Nikolai berdiaev filosofia lui dostoievski by liviuciubara

Colecţia ESEURI DE IERI ŞI DE AZI

Colecţie coordonată de: Luca PIŢU şi Silviu

LUPESCU

Coperta: Cătălin ŞOLDAN

Pe copertă: VASILY PEROV Peleriu, 1859 Muzeul Rada�cev, Sa rat o\, detaliu.

Nikolai Berdiaev, Mirosozerţanie Dostoievskogo, The YMCA PRESS Ltd, Praga, 1923 ©

Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin

Institutului European pentru Co operare Cultural-Ştiinţifică Ia"ii I.S.B.N. 973-9580-5-4

NIKOLAI BERDIAEV

Filosofia lui Dostoievski

Traducere din limba rusă:

Radu PARPAUŢA

INSTITUTUL EUROPEAN IA Ş I 1 992

Motto: "Lumina

ltlJninează

şi întunericul

It-a

în întuneric}

biruit-o ((. (Ioan, 1, 5)

CAPITOLUL 1

PROFILUL SPIRITUAL DOSTOIEVSKIAN

Nu-mi propun să fac o cercetare istorico-literară despre Dostoievski, nu am de gînd să-i alcătuiesc biografia , nici să-i definesc personalitatea . Cu a tît mai mult, cartea mea nu va fi u n studiu de "critică literară" - un soi de creaţie puţin apre ciat de mi'ne. De asemenea, n-aş putea spune că.,1 abordez din punct de vedere psihologic, că dezvălui "psihologia" sa. Sar cina mea este alta . Lucrarea trebuie să se raporteze la domeniu[ pneumatologiei 1, nu la cel al psihologiei. Aş dori să dezvălui spiritul lui Dostoievski, să relev adîncimea lumii sale sensibi�e şi să-i reconstitui intuitiv concepţia asupra lumii 2. Dostoievski nu este numai un mare artist, ci şi un mare gînditor �i clarvăză tor spi-rhua:l. El este un dialectician genial, cel mai mare meta fizician ,rus . în cazul său, ideile joacă un rol esenţial. Geniala dialectică dostoievskiană ocupă un Joc la fel de importan t ca şi covîrşitoarea lui concepţie psihologică. Prin artă, Dosto ievski penetrează înseşi principiile vieţii ideilor, iar viaţa pă trunde în arta sa. Ideile trăiesc :la el o v iaţă organică, au soarta lor inevitabil umană , iar această viaţă este dinamică, nu are nimic static, nu e pasivă, osificată . Dos toievski studiază pro cesele dinamice în viaţa ideilor. în creaţia sa se înalţă vîr tejul de foc al ideilor care curge şuvoi. Ideile reci nu există şi nici nu-l in teresează . La Dostoievski există ceva din spiritul lui Heraclit. Totul este incendiar, dinamic, totul e in mişcare, în contradicţie şi luptă . Ideile sale nu sînt categorii îngheţate, statice, ci torente pîrjoli toare. Toate sînt legate de destinul omu lui, de destinul lumii şi al lui Dumnezeu. Ideile determină des tinul, ele sînt adînc on tolo gi ce , existenţiale, energe tice şi di namice. în idee este concentrată şi ascunsă energia distrugă toare a dinamitei, iar Dostoievski arată cum exploziile ideilor distrug şi aduc moartea. Totodată, în idee este

concentrată

şi ascunsă energia regeneratoare şi izbăvitoare. Lumea ideilor lui Dostoievski este cu totul deosebită, o Jume unică , mult deo sebită de lumea ideilor lui Platon. Ideile lui Dostoievski nu sint prototipuri ale existenţei, nu se cons tituie în esenţele pri mare şi, desigur, nu sint norme, ci destine wle existenţei, ener gii incandescente primare. Dar, ca şi Platon , Dostoievski a re cunoscut rolul determinant al ideilor. Şi, în ciuda modei actuale, înclinată să nege valoarea independentă a ideÎllor şi să suspec teze valoarea lor Ja fiecare scrii tor , nu poţi să te apropii de Dostoievski, nu poţi să-I înţelegi, fără să te cufunzi in di versa şi bogata lume a ideilor lui . Creaţia lui Dos,toievski este un adevă'rat ospăţ al cugetării. Iar acei care refuză să ia parte la acest ospăţ, bazaţi pe faptuU că în reflecţiile sale sceptice bănuiesc valori comune ale gîndului şi ideii, sînt sortiţi la o existenţă t!listă , săracă, ajung in pragul inaniţiei spirituale. Dostoievski descoperă noi lumi. Aceste lumi se află în stare de mişcare cloco titoare. Prin intermediul lumilor şi prin miş carea lor sînt dezlegate destinele omeneşti. însă cei care se li mitează la interesul pentru psihologie , la �atura formală a artei, îşi Închid singuri intrarea în aceste lumi şi niciodată nu vor înţelege ceea ce destăinuie Dostoievski. Aşadar, vreau să intru în adîncul adîncurilor ,lumii de idei, să înţeleg modul de con templare dostoievskian asupra lumi. Este o contemplare origi nală ,a lumii, o pătrundere intuitivă în substanţa interioară a ei. Este ceea ce i se dezvăluie creatorului privind lumea şi viaţa. Dostoievski a avut revelaţiHe sale pe care vreau să Je înţeleg . Concepţia dostoievsk,iană despre lume nu a fost un sistem ab stract de idei, nu pot găsi aşa ceva, ba chiar e îndoie1nic că este posibil . Această concepţie despre lume c onstă în intui ţia genială a destinului uman şi universal. Este o intuiţie ar tis tică, dar nu numai , e de asemenea o intuiţie ideatică , filo sofică, de cunoaştere - e o gnoză . Dostoievski a fost, într-un sens oarecum abuziv, un gnostic. Creaţia lui este cunoaştere, o ş tiinţă despre spirit. Concepţia lui Dostoievski despre lume este , mai Întîi de toate , dinamică , iar eu vreau să - } surprind în acest dinamism. La Dostoievski punctul de vedere dinamic nu are nimic contradictoriu. El traduce în fapt principiu'l coinci dentia opositorum. Adîncindu-se în lectura lui Dostoievski, fie care trebuie să iasă înnobllat de cunoaştere. Această cunoaştere doresc să o reconstitui in deplinătatea sa .

Mulţi au scris despre Dostoievski, s-au spus multe şi ade vărate. Totuşi abordarea nu a fost su ficient de cuprinzătoare. Faţă de Dostoievski s-au apropiat din multe "puncte de vedere", l-au aprecia t în faţa instanţei diverselor concepţii, iar, în func ţie de acestea, diferite l,a turi ale lui Dostoievski s-au deschis ' sau au fost obturate. Pentru unii el a fost, în primul rînd, reprezentantul "umiliţi1or şi obidiţilorJJ, pentru alţii a fost "un talent crud" 3, proorocul unui nou creştinism, l..lJ11ii s-au interesat de "omul din subterană ", alţii Il-au luat, înainte de orice, drept adevăratul vestitor al ideii mesianice ruse. Dar în toate aceste abordări abia de s-a întredeschis cîte ceva, nu a fost nimic congenial cu spiritul său atotcuprinzător. Mult timp, pentru critica rusă tradiţională, Dostoievski a rămas i'naccesibil, ca întreg fenomenul litenr rus de altfel. N. Mihailovski a fost organic incapabil să-I înţeleagă. Pentru înţeilegerea sa e ne cesar un aport deosebit al spiritului. Col care face demersul trebuie să fie înrudit cu obiectul , cu însuşi Dostoievski, cu ceva din duhul său . De abia la începutul secolului XX a început o mişcare spirituală în care au luat naştere spirite înrudite cu Dostoievski. în cartea sa Tolstoi şi Dostoiveski) Merejkovski 4 a scris ceva m ai multe despre Dostoievski. Dar şi el a fost pre ocupat prea mult de desfăşurarea sistemului religios în paralel cu Lev Tolstoi. Pentru el, Dostoievski este adesea doar un mijJoc în propovăduirea religiei trupului reînviat şi nu vede specificitatea spiritului dostoievskian. însă, pentru prima oară, lvlerejkovski , a reuşit să întredeschidă ceva din Dostoievski, ceea ce pînă atunci fusese cu totul ocultat. Totuşi, abordarea lui Dostoievski este principial greşită. Pe orice scriitor mare trebuie să-I consideri ca pe un fenomen integral al spiritului, e necesar să-I pătrunzi intuitiv, îl poţi contempla ca pe un organism v.iu, poţi vieţui într-însul. Aceasta este singura me todă corectă. Nu se poate ca fenomenuJ organic, măreţ, al spi ritului să fie vivisecţionat, căci moare sub bisturiul medicului şi nu vei mai putea să-I contempli în întregul său. De feno menUiI spiritual trebuie să te apropii cu sufletul plin de cre dinţă, nu să-I hăcuieşti cu suspiciunea şi scepticismul. Con temporanii no�tri sînt înclinaţi să opereze pe orice mare scri i tor, bănuind in el cancerul sau altă boală ascunsă. Astfel dispare profilul spiritual integral, iar contempJarea devine im posibilă. Contemplarea nu se poate închega prin destrămarea

obiectului contemplat. Doresc să încerc apropierea de Dosto ievski pe calea unei integrale vieţu iri in tu iti ve î ntru credinţă , să pătrund în Jumea ideilor sale dinamice, in ta in iţa concep ţiei sale primordiale asupra lumii. �':

Orice geniu nu este internaţional, ci national, şi e x prI m a genereal-omenescul în ceea ce este naţional, iar acest lucru este foarte clar cînd este vorba despre Dostoievski. El este tipic rusesc, geniu rus pînă în străfunduri, cel mai rus dintre m arii scrii tori n aţionali şi, totodată, cel mai general-uman ca ideaţie şi tematică . înt otdea un a am fost rus adevărat - îi scrie lui A. Maikov. Creaţia lu i Dostoievski este un logos rusesc despre general-uman. De aceea, dintre toţi scriitorii ruşi, eJ interesează cel ma t i mult pe occidentali. Ei c au tă în el revelaţii despre acel universal care îi chinuie şi pe ei, dar rev ela ţii de un alt tip, ale misterioasei lumi din Răsăritul rus. A-l înţelege pînă Ia cap ă t pe Dostoievski Înseamnă a înţelege ceva esenţial d i n struc tura s ufl etulu i rus, deci a te apropia de dezlegarea tainei Rusiei. Dar, cum spune un alt mare geniu rus: "

"Cu arşinul n-'O poţi măsu ra Cu mintea nu o poţi cuprinde Rusi a i altculTI, altceva În ea doar poţi să crezi fierbinte". -

Dostoievski reflectă toate contradicţiile sp i ri tulu i rus, in tregul său caracter antinomic, ce admite posibilitatea celor mai contradictorii judecăţi de spre Rusia şi poporul rus. Urm ă ri ndu 1 pe Dos toievski, poţi studia specifiei t ate a structurii spiri tual e ruseşti. Ruşii îşi exprimă ceI m ai bine trăsăturile atunci cînd sînt apocaliptici sau nihilişli. Asta Înseamnă că ei nu pot să vieţuiasGl Într-'o medie a vieţii spirituale, Într-o medie a cul turii. Spiritul lor tinde spre extrem, spre limită. Ace�ti doi poli, pozitiv şi negativ, e xpr imă una şi ac eeaşi năzuinţă a sfîrşitului. Ce adîncă deosebire este între structura spiritu lui ru s faţfl de structura spi rit u l u i german - nemţii sînt mistici sau adepţi ai criticismului - sau faţă de structura celui francez francezii sînt dogm a tic i sau sceptici. Sistemul spiritual rus -

este confuz în Î n trupa re a culturii �i în gasirea că ii popo rul ui în is torie. Este î n do i eln i c ccl un popo r cu un asemenea spirit poate să fie fericit în i sto ri e. Caracterul apocaJiptic şi n ihilis mul, la capete opuse unul faţă de altul, reli gio s ş i ate i st , de m ole ază deopotrivă cultura �i is to ri a ca medii ale că ii. Adesea se întî m plă că este greu de determ ina t de ce rusul î�i proalamli răzvrătirea Împotriva culturii şi istoriei, �i demolează toate va lorile, de ce se dezgoleş te s i nucig a � : pentru că c nihilist sau pentru cel es te a poca l pt ic şi t i nde spre un final a toa t e izbăvitor al i s tor i ei ? In cartea de î nse mn ă ri , Dostoievski scrie: "Nihi. l i sm ul a apăru t la noi pentru că noi toţi sîntem ni hil i ş ti ". Iar Dostoievski studiază pînă în străfunduri nihilismul rus. Polaritatea antinomică a spir i tului rus f ace să coincid ă nihi lismul cu tendinţa religioasă a sfîrşitului l u mi i, a revelaţiei unu i n o u pă m î nt şi a unui n ou cer. Nihilismul rus este un apocalips rusesc denatura t . O astfel de s tare suf,letească ingreu nează foarte mult desfăşu rarea istorică a pop orului , crearea val oril or lui cultu rale, nu prie�te deloc disciplinei spiri tuale . Acest fapt l-a avut în vede re Konstantin Leontiev 6, cînd zicea că rusul poate să fie sfînt, dar nu poate fi cinstit. Cinstea este o medie morală, o virtute burgheză, ea nu interesează pe apo calipt ici şi n ihil i şt i . Această trăsătură s-a dovedit fatală pen tru poporul rus , fiindcă doar cîţiva aleşi pot fi sfi nţi , majo ritatea fiind condamnată h t icăloşie . Puţini ating viaţa spiri tuală superioară, majorităţii fiindu-i dest i nată o via ţă cultu rală sub medie. De aceea in Rusia este atît de uimitor con trastul i nt re o p ătu ră cultura1<.'i superioară puţin numeroasă, intre oameni trăind autentic Întru s pirit �i marea masă nec u l· tural;}. rn Rusia nu exist{l un mediu cultural , o medie cultu rală �i aproape nici o trad iţ ie culturală. Cînd se raportează LI cu l t u ră , aproape toţi r uş i i sint nihilişti . C ultura n u rezolvă p roble mele sfîrşitului, ale ori gin i i p roc esului universal, ea doar consfinţeşte med ia . Pentru copiii ruşi (o sintagmă îndrăgită de Dostoievski), ab sor biţ i de problemele uni versale fundamentale, de ideea de Dumnezeu şi n em urir e , sau de organizarea oame nilor într-un nou tip de stat, dar şi pentru atei!?ti, socialişti şi a na rh i şti, cultura se prezintă ca un obstacol în calea lor spre punctul final. Săritu ra în neant îi aşează in opozi ţie cu mediul istorico-cultural european . De aici rezultă ura împotriva formei şi a bazelor for m ale în drept, morală , stat , artă , filos o fie ,

religie. Caracterul rus se dezgustă de formalismul culturii eu opene străin lu i înzestrarea formală a rusului e st e neînsem nată. Forma introduce măsura, reţine, limitează, fortifică me dia . Revolta apocal ip t ică şi nihilistă spulberă toate formele, modifică toate graniţele, aruncă peste bord toate reţinerile. în cartea Prensentum und SocialismusJ Spe ngler afirmă că Rusia este o ,lume cu totul deosebită , tainică şi de neî nţeles pentru european . Aici Spengle r descoperă "o răzvrătire apo caliptică împotriva antichităţii". Apocalipticii şi nihiliştii ruşi săIăşluiesc la marginile spiritului, răzbat dincolo de limitele sale. Dostoievski a studiat în profunzime apocalismul spiritului rus, dar şi nihilismul său. A descoperit astfel o oarecare isterie metafizică a sufletului rus, inclinaţia către obsesional şi pose dare. Tot el a studiat revoluţiooorismul rus de care este strîns legată şi organizaţia "Sutelor ne gre 7. Destinul istoric rus i-a justificat previziunile. în mare măsură revoluţia rusă s-a în făptuit conform lui Dostoievski şi oricît este de distrugătoare şi păgubitoare pentru Rusia, ea trebuie să fie recunoscută ca rusă şi naţională. Autodistrugerea şi arderea sinucigaşă în pro priile flăcări sînt trăsături naţionale ruseşti. O astfel de struc tură a sufletului naţ ional i-a ajutat lui Dostoievski să apro fundeze sufletescul pînă Ia spiritual) să evadeze dintre limitele mediei sufleteşti şi să descopere noi cuprinsuri şi profunzimi spirituale. Dincolo de structurile ferm înstăpînite ale contu rului sufletesc, dincolo de nuanţele sufleteşti pătrunse de lu mina raţional ului şi subjugate normelor raţionale, Dos,toievski descoperă o fire vulcanică. în creaţia sa au loc erupţii ale vul canilor subpămînteni ai spiritului omenesc. Este adevărat că multă vreme s-a acumulat o energie spi6tuală revoluţionară, crusta a devenit tot mai mult vulcanică, iar la suprafaţă, în existenţa plată, sufletul a rămas echilibrat static, înlănţuit în hotarele sale, subjugat normelor. Şi, iată, în sfîrş i t, are loc o rupere copleşitoare, o explozie de di'namită . Dos,toievski a fost vesti torul revoluţiei spiritului . Creaţia sa exprimă dina mismul avîntat şi pătimaş al firii omen�ti. Omul se smulge din echilibrul său, încetează să mai ducă o existenţă în cadrul legii şi trece într-o altă dimensiune a existenţei. Odată c u Dostoievski ia naştere o nouă concepţie despre lume. Dosto ievski a simţit chiar în sine această fire vu1canică, dinamismul excepţional al spiri tuIul, parcursul său incendi ar. îi scrie despre r

)

sme lui A. M a i ko v : "Mai rău decît toate e faptul că natura mea este ticăloasă şi puţin prea pă,tim�şă. în tot şi în toate ajung p înă la extrem, toată viaţa am trecut dincolo de limită". A fost un om cup rin s de flăcările pa tim ii spiri tuale i nterioar e , spiritul i s-a mistuit în flăcări. I ar din flăcările iadului, spi� ritul iese la lumină . Toţi eroii lu i Dostoievski sînt el însuşi , calea sa proprie, diferitel e -l aturi a l e f ii nţei sale, chinurile, în� trebările, exp erienţ a întru suferinţă. De aceea, în creaţia sa nu este nimic din epicul care redă ex isten ţ a obiectivă, latura obiect ivă a v ieţii . El nu are darul metamorfozei în diversi� tatea naturală a firii omeneşti, nu are n im ic din ceea ce con� stituie latura fo rte a lui Lev Tolstoi. Scri er iJe lui Dostoievski nu sînt adevărate rom a ne, sîn t tragedii , dar n işte trageaii de un tip deosebit. Este vorba de tragedi a interioară a destinului uman, a spiritului unic care se dezvăluie doar în d i ferite un� ghiuri , în diferite momente ale traseului său. Lu i Dostoievski i-a fost dat să cu no ască omul în forfota sa pătimaşă, turbi� na ră , furioasă, în dinamismul său excepţionaL La el nu este nimic stati c , totul e în dinamica spirit u lui , într-o stihie in� cendiară, într-o patimă frenetică. Totul se înf ă ptu ie şte ca în� tr- oo vîrtej, totul se roteşte în acest vîrtej. Cînd îl citim , ne simţim hipnotizaţi ca de o vîlvă taie. Dostoievski este un artist al m iş căr ii s u b t era n e a sp iri tului . I n această mişcare furtunoasă , toate glisează de la tlocuri l e lor obişnuite, şi de a ceea arta sa se adresează unui viitor închipuit . Nu se ad resea ză trecutului st atorn ic , ca la Tolsto i . Avem de a face cu o artă de prooroc. El dezvăluie firea omenească, n u o cercetează în med i a sa stag na tă, nu în exi st en ţa de toate ziJel e , nu în formele normale şi normate ale existenţei, ci în su bconşti ent , în alienare şi criză . Profunzimea firii omeneşti şi limitele ei se u rmăr esc şi se de zvă lui e în alienare, nu în stare de sănătate, în crimă, nu în legalit a te , în stihia nopţii şi a subconştientului, nu în exis tenţa cotidiană sau în lum1na dionisiacă . El este cu fun d at cu totul într-o stihie dionisiacă, iar dionisiacul naşte tragedia, căci vî l vătă iIe dionisiace sînt adunate într-o atmosferă i nsupo rt abil de incandescentă. Dostoievski cunoaşte numai firea omenească extatică. După el, totul pare searbăd, ca şi cum am vizitat alte lumi, am fost în altă dimensiooe, şi ne Întoarcem în lumea noastră o rgan ic ă , măsurată, în spaţiu l nostru tridimensional . Citirea în p rofunz ime a lui Dostoievski este înto td eauna un

