MAI APROAPE 4

Nr.4 Decembrie - 2010

MAI APROAPE

Revistã pentru pãrinþii, profesorii, elevii ºi prietenii Liceului Waldorf Timiºoara

2

MAI APROAPE / Decembrie 2010

“Tãmãduitor este ca în oglinda sufletului omenesc sã trãiascã întreaga comunitate ºi în comunitate sã trãiascã fiecare suflet în parte.” (Rudolf Steiner)

EXPRESS-UL RUDOLF STEINER Aniversarea a 150 de ani de la naºterea sa Rudolf Steiner s-a nãscut cel mai probabil într-o garã, a crescut în alte douã gãri ºi ºi-a petrecut multe ore din viaþa sa în trenuri ºi sãli de aºteptare. A citit sute de cãrþi cât timp cãlãtorea, scria scrisori în vagoanele care se zgâlþâiau ºi ºi-a pregãtit conferinþele cât timp stãtea alãturi de alþi pasageri. Chiar de la începutul pregãtirilor pentru aniversarea a 150 de ani de la naºterea lui Rudolf Steiner, viaþa de cãlãtor a devenit o temã simbol.

Cu cinci luni înainte de aniversare va circula un tren "Rudolf Steiner Express", un tren care va aduce împreunã oameni din întreaga lume, oferind o ºansã unicã de a explora urmele fondatorului antroposofiei.

Cãlãtoria aniversarã din 24-28 februarie 2011 va trece prin staþiile în care Rudolf Steiner ºi-a petrecut copilãria ºi tinereþea, localitãþi în care vor avea loc multiple evenimente conexe (Köln - Germania, Kraljevec - Croaþia, Viena - Austria). Trenul aniversar este primul proiect de acest gen. Existã posibilitatea de a vã înscrie acum. Gãsiþi toate informaþiile necesare la: www.rudolf-steiner-2011.com.

E vremea colindelor din nou! Bazarul de Crãciun ne bate-ndrãzneþ la uºã. Se întoarce în fiecare an.

Bazarul de Crãciun ºtie cã uºa acestei case îi este mereu deschisã. E aºteptat de copii ºi bunici, de cãtre dascãli ºi pãrinþi. În acest an nu tremurã de frig. Poartã straie de lânã cu drag pâslãrite ºi carã tolba cu poveºti dupã el. În jurul lui, aroma de turtã dulce ºi scorþiºoarã. Când îi este sete, soarbe din ceaºca de ceai ºi se odihneþte-ntr-un colþ. Priveºte cu drag la toþi cei ce i-au pregãtit steluþe, brãduþi, felicitãri ºi brãþãri. Îi plac ºi portocalele în care copiii au împãnat cuiºoare, ºi care acum aratã precum Arici Pogonici. ªi lumânãrile de cearã îi plac. ªi le imagineazã arzând în Noaptea Sfântã de Crãciun ºi copii alergând în jurul lor.

Bazarul de Crãciun a sorbit ºi ultima picãturã de ceai.

Toþi ochii privesc la copiii ce colindã domol. Se ridicã încet ºi pãºeºte spre uºã zâmbind. Ar trece ºtrengar pe la garderobã sã ia niscaiva haine cu el! Dar nu o face. Porneºte la drum ºi gândeºte: "Ce straie-mi vor pregãti în 2011?"

Adina Þepeluº

Bazarul de Craciun Liceul Waldorf Timisoara 10 decembrie 2010 MAI APROAPE / Decembrie 2010

3

“Salut colegii mei mai mari, experimentaþi în ale balurilor, dar ºi pe cei mai mici, viitorii participanþi.

Andrada îmi dã cuvântul, sperând probabil cã pot fi mai obiectivã în a vã relata evenimentul, decât ea, învingãtoarea.

Organizatorii din clasa a-XII-a au ales probe diverse: dans, karaoke, întrebãri de culturã generalã ºi o probã a curajului.

Dupã o îndelungatã pauzã (aºa cum ni sa pãrut nouã), în care juriul a analizat prestaþiile noastre, timp în care noi am urmãrit dansul oriental prezentat de trupa de dans coordonatã de Carla, colega noastrã, precum ºi încã alte douã trupe de dans modern, a venit ºi cel mai aºteptat moment, premierea, care a rãsplãtit, nu ºtiu dacã a ºi mulþumit, pe toþi participanþii. În concluzie, cel mai important lucru nu au fost premiile, ci drumul parcurs, adicã participarea.”

Ateliere Poveste Tombola Bufet Standuri cu vanzare Atelier muzical Waldorf Cafe

Andrada Bejan ºi Francesca Budur clasa a IX-a

MAI APROAPE / Mai 2010

BALUL BOBOCILOR Nu-mi vine sã cred! Sunt la liceu! Sunt boboc!

Vãd lumea dintr-o altã perspectivã? Nu, nici pe departe…

Vreau mai multe drepturi? Cum sã nu, doar mã apropii cu paºi repezi de majorat…

Despre ce vroiam sã vorbesc? A, da!

Tocmai a avut loc Balul Bobocilor, în data de 10.11.2010. Am dansat, ne-am distrat, am fãcut show… ºi ce sã vezi, la sfârºit ne-am ales ºi cu câte o diplomã.

Pe diploma mea scria: ”Miss Boboc 2010”. Am fost atât de entuziasmatã... simþeam cã plutesc…

Dupã o searã întreagã în care am zâmbit ºi am dansat, fiind evaluaþi de cãtre juriu pe baza probelor, am primit ºi premiile, fie ele mari sau mici. Se pare cã repetiþiile au avut ºi ele rolul lor.

A fost un bal excepþional. Simþeam fiori pe ºira spinãrii de fiecare datã când mã uitam zâmbind la public ºi la juriu (am zâmbit toatã seara… ca sã vã faceþi o idee).

A! Am uitat sã vã spun ceea ce probabil v-aþi întrebat încã de la început: unde a avut loc balul? Balul s-a desfãºurat în clubul No Name.

Eu consider cã a fost o experienþã de neuitat ºi sper cã ºi colegii mei s-au simþit la fel de bine ca mine. ªtiþi ce?... oare aº putea?… desigur cã da…. Aº putea chiar acum sã o întreb pe o colegã de-a mea ce pãrere are despre bal.

Francesca îþi dau cuvântul:

5

MAI APROAPE / Mai 2010 MAI APROAPE / Februarie

3

“Salut colegii mei mai mari, experimentaþi în ale balurilor, dar ºi pe cei mai mici, viitorii participanþi.

Andrada îmi dã cuvântul, sperând probabil cã pot fi mai obiectivã în a vã relata evenimentul, decât ea, învingãtoarea.

Organizatorii din clasa a-XII-a au ales probe diverse: dans, karaoke, întrebãri de culturã generalã ºi o probã a curajului.

Dupã o îndelungatã pauzã (aºa cum ni sa pãrut nouã), în care juriul a analizat prestaþiile noastre, timp în care noi am urmãrit dansul oriental prezentat de trupa de dans coordonatã de Carla, colega noastrã, precum ºi încã alte douã trupe de dans modern, a venit ºi cel mai aºteptat moment, premierea, care a rãsplãtit, nu ºtiu dacã a ºi mulþumit, pe toþi participanþii. În concluzie, cel mai important lucru nu au fost premiile, ci drumul parcurs, adicã participarea.”

Andrada Bejan ºi Francesca Budur clasa a IX-a

6

MAI APROAPE / Decembrie 2010

ABSOLVENTUL LICEULUI WALDORF

Mã numesc Ana ºi am fãcut parte din prima generaþie a Liceului Waldorf.

Chiar zilele trecute mã gândeam cã au trecut deja trei ani de la absolvirea facultãþii… deci ºapte de la absolvirea liceului. ªi cântã inima în mine când vãd cum creºte ºi înfloreºte o ºcoalã ºi un sistem de învãþãmânt la care mulþi au întors spatele atunci când o mânã de oameni au deschis curioºi drumul spre o educaþie complexã. Au vrut sã depãºeascã graniþele informãrii ºi ale dictãrii. Suflete puternice au dus un vis la împlinire! ªtiu de unde s-a pornit. Eram poate, prea micã sã înþeleg la ce contribui. N-a fost uºor, dar a fost frumos! Iar greul care a trecut, ne-a învãþat sã dãm lucrurilor o altã valoare.

