Expoziție de pictură Muzeul de Artă Cluj-Napoca 20 mai - 30 iunie 2015 Design: Bencze László F o t o g r a f i i : B e n c z e L á s z l ó , R a d u S o l o v ă s t r u Tr a d u c e r i : L a u r a C o m ă n e s c u / A n a - M a r i a To m i u c T i p o g r a f i e : I d e e a ISBN: 978-973-0-19178-3
/ / / / / / / / / / Curator: Ioan Sbârciu Te x t c r i t i c : A d r i a n a O p r e a
Oana Năstăsache Andrea Tivadar Teodora Axente Anca Brânzaş Anca Badea Ioana Iacob Alexandra Ioana Şerban Anca Bodea Ioana Olăhuţ Ioan Sbârciu
Maestrul, Margareta şi un titlu de expoziţie greu de ales
Master, Margarita and the Difficulty in Choosing an Exhibition Title
Artistele Oana Năstăsache, Andreea Tivadar şi Ale-
The artists Oana Năstăsache, Andreea Tivadar and
xandra Ioana Şerban pictează abstract. Anca Bodea, Ioana
Alexandra Şerban paint abstract works. Anca Bodea, Ioana
Olăhuţ, Anca Brânzaş, Ioana Iacob, Anca Badea şi Teodora
Olăhuţ, Anca Brânzaş, Ioana Iacob, Anca Badea and Teodora
Axente fac pictură figurativă. Pictorul Ioan Sbârciu a fost pro-
Axente paint figurative art. The painter Ioan Sbârciu was every-
fesorul tuturor. De aici, avem o expoziţie cu binecunoscutul
one’s teacher. Thus we have an exhibition with the well-known
mentor al şcolii de pictură de la Cluj, pe de o parte, şi cu emi-
mentor of the Cluj School, on the one hand, and its feminine
sfera ei feminină, tânără, valoroasă, insuficient cunoscută şi
side, young, valuable, insufficiently known and promoted else-
promovată până acum, pe de altă parte. Expoziţia T.A.N.G.O.
where, until now, on the other. The T.A.N.G.O exhibition at the
de la Muzeul de Artă din Cluj circumnavighează forţa de im-
Cluj Art Museum circumnavigates the emerging impact force
pact, emergentă, a unor tinere artiste femei în pictură, pusă în
of a group of young female artists in painting which is brought
evidenţă de prezenţa matură alături de ele a unui artist băr-
into focus by the presence of an established male artist.
bat consacrat.
Cu atât mai mult cu cât titlul nu anticipează nimic din
Olăhuţ’s most powerful work, perhaps made even more so by
tăria ei, Doi călugări în faţa ferestr ei mele este poate cea mai
the fact that its title does not anticipate it. Two monks with (I’ll
tare lucrare a Ioanei Olăhuţ. Doi călugări cu figuri (voi fi since-
be honest) hideous faces are actually, if one reads just the im-
ră) slute sunt de fapt, dacă nu ai citi eticheta ci doar imaginea,
age, not the label, just the image of two men covered by a sort
doi bărbaţi acoperiţi de un gri indistinct ale căror feţe sunt
of unremarkable grey, whose faces are one broad, fatty and
una lată şi amorf-adipoasă, cealaltă zâmbăreaţă, anturată de
amorphous, the other smiling, framed by two large, simpleton
două urechi clăpăuge şi sărace cu duhul. În faţa lor, pe ceea ce
ears . Before them, on what seems to be a tray held by the two,
pare o tavă purtată de cei doi, tronează superb două brioşe
stand superbly two enormous muffins. They are in fact two
uriaşe. Ele sunt de fapt doi sâni cu calotele tăiate şi sfârcurile
breasts with their lower hemispheres cut and the nipples peak-
iţite roz-roşietic ca două ţumburuce. Puterea imaginii o pune
ing reddish-pink like two buttons. The force of this image plac-
alături de cele mai interesante picturi ginomorfe ale Suzanei
es it alongside the most interesting ginomorphous paintings
Dan şi de cele mai „urâte”, psihanalizabile, incursiuni primiti-
of Suzana Dan but also the “ugliest”, psychoanalyzable, prim-
viste ale Vioarei Bara. Cele două ţâţe-brioşe ţepene şi obraz-
itivist incursions of Vioara Bara. The two muffin-tits, stiff and
Two Monks in Front of My Window is perhaps Ioana
nice de sub nasul călugărilor noştri absurzi fac împreună una
naughty under the nose of our absurd monks combine to form
din cele mai pregnante imagini în pictură pe care le-am văzut
one of the most poignant images in painting I have ever seen
în arta românească în ultimul timp. Sânii-brioşe sunt ca un
in Romanian art in the last period. The muffin-breasts are like
statement (preluat de lucrările Catalan delice în care aceste
a statement (taken over by the series Catalan Delice in which
dulciuri de patiserie cu sfârc sunt înşirate de Ioana Olăhuţ ca
these pastries with nipples are displayed by Ioana Olăhuţ like
în galantar, cu toată splendoarea lor hipnotică). Sânii de aluat
in a shop window, in all their hypnotic splendor). The breasts
cu unt sunt nişte carnozităţi sângerii, nişte sintagme organice
made out of dough with butter are like blood colored meats,
care deschid uşi magice către inconştient - şi înapoi dinspre
organic phrases that open magical doors to the subconscious
el, înspre mintea noastră lucidă. Sânii de patiser sunt cap de
– and backwards from it, towards our lucid mind. The bakery
serie vizuală, un icon care face, în toată candoarea lui, cât tex-
breasts are a visual lead, an icon that’s worth a thousand texts,
te întregi; o vinietă simbolică a întregii expoziţii de faţă.