evenimen t capital in viaţă, lect ur a cau terizeaza, lar s u fle tul pri meş te un nou botez, de foc . Cel c.lre se împăr tăşeşte de la l u mea lui devi'ne un om .nou, i se deschid alte dimensiuni ale existenţei . Dostoievski este un revoluţionar al spiritului, lup tind impotriva osificării spirituale. Este frapant[l opoziţia din tre Dostoievski şi Tol s toi . Dosto ievski este ves ti torul revoluţiei spiritului care va avea loc, el e Într-o dinamică de foc, În tr-o comunÎc<lre cu viitorul . In acelaşi timp el este ferm un om al locului, a preţuit legc1 tur'l cu tradiţiile, a pi'ts t ra t cele sfi n te, a recunoscu t Biserica �i s tatul istoric. Tolstoi nu a fost niciodată un revoluţionar al spiritu lui, el e un artis t s ta tic , a,l existenţei s tagnante, în relaţie cu t recu tU' l , nu cu vii torul, neavînd nimic dintr-un prooroc. CIte odată se răzvr<.lt eşte Impotriva t u t uror tradiţiilor i s torice şi religioase, neagă cu un radicaIism nemaiîntîln i t Biserica �i sta tul istoric, nu dore�te nici un fel de continuita te in culturu. Dostoievski a demasca t na tura interioară a nihilismului rus. Tolstoi se arată el însuşi un nihilist, un d i s trugă tor al valo rilor sfinte. Dostoievski ştie despre revoluţia care se va înfăp t u i şi care înto tdeauna începe în substratul spiritual. El pre vede calea şi consecinţele ei. Tolstoi nu �tie că revoluţi'l a început în substratul spiritual, nu prevede nimic, el înstU�i fiind cuprins, ca un orb, de una din laturile acestu i proces revolu ţionar. Dostoievski vieţuieşte în spirit şi de aceea recunoaş te tot. Tolstoi vieţuieş te în trup şi suflet şi de aceea nu poa te să ş tie ce se petrece în s trăfunduri şi nu prevede urmările. Arta .lui Tolstoi poate să fie mai Implinită decît a l u i Dosto ievski , romanele sale sînt cele mai fr u moase din lume. El este un artist al celor asezate. Dostoievski se adresează celor în devenire. Arta dev en'i rii nu poate să fie ati t de desăvîrşită ca arta celor a�ezat e. Dostoievski este un gîndi tor mai profund decit Tolstoi, ş tie mai multe, cunoaş te antipozii vieţii. Tols toi Însă nu ştie a întoarce capul, priveş te înainte în Hnie dreaptă. Dostoievski in terpretează viaţa din punctul de vedere al spi ritului uman. înainte de orice, Tolstoi vede stra t ul mobil, i1 ..I tural al vieţii, procesele vegetale şi animalice . Dostoievski îşi bazează p reviziunile pe cunoş tinţele sale despre spiri tul uman. Tolstoi se răzvră teş te oarecum liniar împotriva fiinţei umane vegetalo-animalice pe care o vede exclusiv aşa. Pentru Dosto ievski Iiniaritatea morală a lui Tolstoi este i mposi bi l ă . Cu o

măiestrie neasemUlta, Tolstoi îmbracă în formă artistică for mele aşezate ale vieţii. Ca artist al devenirii, pentru Dosto ievski se arată a fi inaccesibilă real iza re a artistică perfectă. Creaţia lui Tolstoi este apolinică. Cea a lui Dostoievski dionisiacă. Şi încă într-un caz este interesantă relaţia Tolstoi Dostoievski. Tolstoi a căutat toată vi:.!ţa pe Dumnezeu, la fel cum îl caută primitivul, omul natural 8, anume dibuindu-l în natura sa depărtată. Cugetul i-a fost preocupat de teologie, dar el a fost un slab teolog . Pe Dostoievski nu-I chinuie atît tema ,lui Dumnezeu, cit cea privinJ omul şi soarta sa, îl fră mîntă misterul spiri tulu i . Cugetul i-a fost preocupat de antro pologie, nu de teologie. El nu rezolvă tema lui Dumnezeu ca un primitiv, ca un om natural, ci asemenea unui creştin, C,l om al spiritului. Problema omului este o problemă divină şi poate că taina lui Dumnezeu se dezvăluie mai bine prin taina omeneasc[l, decît prin agresarea natural,I a Dumnezeului din afara om u lu i Dostoievski nu este un teolog, însă el a fost mai aproape de Dumnezeul cel viu decît Tolstoi; Dumnezeu i se relevă în soarta omului. Poate că se cade să fim mai pu ţin teologi şi mai mult antropologi. -

A fost Dostoievski un realist? Inainte de a lua o hotă rîre în această problemă e necesar să ştim: în gen e r al arta mare şi autentică este realistă. Lui Dostoievski însuşi îi plăcea uneori să se intituleze realist si considera realism u l său un reaHsm al vieţii propriu-zise. De s igu r nu a fost niciodată reaHst în sensul în care critica noastră tradiţională a validat existenţa şcolii realiste a lui Gogol. In general, un astfel de realism nu există, cu atît mai mult nu a fost aşa Gogol şi, fireşte, nici Dostoievski. Orice artă autentică este simbolică, un pod între două lumi; ea celebrează realitatea cea mai profundă care este realul adevărat. Această realitate esenţială poate să fie exprimată artistic doar în simboluri, în artă ea nu poate să apară nemijlocit reală. Niciodată arta nu oglindeşte realitatea empiric, ea pătrunde intotdeauna în a ltă lume, dar această altă lume admite arta doar prin răsfrîngere simbolică. Arta lui Dostoievski se ocupă de realitatea spiritua15 profundă, de realul ,

metafizic, fiind foarte puţin preocu pa tă de existenţa empIrICa. Construcţia romanelor lui Dostoievski aminteşte foarte puţin de a ş a -n umitul roman "realist". Prin subiectul exterior, amintind de romane poliţiste neverosimile, se străvede o altă !l'ealita te . Nu r eal u l empiric, al ex i sten ţ ei exterioare, al felului de viaţă , nu re a li t a t e a tipurilor autohtone, sînt reale la Dostoievski . La fel es t e real adîncul spirituru a,l omului, destinul lui spiritua1. Este r eală relaţia om-Dumnezeu, om---dia vol , sînt reale ideile cu care trăi eşt e omul. Aceste d edu blă ri ale spiritului uman , care constituie tema profundă a roman elor lui Dostoievski, nu sînt tratate realist. Conturarea uluitor de genia lă a raportu rilor dintre Ivan Karamazov şi Smerdeakov, prin intermediul cărora se separă cei doi ))Ieu" ai Jui Ivan, nu poate fi numită re aJ i st ă . Relaţiile î ntre 1 van şi diavol sînt şi mai puţin realiste. Dosto ievski nu poate fi numit realist nici În sensul rea lismul u i psi hologic. El nu este un psiholog, ci pneumatolog şi metafizician simbolist. Dincolo d e viaţa conştientă se ascunde oea subcon ştientă , i ar de aceasta sîn t l eg ate pr esi mţ i ri Ie . Oamenii nu sî nt l e gaţ i numai de r a por t uri care se văd la lumina cotidiană a con ştiinţei . Există B a:nţi mult mai tainici care duc spre adîncul vie�ii inconştiente. La Dostoi evs ki , întotdeaua o al t ă ,lume in vade az ă rapor tu ril e dintre oamenii acestei lumi. Un liant tainic

leagă pe Mîşkin de Nastasia Filippovna şi Rogojin, pe Raskol nilrov de Svidriga il ov , pe I van Karamazov de Smerdeakov, pe Stavroghin de Şchioapă şi Şatov. Toţi sîn t încătuşaţi unul de altul prin legă turi parcă din altă lume. La Dostoievski nu există î nt îl niri ş i raporturi întîmplătoare. Totul se defineş-te Într-o altă lume, are un sens superior. La el nu există hazardul rea l ismu l u i empiric. Prin caracterul lor fatal toate înt îl ni rile parcă nu sînt din această lume. Toate conf1ictde complexe ş i relaţiile reciproce Între oameni nu dezvăluie o realita te real obiectivă, ci o viaţă interioară, destinul interior al o a me nilor . In aceste c onfJ icte şi relaţii umane se soluţionează misterul omului, al destinului său , se exprim ă "ideea" universală. To ate acestea seamănă prea pu ţin cu ,romanul "realist". Dacă s-ar put ea numi realist, Dos toiev ski ar fi un real i st- mi stic . IstorÎ cl1'Or ş i criticilor literari, doritori să d e scopere o serie de in f lu enţ e şi î m pr um uturi , le pl ace să evidenţieze diferite influ enţ e asupra lui Dostoievski, Î,n deos ebi în prima p eri o adă de crea ţ ie . Se vorbeşte de i n fl uenţe de la Hugo, George Sand, Dickens, 16

parţial de Ia E.T.A. HoHmann. însă o adev ă r ,l tă Inrudire are numai cu u nul dintre cei mai mari scriitori occidentali: Balzac, care a fos t la fel d e puţin realist ca �i Dostoievski. Di n tre marii scriitori ruşi, Dostoievski se al �i tu r ă cel mai bine de Gogol, îndeosebi în primele povestiri . Dar relaţia faţă de om la Dosto ievski est,e es en ţ i al alta decît la Gogo!. Gogol işi în su ş eşte omul în dezagregal'e, la el nu existi} oameni. Locul lor e luat de ch ipu ri pocite. Din a ces t punct de vedere An drei Belîi e mai aproape de Gogol. Dostoievski şi-a asumat in tot al ita te omul, l-a d es co pe ri t ln căderea şi in limitarea sa. Cînd s-a Înă.Jţat la dimensiunea proprie şi a răsunat glas ul său, Dos to ievski a fo s t în afa ra tutUJ:1or influenţelor şi împrumu turilor, a fos t un fenom en de creaţie unic şi irepe ta bi l . "însemnărik� din subterană" împart creaţia lui Dostoievski în două perioade. Pină la "Î nsemnări ... " era încă ps iholog, d eşi cu psihologia sa o rig i na l..l el este un uma ni s t plin de co m pătimire faţă de "oamenii selrmani", faţă de "u mi l i ţ i şi obi diţi" şi d e ero i i "Casei 11ol'ţilor". Cu "îns emn ă r il e ... " se in firipă dialectica genială a lui Dostoievski. Deja el n u mai este psiholog, e m et afi zic ia n, cercetează pînă in s tr ă f undu ri tra gedia spi rit ul u i uman. De a cu m nu m ai e u ma n ist în sensul vechi al c u vîn tul u i , are pu ţ ine în comun cu Geo rg e Sand, Victor Hugo, Dickens etc. A rupt defi niti v cu umanismul lui Belinski. Dacă es te şi uman i s t, atunci umanismul său este cu totul nou, tr agi c. Omul pătrunde şi mai mult în e s en ţa crea ţiei sale, iar destinul omului cons t itui e obiectul exclusiv al interesului. Însă omul nu se socoate în di me ns iun ea plată a um an ism ulu i , ci în cea de adîncime, cu lumea nou dezvă l uită a s pi ri t ul u i . Aoum, p en tru prima dată, se d es cop er ă acea A tl a n tidă umană care poartă numele de "dostoievskianism". Dosto ievski devi ne definitiv un sc ri i tor tragic. Caracterul ma rtiriz ant al li t eraturi i r us e a ti n g e p un ctul maxim de tensiune. Suferinţa În privinţa d es tin u l ui omului şi al um ani t ăţii atinge punctul maxim de i n ca ndes cenţă . în Rusia nu s-a instaurat niciodată spi ritu l şi creaţia renascentistă. Nu am cunoscut bucuria Re naşt erii - aşa ne-a fost soarta amară. La început ul secolului al XIX-lea, în epo ca lui Alexandru 1, poa t e cea m a i culturală din Între a'ga is tori e r usă, a st r ăl u ci t o clipă ceva as em ăn ă tor Renaşterii. S-a ivit bucuria am eţ i toa r e a unei creaţii abundente în poezie. O astfel de zare luminoasă a fost creaţia lui Puşk.in.

Dar această bucurie n abundenţei creatoare s-a stins repede, ea a fost otrăviteJ. chiar la Puskin . IvIarea literatură rusă a seco ' lului al XIX-lea nu a urmat drumul creator al lu i Puşkin. In întregime , ea se află cuprinsii. de chi nuri, de durerea mî ntu ir ii universale, ispă�e�te un fel de v ină . Tragicul chip î ndu rera t al lui Ceaadaev stă la o rigi ne a mi�cării cugetării ruse din secolul al XIX-lea, cugetcue ajunsă la mat u ri tate . Lermontov, Gogol, Tiutcev nu creează în spiritul abun de n t �tl Re naş teri i ei creează î n chinuri şi dureri, nu există jocurile spUlTIoase ale Întrccerii intelectuale. Apoi î nt îlnim fenomenul uimitor al l ui Konstan tin Leontiev, d up ă natLll"Ll sa un om al Rena� t er ii secolului XVI, i n tra t în Rusi,l secolului XIX Intr-o Renaştere străină şi contradictorie, ce a pus capăt unui desti n atit de t ris t şi dureros. In sfîrşit, culmile literaturii ruse sînt Tolstoi şi Dosto iev ski rn ei nu este ren ascentislTI. Ei se frîng în chinu ri reli gioase, caut�l mIntui rea. Caracteristice pen t ru creatorii ru�i, �i ţinînd de caracterul lor naţional, sînt căutarea mîntuirii, arde rea în dori nţa ispăşiri i, sufe r in ţa lumii. Prin Dostoievski, lite ratura ruSrl a t i ng e o culme. Se scoate în ev idenţă caracterul r eli gios , de martiriu. In Dostoievski se condensează tot Intu nericul vieţii ruseşti, al destinului rus, dar se aprinde şi o lumină. Calea p l îng er ii literaturii ru se, plină de suferinţă �i cău tare religioasel, trebuia să ducă la Dostoievski. Dar la el se iveş te deja o ruptură spre alte lumi, din fal ia deschisă se vede lum i n a. Tragedi a -l ui Dostoievski, ca orice adevărată tra ge die , presupune un catharsis, o cu ră ţ are şi o eli berare Cei care se precipită spre in tu nericu l situaţiilor Hir[l i eş i re nu-! văd şi nu-l pricep. Citindu�l pe Dostoievski ai o mare bucurie, o uriaşă eliberare a spiritului. Este bucurja prin suferinţă, este calea creştină. Dostoievski redă credinţa în om, în adînci mi le umanului. Această credintă nu există în umanismul lînced. Acesta renaşte cînd cred e în Dumnezeu. Credin ţa în om în seamnă credinţa în Hristos, în Dumnezeu-Omul. Toată viaţa, Dostoievski a promovat sentimentul exclusiv şi unic al l u i Hristos, dragostea extatică pentru El. In numele lui H ristos, �i din iubire , n em ărginită faţă de El, Do stoi ev ski a rupt cu ace a lume umanistă în care era prooroc Belinski. Credinţa lu i Dos toievski în Hristos a trecu t peste văpaia tuturor îndoielilor şi s a căli t in focul sufe rin t ei Dostoievski notează în insemne1ri : "I ar in Europa nu exi stj şi nu au fost asemenea forţe ale ex

pres leI ateiste. Aşa s-a Hkut să nu cred ca un copil în Hristos �i în mărturisirea Sa. Peste marea t'ăpaie a îndoielilor a trecut Osana ce-mi aparţine". Dostoievski şi-a pierdut credinţa tine reţii în " Schiner " - prin acest nume desemna el simboLic tot ce era "măreţ şi minunat", umanismul idealist . Credinţa în "SchilIer" nu a feleut LtţCI ispite1or, credinţa în Hristos a su portat roate ispitele. A pierdut credi nţa umanistă în om, dar a rămas fidel credinţei creştine in om, a aJîncit, a întărit şi a înnobilat aceastii credinţă . De aceea, Dostoievski nu a putut să fie Întunecat, un pesimist incurabil. La el există o emanaţie luminoasă �i în ceea ce e mai Întunecat, mai chiunit. Aceasta este lumina lui Hristos care iradiazel şi Întunericul. Dostoievski îl conduce pe om prin beznele dedublării, motivul fundamental dostoievskitll1, dar dedl1blarea nu-l nimiceşte definitiv pe om . Prin intermediul lui Dumnezeu-Omul, personalitatea umană poate fi redat{l vieţii .

Dostoievski aparţine acelor scriitori care au reuşit să se dezvă'luie pe sine în creaţia lor. In creaţia lui se oglindesc toate contraJicţiile spiritului, toate profunzimile sale fără sfîrşit . Pen tru el, creaţia nu e, ca în cazul multora, o acoperire a ceea ce are loc în străfunduri. El nu tăinuieşte nimic şi de aceea a reuşit să facă descoperiri uimitoare despre om. Prin destinul eroilor î�i povesteşte propriu l destin, prin îndoielile lor - pro priile îndoieli, prin deJublările lor - dedublările sale, prin experienţa criminală, - tainicele crime ale propriului spirit. Biogtafia lui Dostoievs ki interesează mai puţin decît creaţia. Scrisorile sînt mai puţin interesante decît romanele. El a i ntro dus în romane totul despre sine . După ele poate fi studiat. De aceea, Dostoievski este mai puţin enigmatic decît mulţi alţi scriitori, e mai uşor de decodifi c at decît, de exemplu, Gogol. Acesta din urmă este unul din cei mai enigmatici scriitori ruşi. Nu se dezvăluie în operă, se acoperă, ducînd cu sine taina per sonalităţii în altă lume . Şi e puţin probabil că va reuşi cineva să o dezlege vreodată . O astfel de enigmă va rămîne pentru noi şi personalitatea lui Vladimir Soloviov 9. rn tratatele filoso fice şi teologice, în publicistică, Soloviov s-a acoperit, nu fi-a descoperit pe sine, în ele nu se oglindesc contorsiunile firii sale.

Doar în unel e poezii se poate ghici cîte ceva. Dostoievski nu e aşa. Particularitatea geniului său constă în faptul că a reuşit să se confeseze profund despre destinul propriu, care este tot odată şi destinu l u niversal al omului. El nu a ascuns i dealul sodomic şi ne-a descope rit culmile idealului madonic. De aceea, creaţia lui Dostoievski este o revelaţie. Epilepsia nu este doar boala sa superficială, prin ea se desch id profunzimi.Je spiritu lui său. " Lui Dostoievski îi plăcea sel sc ' numească "autohton şi pro clama ideologia autohtonă. Faptul e adevărat în sensul că el a fost şi a rămas rus, legat organ i c de poporul rus, niciodată nu s-a rupt de rădădnile naţionale . Dar nu s-a apro p iat de slavofili, căci ţine de altă epocă. În comparaţie cu slavofilii, Dostoievski a fost un p ribeag rus, un pelerin în lum ile spiri

tuale. Nu a avut casa şi pămîntul său, nu a deţ i nut "cuibul" confortabil al unor conace moşiereşti. Nu e legat de statica exis ten ţ ei, e în dinamica ei, în z buci um . Il stn1.bat şuvoaie care vin din viitor, se află în revol uţia spiritului. El e omul Apo calip sului. Slavofilii nu erau cuprinşi de maladia a pocali ptic ă . Dostoievski infăţişează cu precădere destin u l peleri nu lui şi al re nc gatu:lui rus. El consideră pelerinajul o pr ibeagă trăsătură ru sească. Slavofilii erau tereştri, crescuţi pe pămîntul cu oameni, oam enii tari ai pămîntului. Pămîntul de sub ci e tare, dur. Dostoievski a fost un om subteran. Elementul lui este focul, nu pă mîntul . Mişcarea sa este vîr tej ul . Totul este altfel la Dos toievski faţă de slavofili. Se rapor te a ză altfel faţă de Europa occidentală, e un p a triot al Eu rop ei , nu numai al Rus i ei ; se raportează altfel faţă de per ioada lui Petru cel Mare, e scri itorul p erio adei petersburgheze, artistul Petersburgului. Slavo fiiii se dedicau în totalitate existenţei coti diene . Dostoievski era dedublat. Vom rev eni la diferenţele dintre ideile lui Dostoievski şi ale slavofililor des p re Rusia. Acum aş vrea să stabilesc fap tul că Dostoievski nu e un tip slavofil. După maniera sa de existenţă a fost un tipic scri i t or rus, un literat ce a trăit din mu nca sa. Nu ţi-l poţi închip ui în afara literaturii. A trăit din literatură: material şi spiritual. Nu a fost lcg<lt de nimic alt ceva decît de Jiteratură. A avut so art a amară a scriitorului rus.