Povestea mea de elev a început, de fapt, la Liceul de Muzicã Ion Vidu. Dupã ce am trecut acolo ºi de clasa I ºi de a II-a cu brio, am repetat clasa a II-a la ºcoala Waldorf. De ce? Credeþi-mã cã mi-a fost

destul de greu sã explic fiecãruia în parte cã nu repet clasa pentru cã nu am învãþat sau cã nu am fost cuminte, ci pentru cã mama vrea sã mã înscrie la o ºcoalã care “nu are clasa a III-a”. De ce sã mã înscrie fix acolo? Pentru cã se învaþã altfel, e mai “uºor”.

Cuvântul de fapt era “plãcut”. Dar ce ºtiam eu sã explic colegilor de joacã sau celor de la Muzicã?

“Aaa, e ºcoalã de handicapaþi!”, ziceau ei, parcã luminaþi! Iar eu rãmâneam trãsnitã.

Acum râd când mã gândesc… dar atunci nu-mi venea sã râd. Trecea însã repede, când mã apucam sã împletesc ºnururi colorate, sã desenez forme, nu contururi pe caietele de clasã, sã scriu cu creioane colorate, sã cânt cu toatã clasa, nu sã învãþ de una singurã cum sã solfegiez o partiturã.

Bãteam drum lung ca sã ajungem la ºcoalã. Þi pãrinþii nu aveau maºini. Tramvaiele ºi autobuzele nu circulau atât de des. Uneori nu circulau deloc ºi trebuia sã mergem pe jos, fie iarna, fie vara. În schimb câºtigam timp de "chiþãit" împreunã cu colegii. Mergeam o bunã parte împreunã spre casã ºi ne distram de minune! Dacã am fi mers la ºcoalã din cartier, unde mai era aventura?

Orele de clasã s-au þinut de-a lungul anilor în patru ºcoli diferite, pânã sã avem propria noastrã clãdire. ªi am schimbat ºi profesori ºi diriginþi de ni s-au învârtit ochii în cap. Eh, nu pot sã mã plâng. Era foarte interesant de fiecare datã când apãrea cineva nou. Probabil cã în felul acesta am avut ºanse mai mari sã ne dezvoltãm calitãþile sociale. ªi e chiar mai frumos sã te gândeºti cã mai mulþi oameni au contribuit la începuturile acestei ºcoli: profesori, copii, pãrinþi, bunici ºi alte rubedenii. Toþi am pus mâna ºi am fãcut fiecare cât am putut. Unii au putut foarte mult! Atât de mult încât acum e pe cale sã înceapã al 19-lea an din viaþa ºcolii Waldorf din Timiºoara. Frumoasã vârstã.... eu la 19 ani... mã rog, asta nu vã mai povestesc.

Acum însã, sunt plecatã în lume, în cãutarea propriei mele ºcoli. Târziu? Mi s-a spus cã nu e niciodatã târziu pentru niciun fel de încercare. ªi am fãcut parte dintr-un mare exemplu: începuturile unui vis acum împlinit.

Nu mã descurajez în faþa obstacolelor! Le depãºesc, pentru cã sunt atât de puternicã pe cât îmi propun sã fiu, ºi continui cãlãtoria pe un drum (cu suiºuri ºi coborâºuri) care mã va duce exact acolo unde îmi doresc sã fiu. Pentru cã ºtiu sã visez. Îndrãznesc sã greºesc ºi învãþ din propria experienþã. Lupt pentru a fi EU. Ana Trif

MAI APROAPE / Decembrie 2010

PREDAREA CRISTALULUI Anul ºcolar 2009-2010 nu a fost mai prejos decât restul anilor ºi a pregãtit, conform tradiþiei, o micã festivitate în cinstea plecãrii clasei a XII-a. Deºi ne este greu sã ne despãrþim de o clasã, încercãm sã ne aducem aminte, de fiecare datã, cã dincolo de un sfârºit este un nou început ºi o aventurã care ne aºteaptã. În tot acest timp în care noi am trãit alãturi de ei, i-am vãzut cum progreseazã de la an la an, cum se creeazã multe legãturi între ei, evoluând cãtre un întreg. Dar timpul nu i-a lãsat sã finalizeze acest proces ºi a spus: "STOP! E timpul sã evoluaþi individual!". Pe de o parte ne întristeazã, dar pe de altã parte realizãm cã uneori sunt necesare anumite sacrificii pentru a obþine împlinirea.

Cristalul a fost înmânat urmãtoarei clase.

Acum acest cristal, ce simbolizeazã predarea ºtafetei, aºteaptã ca în fiecare an, sã fie dat mai departe, ca sã se pãstreze aceeaºi tradiþie de ani buni.

Robert Floria clasa a XII-a

7

JURNAL DE CÃLÃTORIE - GRECIA

8

MAI APROAPE / Decembrie 2010

Când am plecat, a fost multã lume la autocar ºi am aºteptat mult pentru cã Alexandru n-a ºtiut unde sã vinã ºi s-a dus la ºcoalã. Am urcat toþi în autocar ºi am pornit spre Metro sã-l luãm pe Alexandru ºi punga mea de mâncare de la bunicul meu, pe care am uitat-o acasã. ªi abia atunci am pornit, în sfârºit, spre Grecia! În autocar a început sã mã doarã capul, pentru cã aveam ultimele locuri din spate ºi era foarte cald, iar Ioana, care stãtea lângã mine, s-a dus în faþã ºi a luat o pastilã pentru mine, de la care mi-a trecut. Mihai ºi Daniel au adus un C.D. cu mai multe filme ºi ne-am uitat toþi, dar dupã câteva, cei mai mulþi au adormit.

Dimineaþa, autocarul a oprit la un magazin de unde neam cumpãrat câte ceva ºi-am plecat apoi mai departe. Pe drum, am mai oprit o datã ºi încã de douã ori, iar dupã ce am mai mers un pic am vãzut deja marea ºi ne-am bucurat tare, tare ºi apoi am ajuns în Olympic Beach, la hotel. Aici am aºteptat sã vinã administratorul sã ne deschidã, dupã aceea am intrat în camere ºi ne-am uitat. Camerele erau frumoase! Aveam ºi bucãtãrie ºi-un dulap ºi baie ºi terasã, iar Ioana a pozat totul. Eu stãteam în camerã cu Ioana ºi dna Cora. Dupã ce Ioana a pozat tot, ne-am apucat sã despachetãm ºi când am terminat, ne-am adunat toþi în curtea din spate sã o vedem, dupã care am mâncat ºi neam jucat.

A doua zi, am plecat cu toþii la plajã, unde d-na Cora a organizat un concurs de castele, pe care nu l-a câºtigat nicio grupã. Dupã-masã ne-am odihnit puþin, ºi am plecat la plimbare, ne-am oprit într-un parc unde neam jucat un pic, am mers la magazine sã vedem ce-i pe acolo ºi seara ne-am întors, am mâncat cina ºi ne-am dus la culcare.

A treia zi, de dimineaþã am plecat spre Paralia Katerini, staþiunea de lângã. Acolo am stat toatã ziua; am studiat preþurile ºi obiectele de pe acolo ºi câþiva dintre copii s-au jucat în jurul unei construcþii din piatrã. Seara, ne-am dus toþi la un restaurant, dupã care ne-am întors la hotel, am fãcut duº ºi ne-am culcat.

Ziua cealaltã dupã micul dejun am fãcut lecþii si repetiþii pentru serbarea de sfârºit de an ºcolar, apoi neam dus tot în Paralia Katerini ºi la medic, pentru cã pe Iasmina o dureau urechile. D-na Cora a rãmas cu ea la doctor, iar noi ne-am dus într-un restaurant, pentru cã a început ploaia ºi apoi au venit ºi ele. Lili, mama lui Mihai ºi Daniel a plecat nu ºtiu unde ºi când a venit înapoi neam dus într-un magazin cu scoici, cãni, perle, inele ºi ºepci. Dupã aceea, a ieºit soarele ºi ne-am dus la plaja din Paralia Katerini, dar Iasmina nu putea intra cu capul în apã pentru cã ºi-a pus picãturi în urechi. Aºa cã eu am stat cu ea pe mal ºi am fãcut o groapã. Ceilalþi copii au intrat puþin în apã, dar nu au stat mult pentru cã erau meduze. Pe Flavian l-a muºcat una. O meduzã mare a rãmas pe mal ºi d-na Cora a gãsit-o. Apoi ne-am ºters ºi am plecat înapoi la hotel.

A cincea zi, de dimineaþã, am plecat cu autocarul la Meteora, unde am vizitat douã biserici.

Aproape toþi ne-am cumpãrat cãrþi despre Meteora ºi cine a vrut, a fãcut poze, dupã care ne-am dus la mare ºi ne-am întors la hotel sã mâncãm prânzul. Dupã aceea ceilalþi sau dus împreunã cu mãmicile la plajã, dar eu cu d-na Cora am mers la cumpãrãturi, în magazine, fãrã sã ºtie nimeni.