in all its candor; a symbolic vignette for the entire current exhi-
bition.
Însoţitori ai unui crocodil, sânii tăiaţi ca nişte mici
cupole de carne peste arhitectura fantasmelor noastre, re-
apar. Animalierul e recurent în picturile Ioanei Olăhuţ, fiind
meat domes over the architecture of our fantasies, reappear.
pandantul alegoric al subînţelesurilor pe care le devoalează
The animal is a recurrent element in Ioana Olăhuţ’s paintings,
întotdeauna aluziv, întotdeauna doar pe jumătate, titlurile ei
as the allegoric counterpart of the hidden meanings she only
isteţe, haioase, pline de expresii, sintagme şi mici naraţiuni
just hints at, only partially uncovers, her smart, funny titles, full
implicite, neterminate (titlul seriei Acceleraţia gravitaţională
of idioms, phrases and short implicit narratives, unfinished (the
atacă fetele bătrâne, de exemplu, pe parcursul căreia imaginile
title of the series The Gravitational Acceleration Attacks Old
arată cum calul lui Făt Frumos moare pe drum şi astfel nunta
Maids, for example, which shows how Prince Charming’s horse
mult aşteptată nu mai are loc). E o „vână” teatrală în toată
dies on the way and thus the long-awaited wedding never hap-
această costumaţie animalieră din picturile lui Olăhuţ, chiar
pens). There’s a theatrical streak in all these animal costumes
şi în „sălbăticia” lichidă, scursă, prelinsă a suprafeţelor, amin-
of Olăhuţ, even in the liquid “wilderness”, dripping, oozing, re-
tind de toată acea pânzăraie vopsită de pictorii executanţi a
minding one of all that canvas painted by stage designers for
teatrelor pentru diverse montări de scenă. Vag, se simte ceva
all sorts of theatrical productions. One notices hints of Philip
din Philip Guston în aceste imagini, dar poate mai ales din An-
Guston in these images but, more significantly, of Anselm Kief-
selm Kiefer. Nu Richter, referinţa clară şi obligatorie a picturii
er. Not Richter, a clear and obligatory reference in recent Ro-
masculine în arta românească recentă, ci Kiefer.
manian masculine painting, but Kiefer.
Lucrările Ancăi Brânzaş au, unele, griuri, altele, o anu-
Accompanying a crocodile, the sliced breasts, like tiny
Anca Brânzaş’s works are, some grey, some have a
me „murdărie” şi dezordine de pigment care le apropie puţin
certain kind of “dirty”, disorganized pigment that brings them
de universul gestual, „expresionist” – cum ar spune criticul
closer to the gestural, “expressionistic” universe – as the art
de artă Adrian Guţă - al Ioanei Olăhuţ. Spre deosebire de ea,
critic Adrian Guţă would say – of Ioana Olăhuţ. Unlike her,
însă, Anca Brânzaş compune ansambluri (şi lucrările ei, multe
however, Anca Brânzaş constructs ensembles (and her works,
cu calităţi miniaturale, se pretează la asemenea grupaje) în
many with miniature-like qualities, are well suited for this sort
care vibrează ceva vernacular, folcloric, rural, prin aglomerări
of groupings) in which something vernacular, folkloric, rural vi-
de personaje fără psihologii clare, dar cu înfăţişări tipologice,
brates, through its clustering of characters without clear psy-
ca în fotografiile de familie privite antropologic. Există o vagă
chological structures, but with typological appearances, like
hidoşenie, un nedefinit grotesc, latent, nu manifest, mereu
family photos looked at from an anthropological perspective.