* *

Intr - adevăr , este uun1toare mintea lui Dostoievski, ascuţi mea ei neobişnuită! El este unul dintre cei mai inteligenţi scriitori ai literaturii universa.Je. Mintea nu-i corespunde doar darului său artistic, poate că îl şi depăşeşte. Din acest punct de vedere se deosebeste de Tolstoi care este înzestrat cu o ' milDte greoaie, liniară, aproape plată, ce nu se a fl ă la ină.1ţi mea genialului său har artistic. Nu Tolstoi, ci Dostoievski a fost un mare gînd it or . Creaţia lui Dost oi evski este uimitor de strălucitoare, o scînteietoare şi pătrunzătoare revelaţie a minţii. Dintre toţi marii scriitori, după forţa �i ascuţimea minţii, poate fi comparat doar cu Shakespeare, mintea uriaşă a Renaşterii. Chiar Goethe, cel mai mare dintre cei mari, nu a fo s t înzestrat cu o asemenea ascuţime, cu o similară pătrundere dialect ică . Faptul este cu atît mai uj mitor , cu cît Dostoievski este cuprins de stihia dionisiacă, orgiasrică. De obicei, cînd această stihie îl cupri nde pe om, ascuţimea şi agerimea minţii se tulbură. Insă, la Dostoievski , orgia, extazul, gîndul însuşi, dialectica ideilor, sînt ele însele dionisiace. El este cuprins de ideea-furor, de vîrtejul de foc al ideii. Dia'lectica ideilor Ia Dostoievski îm bată, dar în această îmbătare gîndul nu - şi pierde firul, ideea atinge limita. Cei care nu se interesează de dialecrica de idei a lui Dostoievski, de căile tragice ale cugetării sale geniale, cei pentru care el este doar artist şi psih ol og , nu ştiu multe despre Dost o ievski, nu-i pot înţelege spiritul. In crea ţia lui Dostoievski se soluţionează artistic unele obiective ideatice, o mişcare tra gică a i deilor . Eroii din subterană sînt idei, Raskolnikov este idee, Stav roghin, Kiri11ov, Şatov, Piotr Verhonenski - id ei , J van Karamazov este si el idee. Toti eroii lui Dostoievski sînt devoraţi de o idee o a�eca re , îmbăt� ţi de idee, toate discuţi ile din ro m ane prezintă o uimitoare dialectică a id ei l o r . Tot ceea ce a scris a fost despre "blestematele" prob1eme ale universului. Ceea ce nu înseamnă Jeloc că Dostoievski a scris romane ten denţioase a these, în scopul desfăşurăr i i unor idei. Ideile sînt cu totul imanente artei sale, el dezvăluie artistic viaţa ideilor. Dostoievski este un scriitor "de idei" în sensul pl atonidan al cuvîntului, iar nu în sensul contrar în care se foloseşte această sintagmă în critică. EI contemplă ideile primordiale, aflate însă

î ntotdeauna Î n mi�c;:l!e , în dinamic[l , În d e s t i n u l lor tragic, nu In repaos . Dostoievski spunea foarte modes t despre sin e : "Sî n t cus u t In fil oso fi c (dar n u îndrăgos tit d e c a , i n dragostea taVi de ea sînt tare ) " . A s ta inseamnii că nu a accepta t filosofia academică . Geniul său intui tiv a cunoscut că ile proprii de fi loso[are. EI a fos t u n adevă ra t filosof , un m are fi losof rus . A dăru it fi losofiei infinit d e m u l t. Cugetarea fi losofic[t e da toare să-şi Însuşeasccl contemplaţ i ile sal e . Creaţia lui Dosto ievski este extrem de importantă pen tru antropologia filoso fică , pentru filosofia i s toriei , filosofia religiei şi pentru filo sofia mora!ă . Facem filosofie despre lactoml ultim sub sem nul lui Dostoievski . Filosofi a tradi ţio nal ă se oc uptl doar cu fac

torul penultim .

...·t

Dostoievski descope r ă o nouă lume, redă omului profun zimea sa spirituală . Această profunzime spiri tuală i-a fost ră pită şi aruncată în tăria transcedentală , la o înălţime i nacce sibilă pentru om . Iar omul a răsmas în z ona medie a s uflet ului său, la suprafaţa propriei fiinţe . El a încetat să mai simtă di mensiunea adincimi i . Ace s t proces de Îns trăinare de lumea spi ritu ală p rofu ndă începe in sfera religios-bisericească, ca înde părtare Într-o lume exclusi v transceden tală a vieţii sale spiri tuale şi creare a unei religii pentru suflet, t inzînd că tre lumea spirituală răpită . Acest proces sfîrşeşte în pozitivism, agno sti cism şi materialism , adică într-o depli n ă pierdere a sufletului omului şi al lumii . Lumea t ranscedentală se depl a s e ază spre incognoscibil . Toate dHle co m uni că r ii se întrerup ş i, în final , această lume es te negată cu totu l . Ura c re ş tin ismului oficial faţă Je orice fel de gnosticism trebuie Se1 se încheie prin afir� marca agnos tici smulu i . înlă turarea profunzi m i i spirit u a le a omu lui în a fară t rebu i a Sel dudi Ia negarea o ricărei experienţe spi rituale , Ia inchiderea fiinţei in reali ta tea " m a terială " şi "ps i h o logic ă " . Spiri tuali ceş te , Dostoievski Î nseamnă o întoarcere Înăun tru, spre profunzimile spirituale, spre e xperienţa spirituală , În seamnă o redare că tre om a propriei profu nzi mi spiri tuale, o [alie în reali tatea î nchis ă "materi ală " şi " ps i hologică " . Pen tru e l , omul nu este numai o fiinţă "psi hologic ă " , dar şi un.;} spi rituală . Spiritul nu es te în afara omului, ci in in teriorul său .

Dostoievski afirmă nemJ rgll1lrea experienţei spirituale , elimină toate îngrti d i rile, spulberii toa te punctele de con trol . Depărtă riIe spiri tuale se deschid in mişcarea in terioară imanentă . In om şi nu dincolo de om se recunoaş te Dumneze u . De aceea , Dos toievski poa te fi rec u noscu t ca un spiri t imanent în sensul cel mai adi nc al aces t u i cuvi n t . Aceasta � i este calca libertăţii deschisă de Dos toievski . El dezvălu ie pe Hris tos în adîncul omulu i , prin suferinţli şi prin ,libe r t a t e. Rel igia lui Dos toievski est e 0pUS[l tipului a u t ori tar- trallsccnden t,ll de religiozita te . Es te cea mai libenl religie pe CB.re a cunoscu t-o omeni rea, respirînd patos u l libertăţii . în con şt i inţa sa rel i gioasă, Dos toievski nu a a tins niciodată pleni tudinea defi nitivă, nu a î nvins niciodată p înă la cap ă t con tradicţiile, el a rămas pe cale. Dar pa tosul po �itiv s-a manifes tat în tr-o ex traord inară religie il libertăţii �i a iubirii libere . în , ,Jurnal ul scrii toru lu i " se pot găsi locuri în care se cont razice o asemenea înţelegere . Dar trebuie să spunem ceI "Jurnalul scriitorul u i " include în sine şi toate ideile de bază ale lui Dos toievski , î mprăş tia te în diferi te pagini . Acolo este d ej a di alectica "Legendei 11are1ui Inchizitor" în care se afirmă religia libert[lţi i . î n con tradicţie cu o părere exprimată adesea, trebu ie să insistăm energic pe faptul că spiritul lui Dostoievski nu a avu t o d irecţie nega tivă , ci pozitiv ă . Patosul său a fos t u n u l al afirm,lri i , nu al negaţiei . E l a accep tat p e Dumnezeu, omul ş i lu mea pes te toa te chinurile dcdublării �i întunericului . Dostoievski a inţeles pin[l l a capăt natura nihilismului rus . Iar, dacă a nega t ceva , a t unci aces ta a fos t nih i lismu I . El este anti nihilist. Aces t fap t îl deosebeşte de Lcv Tols toi care a fos t con tagia t de negaţia nihili s lă . A z i , Dos toievski ne es te mai �lpropiat deci t al tt1 d a tă . Ne-am apropia t i arăşi şi descoperim multe lucruri noi la eI , în lumina cunoaşteri i , parcurse o dată cu destinul tragic rus .

C A PITOLUL II

O MUL

Dos toievski a a vu t doar un Singur in teres devora tor, o SlD gură temă , ccl r c i a i s-a dehu i t cu toa te forţele sale creatoare. Aceas tă te m ă este omu l şi d e s tin u l său . Nu p u te a să nu frapeze exclusivitatea antropologismului şi antropocentrismului la Dos toievski , care a fos t absorb i t numai de problemele om u lui . Pen tru el , omul nu este lin fenomen d i n tr u n şir, fie el şi supe rior Omul este un m icrocosmos , cen trul exis tenţei, soarele în j urul cămia se î nvîrt toat·e. To tul este în om )i pentru om . In om se află m iste rul vieţii u niversale . A rezolva prob lem a omu lui în sea m n ă a rezolva problema lui Dumnezeu. Toată creaţia lui Do s to iev sk i este a x a t ă pe reprezentarea o mul u i şi a des tinul ui său , reprezent a re dusă pînă l a înfruntarea lui Dumnezeu , dar care îşi găseş te rezolvarea prin î ncredinţarea destinului Omulu i că tre Dumnezeu-Omul-Hris tos . O astfel de con ş tiinţă exclusiv antropologică cste posibilă doar î n lumea cre ş t i nă , in epoca creş t in ii a is torici . Lumea a nt i că nu cunoş tea u n astfel de rapor t f aţ.ă de om . Acest creştinism a în t o r s în treaga lume spre om şi a făcu t din om un s o a re al lumi i . Iar antropologis l11ul l u i Dostoievski este profu nd c reş t i n Raportarea exclusi vă la om face din el un scrii tor creş tin. Umaniştii nu cunosc un astfel de raport , pen tru ei o111 u l este doar fi inţă naturală . Dos toievski dezvăluie viciul lăuntric al u m a n i sm ului , i nconsistenţa s a în rezolvarea t ra ge d ie i des ti nului uman. La Dostoievski nu e s te ni mic în afară de om, nu e x i s t ă na tură , nu exis t{l l umea lu c r u ri l o r nici ch i ar în om nu există ceea ce îl leagă de l u mea n a t u ra] [l , de lu m e a lucrurilor, de exi s tenţ a şi de s tr uc tu ra obiec tivă a vieţi i Există doar spiritul omenesc şi numai acesta meri tă a fi cerce tat. N. Strahov, care-l ş t i a bine pe Dostoievski , sp une a despre el : "Toa tă a tenţia îi era îndreptată că tre oameni , spre na tura şi caracterul lor. -

Il in teresau oameni i , exclusiv oamenii, cu factura lor sufletească, cu modul lor de a fi, cu sentimentul şi cugetările lor". In timp ul unei călc1 tori i peste hotare : " Pe Dostoievski nu-! preo cupa în mod deo sebi t nici na tura , nici sen timentele istorice, nici operele de ar tă " . E adevărat, la Dos toievski există oraşul , cartierele mizerc, ci rciumile murdare ş i infectele camere mo bi1ate . Dar ora şul este doar mediul omului , doar o canava a des tinului său tragic, o raşul este încorpora t de o m , nu are exis tenţa de sine stcl tc1 toare, es te doar fundalul o mulu i . Omul s-a smuls din natură , s-a rup t de rădăcinile sale organice şi a căzut în mahalalele dezgustătoare unde se frămîntă în ch i n uri . Oraşul reprezintă destinul tragic al o mului . PetersburguI, pe care l-a simţi t şi l.,a des c ris atît de minunat , es te un spectru plăsmui t de un om rătăci t şi izolat. In atmosfera înceţoşată a acestui ora� fantoma tic se nasc gînduri nebuneşti, se coc pro iecte de crime în care se relevă limitele naturii umane. Totul es te concen trat, înnoda t în jurul omului, care a fos t rupt de temeiul divin. Tot ceea ce este exterior - oraşul şi atmosfera sa deosebit"i , odăile mobilate urît, circiumile fetide şi mur dare , subiectul romanului - e doar semn , simbol al lumii in terioare, spirituale a omulu i , doar răsfrîngere a destinului uman in terior " . Pen tru Dostoievski nimic din ceea ce este ex terior, na tural, social sau ţine de existenţa co tidiană nu are ca racterul unei reali t ăţi de sine s tă tătoare . Cî rciumile murdare, în care "copiii ruşi " discu tă problemele capitale , sînt doar ele mente simbolic oglindi te ale spiri tului uman şi ale dialectioii ideilor . Iar toa tă complcxi ta tea subiectului , mulţimea persona jelor care se ciocnesc, urmare a une i a tracţii pătimaşe , în vîr tejul pasiunilor sînt doa r des tine răsfrînte ale unui unic spirit uman în profunzimea sa in terioară . Totul se roteşte în jurul misterului omului , totul e necesar pentru dezvăluirea elemen telor interioare ale destinului său . în cons trucţia romanului lui Dostoievski exis tă o puternică focalizare. Toate lucrurile curg că tre un personaj central sau acest personaj cen t ral tinde către toate celelalte. Acest om este o enigmă şi toţi îi dezleagă taina. Iată, de exemplu, "Ado lescentul", una dintre cele mai minunate şi insuficient Apre ciate creaţii . Totul se învîrte în jurul personalităţii centrale a lui Versilov, unul dintre cele mai încîn tătoare personaje dostoievskiene, totul este saturat de raportu rile pasionale faţă

de el , de a tracţi a faţ ..) de el S ,l U de re s p i n ge r e a s a . Toţi au o singură " afacere " : să d e z lege t a i na lui Versilov, mis terul perso· nalităţii sale , a destinului său s tran i u . A n tagonismul firii lui Vers i lov îi u imeş te pe toţi . Nimeni nu -�i poa te g ăsi alinare pînă ce nu va dezlega tai n a firii versiloviene . Aceasta e s te o autentică şi serioasi.l �,afacere " , adi nc umanel , de care sint pre ocupaţi toţi . în general , l a Dos toievsk i , nu există af a ce ri de altă n atură . Din tr-un punc t de vcdere obi�nui t , eroi i lui Dos to· icvsk i po t să facel i m p re s i a u n or trî ndavi . Dar tocmai rapor· turi le dintre oameni cons t i tuie " a facere a " cea mai serioasă , s i n gura seriO�lsă . Omul este deasupra oricăre i " afaceri " , el este singura " afacere " . Nici o al t a , a nim ănu i , nici un al t proiect de vinţă nu po ţ i î n tî lni in împă răţia uman{l nemărginită şi a t i t de di ve r s ă a l u i Do s t o icv s k i . Se formează un ce n t ru per sonalitate a umanii ce n t ra l ă şi totul se ro teş te în j urul acestei axe . Se încheagă un vîrtej de rel aţii u mane pasionale şi toa te sînt a n t r en a t e în miscare a s a . Toate se ro tesc cu furie în ace s t ' vîrtej care s e înalţă d i n s t r ă fu n d u l firi i , din nemărginita fire subteran ă , vulcan iCi.l. a omulu i . Cu ce se ocupă adolescentul, fiul n el eg i t i m al lui Versilov, ce trebăluieşte de dimineaţa pînă seara , unde se gnlbcşte el merc u , neavînd nici t imp , nici odihnă ? Zile în tregi aleargcl de la u nul la al tul ca să afle " taina" lui Versilov, să dezlege m i s teru l individuali tăţi i sale. Aceasta e s te o " afacere " serioasă . Toţ i simt impor tanţa l u i Versilov , pe toţi îi frapenă contradicţii le firii s a lc . La toţ i l e sare în ochi i raţio nalitatea profundă a car ace r ulu i �{t u . Este pus in scenă miste· rul vietii lui Ve rsilov . E vorba de en igm a omulu i , a destinul ui u m a n , fiindcă în caracterul complica t , co ntradictori u �i i raţio nal al lui Vers i lov , în soarta u f1u i o m neobi şnu i t , es te ascu n s mis terul omului în genera1 . Pare Ci.i n u e s t e n imeni î n afară de Versilov, toţi exis tă doa r pen tru el şi în relaţie cu el , toţi î i &cl11 n aleaz,1 des t i n u l interior. Aceeaşi con s trucţie focali· za ttl este ca r a c t e r i s t i c el �i pen t ru " Demon i i · ' . Stavroghi n es te soarele în j ur u l di ru i a se ro tesc toţi . în preaj ma lui S t avroghin se înalţă v î r tej u l care d u ce spre demonizare . Toţi co n ve rg spre el ca spre un soare , toţi se reve n d i că de la el şi se întorc la el . Toţi alcă tuiesc soarta l u i . Ş .l lOV, Pio tr Vcrhovenski , Kirillov, sîn t doar pă rţi ale personali tel ţii sale î n dezagregare , doar ema· naţii ale acelei personali tă ţi neobi�nuite, prin i nt e rmediul că· nora S tav rogh in secă tuicşte . Taina lui S tavroghin e s te sin"

gura temă a " Demon ilor " . Singura " a facere ", care-i a b so arb e pe toţi , estc " afacerea " S ta vrogh i n . Demo n izarea revoluţio nară este doar un momcnt al d e s t i n u lu i l u i S tavroghin semna:l area rca] i ttl ţ i i i n teri oare n lui S ta v rogh i n , a angoasei sale . A dî ncimea omului l u i Do s toiev s k i nu p oa t e să se ex prime �i să se evidenţieze n ic i o d a tă in exis tenţa s tagna n tă ; s trăfundul se de z v tl 1 u i e În totdeau n a în toren tul de foc in care se top e s c ş i n rd t o a te f0 rJ11 eJe dure, to a te l i ngourile răci te şi Î n t chite. În a c e s t mod Dos toievski i n t r,l In p ro f un z i m ea COI1tradicţiilor firi i umane, care l a alţi arti� ti sîn t Invăluite. Dez v[duirea profunzi mi i omu lui a trage ca tastrofa nelimi tatului . As tfel se dezvălu ie în "Demoni i " s ci n dare a u ne i personalităţi umane neobişnuite, care şi-a epuiza t forţele proprii in nemărginirea tend i nţelor sale, fiind incapabilă de opţi une şi jertfă . Concepţia " Idiotll l u i " e s t e con trapusă celei din " Adoles c e n t u l " şi " Dc m o n i i " . In " Idio tll l " , toate mi � că ri l e n u duc spre figura ccn trale} a pri ţul u i Mî5kin, c i de 1<1 ea că tre ceilalţi. Mîşkin decodificel pe t o ţi , î n pr i m u l rînd pe cele dOU[l femei, Nas tasÎa Fil i ppovna ş i Aglai a , fi i n d pli n tie presen ti mente pro fetice şi p re ve d e ri i n t u i t i ve . EI sare în a j u torul t u t u ror. Re laţ i i le umane cons t i t u ie singura " afacere " pe care o s tăpîne� te depl i n . El trăieşte În t r-nu ext,lz liniş tit . I n j urul său sînt vîr· tej uri furtunoase. Fundamen tul tainic-i raţional , "demonie " , din Sta vroghi n şi Versi lov tensioncazii �i î nci nge a tmosfera Încon jură toare, dă naş tere În j u r u nei ră t ă c i ri de îndrăciţi. To t ira ţ ională , dar " angel ică " , este temelia di n Mîşkin care nu dă na� tere demon izel ri i , dar aces t fu ndamen t nu po a t e lecui de de11 1Onizare, de� i Mişkin vrea d i n to t su fle t u l să fie t ă mădui t or . Mîşkin nu este li n om d ep li n , e ne termina t , na tura sa es te lum inoa s[l , dar p;}guboa�(l . Mai t î rzi u , Dos toievski a Î ncerca t Si.i ne prezinte un 0111 d epl i n în A leoşa . Este foarte in te resan t f a p t ul C[l În t i m p ce I , î n tuneca ţ i " pr ecu m S tavroghin, Versi]ov, 1 van Karam azov s e dezvrduie, toţi se mişdl. spre ei , " lumi nc� i i " - l\1Î)kin , Aleo�<l , dczv[l l uie ci în� i�i pe a l ţii , de la ei m işc a re a călăuzeşte spre toţ i . Aleoşa g h ic eş t e pe Ivan ( " I v an - ghici toarea " ) , M î ş k i n pre-vede in s u fletul Na s ta s i ei fil ippovna şi a l Agla iei . "Ll1 m i no� i i " , Mî)kin , Aleoşa , �înt înze s t r a ţ i c u harul p r ev e d er i i , ei vin în aj u torul oamenilor. " l n tunecaţii " St avrogh i n , V e r s i lo v , 1 v a n K,uamazov s î n t In zcstr,lţ i cu firi mis terioase c:ue-i ch in u i e , îi torturează . Aceasta

este concepţia mişcarll cen tripete şi cen trifuge din romanele lui Dostoievski. Alta es te concepţia d i n "Crimă şi p edeap s ă " . Aici soarta omului nu se dezvă luie în p l u ri t a tea umană , în at m o sfe ra încinsă a conexiunilor u mane . Raskolnikov dezv ă luie limi tele naturii u m a n e prin el însuşi, experimentează asupra propriei firi. " I n tune catul " Raskolnikov nu este încă o "ghi ci toa re " asemeni lui S t avroghin S .1 U T van . Este doar u n stadiu in des tinul omului , pe ca le a voinţei de sine, a a rb i t raru lu i, pre figurînd pe S t av rogh i n şi 1 va n Kmamazov, e un s tad iu mai p uţi n complex . Nu ati t Raskolni kov e s te enigmatic cit c rima sa. EI îşi depă şe ş t e li mi tele . Arbitrarul î nsă nu a schimbat în chip radical natura umană . E ro u l din " î nsem nă ri din sub t erană ", Raskolnikov, pun probleme , au taine. Versilov, Ivan Karamazov, Stavroghin sî n t ei î nşişi pro blemele şi tainele. * ;....