În a ºasea zi am plecat cu autocarul la Skiatos, într-un port unde am vãzut stele de mare ºi am plecat cu nava. Mai târziu, cãpitanul Kostas a început sã danseze, noi dansam cu el ºi dacã greºeam ne lovea uºor, cu un bãþ de bambus, peste picioare. Cãpitanul Kostas i-a pus pe toþi copiii în mijloc ºi pe adulþi într-un alt cerc mai mare, iar copiii lui, douã fete gemene ºi doi bãieþi gemeni, erau ºi ei cu noi, iar una dintre fete ne dãdea sã bem suc în timpul dansului. Când adulþii nu fãceau ceva bine cãpitanul Kostas le lua bãutura ºi striga: "Metaxa". Apoi ne-am luat dresurile pe noi, nava s-a oprit într-un port, am coborât de pe ea, ne-am dus la o bisericã unde am mâncat sandwiciuri, ne-am aprovizionat cu apã ºi am aprins lumânãri. Neam întors la navã, unde am continuat dansurile, am înconjurat insula, am mers pe Cucunaries ºi am intrat în apa care era foarte curatã însã nisipul, la umbrã, era plin cu crenguþe. Eu ºi Iasmina am cãutat bancuri de peºti, dar am vãzut ºi bãrci scufundate. Dupã câteva ore, ne-am întors la hotel ºi dupã cinã ne-am dus la petrecerea în pijamale a Larisei, unde ne-am fãcut pãrul, unghiile ºi buzele, dar la 12 noaptea a trebuit sã mergem la somn.

Duminicã, dupã micul dejun, ne-am fãcut toþi bagajele ºi la ora 13 ºi ceva am plecat sã lãsãm bagajele ºi pânã la 18.30 am stat la plajã. Un mic grup dintre noi a mers sã cumpere pokemoni mici, de jucãrie, în timp ce ceilalþi au fãcut baie în mare. Ultima. D-na Cora a împãrþit niºte premii, eu cu Ioana am primit premiul pentru cea mai dezordonatã camerã... La 18.30 am plecat la autocar ºi pe drum ne-am jucat, iar a doua zi am ajuns acasã în Timiºoara.

Pentru mine excursia în Grecia a fost foarte frumoasã, am râs, ne-am bucurat, ne-am bãlãcit în mare. A fost cea mai frumoasã excursie a mea, pentru cã am fost cu colegii mei ºi cu d-na Cora.

Sonia, clasa a V-a

10 MAI APROAPE /

Decembrie 2010

PÃRINTE WALDORF Au trecut abia trei luni din primul meu an de Pãrinte Waldorf ºi sunt extrem de încântat de acest lucru.

Am ales aceastã ºcoalã dintr-un motiv foarte simplu: doresc pentru copilul meu o educaþie deosebitã.

Chiar de la început m-am simþit ca într-o familie, ºi nu mã refer aici doar la noi, pãrinþii din clasa noastrã, care oricum ne-am apropiat repede unii de alþii ºi am renunþat urgent la formalitãþi, ci mã refer la întreaga ºcoalã, de la dascãli la director, de la administrator la paznic. Întotdeauna faptele se aud mai tare decât orice vorbe, ºi ceea vreau sã las sã vorbeascã sunt câteva din lucrurile ce le-am observat în aceste trei luni.

Am vãzut, de exemplu, preocuparea ieºitã din comun a educatorilor, dupã standardele obiºnuite, pentru fiecare copil în parte ºi pentru ei ca ºi grup.

Am vãzut o mulþime de pãrinþi dornici sã înveþe lucruri noi ºi sã se dezvolte cot la cot cu copiii lor.

Aceastã familie de dascãli, pãrinþi, copii ºi membrii ai Fundaþiei Rudolf Steiner dã tot ce are mai bun pentru a face Liceul Waldorf Timiºoara sã fie o ºcoalã de elitã, iar mobilizarea incredibilã de care dã dovadã, fie cã e vorba de repararea gardului

ºcolii, amenajarea curþii, plantarea de pomi sau de dezvoltarea pe termen lung, cum ar fi proiectul Campus Waldorf, vorbeºte de la sine.

Cât despre procesul educaþional, ce pot sã spun e doar cã fiul meu merge în fiecare zi cu plãcere la ºcoalã, nu îºi rupe degetele fãcând bastonaºe (cum fãceam eu când eram în clasa I), ci învaþã totul prin jocuri ºi poveºti; la începutul ºcolii era afon, iar acum cântã fãrã falseturi; a învãþat sã tricoteze, a învãþat sã croºeteze cu degetele ºi una peste alta e un copil fericit care aºteaptã cu nerãbdare ziua urmãtoare.

Sunt bucuros cã am obþinut ceea ce am vrut, ºi anume: locul unde copilul meu se dezvoltã în toate direcþiile, este învãþat CUM sã gândescã ºi NU CE sã gândeascã, de cãtre oameni care se implicã total ºi fac acest lucru cu pasiune. În concluzie, deºi am fost ales preºedinte al Comitetului Reprezentativ al Pãrinþilor consider cã titlurile nu sunt importante, ceea ce conteazã e cã sunt un Pãrinte Waldorf, sunt foarte mândru de asta ºi simt cã într-adevãr aici îmi e locul, în mijlocul unor oameni cãrora le pasã, vor într-adevãr sã facã o diferenþã.

Sunt convins cã atâta vreme cât acþionãm împreunã, aºa cum o facem acum, nimic nu poate sta între noi ºi þelurile noastre.

Rãzvan Pocaznoi, pãrinte

MAI APROAPE / Decembrie 2010

11

PORTRET DE PROFESOR “Cel ce a avut copilãrie luminoasã ºi fericitã ºi-a adunat comoara nesecatã în care-ºi gãseºte mângâiere ºi în cele mai dureroase clipe ale vieþii!”

(Wilhelm Wundt) Aº putea numi acest citat ca fiind laitmotivul vieþii mele, pentru care am ales sã devin educatoare - meserie care te face sã fii în apropierea celei mai frumoase, pure ºi inocente perioade a vieþii COPILÃRIA. Aºa a fost copilãria mea, când în vacanþe, fiind la bunici, ne adunam cete de prieteni ºi începeam adevãrate „peripeþii de viaþã”.

Fiind unicul copil la pãrinþi, când eram micã, alegeam sã-mi petrec timpul având grijã de copiii mai mici ai vecinilor de pe strada unde locuiam cu bunicii ºi pãrinþii la Bocºa. La începerea clasei I d-nul învãþãtor, care era ºi profesor de vioarã, a sesizat înclinaþia mea muzicalã când, în timpul pauzelor ºcolare, pe un hol strâmt ne adunam sã ne jucãm sau sã cântãm. Astfel le-a propus pãrinþilor mei sã-mi dea ore de vioarã. ªi aºa a început prietenia mea cu cel mai nobil dintre instrumentele muzicale-vioara. În speranþa unui viitor într-ale muzicii, ai mei pãrinþi au decis sã ne mutãm la Reºiþa pentru a urma cursurile ºcolii de muzicã. Drumul însã, nu mi-a fost acesta, dar studiul muzical al viorii timp de ºapte ani m-a ajutat mai târziu în viaþã, când pentru a intra la un liceu cu profil pedagogic, aveai nevoie de aptitudini muzicale.

Mama, cadru medical fiind, spera ca fiica ei sã îmbrãþiºeze aceeaºi carierã, însã mie mi-era groazã de acul de la seringã iar de câte ori îmi lua analize de sânge îmi venea rãu… deci, nu eram fãcutã pentru asta. Aºa cã în 1987 am intrat la ªcoala Normalã din Caransebeº, iar patru ani mai târziu, adicã la 18 ani, eram educatoare… un copil printre copii. Primul meu post primit în urma repartizãrii a fost la Grãdiniþa P.P.4 din Reºiþa, o grãdiniþã mare, cu multe grupe de copii. Eram mândrã de meseria mea iar pãrinþii erau mândrii de mine. Era imediat dupã revoluþia din 1989,

când în þara noastrã începuserã sã pãtrundã sisteme de învãþãmânt alternativ. La 20 de ani am luat primul contact cu pedagogia Waldorf ºi am decis sã plec la Bucureºti, unde timp de un an ºcolar am urmat cursurile Seminarului Waldorf din România. La întoarcere, împreunã cu o colegã de liceu am deschis primele grupe Waldorf de grãdiniþã din Reºiþa într-o casã cu curte la marginea oraºului, un adevãrat „colþ de rai”. Acolo am simþit bucuria copiilor ca fiind a mea pe când eram copil ºi cutreieram pãdurea din împrejurimi, mã cãþãram în copaci, construiam castele în groapa de nisip… iar la plecare spre casã mergeam cu autobuzul. Au fost câþiva ani obositori, dar frumoºi. Am revenit la fosta grãdiniþã, pãstrând însã stilul de predare Waldorf, pânã în momentul în care am decis ca, împreunã cu familia mea sã mã mut în alt oraº, Timiºoara, în vara anului 2007.