salvate totuşi de o dâră de indubitabilă umanitate: siluete-
There is a vague hideousness, an indefinable grotesque, la-
le par personaje până la urmă simpatice de bâlci, apropiate
tent, not manifest, always rescued by a streak of undeniable
nouă prin umanitatea lor, uneori chiar comice, oferindu-ne un
humanity: the silhouettes are, in the end, like funny fairground
generic spectacol omenesc.
characters, close to us in their humanity, sometimes even
comical, offering us a generic human spectacle.
Peisajul nu a fost, cel puţin până acum, în prim pla-
nul noii picturi româneşti. Portretul, compoziţia cu personaje,
The landscape has not been in the forefront of the
imaginea istorică cu situaţii, naraţiuni, stop-cadre fotografice
new Romanian painting, at least until now. The portrait, the
sau de film – acestea sunt protagonistele scenei, nu genurile
composition with human characters, the historical image with
istoric minore cum sunt peisajul sau natura moartă. (De ace-
narratives and still-frames – these are the protagonists of the
ea imaginile Ioanei Iacob sunt cu atât mai interesante, o fe-
scene, not minor historical genres such as the landscape or the
meie pictor, tânără, care face naturi moarte sexuate, sexoase.
still life. (That is why Ioana Iacob’s images are so interesting,
Dar anticipez.) Albastrul ubicuu, persistent şi dens din peisa-
a young woman painter that creates sexed, sexual still lives.
jele recente ale Ancăi Bodea mă trimite cu gândul la efectul
But I anticipate). The ubiquitous blue, persistent and dens of
de alb-negru, de nonculoare pe care îl obţinea în noua lui fi-
Anca Bodea’s recent landscapes make me think of the black
guraţie franceză (un alt episod, mai timpuriu, al revenirii la
and white effect, of nonocular that the artis Jacques Monory
pictura figurativă în arta euorpeană), artistul Jacques Monory.
managed to obtain in his new French figurative (another, earli-
Nu natura o interesează pe Anca Bodea, ci un anume tip de
er, episode of the return to figurative painting in European art).
imagine pe care genul peisajului, fie el exotic, fie sentimen-
It is not nature that interests Anca Bodea, but a certain kind of
tal, eroic ori familiar (subgenurile ajută toate) o poate naşte.
image that the landscape genre, be it exotic, sentimental, he-
Pădurile acestea de un albastru ca un clar de lună îngroşat
roic or familiar (subgenres help) can give rise to. These forests
şi tranformat în aer dens, sunt populate la Anca Bodea de
rendered in a shade of blue like a clear and thick moonlit night,
structuri artificiale, simili-geometrice, enigmatice şi decor-
transformed into a dens air, are populated in Anca Bodea’s
poralizate ca şi lumina literelor de neon care străbate uneori
works by artificial structures, gemetric-similes, enigmatic and
peisajul intermitent, uncanny. De la interioarele, festinele şi
decorporealised like the lights of the neon letters that some-
oraşele luminate ale ciclurilor anterioare de lucrări, albastru-
times crisscross the intermittent, uncanny landscape. From
rile noilor peisaje dirijează altfel toată gama cromatică a pic-
the interiors, feasts and bright cities of her previous cycles of
turii. Un personaj interesant devine în această nouă ambianţă
works, the blue colors of her new landscapes guide the entire
galbenul, vegetaţia uneori luxuriantă care o „prinde” pe Anca
chromatic range of her paintings. An interesting character in
Bodea acoperind vital compoziţiile; peisajul e inversul natu-
this new ambiance is yellow and the sometimes luxuriant veg-
rii moarte, un peisaj-personaj, cu interioritatea lui, cu haine
etation that “catches” Anca Boldea vitally covering her compo-
franjurate şi suflet misterios.
sitions; the landscape is the opposite of the still life, a charac-
ter-landscape, with its own interiority, with tattered clothing
Oana Năstăsache mizează la rândul ei pe albastru
într-o desfăşurare abstractă de bună calitate. Pete, structuri,
and a mysterious soul.
