul EIU privind nivelul de securitate alimentară în lume pentru 2015, unităţi Poziţia

Ţara/statul

Punctajul 100 unităţi

1.

SUA

89.0

2.

Singapore

88.2

3.

Irlanda

85.4

4.

Austria

85.1

5.

Olanda

85.0

6.

Elveţia

84.4

7.

Canada

84.2

8.

Germania

83.9

9.

Australia

83.8

10.

Franţa

83.8

… 43.

Rusia

63.8

44.

Belarus

63.5

45.

România

63.3

46.

Botswana

63.8

… 51.

Republica Moldova

60.4

… 59.

Ucraina

58.1

Sursa: EIU report for 2015, calculele unor experţi de la EIU şi http://foodsecurityindex.eiu.com/

În mare parte, aşa după cum am şi punctat deja, tabelul de mai sus indică o poziţionare destul de subiectivă a Moldovei în ceea ce priveşte clasamentul securităţii alimentare pentru 2015. Locul Moldovei în clasament la fel de subiectiv poate fi comparat cu unele ţări din lume, dar mai cu seamă cu unele din profil regional. Moldova nu prea a fost subiectul unor clasamente sau topuri privind siguranţa alimentară, chiar şi în acel indice global al securităţii alimentare realizat de EIU la comanda şi suportul financiar al companiei americane DuPONT. Totuşi, chiar dacă subiectiv, din acest clasament pot fi „rupte” mai mult sau mai puţin cîteva concluzii.

Aparent, Republica Moldova şi-ar merita locul în acest clasament, ţinînd cont de indicatorii în baza cărora s-a calculat punctajul şi a fost poziționată ţara. Mai ales că unii indicatori plauzibili chiar au fost în declin, precum nivelul de creştere economică, corupţia în creştere, ponderea alimentelor în cheltuielile gospodăriilor etc. Mai mult, ar părea firesc ca aşa ţări ca Rusia (43), Belarus (44) sau România (45) să primeze înaintea Moldovei (cu toate că şi aici pot fi dezbateri destul de subiective), însă devansarea Moldovei de către Botswana (46), spre exemplu, ar fi banală la prima vedere, chiar dacă ar fi şi subiectiv. În această ordine de idei, un ultim raport la temă în care este vizată Republica Moldova a fost elaborat de către un grup de experţi locali şi străini sub egida oficiului de ţară a Băncii Mondiale în Moldova15 şi care a şi fost punctat anterior. În mare parte acesta reflectă situaţia de ţară privind securitatea alimentară pentru o gamă largă de indicatori şi mai puţin încearcă să plaseze ţară într-un spectru teritorial pe marginea acestui subiect. Totuşi, potrivit autorilor acestei lucrări, Moldova nu este calificată drept un stat cu probleme pronunţate privind aspectele de siguranţă alimentară.

World Bank, Moldova Food Security Assessment, Analysis of the Current Situation and Next Steps, Feb. 2015

15

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 15

De fapt, scopul principal al raportului/evaluării a fost, aşa precum este specificat de autori, să fie elaborată o evaluare de ţară pe acest segment utilizîndu-se şi coroborîndu-se la conjunctura din Moldova o serie întreagă de indicatori specifici şi complecși în acest sens, după FAO, EIU etc.

Astfel, întîi de toate, aşa cum este şi firesc sunt identificate aspecte de securitate agroalimentară în Moldova or, în primul rînd, s-a mers pe dimensiunea unor indicatori macro, ca pildă ponderea agriculturii în PIB, angajarea în sector şi ponderea populaţiei rurale.

Bineînțeles, făcînd referinţă la acel raport, am încercat să identificăm situaţia comparativă pe marginea acestor indicatori în Moldova pentru anul 2009 şi 2015. Mai mult, vom încerca ulterior să scoatem în evidenţă conjunctura privind securitatea alimentară din Moldova ţinînd cont de două dimensiuni de bază identificate de FAO, şi anume a disponibilităţii, calităţii şi siguranţei produselor alimentare. Astfel, conchidem că aceasta ar cuprinde de fapt două mari categorii, şi anume din punct de vedere cît de suficiente sunt în ţară sau pe piaţă produsele alimentare şi cît de sănătoase sunt acestea.

Figura 1 (a şi b). Contribuţia sectorului agricol în economie/Moldova vs. UE/ (anii 2009 şi 2015), %

Sursa: BNS – www.statistica.md, www.mec.gov.md EUROSTAT - http://ec.europa.eu/eurostat, http://www.europedia.moussis.eu şi calculele autorului

Aşa după cum este reprezentat în figura 1 după servicii şi industrie, mai bine spus cea prelucrătoare, agricultura este încă al treilea după mărime sector al economiei. Totuşi, ponderea acesteia în PIB este în declin relativ anual. Mai mult, efectele migraţiei la muncă şi nu numai (mai ales în afara ţării) au generat diminuarea angajării treptată în sector, de la peste 30% la mai puţin de 26% din totalul angajării în economie. În plus, în spaţiile rurale agricultura ramîne activitatea de bază pentru majoritatea populaţiei, inclusiv în activităţile de procesare. Caracterizată de o creştere lentă şi volatilă în ultima perioadă, nu este surprinzător că ponderea ei în creşterea PIB-ului a scăzut dramatic, de la 25% în 2000 la mai puţin de 12% în 2015. În linii mari, tendinţa sectorului pare să ia o asemănare conjuncturii agriculturii din spaţiul UE, dar încă destul de departe să atingă cotele şi nivelurile de înzestrare tehnică. Sigur că ponderea înaltă a sectorului în PIB-ul UE este pe seama unor ţări ca Polonia, Romania, Bulgariei, Croaţiei sau chiar Irlandei, adică a acelor state în care sectorul deţine nivele importante în ceea ce priveşte PIB, exporturile etc. În pofida unor nivele ale populaţiei rurale extinse încă în aceste ţări, ponderea angajării per total economie nu depăşeşte 9%.

16 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

Menţionasem în capitolul precedent că sărăcia sau nivelul acesteia este un factor important, dacă nu chiar unul din cei mai importanţi, atunci cînd se este caracterizată securitatea alimentară. Or, din dimensiunile sărăciei, pe care de asemenea le-am specificat, Republica Moldova, potrivit studiului Băncii Mondiale, s-ar confrunta mai mult cu probleme ce se datorează preponderent aspectelor de sărăcie, decît lipsei fizice de alimente. Respectiv, populaţia calificată ca săracă este în dificultate să aibă acces fizic la hrană şi nu de disponibilitatea acesteia (a se vedea tab.1). În cele din urmă, nivelul de sărăcie este o cauză a foamei, iar lipsa de nutriție adecvată și suficientă în sine ei este un subiacent al sărăciei.

