Multumesc Magazine Editia 1 by Sarbu Marius

NR. 1 / IANUARIE 2011

Cuprins We Tour

Introducing Team Burn

Naşterea

02 Shooting of Team Burn Video

Street Heroes

BMX Playground

Bowl Rockers

Alin Moldovan

Xcasino

Răzvan "Salabawss" Popescu

Street Sparx

Horsefeathers Superpark Dachstein

Ultimul răcnet

35 Interviu Cosmin TRG

39 Pereţii Patriei

43 Metalul României

49 Străzile Bucureştiului

Saddo, Kero, Sinboy @ Herăstrau

Machina Electrica

Assembly Instructions

Bărbaţi cu copii

Sfârşit

NASTEREA ,

Felicitări! Ai pus lăbuţa pe unul din cele 700 de exemplare din primul număr al revistei noastre, care puteau la fel de bine să fie numerotate individual de către autori. Cu toţii simţeam lipsa unui album de amintiri care să documenteze întâmplări şi poveşti din scenele aşa zis alternative în care cu toţii trăim şi pe care le iubim atât de mult. În mare, vă vom povesti despre cele mai recente realizări din domeniile noastre de interes. Ne dorim foarte mult să împărtăşim cu voi bucuria creaţiei emanate de prietenii noştri care fie se dau pe placă, pe roată, se caţără sau se joacă, decorează diferite suprafeţe sau compun cântecele. Ne bucurăm atât de mult de vibraţia pozitivă din tot ceea ce ne înconjoară şi împreună învăţăm să evităm negativitatea pe cât mai mult posibil. Deoarece cu toţii mai avem multe de văzut, făcut şi înţeles, acesta este primul, dar nu şi ultimul pas al unui proiect care tinde spre “infinit”, în viziunea noastră probabil sinonim cu “necunoscutul”… Sincer, Mulţumesc.

Mihai Militaru - mistfyt grind în Vâlcea

WE TOUR

Pentru început, se dau următoarele ingrediente: peste 30 de rideri, un bus, un amestec neomogen de români şi alte naţionalităţi din toată Europa, plus un mix perfect între street şi parc. Toate acestea se condimentează bine cu multă caterincă, roţi şi rulmenţi bine unşi şi se dă startul la “WE TOUR” - un tur de role prin toată ţara.

Plimbare cu barca în Salina

Când amestecul e gata, se adaugă 1/3 zi petrecută în Piteşti, unde are loc primul session în skatepark-ul din oraş, urmat de o baie răcoroasă în ştrand. După baie, se pun, unul câte unul, riderii în bus şi se porneşte la drum spre Vâlcea. Aici cu toţii se dau la cunoscutele bări gri de la stadion, unde Jeremy Kessler se face remarcat cu un 450 royale. Când session-ul se termină distracţia continuă în Sibiu, unde "We Tour" staţionează pentru trei zile. Din păcate plouă încontinuu, de aceea grătarul, careul sau full-ul de aşi şi party-urile la vilă ocupă majoritatea timpului. Singurul loc de dat în Sibiu rămâne skatepark-ul indoor al celor de la Royal Bmx (big thanx guys!). Aici Baloo preia iniţiativa şi organizează un concurs câştigat de Antony Pottier. După cele trei zile petrecute în Sibiu, "We Tour" porneşte din nou la drum având ca destinaţie Hunedoara. Nice spots, nice vibe, nice people here! Toată lumea ajunge cu chef de dat şi iese un session de la care puţine trick-uri lipsesc. Ajunşi la un drop-off unde majoritatea au decis

Antony Pottier - soul grind în Cluj

Sorin - topsoul la spotul construit de către Sorin în timpul unei scurte opriri la ştrandul de la ieşirea din Bucureşti în drum spre Buzău Przemek Madej - fullcab bs savannah în Hunedoara

să nu se dea, cei care au făcut-o au scos nişte super trick-uri: Madej din Polonia "killed the rail" cum se spune; a aterizat halfcab bs backslide, bs savannah şi topsoul, precum şi un stylish fullcab tts. De la spot-urile din Hunedoara, caravana ajunge în aceeaşi zi în Deva. Pe drum începe să plouă, însă asta nu-i opreşte pe cei motivaţi să se dea. Astfel riderii continuă session-ul la două railuri de vreo 20 m, fiecare fiind tras cu toată forţa de câte două persoane pentru a-şi lua viteza necesară. Iată că am demonstrat că se poate, iar trick-urile au fost pe măsură. După skating se face o scurtă oprire la baza Castelului Huniazilor,

impresionantă clădire, ca mai apoi bus-ul să ajungă în Cluj. Clujul este o gazdă perfectă pentru noi, una din cele mai bune locaţii. În două zile de street se merge la numeroase spot-uri de toate felurile. De remarcat este o bordură în coborâre de la etajul 2, pe care Pottier scoate un backside savannah, impressive trick, iar Mihai Militaru un bs royale. Fiecare seară se lasă cu petreceri şi lume bună în mansarda lui Şuteu. În perioada şederii în Cluj gaşca ajunge şi la salina din Turda care este o adevărată experienţă pentru toţi ce prezenţi - coborâm foarte multe etaje, trecem prin camera ecourilor, mergem chiar şi cu barca prin salină! În concluzie, mult footage de calitate trece prin faţa lentilelor foto şi video care captează amintiri unice care vor face cu siguranţă istorie. Din Cluj, bus-ul porneşte având ca destinaţie oraşul Braşov; pe drum, turul face un pitstop în TÎrgu-Mureş, unde Sorin din Bacău îşi dovedeşte skill-urile o dată în plus printr-un transfer soul to savana pe o bară kink destul de dificilă. După o seară petrecută în Braşov şi un session a doua zi în Smoking stop Răcădău, faimosul spot de skate,

"We Tour" revine pentru un weekend în Bucureşti. Aici ajunsese deja elveţianul Diego Guilloud, căruia îi place mult în România, şi francezul Antony Aymar. Aici toţi riderii se dau atât street, cât şi în parcurile Tineretului şi Herăstrău, iar când vine vorba de parcuri, cei din afară ştiu să facă show. Nimeni nu se dădea în bowlurile din Tineretului mai bine decât belgianul Jeremy Suarez, unul dintre cei mai buni din Europa. După un weekend plin de skating şi un pool party la Dan acasă, cu baie, grătar şi multe altele (mulţumim Dan), turul o ia din nou din loc, de data aceasta spre Buzău. Aici toată acţiunea se desfăşoară în jurul skatepark-ului local. Toată lumea ia parte la un session în parc, după care cu toţii ne cazăm la un hotel aflat la nu mai mult de 200 m. Distracţia continuă tot în parc unde instalăm generatorul şi orientăm luminile spre jump-ramp. Muzica şi votca au făcut atmosferă pe timpul nopţii, iar session-ul de role s-a transformat într-un battle de breakdance între Jr, fotograful turului, şi Suarez, la care s-a alăturat şi Diego. De menţionat ar fi şi următoarea scenă: imaginaţi-vă beznă totală, apoi pe Jeremy Suarez în boxeri, bând votca după care încălţânduşi rolele şi aterizând un switch 540 pe

funbox. Incredibil! Următoarea zi pornim cu toţii spre ultima şi mult aşteptata destinaţie: Constanţa. Toţi riderii străinii care au mai fost aici ştiu la ce să se aştepte: plajă în fiecare zi, role în Gravity Park şi party în cluburile din Mamaia. Trebuie să menţionăm că majoritatea riderilor străini iubesc cluburile, fie ele “comerciale”, dar pline de românce frumoase, acesta fiind unul din lucrurile care îi fac să se întoarcă aici. Cu toţii ne-am cazat în camerele din incinta complexului Gravity, cu siguranţă cel mai bine dotat skate-park din ţară. Aici ni se alătură şi cei din Balkan tour, şi anume un van plin cu roleri din Slovenia şi Croaţia. Sâmbătă urmează un concurs “We Tour” în skatepark. Concursul este parte din World Rolling Series (ceva în genul campionat mondial) şi este caştigat de Diego Guilloud din Elveţia. Se pare că turul a evoluat din ce era iniţial în dublu în doar un an şi trebuie să-i mulţumim organizatorului, Valentin Moise şi vouă pentru că aţi urmărit o producţie 360 “in still” (pics by Victor Manea) and “words” (text by Mihai Militaru). Full cover “in motion” on the new hedonskate romania dvd. See ya next year, bigger & better! Peace!

Antony Pottier - soul grind în Cluj

Poză în poză - Cezar din Iaşi, youngest rider la 15 ani

Vila Teilor în Sibiu

În premieră naţională, Burn a creat primul team oficial de action sports din România. Băieţii despre care urmează să citiţi sunt nu numai nişte rideri buni, plătiţi cu salariu doar pentru a face ceea ce le place (riding that ish), dar sunt fraţi adevăraţi, oameni pe care ne bucurăm mereu să-i avem alături fie la un contest, fie la un shooting, fie la o bere şi-un castravete murat. Now meet the gang!

BOBO Mihail Adolf Gherghelah aka Bobo are 22 de ani şi este din Miercurea Ciuc - cam aşa ar suna asl-ul lui elementar. De când era copil încerca să imite mai tot ce era posibil din ceea ce vedea la televizor şi i se părea tare. Aparent skatebaordingul i s-a părut cel mai tare pentru că s-a şi blocat pe el. Până să fie sponsorizat, Bobo a lucrat pe bune ca să-şi permită să îşi cumpere un skate având în vedere că nu avea ce puşculiţă să spargă pentru asta. Bobo îşi înfrânge teama de neprevăzut foarte uşor, mai ales când oameni ca Geza îl impulsionează spre mai mult; cu toate acestea, preferă să poarte o cască de protecţie când încearcă lucruri mai riscante. Nu gândeşte prea mult în viitor ci preferă să trăiască clipa, pe care se concentrează cu toată puterea. Fratele nostru este cu adevărat motivat în competiţii şi încearcă mereu să facă ceva ce altul nu poate, să împingă limitele, să se afirme prin originalitate. Până la urmă ne dăm seama că pentru Bobo e important să împărtăşească pace şi dragoste prin ceea ce face iar cine îl cunoaşte înţelege din prima asta.

GEORGE

INTRODUCING...

TEAM BURN TUDOREL

All the way from Big Baya (get it?!), la 27 de ani şi cântărind nici prea multe şi nici prea puţine kilograme vi-l prezentăm pe Tudor Cristea, snowboard & enduro (astea-s motociclete, bro) pro-rider. Cu un palmares internaţional, campion naţional şi vice-campion est-european la Enduro în 2009, cu o groază de premii la concursuri româneşti de snow, pentru el totul porneşte din dorinţă şi pasiune, care când se îmbină şi cu un talent cultivat, rezultatul este unul genial. Nu vă speriaţi că şi-a rupt degete la mâini şi la picioare, coaste şi claviculă, în urma unor căzături pe care le consideră penibile, dar acesta este riscul pe care orice campion şi-l asumă. După ce şi-a luat primul snowboard în ’99, Tudor s-a ţinut de treabă, susţinut şi de familie: “mama mea îmi ceruieşte boardul sau îmi unge lanţul la motocicletă, se pune la somn şi, normal... eu plec la o tură bună, distractivă.” Fugind de frică şi stăpânindu-şi emoţiile, având motivaţia şi dorinţa de a face mereu ceva nou şi mai complicat, Tudor nu se dă niciodată bătut, ci ştie că repetiţia este mereu mama învăţăturii - iar după toate acestea, vine şi succesul.