Aº vrea sã revin puþin la muzicã… dupã absolvirea Seminarului Waldorf din Bucureºti, la întoarcerea în oraºul natal am început sã cânt într-o formaþie coralã numitã Mioriþa, cu care am colindat puþin prin lume… am vãzut Franþa cu Parisul ei minunat, apoi în ajunul Crãciunului, am ajuns în Austria la Graz ºi am vãzut puþin ºi din Germania. Tot aici l-am cunoscut ºi pe cel ce avea sã-mi devinã soþ mai târziu, un tânãr frumos, cu o voce de bas rãsunãtoare, cu ochii ºi pãrul negru, puþin ondulat, student la inginerie la Facultatea din Reºiþa, actualmente Doctor în Inginerie Mecanicã. Ne-am cãsãtorit în august 1996 ºi dupã ºapte ani de aºteptare am primit cel mai frumos dar pe care viaþa þi-l poate da, ”minunea noastrã” cum ne place s-o numim, Amalia-Roxana. Acum, ea are ºase ani ºi jumãtate ºi începe ºcoala în clasa I. Când mã uit la ea, îmi revin în minte anii copilãriei mele: „Un copil este un înger ale cãrui aripi se micºoreazã pe mãsurã ce îi cresc picioarele…”(Tom Robbins) Florina Marinescu, educatoare Waldorf

12 MAI APROAPE /

Decembrie 2010

O RÃSCRUCE DE DRUMURI - CLASA A III-A Fiecare început de an ºcolar este cu totul special pentru micuþii care pãºesc pentru prima oarã pragul ºcolii, în clasa I. Pentru noi, cei care am isprãvit deja clasa a III-a, a fost aºa cã am avut de trecut peste un pod fermecat.

Acesta îl transforma pe fiecare copil în prinþ sau prinþesã, deoarece ei soseau în Împãrãþia Cunoaºterii. Odatã sosiþi, erau încoronaþi, primind ºi urarea: „Sabie sã-þi fie ascuþiºul minþii, scut de luminã - sufletul mare ºi faptele tale sã fie încãlþãri fermecate cu care sã poþi ajunge oriunde vei voi!” ªi uite-aºa au început încercãrile noastre ºi numeroasele peripeþii în ale scrisului ºi socotitului, pictatului, desenatului, cântatului ºi tricotatului, care adesea s-au lãsat nu tocmai uºor cucerite…

ªi iatã cã pe când împlineam noi vreo 9 ani, am ajuns ºi la un râu. Râul Rubicon, cum îl numesc unii, ne tãia calea cu valuri spumegânde ºi ameninþãtoare… Aºa am aflat ºi noi ceea ce descoperise Caesar, cu mii de ani în urmã: cã nu mai avem cale de întoarcere! Tot ce a fost fermecãtor, plin de mister ºi de sens în mintea de copil, deodatã s-a scãldat în apa rece a raþiunii clare. În locul zânelor ºi al piticilor, în locul animalelor haioase ce ne grãiau din fabule sau al sfinþilor ce coborau printre noi spre a ne depune mãrturie despre

legendele martiriilor lor, iatã cã am ajuns sã vedem cã lumea are ºi pãrþi mai lipsite de suflet. Legi precum cauzã-efect, unitãþile de mãsurã, formele geometrice, nu þin seama dacã nouã ne plac sau nu, ele rãmân la fel. Tot farmecul copilãriei a rãmas pe malul celãlalt, iar noi am pornit din nou la drum pustiiþi ºi singuri…

În curând am aflat la epoca de Genezã cã pânã ºi Dumnezeu a avut nevoie de ºapte zile pentru a crea lumea, aºa cã ne-am mai consolat puþin.

Alungarea din Rai ne-a mai dat ceva mângâiere, ca ºi fiecare din întâmplãrile Vechiului Testament care ne-au însoþit tot anul la partea de povestire. Cu „scuturile” mai mult sau mai puþin boþite, dar cu coroanele pe cap, cu sãbiile scoase din teacã ºi paºi hotãrâþi (chiar dacã „încãlþãrile fermecate” se mai scâlciau uneori) prinþii ºi prinþesele ºi-au continuat misiunea de cucerire a noi teritorii. Astfel s-a redescoperit istoria scrisului (de la penel ºi pana de gâscã, la stilou), apoi ºi unitãþile de mãsurã (de la palmã, cot ºi pas, la metru). Lucrurile au început sã aibã tot mai mult sens, mai ales când ne-am apucat ºi de construit (solarul ºi mai apoi cãsuþa din nuc), cucerind odatã cu primii oameni de pe pãmânt ºtiinþa prin care se poate supune natura (pãmântul, apa, aerul, focul) voinþei ºi gândirii umane. Nu e uºor sã îþi gãseºti locul în lume… sunt atâtea reguli de respectat ºi atâtea de învãþat!

MAI APROAPE / Decembrie 2010

13

CONFERINÞÃ CU PÃRINÞII 3 iunie 2010

Pentru a le veni în ajutor copiilor, pentru ca ei sã fie puternici ºi sãnãtoºi în evoluþia lor ulterioarã, se fac atâtea lucruri în aceste momentecheie altfel decât se ºtie în general. În afarã de epoca de Genezã, ei au epocã de construcþia casei, de grãdinãrit, de meºteºuguri ºi de gramaticã, având, desigur ºi epoci de matematicã ºi de limba ºi literatura românã. Identificându-se cu eforturile depuse de-a lungul evoluþiei omenirii pentru dobândirea unei locuinþe confortabile, pentru supunerea naturii în cultivarea plantelor, domesticirea animalelor ºi confecþionarea celor necesare vieþii pe pãmânt (hranã, haine, încãlþãri, vase ºi alte obiecte vitale omului) prinþii ºi prinþesele capãtã un nou sens. Se vindecã de durerea „Paradisului pierdut” gãsindu-ºi un rost nou privind cu atenþie ceea ce sunt ºi ce fac adulþii din preajma lor. Cu candoare copilãreascã ºi grandoare regalã copiii ne investesc pe noi adulþii cu o încredere totalã. Asta face ca magia sã reaparã în viaþa noastrã de zi cu zi. prof. Teodora Ile

Dupã cum ne-am obiºnuit deja, într-o dupãamiazã de joi, a avut loc la Liceul Waldorf din Timiºoara o întâlnire a pãrinþilor cu domnul Rinke Visser, personaj familiar iubitorilor pedagogiei Waldorf. Dumnealui a început expunerea prezentând idealul educaþional al acestui sistem numit la noi alternativ, la olandezi înnoitor. Astfel, un tânãr de 18 ani când pãrãseºte ºcoala noastrã ar trebui sã fie capabil sã gãseascã soluþii autentice la problemele cu care se va confruntã pe parcursul vieþii ºi nu sã funcþioneze într-un mod automat, cum îi dicteazã de pildã presiunea de grup.

Tema conferinþei fiind nevoile copiilor noºtri ºi felul în care venim în întâmpinarea lor, discuþia s-a axat mai apoi pe o realitate de care adesea pãrem inconºtienþi ca pãrinþi, ºi anume faptul cã micuþii noºtri de acum vor trãi peste 20, 30 de ani într-o lume foarte diferitã de cea actualã, iar noi trebuie sã îi ajutãm sã fie pregãtiþi pentru acel viitor pe care ne vine greu sã ni-l proiectãm.

Esenþialã este precizarea fãcutã de vorbitor privind vieþuirea în prezent. De multe ori pãrem sã ne raportãm prea mult la trecut sau la viitor, uitând pur ºi simplu sã gustãm momentul. Copiii noºtri vor vieþui peste o perioadã de timp tot în prezent, într-un prezent care le va aparþine ºi de care trebuie sã se poatã bucura, chiar ºi atunci când noi nu vom mai fi acolo.