Figura 2. Salariul nominal în agricultură vs. cel mediu pe economie în Moldova, serii % anuale

Sursa: BNS – www.statistica.md, MEC - www.mec.gov.md şi calculele autorului.

Mai multe studii/rapoarte ale Băncii Mondiale, dar şi FAO, relevă o corelaţie directă dintre nivelul de salarizare în sectorul agricol şi rata sărăciei. Or, conform descrierilor instituţionale, o bună parte a populaţiei rurale este angajată în sector, iar de regulă analizele date indică că anume populaţia rurală ar fi cea mai afectată de sărăcie, respectiv de insecuritatea alimentară. Am încercat să vedem acest tablou şi pentru republica Moldova unde am calculat şi redat datele reprezentate în figura 2.

După cum reiese din figura de mai sus, salariul mediu în sectorul agricol (calculat ca pondere din totalul celui pe economie) pare să coreleze cu rata sărăciei absolute înregistrată în Moldova, însă aceşti indici aparent „merg împreună” din 2006 pînă în 2009. Din anul 2009 şi pînă în prezent, atît rata sărăciei (care este în scădere), cît şi salariul mediu din agricultură (care este în creştere) vizibil se „îndepărtează” unul de altul, adică în sens pozitiv pentru ambii indicatori. De fapt aici, ar fi mai multe motive explicabile, cum ar fi în primul rînd trendul de migrare a populaţiei rurale către urban şi chiar peste hotare, iar această tendinţă ar diminua din rata sărăciei. În al doilea rînd, începînd cu 2011 salariul mediu din agricultură a început să fie calculat în baza tuturor întreprinderilor (adică de la 1 salariat in sus), care ar avea de declarat şi nivele de salarizare mai mari.

Potrivit documentelor oficiale16, nivelul sărăciei în spaţiile rurale ramîne a fi mai înalt decît în mediul urban. Astfel, acestea demonstrează că rata sărăciei în mediul rural este de cca 8 ori mai mare decât în orașele mari. În 2014, 8 din 10 persoane sărace erau locuitori ai mediului rural, or se estimează că cca 335 mii persoane din acest mediu continuă să trăiască sub limita sărăciei. http://mec.gov.md/sites/default/files/raport_privind_saracia_in_republica_moldova_2014.pdf

16

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 17

Respectiv, referinţele în cauză arată că sărăcia în Moldova are o nuanţă rurală pronunţată, or nivelul de securitate alimentară este scăzut anume în localităţile rurale. În altă ordine de idei, studiile citate mai sus arată că în ultimii ani s-a arătat o tendinţă constantă de reducere a nivelului sărăciei anume în mediul rural. Diminuarea nivelului sărăciei la sate este direct proporţională cu susținerea financiară a locuitorilor din mediul rural de către emigranții de peste hotare, de programele de asistență socială implementate de Guvern, dar și de unele evoluții pozitive înregistrate în agricultură17. Mai mult, chiar acelaşi raport al Băncii Mondiale relevă că nivelul de securitate alimentară este mai bun în rîndul populaţiei care ar fi implicată în activităţi agricole, asigurîndu-şi gospodăria cu hrană din propria gospodărie.

Utilizînd sursele oficiale de statistică a unor state din regiune, dar şi a Băncii Mondiale, am încercat o corelaţie a datelor pentru anul 2014 în comparaţie cu Republica Moldova. Astfel, din figura 3 se poate observa chiar o poziţionare bună a Moldovei în comparaţie cu ţările specificate. Ba mai mult, în afara României, pe unii indicatori Moldova ar devansa Ucraina şi Rusia, ceea ce de facto dar şi de jure în mare parte, este şi firesc. Or, rata relativ redusă a sărăciei şi salariul mediu din agricultură denotă aspecte adecvate privind nivelul de securitate alimentară pentru Republica Moldova, în pofida unor clasamente care ar fi elaborate de organizaţii specifice pe seama acestui indice.

Figura 3. Indicatori comparativi înregistraţi în sectorul agricol pentru unele ţări din regiune în 2014, %

Sursa: Serviciile de statistică ale ţărilor vizate (http://www.gks.ru, https://ukrstat.org, www.statistica.md, www.insse.ro), www.data.worldbank.org/indicators, www.fao.org, www.ilo.org şi calculele autorului.

Deci, putem reitera încă o dată, ţinînd cont de datele statistice oferite, că Moldova nu ar avea o problemă majoră privind dimensiunea de disponibilitate sau suficienţă în ceea ce priveşte produsele alimentare, respectiv vizînd în ansamblu şi securitatea alimentară. Or, inclusiv studiile/evaluările specificate în context denotă mai mult elemente problematice pentru populaţie privind accesul acesteia la hrană, în special pentru cea vizată în zonele rurale care este şi afectată şi de niveluri ale sărăciei mai mari. Respectiv, cum am şi mai notat aceasta este supusă unei alte dimensiuni importante a securităţii alimentare, şi anume calităţii şi siguranţei alimentelor.

Ibdem.

17

18 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

De fapt, aşa cum indică şi experţii în domeniul calităţii şi siguranţei alimentelor, acestea ar rezulta mai degrabă din cultura nutritivă desuetă a populaţiei din Republica Moldova decît din faptul că nu ar exista suficient acces la produsele de bază.18 Or, ponderea mare a populaţiei rurale în totalul acesteia, inclusiv a ratei sărăciei înalte anume în rîndurile populaţiei rustice, indică că majoritatea acesteia nu are parte la normele zilnice energetice de alimente. Mai mult, potrivit experţilor reprezentanţei BM din Moldova, fiecare a opta gospodărie casnică din ţară este afectată cel puţin de o formă cronică de insecuritate alimentară.19 Figura 4 (a şi b). Severitatea insecurităţii alimentare şi consumul zilnic de calorii per capita, 2006-2013

Sursa: BNS – CBGC, studiul Băncii Mondiale din 2015 privind securitatea alimentară şi calculele autorului

Totuşi, în pofida dificultăţilor avute, în ultimii ani prevalenţa severităţii privind insecuritatea alimentară a diminuat la nivel destul de joase, atît pentru gospodăriile casnice din zonele rurale â, cît şi cele urbane (figura 4). Or, pentru gospodăriile din spaţiile urbane aceasta a scăzut de la 7.7% în 2006 pînă la 0.2% în 2013. Respectiv, pentru aceiaşi perioadă, prevalenţa insecurităţii alimentare înregistrată în zonele rurale a diminuat de la 2.9% la 0.7%. În ceea ce priveşte consumul zilnic de calorii, atunci în 2013 acest indicator este mai mult sau mai puţin similar (figura 4.a) pentru ambele grupe de gospodării în profil teritorial, adică atît cele rurale cît şi urbane. Scăderea consumului caloric pentru gospodăriile rurale după 2007 poate fi de altfel explicată prin severitatea şi consecinţele secetei din acel an care a afectat Republica Moldova, dar în particular sectorul agricol (figura 4.b).