GEZA

Din Miercurea Ciuc a sosit Kinda Geza cel vestit! Figură emblematică nu doar în snowboarding-ul românesc, G-za rupe dealu şi la MTB DH (adică la vale, pe bitză). La numai 27 de ani, băiatul ăsta a fost de 6 ori campion naţional la boarderX şi big air, ba mai mult decât atât, participă cu succes la concursuri internaţionale FIS (federaţia internaţională de... ştiţi voi ce). Anii au trecut de când fura bicicleta surorii sale pentru a se da; până acum a câştigat prea multe competiţii de mtb downhill ca să le enumerăm şi se pare că secretul lui este absenţa fricii pe care susţine că nu o are deloc, căci de fiecare dată merge la distracţie, nu la război... Motivat din naştere, Geza e plin de energie şi entuziasm pentru a se da - deşi, ca orice rider şi el şi-o mai fură din când în când, poate mai mult în ideea ca domnişoarele să aprecieze o cicatrice sau o vânătaie sexy.

Are 17 ani şi rupe norma pe skate... George Bărbulescu este din Sibiu şi deşi i-a luat ceva timp până să facă rost de un skate profesional, a recuperat rapid şi a ajuns să facă pe skate ce nu şi-a închipuit vreodată. Georgică se scuteşte cam de la orice pentru a se da şi deşi asta mai generează dispute acasă, parinţii îl susţin (chiar dacă se întoarce cu vânătăi poate pentru că şi-a luat o pietricică la roată sau a pus aiurea piciorul pe lângă skate). Simte adrenalina în vene înainte de fiecare trick şi câteodată are impresia că poartă un tricou norocos. O dată cu un trick reuşit, vine motivaţia pentru următorul pentru că de energie nu duce lipsa, având în vedere că toată lumea îl consideră hiper-energic. Speră să fie tot pe skate şi peste 10-20 de ani iar combinaţia de ambiţie şi dedicaţie fac acest lucru foarte probabil. Este etern recunoscător celor care l-au ajutat: părinţi, Mădălina, Burn Team, Cristian, Mitză, Pj, Diky şi nu în ultimul rând mentorului său local, Alin Găvozdea.

Tot din Miercurea Ciuc este şi Demian Barnabas aka Barni. Are 21 de ani şi este atât de pasionat de bmx încât cu greu poate descrie asta în cuvinte. Pentru el, această pasiune este o libertate pentru minte, corp şi suflet iar extazul riding-ului îl înconjoară în fiecare zi când este pe bike. Încă din prima clipă când s-a suit pe bmx a încercat să sară o bordură şi să se dea pe o roată, iar acel feeling de satisfacţie îi este alături şi astăzi. Degete umflate de la barspin, gleznă/călcâie lovite de la tailwhip, tibie acoperită cu sânge de la pedale, entorse de la landinguri proaste toate acestea nu-l opresc ci îl fac mai puternic pe zi ce trece. Pentru a contempla evoluţia şi a înţelege pasul următor, Barni susţine că mai ia câteodată loc şi încearcă să se privească din exterior, să aprecieze fiecare pas micuţ pe care a reuşit să-l facă. Deşi câteodată obiectivele îi par irealizabile, această analiză prudentă a realităţii îi conferă energia şi încrederea pentru a continua. Curajul şi încrederea în sine sunt cele două arme secrete ale lui şi acestea îl ajută să-şi înfrângă frica. Cât despre planuri de viitor, Barni ar avea multe, dar cel mai important pentru el este să fie sănătos, să se poată bucura zilnic de viaţă, iar bmx-ul să rămână alături de el într-un fel sau altul.

BARNI

POPO

Braşovean de mic, Ciprian Popescu nu este doar antrenorul oficial al teamului dar şi pro-rider MTB, snowboard şi enduro. Născut pe 7 septembrie 1974, Popo are istorie veche în domeniu. Primul skateboard l-a primit în 1990 ca peste patru ani să-şi cumpere din propriul salariu un snowboard - iar de aici toate au mers bine. Deşi nu poartă lucky underpants, Popo merge pe principiul „cu Domnul înainte” şi obişnuieşte să-şi facă o cruce înainte de fiecare start. Etern tânăr, Popo vrea să rămână ca la 21 de ani o viaţă şi speră să-şi găsească pe parcurs şi jumătatea, dacă tot încearcă să impresioneze asistenţa feminină când are ocazia. Aşadar, dacă aveţi vreo nelămurire, domnul P, în calitate de team-manager este mereu aici să reprezinte şi să pună lucrurile la punct.

THE SHOOTING OF

rins rău r ea s-a ap

ia e maşină...

u săturat d

până ce s-a ...

i în maşină

teau băieţi

stă Şi-uite aşa

mul team -asta… Pri p i ş m e d e xtrem din fost să o v de sport e l ia c fi Şi dat ne-a o am povestea. rimului te vă spună ă s e il video al p fi ra g ă-l vedeţi Lăsăm foto eja, ori o s d t u z ă România. v ţi a film: ori lxistă. Cât despre mijloc nu e e d le a C . d n râ u c e foart

şte...

-o voinice

au împins rea m

dar dura p

să se au lăsat-o

venabil nat-o con

u poziţio până ce a

... ult, aşa că

că un pic...

perpeleas

mpă...

eşte pe ra

călz rgică se în de ce Geo

tă

Puişorul s

ă...

pta să vad

te şi aşte tea cumin

ecaz...

de tot de n

iar motivul este evident... ĂŽl arde sÄ&#x192; sarÄ&#x192;...

iar Barni este la fel de turned-on cu acest turndown.

STREET HEROES

Adrenalina - FS 5-0

Festivalul Street Heroes a reunit deopotrivă disciplinele favorite ale eroilor urbani: graffiti, bmx, skateboarding, street art, fotografie, dans şi muzică, multă multă muzică. Pentru prima oară am putut sorbi din priviri manifestarea pe viu a unor maeştri alături de căpeteniile unei generaţii de tineri plini de talent, ideal şi putere a expresiei gata să facă o diferenţă şi să se lase remarcată.

Şi nu putem vorbi de Street Heroes fără să amintim de pasiunea cu care a fost realizat, cu toate că gradele de-afară aveau şansele să răpună potenţialul de reuşită. Nu şi pentru cei captivaţi de mirajul micului wonderland care s-a format acolo pe parcursul celor trei zile de poveste în care ne-am întâlnit alături de publicul spectator, gazde, prieteni şi concurenţi dinăuntru şi de peste hotare veniţi săşi măsoare skillurile pe roţi, plăci, ring,

David Martelleur - Madonna to tail

pereţi, platane şi microfoane. Oficial distracţia a început de Joi iar la asamblarea micului paradis a contribuit încă din ziua anterioară o întreagă echipă de voluntari şi coordonatori, cu toţii îndurând eroic temperatura teribilă de peste zi. Cu toate acestea berea a curs în pahare, muzica a răsunat din mega sistemul de sunet de la scena mare până la intrarea în parc, ringul a tremurat sub paşii săltăreţi ai echipelor de dansatori, vopseaua a ieşit

în curcubeu din capsuri iar zecile de roţi au lăsat urme în bowluri şi pe rampele noi din Skateparcul Tineretului, locul de bază pentru mişcarea sportiv-extremă locală. Nu ştiu cât aţi stat să reflectaţi asupra tabloului dar de pe scena de muzică totul părea ca o mare familie unde schimburile culturale deja se uniformizau în valuri de comunicare precum o schiţă trasată între stelele unei constelaţii. De fapt parcul în sine pâlpâia ca un atom plin de energie şi

culoare iar ce se întâmpla în nucleul său era Street Heroes. Pentru trei zile acesta a fost universul nostru - semn că trebuie să le mulţumim organizatorilor pentru asamblare şi eforturi eroice, partenerilor (Carhartt şi Ollie Gang Shop) care au făcut posibil să se întâmple, participanţilor pentru că şi-au dat maximul să facă show (un shout super-eroului Adrenalină!), şi bineînţeles publicului pentru prezenţă trei zile magice de eroism urban din care am avut super-ocazia să gustăm din plin… şi în plină vară! Joi , 12 August - prima zi... De la primele zgomote somnoroase ale dimineţii voluntarii mişunau în toate unghiurile să pună pe roţi organizarea alături de coordonatori şi organizatori binevenind în perimetrul intrării deja solicitate primii paşi curioşi să vadă ce se întâmplă. Dincolo de aventura punerii pe picioare a colosului de fapt aveam să ne măsurăm adrenalina pe fondul uneia dintre cele mai toride zi de vară, după cum lăsa impresia codul galben anunţat la ştiri pentru întregul weekend, deci era doar începutul. Nu părea să fie un impediment însă pen-

Sorin - Moto whip

tru skaterii şi bikerii locali, 'hardcorişti' de meserie fiind oricum obişnuiţi să se dea şi în condiţii grele, şi nici pentru riderii sponsorizaţi de Carhartt care-şi făceau proaspăta apariţie pe rând în bătaia fierbinte a amiezii (o parte dintre ei părea să fi ajuns chiar cu o zi în urmă). Bowlurile şi rampele prindeau uşor uşor suflu iar riderii îşi testau armele mai ales în bătaia privirilor publicului feminin care creştea şi el treptat în număr. Până la urmă căldura avea şi ea aspectele ei pozitive că tare mult îşi mai dorea să se aşeze pe unde vedea goliciune, să arunce cu fulgere solare pe lentilele ochelarilor de soare şi să se tăvălească printre pletele riderilor care-şi încercau trickurile pentru calificare. Tot în miezul cuptorului îşi făceau apariţia înaintea lanţului de pereţi amenajat special pentru concursul de graffiti primii membri ai diferitelor crewuri locale şi ei cu chipurile deja supraîncălzite. Noroc că prima zi era destinată familiarizării şi realizării conceptului ce urma să fie mai apoi aşternut de fiecare peste peretele ales.