Discuþia s-a îndreptat lesne înspre rolul jucat de computer în educaþia copiilor noºtri. Deoarece nu putem sã îi îndepãrtãm pe aceºtia de contemporaneitate, trebuie sã admitem cã este necesar contactul cu computerul. Însã timpul petrecut în faþa monitorului se cere limitat, iar prezenþa pãrinþilor în preajma copilului când el mânuieºte computerul este de dorit. Unul din cele mai mari riscuri la care îi supunem pe micuþi, lãsându-i singuri cu acest baby-sitter tehnic este ruptura dintre viaþa lor ºi realitate. Astfel un copil care ucide oameni în jocul de pe computer, iar apoi îi învie poate cãpãta convingerea cã aºa stau lucrurile ºi în viaþa realã. De aceea intervenþia unui adult pentru a menþine controlul asupra jocurilor în care se implicã micuþul ºi sã îi aducã mereu înainte lumea realã poate fi salvatoare. În concluzie, domnul Rinke Visser a denumit cea mai mare nevoie a copiilor noºtri: atenþia. Chiar dacã au doi, ºapte sau ºaisprezece ani, ei trebuie sã ºtie cã îi iubim ºi cã ne gãsim timpul necesar sã îi ascultãm, nu doar sã-i cicãlim ºi sã-i abandonãm iresponsabili în faþa primitorului computer. Nu aceastã maºinãrie, ci noi, pãrinþii putem ºi trebuie sã le oferim copiilor atenþia noastrã.

Mihaela Pencov, pãrinte

Ciclul de teme pedagogice prezentat de Rinke Visser a continuat atât în luna octombrie cât þi în luna decembrie cu conferinþa cu titlul “Limitele fac copiii liberi”.

14 MAI APROAPE /

Decembrie 2010

CAUZELE NERVOZITÃÞII

Organele de simþ lucreazã pentru noi întreaga zi. Impresiile senzoriale sunt transmise creierului prin intermediul nervilor ºi pot fi pãstrate în memorie sau prelucrate de gândire. Însã, nervii ºi creierul sunt formaþiuni cu vitalitate redusã: dupã naºtere celulele lor nu se mai reproduc. În sistemul neuro-senzorial inconºtientul se retrage lãsând loc vieþii sufleteºti-spirituale conþtiente. Mai mult, în sistemul nervos au loc permanent procese de descompunere care fac posibilã percepþia senzorialã þi reprezenterea. Seara noi simþim urmãrile acestor procese de descompunere sub forma oboselii. În timpul nopþii, prin somn, ne regenerãm sistemul nervos ”ruinat” peste zi, prin forþa sângelui ºi cu ajutorul unor organe neobosite, cum sunt inima ºi ficatul. Forþa sângelui regenereazã în timpul zilei, permanent, purpurul retinian al ochiului care este distrus de fiece impresie luminoasã. Percepþiile ºi gândirea trebuie sã fie ºi ele umplute necontenit de forþele „sângelui sufletesc” simþãminte ºi impulsuri volitive pentru a nu permite ca procesul de descompunere sã devinã predominant ºi din punct de vedere sufletesc. Pentru cã aºa se întâmplã în cazul omului nervos. Aºa cum celulele se înºirã ºi se unesc formând organele corpului fizic, la vârsta ºcolarã reprezentãrile se înºiruie una dupã alta ºi se unesc formând organele sufletesc-spirituale, cu ajutorul cãrora copilul învaþã sã preia în sine ºi sã prelucreze lumea în mod spiritual-sufletesc. Reprezentãrile noastre devin colorate ºi bogate lãuntric numai dacã sunt însoþite de simþãminte, altfel rãmân cenuºii ºi uniforme.

Omul zilelor noastre este expus zi ºi noapte rafalelor de impresii care-i vin din mediul înconjurãtor, fãrã a avea vreo legãturã unele cu altele. Acestea degradeazã sistemul nervos peste mãsurã, deoarece fiecare impresie ar trebui urmãritã cu interes ºi cu dãruire sufleteascã pentru a putea fi prelucratã ºi integratã. Este ca ºi cum am mânca tot timpul, fãrã a permite stomacului

sã digere ceea ce-i dãm. Trãirile sufleteºti rãu digerate pot avea ca urmare tulburãri ale proceselor digestive care, în afara de stomac, se manifestã mai ales la ficat. Iar de la ficat pornesc multiple stãri de indispoziþie ale oamenilor nervoºi, care se pot intensifica pânã la depresie.

Un simptom clar al zilelor noastre este faptul cã nu mai suportãm liniºtea. Avem nevoie permanent sã auzim în fundal radioul, televizorul etc. De aici pânã la abuzul de droguri ºi calmante nu mai este decât un pas...

Munca poate deveni ºi ea un viciu, prin intermediul cãruia omul nervos încearcã sã se refugieze de golul sãu lãuntric ºi de neliniºtile sale. Prin ce se deosebeºte omul nervos de omul cu adevãrat harnic? Prin faptul cã eul propriu devine foarte slab din cauza pasivitãþii interioare, a sufletului ºi acesta nuºi mai poate dirija propria viaþã. Ca o barcã fãrã cârmaci pe o mare învolburatã... Aceastã barcã este încãrcatã cu rutinã, incertitudini, sfâºieri lãuntrice ºi o viaþã religioasã aplatizatã. Partea spiritualã a omului tânjeºte dupã „hrana” adecvatã, iar partea pamânteascã reacþioneazã cu iritabilitate. „Reacþiune” este termenul corect, deoarece, dacã n-ar suferi de nervozitate omul ar „acþiona”.

Omul sãnãtos este liniºtit ºi îºi percepe ambianþa într-un mod activ. Are o privire însufleþitã de un interes iubitor faþã de lucruri, forþa de voinþã a eului stãpâneºte procesul de aducere în conºtienþã a amintirilor ºi nu permite gândurilor sã rãtãceascã la voia întâmplãrii.

La omul nervos, percepþia ºi gândirea sunt prea puþin strãbãtute de simþãminte ºi voinþã, privirea rãtãceºte de colo-colo, gândirea nu se poate concentra. Trãirile sunt dominate de superficialitate ºi neliniºte, care fac ca eul sã fie lipsit de vlagã. Imaginea pe care omul vrea sã ºi-o facã despre lume ameninþã sã se dezintegreze în detalii. Omul nervos a pierdut facultatea de a înþelege esenþa percepþiilor izolate ºi a corelaþiilor dintre acestea, nu mai sesizeazã ºi nu mai

MAI APROAPE / Decembrie 2010

înþelege decât detaliile, determinat fiind de o slabã putere de concentrare ºi memorare.

Hipersensibilitatea simþurilor faþã de lumea înconjurãtoare, duce la insomnie crescândã, cauzatã de trezirea excesivã, nesãnãtoasã.

Devine apatic, chiar astenic. Activitatea de clãdire ºi regenerare a organismului, cãreia îi slujesc sistemul metabolic ºi sângele, scade, fãcând loc celei de degradare, care e indusã în întreg organismul de cãtre sistemul nervossenzorial. Se ajunge astfel la o formã corporalã delicatã, debilã, în cazul cãreia ºi organele sunt stânjenite în activitatea lor (metabolismul astenic). În zilele noastre se constatã o creºtere a numãrului celor dotaþi cu o asemenea constituþie corporalã.

La vârsta ºcolarã, multe din forþele de creºtere se transformã în forþe de gândire.

Elaborarea dentiþiei definitive este indiciul care ne aratã cã nu se mai formeazã noi organe ºi cã forþele, care înainte se ocupau cu aceasta, sunt gata pentru a fi puse în slujba învãþãrii.

Atunci este copilul matur pentru ºcoalã.