Bineînţeles, după cum era şi de așteptat, cele mai sărace gospodării sînt de fapt afectate de a fi cele mai nesigure la produsele alimentare. Or, aşa precum este menţionat în studiul Băncii Mondiale şi este de asemenea redat în figura de mai sus gospodăriile din acest grup suferă cel mai mult de un deficit de energie alimentară, adică mai puțină energie consumată decît cerința minimă, iar cca 20% suferă de deficite de alimente grav şi care se încadrează în categoria de deficit de energie alimentară ridicată. Cu toate acestea, conjunctura curentă din Republica Moldova reprezintă o îmbunătățire bună față de pînă în 2007. În mare parte, pentru siguranţa sau securitatea alimentară, sînt luaţi în calcul o serie întreagă de indicatori care de regulă fac subiectul de cercetare a chestionarului bugetelor gospodăriilor casnice (CBGC). În acest sens ar intra ca exemplu mărimea gospodăriei (nr. de persoane), nivelul preţurilor de consum, diferenţa dintre rural şi urban, numărul de copii etc., fapt pentru care copul acestui studiu nu este de a lua în calcul tălmăcirea acestor indici. Mai mult, şi evaluările făcute de Banca Mondială http://www.europalibera.org/a/24488854.html World Bank, Moldova Food Security Assessment, Analysis of the Current Situation and Next Steps, Feb. 2015

18 19

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 19

privind siguranţa alimentară, unele reprezentări grafice prezentate pe parcurs, dar şi concluziile primare ale acestei cercetări nu reflectă aspecte sau probleme destul de grave în ceea ce priveşte securitatea alimentară din Moldova.

Cu toate acestea, cadrul actual (mai bine spus cel informativ şi instituţional), de securitate alimentară nu asigură încă un control adecvat de siguranță a alimentelor comercializate în interiorul țării, prezentînd astfel amenințări majore la adresa sănătății publice. Controlul asupra siguranței produselor alimentare comercializate pe tot parcursul anului, în special în piețele deschise, este actualmente slab. Fie aceasta din cauza insuficienţei de resurse umane, pregătirea redusă încă a colora care sunt în activitate, transferul slab de experienţă, fie lipsa de informare etc., sunt factori care îngreunează funcţionarea adecvată a instituţiilor pe această dimensiune. Respectiv, în cele ce urmează vom încerca să reflectăm succint unele lacune legate de sistemul informare în acest sens, nivelului consumului de alimente şi elemente ce ţin de pierderile de producţie, aspecte care în general sînt părţi de nedesprins a securităţii alimentare.

A. Reţeaua locală de informare şi verificare a siguranţei alimentare Sistemul şi reţeaua locală de informare, care aparent ar avea legătură şi repere tangibile cu aspecte de securitate şi siguranţă alimentară, par a fi destul de extinse şi dezvoltate. Acesta este, pe de o parte, extins şi implementat la nivel guvernamental, inclusiv atît pe seama ministerului de resort, cît altor agenţii şi structuri guvernamentale cu atribuţii pe filiera domeniului din agricultură şi siguranţa acesteia. Pe de altă parte, pe dimensiunea de politici agricole şi nu numai, activează o serie largă de organizaţii neguvernamentale specifice domeniului dat. Mai mult, o bună parte descrisă în Cap.#12 din Acordul de Asociere a RM cu UE şi anume Agricultura şi dezvoltarea rurală, Cap.#5 – Protecţia Consumatorului (siguranţa produselor) şi Cap. #20 al acestuia – Dezvoltarea regională şi ZLSAC,20 conţin o gamă întreagă de aspecte ce ţin de securitatea şi siguranţa alimentară. Aceasta este de fapt o dimensiune şi politică primordială a UE în acest sens. În continuare, vom încerca să relatăm pe scurt despre sistemul şi reţeaua autohtonă ce vizează elemente a subiectului cercetării date.

Pînă nu demult Moldova nu a avut a agendă fermă privind securitatea alimentară, iar această în mare parte a fost determinată de anumite scopuri de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA). Or, din punct de vedere informaţional ar fi două paliere de instituţii pe dimensiunea securităţii alimentate şi anume, cantitativ (disponibilitate sau acces) şi calitativ (a siguranţei produselor). Dacă să lămurim lucrurile pe filieră ministerială mai lejeră, atunci ar fi că MAIA înregistrează cantitativ producţia agricolă, iar Ministerul Sănătăţii (în special în baza Centrului Naţional de Sănătate Publică) din punct vedere calitativ sau al alimentaţiei sănătoase.

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) – coordonează şi implementează politica de stat pentru asigurarea managementului strategic şi eficient în domeniul agricol şi a resurselor alimentare. Aceasta ar coordona competitivitatea în domeniu, cît şi criterii fundamentale legate de siguranţa consumatorilor privind produsele agricole. De asemenea, ministerul ar monitoriza îndeaproape piețele agricole naționale, în scopul de a preveni apariția unor dezechilibre, în cazul în care lipsa produselor alimentare ar genera insecuritate alimentară.

Agenția de Intervenție și Plăți în Agricultură (AIPA) ar fi instrumentul cheie al MAIA prin intermediul căruia ministerul îşi exercită mandatul politicii agricole. AIPA a fost creată la începutul anului 2010 pentru a gestiona alocarea fondului anual de subvenționare în agricultură. http://dcfta.md/continutul-acordului-de-asociere-dintre-rm-si-ue

20

20 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

Cu toate acestea, pe lîngă ministerul de ramură, în sistemul şi rețeaua locală de informare şi verificare privind siguranţa alimentară există o serie întreagă de alte instituții publice implicate în cazul unor crize alimentare la direct vorbind sau pur și simplu în îmbunătățirea securității alimentare în sistematic. Or, în afară de MAIA, există un număr de ministere și agenții de stat implicate în procesul de definire și de punere în aplicare a politicii de securitate alimentară și dimensiunile şi dimensiunile acesteia. În continuare, vom specifica principalele din ele.