Inain te de o r i ce , Dos toievski e s te un mare an tropolo g, un experimentator al naturii u mane. El deschi de calea spre o nouă ştiinţă de s pre om şi aplică î n acest sens o m e t odă nouă , n eîn t îlnită pînă acum. Ş t ii n ţ a artistică s a u arta � tiin ţ ifică a lui D os to i evs k i cercetează f i re a umană în s t r ă fu n dul ilimitatului ei, scoate la iveală cele din urmă straturi subterane. Dostoievski su pun e omul unui experiment sp i ri tu a l , îl pu ne în situaţii ex cep ţi on ale , d i stru ge pojghi ţ a e xterio .ar ă , ru p î ndu -l de toate ele mentele vi eţ i i cotidiene . El îşi desfăşoară cercetările antropo lo gi ce prin in termediul artei dionisiace, pen et rînd profu n z i m il e mi st e rio ase al e nat u ri i u man e . I n a ces t a d î nc pă t runde un vîrtej frenet i c, ex tatic . Toată creatia lui Dos toievski este o an tro polog ie vi jel ioa să . Portiţa spre cunoaşterea lui Dos toievski o găsesc do a r cei care pă trund în ace s t vîrtej . In an tropo log ia lui nu este nimic static, î m pi et ri t, totul e dinamic, în mişcare, un torent de lavă î ncinsă . Dostoievski se s t reco a ră în hă ul î n tunecos care se cască în in teriorul omului, cercetează in tu nericul. Dar şi în întuneric s trăluceşte o lu m ină . El vrea să ad ucă lumină din î n tu ner ic . Dostoievski abordează omul lăsat in libertate} surtras legii} căzut din ordinea cosmică, ŞI u cer cetează destinul} relevă consecinţele inevitabile ale libertăţii. I nai n te de o r i ce, î l i n t ere sea ză des linul omului în libertate. Acea s ta din urmă se m et a mo r fozează în arbi t ra r . Iată unde

se dezvăluie natura u mană . Fiinţa u m an ă sub semnul leg ii , pe teren ferm, nu relevă taina fi ri i omeneş ti . Dostoievski se in teresează î n mod deosebi t de des tinul o m ului în momentul cînd acesta se ridi că împotriva ordinii obiective a u n iversului , se rupe de natură , de rădăcinile ei o rganice şi îşi proclamă voinţa de sine, arbi·trarul . Renegîndu-şi viata na turală , organică , Dosto ievski îl aruncă în purgatoriul şi infernul ora şu l u i, unde îşi duce crucea osîndei sale, îşi i spă şeş te vina . Este ins tructiv să confru ntăm relaţi a faţă de om la Dan te, Shakespeare şi Dostoiev::.ki . La D ant e , omul este o parte orga nică a ordinii obiective a universulu i , a cosmosului divin. E l e s t e un memb ru al unui s i stem ierarhic . De a s up ra sa este cerul, dedesubt - infernul . Dumnezeu �i diavolul sînt realităţi ale ordinii universale, d� te omului dinafară . Cercurile infernului cu chinurile lor îngrozitoare confirmă numai existenţa unei ordini universa l e divine �i obiectiV'e . Dumnezeu şi diavolul, cerul şi infernul, nu se relevă în profunzimile spiri tului uman, in experienţa spirituală de nepă truns, ci sînt date omului care posedă reali ta tea lor, asemănă tor r eal i tăţilor lumii ma teriale, obiectuale. Această concepţie de viaţă medievală este încă s trîns legată de concepţia antică a omul u i . Omul percepea ceru l de deasupra cu ierarhia sa cerească , iar sub el in fernul . Dante a fost un exponent genial al concepţiei omului medieval. Cos mosul, ca organism ierarhic, nu era încă zdruncina t, omul şedea ferm la locul lui . Odată cu epoca Renaş terii , cu începutul unor vremuri noi , contemplarea lumii se schimbă radical . începe afirmarea de sine a o m u l u i . Omul se izolează în lumea sa na turală . Cerul şi infernul se închid pentru el . Se deschide infi nitatea lucrurilor, dej a nu mai es te un cosmos unic, ierarhic organizat. Cerul astronomic i nfi n i t şi gol e departe de cerul lui Dante, un cer m ediev al . Şi este de înţeles angoasa pe care i-o i n s pi ră Jui Pascal infinita tea spaţiilor. Omul es te pier dut în aceste spaţii infini te, care nu au structură co s m ică . Dar el iese în vasta lllme a sufletului, se lipeşte m a i tare de pă mînt, se teme să se d ezlipe a sdl de aces ta, se teme de inEini tatea s t ră ină pen tru el . începe epoca umani s tă a noii istorii în care reînvie forţele creatoare ale omului . Omul se simte liber, neîncă tuşat nici intr-un fel de ordinea cosmică obiectivă , venită din afară . Shakespeare â fo s t un ul din tre cele mai mari genii ale Renaşterii . Creaţia Jui dă Ia iveală pen tru prima oară lumea 29

suflete<1�că n omulu i , l ume complic,Hel � i d iversă , o l u me a p<1siunilor, a j ocu l u i dc forţe, o l u m e plină de energie şi pu t e re . în creaţia lui Sha k e s p e i.ue , cerul ş i i n fe r n ul lui Dante nu mai exi s tă . Pozi ţ i a om u l u i Ll Shakcspeare es te de terminată de concepţia uman i s tă desprc l um e . Această co ncep ţ ie umanistă se adresează l u m i i s u fl e te ş ti a omu l u i , n u celei spiri tuale, pro fu nzi mii spiri tuale. Omul se ctdă u z e ş t e dup�i v i aţi.l sufle tească p�ri fericii , se r u p e de cen trii spi r i tl.lal i . Sh'lkespeare a fos t cel mai mare p s i h o l og al a r te i u m a n iste. Dos toievski se a flă î n aItri epodl , î n al tă v î rs tă a omulu i . Omul n u m .l i aparţine acelei ordini cosmice ob i ecti ve , că reia î i apa r ţ i n ea lui Dan te . I n n ou a i s torie o mul a încercat să se in s t a lez e definitiv l a s u p r afa ţa pă m î n tulu i , s-a închis î n lumea sa p u r-omeneascli. D u m nc ze u l � i dii.l \'olul, ce rul ş i i adul, a u fos t împinşi definitiv în sfera i ncognoscibilu]u i , C ll care nu e x i s t ă n ici un fel de că i de co m u n ic are . Omul a devenit bidimensionaI, (1 fiin ţrl phl t ă , l i p s i t;.l de d i m e n s i u nea :ld î nc i m i i . I-a ră mas nu mai s ufletul, spi ri t u l i-a �bu r�\ t . Forţde c re a to a re ale epoc i i renascentiste s - a u epu iza t . S - a dest r{l ll1 ,l t bucuria Rena� terii , jo cul forţelor c r e a t o a re . Omul a simţ i t Cfl pă m î n tu l de sub el nu 'e s te atît de ferm şi necli n t i t c u m i se pă r u se l u i . Din partea i n t e rz i se i d i me n s i u n i a adîncului au începu t sii se audă lov i turi s u bte ra n e, să iasi" la suprafaţă vulcani subpă m în teni. Bezna s-a desfăcu t î n însuşi adîncu l omu1ui şi de acolo ali apăru t di n nou Dumnezeu şi di avol ul, ce r u l �i i ad u l . Dar pri mele mi�că ri în profunzime trebuiau � ă aib�l loc În În tuneric . Lu m i n a coti diană a lumii s u fle t eşti şi a c e l e i m a teriale, că t re care s-a i n drepta t omul , a în cep u t să se s t i ngă, i ar o altă lumin[l nu a înc ep u t să ardă imediat în loc . T03 tă is toria nouă a fos t o În cerc a re a l i be t ă ţ i i u mane, S - 3 dat frîu liber f or ţ e lo r umane. Di.lr l a s f î rşitul a ce s t ei epoci i s torice, î ncercarea libertăţii umane capătă o altă di m en si u n e , o altă profunzime, este pus la Î n er care de s ti nul uman . Că ile libertă ţ i i tr a n s c e d din l u mea sufle te a s că , pă trunsă de lumina c o t i d i a n[l .1 noi i i s t o r i i , în lumea spiri tuală. Iar aceas t[l l u m e s p i r i tu a le) a t rebu i t b î n c e p u t să f <l că im p resia unei să r i tu ri în infern . Omu lui i s-au revelat din nou Du m n e zeu �i cerul, nu numai d i a vol ul ş i infern ul, dar toa t e a ce s t ea n u c a în vechea ordine obi'ec tivă , da t ă din afară , ci ca o întîlnire cu profu nzi mea esenţiaHi a s p i ri t ul u i uma n , ca o rea litate dezvălui t ii din interior. Aceas ta es te c reaţia lui Dos to30

ievsk i . Omul ocup�i o cu to t u l a l t(1 poziţie decît b Dan te �i Shakespeare. El nu m ai aparţi n e ord i n i i obiective, dar nu ră mîne la suprafaţa păm î ntul u i sau la suprafaţa sufletului său . Viaţa spirituală î i este return a tă , dar d i n adînc, d i n interior, prin î n tuneric, prin p urga toriu �i i n fern . De a c ee a calea lui Dos toievski este c e a a i m a nenţei �pirj tuaIe , n u a transcedenta li tăţii. Ceea ce n u Înseam n<l , f i reş te , C(l el neagă real i ta tea transcendentulu i .

Calea omul u i că t re liber t a te începe cu individ ualismul ex trem , cu sol i tudinea şi revol t a împotriva ordinii exterioare . I a amploare u n egoism excesi v , s e descoper(t subteranu l . Omul de la suprafaţă , trece Î n subterană . Apare un om ciud a t , infernal, care î�i exprimă propria dialec tidl . Pentru prima oară , în ge niala dialectică a " în s'emnăl'iIor d i n subterană " , Dos toievski face o seri e întreagă de dezv,l luiri despre natura umană, care este pol arel , a n t i nomid'l )i i raţională . Omul a re o nevoie i nve terată de iraţional, de liber tate nebună, de suferinţă , nu tinde neapăra t spre avantaje. Arbitrarul din sine îl face să prefere suferinţa . Nu se împacă cu organizarea raţională a vieţi i . Liber t atea este deasupra fericirii . Ea nu Înseamnă dominarea raţiunii asupra stihiei sufleteşti, libert,nea este i raţională, îi a trage fiinţa dincolo de graniţele impuse. Aceas tă l ibertate nemă rginită îl chinuie, îl duce la pieire. Insă omul preţuieşte suferinţa şi e tincţia. Dezvăluirile despre om făcu te de Dos toievski î n " sub terană " d e te rmină destinul lui Raskolnikov, al lui Stavroghin, al lui 1 van Karamazov şi al altor J . Incep e pelerinajul de mucenic al omului pe cclile libertăţii arb i trare. Pelerinaj ul îl v,t duce la u l timele li mi te �le dedublă rii. Dialectica despre om ş i des tinul său începe cu " I nsemniiriJe din sub terană " , se va contura în romane şi îşi va gă s i desăvîrş irea în " Legenda despre Marele

Inchizitor" . 1 van Karamazov va f i ul tima etapă a d ru mului li bertăţii , care a trecu t prin arbi trar şi revoltă împotriva lui Dumnezeu . După aceea ies la ivea,Iă chipurile lui Zosima şi Aleo�a. Am făcut observaţia cii toată di alectica tragidl privind omul îşi găse�te rezolvarea în chipul l u i Hristos din Legendd . Dar cu ce î ncepe ?

Omul din sub terană respinge orice rî nduială raţion:llă, ar monia şi fericirea generală . "Eu, b u n ă o ară , nu m-aş mira c î tuş i de puţin - spune eroul din lnsemnări din subterană - dacă la mij locul v i i to arei cum i nţe nii genera l e va apărea ho d o ron g-t ronc un gen tlem en cu mu t ră vulgară , sau , mai bine z i s , retrog r adă ş i i ronică , �i, cu mî inile-n şolduri, v a spu ne : ce-ar fi , do mnil o r, să ardem cuminţeniei ă� tein un pic io r colea şi s-o aru ncăm să nu se vadă ? Dăm dracului lo ga rit m ii ăştia şi trăim iarăşi dt/pc! voil1ţa noastrel stupidii ! (subI . Nikolai Eer diaev) . Asta î ncă n-ar fi nimic ; partea d urero asă e că se vor găsi neapărat imi ta tori, pentru că aşa-i făcut omul . Şi toate, dintr-un motiv cu d es ă v î r ş ire minor, despre care, cred , nici n-ar merita să vorbim : din pricină că o mul a ţinu t tot de auna şi oriunde, orice ar fi fo s t el , să acţio neze cum o vrea, nu cum îi dict'ează raţiunea, interesul ; vezi bine, poţi voi şi împotriva propriul ui tău interes , ba uneori chiar aşa trebu i e categoric. Prop ri a-ţi vrere liberă, un capriciu al tău , fie e l oricî t de bizar, propri a ta fantezie, incitată poate uneo ri pînă la de menţă - iată folosul acela superfolositor, trecu t cu vedere a ,

neîncadrat în clasificări, graţie căruia se duc dracului întotdea una toate sis temele şi teoriile. De unde au scos-o înţelepţii ăşvia că omul are nevoie de nu ş tiu ce vrere normală , virtuoasă ? Pe ce bază şi-au Închi p u i t ei că omul are nevoie de o voinţă neapăra t rezonabilă şi avantajoasă ? O mului îi t reb u i e doar vrere de si ne stătă toare, orici t l-ar costa acea s tă independen ţă şi oriunde l-ar duce ea" 1 0 . "Exis tă un c az, - unul singur, cînd omul poa t e să-şi dorească înadins , conştien t, ceva dăună,tor, s tupid, chiar foarte s t up id : anume să-şi dor ească dreptu l de a-şi dori ceva o r i cî t d e s t u pi d , fără a fi �eg a t de îndatorirea de a-şi d ori neapăra t ceva rez o nabil . Pen tru că acest ceva foarte s tupid, acest capriciu al său , s-ar putea să fie î ntr-a devă r , domn i lor , cu deosebire În anumi te cazuri, mai folositor s emenilor noş tri decît toate cîte sîn t pe pămînt. Printre altele, ne poate fi m ai folo si tor decî t t oa te foloasele chi ar şi în cazul cînd ne dăunează , cînd v ine în flag r antă contradicţie cu cele mai lucide construcţii ale raţiunii noas tre despre foloase ; asta pen t ru că , în orice caz, îngăduie să ne păstrc1m lucrul cel mai de seamă, adică personalitatea şi individualitatea(( (sub!. N. B . ) . O mul nu este ari t m e t ică, el e s te o fiinţă problematică şi enigmatică . Natura sa este a n tinom ică şi polară pînă în profunzime. " La ce te poţi

nş tept,l din partea o m u l u i , dac[l-i o fiinţă Î n Ziestrat ă cu ase m enea însuşiri bizare ? ( . . . ) . El va d or i într-adins cine ştie ce păguboa să aiureal ă , vreo s upremă absurditate neeconomicoasă ; a s ta , numai �i numai ca stt toa rne cumva Într-atîta cuminţenie pozitiv[l ceva din fu ne s t u l său dem en t fan tastic. Anume visele fantas ma.gorkc va dori să şi le păs treze , adică neroz,ia-i ticăloasă : doar pen tru a-şi confi rm a , de parc-ar fi neapărat n eces a r să şi-o to t confirm e , d'i oam e n i i mai sîn t încă oameni, nu clap e de pian " . "Dacii v et i spu ne că şi a s te a pot fi d in a int e calculate după t a bele, şi h a o s ul , şi bczn.l, şi blestemele, deci că î n să şi posibili t �!tc,l calculului preli minar va bara nebunia, deci că ra ţiunea va pre cu mp ,-l n i , a tunci vă v oi răspunde că om u l se va pref3c.e nebun , pen tru ca, p i e rz î ndu - ş i î n tr-a d i n s m i n ţi le , să-şi facă totuşi cheful : cred în asta şi ră s p u n d de asta pentru că , pe cît se vede , ce altă treabă are omul decît să-şi dove dească în ficce clip(L ccl-i om şi nu buton " ( sub! . N. B . ) . " l\Iai p o a t e fi vo rb a de p r opri e voin ţă , cînd l ucr u rile vor aj unge la tabel şi la a r i t m e tică , deci cînd vor acţiona numai acei doi ori doi f<�c p at ru ? Doi ori doi fac patru şi fără voinţa mea . Aşa să fie proprIa ta v o inţă ? " "Nu-i place oare Într-atît d i s t r uge re a şi haosul pen tru că, instincti v , se teme el însuşi ca nu cu mva s[1 -)1 a tingă ţelul, ca nu cumva să desăvîrşească edifi ciul pe care-l făureş te ? ( . . . ) . Dar, cine � tie, po a te că ţelul ţe lu ri l o r spre care năzuieş te omenirea pe pămînt cons tă chiar în această con t i nuitate a procesul ui de realizal1e ; cu alte cu vinte, în viaţa Însăşi şi nu în ţelul p ropriu zis, care, des igu r , nu trebuie Sel fle altceva decî t vreun doi ori doi fa c patru, adică o fo rm u lă ; dar) domnilor doi ori doi fac patru pentru că nu mai e viaţă) ci începutul morţii(( ( subl . N. B . ) . "De ce-ţi fi a t î t de f'erm şi ele solemn încredi nţaţi că numai no rm alul şi pozitivul , sau, Într-un cuvîn t , că n u m a i prosperitatea îi pri eş te omul u i ! Nu c u m va o fi greşit raţiu n e a in p rivin ţa foloa selor ? ( . . . ) . Nu cumva s u fe ri nţa îi convine Întocmai c,a şi pros perita tea ? Un eor i , s u fe r i n ţ a îi place teribil, pînă la p a s iun e . ( . . . ) . Eu u nul sînt încredinţat că omul n u v a renunţa niciodată l a adevă rata sufe r i n ţ �i , ad ică la d is t rugere şi haos . Do ar s u feri nţ a e s i ngur a cauză a conş tiinţei ! " . în aceste gînd uri cu tremură toare prin genialita tea şi acu rateţea cugetării, trebuie căut a t iz v o rul tuturor descoperirilor despre om pe care le face Do s t o iev s ki pe parcur s u l întregii sale

creaţi i . rn privinţa omului nu trebuie aplicată aritme tica, ci m a tematica superioară . Destinul uman nu se bazează niciodată pe adevărul conform căru i a doi ori doi fac pa tru. Fi rea ome neasc5 nu poate fi raţionaliza l ă . întotdeauna în societate ră mîne şi acţionează un fundamen t i raţional. Societatea omenească nu este un furnicar, iar liberta tea umană nu admite acea încli· naţie de a trăi " i arrl�i după voinţa noastră s tupidă ! " şi pre facerea societăţ,ii într-un muşuroi de furnici . Gentlemenul cu mut ră retrogradă �i ironică reprezintă revolta individul ui, a principiului individual, revol t a liber tăţii care nu adm·i te nici raţionalizare forţa tă, nici fericire a impusă . Aici se defineşte ostili tatea profundă a lui Dostoievski faţă de sociali sm, faţă de Palatul de Cleştar şi de u topia raiului pe pămînt . Ostili tatea va fi aprofundată în "Demonii " şi in "Fraţii Karamazov" . Omul nu poate admi te să se transfo rme Într-o "clapă de pian�' , într-un "buton" . Dos toievski a avu t un exacerbat sentiment a l individului . Toa tă concepţia sa este străbă tută de personalism 1 1 . De aceasta se leagă o problemă centrală a creaţiei sale ne murirea. Dos toi evski este un cri t ic genial al eudemonismuIui social, el dezvăl u i e i ncompatibil i ta tea eudemonismului 1 2 cu l i ber t a tea şi demnitatea personalităţii . A fos t Dostoievski însu�i u n o m din subtlerani'l , a consim ţit Ia dialectica omului din subterană ? Problema nu poate fi pusă şi rezolvată s ta tic, ci dinamic. Concepţia asupra univer sului omului subteran nu este concepţia pozitivă despre l ume pe care a împărtă�i t-o Dos toievski . In această concepţie reli gioasă pozi tivă , Dos toievski demonstrează nocivi t a tea căilor a r · bitrarului ş i revoltei, pe care se angajează omul subteran. Căci arbitrarul şi revol ta duc în cele din urmă la distrugerea liber tăţii umane şi la dezagregarea personali tăţi i . Omul subteran , cu surprinzătoarea sa dialectică a libertăţii iraţionale, repre zintă însă un moment al dru mului t ragic al fiinţe i , al căii pe care el încearcă şi experimentează liber tatea. L i bertatea este binele superior la care omul n u poate renunţa, căci , renunţînd, încetează de a mai fi om . Ceea ce neagă omu l din subterană în dia:lectica sa, neagă însu� i Dostoievski în concepţia lui po zitivă asupra universului. El va nega pînă la sfîrşit raţionali. zarea societăţii omeneş ti, orice i ncercare de a aşeza fericirea , prosperi ta tea , cuminţenia deasupra libertăţi-i, va nega viitorul Pal a t de Cleş tar 1 3 , viitoarea armonie , bazate pe distrugerea per· -

son a l i tăţi i u mane . El va c on du c e omul p e căile mai î ndepărtate ale vo in ţ ei de si n e şi r e v ol tei , ca să descopere că în arbitrar se d i s truge l i ber t a tea iar în rev o l t ă es te negat însu�i omul. D ru m u l l i ber tăţi j duce f i e cMre Om ul-di v in i ta te , i a r pe ace st drum om u l îşi gă seş te s fî q i t u l , fie către Divina-uman i tare, iar pe ace a s t ă cale î�i găseşte m î n t u i re a � i confirmarea f i na l ă a a dev ă r a t ul u i său ch i p . Omul există numai dacă e du p ă chi pul şi asemănarea lui Dumnezeu , dacă există Dumnezeu . Dacă nu e x i stă Dumnezeu , dacă el însuşi e Du m n ezeu , atunci nu este nici om, piere şi chipul s,-l u . Doar pri n Hri s tos se soluţionează p rob lem a omului . D i a l ec t i c a omului d i n subterană este do ar un momen t de î nceput al d ia l e c t i c i i lui Dos toi evski ; aici în cepe , nu se des[wîrşeş te. Se desăvîrşe� te în " Fra ţ i i Karamazov" . U n lucru e s te neîndoielnic : n u există În t oarcer e spre acea con ş tiinţă dependentă , constrînsă şi raţionaliza tă , împotriva căreia se va re v ol t a omul d i n subterană . Omul trebuie să t re acă prin liber tate . Iar Dos toievsk i arată cum om ul "în acest caz se face dinadins nebun ca să nu aibă ra ţi u n e şi să-�i impună voinţa" a tunci cînd e încorsetat Într-un cadru raţional , i ar v i aţ a îi e ste împărţi tă în p:\ trăţele. Autorul " Karamazovilor" recunoaş te " ele� mentul fantas tic" din om care este esenţial pentru natura sa . S t a vrogh i n , Ve rs ilo v, 1 v a n , Karamazov vor fi "mistere", fiindcă , în genert., na tura u mană es te m i s teri o a s ă în a nt agonismul ei , în iraţionalitatea şi î n nevoia de s ll feri n ţl . *

