in bet
tween Contemporary Art Gallery
Păcurar Andreea Letiția An III Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara
The In Between Oh I would live a sweet forever Inside the moment after walking, Where fragments left by dreams Take just a little too long breaking. For I’ve heard that there are realms
Trapped in those seconds in between, Where life is a collision Of reality and dream. What a wonder to have nothing More or less than you believe, To live within a world Of what your sleep filled mind conceives. But it breaks a heart to know It lasts no longer than a yawn, For with one rub of tired eyes Into reality I’m drawn.
1
CONTEXT
3
FILOSOFIE Procesul de creație Inspirație - Sculptura Interviu cu autorul sculpturii Scheme
Amplasamentul sitului Evoluția în timp
2
IDENTITATEA PROIECTULUI Amplasamentul sitului Evoluția în timp
Cuprins
4
PREZENTARE Perspectivă aeriană Fațade Planuri Secțiuni
5
LOGO Piese explicative
Variațiuni ale logului
6
CONTEXT
“Magic lies in between things, between the day and the night, between yellow and blue, between any two things.”
context
”Flora, Starea de Spirit (State of Mind)”
Această „stare de spirit” a fost influențată de o mișcare care a avut loc în SUA după cel de-al doilea război mondial denumită Flower Power. Pornită din mediul studențesc de pe coasta de vest Berkley California, ea a coagulat intelighenția culturală/artistică americană care și-a propus să transforme protestele antirăzboinice în spectacole mamut de factură pașnică de tip Woodstock. Contactul, surprinzător pentru unii, cu filosofia orientală, a marcat puternic mișcarea lor. Ea a fost generată de o mișcare avangardistă în literatură, arta plastică, film, muzica dominată de permisivitatea socială/sexuală. Mișcarea a marcat și tinerii din Europa. Cei din Timișoara/România, avînd acces la informații din vest. Vestimentația/părul lung era în Timișoara asemănătoare cu cea a tinerilor din SUA/Occidentul european. Dar fenomenul de la noi nu se referea doar la aspectul exterior. Comportamentul, ideile care ne frămîntau, discuțiile interminabile ce ne marcau viața, erau libere față de cele ale generației părinților noștri. Drama acestora, generată de comportamentul ocupanților sovietici și a urmașilor lor locali, ne-a influențat profund comportamentul. Doream să scăpăm de FRICA lor. Multitudinea trupelor rock/pop din zona noastră, conlucrarea acestora cu tinerii literați/plasticieni locali au fost vîrfurile de lance ale acestei ”stări de spirit”. Tot acest conglomerat efervescent, avea nevoie de un loc de manifestare. A fost ales natural malul Begheiului, Pavilionul/Terasa Flora.
Locul spectatorilor era ocupat de scurgerea apei, leit motivul orașului nostru. Gradenele/treptele spre apă erau locul special. Locul predilect de socializare al studenților în timpul liber din perioada 1950-67 a fost pe malul Canalului Bega. ”Groapa”, o terasă la piciorul podului de pe bdul Mihai Viteazul a devenit celebră pentru viața universitară pînă în 1967. Locul (”Groapa”) unde s-a păstrat memoria unei perioade dominate de speranța de libertate a fost translatat în dreptul noului Pavilion Flora. Era locul care oferea premisele cele mai atractive, pentru această stare de spirit, era locul parcă pregătit de organizarea ”Expo Flora Timișoara” din 1967, cînd a fost conceput spațiul liber al ”Pavilionul Expozițional Flora”. Starea de spirit de la Pavilionul Flora, Bega, Timișoara s-a stins treptat, prin închiderea spațiului liber a Pavilionului după anii 80, ajungîndu-se la dispariția sa după 1990, cînd a apărut un restaurant în localul respectiv. Cu toate acestea, atracția față de acest loc a fost permanentă și în 1984 a apărut Tabăra de Sculptură de pe mal, în dreptul Pavilionului Flora, din care au mai rămas printre alte lucrări și cele ale artiștilor plastici Ștefan Călărășanu, Bela Szakats, Victor Gaga, Adrian Ioniță, etc. După 1990 a apărut Clubul de Jazz lîngă fosta ”Flora”, sub podul de la ”Maria”. Azi spiritul acelor vremuri este preluat de ”Barja” de la piciorul podului Mihai Viteazu/Șaguna și de Typopassage, galeria de artă de sub podul cu același nume.