Copilul are nevoie pentru viaþa sa sufleteascã de aceste forþe care rãmân strâns legate de trup. Pe de o parte, sufletul stimuleazã irigarea sistemului nervos cu sânge primenit prin respireþie, iar, pe de altã parte, sângele, respiraþia ºi metabolismul trimit sufletului forþe dãtãtoare de viaþã, permiþându-ne ca, datoritã cãldurii sângelui nostru, sã dezvoltãm un interes real faþã de lume ºi sã dispunem în gândire de forþe de simþire ºi voinþã. Însã toate acestea nu se întâmplã de la sine. Lumea din jurul copilului influenþeazã în mare mãsurã dezvoltarea acestuia. De exemplu, dacã în familie primeºte prea puþinã iubire maternã, prea puþinã cãldurã a cãminului pãrintesc, vor avea de suferit procesele de formare a cãldurii sale corporale ºi sufleteºti, ceea ce duce la o debilitate în ceea ce priveºte structura corporalã ºi sufleteascã. Dar ºi dacã la ºcoalã se face prea puþin în sensul trezirii unui interes cordial faþã de lume, se va ajunge la tulburãri în ceea ce priveºte fundamentul corporal al vieþii sale volitive ºi afective. Dacã, pe lângã aceasta, copilul este supus unor presiuni pentru a realiza performanþe ºcolare, dacã e obligat sãºi imprime în memorie cât mai multe cunoºtinþe într-un timp cât mai scurt, va avea

15

de suferit procesul de prelucrare sufleteascã a lucrurilor pe care este obligat sã le asimileze; viaþa colectivã ºi impulsurile volitive primesc prea puþinã hranã adecvatã ºi nu pot participa în suficientã mãsurã la acest proces. Trupul copilului creºte pe verticalã în mod exagerat înspre capul sãu suprasolicitat fãrã a se maturiza în toate direcþiile. Pentru a-ºi spori performanþele capului, copilul este nevoit sã sustragã corpului sãu mai multe forþe de viaþã decât este bine pentru dezvoltarea sa. În acest caz, ºcoala îl îmbolnãveºte pe copil. Acolo unde gândirea este solicitatã într-un mod atât de unilateral încât eul „nu mai þine pasul”, în ceea ce priveºte viaþa sa volitivã ºi afectivã, apare în mod inevitabil nervozitatea sau cel puþin se pun bazele nervozitãþii de la vârsta adultã.

Rudolf Steiner a atras atenþia, încã din 1912, cã „tocitul” la vârsta ºcolarã creeazã condiþii favorabile pentru apariþia nervozitãþii. Având în vedere educaþia din prezent ºi din viitor, el a formulat ideea cã în zilele noastre „a educa” trebuie sã fie echivalent cu „a vindeca”.

La întrebarea „Cum tratãm nervozitatea?” vom rãspunde în numãrul viitor. Dacã doriþi un rãspuns mai rapid, cãutaþi-mã...

Adina Sturzu, institutor

PRACTICA CLASEI A XI-A Sentimente ºi laturi Dupã douã practici bazate pe muncã fizicã, a urmat practica de anul acesta, unde efortul a avut loc în interiorul nostru. Fiind vorba de o practicã socialã, în prim-plan nu am mai fost noi, ci micile suflete cu care am petrecut o perioadã poate prea scurtã de timp... În Valea Screzii, în judeþul Prahova, între dealuri ºi pãduri verzi, într-un loc minunat, locuiesc copii ce au fost salvaþi de la avort sau care sunt într-o situaþie dificilã din punct de vedere social ºi de a cãror soartã are grijã pãrintele Nicolae Tãnase împreunã cu echipa fundaþiei Provita. La iniþiativa lui comunitatea taberei de copii ºi tot ceea ce o susþine, gospodãriile, locurile de joacã, cantina, sera, atelierul de tâmplãrie, biserica, au prins contur.

Când am ajuns, am fost întâmpinaþi de pãrinte, ce mi-a lãsat impresia unui om cald ºi trecut prin viaþã.

Eram nerãbdãtoare sã-i cunosc pe copii. Tocmai de accea prima zi am petrecut-o cu cei de grãdiniþã. Erau mici, frumoºi ºi foarte ruºinoºi, însã când au prins încredere în noi au început sã vinã ei singuri sã ne jucãm. În urmãtoarea zi ne-am urcat pe deal, la umbra rãcoroasã a copacilor, alãturi de copiii din tabãrã, pentru a ne cunoaºte. Am jucat jocuri ce pentru o clipã m-au fãcut sã fiu ºi eu de vârsta lor. Am râs ºi ne-am bucurat de momentele petrecute împreunã, iar de atunci relaþiile dintre noi au început sã fie mai strânse. În zilele ce au urmat, am încercat sã stãm cu cât mai mulþi copii, însã aproape fiecare dintre noi s-a ataºat mai mult de unii dintre ei.

Alex a fost copilul de care eu m-am legat cel mai tare. E mic, creol, are ochi cãprui, dinþi albi ºi îmi aduc aminte ºi acum cã avea unghiile fãcute cu lac, pentru cã ºi sora lui ºi le fãcuse. În ochii tuturor copiilor se citea inocenþã ºi multã iubire... Rafa râdea mereu ºi nu asculta pe nimeni, Giani era foarte liniºtit ºi parcã prea matur pentru vârsta lui, Alex era un rãsfãþat pe care nu aveai cum sã nu îl placi, în ochii lui George ºi a fratelui lui Ionuþ te pierdeai, aveau o culoare foarte frumoasã, iar pe Iulicã l-am admirat pentru cã pânã la plecarea noastrã a reuºit sã piardã din înveliºuri ºi sã ne arate cum e el de fapt. Îmi e dor de ei...

Cu fiecare zi ce trecea, ne împrieteneam cu tot mai mulþi copii, iar eu mã simþeam din ce în ce mai responsabilã de lucrurile pe care le fãceam ori spuneam pentru a nu rãni pe cineva. La un moment dat, am mers cu una dintre fetele din tabãrã pe câmp, unde i-am povestit despre familia mea, iar ea a rãmas foarte surprinsã când i-am spus cã tatãl meu nu mã bate... apoi a urmat un moment de liniºte din partea mea... aº fi vrut sã o strâng cãlduros în braþe, însã m-am rezumat la o plimbare þinând-o de mânã.

Spre sfârºitul practicii, a avut loc serbarea copiilor, care cred cã a lãsat pentru toatã lumea o amintire.... I-am privit pe toþi: de la grãdiniþã, la cei de clasa a IV-a, cum îºi spuneau mândri rolurile ºi se bucurau pentru aplauzele ºi prezenþa noastrã. Cred cã a fost cea mai emoþionantã zi dintre cele petrecute acolo... ba chiar am ºi plâns. Au fost prea multe sentimente ºi gânduri pe care copiii ni le-au transmis într-o singurã zi.

Din pãcate a trebuit sã vinã ºi ultima zi. Am tras cât de mult am putut de fiecare minut pentru a-l petrece cu Alex sau pentru a-i revedea pe toþi ceilalþi copii. Nu am plâns la plecare crezînd cã e ca orice altã zi, însã când m-am trezit în Timiºoara fãrã ei, am realizat cã am un gol în mine... ºi aº vrea ca uneori sã dau tot ºi sã mã întorc în Valea Screzii. Îmi plãceau serile în care citeam împreunã cu colegii din jurnalele proprii, ceea ce am simþit, ce-am gândit ori am fãcut în acea zi ºi mã bucur cã am împãrtãºit sentimentele mele cu ei. Cred cã aceastã practicã ne-a apropiat mult ca ºi clasã ºi cã acum ne cunoaºtem ºi alte laturi, nu numai armura de zi cu zi.

Cât despre copii, îmi place sã cred cã am lãsat în urmã o amintire frumoasã ºi zâmbete pe chipurile lor!!!

Iulia Mureºan, clasa a XII-a

18 MAI APROAPE /

Decembrie 2010

ÎN CÂNTEC ÎMI PORT DORUL… Dragostea de muzicã a fost întotdeauna prezentã în sufletul meu !

Paleta vieþii mele a început sã prindã culoare atunci când am cãlcat pragul ºcolii pentru prima datã ºi am fãcut cunoºtinþã cu învãþãtorul meu, alãturi de care aveam sã clãdesc baza viitorului meu… Timp de opt ani am studiat chitara... Stãteam ore în ºir cu instrumentul în braþe, cântând încontinuu, învineþindu-mi vârful degetelor iar alteori pânã când îmi curgea sânge… Dar nu dãdeam importanþã foarte mare, cãci doream sã fiu cea mai bunã dintre toþi. Am reuºit, dar pe masurã ce timpul trecea, ceva mã fãcea sã am îndoieli în legaturã cu viitorul meu. Aºa cã în urmã cu trei ani, când am început liceul, aveam sã pornesc pe un nou drum, cel pe care sunt ºi acum ºi cel pe care mã voi afla toatã viaþa: drumul cântecului popular. De trei ani urmez douã ºcoli în paralel: liceul ºi o ºcoalã privatã de muzicã, ªcoala Popularã de Arte din Timiºoara, secþia Canto-Popular, condusã de profesoara ºi solista Ana Pacatiuº. Prima jumãtate din zi o petrec alãturi de colegii ºi de profesorii din Liceul Waldorf iar ultima parte a zilei o împart cu draga mea profesoarã ºi cu colegii din clasa de canto. Chiar dacã sunt supãratã sau am probleme, nu a existat zi în care sã ies din clasã fãrã zâmbetul pe buze. Greu a fost întotdeauna ºi este în continuare, dar nu regret nimic, pentru cã în spatele sãlii de clasã mã aºteaptã cineva cu zâmbetul pe buze: Doamna Profesoarã! M-a ajutat atât de mult ºi m-a îndrumat în tainele cântecului popular mai mult decât aº fi crezut cã o va face. A avut grijã de mine, mi-a ºters lacrimile de pe obraz ºi sudoarea frunþii, reuºind sã îmi alunge tristeþea din ochi, zâmbindumi cald ºi sincer. O simt ca pe o mamã ºi se poartã cu mine ca ºi cum ar fi, neexistând o zi fãrã un sfat bun, din inimã.