In antropologia sa, Dos toievski dezvăluie faptul că firea om e ne a scă este în mare m ă s u ră dinamică , în adîncul acesteia exi s tă un vîrtej învolbura t . Repaosul u , s t a t i s m ul exi s tă doar deasupra, în s tratul superficial al omului . Dincolo de co tidianul imobil, de înfăţişarea pl ă cu t ă a sufletului , se ascund fu rtu ni , se cas că tenebre fără fund. D o s to i evski se i nt e re sează de om c î n d acesta a a j u n s în s t are a de miş ca re în vî l toare. Descinde in aceste tenebre de nepă tru ns şi acolo dobîndeş te lumina au tentică , căci poa t e păt runde şi în bezne, nu numai l'a s up rafa ţ a plăcută a l uc ruri lor . Aceas tă mişcare de foc provine din po lari tatea naturii um a n e , din conflictul contrariilor învăluite în o m . Polari tatea , an tagonismul s'e infiltrează în adî ncul naturii

umane . în profunzime nu e r ep a os , mCI u nitate , ci vîItoare dinamică . Dos toievski nu " c on t empIă " l i ni � t e a veş nici ei din a d înc . Din aces t p un c t de vedere, con templ area lui Dosto· i e vs ki est'e mult diferi tă de cea :.1 lui Pl a t o n si a multora dintre m i stici . Conflicte furtunoase ale co n t ra ri ilor ' polare au loc nu numai în plan trupesc şi su fletesc, ci şi în plan s pi ritua l . Nu numai superficialul exis tenţei este cuprins de mişcare, d a r şi ad incu l aces teia . Faptul este esenţial pen t ru antropologia lui Dostoievski. As tfel, este î n opoziţie c u concepţ-ia asupra lu mii l a Pl a ton ; Dos toievski aparţine lumii creştine, în care el a dezvălui t pen tr u totdeauna dinamica tragică a f ii n ţ ei . De ase· menea, geniul slav n u se aseamănă î n c on te mp l a re a reperelor capitale ale fiinţei cu geniul german , aşa cum este el o gl i nd i t îr, i d e a.l is m u l german. G er m a nul are î nclinaţie s ă vadă conflic· tui Dumnezeu·di avol , lumină-în tuneric, dar po lar i ta te a d i sp a re cînd Înaintează în adîncul vieţii s p i ri tu ale şi v ede pe Dum· nezeu con templind l umi:n a . La rusul Do s to i e v sk i , pol arit a tea temeliei divin-demonic , ciocnirea furtunoasD. între l u mină ş i umbră , se d ez v ă lu i e în a d î nc ul adîncului. Răul are o n atură pr ofu nd ă , spiritu al H . Cîmpul de bă taile între Dumnezeu şi dia vol es te inculcat foarte adînc în firea o m ene ască . Dostoievski nu d e scope ră contradicţi,a tragică în sfera psihică , - a ici o găsesc toţi - ci în h ă u l exi s tenţial. Tragedia pol ari t ăţi i se mută în zar iş t ea vieţ'i i divine . î n să ş i diferenţa înt!le "divin" şi "de. monic" nu coi n cide la Dos to i evs ki cu de o sebi rea obisnui tă din· tre " bine" şi " ră u " , deo s ebire periferică . Dacă Dosto i e v s ki ar fi dezvăluit pînă la capă t învJ ţă tura despre DumJ1Jezeu , despre Absol u t , ar fi fos t o blig a t să recu n oască po l ari t a t ea naturii dumn ez ei eş t i , na tura sa în tunecată, abisul din Dumnezeu, ceva înrudi t cu conc eptul lui lakob Băhme despre Un g ru n d 1 5 . Spi· ritul uman este pola r în fundamentul său p rim a r, în ad î ncul de nepă truns al fiinţei . Lui Do stoiev s k i îi aparţin vorbele : " frum us eţea va salva lumea" . Pentru el nimic nu e s te dea s upra frumuseţii . Frumu seţea este divină, dar şi ea, ca chip suprem al desăvîrşirii on tologioe , i se înfăţişează drept polară , di h o to mi că , contra· dictorie, cumpli tă, înfricoşă toare. El n u con tem p] ă liniştea di· vină a fru m u s e ţ i i , ideea ei platonică , ci v ede vîlvoarea ei dina m ică , conflictul tragic. Fru museţea i s-a revelat prin om. Nu con te mp lă fru m u s e ţea în cos m os , în orJi nea u nive r s ală d i vină .

.36

De aici r ez u l tă o nelinişte eternă în frumuseţea î ns ăş i . In om nu există repaos . Frumuseţea este luată de cu rgerea heracli ti ană . Sin t cunoscu te cuvin tele lui Mitea Karamazov : "Frumu seţea es te un l u c r u cum pli t , î nfricoşii tor. E cumpli t pentru că nu po ţ i să-I cuprinzi , nu poţi să ş t i i ce-i acolo în fond , şi ni ci n-ai cum să .ş tii, f i i n d că Du mnezeu ne-a pus în faţa unor enigme. A ici se î n tî ln es c toate extremele şi t o a te contradicţiHe sălăşluiesc laolal t ă . . . Frumosul ! Şi apoi , nu pot să suport gîn d u l că uni i o a m eni cu suflet mare şi lu m i n a ţi la minte încep prin a slăvi idealul Madonei , ca să a j u ng ă în cele din urmă să mhuiască spre un a l t ideal , id e a lul Sodomei . Dar ş i mai în grozi tor este a tu nci c î n d omu l , în al c ă ru i sufle t săIăşluieşte idea l ul Sodome i , nu se î n du ră to tuşi şi-�i î ntoarce fata de la ce lă lal t ideal, al Madonei , fiind s i n g uru l care-l însufleţeş te şi pen tru care i nima lui ar d e , a rde cu adevărat, ca în anii ne prihăni tei t in ereţ i . Nu , su fletul e l a rg , mult prea larg, n-ar strica să fi e puţi'n îngustat" . Tot de spl1e fru mu s'eţe : "Frumu seţea n u este num ai cumplită, ci , în acelaş i timp, o t aină ne pă t ru nsă . Aici se dă l up ta Între Diavol şi Dumnezeu , iar cî mpu l de bătălie e s te însuşi sufletul omului" . Şi Nikolai S t avrogh in "a găsit la a m b i i poli coincidenţa fr u m us e ţ ii , unicitatea pl ăce rii", a s i m ţ i t a tra c ţi a legală ,a id e alul u i Madonei şi al S o do mei . Pe Dos toievski I-a chi nu i t faptul că frumu se ţe a nu Î n se a m nă numai idealul M adone i , dar şi al So dom e i . A s i mţit că în fru museţe exi s t ă un f u nda m e n t demonie întunecat . Astăzi vedem că a găs i t fundamentul în tunecat , rău , şi în drago Stte a de oa men i . Atî t de depa r te a aj uns în contemplarea polarităţii nat u rii umane !

Dedublarca şi po l arita te a n aturi i u mane, mişcare tragIca ce a re loc î n profunzimea spiri tuală, în ultimele straturi ale aces teia, sînt descoperi ri ale lui Dostoievski. Nu cu m va toate aces tea sîn t legate de faptul că e l are meni rea la fi nalu l noii istodi , în pragul u nei n o i epoci , s ă descopel1e în o m lupta principiilor divino-umane şi umano-divine, cristice şi an t i crist ice, luptă ne v ăzu tă pînă ac u m , în care răul se prez int ă într-o formă s implă, elemen tară ? Sufletul omulu i epoci i noas tre s-a frînt, totul a d eve n i t incons tan t , s-a dedublat, tră�eş te în i spi tă , o substi-

tuire a rău l u i veş n ic. Ritul se află in aparenţa binelui Ş I Ispi teş t e . Chipul l u i Hris tos şi al A n tihri s tului , al Dumnezeu-omului şi al Omului-divini tate se dcdublează . Fap tul s-a văzu t cel mai bine în creaţia lui Merejkovski , ca re nu s-a p u tu t h otă rî unde este Hri s tos si unde este An tihristul. lvl inunata sa carte - î n m ul te privin ţe , " Tols toi şi Dos toievsk i " , es te pă trunsă d e aceas tă dedublare, de permanenta substi tuire . In zi u a d e az i s-au ivi t mulţi oameni cu "gînduri dedublate " , l e-au slăbit cri teriile in terioare de d i s tincţie a l ucru rilor. Acesta este neamul omenesc revelat de Dos toievski . Nu poţi să faci nimic c u ve chiul ca tehism moral , as tfel de sufle te trebuiesc abordate cu o metodă mai complexă . Dos toievski urmăreş te des tinul aces tor suflete s trăbă tu te de şuvoiul s tihiei apocalip tice, prin cer cetarea sa iradiind lumina . îl abordează pe om în clipa unei crize profund spiri tuale, rel igioase . In acest moment de coti tură a des tinului se pot face descoperiri esenţiale despre na tura umană . Fenomenu l Dos toievski aduce un element cu totul nou în conştiiţa an tropologică . Această conş ti inţă n u mai este doar tradiţional-creş tină , pan tocra torică , umanist ă . Ce a În trevăzu t n o u Dos toievski în privinţa omului ? El a realizat mai mult decît o reîn toarcere spre adevărul vechi şi etern creştin despre om, d upă î ndepărtarea şi u i tarea umanistă a aces tuia. Experimentul perioadei umaniste a i s toriei ş i încer carea libertăţii umane nu a u trecu t degeaba . N-au fos t pier deri sută Ia sută pen tru destinul uman . După această expe rienţă , nou l suflet s-a născu t cu noi îndoieli. cu conş tiinţa unui nou rău , dar şi cu noi ori zonturi , cu deschideri spre alte zarişti . cu setea unei noi comunică ri cu Dumne21�u . Dej a omul a in tra t În tr-o al tă vîrs tă, mai matură spi,r i tual . Iar antropologia profund creşt ină a l u i Dos toievski se deosebeşte faţă de cea pantocra to rică . I nvăţ[Hura despre calea omenească de care ne învaţă viaţa şi faptele sfinţilor nu răspunde l a toa te cerinţele omului în actuala sa vîrs tă spiri tuală . n u cunoaşte toate îndoielile şi ispi tele omeneşti . Omul nu a deveni t mai bun , nu s-a apropiat mai mult de Du mnezeu , dar sufletul i s a complica t la nesfîrş i t , iar cons tiinta i s-a încorda t I a culme. Vechiul suflet cres tin cu noştea p ăca tul şi cădea sub pu terea di avolului, dar n u c� noştea dedublare a personali tăţii pe care o cunoaşte s ufletul iscodi t de Dos to irevski . Răul vechi era mai clar �i mai simplu . Drumurile ispiti toare ale omului-divinitate nu s-au revelat în faţa sufle-

tului celor vechi precum s-au d ez v i H u i t in faţa sufletelor lui Raskolnikov , S ravroghi n , Kirillov, I van Karamazov. Şi ar fi greu să examinezi bolile spiri tuale ale sufletului contemporan cu a c dea ş i vechi leacu ri . Do s toi evs k i ,l ştiu t asta. El a ş ti'l.1t cî t ştia şi N i e tzsc h e dar a cunoscu t şi ceea ce Ni e t zs ch e nu a ş tiut niciodată . Con tem po ra nul lui Dos t o i e v sk i Teofan Zat vornic, unul din scriitorii ascetic-ortodocşi cei mai autorizaţi , nu s' tia ceea ce au cunoscu t Dos toievski si ' Nietzsche. De acelea n-ar fi putut răspunde la suferinţele pc care noua experienţă uman�i le-a dat naş tere. Ei au ş ti u t că omul e cumpl i t de liber şi c[1 liberta tea es te tragică, înhămîndu-1 la noi poveri chinui toare. Ei au văzu t ramif.icarea căilor di nspre om către Dum ne ze u-omu l şi că tre Omul-Dumnezeu . Sufletul u man este pre zen t at în momentul lepădării de Dumnezeu, iar acest experi men t s-a ară ta t a fi u nul profund religios, prin care, după o descindere în î n t un e l i c se aprinde noua lumină. De aceea, creş t inismul lui Dostoievski se deosebeste foarte mult de cel al lui Teofan Zatvornik. To t de aceea, s tare ţ ii de Ia Op tina 16 nu l-au recunoscu t ca deplin al lor, cind au citit " Fraţii Kammazov" . El a deschis calea către Hris tos prin i n ue rmed i u l libertăţii ne limitate. Pe c a le a libertăţii nelimi tate s-a dat pe faţă minciuna ispi titoare a Omului -Dumnezeu . Acesta a fos t noul logos des pre om. Creaţia lui Dostoievski nu semnifidi numai criza, dar şi dezagregarea i n teri oa ră a umanismului. In ace s t punct numele lui Dostoievski trebu ie aşezat alături de cel al lui Nietzsche. D upă Dos toievski şi N i e tz sch e nu mai es te po s i b il ă întoarcerea Ia vechiul umani sm raţionalis t care es te depăşit. Afirmarea de sine şi au tosuficienţa umanistă �i-au găsi t sfîrşitul la Dosto ievski )i N ie t z sch e Mai departe s-a aşternut calea Du mnezeu Omului sau supraomului , Omului-Dumneze u. A te opri numai l a omenesc n u se mai poa te. Kirillov vrea să devină el î nsu�i Dumnezeu . Nietzsche vrea să depă�ească pe om , ca fiind o ru ş i ne şi o în j o si re şi să se indrepte spre supraom. Ul tima limită a arbitrarului umanist s i a au toafirmă rii este moartea omului prin supraom. In supra � m nu se mai păstrează omu l , el este învins ca insemnînd ruş i ne şi înjosire, slăbiciune şi nulitate. Omul es te ooar u n mijloc pentru fenomen u l supraomului. Su praomul es te un ideal în faţa cărui a omul se prosternează . Supraomul îl devorează pe om şi tot ce este omenesc . Uma,

n ismul este împă răţia medici . Uman ismul european s-a sfîrşit spiri tual odată cu N i e tzs che, care a fost sînge din sîngele uma nismului. Tot el a fost şi jertfă pentru păca tele umanismului . Dar înainte de Nietzsche, în d i a lec t i ca sa g�njală despre om, Dostoievski a descoperi t acest sfî rş i t fa tal şi iminent al uma ni-sOlului, pieirea omul u i în ipos taza de om Du mnezeu Există o mare deosebire între Dos toievski si ' Niletzschc . Dostoievski cunoscuse ispitirile omul ui-Dumnezeu , urmărise în profunzime căile voin ţei de sine 1 7 a omului . Dar el � tia şi al tceva , văzuse lumina lui Hri stos care dez v ă l ui e întunericul omulu i-Du mnezeu . Dostoievski a fos t un ato tvrlză tor spiri tual. Nietzsche s-a situat el î nsu ş i sub puterea ideilor omului-Du mnezeu ; ideea de su praom a distrus omu l din e1 . La Dostoievski omul se păstrează pînă ]a sfîrşi t . In omul-Dumnezeu picl'� omul , pe cînd i n Dumnezeu-Omul este crutat . Numai cres tinismul va salva ideea de om păstrîndu-i pe ve� i chipul . Exis t enţa omului presupune existenţa lui Dumnezeu. Uciderea lui Dumnezeu Înseamnă uci derea omului . Pe mormîntul a două mari idei - Dumnezeu si omul (creşti nismul este religia lui Dumnezeu-omul şi a divin� umanităţii ) , se înalţă chipul unui monstru care a u cis pe Dum nezeu şi pe om, chipul vii torului om-Dumnezeu , supraom , Anti hr,i s t . La Nietzsche nu există nici D u mneze u , n ici om, ci doar un supraom mis terios. La Dos toievski există şi Dumnezeu , şi omul. In cazul său , Dumnezeu nu-l devorează niciodată pe om , omul nu se pierde în Dumnezeu rămîne pînă la sfîrşit şi în veacul vecilor. Din acest punct de vedere, Dostoievski a fost creştin în adevăratul sens al cuvîn tul u i . E frapant că extazul dionisiac nu-l duce nicioda tă p e Dos to ievski Ia dispari ţia chi pul ui um[l n , la pieire,l individu al ităţi i . Extazul dionisiac a fos t întotdeaunll periculos pent ru om . Pe Dos toievski ex tazul şi revelaţia nu-l duc la negarea omu lui. Antropologismul său este un fenomen excepţi onal şi nemai intîlnit . Omul şi dion isianismul grec ducea la pulverizarea indi vidualitclţii umane, Ia dispariţia chipului um ,lfl în elemen t lipsi t de personalitate, l i mi tele personali tăţi i sale sînt legate de u n fundament apolinic. Fund amentul dionisiac este înţeles de obicei ca o elimin a re a principiul ui i ndivid ualiză rii, deschizînd astfel limitele personalităţi·i , La Dostoievski este altfel . El este tot dionisiac - în extaz şi revelaţie ; nu e apoli nic. Iar în �lceastă stihie revelatoare, extatie<! se afirmă cu �i mai m are pu tere -

omu l , imaginea sa. Omul , cu polaritatea lui ardentă şi dimamis mul S{lU , rămîne, el nu poate fi nimici t . Prin aceasta Dostoievski nu se deosebeşte numai de dionisianismul grecesc, dar şi clic mulţi mistici ai epocii creş tine la care divinul este păstrat şi di spare omenescu I . Dos toievski vrea să descindă în profunzimea vi,eţii d umnezeieşti împreună cu omul. Omul aparţine neantului eterni tăţi i . Toată creaţia lui Dostoievski este o reprezen taţie despre om . Toată concepţia sa religioasă asupra lumii se opune spiri tului monofizismului 78. El recunoaşte în final nu o singură natură , dumnezeiască sau omenească, ci două : divină şi umană . In comparaţie cu conş tiinţa antropologică religioasă a lui Dosto ievski, conştiinţa ortodoxă sau creştină poate să arate doar o înclinare că tre monofizism, o absorbire a naturii umane prin natura dumnezeiască . Se parc că nimeni în istoria universală nu s-a ra po rt a t la om ca Dostoievski . Şi în cel din urmă om, în cea mai cumplită cădere, se păstrează chipul şi asemănarea lui Dumnezeu . Iubirea dostoievskiană faţă de om nu a fost una umanistă . El a reunit în această iubire o nemărginită com pă timi re cu un anume grad de cruzime, a propăvăduit pentru om calea suferinţei. Aceasta se leagă de faptul că în centrul conştiinţei sale antropologice se află ideea libertăţii. Fără li bertate nu există om. Dialectka lui Dostoievski este una a destinului libertăţi i . Dar calea l i bertă ţ ii este calea suferinţei. Iar omul trebuie s-o străbată . Ca să înţelegem tot ceea ce a dezvăluit Dostoievski despre om trebuie să acordăm atenţie noţiunilor sale de libertate şi de rău .