Memoria locului. Spațiul construit
Trenul denivelat a fost amenajat în aşa fel încât să ofere oamenilor o promenadă pe malului stâng al Begăi. Se remarcă vegetația spontană dintre frontul apei și frontul clădirilor de raport reprezentative, din perioada 1900-1914. În imaginea aeriană a zonei, datată după unii 1910, amplasamentul parcului Alpinet, locul unde va fi edificat Pavilionul Flora, este marcat de noi. La o privire mai atentă apar primele semne de amenajare ale acestui teren cu alei. Primele amenajări sunt demarate în perioada 1930-1934 pe o suprafaţă de două hectare, pe malul Begăi de către arhitectul Mihai Demetrovici. Iniţial, parcul este numit Arboretum, apoi Alpinet. Denumirea Alpinet este inspirată de aspectul denivelat al terenului care a creat terase cu ziduri de piatră şi de varietatea de plante alpine şi subalpine. Parcul a trecut prin repetate îmbunătăţiri şi schimbări în decursul timpului, dar a reprezentat mereu un loc important de adunare pentru comunitate. Structura actuală aparţine arhitectei Grumeza Silvia inițial și arhitectului Ștefan Iojica, realizată în anul 1967 cu ocazia expoziţiei floricole, care a purtat numele ”Flora”. Locul predilect de socializare al studenților în timpul liber din perioada 1950-67 a fost pe malul Canalului Bega. ”Groapa”, o terasă la piciorul podului de pe bdul Mihai Viteazul a devenit celebră pentru viața universitară până în 1967. Elaborarea Schiței de Sistematizare a Timișoarei din 1964/65 s-a sprijinit pe conceptul de CONTINUITATE, prin extinderea planurile urbanistice de la începutul secolului al XX-lea. Astfel a început o amplă acțiune de renaștere/modernizare economică/urbană a orașului, reutilizîndu-se stilul Mișcării Moderniste ca reacție antiso-
vietică, ca model de RE-EUROPENIZARE a Timișoarei. Prin planurile Schiței de Sistematizare din 1964 malurile Begheiului erau păstrate ca un culoar verde, separat de zona universitară de noul Bdul Părvan. Prezentarea florală din Parcul Alpinet avea nevoie și de un pavilion expozițional. Locul (”Groapa”) unde s-a păstrat memoria unei perioade dominate de speranța de libertate a fost translatat în dreptul noului Pavilion Flora. Acesta a fost conceput inițial ca un spațiu liber ce permitea fluența spațiului verde spre Canalul Bega, cu o placă/terasă de beton peste, care plutea pe stîlpi metalici. Pavilionul a fost proiectat de arh. Iojică Ștefan, în concordanță cu filosofia modernistă atît de dragă generației de arhitecți locali ce au RE-EUROPENIZAT Timișoara în acea perioadă (inspirația din Mies van der Rohe regăsită atât la nivel local, cât și universal). Starea de spirit de la Flora s-a stins treptat, iniţial prin închiderea spaţiului liber al Pavilionului după anii ‘80, ajungându-se la dispariţia sa după 1990, când a apărut un restaurant în localul respectiv. Au apărut diverse elemenete constructive și detalii necoerente față de soluția inițială, schimbându-i complet imaginea. Cu toate acestea, atracția față de acest loc a fost permanentă și în 1984 a apărut Tabăra de Sculptură de pe mal, în dreptul Pavilionului Flora, din care au mai rămas printre alte lucrări și cele ale artiștilor plastici Ștefan Călărășanu, Bela Szakats, Victor Gaga, Adrian Ioniță, etc.
earth
identitate
Rilke wrote: ‘These trees are magnificent, but even more magnificent is the sublime and moving space between them, as though with their growth it too increased.
Flexibilitate
Gaston Bachelard
Transparență
Lumină și umbră
Ștefan Bertalan, Demonul lui Maxwell (1967-68)
I sense Light as the giver of all presences, and material as spent Light. What is made by Light casts a shadow, and the shadow belongs to Light. Louis Kahn
CONE
EXIUNIță ‘Eveything is made of light,’ he said, ‘and the space between isn’t empty.’ Miguel Angel Ruiz
“There are things known and there are things unknown, and
in between
are the doors of perception.” - Aldous Huxley
concept
Pornind de la analiza efectuată asupra sitului am realizat că este amplasat într-o zonă mediană care unește louă ”lumi,, diferite - zona pietonală de pe malul Begăi și circulația intensivă a bulevardului. Astfel, prin clădirea noastră ne-am dorit să accentuăm această unire a dualităților.
Cu toate acestea, construcția este unitară, ideea fiind redată prin materialitatea textilă a celor două etaje, iar spațiul intermediar transparent capătă dimensiunea cea mai importantă, înglobând accesul principal al galeriei și expoziția temporară, mereu diferită.
Compusă dintr-un volum simplu cu amprenta unui pătrat, clădirea evocă simbolistica relației dintre cer și pământ, a contrastelor și a similitudinilor.
Soluția noastră evidențiază orizontalitatea sitului prin forma simplă, dar accentuată datorită decupajului intermediar, astfel ca atmosfera exterioară să se modifice cu ajutorul luminii și obiectul să fie perceput diferit în funcție de momentul zilei. Clădirea devine un obiect sculptural, izolat, iar atenția cade asupra lui, totodată prin amplasarea sa fiind capăt de perspectivă din cadrul străzii adiacente (de unde am considerat imaginea ca fiind una reprezentativă pentru proiect).
Nivelul inferior înrădăcinat este articulat cu situl prin pâlnia care se crează în jurul său din amenajarea peisajeră a parcului și malului Begăi, pe când cel superior accentuează legătura cu cerul, stând în consolă.