Mov - 360 Barspin

Cupi - Blunt 180 outV

Era însă prima zi şi nimeni nu ştia exact la ce să se aştepte, şi parcă aveam fiecare în faţă o bucată de foaie care aştepta să se scrie singură de la sine. Drept dovadă fluxul de oameni fluctua constant iar grupuleţele îşi modificau şi ele densitatea între umbră şi soare. Alături de alţi fotografi, Cage (OPC) căuta să captureze deja pe cameră prima zi "in the making", iar Crew-ul Săracii agăţase de mult de copacul sub care se adăpostea o pancardă sugestivă: "Cumpăr apă". Deocamdată singurul zgomot de fond venea de la agitaţie şi roţi iar pajiştea din faţa scenei principale zăcea în solitudine. Singura piesă care mai lipsea din tablou, muzica, avea în sfârşit să dea tonul primului concurs de street dance al festivalului reuşind să animeze dintr-o dată atmosfera la locaţie. Totul părea să prindă contur cu zecile de dansatori care continuau să apară dinspre intrare pregătiţi să facă show. În jurul orei 4pm şi scena de skate trecea la treabă cu prima rundă de concurs, majoritatea participanţilor strângându-se în jurul rampei la locul de acţiune. Puteai auzi de departe urale şi aplauze iar vocea MC-ului Bobby ghida din microfon mişcarea. Punctul G termic al zilei îşi făcea

Pomflet - Kickflip peste ţeavă

bagajele lăsând în urmă chipuri ceva mai destinse iar pajiştea îşi chema deja primii ascultători în faţa scenei principale. Vlad Dobrescu dă tonul muzical iar soarele îşi ascunde uşor uşor capul după copaci, numai bine încât participanţii la concursul de BMX să înceapă calificările. Într-o oră jumătate puteai deja face o paralelă "before" and "after", pentru că totul la locaţie părea de nerecunoscut de la valul de lume care populase terenul de la scenă. Barurile şi ele trimiteau zeci de pahare pe minut în public iar MCii de la Facem Records "aruncau" în microfoane cu lirică încât să se bucure de prezenţa lor întregul parc. După ei au urmat Raku şi Dj Food, iar per total experienţa de Joi a marcat un început bun pentru festival. A doua zi, Vineri, se face însă resimţit efectul nemilos al caniculei astfel încât întregul program de concursuri să fie decalat. Cu toate acestea mişcarea artistică pare să treacă peste hop aşternând pe pereţi primele schiţe încă din timpul amiezei. La scena principală muzica răsuna deja de pe la orele 14, la scurt timp făcându-şi apariţia primele superstaruri ale festivalului începând cu Revok (binecunoscut writer american). Totul pe un fond destins şi amical de familiarizare

Bobo - Melon grab

încât pereţii oaspeţilor pe street art (Sozyone, Flying Fortress şi London Police) şi graffiti (Smash 137, Dems 333 şi Revok) aşteptau încă să fie asamblaţi. Crewurile de grafferi în sfârşit prezente în formula completă deja reprezentau consistent acţiunea de-a lungul pereţilor de rigips, orele 18-19 marcând un apogeu audio-vizual pentru tot ce se petrecea la festival. Concursurile pe discipline (skate, BMX şi street dance) ne-au lăsat cu gura căscată, riderii făcând deliciul unui spectacol de trickuri şi scheme gustate pentru prima oară de betonul skateparkului. Lumea era împrăştiată peste tot ca la expoziţie, localnici, oameni veniţi de departe şi personalitaţi urbane. Genul de oameni de nota 10 cu care nu te întâlneşti zi de zi în acelaşi loc. Pajiştea principală aduna şi ea oameni încă de la orele amiezii, era clar că publicul primului oaspete al serii, Borgore, era în temă cu începerea programului muzical cu o oră mai devreme. Au urmat mai apoi Dub FX cu Flower Fairy şi cu restul trupei într-un adevărat spectacol de sunet şi lumini. Puteai asculta versurile la unison pe buzele publicului (peste 4000 de oameni) în extaz iar acţiunea avea să schimbe frecvenţele cu Dj Hype & MC Daddy Earl fără să scadă din intensitate. O seară de neuitat pe care Parcul Tineretului cu totul avea să o pomenească. A treia zi se reia şirul de întâmplări din primele două zile, cu publicul ceva mai absent în prima parte a amiezei nu însă fără să compenseze consistent mai apoi. Totul devenise atât de familiar încât de la finele serii anterioare căutam să ne reîntoarcem "acasă" (în parc) cu sufletul la gură conştienţi că toată oaza de plăcere se apropie de sfârşit. Era o bătălie între agonie şi extaz din cauza temperaturii record (peste 45 de grade Celsius) atinse chiar în miezul weekendului Street Heroes. Pe la orele 15, încă de la intrare toată mişcarea aducea cu ceva care se întrecea pe sine. Trebuia să te pregăteşti serios de trasat continuu linii între scene încât să le poţi vedea pe toate. Starurile din juriul pe graffiti se aflau şi ele în acţiune vis a vis de concurenţi oferind privitorilor şansa de a-i vedea live în timpul acţiunii. S-au dat zeci de autografe pe tot ce s-a prins ca să nu mai vorbim de poze. Totul se petrecea între canuri, plăci,

roţi, markere şi pahare de bere. Oră cu oră, deopotrivă skateri, rideri şi grafferi îşi pregăteau trickurile şi lucrările pentru marile premii (câte 5000 de euro pentru fiecare disciplină) iar atmosfera era încărcată ca de sărbătoare pentru ochii publicului prezent şi curioşilor care priveau de după garduri(oricât de mult s-ar fi străduit paza să îi îndepărteze). Muzica a ţinut în priză acţiunea pe parcursul întregii zile. Pe scenă au urcat pe rând Gojira, Chase & Status şi Dropdread adunând în faţa lor mai bine de 2000 de persoane.

Am avut parte de ceva inedit care ne-a luat prin surprindere ca experienţa. Nu întâlneşti în fiecare zi la un loc sute de oameni faini care- ţi împărtăşesc din viziune şi skilluri, nu în fiecare zi reuşeşti să zâmbeşti sufocat de bine. Prima ediţie a festivalului Street Heroes a fost într-adevăr dedicată eroilor urbani şi mai mult ca sigur vrem un rewind. http://www.streetheroes.eu Text – Silvia Minuţ Sport foto – Prepeliţă Alexandru Graff foto –bucharestbusiness.ro & M.N.

Paddy Gros - Surf

#1 A-TEAM

#2 GBS Crew

#3 Freshmakers

#4 Sunscreen Crew

#5 Sﾄビacii CREW

#6 RSH Crew

#7 PBD CREW

#10 5FIVE'O

#8 LN Crew

#11 SCM Crew

#9 LTS Crew

#12 G-Criminals

Barni - 360 tailwhip (foto: Demeter Lorand) Daniel Boişteanu - Backflip (foto: Mihai Neom)

pus capac cu un backflip tabletop executat suuuper. Pe locul trei a ieşit domnul Virginas Bando, camaradul lui Barni care ştie să învârtă foarte bine double whip-ul şi de asemenea 360 double whip-ul.

Concurs de bmx pe plajă? Ei bine, da. H2O şi Burn nu doar că s-au gândit la asta, dar au şi făcut-o. Fix în toiul verii –28 august- şi fix în mijlocul plajei –H2O-, cei sus numiţi au pus la cale un concurs de bmx big airbag cum nici Mamaia şi nici mamaia nu au mai văzut vreodată. S-a făcut că am avut parte de o combinaţie perfectă de elemente pentru a ne desfăta: soare, mare, fete fără ţoale (aproape), BMX între picioare, băuturi energizante răcoritoare şi o doză de adrenalină mare.

Alex Negreanu - backflip double tailwhip (foto: Mihai Neom)

Deşi vântul a suflat prielnic mai degrabă pentru kiteboarding decât pentru sărituri cu bicicleta, cei prezenţi au fost mulţumiţi pe deplin iar despre cei care în tot acest timp se distrau la Kudos, noi nu ştim nimic. Avantajul tuturor e ca în timp ce există mărturii şi fotografii precum aceasta, nu există probleme. Apusul ne-a prins pe cea mai drăguţă terasă de pe plajă şi anume la Ipa Nera unde mai târziu Dj Bully a încins afterparty-ul oficial al evenimentului. S-a mâncat şi s-a băut bine, s-a dansat şi s-au pupat domnişoare.

Set-up-ul era simplu: riderii îşi luau viteză venind drop-in de pe containerul de la marginea nisipului, mai dădeau câteva pedale pentru fullspeed şi săreau din kicker direct într-o saltea sigură şi prietenoasă. Şi nu doar săreau ca raţele de pe mal, ci învârteau bicicleta aia magică într-o sumedenie de feluri. Participanţi au fost 12 la număr, temerari veniţi din toată ţara, dar şi doi rideri locali. Locul I a fost câştigat de Demian Barnabas aka Barni din Miercurea-Ciuc, rider oficial Burn cu care vă veţi super familiariza chiar din numărul acesta al revistei pentru că este în “killing mode”. A scos la întâmpinare cele mai multe şi mai variate trickuri - backflip tailwhip, 360 tailwhip, backflip tuck no-hander, frontflip, etc. Pe locul doi s-a clasat Tibor Boika, rider din Sf. Gheorghe care a

Ready, set, go! (foto: Mihai Neom)

Premiul la “best trick” a fost câştigat de Alin Moldovan, eternul rider băimărean care a dat un frontflip tuck no-hander ca nimeni altul. S-au mai dat bine şi alţi băieţi, precum Alex Negreanu şi Boisteanu Daniel din Bucureşti şi Mănişor Ovidiu aka Dolar din Sibiu; musafirul din Istanbul pe nume Dogan nu a fost nici el mai prejos.

Oficial închei… e foarte frumos vara cu inima plină şi burtica goală.

E bine sus pe podium! (foto: H2O.ro)

(((

Bando – double whip

Barni – tailwhip transfer

BOWL ROCKERS

S-au calificat cei 10 care urmează, alături de trickurile cu care s-au remarcat: Alin Moldovan (truckdriver, 180 whip, tailwhip drop in), Barni (truckdriver, manual lung, 360 tailwhip din bowl), Bando (360 whip, 360 transfer, double-tailwhip), Fibi (cu cele mai multe trickuri aterizate: barspin, 180 bspin, nfcancan, cancan 360 transfer, 360 drop-in bowl, footjam), Sorin (tailwhip transfer, tuck nohander to manual out to drop-in), Dan (turndown, 360 out, opposite 360 turndown out), Dude (no footer, feeble grind, smith grind, disaster), David (x-up one-foot, 360 transfer, foot jam in bank), Arthur (180 barspin out, tuck no hander) şi Mov (720 scos din bowl, 360 barspin, downside footjam tailwhip). Sesiunea de calificări a fost una intensă iar asistenţa din public nu a stat deloc mută, ci a aclamat şi a încurajat pe fiecare rider participant, lucru care contează foarte mult şi ar trebui să fie standard la fiecare eveniment. Ba chiar, publicul avea şi un favorit, acesta fiind Sorin, eroul local al skateparkului Tineretului care avea mai multe fane în public decât oricare altul. Până la finală deja ni s-a urcat Burn-ul la cap, oferit cu generozitate de frumoasele fete din team. Pe fondul sonor al lui DJ Bully, MC Bobbi urma să anunţe cei 10 finalişti ca mai apoi distracţia să se mute din concrete park la rampele albastre; dar asta nu înainte ca riderul oficial Burn, Barni, să facă un scurt demo în bowl-ul mediu: big airs, big turndowns, big style. Ar trebui să menţionăm că pe tot parcursul concursului, echipamentul de protecţie a fost obligatoriu, acesta fiind un element de siguranţă de neignorat mai ales când sub tine se află un beton tare ca piatra. Din fericire, nimeni nu s-a accidentat câtuşi de puţin. Profesionişti, dom’ne!

BMX takeover în parcul Tineretului din capitală! Betonul a scos scântei din peg-uri şi cauciucurile riderilor s-au încins pentru a face senzaţie la Burn Bowl Rockers 2010, concurs prezentat de Burn în asociere cu Anti Snowboard Coach - Mihai Cojan.