C A P ITOLUL 1 1 1

LIB ERTATEA

Pentru Dostoi,e vski , tema omului �i a des tinu lui său În seamnă , mai presus de orice , tema l i bertăţi i . Des tinul omului , t ribulaţiile sale, se definesc prin libertate. Libertatea tronează în centrul concepţiei dostoievskiene asupra lumi i . Iar patosul ascuns, izvori t din operă , este patosul libertă ţi i . Miră faptul că pînă acu m nu a fos t suficien t conş tientiza t aces t ,lucru , De nenu măra te ori , în "Jurnalul scriitorului" , au torUlI Karamazovilor se manifestă de parcă ar fi duşmal11 u l libertăţii social-poli tice, se arată consenrator şi chiar reacţiona r. Sînt Î nsă puncte de vedere cu tovul exterioare, care s tînjenesc perceperea l ibertăţii ca miez al î ntregi i s ale creaţii , ca o cheie pen t ru desferecarea concepţiei sale asupra lumi i . Tot ceea ce unii au num i t "cruzime" la Dos toievski e le gat de relaţi a sa cu libertatea . El a fos t "cru d", fiindcă n u a vru t să despovăre2)e omul de l ibertate , nu a vru t s ă I absolve d e chinuri c u preţul pierderii libertăţii ; a i mpus omului o u ri aşă răspundere , proprie demni tăţii celor liberi . S-ar pu tea uşura chinurile omeneşti, lu îndu-i omului libertatea . Dostoievski exami nează in profunzime aceste că i Jesnicioa'se ale plăcu tei comodi tăţi l ipsi te de libertate spiri,tuală . În tr-adevăr, el cugetă cu geniali tate l a Jibertate, ia r ideile sale merită luate in seamă . Liberta tea este pen tru el a n tropodicee 19 şi teodicee 20 to todată , în ea trebuie cău tată j us tificarea omulu i , dar şi A lui Dumnezeu . To t procesul u n iversal este o problemă d a tă pe tema libertăţi i , o tragedie lega tă de î,ndepl inirea acestei teme . Dostoievski cerce tează des ti n ul omului l ăsat in :l ibertate . Il in teresează do a r omul porni t pe ca le a l iber tăţii , des-tinul să u i n libert at'e ş i libertăţile din o m . Toate romanele sal e s î n t t ragedi1 , experimente a le l ibertăţii umane. Omul î ncepe ,s{l-şi mani feste ..

rebel libertatea, ga ta de orice su feri1nţă , de nebunie , numai să se simtă liber. In acelaşi timp cau tă liberta'tea ul timă , capi tală .

Ex i's t{t dou<.'i feluri de liberta te ; prima - l ibertatea primară , ul tima - liberta tea finală . Î n t re aces tea două se a s' t erne drumul presărat cu chin u ri şi suferi nţe , calea dedubUui i . S fîn tul Augus t i n , în l upta sa impotriva pel agi anismului 2 \ , vo r bea de două liber tăţi : liber/as minor �i liber/as major. Libertatea inferioară era pentru el cea p ri m ară c a re 'este liberta tea opţiunii binelui , legată de posibili tatea pă c a t u l u i . Libertatea superioară era cea ultimă , finală, li be r tatea i ntru Dumnezeu şi bine . Sfin tul A u g u s tin a fos t apo l og e t u l celei de a dO ll a libertH ţi , liber/as major} ca re l-a dus în f inal spre con cep t ul de predes tinare. De�i i n conştiinţa bisericească a p red o m i n a t semipelagianismu l , Sfîntul Augustin a infl u e n ţ a t catolici smul într-un mod pu ţ1n favorabil libertăţii . El a sancţ i o na t cercetarea ş i pedeapsa cu moar tea pentru eretici . Este clar că nu există o libertate, ci două : prima şi ul tima , l i b er ta t ea opţiunii binelui şi răului �i libertatea întru bine, altfel spus l i bert a t e a i r a ţion al ă �i l i bert a t e a întru raţiune. Socratc nu c un oş tea decî t a dou a libertate, cea raţiona] ă . Cuvintele evan gheli c e : "cunoaşteţi Adevărul şi Adevărul1 vă va face liberi" ţin de a do u a libertate, libertatea Î n tru Hristos. Cînd spunem că om ul trebuie să se elibereze de stihi ile in terioare, de puterea p a timil or, trebuie să Înceteze a mai fi robul s i nel u i şi al me diulu i înconj ură tor. avem de a face cu a doua l iber t a te Liber ta tea primului Adam şi libertatea celui de al doilea Adam , libertatea in tru Hris tos , sîn t diferi te . Adevărul îl face pe om liber, dar omul trebuie să ad op te liber Adevărul , care nu trebuie să fie i n tr od us cu forţa . Hris tos dă omului libertate, dar el trebuie să�1 accepte liber pe Hris tos . "Tu ai dăruit omului iubirea slobod{l pentru ca el să vină slobod la Tine , fermecat şi cuceri t de Tine" (cuvin tele aparţin Marelui Inchizitor) . In această adoptare liberel a l u i Hristos con s t ă calita tea de creştin, tot sensul actului credi n ţe i , care este un act de libertate. Cali t a tea de om presupune recunoaşterea <1 d ou ă libertăţi : liber tatea bi'n dui şi răului , ş i libe r t a te a în tru bine, libertate a în alegerea Adev[lrului şi l i bertate a întru Adevă r. Libertatea nu se poa te ident i fica cu bi.n ele, CLI ade vă ru l , cu d e să v î r şirea liber ta tea are spec ifi c ul său , e libertate, nu bi n e Orice confuzie şi identi ficare a l i b �rt ă ţ i i cu î nsuşi bin ele şi perfecţiunea consti tuie o negare a libertăţi i , es te o recunoaş tere a căilor co ns tr Î n gerii . B inele coerc i t i v nu mai e s te bine, degenerează in rău . Binele liber, s i ngur u l bine care există, pre supune liber t a tea ,

răului . In aceasta con s tă t rage di a l ib ert ă ţi i examinate de Dos toievski . Aici se ascunde taina creştinismului, se dezvăluie o d ia l ectică tragică . Binele nu poate fi coerci tiv nu poţi constrînge p ent r u bine . Libertatea binelui presupune Jibertatea răului . Libertatea răulu i duce la dist ru gerea libertăţii înseşi, Ja nece si ta tea răului . Negarea libertăţii exclusive a b inelui d uce de asemenea l a negarea libertăţii, la transformarea libertă ţi i în n ecesi t a te a binelu i . Dar necesitatea bin elui nu î n s eamnă bi ne, căci binele presupune libertate . Această problemă tragică a fră mî nt a t conştiinţa c reş ti n ă pe p arcu rs ul în t regi i sarle istorii. Ne gîndim la p o le m i cil e Sfîntului Augus tin cu p el ag i an i s m ul la Înv[lţă tura d esp re rela ţia dintre libertate şi fericire, la con tro versele i sca te de j an sen i s m 22 , la devierile lui Luther că tre pre destinarea a u gusti n i an ă, la su m bra doctrină a lu i Calvin, care pare să nege orice libertate . Ideea creştină este ameninţată de două pericOll e, de două spectre - de răul li be rt ăţii şi de caer ci ţ ia binelui . Libertatea a pierdut fie din cauza inocu l ă ri i răului în ea, fie datorită cons trîngerE în folosul binelui . Ru gurile In ch i z i ţi ei au fos t m artorele aces tei îngrozitoare tr aged i i a libe r tăţi i , a greu tăţil or de a g ă si o Isoluţie pen tru conştiinţa creş tină luminată de strălucirea lui Hri s tos Nega'rea primei l i bertă ţi întru cred inţă în a dop t a re a adevărului trebuie să d u că la doctrina de spre p rede s t in a re. Ad evă rul l u a t s in gu r duce că tre sine, fă ră participarea libertăţii . Lumea ca t ol ică s-a lăsat sedusă de liber tate, a î nclinat că tre negarea l iber tă ţi i , spre aboli rea libe rt ăţii c redinţ ei şi a conş tiinţei, că tre coerciţie Întru adevăr şi bine. Lumea ortodoxă nu a fost atît d e sedusă, dar nici în ea nu 5-a dezvălui t c ompl et adevărul despre libertate. Nu exi stă numai l i bert a t e Întru Adevăr, ci şi Adevă r al libertăţii, de spre liber ta te . Oare nu trebuie cău t a tă rezolvarea eternei teme despre libertate în fa p t ul că Hristos nu este numai Adevăr care dă libertate, dar şi Adevă r despre libertate, Ad evă r liber ? Hristos este libertate , iubire liberă . Aici se amestecă elemente formale şi m ateri al e în înţelegerea libertăţii . Prima libertate, ca liber tate form a lă , sînt înclinaţi să o nege cei care deja cunosc Ade vărul şi liber ta te a Întru Adevăr . A doua l i ber t a te , ca libertate materi ală , este îndreptată spre Adevăr. Con�tiinţa creştină este doar parţial de acord să se oprească la p u nc tul de vedere form al , aşa încî t apă ră liberta tea conş ti�nţei, liberta tea credinţei ca un d r ep t forma.! al omului . Cr e1 t i n i s mul cunoaş te Adevărul care-l ,

face liber. Iar acest Ad evă r e s t e exclusi v ; el nu suportă ală turi alte adevăm ri, nu s uportă minciuni . Dar oare nu se ascund erori în fi rul ideilor ce pa r fă,ră cusur ? Greşeala se află î n presupu n erea că l iber t atea conştiinţei, liberta tea credinţei , liber t a tea binelui ş i răului pot fi apăra t e exclusiv cu punctul d e vedere formal. Libertatea în creştinism nu es te un A de v ă r formal, ci material . în su ş i Adevărul lui Hris tos este Adevă,rul d espre libertate. Creş tinismul este reli gi a libertăţi,l . Chiar conţi n utul credinţei creş tine reclamă recunoaşterea l i bert ă ţ,i i credinţei, a libertăţii con ş t ii n ţ ei , deci şi prima şi a dou a libertate. Creşti nismul Înseamnă î nfrin gere a t ragediei l i ber t ă ţ ii şi neces ităţi i Pericirea lui Hris tos Înseamnă libertate care nu se distr u ge prin rău ( exclusivita t ea primei libertăţi ) , nu se dis truge prin coerciţia întru bin e (exclusivita tea celei de a doua libertăţ'i ) . Creştinismul î n sea m nă iubirea ,liberă , iar î ntru fericirea iubirii 1 ibe re se îm pacă ,libertatea lui Du m n ezeu şi Jibert atea omenească . Adevărul lui Hri s tos aruncă lumina î>napoi asupra primei libertăţi, o con fi rmă drept pa Ne componentă a Adevăru l u i însuşi . Toate acestea nu au fos t dezvăluite depli,n de vechea co nşti i n ţă c re şti nă , cu a tî t mai pu ţin de cea catol ică Dostoievski face un p as u riaş înafn te în c a uza dezvăluirii acestui Adevă,r. '

* *

Dostoievski a lăsat om ull să înainteze pe calea adoptării l i bere a acelui Adevăr care ar t rebui să-I facă d efini tiv Jiber. Dar calea trece prin î n tune ric de nepă trun s , prin d edubJare şi t r age di e . Nu e deloc dreaptă şi netedă . Pe ea omul orbecăie, ademeni t de viziuni spec t rale , de lumini î nşelă to a re, care-l mis tuie Într-un Întuneric şi mai mare. E o cale l ungă , care nu cunoaş te o li n i e ascendenti! . E o cale a înce rcă 61or , a exper ien ţei , ca:lea cunoaşterii pe baza experimentului bindui şi răului . Acea s t ă calle ar pu te a fi sc u rta t ă sau î nles n i tă prin limi ta re a s au răpirea l iber tă ţ i i umane. Dar o are sînt n ecesa re aceJ.e dru muri spre Dumnezeu care nu merg la El pe c al ea libertăţii şi a cu no a ş te rii caracterului nefast al răului ? Oa re sensul p rocesu lui uni ve rsaJ si i s t oric nu cons tă în aceas tă sete dumnezeiască de a Întîlni c;n tr a i ubi rea .li be ră a omului ? însă om Uil zăboveşte în cont ra iubire faţă de Dumnezeu . La începu t , el trebuie să

experimenteze deziluzii amare Şi m s u cce s e in iu b ire a pentru cele pieritoare şi nedemne . Fericirea trim isă omului de că tre D u m nezeu nu c o n s t r î n ge , ea doar a j u t ă � i î nlesne ş t e . De fiecare dată cînd Ilumea creş tini'l a Î nce rca t să transforme e n e rg i a aces tei fericiri î n ar m a puterii şi coerci ţiei , creş t i n i's m u l a l u at- o pe că i anticreş tine, chiar a n tihris tice. Dos toievski a p rez en t a t cu o extraordinară subt i l i t a te aces t adevăr cre ş t i n despre l iber t a t ea spi ritului u m an . Calea l i be r t iIţi i este c a l ea omul u i no u a l lumii cre � ti n e . Omul antic şi omul Orient ului d epăr t a t n u cunoş teau a ce as t ă liber t at e , f i i n d i n că t u ş a ţ i de n ece s i t a t e î n o rdinea n a t u ml ă , s u puşi f a t al i t ă ţ i i . Numai creş tinismul i-a d a t omului liberta te, prima libertate şi ultima libertate. în creştinism s-au descoperi1t nu numai -libertatea cel u i de-al doi lea Adam , n[lscu t de om a doua oa ră în tru s p i ri t , dar şi ,J ibertatea pri m ul u i Adam, nu d oa r libertatea b i ne lu i , dar şi cea a ră ului . G î ndire a greacă a ad mi s doar libertatea ra ţional ă . C re � t i nj.s m uJ a d escop e ri t de a s emenea baza i r a ţ i on al ă a lib er t ă ţ i i . f u nd ame n tu l ira ţ i on al se dezvă luie în c u pri n s ul v i eţii, pe ace a s t ă temelie a fl în d u - s e ascunsă taina libertăţii . Spiri tul elin se temea de c on ţin u tu l ira ţ i on aJ ca de ceva nemărginit - apeiron) se luptă cu acest fundament al formei p ri n introducerea limi tei - peros. De aceea, g recul contem pla lumea prin forma închisă, prin l i m it a re , nu vedea în depăr t a re . Omul lum i i creştine nu se mai teme de infini t , de c up ri n s u l nemărginit al vi eţ i i . Lu i îi sî n t deschise zările. In comparaţie c u omul an tic, la omul noii l um i creştine se i m pu ne un nou raport faţă de -libert a te . Li b er ta te a se co n t r apu n e dominării exclusive a fundamen tului formei care limitează . Libertatea pre supune i n fi ni t a te . P en t ru grec , i nfi ni t ul era exclusiv haos. PeII1 tm om ul lumii creş tine, infinitatea nu Î nse a mn ă numai hao s , ci şi l ibe rta te . Năzuinţele omeneş ti nemărginite sînt pos i b ae doar în l um e a creş tină . Faust es te un fe n o m e n al pe r io ad ei creştine a i s t oriei şi n u ar fi putut a p ăre a In l u me a antică . Nemărgini tele nă z u i nţe faustice sînt caracteris tice pen tru Europa c re ş t i n ă . Doar în l u mea cre � t i nă es te p o s ib i l Byron . Manfred, Cain , Don Juan au putut să a p a ră numai în E urop a creş tină . Libertatea revol tată , lim i tele năzuinţdor u m ane, furtunoasel zbuciumate, a s cu n se , conţinu tul iraţional al vi e ţ i-i - sînt fe n om en e inte rioare l um i i c re � t i n e . Re vol ta i n d i v id ul ui i mpotri v a ordinii uni vers al e , împotriva fatumului este un fenomen intern creştin .

Traged i a greadl , cu lmile filosofiei g rece � t i au indicat im�nooţa rupturii H m i telor lumii an tice închise, au condus spre noua lume cre� tină . D ar în trag edi a şi fi loso fia greacă nu s-a descoperit Îne<l su fl e tul faustic, această nou [, şi g roazn ică liber tate. Liberta tea re v olt a tă a t inge l a eroii lui Dos to ie v sk i maximum de tensiune. Eroi i l u i D os toi e vsk i traseazc.l. un nou mo m en t în d es tinul uman , in terior .l u m i i creş tine, un momen t avansat în c om paraţie cu faus t . Faust se află la mijlocul acestui drum . Raskolnikov, Sta vrogh i n , K iri l lo v 1 v a n Karamazov sînt la ca pă tul d ru mulu i . Dup{l F au s t a mai fos t posihil secolul al XIX lea , ca re s-a ocup a t cu en t u z i a sm de asanarea mlaş tinilor iraţio n ale, lucru pen tru care el ap ii ru se de fap t . D u pă eroii Jui Dos toievski se desch i de un extraord inar s ecol XX, un u ri-aş necu n o s ou t , care se d ezv,1luie d rep t criz�i a culturi i , fi.nar} al unei în tregi per i oa de a i s to r i ei u niversaJe. Cclutare a libertăţii u mane intd Î n t r -o nou[!. fază . L i ber t a t ea l u i Dos toievski nu este numai un fenomen c reş t i n , ci apa rţine u nui nou spiri t . Apa rţine u nei perio ade noi în creştinismul Î nsuşi . Este vorba de trecerea oreş tinismului di,n pe ri oad a î n ţeleg erii sale exclusiv tr an scenden tale În pe rio ad a unei accepţiuni p ro fun d imanent e . Omul iese de sub forma şi legea ex terioară ş i , pe căi le s uferi nţei, îşi cîştigă lumina i nteri o a ră . To tul se t ra nsfo rm ă în p ro funzi mea spi1ri tului u man In adînc trebuie să se dez v ă lu i e o nouă lume . Conş ti iInţa transcendentală, care a obi ec ti va t Adevărul creş tinismului în afa ră , nu a pu tu t S,l. descopere pînă l a s fî rşi t l i be r tat ea c re ş t in ă . Hris tos trebuie să se ivească în faţa omului pe căi libere, ca o ultimă libertate, liberta tea Întru Adevă r . El se dezvăluie în pro funzime. Prim a l i ber t a te se acordă omului şi se lichidează pe sine trecînd în opusul ei . Aces t des t in tragic al Hbertăţii este exprim a t de Dostoievski prin des t i n ul eroilor săi : l iberta tea se preface î n arbitrar, în tr-o afirmare de si-ne l"�voltată . Libertatea devi'ne fără obiect , goală , p u s ti eşte pe om . Li be r t a tea lui Sta vroghin şi VersiIov este goal ă şi fă ră obiect , libertatea lui Svidri� gailo v şi P eo d o r Pavlovici Karamazov corupe personali tatea . L ibertatea ,lui Raskolnikov şi Piotr Verhovenski Ajunge pînă la '

crimă . Liberta tea ca fenomen a rbi trar se au tonimiceş te, se pre schimbă în opusul ei , corupe şi d i s t ruge pe om . O astfel de J ibertate interioară duce Ia scl a v ie Pe om nu -l aş teaptă pedeaps a exterioară , l egea d in afară nu îşi pu ne mîna grea asupra sa, ci .

fund amentul dumnezeiesc imanent loveste din interior cons tiinta umană , omul se mistuie de l a văpii i,le �lumnezei,rii în î n tu � eric�ll şi pus tietatea pe care el singur şi le-a ales . Ace�sta este soarta omulu i , soarta liber tii ţii uma:ne . Iar Dostoievski dezvăluie cu geniali tate cu tremură toare acest d estin. Omul trebu ie să păşească pe calea libertăţi i . Dar ,] iberta tea s e preface în scl avie, îl dis trug.;!, cînd , în furia ,l ibertăţii sale, el nu vrea să recunoască nimic mai sus decî t omul . Dacă nu există nimic deasupra omu lui , atunci nu există nici omul . Dacă l ibertatea nu are conţinu t şi obiect , dacă nu există o legă tură î ntre liberta tea u m ană şi cea divină, atunci nu există libert a te . Dacă omului îi este permis totul , a tunci libertat'ea lui se preschimbă i n solavie de sine. Iar sclavia de si,ne î l dis truge pe om . Omul se comportă ca natură superioară faţă de 01 însuşi . Liberta tea umană îşi g[lseş te expri marea definitivă în libertatea superioară , liberta tea întru Adevăr. Aceasta este d ialectica inevi tabilă a Jibertăţii, ea duce spre ca lea divino-umanulu i . în divina-umani tate se îmbină libertatea um8Jnă cu cea divină , chipul omenesc cu cel dumnezeiesc. Lu mina acestui Adevăr se obţine prin experienţă in terioară , prin lichid are interioară a libertăţi i . Nu poa te să mai aibă loc Întoar cerea Ja dominarea exclusivă a legii exterioare , la viaţa deter minată şi cO'erci tivă . Rămîne doar restabiHrea pierdu tei liberu1.ţi în tru Adevăr, adică întru Hri s tos . Dar Hristos nu În seamnă o lege exterioară , un regim de viaţă exterior. Impărăţia Sa este comensurabilă cu împă r[lţia

universulu i . Dostoievski demască

virulent toate erezii,le creştinismului indrept'a te spre o religie

forţei şi coerci ţiei . Lumina Adevă rului , binele JibertăţiJ finale nu pot fi obţinu te din afară . Hristos este ultimă libertate, nu aceea fără obiect, revol t a t ă , cea închisă î n sine, care-l nimiceşte

pe O'm , îi distruge profilul spiri tual , ci -libertatea cuprinzătoare care afirmă i magi nea omului î ntru veşnicie . Despre acest Adevăr au

trebui t să depu n ă mărturie destinele lui Rasleolnikov şi Sta

vroghin , Kirillov şi I van Karamazov . O Iiberta te fals direcţio nată i-a pi1erdut pe toţi . Dar asta nu Înseamnă că trebuie să fie cons trînşi, sub puterea exolusivă a legi i exterior ordonatoare. Pieirea lor es te a ducă toare de luminii pen tru noi . Traged ia lor este u n imn al libertă ţii .