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA) – responsabilă de controlul siguranţei şi calităţii producţiei agroalimentare. Aceasta de fapt entitatea care ar avea împuterniciri şi atribuţii directe privind toate aspectele de securitate alimentară, în realitate lucrurile stau altfel.

Or, pînă în 2013 acest domeniu era în aria de responsabilitate a Ministerului Sănătăţii.

Ministerul Economiei – entitate care formulează politica de dezvoltate în economia ţării dar şi a celei de reducere a sărăciei, inclusiv a politici comerciale. Aparent, ministerul dispune şi de implicaţii în domeniul agricol.

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei – pilon guvernamental responsabil de politica asistenţei sociale, inclusiv a programelor de siguranţă alimentară pentru diferite pături socialvulnerabile.

Ministerul Sănătăţii – dispune de responsabilități asupra siguranței produselor alimentare, în particular pentru copii, precum și unii aditivi alimentari. Aparent, ar mai avea careva atribuţii specifice in corpore agenţiei de specialitate specificate mai sus.

Ministerul Mediului şi Agenţia Apele Moldovei – responsabil de gestionarea și întreținerea sistemelor de irigare în particular; a programelor de gestionare durabilă a terenurilor (inclusiv drenarea, fâșii forestiere, diguri de protecție, etc.), care vizează îmbunătățirea rezistenței agricole, iar într-un final şi a siguranţei alimentare.

Ministerele şi agenţiile menţionate mai sus ar fi principalele care dispun de pîrghii de activitate cu privire la securitatea alimentară. Totuşi, pe lîngă acestea mai sunt un şir de alte instituţii care ar mai avea atribuţii în domeniu, care de altfel au fost la fel citate în studiul Băncii Mondiale specificat în context. Printre acestea s-ar enumera și Agenţia Rezerve Materiale (ARM), un organism guvernamental distinct care este mandatat să gestioneze şi menţină stocurile strategice naționale de rezerve materiale. În practică, funcţiile de bază a ARM se pliază pe acumularea, depozitarea și întreținerea rezervelor materiale, și cînd este cazul – eliberarea de rezerve materiale. Guvernul Republicii Moldova deține o rezervă de alimentație publică, care în cazul unor situații de urgență, are ca scop asigurarea securității alimentare pentru populația țării. Produsele alimentare deținute de rezerva de stat includ printre altele carne, paste, ulei de floarea soarelui, zahăr, ceai, cafea conserve etc.

Agenția nu este specializată doar în rezerve de alimente, ea acoperă, de asemenea, şi cele de combustibil, provizii militare pentru situații de urgență, precum și alte rezerve. Configurarea sa actuală pare să fie încă o moștenire din perioada sovietică, cînd rezervele strategice au fost gestionate într-o manieră integrată. Chiar și așa, aceste organisme trebuie să respecte standarde critice pentru

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 21

a se asigura că acestea nu provoacă perturbări ale pieței, se bucură de o anumită autonomie și sunt gestionate în mod profesional. De fapt, în țările OECD, cele mai multe stocuri alimentare sunt deținute de către fermieri, comercianți și procesatori şi nu de entităţi guvernamentale distincte.

Pe lîngă structurile guvernamentale cu activităţi specifice, în particular privind securitatea alimentară, pe piaţa de cercetare şi informare îşi desfăşoară activitatea o multitudine de entităţi neguvernamentale cu specific în domeniul agricol. Ar fi să menţionăm în context aşa ONG-uri ca ACSA, Agroinform, Uniagroprotect, Federaţia Fermierilor din Moldova etc., organizaţii cunoscute în ţară şi cu o reţea teritorială relativ dezvoltată probabil şi în afara ei. Totuşi, puţin se cooperează sau se face un careva schimb de informaţie în domeniu, or fiecare structură este clişată mai mult pe nişa sa de activitate.

Respectiv, avînd în vedere faptul că sînt implicate un număr mare de ministere și agenții în elaborarea și punerea în aplicare a politicii asociate cu conceptul larg de securitate alimentară, informarea, cooperarea și coordonarea în acest sens rămân a fi o provocare. De fapt, nu există decît o interacțiune limitată și coordonare pe probleme de securitate alimentară între diversele instituții, deoarece există prea puțină înțelegere a importanţei inter-sectoriale a securității alimentare. Aspecte cum ar fi sănătatea, siguranța sau practicile agricole durabile sînt greu văzute ca o parte integrantă a agendei de securitate alimentară. Or, MAIA ar trebui – în calitate de instituție cu rol de lider pe siguranţa securitatea alimentară – să elaboreze un plan bine închegat pentru o mai bună planificare și coordonare inter-instituțională.

Totodată, trebuie să punctăm cadrul instituţional şi de reglementare privind siguranța alimentară în Republica Moldova a înregistrat progrese vizibile în ultimii ani. În mare parte, reformele care stau la baza siguranței și calității produselor alimentare au fost inițiate în conformitate normele şi prevederile Strategiei privind siguranța alimentelor pentru 2011-2015, care a prevăzut crearea unei singure autorități competente, adică a Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentară – ANSA, menită să unifice toate funcțiile de siguranță alimentară și regulamente. Aceasta ar fi structura guvernamentală responsabilă şi împuternicită prin lege cu atribuţii ce vizează securitatea alimentară a ţării.

Legislația care a permis crearea și funcționarea autorității menţionate a fost adoptată pe parcursul anului 2012, asigurându-se astfel baza legală a noii instituții şi care a fost înființată și devenită operațională la începutul anului 2013. Agenția nou creată este responsabilă de asigurarea controlului asupra întregului lanțul alimentar, adică de la producător la consumator. Acesta este rezultatul fuziunii mai multor instituții publice anterior responsabile de diverse aspecte ale siguranței produselor alimentare și de management al calității. Totuşi, insuficienţa de resurse umane, pregătirea încă slabă a acestora, transferul încă slab de experienţă, lipsa de informare, dublări de competenţe instituţionale, precum şi aspecte legate de corupţie în cadrul acesteia21 sunt factori care tergiversează funcţionarea adecvată a instituţiei.