Iubesc muzica popularã mai mult decât orice! Nu aº putea sã-mi imaginez viaþa fãrã ea, fãrã sã fiu pe scenã. De foarte multe ori, înainte de a urca pe scenã, lacrimile încearcã sã îºi facã loc în ochii mei, dar reuºesc sã le pun stavilã, pentru cã ºtiu cã atunci când sunt sus, voi strãluci. Voi fi cine sunt eu cu adevãrat! Prin cântec, toate durerile îmi sunt alinate ºi simt cã

trãiesc cu adevãrat, reuºind sã transmit celor care mã ascultã, ce am in inimã ºi în gând.

Sunt mândrã sã spun cã anul acesta am finalizat trei ani de studii canto ºi mi-a fost înmânatã diploma. Urmeazã anul patru de studiu ºi nu mã voi opri aici, deoarece îmi doresc sã rãmân întotdeauna acolo unde viaþa mea este plinã de culoare: pe scenã!

Adriana Horoba, clasa a XII-a

MAI APROAPE / Decembrie 2010

19

Bazarul de Advent organizat de Goetheschule - Freie Waldorfschule Pforzheim (Germania) ºi cel organizat de Rudolf SteinerSchule Wien-Mauer (Austria) sunt douã manifestãri care au avut loc în aceastã toamnã, la care liceul nostru a luat parte.

Ne dorim ca aceste participãri sã devinã o tradiþie. *** *** În data de 26 octombrie 2010 a avut loc la Casa Tineretului spectacolul de teatru „Un vis”, la care au participat elevi ai claselor a IXa, a X-a ºi a XII-a. *** În data de 7 decembrie 2010, clasa a IXa a materializat un proiect în colaborare cu azilul de bãtrâni, proiect ce a purtat numele „Învãþãm sã dãruim”.

Cangurul Lingvist - 3 decembrie 2010.

La acest concurs, 30 de elevi din clasele V-XI, au participat la proba de limba ºi literatura românã, probã ce a constat în teste grilã a câte 50 de întrebãri.

Scopul concursului este dezvoltarea interesului elevilor pentu lecturã precum ºi a capacitãþii de înþelegere a unui text la prima vedere.

Foile de concurs au fost expediate prin poºtã, urmând ca în luna ianuarie 2011 elevii sã primeascã rezultatele.

CUVÂNTUL ADMINISTRATORULUI De ceva vreme, timpul aleargã pe lângã noi ºi împreunã cu noi. Dar în anul acesta pare cã a doborât recordul la vitezã. Ne-am strãduit sã þinem ritmul cu el. Dacã am reuºit aceasta e datoritã ajutorului primit de la prieteni. Prieteni vãzuþi sau mai puþin vãzuþi, dar mereu prezenþi. Prieteni de nãdejde care au tras cu noi împreunã la aceeaºi cãruþã. Mai opintindu-ne la suiºuri, mai punând frânã la coborâºuri, am parcurs împreunã drumul dintre 2009 ºi 2011. În 2010 a fost îmbunãtãþit iluminatul în ºcoalã, s-a realizat spaþiul expoziþional din holul principal al ºcolii, a prins contur gardul în jurul locului de joacã de la grãdiniþã, s-a montat cãsuþa din lemn în curte, a fost schimbat gardul instituþiei pe o porþiune însemnatã, s-au realizat cãminele de vizitare la canalizarea care deserveºte grãdiniþa, s-a reparat trotuarul din faþa instituþiei, iar acum prind contur aleile din granit din curtea ºcolii.

Prioritatea numãrul unu a anului 2011 este realizarea cabinetului de informaticã ºi construirea unei noi grupe cu dormitor, la grãdiniþã.

Continuãm munca la proiectul de extindere a ºcolii cu încã douã sãli de clasã, în prima fazã.

Tuturor prietenilor, vãzuþi sau mai puþin vãzuþi , le mulþumim.

Adina Þepeluº, administrator

EVENIMENTE

Corul Liceului Waldorf a participat la Telemaratonul Speranþei, eveniment ce a avut loc la Casa Tineretului sâmbãtã, 4 decembrie 2010. La aceastã manifestare fiecare grup participant a fãcut câte o donaþie pentru persoanele defavorizate. Susþinãtorii de bazã ai donaþiei fãcute de ºcoala noastrã au fost clasele I ºi a IX-a. Mulþumim tuturor copiilor din liceul nostru care s-au gândit sã contribuie la strângerea acestor fonduri.

20 MAI APROAPE /

Decembrie 2010

PRACTICA CLASEI A X-A Practicã topograficã, Bãile Herculane, iunie 2010 Elevii clasei a X-a ºi-au petrecut prima lor sãptãmânã de vacanþã în staþiunea Bãile Herculane, þelul principal fiind practica topograficã.

Am fãcut multe drumeþii, vizitând în fiecare zi câte un loc special în felul sãu. ªtrandul "ªapte Izvoare" a fost unul dintre cele mai apreciate "obiective turistice", deoarece celelalte locuri vizitate necesitau urcarea pe munte ("Cascada Vânturãtoarea", "Grota cu Aburi" ºi "Grota Haiducilor"). În aceastã practicã am realizat hãrþi topografice reprezentând diverse zone din staþiunea Bãile Herculane.

Toþi cei care am fost în aceastã practicã nu vom uita uºor frumuseþea locurilor vãzute.

Simina Preda, clasa a XI-a

MAI APROAPE / Decembrie 2010

21

PRACTICA CLASEI A IX-A Practicã agricolã, Comarnic, iunie 2010 În acest an ºcolar, elevii mei ºi-au dorit „sã muncescã” în practicã, iar eu i-am însoþit.

Programa cere ca elevii clasei a IX-a sã facã o practicã agricolã, la finalul anului ºcolar.

Ajutatã de ei, am gãsit locul perfect: aproape de Reºiþa, la Comarnic, într-o cabanã a pãdurarilor, mare ºi frumoasã, dar fãrã apã, gaz ºi curent.

Drumul pânã acolo nu a avut nimic palpitant, dacã nu socotim cei câþiva kilometri din sat pânã la cabana Ocolului Silvic. Am parcurs acel traseu într-o cãruþã trasã de un tractor pe un drumeag de munte, îngust ºi care deseori se termina pe buza unei prãpãstii.

Cabana a fost o surprizã plãcutã, iar locul (apã de izvor, pãdure, poieniþã), unul de vis.

Elevii mei au descoperit cum e sã fie departe de pãrinþi, cum e sã strângã lemne pentru foc ca sã-ºi pregãteascã singuri mâncarea.

Unii dintre ei au învãþat sã spele vasele sau sã-ºi facã un sandvici, dar au descoperit ºi diferenþa dintre buruieni ºi puieþii de paltin, pe care au trebuit sã-i îngrijeascã.

O altã lecþie pe care am învãþat-o în practicã, elevi ºi profesori, a fost cea a importanþei muncii în echipã, fãrã de care lucrurile nu ar fi putut sã se întâmple.

Cea mai mare satisfacþie pe care am avut-o ca dirigintã a fost aceea cã am vãzut cum „copiii” mei învaþã sã se cunoascã ºi sã se accepte unii pe alþii.

Un alt lucru care m-a bucurat au fost veºtile pe care le-am primit de la localnicii care au apreciat trecerea noastrã prin lumea lor, dar ºi munca pe care am depus-o într-un loc atât de puþin „îmblânzit” de om. prof. Anamaria Cadariu

22 MAI APROAPE /

Decembrie 2010

RECOMANDARE DE FILM CARTE RECOMANDATÃ Once, muzicalul scris ºi regizat de John Carney prezintã o poveste de iubire simplã ºi totodatã deosebitã dintre doi cântãreþi.

Glen Hansard ºi Markéta Irglová, care interpreteazã ºi rolurile principale, au compus întreaga coloanã sonorã.