Pe 4 septembrie am asistat la sus numitul concurs de BMX-park care a adunat în competiţie cei mai buni rideri pe două roţi din liga naţională. Vremea a fost prietenoasă iar soarele nici nu a ars, nici nu a orbit pentru că a stat ascuns în spatele norilor pufoşi, lucru care a deranjat doar pe unii fotografi cărora le place DOAR o anumită temperatură de culoare pentru pozele lor. În juriu i-am avut pe Sparco şi pe Miky, doi reprezentanţi locali de încredere care au avut de judecat prestaţiile a 14 participanţi (printre care şi un tânăr neînfricat de numai 6 anişori) gata să dea orice pentru marele premiu – o excursie “all expenses paid” pentru două persoane la Barcelona.

Mov – 360 transfer

Adrian Mustaţă – can-can

Şi iată-ne ajunşi în faza finală. Rampele albastre au aşteptat toată ziulica să fie şi ele băgate în seamă şi nu au aşteptat degeaba. Finala s-a desfăşurat sub forma unui concurs best-trick, fiecare rider încercând pe rând să scoată asul de pe mânecă, iepurele din pălărie, trickul cel mai greu din arsenal. Fiecare a reuşit câte ceva, dar decizia juriului şi urletele publicului au făcut diferenţierea. Începem cu locul III, care a fost ocupat de către Barni: i-au ieşit 360 to fakie, 180 barspin şi 540, dar piesa de rezistenţă ar fi fost un combo de genul 360 to fakie to halfcab tailwhip, căruia i-a mai trebuit puţin din whip-ul de

final… Pe locul II s-a clasat Bando care a reuşit un tailwhip tailtap sus pe quarter, tailwhip air, 540 air şi aproape-aproape că a scos dublu tailwhip air… Locul I a fost câştigat bineînţeles de “ăla care s-a dat peste cap cu bicicleta”, dar să nu credeţi că facem mişto de un flair executat ca un pro de către Alin Moldovan, singurul care ştie acest trick în România, de altfel. După ce am văzut că şi 540-ul îl punea jos la sigur, Alin a mai încercat şi un 540 barspin, dar puţin îi mai trebuia ca acesta să nu-i alunece. Pe lângă premianţi, prestaţie bună a avut şi Fibi care a scos multe trickuri bune (360 to fakie to fullcab) dar nu

la fel de mari precum cei de pe podium. Şi-uite aşa s-au dat premii în valoare de 1500 de euro în cash şi în produse de bmx de la Twenty Bikes şi Animal, iar cineva urmează să plece la Barcelona, dacă nu a făcut-o deja. Bineînţeles, următoarea ediţie este mult-aşteptată. Text & foto – Mihai Neom

Alin Moldovan - flair

Nu vă mint deloc cand vă spun că primul rider BMX român de care am auzit vreodată a fost chiar Alin. A trecut ceva timp şi l-am văzut live in action chiar la concursul Ioriding2 din 2007. A mai trecut ceva timp şi am avut onoarea să-l cunosc iar acum sunt fericit că a acceptat invitaţia în revista noastră.

Shooting-ul cu el a fost extrem de palpitant şi plin de peripeţii. Deşi am “pierdut” 3 filme foto cu poze valoroase şi trickuri pe care nu le-a mai refăcut, am reuşit să aducem pe paginile revistei o galerie foto mai mult decât convingătoare visa-vis de cât de bun este Alin în ceea ce face... Sit back and enjoy!

Barspin (foto: Mihai Neom)

180 tailwhip (foto: Victor Reţeghi)

Salut frăţică! Care-i treaba? Nimic special, joc şi eu un Counter-Strike. Ştim cum te cheamă şi ştim că te dai pe bmx din ăla fără frâne şi burete pe ghidon. Dar ce ne mai poţi spune tu despre tine, aşa pentru introducere? Păi ce să zic... acum mă bucur că am terminat faculta ca să fiu un şomer inginer. Cum şi când ai început să te dai pe biţă? Pe bmx... am început să mă dau în 2003, pe la sfârşitul anului; atunci mi-am cumpărat un bmx Tokaido :) ; era jmeker rău, puteai să învârţi ghidonul şi nu se strica frâna, apărea şi în Nekermannn (revista aia din Germania). Pe ăla am început să dau bunnyhop-ul, dar abia acum 3 ani am reuşit să-mi fac şi eu un bmx decent şi să pot să încep să mă dau ca lumea. Tot de 3 ani am început şi să mă dau la concursuri de bmx.

Smith grind (foto: Mihai Neom)

cleta, ba mai mult, le cobori şi cu spatele. Acum serios, zi-mi tu de trickuri faine şi cum îţi plac ele. Frontflip la bank mă omoară. Aş vrea să scot flair bunnyhop şi lucrez la 540 barspin. Primul din ţară care a învârtit tailwhip-ul! Cât ţi-a luat şi cum ai reuşit? Ce alte trickuri exclusive dai? A durat o veşnicie să învăţ trickuri dar mă bucur de ele în fiecare zi. Nu am tricuri exclusive pentru că nu le-am inventat eu... Cum e viaţa în Baia Mare? Spoturi, rideri, gagice? În Baia Mare “sucks big time”. Doar la street mă pot da dar şi ăla e limitat destul de rău. Rideri sunt mulţi ar combina femei în fiecare zi în loc să se dea.

şi alte lucruri în rest… Care ar fi ele? Joc basket sau Counter-Strike şi mai desenez. Ce te motivează? Muzică, public, bani, faimă? De obicei mă motivează riderii cu care mă dau... dar mi-ar plăcea să şi câştig bani din asta să-mi pot cumpăra o portocală şi 2 banane. De asemenea, cine te sponsorizează? Deocamdată sunt sponsorizat de www. BikeShopBM.ro (local bike shop). Primesc ajutorul lor, al AnimalBikes.co şi TwentyBikes.co... Mai sunt şi alţii care mă susţin, dar nu oficial; oricum le mulţumesc tuturor pentru ajutor.

Da de ce nu ţi-ai luat o fixă dinaia şmenară? Îmi plac foarte mult bitzele alea... da îs scumpe rău de tot.

Te-ai muta în alt oraş din lume sau din România? De ce? Nu ştiu de m-aş muta sincer….. Mi se pare că toată ţara e la fel. Parcă aş pleca din ţară mai bine.

Practici şi alte sporturi extreme? Te dai şi pe snowboard din câte am auzit… Mă dau şi cu snowboardul; îmi place muult de tot, dar e prea costisitor. Ce să zic... numi permit aşa cum ar trebui să pot să fac performanţă.

Am văzut că nu doar cobori trepte cu bici-

Am înţeles că nu doar te dai pe BMX, ci faci

Ce concursuri ai câştigat în ultimul timp?

Păi, de exemplu am luat locul I la Burn Street Sparx, concurs de street :). Ai o deviză în viaţă, o maximă dinaia din străbuni sau din tine însuţi? “Dacă nu ştii, mai bine dă-te!”

Acum descarcă-te de tot şi adaugă tot ce nu ai avut ocazia până acum… Sună dezamăgitor dar şi eu sunt destul de dezamăgit de multe aspecte ale scenei de BMX locale. Nu vreau să fac pe victima dar sunt multe lucruri de îmbunătăţit şi sper

să nu treacă prea mulţi ani până să vedem schimbarea spre perfecţiune. Cei care trebuie să se simtă să ia atitudine! În rest, pace la toată lumea! Interviu de Mihai Neom

Tailwhip (foto: Mihai Neom)

180 Barspin (foto: Victor Reţeghi)

Icepick (foto: Victor Reţeghi)

Bando - 360 Tailwhip

Ce legătură au jocurile de noroc cu sporturile extreme? Până acum, n-au avut nici una, dar am rezolvat-o şi pe asta. Din nou, Burn în colaborare cu H2O au găsit o soluţie pentru a aduce ceva nou la lumină: un concurs de skate şi BMX la care, pe lângă skill-ul la rampă, contează şi norocul la zar.

xCA$INO Adrenalină - Melon grab

Pe 11 şi 12 septembrie, în Skatepark Herăstrău a avut loc X-Casino, evenimentul care a combinat adrenalina sporturilor extreme cu imprevizibilitatea jocurilor de noroc. Rezultatul a fost unul inedit şi a deschis apetitul pariurilor în rândul riderilor; din fericire, nimeni nu şi-a amanetat telefonul mobil pentru că nimeni nu avea ce pierde, din contră, doar cash-caval de câştigat. Weekend-ul a început cu proba de skateboarding care s-a desfăşurat în mini-ramp-ul şi half-pipe-ul din parc. Formatul nou de concurs a adunat mulţi entuziaşti, participanţi şi admiratori deopotrivă, pentru a vedea cum se împart cei 2000 de euro puşi în joc la masa de pariuri. Regulamentul a fost simplu. În urma calificărilor s-au ales 10 finalişti care îşi aveau fiecare locul asigurat

alături de un număr de concurent la masa pariurilor. În urma aruncării cu zarurile, numărul câştigător trebuia să oblige cu un trick cât mai special pe care ceilalţi erau obligaţi să îl încerce cel puţin. Cine scotea trick-ul mai amplu şi mai stilat decât toţi ceilalţi avea să câştige câte o sută de euro şi să dea cu zarul pentru a desemna următorul ales. În runda de calificări s-a dat bine toată lumea, juriul (Peli din Bucureşti şi Ştefan Mirescu din Sibiu) având o sarcină grea pentru a desemna cele mai bune runde. Spre exemplu, Roşcat a reuşit un dubluflip->bs-smith, trick care deşi nu i-a adus calificarea, a obţinut ovaţiile publicului. Dukes din Brăila ne-a arătat un handplant super caterincă, trick pe care eu personal l-am văzut pentru prima oară în realitate. Menţionăm că toată lumea a învăţat 5-0 şi

Dukes - Handplant

d’astea în miniramp, nivelul ridicându-se deja la combinaţii de flip-tricks cu grind. Băieţii care au luat banii au scos trickuri, nu glumă. Cupi a obligat cu blunt-bigspinout imbatabil în miniramp; Adrenalină cu blunt to fakie şi melon air (pe care doar Bobo l-a mai scos); Brandon cu fs early grab şi miller flip, trick pe care doar el îl ştie; Alexandru Costin aka Mullen a dat un boardslide pe marginea pipe-ului (as seen in the pic) şi un rock bigspin

