Veghind-o pe mama

Ute Carson

În seara aceasta eu şi mama împărțim aceeaşi cameră. O privesc, stă chircită pe partea ei, fruntea ei zbârcită e relaxată.

Deja mă bate din nou gândul să o fi întrebat dacă mi-aș putea astupa urechile cu dopuri pentru a-i estompa sforăitul. Azi dimineață la micul dejun am arătat cu degetul înspre o bucată de mâncare atârnată de colțul gurii ei, dorindu-mi să fi observat ea însăşi. Și am fost foarte iritată atunci când le-a spus doamnelor acelea pioase de la masa de prânz, care au mulțumit tatălui ceresc pentru binecuvântările sale, că după Auschwitz nu se mai poate vorbi despre un Dumnezeu grijuliu.

Acum, când mama este adâncită în somn, resimt în piept o remușcare apăsătoare.

26