Respectiv, potrivit concluziilor de evaluare a ANSA, cadrul actual de siguranță alimentară nu asigură încă un control adecvat de securitate a alimentelor comercializate în interiorul țării, prezentând astfel amenințări periculoase pentru populaţie. Controlul asupra siguranței produselor alimentare CNA, Evaluarea aspectelor de corupţie în cadrul ANSA, Concluzii generale

21

22 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

comercializate pe tot parcursul anului, în piețele deschise mai ales, este relativ slab. Rapoartele de la anumiţi actori de pe piaţă sugerează faptul că controalele de siguranță cu privire la produsele alimentare de origine animală sînt aparent mai bune decît cele de origine vegetală, dar totuşi rămîn lacune majore.

B. Consumul de alimente ca parte a cheltuielilor casnice Am specificat în sub-capitolul trecut că o parte importantă a securităţii alimentare este şi nivelul sau ponderea consumului de alimente pe locuitor ca parte a coşului de consum a gospodăriilor casnice.

De fapt, această dimensiune ar fi mai degrabă un indice relevant din bugetul total al familiei care ar spune cam cît cheltuie aceasta pentru produsele alimentare. Conform datelor BNS, inclusiv a celor obţinute din CBGC, în medie un moldovean cheltuie peste 40% din coşul de consum pentru produse alimentare. Această cifră ne indică în speţă un nivel sărac de trai al populaţiei, dar şi de ce nu la un nivel de cultură alimentară a populaţiei.

Figura 5. Ponderea produselor alimentare în coşul de consum al populaţiei, date din 2012-2013

Sursa: BNS, EUROSTAT, World Bank şi calculele autorului

În figura 5 este reprezentată grafic situaţia la acest indicator, adică a ponderii produselor alimentare în coşul de consum al populaţiei, comparativ cu media UE-27, a altor state din regiune dar şi nu numai. Aparent, chiar dacă ponderea alimentelor în cheltuielile moldovenilor este destul de mare, Moldova este devansată la acest indicator. Mai mult, poziţionarea acesteia în acel clasament al securităţii alimentare redat în capitolul precedent, chiar dacă este subiectiv, mai mult sau mai puţin denotă o situaţie adecvată în acest sens.

Totuşi, indicatorul vorbeşte de la sine dacă e să privim situaţia din celelalte state alături de care este comparată Republica Moldova. Spre exemplu, ponderea acestor cheltuieli în Federaţia Rusă este de cca 55% din coşul de consum, fapt care ar indica un nivel al sărăciei mai înalt (de altfel redat în statisticile anterioare), însă această este poziţionată puţin mai bine decît Moldova în acel indice al EIU privind securitatea alimentară. Mai bine clasate, cum este şi firesc, sunt aşa ţări ca România, Albania sau chiar Guatemala, nemaivorbind de Germania.

Actuala structură de ansamblu a consumului duce la fluctuații semnificative ale ratei inflației, uneori influențată de factori secundari. În Moldova, de exemplu, pensionarii, angajaţii din mediul rural, inclusiv din sectorul public, ar fi cele mai afectate categorii ale populației. Acest lucru înseamnă că aceștia își petrec cea mai mare parte a veniturilor lor pe alimente. Astfel, această tendinţă denotă

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 23

faptul că acestea sunt de regulă şi cele mai afectate pături sociale din cauza securităţii alimentare. În linii mari, după cum am şi indicat, ponderea consumului de produse alimentare în bugetul gospodăriilor casnice este la un nivel destul de ridicat, fapt care indică şi un nivel de trai specific al populaţiei. Totuşi, consumul de alimente este şi mai important din punct de vedere al calităţii şi siguranţei acestuia. Or mai bine spus sub aspectul utilizării hranei sau consumul, o dimensiune crucială a securităţii alimentare şi care este tratată într-un mod special de organizaţiile de sănătate, gen Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) etc.

Potrivit OMS, consumul produselor alimentare este de obicei înțeles ca utilizarea corporală a diferitelor substanțe nutritive în produse sau hrană. Utilizarea adecvată a acestora necesită o dietă cu suficientă energie și substanțe nutritive esențiale, alimente sigure, apă potabilă, de o igienă corespunzătoare și sanitaţie, accesul la serviciile de sănătate, practici de hrană corespunzătoare și un management al bolilor. Consumul ca factor de calitate, sănătate şi siguranţă este de cele mai multe ori calificat ca o problemă majoră în Republica Moldova, inclusiv în cercetările şi analizele organizaţiilor de specialitate OMS sau UNICEF. Unul din recenţii Indicatori Multipli pe Clustere (MICS), realizat în 2013, îndică niveluri de malnutriţie destul de scăzute în Moldova, respectiv cu propuneri de redresare la nivelul tuturor categoriilor de malnutriţie. Totuşi, ultimele date, inclusiv cele specificate în context în acel în raport de securitate alimentară în Republica Moldova al Băncii Mondiale confirmă aceasta, însă nu specifică că malnutriţia este o problemă foarte gravă. Conform clasificării OMS, care a adoptat la nivel internațional anumite grade de severitate a malnutriției, nivelul de malnutriție în Moldova poate fi considerat ca fiind totuşi relativ mic.22 Figura 6. Nivelul procentual de severitate al malnutriţiei conform OMS pentru 2013, date comparative

Sursa: http://www.who.int/, WB, UNICEF şi calculele autorului

Conform datelor diverselor organizaţii de specialitate precum OMS, UNICEF sau Banca Mondială, nivelul de severitate a malnutriţiei este diferit de la ţara. Cele mai afectate state sunt ţările din Africa şi Asia. Astfel, după cum se observă din figura 6, Ghana, Algeria sau Myanma deţin cote alarmante privind nivelul de severitate a malnutriţiei. De regulă, de această malformaţie sunt afectaţi copii, în particular cei cu vîrste cuprinse de la cîteva luni la 5 ani.

World Bank, Moldova Food Security Assessment, Analysis of the Current Situation and Next Steps, Feb. 2015

22

24 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

În Republica Moldova potrivit aceluiaşi raport menţionat în context al Băncii Mondiale, ponderea copiilor afectați de malnutriție în rîndul copiilor care trăiesc în mediul rural este mai mare decît printre omologii lor din mediul urban. Chiar dacă ratele de malnutriţie s-au îmbunătăţit, atît pentru zonele urbane și rurale, între 2005 și 2013, diferența dintre ele persistă. Spre exemplu, curios este faptul că mai mulți copii au fost înregistraţi ca subponderali în zonele rurale decît în zonele urbane.

Respectiv, cu 2,5% mai mult au fost raportaţi ca atrofiaţi. În același timp, valorile de malnutriţie pentru zonele rurale sînt mai mari decît media națională.