Alin Moldovan - Tuck no-hander

Mullen - Boardslide

out; Cristian Cohal aka Grasu’ (care de altfel nu e deloc gras) a făcut şi el un rock’n’roll-revert foarte fain. Clasamentul a arătat ceva de genul: Adrenalină – locul I, Cupi – locul II, Brandon – locul III iar Mullen pe IV. Cât despre sesiunea de best-trick care s-a desfăşurat noaptea la lumina flăcărilor, ea a fost câştigată ireproşabil de către Adrenalină care i-a cam dat gata pe toţi cu blunt-kickflip-out. Bine lucrat! După un party la Baraka, concursul avea să continue a doua zi cu proba de BMX. Având acelaşi regulament ca la concursul de skate, participanţii au avut de înfruntat un kicker mărişor care îi propulsa sus dar sigur apoi în salteaua gonflabilă. La sesiunea de calificări au fost înscrişi peste 30 de rideri. Chiar şi copii de numai 10 ani au ţinut piept concurenţei şi unii dintre ei s-au dat mai

bine decât cei mai mari care tindeau să încerce trickuri mai grele, dar pe care nu le aterizau. Cei mai buni zece au ajuns în finală şi aceştia sunt prietenii noştri cu care v-aţi cam obişnuit deja de la concursurile anterioare. Cel mai norocos la zar a fost nimeni altul decât Barni care a plecat de asemenea cu cei mai mulţi bani acasă, nu mai puţin de 490 de euro. Barni a obligat cu cele mai multe trickuri (360 whip, frontflip tuck no-hander, backflip tailwhip, 720) şi nimeni nu a reuşit să-i ia miza. Pe locul doi a ieşit acelaşi clasic în viaţă, Alin Moldovan, urmat pe trei de Alex Negreanu. Surpriza în concursul de bike a fost rider-ul mtb, Alex Fusle aka Borac care a impresionat cu un trick de dirtjump pe care nimeni nu-l mai ştia: pendulum. Şi am încălecat pe un bike şi v-a spus povestea Mike, v-am pupat pe acoperiş şi-am plecat iar pe furiş. Text & foto (cu excepţia menţionată) – Mihai Neom

Cupi şi Cezar - Arde rău dar nu contează (foto: Prepeliţă Alexandru)

Răzvan este un real adevărat şi cine-l cunoaste ştie bine de ce. L-am văzut prima oară acum mulţi ani pe când se dădea cu un skate mini size care îi făcea pe toţi sa râdă ironic. Deşi a învăţat să învârtă trickuri pe placa micuţă, i-a trebuit doar să fie motivat deopotrivă de gurile rele şi cele bune, să-şi ia un deck normal şi să le arate tuturor că nu dimensiunea contează ci clar dedicaţia şi pasiunea. Unul din cei mai buni skateri români, la shooting-ul pentru articol Răzvan a omorât deopotrivă locuri dar şi trick-uri în premieră naţională.

Råzvan ‘Bawss’ Popescu Heyo Bawss!!! Ce e sus? Salut! Starea mea de spirit, love is in the air! Era şi timpul să ai o secţiune în revista noastră… Noi suntem onoraţi, tu cum eşti? La fel de onorat şi fericit că se întâmplă ceea ce îmi doresc de ceva timp. De unde porecla? Ai vreo legătură cu Rick Ross? Păi, iniţial era Salabanzi datorită asemănării mele cu el; după, Uscat a zis Salabanii într-un edit şi de acolo a prins viaţă singur, acum sunt vreo 15 variante; iar de Rick Ross sunt legat doar prin muzică. Câţi ani ai, ce mănânci dimineaţa, de ce te tunzi numai 1 şi ce e cu tricourile largi? 19 ani. Mă tund aşa de foarte mult timp, presupun că aşa am văzut la tatăl şi fratele meu şi mi s-a spus că mă prinde haha. Tricouri largi ca să se vadă logo-ul de la Ollie mare. Unde ai văzut skateboarding prima oară

Pressure flip

BS Tailslide Tailslide

şi de ce ţi-a plăcut? Un prieten a venit la mine acasă cu un joc, Tony Hawk Pro Skater 3, l-am instalat, am văzut clipurile de la început şi am început să mă joc. Nu a mai fost cale de întoarcere, mi se părea incredibil cum puteau să îşi învârtă placa în atâtea feluri, asta vroiam şi eu de la început, să fac trickuri, nu să mă plimb. Asta se întâmpla acum 6 ani, după ziua mea mi-am cumpărat o placă din B.I.G. Berceni cu 50 de mii mai ieftin decât trebuia pentru că nu aveam destui bani şi am rugat-o pe vânzătoare să mi-l dea aşa; presupun că îi datorez mult, dacă nu era ea poate nu eram aici.

Cum au evoluat lucrurile de atunci? În bine! M-am dat foarte mult, mi-a plăcut foarte mult, încă de la început stăteam 5 ore pe zi la skate. Nu a fost chiar uşor, am prins o perioadă când oamenii nu erau aşa prietenoşi ca acum şi am “avut de suferit” din cauza asta, dar mă bucur că a fost aşa. Mă face să apreciez ce am acum mult mai mult. Eşti atât de bun încât eşti şi sponsorizat…Spune-ne mai multe despre asta! Sunt sponsorizat de Ollie Gang Shop de 3 ani, m-au ajutat foarte mult. Ajunsesem, înainte să fiu sponsorizat, într-o perioadă

mai grea cu banii şi probabil că dacă nu mă ajutau nu aş mai fi putut continua. Tot cu ajutorul lor sunt sponsorizat de Carhartt, de unde primesc pe lângă haine şi plăci. Sponsorizarea de la Globe am primit-o după ce am fost recomandat de către Uscat şi Andrei Georgescu. Pe ce set-up te dai de obicei şi cum te îmbraci cel mai comod la skate? E adevărat că şiretul la brâu face treabă bună? Placă Carhartt 8.25, axe Independent 139, roţi Carhartt 54 mm, rulmenţi Mystery. La skate mă îmbrac cu un tricou mare, simplu, cu Globe sau Carhartt (să se vadă

logu-ul), blugi Carhartt şi adidaşi Globe, ocazional mai port o şapcă şi da! , şiretul chiar îşi face treaba, e mult mai ok decât o curea. Care sunt trickurile tale preferate şi care sunt pe lista “to do”? Kickflip , 360 flip , sw heel ca flipuri acestea sunt top 3, dar îmi plac foarte multe, noseslide, bs tailslide, bs smith, bs feeble - ca grinduri/slideuri. Pe lista “to do” se tot adaugă mereu, niciodată nu o să ştiu destule trickuri. La shooting-ul pentru profil ne-am cam lovit de dificultăţi… Poţi să le spui oamenilor care sunt ele? Păi a fost în primul rând puţin timp pentru a termina toate pozele, în jur de o săptămână şi jumătate aşa. Pe lângă asta, deşi stau în Bucureşti, mi se pare că toate locurile sunt distruse şi că e foarte greu să faci lucruri variate la ce se găseşte acum, plus că tot ce trebuie să faci trebuie să fie mai greu decât ce a făcut cel de dinaintea ta ca să fi mereu motivat. Am ajuns la concluzia că trebuie să încerc să călătoresc mai mult şi să filmez sau să fac poze în alte oraşe pentru că foarte multe au spoturi foarte bune de oferit.

Varial heelflip

mă dau pe skate. Zi-ne despre excursia la Basel! Vara asta, cei de la Carhatt m-au invitat la Campionatul European de Skateboarding din Basel; a fost incredibilă toată experienţa, mi-au plătit biletul de avion, cazarea la un hotel de 5 stele şi intrarea la concurs; a fost foarte tare să mă dau cu cei mai buni rideri din Europa în cel mai bun parc în care m-am dat vreodată şi să văd că e aşa simplu să te dai bine când eşti atât de motivat de atâţia rideri buni şi când toate elementele pe care te dai sunt făcute perfect.

Boardslide pop-out

Cu cine te dai de obicei şi care sunt cele mai ok locuri pentru asta, în afară de cele care nu sunt ok, bineînţeles? Încerc mereu să mă dau cu prietenii mei, Uscat, Nicky, Cezar, Shecklerica, Adrenalina şi mulţi alţii. Locuri nu mai sunt aşa multe, mereu e destul de bine în Eroi şi la Co!ul-pe-băţ, şi să sperăm că o să fie bine şi la noul indoor din Fabrica. Ce te motivează şi te face să te dai atât de bine?

Ollie north

Oamenii cu care mă dau şi la care mă uit pe net, dar cel mai mult cred că atitudinea pe care o am faţă de skateboarding, sunt foarte competitiv şi exigent cu mine, mereu îmi cer să fiu mai bun şi cu siguranţă nu o să fiu niciodată destul de bun, de asta mă supăr şi mă enervez la skate pentru că cer foarte mult de la mine şi nu înţeleg pe moment că sunt zile bune şi zile rele, dar asta nu însemnă că nu mă simt bine şi că nu sunt fericit că

Unii nu înţeleg şi pace, domne… hai să lămurim problema: care e treaba cu Lil Wayne?! Hahaha. Lil Wayne e un muzician foarte bun, după părerea mea, ale cărui albume le ascult mereu cu plăcere (chiar acum îl ascult). Mulţumim şi… ce mai e de zis?! Mulţumesc vouă şi tuturor care m-au ajutat de-alungul timpului: familiei mele, prietenilor, lui Ciprian şi Mugur de la Ollie Gang, Lars şi Bertrand de la Carhartt şi lui Sorin de la Globe. Şi aş vrea să mulţumesc skateboardingului pentru că face parte din viaţa mea, pentru tot ce m-a lăsat să fac şi mi-a adus de-a lungul timpului. Interviu & Foto – Mihai Neom

Barni - 180

Street Sparx a fost şi este (în amintirile noastre) singurul concurs de street-riding pe anul 2010 din Bucureşti. Suflarea skate şi BMX din ţară s-a întâlnit pe 18 septembrie în faţa Palatului Copiilor pentru o sesiune de dat în cel mai preferat şi mai autentic loc de stradă (adică nu skatepark, d’ooh) din frumoasa şi iubita noastră capitală. Seturi de trepte, borduri şi elemente aduse (picnic table, ollie box, rail, step-up) au fost deliciul baieţilor (pentru că fete nu prea mai sunt de când a plecat Dezbi) pentru un concurs cu premii şi satisfacţie pe măsură.