pattern-uri, câmpuri cromatice, imprimări – în care sesizezi pe
undeva un Ion Pacea bine asimilat sau, cum explică artista,
ity, abstract display. Blotches, structures, patterns, color fields,
cromaticul geometrizant al lui Serge Poliakoff. Albastrurile şi
printsed textures – in which one could notice a well assimilated
roşurile Oanei Năstăsache, excelent aşezate în relaţie une-
Ion Pacea or, as the artist explains, the chromatic geometry of
le cu altele, fac suprafaţa unor picturi-obiect, picturi-panou,
Serge Poliakoff. The blues and reds of Oana Năstăsache, ex-
la scară frecvent mică. Constaţi cât de bine arată abstracţia
quisitely placed in a relation to one another, determine the sur-
în format miniatural. Dar Năstăsache lucrează şi big size şi,
face of picture-objects, picture-panels, often times on a small
de altfel, i se alătură printr-o anume înrudire de limbaj, An-
scale. One comes to realize how good miniature abstraction
drea Tivadar, un alt pictor tânăr despre care, cum se spune în
look. But Năstăsache works big size as well and she is joined,
uzanţa criticilor de artă venerabili, vom mai auzi. Plăcut con-
through a certain linguistic kinship, by Andrea Tivadar, anoth-
trol al suprafeţelor, vocabular abstract în care rezonează de
er young painter we haven’t seen the last of, as venerable art
departe un Richter, cel nefigurativ, şi o cromatică intensă. O
critics would put it. A pleasant control of the surfaces, an ab-
cu totul altfel de abstracţie practică Alexandra Ioana Şerban.
stract vocabulary echoing from afar the non-figurative Richter
E într-adevăr semnificativ cum pictura acestor artiste mi-
and an intense chromatic palette. A completely different kind
grează la scară, trece fără probleme de la format mare la mic,
of abstraction is practiced by Alexandra Şerban. It is indeed sig-
îşi menţine expresivitatea vocabularului indiferent de cadru.
nificant how the works of these young artists can migrate from
Cu Şerban ne întoarcem la o abstracţie cu ireprimabile remi-
scale to scale, passing without a hitch from big to small, main-
niscenţe figurative, dar împăstate, întinate, tulburi. „Necură-
taining their expressivity regardless of frame. With Şerban,
ţenia” urâtă a pânzelor, din care irupe cu putere câte un verde
we return to an abstraction with irrepressible figurative rem-
nebun, ţâşnit din cavităţi obscure, din deschideri vag sordide
iniscences, but thick, sullied, murky. The ugly “uncleanliness”
către ochiul privitorului, trimite la imobilele dezafectate, ba-
of her works, out of which an occasional wild green erupts,
zinele, construcţiile în paragină din care artista extrage acum
bursting from obscure cavities, from vaguely sordid openings
toate fantasmele feminizante ale golului, informului, ale ne-
towards the gaze of the audience, reminds one of the aban-
gativităţii şi minusului convertit în pigment gras şi pictură te-
doned buildings, basins, ruinous constructions from which the
meinică.
artist now extracts all the feminized phantasms of the empty,
Oana Năstăsache also focuses on blue, in a high-qual-
Natura moartă şi arhitectura labirintică a fantasme-
the unformed, of the negative and the „minus” converted into
lor noastre de femei: un porno fără porno. Există aşa ceva?
fat pigment and serious painting.
Există o pornografie nepornografică, dar care totuşi să nu
alunece în libidinosul „respect pentru femeie? Să vezi, să
male phantasms: a porno without porn. Is there such a thing?
simţi, să faci, să te excite o pornografie cu toate ale ei în ea,
Is there an unpornographic pornography that still manages not
din care să nu excluzi nimic, absolut nimic, dar care să nu fie
to slip in the salacious “respect for women”? To see, to feel, to
totuşi porno. Pornografia e singura codificare pe care o avem
make, to be turned on by a pornography with all the elements
pentru ceea ce e porno şi asta e problema. Asumată de femi-
there, without excluding anything from porn but still managing
nistele radicale (poate cele mai interesante în „ţâcneala” lor,
not be porno. Pornography is the only codification that we have
dintre toate), problema s-a pus şi aşa: cum ar fi dacă societa-
for what is porno and that is the problem. Picked up by radical
tea umană nu ar mai produce, consuma şi folosi pornografie?