Deficienţele de substanţe nutritive (Fe, K, Ca, Iod etc.) din produsele alimentare consumate în Republica Moldova, de asemenea ar fi o problemă de securitate alimentară. Deficienţa de fier este una dintre cele mai frecvente dereglări nutriţionale din lume, fapt care duce la anemii severe.

Actualmente este recunoscut faptul că şi o deficienţă moderată de fier, fără semne de anemie, are consecinţe funcţionale diverse. Deficienţa de fier afectează performanţa cognitivă şi duce la scăderea coeficientului de inteligenţă cu 5-10 puncte. În Republica Moldova anemia afectează în jur de 28% din copiii sub 5 ani, 20% din femeile de vîrstă fertilă şi aproape 50% din copiii cu vîrstă între 6 şi 12 luni.23 Mai mult, potrivit criteriilor internaţionale Republica Moldova se situează printre ţările cu carenţă de iod. Consumul sării iodate este, încă, destul de scăzut, doar 30% din familii consumând sare adecvat iodată.

De regulă, în ultima perioadă alimentaţia nesănătoasă ar fi ceva caracteristic pentru ţările dezvoltate, dar şi cele în curs de dezvoltare. Potrivit Ministerului Sănătăţii24, din multiplele particularităţi ale alimentaţiei neraţionale specifice Republicii Moldova, întîi de toate se plasează nerespectarea regimului alimentar, supraconsumul general şi consumul insuficient de fructe şi legume. Or, analizele OMS arată că, cei mai importanţi factori cu rol decisiv în mortalitatea populaţiei europene au legătură cu alimentaţia şi modul de viaţă. Deci alimentaţia defineşte într-un final sănătatea şi are un rol important nu numai în funcţionarea organismului şi menţinerea proceselor metabolice, dar şi în prevenirea diferitelor boli sau chiar în încetinirea proceselor de îmbătrânire.

Unele studii pe indicatori de securitate alimentară25 demonstrează că în Republica Moldova nivelul consumului produselor pe cap de locuitor s-a stabilizat în ultimii ani. Totodată, nivelul actual de consum este cu mult mic decît în ţările limitrofe sau în alte ţări din regiune. Dacă potrivit autorilor studiului IEFS al AŞM privind securitatea alimentară ar fi să luăm în calcul doar ţările limitrofe – România şi Ucraina, atunci spre exemplu în Ucraina, în medie per capita se consumă cu 60% mai multă carne, cu 40% mult lapte, cu 90% mai multe ouă, cu 30% mai multe legume şi cu 50% mai mulţi cartofi. În mare parte doar pe nişa produselor de panificaţie în ţara vecină se consumă cu 10% mai puţin decît în Republica Moldova, însă această situaţia este şi pe seama specificului de producţie a ţării. Cît priveşte România, conjunctura este în linii mari cam aceiaşi. Astfel, în ţara vecină se consumă în medie per capita de peste 2 ori mai multă carne, cu 60% mai mult lapte, cu 90% mai multe ouă, cu 30% mai multe produse de panificaţie, cu 10% mai mulţi cartofi şi cu 70% mai multe legume chiar. Respectiv, ţinînd cont de aspectele descrise, comparativ cu alte ţări europene diferenţa este şi mai mare. http://www.agir.ro/buletine/116.pdf http://www.ms.gov.md/?q=fii-sanatos/consum-insuficient-fructe-si-legume 25 IEFS, AŞM Propuneri privind măsurile de asigurare a securităţii alimentare, 2010 23 24

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 25

C. Pierderi de producţie agroalimentară Vom încerca în acest ultim sub-capitol să identificăm succint cîteva aspecte ce vizează pierderile de producţie agroalimentară, aspecte sau factori cu legături strînse cu privire la securitatea alimentară. Trebuie să subliniem din capul locului că volens-nolens Moldova a fost şi încă este (chiar dacă mulţi indicatori macroeconomic agricoli nu mai deţin acea pondere în PIB ca pe timpuri) o ţară agrara-industrială.

Producţia agricolă deţinind încă o peste zece la sută din totalul producţiei sau PIB al ţării, şi care ar avea o contribuţie de cca 11-12%. Totuşi, pînă în la începutul anilor 2000 valoarea acesteia în PIB ajungea la cca 30%, însă în ultimii ani trendul a luat o turnură de descreştere. Totuşi, la nivel de importuri şi exporturi a producţiei agricole ponderea acestora per total este încă destul de vizibilă (figura 7).

Figura 7. Ponderea exporturilor şi importurilor agricole per total, date comparative, 2014

Sursa: http://data.worldbank.org/indicator, www.fao.org, şi calculele autorului

Din figura de mai sus este interesant faptul că Moldova importă producţie alimentară de cca 15% din total importuri. Mai mult sau mai puţin, asemenea nivele deţin Rusia şi Ucraina, dar cu o populaţie net mai mare ca cea a Republicii Moldova. Nivelul mare de importuri agricole per total de fapt nu-i este, de regulă, caracteristic unei ţări cu o economie agrară. Or, o atare conjunctură denotă şi unul din aspectele legate inclusiv de pierderile de producţie agricolă.26 Pe de lată parte, valoarea exporturilor de produse agricole din Republica Moldova se cifrează la cca 50% din total exporturi.27 Ari fi un paradox, dar ţara este şi un mare exportator de produse agricole. În pofida mai multor runde de sancţiuni la care a fost supuse exporturile agroalimentare moldoveneşti, în particular din partea Federaţiei Ruse, acestea au fost reorientate spere alte pieţe, inclusiv din UE. Actualmente, peste 50% din exporturile de produse alimentare autohtone sînt direcţionate în statele din UE. În pofida conjuncturii agricole pe care o are ţara, inclusiv potrivit şi oficialilor, pierderile producţiei agricole sunt pe măsură. În mare parte acestea sunt legate de factori climaterici, de lentoarea cu care se aplică noile tehnologii sau din cauza tehnicii agricole învechite. Dotarea cu tehnică agricolă este de fapt tratată şi sugerată chiar şi în recentele cercetări ale IDIS „Viitorul” în aceste sens.28 Deseori, sau http://www.europalibera.org/a/24488854.html BNS, OECD şi EUROSTAT. 28 http://viitorul.org/ 26 27

26 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

mai bine spus de la an la an, în dependenţă de culturile agricole autorităţile anunţă că acestea sînt compromise. Din păcate, nu am găsit date statistice relevante anuale care ar indica volumul şi genul de plante sau produse agricole care au fost compromise din diferite motive, însă această statistică ar fi utilă pentru activităţi de planificare a recoltelor pe viitor.