Alexandru
Este un important sculptor, cu o activitate bogată încă din anii ’80. Cariera sa, atât ca artist, cât și ca profesor se leagă de Universitatea de Arte din Cluj, unde a studiat și unde, ulterior, va fi cadru didactic și conducător al departamentului de Sculptură. În evoluția sa artistică, migrează de la sculptură figurativă în bronz, statuarie de mici dimensiuni înscrisă într-un demers de factură neoexpresionistă, pe care o practică în anii ’80, la tipuri de interpretări în sens metaforic a frânturilor de realitate exterioară. Acestui proces i se adaugă contextualizarea în spectrul esteticii contemporane a unor procedee și viziuni cu aluzie arhaică. În ceea ce privește motivele și sugestiile plastice cu care lucrează, repertoriul este foarte variat, evocând atât o dimensiune simbolică, cât și una ludică. Coloana, turnul, stâlpul, concentrează în structura lor verticală ideea de legătură între cer și pământ, de condiție primordială. Unor astfel de obiecte simbolice, artistul le consacră un important loc în creația sa: Coloana albastra, Coloană, Turn cu ferestre roșii. Tot o dimensiune simbolică, din altă perspectivă însă, i se atribuie și cărții, ca purtătoare de cultură și cunoaștere. Artistul apelează uneori la aluziile formale, la obiecte cotidiene pe care le transformă în apanaje ale unei situații sau stări. Bagajele pentru o călătorie între Est și Vest sunt frânte la mijloc, dovedindu-și ineficiența. La fel se întâmplă și cu pernele din Insomnii. Forma lor invită la a fi folosite, ele rămânând totuși, prin natura materială, obiecte care își reneagă funcția.
Păsat
Din punct de vedere tehnic, se remarcă la Alexandru Păsat preferința pentru folosirea lemnului pe care îl învelește adesea în metal. Lucrează și monumental, în piatră, sfidând rigorile formei geometrice rigide de la care pleacă, printr-un modelaj care oferă senzația materialității moi și catifelate, asemeni faldurilor grele (Pătratul doarme). Ansamplu de obiecte sculpturale aflate la întâlnirea dintre arhaic și minimalism, un minimalism nunațat de metamorfoze care conferă obiectelor dinamici spațiale suple, tensionate și misterioase. Valizele închise în sine în forma lor solidă albastră sunt obiecte din metal patinat ciocănit elastic pe miezuri de lemn. ”În gândirea formelor, Alexandru Păsat vizează ordinea însăși a raporturilor ce dau seama de statornicia noastră în lume.” Critci de artă Dan Hăulică ”Țin foarte mult la un text al lui Brâncuși: ”Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei atunci când încerci să te apropii de sensul real al lucrurilor”. Acum sunt preocupat de o întoarcere la simplitate. Lucrările mele sunt alcătuite din două materiale îngemănate de cele mai multe ori, lemnul și fierul.
... enjoy the space in between...
proiect
logo
în context
Andrei Pleșu Gabriel Liiceanu Mircea Cărtărescu Horia Roman Patapievici Radu Paraschivescu Dan Lungu Dan C. Mihăilescu Lucian Boia Marius Chivu Petre Barbu Filip Florian
Bookfest
Alex Ștefănescu Matei Vișniec Lucian Dan Teodorovici Florin Lăzărescu Octavian Soviany Andrei Ruse Stelian Tănase
In Between Vor avea loc
lansări de carte, conferințe cu scriitorii renumiți semnări de autografe reduceri la cele mai vândute titluri
ORAR Luni - Vineri 10 - 21 Sâmbătă 10 - 19 Duminică 10 - 16 Vă așteptâm în număr cât mai mare!
Cristian Teodorescu
George Arion
organizat în spațiul multifuncțional Galeriei de Arta Contemporană
scriitori invitati
educțional este De semenea spațiul edu pregătit să primească copii curioși șiiubitori de artă.
Bogdan Suceavă
Vlad Zografi
Florin Chirculescu
Radu Pavel Gheo
Andrei Crăciun
Ciprian Măceșaru
Bogdan Răileanu
Cezar Paul-Bădescu
Stelian Tănase
Andrei Ruse
George Arion
Octavian Soviany
Florin Lăzărescu
Cristian Teodorescu
Lucian Dan Teodorovici
Matei Vișniec
Alex Ștefănescu
Filip Florian
Petre Barbu
Marius Chivu
Lucian Boia
Dan C. Mihăilescu
Dan Lungu
Radu Paraschivescu
Horia Roman Patapievici
Mircea Cărtărescu
Gabriel Liiceanu
Andrei Pleșu
Pe durata acestui festival vor avea loc lansări de carte, conferințe cu scriitorii renumiți semnări de autografe și reduceri la cele mai vândute titluri din acest an.
Luni - Vineri 10 - 21 Sâmbătă 10 - 19 Duminică 10 - 16
ORAR
Bookfest organizat în spațiul multifuncțional al Galeriei de Arta Contemporană In Between
Bookfest scriitori invitati