feminists (perhaps the most interesting in their “wackiness” of
Întrebare de 200 de puncte. Ar dispărea ea? Nu. S-ar duce
them all) the problem was posed like this: how would it be like
altundeva, s-ar întoarce exact acolo de unde a fost extrasă,
if society would stop producing, consuming and using pornog-
eliminată, din interiorul relaţiilor umane obişnuite şi banale
raphy? The million dollar question. Would it disappear? No. It
între femei şi bărbaţi. Pornografia ar ţâşni în timp ce ne bem
would move somewhere else, it would go back precisely where
ceaiul, în timp ce ne întindem unul altuia ziarul, în timp ce aş-
it was extracted and eliminated from, from inside average, ba-
teptăm în staţie; şi atunci, abia atunci, ar fi nepornografică,
nal human relationships between women and men. Pornogra-
dar totuşi ar rămâne ea însăşi. O societate fără categoria se-
phy would burst out as we were drinking our tea, passing the
parată, pusă safe deoparte, a pornografiei (sau prostituţiei) ar
newspaper from one another, as we were waiting in the bus
fi nevoită să şi le trăiască aşa cum sunt ele, cinstit, în chiar
stop; and then, only then, would it be unpornographic, but still
relaţiile umane curente şi „normale”, între noi, în mijlocul nos-
remain the same. A society without a separate category of por-
tru. Feţele orgasmatice, posturile sexuale, corpurile în coitus,
nography (or prostitution), safely tucked away, would be forced
tot mirosul de sex care răzbate vizual de sub aburul care aco-
to live them out precisely as they are, with honesty, in the cur-
peră mereu acuplările din picturile Ioanei Iacob trimit la, cum
rent, “normal” human relationships, amidst us. The orgasmic
să-i spui altfel, nici ea, artista, nu îi spune altfel, decât melan-
faces, sexual positions, bodies in coitus, the smell of sex that
colie. Nu întâmplător, lucrări mai vechi ale Ioanei Iacob sunt
seeps through the visual haze that always covers the sexu-
naturi moarte, sensibile şi abrupte în acelaşi timp, cu obiecte
al couplings in Ioana Iacob’s paintings make one think, as the
de toaletă feminine: o pădure de rujuri, de exemplu. Obiecte
artist herself calls it, melancholy. Not by chance Ioana Iacob’s
feminine: o banană pe fond albastru, de exemplu. Vanitas şi
older works are delicate, yet abrupt still lives with feminine
melancolie; scenă de sex ca o natură moartă. Melancolia e
toiletries: a forest of lipsticks, for example. Feminine objects: a
un nume de cod imperfect, inadecvat, deja bătrân şi destul
banana on a blue background, for example. Vanity and melan-
de uzat şi feminizat pentru toate astea. Dar printre singurele
choly; sex scene like a still life. Melancholy is a code word for all
Still life and the labyrinthine architecture of our fe-
convenţii pe care le avem atunci când vrem să numim acel
of these, imperfect, inadequate, already old and tattered and
porno fără porno, direct şi ambiguu în acelaşi timp, ca unele
feminized. But it is among the only conventions that we have
imagini ale Ioanei Iacob neclar gay, afrodisiace. Directe şi am-
when we want to name that porno without porn, straightfor-
bigue totodată ca moartea.
ward and ambiguous at the same time, like some of Ioana Ia-
cob’s unclearly gay, aphrodisiac images. Straightforward and
Nimic mai diferit de lumea tandră, soft a Ancăi Badea,
în interioarele căreia cupluri adolescentine sunt surprinse în
ambiguous as death.
momente de intimitate. Ei le piaptănă lor părul, ele stau în-
tinse pe paturi, ei doi se ating uşor în începuturi de îmbrăţi-
world of Anca Badea, in which adolescent couples are caught in
şări. Cu totul altceva. Şi la Anca Badea şi la Teodora Axente
intimate moments. Boys comb girls’ hair, girls lounge on beds,
lucrurile se confirmă: a şti că poţi să acoperi o suprafaţă, să
they touch softly in the beginnings of an embrace. Something
contruieşti o compoziţie, să aşezi nişte figuri umane care să
completely different. Both with Anca Badea and Teodora one
stea plauzibil într-un ambient. Să croieşti o imagine e foarte
get confirmation: to know how to cover a surface, how to con-
la îndemâna acestui tip de artist; cu totul altceva e ce faci mai
struct a composition, to place human figures sitting realistically
departe. Modul acesta de a profesa pictura, de a gândi şi de
in an environment. Creating an image comes easy to this type
a se raporta la artă îl întâlnesc adesea în mediul artistic de
of artist; what you do afterwards is an entirely different matter.