Fondurile proprii ale fermierilor în mare parte sînt limitate (cu excepţii solitare) și datorită caracteristicilor producției agricole – volatilitatea, care duce la lipsa de garanții şi care arată un cost de împrumut a capitalului ridicat. De regulă, acest lucru se traduce prin niveluri scăzute de investiții sau mai puțin riscante, care ar rezulta într-o producție limitată și nediversificată a culturilor cu valoare înaltă (fructe și legume), de slabă calitate (și volume scăzute) ale acestora, precum şi aspecte de post-recoltare pentru depozitare și ambalare. Într-un final, există o serie întreagă de constrîngeri, care de-altfel reprezintă o provocare pentru îmbunătățirea producției sectorului agricol și a veniturilor din acest domeniu. Printre acestea, dar şi altele care au fost cel puţin enunţate în această cercetare, mai putem specifica şi încă un acces limitat la creditare pentru simplii fermieri, mai multe asimetrii informaționale (pentru diferite activităţi agricole), infrastructura deficitară și capacitatea instituțională inadecvată deseori etc. Exemplul de investițiilor deficitare în sector este încă de la sine înţeles.

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 27

Concluzii şi recomandări Pe lîngă aspectele, explicările şi reprezentările chiar grafice, care au fost redate şi expuse succint privind tălmăcirile termenului de securitate alimentară, se impun unele concluzii şi recomandări în acest sens: Concluzii:  Etimologic, termenul de securitate în sine implică o condiţie absolută – un lucru sau persoană poate fi sau nu în securitate/siguranţă – şi nu se suprapune pe ideea unui spectru gradat, în cazul securităţii alimentare, discuţiile în mare parte se poartă în albia urmăririi absenţei de foame.  Potrivit agenţiei ONU de specialitate – FAO, securitatea alimentară este o condiţie relaţionată de oferta de alimente şi accesul oamenilor la aceasta, alimentele trebuie să fie suficiente şi utilizate în mod sănătos. Or, aici avem prezenţa sintagmei „să se aibă destulă hrană, iar aceasta să fie bună şi sănătoasă”.  În profil teritorial, un ultim raport FAO precizează că, din cele cca 870 de milioane de persoane care suferă din cauza lipsurilor alimentare, peste 850 de milioane (cca 15% din populaţia mondială) trăiesc în ţări în curs de dezvoltare. Mai cu seamă nivelul sărăciei, care este un indicator agregat şi unde este inclus şi gradul de acces a populaţiei la alimente, este un aspect principal atunci cînd este măsurată indicele de securitate alimentară.  Moldova nu prea a fost subiectul unor clasamente internaţionale privind un indice al securităţii alimentare. Însă, în pofida acestor lipsa, am mizat pe o relaţie personală şi subiectivă cu unii experţi din cadrul EIU care au stat la baza calculării acestui indice. Astfel, considerăm că Respectiv, Moldova şi-ar merita locul în acest clasament, ţinînd cont de indicatorii în baza cărora s-a calculat punctajul şi a fost poziționată ţara.  Sărăcia sau nivelul ei este un factor important, dacă nu chiar unul din cei mai importanţi, atunci cînd se este caracterizată securitatea alimentară. Or, potrivit şi cercetărilor studiului Băncii Mondiale în acest sens, Moldova s-ar confrunta mai mult cu probleme ce se datorează preponderent aspectelor de sărăcie, decît lipsei fizice de alimente. Respectiv, populaţia calificată ca săracă este în dificultate să aibă acces fizic la hrană şi nu de disponibilitatea acesteia. În cele din urmă, nivelul de sărăcie este o cauză a foamei, iar lipsa de nutriție adecvată și suficientă în sine ei este un subiacent al sărăciei.  Pe de altă parte, în afara României, pe unii indicatori de domeniul agricol Moldova ar devansa Ucraina şi Rusia, ceea ce de facto dar şi de jure în mare parte, este şi firesc. Or, rata relativ

28 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

redusă a sărăciei şi salariul mediu din agricultură denotă aspecte adecvate privind nivelul de securitate alimentară pentru Republica Moldova, în pofida unor clasamente care ar fi elaborate de organizaţii specifice pe seama acestui indice.  Totuşi, calitatea şi siguranţa alimentelor din Republica Moldova încă lasă de dorit. Dar, acestea ar rezulta mai degrabă din cultura nutritivă desuetă a populaţiei decît din faptul că nu ar exista suficient acces la produsele de bază. Or, ponderea mare a populaţiei rurale în totalul acesteia, inclusiv a ratei sărăciei înalte anume în rîndurile populaţiei rustice, indică că majoritatea nu are parte la normele zilnice energetice de alimente. Mai mult, potrivit experţilor reprezentanţei BM din Moldova, fiecare a opta gospodărie casnică din ţară este afectată cel puţin de o formă cronică de insecuritate alimentară.  Cu toate acestea, cadrul actual (mai bine spus cel informativ şi instituţional) de securitate alimentară nu asigură încă un control adecvat de siguranță a alimentelor comercializate în interiorul țării, prezentînd astfel amenințări specifice la adresa sănătății publice. Controlul asupra siguranței produselor alimentare comercializate pe tot parcursul anului, în special în piețele deschise, este actualmente slab. Fie aceasta din cauza insuficienţei de resurse umane, pregătirea redusă încă a colora care sunt în activitate, transferul slab de experienţă, fie lipsa de informare etc., sunt factori care îngreunează funcţionarea adecvată a instituţiilor pe această dimensiune.  Există o serie întreagă de constrîngeri, care de-altfel reprezintă o provocare pentru îmbunătățirea producției sectorului agricol, veniturilor din acest domeniu şi a securităţii alimentare în general.

Printre acestea, putem specifica încă un acces limitat la creditare, mai multe asimetrii informaționale, investiţii deficitare, infrastructura deficitară și capacitatea instituțională inadecvată (slăbiciunea ANSA), dotarea tehnică insuficientă, resursele umane slab pregătite, şi corupte uneori, transferul slab de experienţă/expertiză din Vest spre instituţii şi lipsa informării consumatorilor despre rigorile în vigoare etc.