SPARX

STREET

Tinerică - Kickflip 50-50

Palatul Copiilor a fost declarat spot de skate încă de când eram eu copil la palatul meu. Ţin minte că vedeam pe site-ul legendarului “Mortu” - www.skateboarding. go.ro (primul site de skate din România care bineînţeles că acum nu mai există) poze cu Tache Iulian dând ollie la gap-ul “tupac” acum mai bine de zece ani. Alături de TNB, Marmura şi Parcul Carol, la palat ne adunam destul de des

pentru grind-uri şi trick-uri la trepte (mai mult ollie, că asta se purta acum mulţi ani :D), alături de the local b-boys care-şi exersau mişcările tot acolo. Acum e oficial – la palat ne dăm şi cu aprobare, pentru că se pare că acolo e unul dintre puţinele locuri skate-abile care au mai rămas şi în

care nimeni nu are o problemă cu manifestările de genul acesta. Cât despre concurs… a ieşit superbine! La skate s-au calificat doişpe’ fraţi: Tânăru’, Adrenalină, Uscat, Robo, Cezar, Răzvan Bawss, Kidu din Braşov, Pomflet, Cristian Grasu’ şi Bobo. Toţi au vărsat scheme peste tot şi nici că a fost nevoie să facem curăţenie. În articolul acesta mi-am propus să nu mai enumăr trickuri pentru că poate unii s-au plictisit de asta şi nu pot să zic decât că lumea s-a dat şi la 3, şi la 5 trepte, şi pe box, şi pe masă, şi pe ţeavă, şi la gap. Băieţii ăştia chiar ştiu de toate, şi normal, şi switch, şi fakie, şi nollie… Nivelul a crescut surprinzător de mult şi asta s-a văzut cu ochiul liber. Spre exemplu Răzvan Bawss a făcut în rundă nu mai puţin de 10 trickuri consecutive, fără nici o ratare. Pe Robo l-am văzut pentru

Pomflet - FS lipslide

prima oară într-o finală, iar Uskat s-a dat cel mai bine într-un concurs – nicio mirare că a şi câştigat. Pe locul doi a ieşit Răzvan Bawss iar pe trei Adrenalină: Podium plin de bucureşteni! Contestul de bmx a fost la fel de intens şi impresionant… Pentru mine cel puţin a fost primul event de street-bmx pe care l-am văzut live. De asemenea, se pare că nu sunt doar eu, ci mulţi preferă astfel de concursuri în locul celor pe rampele din skatepark. It’s that urban feeling from where it all started... Aşadar, s-au calificat zece rideri din 20 înscrişi; cel mai mare show l-au făcut Alin, Barni, Alex, Jiga, Cipi din Sibiu, Fibi, Beju şi Borac…La fel ca la skate, nici un element nu a fost ignorat, ci atacat şi supus: transferuri imense, whips and tricks, totul ca la carte! Pe seară s-au aprins iar focurile şi am asistat la sesiunea de best trick. Fiecare a încercat ce e mai greu, lucru demn de apreciat, dar la această probă există câte un singur câştigător. La skate, banii i-a luat Răzvan SalaBawss pentru un kickflip bs 5-0 pe olliebox - scos perfect din a treia încercare - iar la bike a câştigat Alin

Bobo - Crooked grind

Kid - Noseslide

Piscav - Kickflip

Fibi - 180 barspin

cu un smith hard 180 out, în sus pe picnic table; două trickuri foarte tehnice şi foarte dificile… Trebuie să le mulţumim tuturor participanţilor pentru dedicaţie, publicului prezent pentru susţinere şi sponsorilor (Burn şi H2O) pentru implicarea constantă în astfel de evenimente. Acum că a venit iarna, aşteptăm să vedem alternative la concursurile în aer liber, având în vedere că mai nou există şi locaţii indoor în care ne putem destrăbăla lejer. Numai bine, pace şi veselie! Text & foto – Mihai Neom

Beju - Massive transfer

În ultimii ani, Dachstein-ul şi Horsefeathers Superpark au devenit o adevărată Mecca pentru comunitatea locală şi internaţională de freestyle ski şi snowboard – pentru un motiv bun! La mai mult de 2600 de metri înălţime veţi găsi unul dintre cele mai bine dotate şi mai inovatoare snowparcuri din Alpi. Un setup variat oferă un loc de joacă de înaltă clasă pentru toţi iubitorii de ski şi snowboarding freestyle – şi nu doar pe timpul iernii! Datorită locaţiei sale geografice unice, parcul este deschis pentru toţi amatorii de freestyle de la sfârşitul toamnei până la începutul verii. Fie începător, rider avansat sau pro – HorsefeathersSuperpark va corespunde cu dorinţele fiecăruia, lucru cu care sunt de acord şi toţi fotografii şi cameramanii internaţionali care vin anual pentru a se folosi de set-ul perfect pentru shooting-uri într-un snowparc perfect în faţa unui scenariu care-ţi taie respiraţia.

Din 2004 încoace, parcul este operat de QParks şi prin urmare este parte dintr-un label de cea mai înaltă calitate pentru snowparcurile din Alpi. Pe lângă cunoştinţele profesionale ale shaperilor, calitatea formidabilă a parcului este datorată în mare parte de locaţia specială a gheţarului pe care este situat. Fiind cel mai estic gheţar din Alpi aliniat la nord, reprezintă o barieră de netrecut pentru fronturile atmosferice nord-vestice şi opreşte norii de la plecare, prin urmare generând temperaturi joase şi căderi masive de zăpadă. De fapt, Dachstein este unul dintre gheţarii cei mai bogaţi în zăpadă din Europa şi oferă condiţii excelente de dat pe tot parcursul anului. De când profesionistul în ale snowboarding-ului, Bernd Mandlberger, şi-a făcut debutul în organizarea parcului acum 10 ani, parcul a fost în continuă îmbunătăţire şi evoluţie. Sezonul acesta, echipa de shaperi de la ParkdesignerAndiRöck au creat un setup versatil care să satisfacă dorinţele tuturor iubitorilor de freestyle. Nici efortul şi nici cheltuielile nu sunt piedici în faţa scopului de a îmbunătăţi designul parcului, de aceea anul acesta parcul s-a îmbogăţit cu şase elemente noi. Un butterbox A-frame, un butterbox-rollercoaster şi două flatbox-uri (3 şi 4 metri) aduc un aer nou superparcului. Ca un cadou special, rail-uri noi au fost comandate şi instalate într-un traseu de patru bare în linie care vor împinge parcul la maxim.

Când te pregăteşti pentru o zi de dat într-un powder incredibil în condiţii perfecte, nu uita că siguranţa joacă unul din cele mai importante roluri. Pe lângă riscul de avalanşă, există şi pârtii abrupte care se termină cu stânci; de aceea, nu poţi fi niciodată prea prudent atunci când alegi un traseu. Deoarece din start intrarea pe pârtia principală la Edelgriesskar este o provocare, unele locuri nu sunt recomandate pentru persoane cu rău de înălţime. Cele mai bune trasee sunt mai sigur de parcurs primăvara când zăpada fermă oferă condiţiile optime pentru un run lung chiar până la Ramsau. Fie că te dai backcountry sau în parc, Dachstein îţi împlineşte orice dorinţă. Conform tradiţiei, în fiecare an sezonul de toamnă la Dachstein începe cu “Horsefeathers Pleasure Jam” prezen-

tat de QParks. Acum concursul a ajuns la ediţia a opta şi a avut loc între 12 şi 14 noiembrie 2010. Încă din 2008, contestul a fost upgradat la un nivel de 4 stele şi tot aşa a devenit un eveniment indispensabil în scena internaţională de snowboard. În fiecare an, numeroase nume mari precum EeroEttala, Marco Grilc sau Stefan Gimpl vin la gheţar pentru o bătălie glorioasă cu premii totale în valoare de $ 20.000. Anul trecut, Elias Erhardt a câştigat concursul de best-trick iar premiul a fost o excursie în Bali. La concursul de fete, Enni Rukajärvi din Finlanda a ieşit pe locul I. Pe lângă competiţia în sine, evenimentul este bine cunoscut pentru programele adiacente precum numeroasele premieri video sau legendarele party-uri Stollen. Una peste alta, este clar cel mai tare eveniment de început de sezon şi nu ar trebui ratat.

PONT LOCAL “QParks really understood what it’s all about! With their parks they offer best training possibilities for rookies of which I could only dream of 10 years ago! What I like the most at the Dachstein Glacier are the roller kickers where you get a long airtime. No need of a phat table, just the landing and the take-offs should harmonize that’s what I call easy shredding. The setup itself is perfect - Bernd’s doing an awesome job! The nearby glacier and the killer park speak for itself! There is no alternative to the Dachstein.” - Max Weickl, Snowboarder

HORSEFEATHERSSUPERPARK DACHSTEIN

SET-UP

Kickerline 3 mese începători (5-7m) cu 2 kickere fiecare 4 kickere în linia pro între 8 şi 17 metri Mai multe jump-uri în parcul pentru începători Railuri 1 Down Rail 10m 1 Down Rail 8m 1 Down Rail 12m 1 Double Kinked Rail 13m 1 Flat Rail 8m Boxuri 1 Rainbow 10m 1 Butterbox 4m 1 Kinked Butterbox 10m 1 Kinked box 9m 1 A-frame box 1 Curved box 9m Mai multe boxuri în parcul pentru începători

Picnic tables: 2

PRETURI BILETE

Speciale Parc pentru începători Zona chill-out

O zi - iarnă 2010/11 off-season (până pe 24.12.10 + de la 19.03.11 până la sfârşitul sezonului) Adulţi: 39€ Adolescenţi (născuţi 92-94): 31€ Copii (născuţi 95-2004): 20,50€

O zi - iarnă high season (25.12.10 - 07.01.11 şi 29.01.11 - 18.03.11) Adulţi: 42€ Adolescenţi (născuţi 92-94): 33,50 € Copii (născuţi 95-2004): 22 €

6 zile - iarnă 2010/11 off-season Adulţi: 188,50 € Adolescenţi (născuţi 92-94): 151 € Copii (născuţi 95-2004): 98 €

Zone interzise: Da Pregătiri 6 shaperi în fiecare zi în parc 1 maşină Zăpadă artificială: Nu

6 zile - iarnă 2010/11 high season (25.12.10-07.01.11 şi 29.01.11-18.03.11) Adulţi: 203 € Adolescenţi (născuţi 92-94): 162,50 € Copii (născuţi 95-2004): 105,50 €

Pass sezon iarnă (valabil în Ski Amadé) PRE-SALE până la 06.12.10 Adulţi: 440 € Adolescenţi (născuţi 92-94): 181 € Copii (născuţi 95-2004): 118 € SALE de la 07.12.10 Adulţi: 470 € Adolescenţi (născuţi 92-94): 343 € Copii (născuţi 95-2004): 191 €

Backcountry Până la 2700 metri cu o urcare de o oră, mai multe covborâri posibile.

Sponsori: Horsefeathers, Dachstein, Adidas - EP, Blue Tomato

INFORMATII ,

Altitudine 2296 m – 2700 m 1 gondolă 1 telescaun 3 teleski

˘ AJUNGI CUM SA Cu maşina

Venind din vest Munich - Salzburg (90 km) - Tauernautobahn - Knoten Ennstal Ennstalbundesstraße B 320, Abzweigung Ramsau am Dachstein.

Venind din sud-est Graz - Pyhrnautobahn - Liezen - Ennstalbundesstraße B 320, Ramsau am Dachstein.

Venind din est Vienna - Semmering - Leoben - Liezen - Ennstalbundesstraße B 320, Ramsau am Dachstein.

Venind din sud Villach – Tauernautobahn Knoten Ennstal – Ennstalbundesstraße B 320, direcţia Ramsau at Dachstein

Cu trenul Schladming (de acolo autobuz până la Ramsau) se află pe linia internaţională Salzburg - Bischofshofen - Schladming - Selzthal - Bruck – Graz.

Cu avionul Aeroportul Salzburg (90 km), Aeroportul Graz (190 km), Aeroportul Munich (220 km).