la Cluj. Nu tehnica sau meşteşugul sunt chestiunea; ele nu
This kind of work in painting, of thinking and relating to art I
sunt de regulă o problemă, artistele şi artiştii de felul acesta
see quite often in the art world of Cluj. It’s not about technique
pot picta orice. Şi ei ştiu asta. Miza e dincolo, altundeva. De
or craft; these are not issues, the young artists of this kind
pildă, am văzut-o pe Teodora Axente cu binecunoscutele al-
can paint anything. And they know it. The stakes are beyond,
bume ale marilor realişti ruşi deschise pe masă: Levitan, Re-
somewhere else. For example, I saw Teodora Axente with the
pin, Serov. Nu o deranjează că Borremans transpare strident
well-known albums of great realist Russian painters open on
prin pictura ei, dimpotrivă, îşi asumă matur filiaţia şi e dispusă
her desk: Levitan, Repin, Serov. It doesn’t bother her that the
să o consume, să o pună la lucru până la epuizare, până la
influence Borremans is jarringly noticeable in her paintings, on
arderea completă a acestei etape, una din multele care vor
the contrary, she maturely embraces this relationship and is
urma. Nu doar ruşii, ci şi olandezii de secol XVII se întrezăresc
willing to consume it, to work it until it is exhausted, until this
în picturile Teodorei Axente (ei răzbăteau deja şi în realismele
stage is completely burned out, one of many that are to follow.
ruşilor de secol XIX, fascinaţi toţi de Rembrandt).
Not just the Russians, but also the 17th century Dutch can be
Poate e nefiresc şi inadecvat să vorbeşti despre
spotted in Teodora Axente’s works (they were already notice-
pictura lui Ioan Sbârciu, după toate astea. Şi nu înaintea lor.
able in the 19th century Russian realists’ works, who were fas-
Sbârciu e spiritul tutelar al grupajului tuturor acestor artiste,
cinated by Rembrandt).
pe care le-a format într-o etapă ori alta a educaţiei lor artis-
tice. Dar el e totodată, în ciuda notorietăţii numelui său, un
the work of Ioan Sbârciu after all this. And not before them.
This has absolutely nothing to do with the tender, soft
Perhaps it is strange and inadequate to speak about
pictor al cărui univers, uriaş, matur, subtil, rămâne încă să
Sbârciu is the spiritual leader of this group of artists, which he
fie (re)descoperit. Proximitatea picturii tinere feminine, pe
has guided in one stage or another of their artistic education.
care el însuşi a provocat-o, face evidenţa unui paradox: cu
But despite the notoriety of his name, he is a painter whose
cât pictura artistelor de faţă e (şi poate că vrea să fie) mai
universe, gigantic, mature, subtle, remains to be (re)discov-
masculină, în sensul forţei, pregnanţei, ambiţiei şi tenacităţii,
ered. The proximity to young feminine painting, which he him-
cu atât abstracţia lui Ioan Sbârciu, mai ales multe în ultimele
self provoked, points towards a paradox: as the young female
lui lucrări, îşi dă voie să fie mai feminină, mai fină şi delicată,
artists’ works is increasingly masculine (and perhaps wants to
o abstracţie de rafinament şi atenţie, pentru care termenul,
be), in the sense of force, poignancy, ambition and tenacity, so
dacă nu ar fi o stranie caracterizare pentru un pictor atât de
Ioan Sbârciu’s abstractions, especially his latest works, allow
masculin altminteri de-a lungul carierei lui (pictură abstractă
themselves to be more feminine, more gentle and delicate, a
big size, etc), termenul ar fi „liric”. Asta poate mai ales în vir-
refined, meticulous abstraction, for which the term would be,
tutea moliciunii şi fineţei de pluş, de puf plutitor pe pânză,
if it were not a strange characterization for a painter who has
de efect catifelat ca de pastel pe care o păstrează multe din
been, otherwise, so masculine during his career (big size ab-
picturile lui abstracte. Artistele sunt promiţătoare şi ferme,
stract painting etc.), the term would be “lyrical”. This probably
„nervoase”, uneori demonstrative; „maestrul” e matur, chib-
by virtue of the velvet or feather-like softness and delicacy that
zuit şi statornic. Masculin şi feminin. Cine pe cine consacră,
floats on his canvases, the softness effect of pastels that many
de fapt, în expoziţie?
of his abstract paintings retain. The young female artists are promising and determined, spirited, sometimes demonstrative; the “master” is mature, wise and constant. Masculine and feminine. Who is establishing whom, in fact, in this exhibition?