Recomandări:  Conceptul de securitate alimentară în Moldova trebuie să conțină următorii piloni pentru asigurarea acesteia: agricultură și industrie alimentară performante și moderne cu o dezvoltare dinamică; instituții de stat cu funcții și atribuții în domeniu, realizabile datorită existenței capacităților instituționale sporite; comerț cu produse agricole și agroalimentare organizat și reglementat; politici de protecție socială a păturilor defavorizate, care să asigure accesibilitatea și suportabilitatea populației la produsele agricole și agroalimentare; politici nutriționiste și de siguranță a alimentelor corecte și aplicate.  Creșterea capacităților ANSA, inclusiv dotarea tehnică a subdiviziunilor agenției și pregătirea resurselor umane. În conformitate cu prevederile Titlului IV ale Acordului de Asociere cu UE, realizarea unui transfer de experiență și expertiză de la instituții similare din statele scandinave și cele baltice spre Agenția Națională pentru Siguranţa Alimentelor.  Revederea atribuţiilor şi responsabilităţilor comune ale ministerelor şi agenţiilor în domeniul siguranţei alimentelor pentru excluderea suprapunerii controalelor şi verificărilor în acest domeniu.

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 29

 Consolidarea şi coordonarea sistemului de testare şi laboratoare în domeniul siguranţei alimentare.  Prezentarea raportului privind realizarea Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor pentru anii 2011-2015, elaborarea și aprobarea unei noi strategii pe termen mediu (anii 2016-2020).  Crearea Pieţelor agricole regionale pentru principalele zone de producere, cu amplasarea lor în localităţile Bălţi, Ocniţa, Ungheni, Ştefan Vodă, Cahul, Leuşeni şi Comrat sau CeadîrLunga (UTA Găgăuzia).  Sporirea volumului investiţiilor în sectorul comerţului cu produse agricole și agroalimentare, modernizarea bazei tehnico-materiale a comerţului, consolidarea potenţialului existent, perfecţionarea tehnologiilor, îmbunătăţirea calităţii serviciilor comerciale, etc.  Încurajarea și motivarea producătorilor locali în creşterea performanţelor produselor prin aplicarea tehnologiilor moderne şi crearea produselor noi, în special a produselor ecologice, îmbunătăţirea calităţii produselor autohtone concomitent cu reducerea costurilor de producere pentru a spori competitivitatea produselor fabricate.  Combaterea comerțului ilicit, inclusiv contrabanda, adică importul ilegal peste frontieră, şi punerea în circulaţie a produselor contrafăcute. Comerțul ilicit constituie un fenomen grav, dar răspîndit, care cauzează grave probleme agenților economici care activează în cîmpul legal și consumatorilor (concurență neloială, reducerea veniturilor, pierderea locurilor de muncă, evaziune fiscală, punerea în pericol a sănătății consumatorilor).  Crearea unei baze comune de date legată de tot ce înseamnă informarea în domeniul agricol şi care ar viza schimbul de informaţie dintre structurile guvernamentale şi actorii nonguvernamentali sau comunitatea agricolă;

30 | Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun

Referinţe bibliografice 1. Giacomo Luciani, „Conţinutul economic al securităţii”, Journal of Public Policy 8:2 (1999), p. 151 2. Barry Buzan, „Popoarele, statele şi frica”, editura Cartier, 2014 3. Viorel Chivriga şi Diana Enachi, „Subvenţionarea agriculturii în Republica Moldova – reforme şi eşecuri”, nr. 7, iulie 2016 4. World Bank, Moldova Food Security Assessment, February 2015 5. FAO Food Security Programme, „Food security information for action”, Practical guides, 2008 6. The state of food security in the world, FAO, IFAD, WFP for 2015, http://www.fao.org/3/ai4646e.pdf 7. http://www.un.org/sustainabledevelopment/hunger/ 8. http://ec.europa.eu/agriculture/trade-analysis/map/index_en.htm 9. http://www.foodsecurity.ac.uk/issue/global.html 10. http://www.fao.org/docrep/003/w3613e/w3613e00.HTM 11. https://en.wikipedia.org/wiki/Food_security 12. http://agrointel.ro/4544/top-5-salarii-mari-in-agricultura/ 13. http://blogs.elenasmodels.com/en/average-monthly-income-russia-wages-rosstat/ 14. http://data.worldbank.org/indicator/NV.AGR.TOTL.ZS 15. http://dcfta.md/continutul-acordului-de-asociere-dintre-rm-si-ue 16. http://ec.europa.eu/agriculture/statistics/factsheets/pdf/eu_en.pdf 17. http://ec.europa.eu/agriculture/statistics/rural-development/2013/full-text_en.pdf 18. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics/explained/index.php/File:Population_structure,_by_ urban%E2%80%93rural_typology,_1_January_2012_(%25_of_total_population).png 19. http://foodsecurityindex.eiu.com/Home/DownloadResource?fileName=EIU%20Global%20 Food%20Security%20Index%20-%202015%20Findings%20%26%20Methodology.pdf 20. http://ince.md/uploads/files/1297947730_propunerile_iefs_msurile-n-vederea-asigurriisecuritii-alimentare-a-rii.pdf

Securitatea alimentară prin prisma unui sistem informaţional comun | 31

21. http://www.dce.gov.ro/Info_business/RoExpDir/Agriculture_2012/content/Sector/ Romania%20-%20Agriculture%20and%20Food%20Industry.pdf 22. http://lex.justice.md/md/353310/ 23. http://mec.gov.md/sites/default/files/raport_privind_saracia_in_republica_moldova_2014.pdf 24. http://russia-insider.com/en/business/poverty-rate-russia-jumps-16/ri7961 25. http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20 Statistica%20sociala__03%20FM__SAL010__serii%20lunare/SAL015000.px/table/ tableViewLayout1/?rxid=577d9e55-ce6c-490c-b802-11377eb914ea 26. http://data.worldbank.org/indicator/TM.VAL.FOOD.ZS.UN 27. http://www.aced.md/ 28. http://www.europedia.moussis.eu/books/Book_2/6/21/?all=1 29. http://www.gks.ru/free_doc/doc_2016/info/oper-01-2016.pdf 30. http://www.statistica.md/public/files/Metadate/CBGC.pdf 31. https://ukrstat.org/en 32. https://www.ifpri.org/topic/food-security 33. http://www.fao.org/docrep/005/y4671e/y4671e06.htm 34. http://www.foodfirstnl.ca/what-is-food-security/ 35. http://www .01.Strategie-agricultura-termen-mediu-si-lung-cod-SMIS-39078.pdf 36. http://ukrainianweek.com/Economics/62435 37. www.statistica.md