Dachstein: Sky Walk, Icepalace, trasee montane, trasee de căţărat

Hochwurzen/Rohrmoos: Mountain cart (7 km), parapantă, drumeţii Planai/Schladming: parc downhill, parc de aventură Planai (Kletterpark), parapantă, drumeţii

CAZARE

Austriascharte-lift: 250 m lungime (40 m lăţime) - uşor Hunerkogel-lift: 250 m lungime (40 m lăţime) - uşor Schladminger-lift: 800 m lungime (40 m lăţime) - uşor Mitterstein North: 1 km lungime (25 m lăţime) - mediu

Schladming la 750 m Ramsau la 1150m

NIGHTLIFE

MAGAZINE

70 restaurante în Schladming şi SchladmingRohrmoos 14 baruri în Schladming, 2 baruri în SchladmingRohrmoos 2 Cluburi în Schladming

Coreshop Blue Tomato Schladming www.bluetomato.com

18 hoteluri 4 stele 81 hoteluri 3 stele 32 hoteluri de o stea sau două 34 pensiuni la fermă 71 pensiuni private 21 case de vacanţă 116 case private 3 cabane montane 2 campinguri

WEB Ski Amadé: www.skiamade.com

Steiermark Joker: www.steiermarkjoker.at

Ramsau: drumeţii, căţărat, piste de alergare, ciclism şi mountainbiking, parapantă, înot în lac (Plaja Ramsau), echitaţie, parc forestier

SATE

Salzburg Superskicard: www.salzburgsuperskicard.com

˘ OPTIONALE ACTIVITATI ,

PÂRTII

Website staţiune: www.derdachstein.at Schladming/Rohrmoos: activităţi în aer liber, mini golf, piscină, ciclism şi mountainbiking, golf (Oberhaus), căţărat, parapantă, echitaţie, piste alergare,cultură, evenimente, shopping, viaţă de noapte, parc de aventură Planai, tir sportiv, centru fitness, bowling, rafting, skatepark, traseu mtb downhill, etc...

Website snowpark: www.dachstein.horsefeatherssuperparks. com Snowphone: +43 3687 22042-555

Cosmin TRG The Dream – Love King Nici eu nu ştiam şi în ignoranţa mea nici nu mă interesa cine a produs piesa lui Rihanna – Umbrella. Ei bine responsabil pentru megahit sunt chiar Terius Nash AKA The Dream şi freaky Tricky. No wonder it’s so catchy! Acum să vă zic despre cel mai nou album al domnului Nash. Ei bine, R&B-ul nu a sunat niciodată mai rafinat şi mai exotic… Băiatul ăsta, care mai e şi fecioară (zodia) pe deasupra este de un bun gust foarte rar întâlnit; muzică pentru fete şi băieţi fără probleme. Aprob: L to the O, V to the E, K to the I, N to the G.

Lee Perry - Revelation Ultimul album al lui Perry este nemaipomenit de tare, mă jur! Fondator şi creator al muzicii reggae şi dub, născut în Mama Jamaica dar stabilit în Elveţia, nu-i nici o mirare că nu prea există om care să comenteze de rău la muzica lui. La aproape 75 de ani geniul încă produce, cântă despre bineţe şi doamneajută iar vocea-i şi pasiuneai rămân inconfundabile după 5 decenii de activitate. Am pus “Holy Angels” pe repeat şi mă gândesc cum să închei. Uhm, da... Jah Bless!

Dj Khaled – Victory Gangsta rap at it’s finest. DJ Khaled o fi alb da e frate cu Rick Ross the Bawss, Birdman, Weezy, Snoopy, Ludacris şi toţi băieţii cu ceasuri de milioane (de dolari). Face negative de zile mari şi îi place să îşi audă numele pe melodie. De pe tot albumul pe mine mă omoară cel mai rău piesa “Killing Me”, evident; se face că nişte adevăraţi precum Buju Banton, Busta Rhymes şi Bounty Killer cântă despre femeile care rup clubul în două şi atrag toate privirile, genul de femei pe care n-ai cum să le ratezi. Şi morala este…

Jahtarian Dubbers Vol. 2 Aoleu! Ce ne mai rezervă viitorul oare?! Mă întreb asta, pentru că Bob Marley să zicem, nu cred că s-a gândit vreodată că cineva o să inventeze DLR-ul… adicăăă: Digital Laptop Reggae. Să nu vă miraţi că oamenii nu folosesc decât calculatoare şi software (pe lângă voce) pentru a creea această muzică. Şi culmea e că sună foarte bine. Crewul din Leipzig/Germania are şi un site pe care puteţi să-l exploraţi pentru mai multe detalii – www.jahtari.org .

Nicki Minaj - Pink Friday Aţi face foarte bine să vă familiarizaţi un pic cu domnişoara Nicki prin intermediul primului ei album, asta dacă nu v-aţi îndrăgostit deja după atâtea mixtape-uri. Una din cele mai bine plătite femei din industria muzicală la ora actuală, gagica vine cu un flow mega proaspăt, versuri bunebune, pe nişte beaturi de ultimul nivel. Nicki este bineînţeles şi membră “Young Money” iar când auzi asta ştii cu ce Bloods nu te pui…

Indepth – Zero Sum All the way from Israel, we give you… Indepth. Cum ajungi de la progressive la techno, nu pierzi ideea dar inovezi total stilurile? Muzica pe care tânărul Shahar Melamed o face este atât de inedită şi de sensibilă încât eu nu mai înţeleg nimic. Psy, minimal, acid sau electro… e defapt unpic din toate! Eu sper numai să aveţi nişte boxe trainice când ascultaţi acest LP pentru că sunetele lui sunt atât de… mamă mamă!

Kode 9 – Dj Kicks Producătorul londonez pe numele lui adevărat Steve Goodman nu este altceva decât un ombun în traducere liberă. Mint! Este clar şi altceva… Având un background de influenţe dnb şi jungle el este chiar unul dintre tăticii originali ai dubstepului; ce face acum putem numi de-a dreptul post-dubstep, pentru că nu?!, muzica trece mereu la nivelul următor. Mixul în discuţie este unul foarte plăcut şi imprevizibil, trecând prin nu mai puţin de 30 de piese proaspete şi la propriu şi la figurat.

Diplo – Chasing The Dragon OK. Diplo a comis-o din nou. La fel de eclectic cum v-aţi obişnuit deja, Diplo este nu doar un producător şi un “remixator” de excepţie, dar mai mult decât atât un cunoscător adevărat al aproape tot ceea ce înseamnă muzică. De data asta ne serveşte pe platou un mix de psychedelic rock şi psychedelic rock care ajunge fix la sentiment. O selecţie super drăguţă de melodii care îţi aduc aminte că 159-ul a schimbat nu doar, dar şi… muzica.

Ce să zic, cei de la Fabric m-au vrut în circuit. În România poate părea ciudat, pentru că suntem obişnuiţi cu relaţii, cumetrii, realitatea este că pentru cluburile de afară nu contează de unde vii, ci dacă ai ce să prezinţi şi dacă publicul te vrea. Se pare că am bifat ce era de bifat. Dar la Sonar Chicago cum a fost? Chicago este un oraş senzaţional, ameţitor şi primitor. Publicul este extraordinar, oamenii politicoşi, cluburile au soundsystem perfect indiferent de mărime. Mi-a făcut mare plăcere să pun muzică acolo pentru că sound-ul Chicago a fost mereu o mare inspiraţie pentru mine, indiferent de stilul de muzică pe care l-am abordat.

Bine te-am găsit! “Toate’s vechi şi noi sunt toate”, dar totuşi…Ce mai e nou? Bănuiesc că totul e nou, pentru că e prima oară când ne întâlnim în această revistă. Văd locuri noi, fac muzică nouă, în principiu îmi place să stau departe de trecut. Nu scapi de “asl pls”, ba chiar vrem să ştim mai multe lucruri de bază despre tine. Aşadar, cine eşti şi de când? Din punct de vedere fizic, exist de la începutul deceniului 8 al secolului trecut. Muzical vorbind, din primii ani ai noului mileniu. Pentru cei care nu mă cunosc, sunt doar un individ care face din când în când muzică şi o prezintă spre ascultare în diverse locaţii, şi pentru mine e suficient. Câţiva dintre noi îşi aduc aminte de vremurile în care mixai alături de Seb la WebClub şi nu numai. De atunci a trecut destul de mult timp. Multe s-au întâmplat în tot acest interval, deci ce e de ţinut minte? Chiar că a trecut multă vreme de atunci... Probabil că mai importante decât petrecerile sau piesele de rezistenţă ale perioadei sunt momentele de entuziasm, şi din partea noastră, şi din partea celor care veneau la club. Era un schimb de energie care ne ţinea câteva săptămâni bune. Era în aer un fel de naivitate constructivă, care cred că a influenţat mai multă lume pe parcurs. Nu sunt însă un nostalgic, mă bucur pentru ce a fost şi aştept să văd ce aduce viitorul. Cum ai trecut de la stadiul de club dj la cel de producător? E un pas măreţ pentru fiecare artist. Cum a fost la tine? La mine s-au întâmplat ambele simultan. Ba chiar, am făcut muzică înainte să mă apuc de mixat. Nu le-am considerat niciodată 2 ipostaze separate sau ca paşi măreţi, le-am luat ca

atare, natural. Foarte puţini români din scena “underground” ajung să se afirme internaţional iar tu eşti unul dintre ei. Cum ai ajuns să faci remixuri pentru artişti ca Dj Mujava, L-Vis 1990, Rob Sparx, Moderat sau Deekline… Am făcut doar ce fac eu de obicei, muzică aşa cum cred eu că trebuie s-o fac şi restul a venit de la sine. Casele de discuri ale sus-numiţilor m-au contactat, am fost disponibil şi aşa s-au întâmplat remixurile. Este dubstep, nu este dubstep sau nu e chiar dubstep? Pe mine, muzica ta mă duce cu gândul la Mama Africa… Mă duce pe mine aiurea sau e ceva acolo? Dacă ai ascultat ce fac din 2009 încoace, nu prea mai are cum să fie dubstep. Ştiu că e ultimul răcnet în materie de underground în ţară, dar eu am trecut prin asta din 2005 încoace şi ce fac acum e puţin diferit. Nu pot să stau prea mult în acelaşi sound pentru că, sincer, mă plictisesc. De Mama Africa nu ştiu ce să zic, nu e chiar prima destinaţie la care mă gândesc când fac muzică, dar dacă ţie îţi inspiră asta, n-am cum să te opresc :) Cum e Londra? Pe lângă turnul Eiffel şi alte d’astea? Londra e mare, diversă şi se întâmplă tot timpul câte ceva. Are şi multe părţi rele, mulţi oameni au idei preconcepute despre cât de cool sunt unele lucruri. Dar dincolo de toate astea, Londra este un oraş foarte "forward" şi în care apar ideile inovatoare. Ar fi de notat că londonezii ascultă orice fel de muzică şi nu au "găştile" care se formează pe la noi.