Adriana Oprea
Adriana Oprea
critic de artă și curator
art critic and curator
Muzeul National de Artă Contemporană București
The National Museum of Contemporary Art Bucharest
Oana Năstăsache
„Rafinament, acurateţe, intuiţie, diversitate, simplitate sunt probabil cei mai adecvaţi termeni care odată asociaţi cu percepţia vizuală îmi descriu lucrările.”
n./b. 1991 Galaţi, trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca/lives & works in Cluj-Napoca oananastasache@yahoo.com
“Refinement, accuracy, intuition, diversity, simplicity are probably the most suitable terms to describe my works by associating them with visual perception. “
Blue rectangle, acril pe pânză imprimată/acryl on textile, 24x18cm, 2014
Construction of color and form, acril pe pânză imprimată/acryl on textile, 30x25cm, 2014
Three lines in three squares, acril pe pânză imprimată/acryl on textile, 40x40cm, 2014
Andrea Tivadar
„Pictura mea abordează o zonă intimistă de raportare şi manifestare a artistului în relaţie cu procesul de construcţie conceptuală şi tehnică al unei imagini pur picturale.”
n./b. 1991 Satu-Mare, trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca/lives & works in Cluj-Napoca andreea_tivi@yahoo.com
“My works explore an intimate zone of the artist`s own close up and acting upon the conceptual and technical construction of a pure pictorial image.”
Color patette I, ulei pe lemn/oil on wood, 41x33cm, 2014
Transitions, ulei pe pânză/oil on canvas, 40x30cm, 2015
Untitled, ulei pe pânză/oil on canvas, 100x70cm, 2015
Teodora Axente
„Văd jocul ca pe o evadare, cine poate să îmi spună că lumea pe care o construiesc nu e cea reală?”
n./b. 1984 Sibiu, trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca / lives & works in Cluj-Napoca teodoraaxente@yahoo.com
“I see the game as an escape, who can prove to me that the world I build is not the real one?”
Play with shadow, ulei pe pânză/oil on canvas, 134x145cm, 2015
Ambra II, ulei pe pânză/oil on canvas, 154x122cm, 2013
The Envy, ulei pe pânză/oil on canvas, 64x51cm, 2015
Anca Brânzaş
„Arta e libertate personală.”
n./b. 1986 Oradea, trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca/lives & works in Cluj-Napoca branzasanca@yahoo.com
“Art is personal freedom.”
Afternoon, ulei pe farfurie de tablă/ oil on tin plate, 20cm, 2015
The daughter, the mother and the doll, ulei pe pânză/oil on canvas, 15x8cm, 2014
Night bathing, ulei pe pânză/oil on canvas, 120x90cm, 2015
Anca Badea
„În viziunea mea, iubirea - alături de vise, credinţă şi artă - oferă omului un refugiu împotriva cruzimii existenţei istorice, conferind vieţii starea de graţie a transcenderii.”
n./b. 1987 Braşov, trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca/lives & works in Cluj-Napoca anca.ioana.badea@gmail.com
“In my vision, love, together with dreams, faith and art, offer to humans a shelter to the cruel historical existence, conferring life the grace state of the transcendental.”
Lovers I, ulei pe pânză/oil on canvas, 30x24cm, 2015
Girl in blue dress, ulei pe pânză/oil on canvas, 41x33cm, 2013
Fantastic morning, ulei pe pânză/oil on canvas, 38x52cm, 2014
Ioana Iacob „Având o formare academică în pictură, interesul meu în acest mediu trece din simpla lui implementare în chestionarea şi testarea lui cu pasiune şi, da, cu afecţiune, jucându-mă cu el şi încercând a-l înţelege ca o formă cultă de artă mai degrabă decât ca o senzuală prezentare a materiei (deşi încă cred ca aceasta este una dintre cele mai şarmante calităţi ale picturii). Aşadar, mă regăsesc atât în pictură cât şi în instalaţie, ca astfel să întrezăresc deplinul şi infinitatea vizualului, pentru a confrunta, şicana aşteptările generate de social ale publicului, că arta ar trebui să ofere o încântare senzuală şi uşor-uluitoare.”
n./b. 1987 Cluj-Napoca, trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca/lives & works in Cluj-Napoca ioaiacob@yahoo.com
“Having an academic background in painting, my interest in this medium extends beyond simply deploying it and into passionately and, yes, affectionately question it, test it, play with it and try to understand it as a culturally informed mode of art, rather than just sensuous deployment of matter (although I still hold this to be one of painting’s most touching charms). Therefore, I resort to both painting and installation to concomitantly glimpse at the forcefulness and the limitedness of the visual, to confront and tease the publics’ socially generated expectation that art should provide sensual and mind-boggling illusion or enchantment.”