Ceea ce este foarte special la filmul acesta este cã poate fi „vizionat” cu ochii închiºi. Este suficent sã asculþi cântecele de dragoste, ca sã ajungi sã fi purtat spre povestea neobiºnuitã a celor doi.

Personal, vi-l recomand înainte de culcare, imediat dupã ce v-aþi trezit sau chiar în miezul zilei.

Se potriveºte oricãrui moment din zi, reuºind sã vã facã sã conºtientizaþi ºi sã apreciaþi fiecare clipã a vieþii.

Dupã vizionarea filmului cu siguranþã veþi continua sã fredonaþi una dintre piese, iar acest lucru se va datora faptului cã filmul va continua sã ruleze prin intermediul vostru.

Laura Ungur, clasa a XII-a

Anna... Anna Karenina e eroina romanului omonim al scriitorului clasic rus Lev Tolstoi. Când vorbim despre opera lui Tolstoi, în general despre opera literarã rusã, un întreg univers ni se deschide în faþã ºi totuºi eu n-am sã vã scriu despre compoziþia romanului, stilistica sa plinã de simbol ºi substrat, nici mãcar despre acþiunea cãrþii, ci doar despre Anna... Anna Karenina.

Acum douã veri am prins în mâini pentru prima oarã aceastã carte, am cunoscut-o pe Anna Karenina. Mai apoi cu fiecare filã întoarsã ea a început sã prindã viaþã, sã iasã din conturul cãrþii, sã se apropie tot mai mult de mine. Când ultimele rânduri s-au sfârºit ºi-am închis cu mâna tremurândã cartea, puteam sã aud cum bate inima Annei... sau poate era doar inima mea.

La început o cunoºti ca pe o femeie frumoasã, puternicã ºi seducãtoare ce poate face o mie de priviri sã o urmeze.

Deodatã devine o mamã iubitoare, ce mângâie creºtetul blond ºi alungã durerea cu sãrutãri, ca o secundã mai târziu sã uite totul pierzându-ºi cumpãtul într-o iubire pãtimaºã pentru care sacrificã tot ce o înnobila în ochii lumii.

Te îndrãgosteºti de Anna ºi-þi rãmâne în suflet pentru cã nu e perfectã ci e ca tine: ºi ea a trãdat, a vãrsat lacrimi pentru alt bãrbat, a murit puþin câte puþin în fiecare zi pentru o clipã de libertate. În Anna gãseºti toate femeile, pentru cã ea nu-i mai mult decât o oglindã finisatã care în momentul potrivit te dezvãluie... în calitatea de a reliefa orice femeie: seducãtoare, ce pare sã deþinã cheia de la inima oricãrui bãrbat, ocrotitoare când adoarme cu mângâieri de mamã capul micuþului Serioja, orgolioasã în faþa ºantajelor lui Karenin, candidã ca o floare, aprinsã de patimã în braþele lui Vronski, cuprinsã de deznãdejde când preferã moartea nãprasnicã în defavoarea neiubirii (lipsei de iubiri). În toate aceste ipostaze constã complexitatea Kareninei.

Anna Karenina nu e doar un personaj literar, ea pur ºi simplu e.

Nu poþi fi femeie ºi sã n-o admiri.

Nu poþi fi copil ºi sã n-o condamni.

Nu poþi fi bãrbat ºi sã n-o iubeºti.

Denis Tekin, clasa a XII-a

MAI APROAPE / Decembrie 2010

23

ZILE FIERBINÞI ÎN TIMIªOARA 18-22 IULIE 2010 Întâlnirea reprezentanþilor IAO (Asociaþia Internaþionalã pentru Educaþie Waldorf în Þãrile Europei Centrale ºi de Est) a avut loc, în aceastã varã, în Timiºoara.

Liceul Waldorf Timiºoara prin oamenii sãi, au pregãtit locul ºi totul a început... În fiecare zi am avut cursuri de euritmie sau modelaj, conferinþe, grupe de lucru dar ºi mese îndestulãtoare ºi frumoase pauze de cafea. Acestea derulându-se într-un ritm corect, oboseala nu ºi-a fãcut simþitã prezenþa. Aºa cã, într-o searã, am putut sã particip la un concert de muzicã popularã româneascã, iar într-o altã searã, am încercat sã descopãr Timiºoara, de una singurã, fãcând o plimbare prin oraº.

Centrul istoric m-a uimit cu frumuseþea lui!

Dar sentimentul care mi-a rãmas în urma acestei întâlniri este cã noi, toate iniþiativele Waldorf est-europene aparþinem aceleiaºi familii. Noi aparþinem ºi aceluiaºi timp, pentru cã avem o evoluþie similarã. Acest lucru îmi era cunosut, dar prin prezentãrile fãcute, acest lucru a fost întãrit: tot ceea ce colegii mei din România, Ungaria, Polonia, sau alte þãri au raportat îmi suna foarte cunoscut.

Acest lucru este foarte important pentru a realiza cã eforturile noastre individuale sunt vitale pentru aceastã mare miºcare numitã Waldorf.

Peste tot existã copii ºi pãrinþi care îºi

doresc grãdiniþe ºi ºcoli Waldorf, lucru pentru care le suntem recunoscãtori.

Mulþumesc din inimã tuturor dascãlilor români ºi membrilor Societãþii Antroposofice care ne-au întâmpinat cu atâta cãldurã!

P.S.: Motivul pentru care am simþit Timiºoara atât de fierbinte este faptul cã þara mea de origine este Estonia. Acolo trebuie sã construim saune pentru a avea arºiþã! prof. Kulli Volmer, Estonia

Simpozion - eXist: devenind viitorul Simeria Veche 16-23 iulie 2010 În fiecare varã, pentru zece zile, la Simeria Veche se creeazã o lume deosebitã, una în care tinerii, cu vârste cuprinse între 16 ºi 26 de ani, se descoperã pe ei înºiºi ºi lumea din jurul lor prin artã, muzicã, culturi strãvechi ( maiaºe, egiptene, incaºe etc.), teatru, astronomie, arta vorbirii.

E o lume în care nu ai cum sã nu îþi gãseºti locul, iar în urma celor zece zile petrecute acolo pleci cu un imens bagaj de cunoºtinþe, mulþi prieteni ºi cu o mare dorinþã de a te reîntoarce.

Simpozionul e un eveniment minunat pe care îl recomand cu drag tuturor tinerilor.

Oana Bãduþ, clasa a XII-a

þi obiecte de bijuterii eþioase. e n li n o in Magaz semipr din pietre decorative

Waldorf Cafe recomandã Ingrediente: 300g de mere, 2 linguriþe suc de lamâie, 3 linguri de zahãr, o linguriþã de scorþiºoarã, 2 linguri de migdale mãcinate, 125g de fãinã, o linguriþã ºi jumãtate praf de copt, un ou, 3 linguri de ulei, un plic de zahãr vanilat, 125ml de lapte bãtut, 4 linguri de migdale rase.

Mod de preparare: Se decojesc merele ºi se taie felii. Se amestecã împreunã cu sucul de lãmâie, 2 linguri de zahãr ºi jumãtate de linguriþã de scorþiºoarã. Se unge cu unt o formã de sufleu ºi se presarã migdale mãcinate. Se repartizeazã deasupra merele. Se încinge cuptorul la 1800C. Într-un castron se amestecã fãina cu praful de copt ºi restul de scorþiºoarã. În al doilea castron se bate oul cu zahãr tos, ulei, zahãr vanilat ºi lapte bãtut. Se adaugã amestecul de fãinã ºi se înglobeazã.

Se toarnã aluatul peste mere ºi se niveleazã. Se presarã migdale rase ºi se coace 30-35 minute. Se serveºte caldã.

Spor la treabã!

CASETA TEHNICÃ

Colaboratori: Adina Þepeluþ Francesca Budur Andrada Bejan Ana Trif Floria Robert Sonia Rãzvan Pocaznoi Florina Marinescu Adina Sturzu Teodora Ile Mihaela Pencov Iulia Mureþan Adriana Horoba Simina Preda Kulli Volmer

Tiparul executat la Imprimeria Mirton

Profesori coordonatori: Lavinia Viºan Daniela Ungur Anamaria Cadariu Graficã ºi tehnoredactare: Laura Ungur (secretar de redacþie) Elevi: Oana Bãduþ Denis Tekin

Adresa redacþiei: Liceul Waldorf Timiºoara, Str. Uranus, nr.10, Tel.: 0256-482448 Cont pentru sponsorizãri: RO33BRDE360SV07124703600 Întrebãrile, sugestiile sau propunerile vã rugãm sã le trimiteþi pe adresa de e-mail : glamorous_92@yahoo.com