* *

Ideea lui Dos toievski a fost c a fără libertate, păcat �i rău , fără încercarea libertăţii , nu s e poate instau ra arm on ia univer sală . El s-a ridica t împotriva oricărei armonii forţate, fie aceasta catolică , teocratică sau social istă . L iber t atea omului nu se poa te inst aura Într-o o rd �n e coerci tivă , ca un dar al ordinii . Libertat'ea o m ul u i trebuie să preîntî mpine o astfel de ordine şi de armonie. Calea că tre ordine şi armonie, că tre unita'tea uni versală a oamenilor trebuie să treacă prin libertate. An tipa t i a lui Dostoievski pentru catolicism şi soci al i s m e leg a t ă , cum se v� vedea mai departe, de aceas tă imposibilitate de a se î mpăca cu ordinea şi armonia coerci tivă . El opune libertatea s piri,tu lui uman , catolicismul �i socialismul . în acest sens se manifestă revolta gentlemanului cu m utră re trog radă şi ironică . Dosto ievski nu acceptă nic i raiul în care este posibilă libertatea absolută spiri tului , nici celălal t în care aceasta nu mai este posibilă . OmuJ a trebui t să cadă din ordinea coerc i tivă a lumii ; acum trebuie să străbată ordinea lumii prin libertatea spiritului său , Credinţa pe baza căreia Dostoievski a vrut să organizeze o rdinea sociaJă trebuie să fie o credinţă liberă . Această credinţă se zideş te pe liberta tea conştiinţei umane . " Peste văpaia îndoiehlor, a mea Osana a venit " , scrie Dos toievski despre sine . El ar fi vru t ca orice credinţă să He c ă l i t ă In văpaia îndoiel ilor. într-adevăr, Dostoievski a fos t cel m ai pătimaş apără tor al libertăţii con ştiinţei abia d escoperi tă de .l umea creştin ă . " L i ber t a tea credinţei lor a fo s t pentru tine mai scumpă decît toate " , spune Marele Inchizitor lui Hristos. Ar fi pu tu t să o spUJ11ă chiar Dos toiev s k i . "Tu ai voit iubirea liberă a omul u i " . "In loc de vechea şi severa leg e , omul a trebuit să meargă î n a in t e cu inima slobodă şi să afle ce este bine şi ce este rău , avînd în faţă chipul Tău " . In aces t e cuvinte ale M a rel u i Inchizi tor spuse lui Hri'stos se simte sp o veaani a credinţei lui Dos toievski însuşi . El ref uză "miracolul, t aina şi au t or it a tea " ca fi iond constrîngeri as upra conştiinţei umane, privări ale l ibertăţii spiritul u i . Cele trei ispite, cu care d i avolul I-a ispi tit pe H r is tos în pus tie, au fost în drep ta te Îm potriva l i bertă ţi i spiri tului uman , a l ibertă ţi i conştiinţei ome· neşti . Miracolul trebuie să vină de :l a credi'nţă , nu credi nţa de la miracol. Doar astfel credinţa est'e liberă . La apariţia Jui Hristos

nimen i nu co n s t r i n ge conşt i inţa u m 'l11el . Religia GOIIgotei este religia libert�l.ţi j . Fiul lui Dum nezeu ivi t în ch ip de rob �i răs tign i t , sfî�iat de lume, se adreseazi-l l ibertiiţii spi r i tului uman. Nimeni nu te s i l e s' te s':i crezi i n El , c<1 în c azul Iui Dumnezeu . El nu fi reprezenta t o pu tere În imptl l'elţia acestei l um i , a propo vădui t o Împă ră ţ i e care nu e d i n l u mea aceasta . Aici se ascu nde taina fundamen tală a cre�tinis1l1uI Ll i , t .l i n a libert<.l ţ i i . }ţi trebuie o neobişnui t:l libert a te fi sp iritu lui , o fap Ui 23 a cred i n ţ e i libere, il dezvăluirii "lucrurilor nevdzute" pen t ru Cil d incolo de chipul de rob al lui I isus S El. vezi pe Dum nezeul ti:I u . I ar cînd a spus lui I i sus : " Tu e�ti Hristosul , Fi ul Dumnezeului cel ui Viu" , el a implini t o fnp t;:i a libert[lţi i . Aceste cuvi n te ou r[lsu nat în miezul profu nd al con�ti nţei u mane l i bere ca să defineasdi mersul istoriei universale . Fi ecare om al l u m i i cres tine trebuie să repe te cuvintele l u i Pe t ru din adî ncul spiri tuh� i s ău l iber , din con·5 t i i nţa l i beril. . 1'n aceasta const�'" calita tea d� creş tin. N u numa i lui Petru i i este proprie aceas ttl depl i neI cal i tate a Jiber tăţi i spiri tul u i , ci �i oridiru i c re�t,i n . Dostoievski a crezu t cli în ortodoxisml1'1 r(lsehi t ean s-a pehtra t m a i b i ne libertatea creştină deci t in catolici smul apuse:1l1 . A 'exagera t . Adesea a fost nedrept cu lumea ca tolidl pe care este i mpos.ibi l Se1 o declari în întregime cuprinsă de d uhu l antihristic. Totod.:ltă nu a vrut Sel vad,l ere ziile şi neî mplini rile d i n lu mea ortodoxă. Faţrl de teocraţia pa pală , în biza n t i n i s m , în teocraţia imperia,l<.'l n u a exis ta t mai mult:.l. libertate creştină . Dar el a observa t o oarecare superio ri tate a ortodoxismului faţtl de ca tol icism in ceea ce prive� te problema li ber t ăţi i La aceas ttl Însu ficien t[l edi ficare a ortodoxis mulu i a con trihui t n ez i d i rea S ,1 . El însuşi , în religia libertăţii spiritulu i , a depă � i t l i m i tele ortodoxi smului şi catolicismului istoric, s-a adresat v i i to ru l u i , i a r I n revel aţiile sale despre liber tate este ceva mesianic. Totu)i e s inge din sîngele şi carne din carnea pravoslavniciei ruse. Dos toievski a descoperi t că pdn cipiul antihristic e acc1 H � i l ucru cu negare�l libertclţ.i,i spiri tulu i , c u silui re a conştii nţei umane. f a r el s tudiază în profunzime această cauză . Hris tos î nseamnt:i l ibertate. An tihristul - con s trîngere, coerciţie, robi a spi ritul u i . Pri ncipi ul antihri stic a cu pătat diverse aparenţe - de la t e oc ra ţ i a ca tolică pînă la socia li's mul ateis t şi anarh i s m . "Peste v[lpaia îndoielilor" trebuie să treacă Raskolnikov , Stavrogh i n , Kirillov, Versirl ov , Ivan Kara mazov. Din adIncul sufletu l u i l o r a conş ti inţei lor libere răsună .

cuvi n tele l u i Pe tru ; " Tu e ş t i H r i stos u l , F i ul D u m nez e u 1 u i cel u i V i u " . Do s t o i e vs k i a s i mt i t C{l î n aceasta cons ttl m î n tu i rea l o r . Ei t rebuie si"i p i a r;l , dacii nu v o r g,''!si î n s,i ne pu terea l i beră a spi ri t u l u i de a recunO,l ':i tc î n I i s u s pe f i u l l u i Dumneze u . D,u, d ac<! vor recu noa � t e , a t LI nci l i bert,l tea o m u l u i d i n s u b te r an ,-! va t ra n s c ed e î n l i b e r t ,l te ca fii ai D i v i n i t u ţ i i . D o s t oi evski î � i i ncepe calea de e x a m i na r e il l i b e r t u ţ i i c u cea a .,omului d i n s u b t er a ne! " . Libert a tea aceas ta e llemc1 rg i n i t[l . Omul d i n subteram! vrea să de1= u <;ieasdi l i m i tele na t ur i i u mane, el cerceteaz,! ş i experi men teaz{i a ce s te l i m i t e . D;ldi o m u l e s t e a t î t de l i be r , atunci oare nu îi este p e r m i s tot u l , nu i s e d ..) voie Se! faG! o ri c e crimel, fie ş i paricid u l , Î n n u mele u no r ţelu r i î nit !ţil toare, n u este egal oare i deal u l M adonei cu i d ea l u l Sodomei , nu cu m V ,l omu,l tre bu i e sc.l se s t rii d u i a s c ă sc.l devi n:l zeu ? Nu cumva omul e s t e obl ign t să-şi pro c l a m e a rbi t ra ri t a te<\ ? Dos to ievski a p re s i m ţ i t C,1 în l i bertatea o m u l li i d i n subteran,1 germ i neazc.l s,'i mînţa morţii. L i be r t a te a l u i Rnskol n i kov Î n t rece l i m i tele fi ri i u m a'n e si d ă ' na� tere c o n ş t i i nţ e i prop riei n i micnici i , a sl ăbici u n i i �i a lipsei de l iberta t e . Liberta tea lui S ta v rogh i n se preface în slabici u ne , n ep ă s a r e , î n epu i zare � j aju nge l a e x t i nc ţi a i ndividulu i . L i ber � ta tea l u i K i rillov , care dore � t e stl devin;) Dum nezeu, se termin11 Î n tr-o moarte cumpl i tel , s te a rp ă . K i ri1lov ar p u t e a să fie mai i mpo r t a n t deci t c ei la l ţ i . K i r i l l o v con�t ien t izeaZ1! a rbi t raritatea ca pe o da torie, ca pe ° obl igaţ ie s::1crtl . EI t r eb u i e să o fac�l cu noscută pen t ru ca o m ul să atingă o stare s uperioară . E un om c u r a t , refuzind p at i m i ,l e şi încl i n aţi ile j os n i c e, în el există t răs�lturile sfinţeniei neferi c i t e . Î nsă � i cel mai cu r,l t o m , c a re I-a re fuza t pe DumneZ'eu şi a dori t el î n su ş i să fie zeu , es te s or t i t p i e i ri i , î � i p i er de l i bert a tea . El e s te posed a t , c în pu terea d u h u ri l o r a c[ uor n a t u r[l nu o cu no a s t e . 1.11' K i riIIov con turează p rofi.l ul unei po sedă r i l i ni ş ti te, a o bs'e sici concentrate in sine. I n l ibe r t a tea sp i r i t u l u i său dej a au avu t loc p rocese m o rb i d e de regenerare. EI este foa rte puţin l i ber în spiri t . Pe căile u mani ttiţi i d i v i n e , libertatea u m a nă � i omul pier. Aceasta e s te tema de b a z<.! scru ta tă d e Dos toievsk i . A s t fel p i e re l ibertatea atîto r pe rso n a j e dostoievsk iene dedublate, r ; h ăc i te pe că Î'1e arbi trari tăţi i . La S vidr i g a il o v s a u Feodor Pavlovici Karam,lzo v , dezagre� garea person ali tc1ţii este a t î t de p ro fu n d el încît nici nu m a i p o a te fi vorba de l ibertate. Libert a tea \'oI u p tcl ţ i i , nesusţ inu tă de nimic şi nem ă surată , f:.l c e din o m un rob, 1 1 p r i vează d e I i be r t a t e â

spiritului . Dos toievski este mare maestru în descrierea renaş t eri i şi d ege n e ră r i i i n d i v idul u i sub i n fluenţa obsesiei patimiJor şi ideilor erona t e . El c e rcet e ază urmările ontologice ale acestei obsesi i . Cînd l i b�rtatea nestăvi l i t;} se transformă în obsesie, ea nu mai există . Cînd omul Î ncepe s�l se d emonizeze, nu e încă l i ber. Este oare l i ber Versi l ov , unul din tre cele mai nobile chi puri ale l u i Dos toievski ? P a s i u ne a sa p en t ru Ekaterir. ... Niko laevna Î n s eamnă obsesie, este împlîn tată ca un cuţ i t în interior. Această patimă îl epu izeazli . În re l a ţ ia sa cu idealurile, el nu cvnoaşte opţi u nea de voinţă liberă . n atrag idei contradictorii . Ar fi vru t 5[1 p tl s t r eze l ibertatea pentru sine şi de aceea o pierde ; e un dcd ubIat . Omul dedublat nu poa te fi liber. însă orici ne este condamnat la dedublare dacă nu îndeplineşte actul opţiunii l ibere a ob i e c tu lui iubirii . Elaborarea temei libertăţii a tinge a pog eu l în "Fraţi i Karamazov" . Arbitraritatea şi revolta lui I van Karamazov consti tuie culmi.le căilor libertăţi i umane neferici te. Se d ezv5 1ui e cu o neobişnu i tă geniali tate faptul că liber tatea , ca 3-rbi trari tate şi afirmare de sine , duce obligatoriu la însă ş i negarea l ibertă ţ i i , n u numai a lui Dumnezeu , a lumii şi a omul u i . Liber ta tea se d is tru g e pe s i n e , astfel împlinindu-se dialectica dos toievskiană . Do s t oi ev sk i dezvă.Juie faptul că la sfîrş itul căi i libertăţii Î n tu nec a t c , nepă trunse de lum ină, pîn d e ş t e nimicirea definiti\,ă a 1 i b e rr ă ţ i i , constrîngerea şi coerciţia. Invăţă tllra Marelui Inchizi tor, teoria Il ui Şigaliov sînt generate de arbitraritate si de înfrun tarea lui D u m n ezeu . Libertatea se ' t ra nsform ă în co nstl îngere . E un proces fatal. Libertatea spiri tulu i , libertatea conştii nţei r el i g i oa se, sînt negate de cei care au păşit pe că ile arbitrari tăţii . * *

Cei care au pă şit pe că ile arbitrarităţii şi afirrnării excesive de silne , care ş i- a u călăuzi t propria libertate î mpotriva lui Dum nezeu , nu pot să-şi păs treze libertatea, se î n dr ea ptă inevitabiJ spre î nc ă lca rea ei . Trebuie să renunţe o bl i g a tor i u Ia p rim a t u l spiri t u l u i uman, la libert atca in i ţială , se vor deda libertăţii nece sităţii , vor a d ă s ta la ţărmul con s trîngeri i . Aceasta este una din p re v i ziunil e geniale ale lui Dostoievski. " Porn i n d de Ia o liber tate nelimitată , - zise Ş igaliov - eu închei printr-un despotism

nelimitat". Aşa a fost întotdeauna calea libertăţii revoluţionare. Aşa, în marea Revoluţie Franceză, s-a săvîrşit trecerea de la "libertatea nelimitată" la "despotismul nelimitat". Libertatea, ca bun plac şi arbitrar, Hlră de Dumnezeu, nu poate să nu dea naştere "despotismului nelimitat". O astfel de libertate conţine în sine coerciţia absoLută, ea nu va avea garanţii. Revolta arbitra rităţii duce Ia negarea Rostului vieţii, la negarea Adevărului. Rostul viu şi Adevărul viu sînt substituite de organizarea arbi trară a vieţii, de frica omenească în furnicarul socia1. Procesul degenerării libertăţii în "despotism nelimitat" ocupă un loc foarte important în viziunea dostoievskiană a su pra lumii. In ideologia revoluţionară a intelighenţiei ruse de stînga, care la prima vedere pare atît de iubitoare de libertate, el sesizează posi bilitatea "despotismului nelimitat". A văzut p rimul multe şi m ai departe decît alţii. A ştiut că revoluţia pe care el a simţit-o în subteran, în zona lăuntrică a Rusiei, nu duce Ia libertate, că G început o miscare de înrobire definitivă a spiritului uman. Deja, în uimitoa �ele cugetări ale eroului "Însemnărilor din sub terană", se prefigurează ceea ce se va dezvălui în final prin Piotr Verhovenski, Şigaliov, Marele Inchizitor. Pe Dostoievski, l-a urmărit ca un coşmar, l-a apăsat ideea că omenirea, modi ficînd Adevărul lui Hristos, a trebuit, în revolta şi bunul ei plac, să ajungă Ia s i stem ul "despotismului nelimitat" al lui Şiga liov, Piotr Verhovenski, al 11arelui Inchizitor. Este acel sistem în care are loc o abdicare de la libertatea spiritului um3Jn în numele fericirii oamenilor. Eudem onism u l social este cootrapus libertăţii. Dacă nu există Adevăr, nu rămîne nimic în afară de organizarea coercitivă a fericirii sociale. Revo.Juţia nu se face în numele libertăţii, ci în numele acelor principii pentru care au ars ruguri.le Inchiziţiei, .în numele ,.mii.Jor de milioane de copii fericiţi". Omul nu a putut să-şi ducă povara libertăţii spiritului, i-a fost frică de golgota libertăţii. Atunci n refuzat libertatea, a trădat o s-a refugiat de ea în structurarea coercitivă a fericirii umane. Negarea libertăţii a început prin afirmarea ei nelimitată ca arbitraritate. Aceasta este dialectica fatală a libertăţii. Dar, dacă libertatea înşelătoare se preschimbă în "despotism neli mitat", în distrugerea totarlă a libertuţii, atunci şi egalitatea înşelătoare trebuie să ducă la o inegalitate fără precedent, la dominarea tiranică a minorităţii privilegiate asupra majorităţii. întotdeauna Dostoievski a crezut că democraţia revoluţionară şi -

socialismul rc\'oluţioJlLlr, ob sedate de ideea egalităţii absolutc, trebuie sc'i ducă drcpt ultimii consecinţă, b do min a re .l unui grup Hsupra rcstului omenirii. Astfel este sistemul lui Şigaliov şi cel al 1Vl ar c I ui Inchizitor. Nu o dat�!. Dostoievski a revenit la acest gind in jurnalul S<IU; îl tortura, nu-i dcl.dea liniştc. Adevărata l i ber ta te şi adevi"trnta egalitate s i n t posibile doar Întru Hristos, pe calea divino-umanului. Pc calea arbitrarit[tţii antihristice, il omului-Dumnezcu te aştc;tpt[l dmlt o ti ranie Hir,!. precedent. Obsesia u ni rii tuturor oamenilor frhii Dumnezeu în ideea feri cirii gcnerale conţine in sine insp[limîntătorul pericol al extÎnc ţiei, al distrugerii libertfiţii spiritului uman. Acestea sînt urmă ri.]c libertăţii ca arbitraritate şi revoltc!.. Arbitr arit tt t ea şi revolta împotriva Rostul u i lumii obturează accesul conştiinţei umane la ideea dc libcr t ate . Libcrtatea spiritului Începe să fie negat�'t ideologic ca inaccesibilă minţii, ruptă de Rostul etcrn. "Mintea eucIidian[t", - sintagma care-i pltlcea lui Dostoievski, - este incapabilă sli înţeleagă ideea libert<iţii, nu are acces Ia aceasta, pentru ca e o taintl iraţionalel. Revolta "minţii eucIidiene" împo triva lui Dumnezeu e legată de negarea libertăţii, de neinţele gerea acesteia. Dadl nu există libertatea ca ultimă taină a c rea ţiei, atunci lumea aceasta, cu c hinur il e �i suferinţele ei, cu lacri mile oamenilor nevinovaţi, nu pO <l te fi acceptată. Nu poate fi acceptat nici Dumnezeu, creatorul unei lumi atît de hidoase şi urgisitc. Omului, prin revolta �i arbitraritatea sa, prin instau rarea �,minţii cuclidiene", i se pare că ar putea crea cea mai bună lume, în care Se1 nu existe rău deloc, nici suferinţe, nici lacrimile copilului nevinovat. Aceasta este logica luptei cu Dum nezeu în numel� iubirii binelui. Dumnezeu nu trebuie acceptat fiindcă lumea e a)<l de prost c ro i t<�l , st[lpÎnită de neadevăr �i nedr ep tate. Libertatea a dus la concluzia lllptei cu Dumnezeu şi cu lumea. Iar aici iese din nou la ivealc.l dialectica fatalti a liber tăţii, tragedia sa interioar[1. Se vede dl libertatea r{12vrătit�l il dus la negarea a însăşi ideii de libertate, la imposibiJitatea dc a pă tr u nd e taina lumii �i a lui Du m nez eu în lumina libertăţii. Celei, cu adevc-lrat, poţi accepta pe Du m neze u şi lumeet, poţi păstra credinţa în Rostul lumii, dacă Ia baza existenţei se va afla taina libert[lţii iraţionale. Doar atunci poate că va fi atinsă sursa răului in lume, va fi îndreptăţit Dumnezeu în existenţa acestui rău. In lume exist<!. atît de mult rău si atîta chin fiindcă 1a baza acesteia se află libertatea. Iar în lib� rtate se află toate

calităţile lumii �i ale omului. A îndcptlrta rAul şi suferinţa se poate doar cu pretul negclrii libertiiţii. Atunci lumea ar fi bună �i fericită In mod forţat, dar n-ar mai fi după asemănarea lui Dumnezeu, ('[Ici asem{ll1area constii, în primul rînd, în libertate. AceasHl lume pe c<lre ar crea-o revoltata "minte cuclidiană" a lui Ivan K a r am az ov spre deosebire de lumea lui Dumnezeu, plină de rău şi suferinţ{l, ar fi o lume bună �i fericitii. Dar în ea nu <11' e x ista libertate, totul ar fj constr î n s raţionaliza t. De la înce put, din prima zi, ar fi Uil furnicar social fericit, acea armonie ,