Untitled, instalație/instalation, dim. variabile/ site-specific, 2015
Untitled, ulei pe pânză/oil on canvas, 16x25cm, 2015
Untitled, ulei pe pânză/oil on canvas, 18x28cm, 2015
Alexandra Ioana Şerban
‚„Alterarea teritorială privită dinlăuntrul sinelui oferă un aspect misterios al timpului. Este ca şi cum eul se închide în sine, suspendat fiind între trecut şi viitor. Peisajul devine astfel unul al probabilităţii, atât cât privitorul decide să îl contemple şi nu doar să îl privească, confruntând mereu instabilitatea şi fragilitatea mediului exterior.’’
n./b. 1987 Deva, trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca/lives & works in Cluj-Napoca ale_serban_ioana@yahoo.com
‘Territorial alteration seen from the inside, offers a mysterious sense of time. As if « the self » is enclosed, suspended between past and future. Thus, landscape becomes a probability as long as the viewer decides to contemplate it and not just to view it, always confronting the instability and fragility of the exterior environment.
Untitled, ulei pe pânză/oil on canvas, 88x109cm, 2014
Solaris, ulei pe lemn/oil on wood, 9x22cm, 2015
Lightness, ulei pe pânză/oil on canvas, 128x188cm, 2015
Anca Bodea
„Definiţia picturii pare la îndemână însă nu sunt cuvintele cheia acestei definiţii. Pentru mine, pictura e cea care defineşte cuvinte şi concepte. Pictura e încă sieşi suficientă, încă are forţa de a « vorbi » pentru ea. Şi încă o face.”
n./b. 1982 Cluj-Napoca, trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca/ lives & works in Cluj-Napoca ancabodea28@yahoo.com
“Painting seems easy to define but words are not a priority in its definition. To me, painting is defining words and concepts, not the other way around. Painting is still self-sufficient; it still has the power to “speak” for itself. It still does.”
Electric tree, ulei pe pânză/oil on canvas, 150x150cm, 2015
I became you II, ulei pe pânză/oil on canvas, 45x55cm, 2013
The blue armchair, ulei pe pânză/oil on canvas, 135x135cm, 2011
Ioana Olăhuţ
“Picturile mele recente au ca punct de pornire o serie de concepte preluate din psihiatrie şi psihanaliză. Stucturate pe binomul mortido/libido, energie creatoare/ energie distructivă, care par a ne genera acțiunile la nivel inconștient, îmi oferă o plajă largă de cercetare, cu accent pe relațiile umane, zonă care s-a aflat mereu în centrul preocupărilor mele ca artist vizual.”
n./b. 1979 Cluj-Napoca, trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca/lives & works in Cluj-Napoca olahutza@gmail.com
“My recent works have as a starting point a series of psychiatric and psychoanalyze concepts. Structured onto the binomials mortido/libido, creative energy/destructive energy that seem to be able to generate our action on an unconscious level, they offer me a large research scale, with an accent on human relations, a zone that has always been a mid-ground of my concerns as a visual artist.”
Catalan delice, ulei pe pânză/oil on canvas, 120x100cm, 2012
The trilogy of the open space, ulei pe pânză/oil on canvas, 205x120cm, 2014
Two monks in front of my window, ulei pe pânză/oil on canvas, 185x98cm, 2014
Ioan Sbârciu
„Asemenea lui Don Quijote, artistul încearcă să-și impună propriile legi pentru a face o lume mai bună. În pictură, ca în iubire, orice este posibil.”
n./b. 1948 Feldru, trăiește și lucrează în Cluj-Napoca / lives & works in Cluj-Napoca ioansbarciu@gmail.com
“Like Don Quixote, the artist is trying to compel his own laws in order to make a better world. In painting, as in love, anything is possible.”
The Rape of Europa, tehnică mixtă pe panză/ mixed media on canvas, 200x150cm, 2014
Don Quijote, tehnică mixtă pe panză/ mixed media on canvas, 200x150cm, 2014
Transylvanian Landscape, tehnică mixtă pe panză/ mixed media on canvas, 120x78cm, 2013