Pe ce jucării compui muzica? Este adevărat că “nothing sounds quite like an 808”? Nu am un 808, dar da, poate fi adevărat. 80% din studio îl constituie Logic 9, restul sunt "boys' toys", synth-uri, efecte, încerc să acumulez mai mult hardware pentru că-mi place soundul analog. În acelaşi timp pot foarte bine să fac muzică pe un laptop, aşa că totul ţine de preferinţa personală. Pentru că noi suntem o revistă de profil… ai vreo “legătură” cu sporturile extreme? Eu ştiu că erai des pe zonă la afterparty-uri pe pârtie sau la petreceri snowboard.ro… Aşa am debutat la Web, la party-ul de lansare snowboard.ro. Am cochetat cu sporturile extreme, dar cred că-mi plăceau mai mult filmele de snowboard decât să practic sportul în sine. Şi acum mi-ar plăcea să merg la munte cu riderii, dar numai pentru afterparty. Tricky subject… De ce ştie mai multă lume de tine în străinătate decât în România? Sau sunt chiar eu un ignorant şi nu e aşa? Cred că cine trebuie să ştie, a aflat deja... Pentru mine nu e nicio problemă "awareness-ul", mă duc acolo unde sunt cerut. Se întâmplă să fiu foarte des plecat, dar în toamnă/iarnă am câteva petreceri la Martin şi probabil că se vor mai ivi pe parcurs. E bine să pui muzică "acasă". Ai planuri pentru viitorul apropiat? Da, ar fi nasol dacă n-aş avea... Dar despre ele veţi afla la momentul potrivit. Pentru noi a fost o onoare şi îţi mulţumim mult. Ultimele rânduri sunt libere să le foloseşti pentru ce nu s-a spus şi pentru eventuale dedicaţii fraţilor şi suratelor. Mult succes revistei, avem nevoie de mai mult material "fizic". Fraţilor şi suratelor le doresc să descopere cât mai multă muzică nouă şi să se bucure de sound-ul viitorului. www.CosminTrg.com

Un român care a mixat şi în Expirat Otherside şi la Fabric! Cum ai reuşit? M-am infiltrat la platane când nu era nimeni...

Interviu: Mihai Neom Foto: Mălina Ionescu

L U M T I E T L U A�CN R ...GIGI SALAMANDRĂ RECOMANDĂ

The Orb feat. David .Gilmour - "Metallic Spheres" (Columbia) După 3 ani de linişte, dom' doctor Alex Patterson (aka The Orb) o pune de o colaborare cu David Gilmour (vezi Pink Floyd, dacă numele nu e deja în lista personală de referinţe). Poveste clasică - au lucrat împreună la un proiect caritabil acu ceva vreme şi le-a plăcut atât de mult că au hotărât să continue lucrul la idee până s-au trezit cu albumul "Metallic Spheres". Se pregăteşte un tour cu lasere (Pink Floyd-style) şi pe lângă clasicele versiuni LP/CD şi una în versiune 3D60 (ultimul răcnet în materie de surround sound, vezi www.3d60.co.uk)

Glasser - "Ring" (True Panther) Se zice că ar fi varianta americană a lui Fever Ray şi Florence & the Machine. E asemuită cu Bjork ( deşi e departe de a fi atât de greu accesibilă/digerabilă). Vine din sunny California dintr-un mediu artistic total, e stabilită în NY, şi e unul din cei mai compleţi artişti şi trupe de urmărit după părerea multora - o cheamă Cameron Mesirow, activează sub numele Glasser, iar albumul Ring, apărut toamna asta, e un amestec mesmerizant de tropical /psychorchestral /synth / percuţie tribală şi încă vreo câteva lucruri similare care fac viaţa mai frumoasă. Produs de Van Rivers şi Subliminal Kid (vezi Fever Ray, din nou ), e unul din albumele anului. Daţi un search pe youtube după Glasser - "Treasure of We ", pentru o demonstraţie live a set-up-ului destul de unic, în care foloseşte pe scenă diverse instrumente remappate ca MIDI controllere. Magic! Cassius "Rawkers" EP (Ed Banger) Cassius, Motorbass, La Funk Mob, la Chatte Rouge, Abassday, L'homme qui valait 3 milliards - câteva din numele sub care ZDAR & Boombass au produs în ultimii ani. Adevăraţi pionieri ai "şcolii parisiene" - vezi Daft Punk, Air şi tonele de afiliaţii aferente care duc înspre Justice şi Sebastien Tellier - pe care i-au precedat cu câţiva ani buni cu releasurile via Mo'Wax în varianta La Funk Mob ("Tribulations extra sensorielles", un clasic pe multe scene diferite) şi unii din cei mai activi producători din ultimul deceniu, parte centrală a găştii de nebuni de la Ed Banger Records din ziua 1, au dat afară un nou EP. Se cheamă Rawkers, a apărut tocmai la sus-numitul Ed Banger şi e un adevărat electro-Banger. Staţi cu ochii şi pe noul album The Rapture, produs tot de ZDAR şi daţi o ureche şi la albumul Phoenix, pe care îi regăsiţi mâna la producţie.

În rest mai fiţi antenă la noul album de remixuri al lui Caribou, Swim Remixes - al treilea album de anul acesta, după Swim din primăvară şi recent anunţatul Caribou Vibration Ensemble featuring Marshall Allen. Este o colecţie de reinterpretări via Junior Boys, Motor City Drum Ensemble, Gold Panda, Holden, Fuck Buttons (yeah!), Gavin Russom (hell yeah!), DJ Koze, Nite Jewel şi încă vreo câţiva.

Caribou a venit la Bucureşti, în varianta live, pe 25 Noiembrie; Cassius pe 27 Noiembrie; iar atenţia mărită la Hot Voodoo (vezi Fantastic Club/Bogman, prietenii ştiu de ce), care după ce a incendiat dancefloor-ul cu Mark E a revenit cu torţele sus şi cu Prins Thomas (Full Pupp /Internasjonal / Oslo) pe 12 Noiembrie şi DJ Traxx ( check Dirty Criminals, XX Art, Mysterio, ViLLan X, Saturn V, X2 etc.), pe 3 Decembrie. Pentru suplimentare caută Bobo Popesco pe facebook (via mesaj privat) şi check theoven.ro pentru ca de acum înainte să nu mai ratezi astfel de ocazii…

Gonjasufi "Caliph's Tea Party" (Warp) Albumul de remixuri al celui mai probabil album al anului, "A Sufi and a Killer" - la fel de fierbinte recomandat ca şi originalul de acum câteva luni. Gonjasufi for President !

DE LA EXTERIOR LA INTERIOR Au fost zile calde şi frumoase în acest an. M-am plimbat prin ţară şi am cutreierat străzile oraşului; parcurile sunt pline de oameni la promenadă, totul este solar şi vibrant. Tatuajul a fost un element cheie în această vară, zilele călduroase au descoperit tot mai mult din noi arătând semnele trecutului pe pielea noastră. Sunt impresionat de amploarea luată de tatuaj în cultura noastră, pentru că tot mai mulţi dintre noi începem să vedem că în fond şi nu în formă stă adevărata valoare a unui om, că tot ce ne dezvăluie o lucrare pe pielea cuiva este un lucru personal, o experienţă trăită de acel individ, care, cred că îmbogăţeşte fondul, şi, de ce nu, chiar forma noastră. Încercăm să creştem ca şi naţie, ca şi individ, văd asta zi de zi în fiecare din noi. Emisiunile TV despre arta tatuajelor au fost o gură de aer proaspăt pentru colecţionari, în acelaşi timp, contribuind foarte mult la conştientizarea faptului că

şi în ţara noastră se poate lucra igienic, creativ şi profesional. Trăim într-un mediu care în următorii ani va exploda. Tot mai mulţi vom recunoaşte unicitatea care ne defineşte, recurgând la diverse metode artistice de colorare, găurire şi cicatrizare a pielii, artiştii devenind tot mai căutaţi pentru punctul lor de vedere estetic. Haideţi să ne jucăm! De acum încolo vă invit să nu mai privim tatuajele ca pe simple semne distinctive, ci asemeni unor lucrări de artă care transcend pielea, învelişul nostru fiind pânza ustensilelor electrice de pictat, rama

fiind ideea şi sentimentul care au scos la lumină conceptul artistic. Cred în aceste lucruri pentru că experienţa mea de artist tatuator îmi confirmă că efortul fizic şi mental-creativ depus într-un tatuaj este acelaşi cu procesul de creare al unei picturi, al unui desen sau a oricăror alte lucrări de artă. De aceea cred că ar trebui să ne referim la tatuaje cu o altfel de titulatură, plină de respect şi înţelegere a tehnicii impuse în momentul însemnării, şi anume, de “lucrare”, spre deosebire de vechiul nume “tatuaj” care îngrădeşte imaginaţia şi curiozitatea oamenilor. Revin asupra articolului. Peste noapte am eliberat mintea de greutatea atenţiei mele asupra subiectului pe care îl contemplu de unsprezece ani. Aceşti ani lungi şi scurţi au trecut prin mine în valuri de ascensiuni şi de stagnări. Observ acelaşi model care se propagă şi în societate, acceptând schimbări şi stagnând uneori, pentru că trăim zile în care schimbarea este impusă direct pentru supravieţuire. Sunt optimist şi văd schimbări în tot ceea ce înseamnă arta tatuajului pe plaiurile noastre: idei creative, sentimente ascunse în cerneală, compoziţii şi gândire vizuală, culori vii şi degrade-uri, iar noi suntem abia la început de drum. Lucrurile uşoare nu au fost niciodată de durată, iar cele greu de realizat au fost cele care au meritat toată străduinţa. Am avut destul timp să creştem în toţi aceşti ani ce au urmat regimului comunist şi

nu degeaba. Acum pe drumul creativ al culorilor în piele se zăresc tineri artişti şi mulţi entuziaşti ai artei tatuajelor. Lucrez ore în şir în zilele mele de săptămână şi am timp să observ mişcările acului pe pânză, să încetinesc procesul de realizare al unei lucrări în lente etape artistice sau să mă pierd în simţământ instinctual artistic. În toţi aceşti ani, nu am auzit nici o definiţie a tatuajului, ceva care să denote o gândire

mai profundă a întregului proces de realizare a unei lucrări şi astfel s-a născut definiţia mea despre tehnica acestei arte: Arta Tatuajului este o manifestare lentă a unei trăiri expolzive. Sper să vă las cu gânduri şi direcţii noi. În numărul viitor o să tratăm alte gânduri, necunoscute până atunci. Vise plăcute - Teodor Isfan

Editor – Mihai Neom (mihaineom@gmail.com) Articole – Mihai Neom, Isfan Teodor, Mihai Militaru, Silvia Minuţ, Gigi Salamandră Marketing – Mihai Neom (mihaineom@gmail.com) Art Director – Eugen Neluţescu (eugen.pieton@gmail.com)

Mulţumiri: Dragoş Petrişor, Mili, Pilaf, Ana Maria, Linda, Andrei Toniuc, Team Burn, TH, Mugur, Prepe, Silvia, Ergo, Alin Moldovan, SalaBawss, Daniela Unfried, TRG, Sleek, Claudiu Ştefan, Platon, Creţea, Naicu, Teo, Ada, Sorina, Blisi, Loomit, Jared, Morcov, Speranţa, Doina şi Flor, tuturor fotografilor, riderilor şi writerilor publicaţi, creatorilor şi nu în ultimul rând Creatorului.

de Ada Muşat

Fotografiile cu graffiti sunt primite anonim pe adresa redacţiei. Această revistă are un caracter strict informativ. Nu promovăm vandalismul şi nu încurajăm nici un fel de activităţi ilegale. Pentru orice nelămuriri, sugestii sau alte mulţumescuri puteţi să ne scrieţi la – revistamultumesc@gmail.com