coercitivă pe care ar fi dorit să o surpe "gcntlemanul cu mutra retrogradtl şi caraghioasă�'. Nu a,r mai exista atunci tra gedii ale pl'Ocesului universal, dar nici un Rost racord a t la libertate. "Ivlintea euclidianăI' ar putea construi lumea exclusiv pe ideea necesităţii, iar aceastrl lume ar fi una eminamente raţionaJă. Ceea ce ar fi iraţional, s-ar elimina. D,lr lumea lui Dumnezeu nu arc Rost comensurabil CLi .,Mintea euclidian:l". Pentru "mintea eucli diană", Rostul 'C o tain:l de neptttruns. "Mintea ... " face parte dintr-un univers tridimensional. Rostul lui Dumnezeu poate fi înţeles dacă transcenzi în cea de a patra dimensiune. Libertatea este Adevărul celei de a patra dimensiuni, ea este inaccesibilă În cadrul lumii triJ1mcnsionale. "Mintea ... " este incapabilă să soIuţioncze problema libertăţii. Toţi cei care proclamă bunul plac şi revolta Ia Dostoievski legi timeazii negarea libertăţii. Astfel, conştiinţa lor se ingustea:dl, intre! în hotarele tridimen sionalităţii, închidc accesul spre alte lumi. Hevolta a început de la libertate, dar s-a terminat cu încercarea de a construi o lume bazat[l pe necesitate. Cu o uimitoare anvergur,l dialectică, Dosto ievski examinează urmc\rile, fat<lle pentru conştiinţa umană şi viaţă, ale raţionalismului rebel şi ale urgiei revoll1ţionariste. Re v olt a , începutu cu libertatea nelimitatJ, se transformă rapid Într-o putere nemărginitl!. a necesităţii în gîndire şi Într-un des potism nemărginit în Vi'lţă. în acest mod î)i scrie Dostoievski teodiceea sa care, de asemenea, e şi o rtntropodicee. Exis t ă o veşnică replică la adrcsl1 lui Dumnezeu: existenţa răului În lume. Aceasta este tema dostoievskiancl fundamentală, toată creaţia sa fiind un răspuns la replica a l11 i n ti t5.. Aş formula paradoxal răs punsul. Dumnezeu există fii,ndcă există rău �i suferinţă în lume, existenţa răului este dovada fiinţei lui Dumnezeu. Dacă lumea ar fi exclus iv bună şi fericită, atunci Dumnezeu fi-ar mai fi necesar iar lumea ar fi Jeja Dumnezeu. Dumnezeu există ,

fiindcă există rău. Aceasta Î n s eam nă că Dumnezeu există fiindcă există libertatea. Iar Dostoievski demonstrează existenţa lui Dumnezeu prin intermediul libertăţii spiritului umatn. Cei care neagă libertatea spiritului , neagă şi pe Dumnezeu şi invers. Lumea forţat bună �i fericită, cea armonioasă sub puterea ine vitabilei necesităţi, ar fi o lume fără de Dumnezeu, un meca nism raţional �i a t î ta tot. Cei care reneagă pe Dumnezeu şi liber tatea spiritului uman tind spre transformarea lumii Într-un meca

nism raţional, într-o lume forţat armonioasă. Dostoievski nu tratează static tema libertăţii, ci dinamic, libertatea sa se află mereu intr-o mişcare dialectică; în ea se dezvăluie contradicţii interioare, se trece dintr-o faZei în alta. De aceea, pentru oame nii cu gîndire şi conştiinţă statică sînt mai greu de inţeles uria şele descoperiri ale lui Dostoievski despre libertate. Oamenii "statiei" cer da sau ba} în vreme ce astfel de răspunsuri nu po t fi date. Libertatea este destinul tragic al omului şi lumii, desti nul lui Dumnezeu însuşi, ea se află în chiar centrul existenţei, ca taină a sa primordialc1. Vom reveni cu referiri la "Legenda d�spre Marele Inchizitori", vîrful dialectieii dostoievskiene despre libertate, în care se concentrează toate temele, se urzesc toate iţele.

CAPITOLUL IV

RĂUL De tema iibertăţii este legatd tema rrlului şi crimei. Răul 13 Dostoievski nu are sens fără libertalt, rătăceşte pe căile libertăţii. Fără această relaţie cu libertatea nu există respon sabilitatea pentru rău. Fără libertatea faţ.ă de rau ar fi respon sabil Dumnezeu. Mai mult ca oricine, Dostoievski a înţeles că răul e copilul libertăţii. Dar, totodată, a înţeles că fără li bertate nu există rău. Binele este şi el copilul Hbertăţii. De ea este legată taina vieţii şi a destinului uman. Libertatea este iraţională şi de; aceea ea poate crea binele, dar şi răul. A refuza însă Jibertatea, pe baza faptului că poate da naştere răului, Înseamnă a genera un rău şi mai mare. Căci doar binele liber înseamnă bine, constrîngerea şi robia, care ispitesc pe virtuoşi, constituie răul antihristic. Există o mu!ţime de probleme, con tradicţii şi mistere nedezlegate. Dostoievski nu numai că ne pune în faţa acestor mistere, dar face mult pentru dezlegarea lor. A avut o relaţie foarte ori ginală faţă de răul care poate să-i ademenească pe mulţi. E necesar să înţelegem pînă la capăt cum a pus şi a soluţionat problema răului. Drumul libertăţii ocoleşte prin arbitrari tate, arbitraritatea duce la rău, răul la crimă. Problema crimei ocupă un loc central în c reaţia lui Dostoievski. EI nu este numai antropolog, dar şi un original criminolog. Cercetarea limitelor firii umane îl afundă în cerce· tarea naturii crimei. Ucigînd, omul depăşeşte aceste limite, de unde interesul deosebit pentru crimă. Ce s oartă îndură omul care încalcă hotarul a ceea ce este permis, ce 'trăiri colcăie în adincul firii sale? Dostoievski dezvăluie urmările ontologice ale crimei. Se întîmplă în felul următor: libertatea, ajunsă 1<1 arbitraritate, duce ]a rău, răul Ia crimă, crima - ine vitabil, la pedeapsă. Pedeapsa il luminează pe om în profun zimea firii sale, toată viaţa Dostoievski l uptînd u se cu abordarea -

cxtcrioadt il rZlUlui . Romanele s<lIc şi "J urn a l u I scriitorului" sînt pline de procese penale. Acest straniu interes pentru crimă �i pedeapsă provine din faptul că întreaga natur<l. spiritua.Jă a lui Do s toievski s-a revoltat impotriva explicării superfi ciale a răului, s-a răzvr<ltit împotriva elud{lrii pedepsei . Dos toievski a avut o aversiune faţ<l de teoria pozitivist-umanitarist<1. A vilzut în ca negarea profunzimii naturii umane, negarea 1ibert{tţii spiritului liman şi a responsabi, l it tlţii ce decurge de aici. Dacă omul este doar un reflex pasiv al mediului soci<ll ext'�rior, dacă nu este o fiinţă responsabilă, atunci nu există om �i nu există Dum nezeu, nu e libertate, nici r;111, nici bine. Umilirea omului, re fuzul menirii sale iniţiale ,l-au mîniat la culme pe Dostoievski. Nu poate S1:1 \'orbeascLl linişti t despre această concepţie predo minant[t in vremea sa. E gata S[l indure cde mai crunte pedepse ce decurg din natura fiin ţelor libere )i responsabile. Răul are o sursă interioară, este inculcat în adîncul firii omeneşti, în libertatea sa iraţionahl, rezultă din pierderea n,lturii divine. Partizanii pedepselor implacabile examinează mai profund natura crimei şi a omului in gene ra], decît cel care neagă umani s t răul. î n numele calităţii d e o m � i a l libertăţii umane, Dosto ie vski afirmă că pedeapsa este inevitLlbi1ft pentru orice crimă. Pentru aceasta nu se CCl1e o lege exterioarel, ci profunzimea con ştiinţei .libere a om ului. î nsuşi omul nu poate să se împace cu faptul că nu e responsabi, l pentru rău şi crimă, că nu e o fi inţă Jiberă, nu e spirit, ci reflectare a mediului social. în mînia şi cruzimea lui Dostoievski, răsun[l u n glas care se pronunţă pentru cali tatea de om, pentru menirea sa fundamentală. E ne· demn pentru o fiinţă responsabilă, liberă, să-şi decline povara răspunderii şi să o pună pe seama condiţiilor care-l împresoară, Sc.l se simti.!. o jucări'e el condiţiilor exterioare. întreaga creaţie JostoievskianZl e o demascare <l acestei calomnii la adresa naturii umane. Răul este un semn că In om existtl un abis interior. RtlUI e legat de individ, doar el poate comite un rău �i răs punde pen tru rău. Nu pOLlte fi răspunzătoare o putere din afara individului, nu poate aceasta să fie sursa l ui primară. Relaţia faţel de rtiU se leagă l a Dostoievski de relaţia faţă de individ şi de personalismul său. Iresponsabj, ] , umanismul neagă răul pentru că neagă personalitatea umană. Dostoievski a lup tat împotriva umanismului în numele omului, Dacă există omul, individul uman Înzestrat cu dimensiunea profunzimii , atunci răul

izvor{lşte din interior, nu poate fi rezultatul unor condiţii în� tîmplătoare ale mediul ui exterior . Calitatea suprem[l de om, caracterul său de fiu al lui Dumnczeu, mînă omul pe golgota suferinţei �i, astfel, el i�i ispăşeşte vina �i cnuterizează relul. Esenţial pentru antropologia lui Dostoievski este gIndul că omul se inalţă in empircll doar prin suferinţtl. Suferinţa es tc indicele profullzimii. Relaţia lui Dostoievski ClI rtlul c puternic antinomică. Com� plexit<1tea relaţiei a {cku t pe unii sti se îndoiască de creşti� nismul ei . Un lucru e neîndoielnic: relatia lui Dumnezeu cu ' făul nu ţine dc lege. Dostoievski a vru t să CII 11 o asccl răul, prin accasta fiind un gnostic . Răul es te rău . Natura lui este in terioară, metafizică, nu exterioară , sociale•. Omul, ca fiinţă liberă, es te responsabil pentru rău. Acesta trebuie să fie de� mascat în nimicnicia lui �i cauterizat , iar Dostoievski l�a de� mascat cu furie şi 1-a condamnat. Aceasta este o faţetă a re� laţi'ei sale cu răul. Dar nlu l este de asemenea o cale a omului , o cale tragică, o experienţfl care-l poate înnobila, îl poa te înălţa pe o treaptă superioară. Este o alttl faţetă a relaţiei dos.toievskiene cu ri.tul - accepţia imanentă a ră ului. Astfel resimt răul cei liberi, nu robii. Experienţa imanentă a răului Jemasdl zădărnicia acestuia; prin această experienţă, răul arde pîne! la purificare, iar omul iese la lumină. Dar acest adevăr e periculos, trebuie tăinuit pentru imaturi , îi pot deţine doar cei autentic-liberi şi maturi-spiri tual. Fiindcă Dostoievski poate părea un scriitor periculos, trebuie citit într-o atmosferă -de eliberare spiritualel. Nici un alt scriitor nu s-a lc"isa t atit de violen t pradă luptei cu r<lul şi întunericul ca Dostoievski. Mo� rala legiferattl a ca tchismului nu poate să cons tituie un rflspuns la chinurile eroilor săi, care s-au scufundat în bolgiHe răului. Răul nu se oSlnde!;ite exterior, are consecinţe interioare ine� \'iwbilc. Pedeapsa legii pentru crimt. ţine de des tinul lăuntric al criminalului. Tot ceea ce este exterior desemnează interiorul. Chinurile con�tiinţei constituie o urgie mai mare decît pe deapsa exterioară, a legii statului . Omul care suferă de chi� nuri-le conş tiinţei [J�teapt<1 pedeapsa ca pc () poto1i1"C a chi� nulu i său. Legea statului. a acestui "monst ru glacial", nu se poate compara cu sufletul uman. În ancheta şi procesul lui Mitea Karamazov, Dostoievski demască minciuna legii statului . Pentru el sufletul e mai important decît întreaga lume. Astfel, 59

autorul Karamazovilor se dovedeşte ad inc creştin. Sufletul îşi caută singur sabia statului ) apledndu-şi c apul sub loviturile acestuia. Pedeap sa este deznodămîntul traiectului interior. * *

Doar un rob sau un imatur poate înţelege teza lui Dosto ievski despre rău de maniera că tre buie să meargă pe calea ră ulu i spre a cîştiga experienţă şi a se înnobHa. La D ostoievski nu se poate clădi o teode evolutivă a răului, conform căreia acesta este doar un moment în evoluţia binelui. Un a'stfeI de optimism ev olutiv , apărat de mulţi teosofi, este total opus spi ritului tragic dostoievskian. Dostoievski nu a fost mici pe de parte un evoluţionist pentru care răul este un neajuns al bi nelui sau o etapă în dezv o ltarea binelui. Pentru el răul e rău şi trebuie să ardă în focul gheenei. De aceea dirijează răul prin acest foc. Faţă de ră u nu se admit jocuri infantHe sau alte ieftinit�ţi. E demenţial să crezi că omul poate să păşească, conştient fiind) pe calea răului) ca să obţin ă din acest fapt cît mai multă satis facţi e , ioar ,apoi să facă progrese în bine. E o stare cu totul nedemnă a conştiinţei. A rgumentaţi a nu are seriozitate lăuntrică. Să admitem că exp erienţa t ragică a răului înnobi lează lumea spirituală a omului) îi potenţează cunoaşterea. Să zicem că nu există Întoarcere la o stare elementară în afara experienţei răului. Dar, cînd cel care merge pe calea răului, care retrăieşte experien ţa răului) începe să se gîndească la fap tul că răul îl Înnobilează) că este doar un moment apariţia binelui, el cade şi mai jos) se de-'moralizează şi piere, îşi taie singur calea spre înnobilare. Un astfel de om nu po ate învăţa nimic din experienţa răului, nu se mai pO:l!te înălţa. Numai demasca rea răului şi suf erinţa ce o p ro duce pot ridica omuJ la empireu. Autosuficienţa în rău înseamnă moarte. Dostoievski ne a rată ce chin rabdă sufletul din cauza răului şi cum sufletul însuşi scoate la iveală răul din sine. Răul este o cale tragică a omului , destinul său, o probă a l ibertăţi'i umane. Dar răul nu este un moment absolut necesar al evoluţiei binelui. Răul este antinomic. Iar inţelegerea optimist-evolutivă a răului este o rezolvar·e raţ ionaI ă a acestr e i antinomii. Te poţi înnobiJa în urma experienţei răului, poţi atinge un grad ridicat de con60

ştiinţă, d ar pentru aceasta trebuie să traversezi pustiul sufe rinţei, să încerci spaima extincţiei, să demaşti răul, aruncîndu-l în focul gheenei, să-ţi ispăşeşti vina. Răul are nimbul sufe rinţei şi tre buie să ducă la ispăşire. Dostoievski crede în forţa mîntuitoare şi renăscătoare a su fe ri,n ţe i . Pentru el, viaţ a este, Î nai nte de toate, m întuirea vinei prin suferinţă. De aceea liberta tea este inevitabil leg ată de ispăşire. Libertatea a dus omul pe calea răului. Răul a fost o încercare a libertăţii. Ace lasi rău trebuie să ducă Ia mîntuire. în răul născut din liber ta t e, aceasta din urmă piere, preschimbîndu-se in opusul ei. Mîntuirea restabileste libertatea omu lui . De aceea Mîntuitorul H�istos înseamnă l iber tate . In toate romanele sale, Dostoievski c ă lăuzeş te pe om pri n tot acest p roces spir i tual : libertate, rău şi mîntuiI1e. S t areţul Zosima şi Aleoşa s în t oamenii care au înţ eles răul şi au ajuns Ia starea desăvîrşită. In A!leoşa există st'ihia karamazoviană, o descop eră fratele IVaiIl şi Gru şenka. El însuşi o simte în sine. în i ntenţia J u i Dostoievski, Aleoşa trebuie să fie omul care a tre cut prin Încercarea Hber tăţii . In aces t mod a înţeles destinul omului. Problema crimei este dată, totrul e permis . Este peI1mis totul? Tema J-a chinuit permanent pe Dostoievski, a exprimat-o î-n noi şi noi forme. Pe această temă a scris " Crim ă şi pedeapsă", de asemen i, în mare măsură - "Demonii" �i "Fraţii Kar am azov" . Prin inter mediul crimei se pune .Ja î nce rcare libertatea u m an ă . Cind omul a pă şi t pe calea libertăţii, s-a pus problem a dacă există timite m\., 'ale ale n atu rii sale, dacă poate să cu teze orice. Libertatea preschimbată în liber-arbi tr u n�are nimic sfînt, nu vrea să cu noască nici un fel de ,limitări. Dacă nu există Dumnezeu, şi dacă omul însuşi este Du mneLJeu, atunci totul este permis. Astfel, omul îşi pune Ja în cercare toate forţele, întreaga tărie, ca să devină om-Dumnezeu. Omul se pune în slujba u nei "idei" oarecare ca11e-1 posedă pînă ,la obsesie. Această obsesie alungă libertatea din el, făcîndu-1 robul unei puteri străine de esenţa sa. Procesul este în făţişa t genial de Dostoievski. Acela care, datorită voinţei e xc esive de s ine J)U mai roounoaşte gra,niţe1e libertăţii, pierde liberta te a şi devine poseda t de "ideea" care-l inrobeşte. As tfel este Raskolnikov, care nu face die1loc impresia unui om li ber. E un maniac , obsedat de o "idee" înşeJătoare. Nu mai are autonomie morală, căci aceasta rezultă din auto purificare şi el iber aJ:1e de sine. Dar ce se întîmplă cu "ideea" 61

lui Raskolnikov? La Dostoievski toate per son a jele au cîte o "idee". Ra skol ni kov îşi pune la ÎncerClre limitele propriei firi, dar şi ale celei omeneşti în g ene ral . EI se socoate ca aparţinînd grupului de al e � i al omenirii; nu al o am e nilor obişnui ţi, ci �d cclo r cxcepţionali, chem a ţ i să adudi binefaceri umanităţii. Crede Ci.l totul este îngăduit şi vrea stt-şi încerce propria tărie. Sarcina mo1'al[l, care stă in bţa omului înzestrat cu o astfel de conştiinţă, este simplificată de Dostoievski pînă ce ajunge o t eo remCl e1ement,ll';'-l, Poate un om neobi�nuit, m en i t a aduce servicii umanităţii, să ucid;.! fiinţ,l u ma n [l cea mai neînsemnată, cea mai dezgustc'hoare, o bătrină cClmăulreasă odioasă, care nu-i în st a re decît să pricinuiascii r[lU oameni,lor? Iar dacă e a�a, poate acel om neobi �n ll it S:1 croiasdi cale sprt! fericirea umanitli ţi i ? E permis a�,l ceva? În " Crim ii �i pe deapsă" se demonstrează cu o uimitoare vigoare di aşa ceva nu e permis, c[l un astfel de om se ucide pe sine din punct de vedere s pi ritual. Print r-o experienţă im<lnentă, dus;\ p i ntl in p î nzele albe, se demonstreaz[l ctl nu totul este permis pentru C[l firea umană e felurite! dupi.l ch ipu l şi as�m[lnarea lui Dumnezeu şi, de aceea, orice om are o v aloare absolută. Uciderea arbitrară chiar si a ultimului dintre oameni, a celui mai vătămător pentru s�ie tate, nu este permise! de natura spiritualii a omului. Cînd omul,

cu arbitraritatea sa, nimice�te alt om, se nimiceşte pe sine, Înceteaz[l a mai fi om, pierzîndu-şi profilul uman. Personali tatea sa începe să se dezagrege. Nici un fel de "idee", nici un fel de scopuri "înal t e " nu pot justifica crima faţă de ap roapel e s{lu. "Aproapele" preţu i eş t e mai mult deci t "departele", orice viaţă, o rice suHet sînt mai importan te decît b ine face rile viitoare, decit "ideile" a bs tra cte . Acesta este spi ritu l creştin dezvăluit de Dostoievski. Omul, care se crede Napoleon, om-Dumnezeu, vio lind graniţele permise firii umane asemănc!toare lui D u mn ezeu , cade şi se c o n vinge că nu este supraom, ci o creatură slabă, i nferioară, labmi. Raskolnikov îşi conştientizează slăbiciunea neputincioasă, nimicnicia sa. I ncercare a limitelor 1ibert[lţii şi tăriei sale duce la un rezultat infricos<.ltor. O dată cu bătrîna neinstare să facă nim ic bun, Raskolni kov s-a s.uprimat pe sine. După crimă, ca re a fost un experiment pur, el şi-a pierdut liberta tea şi a fost str i vit de neputinţa sa. A ti.l.mas Cără mîn drill coştiinţei �i a înţeles c;,l. c uşor să ucizi un om, că ex p e rimentul nu e atît de greu, dar că acest fapt nu îl întăreşte

ci, dimpotrivă, il privează de forţa spiritua.Iă. Nu s-a întîmplat nimic "măreţ", "neobi�nllit", de importanţă universală, prin faptul că R a skolnikov a ucis o ctlm[ltăreasă, dimpotrivă, el a fost distrus de neÎnsemniitatea celor petrecute. Legea eternă a intrat în drepturile ei, iar el a căzut sub puterea ei. Hristos nu a venit sit încalee, ci s[\ Îndeplinească legea. Iar libertatea pe care o aduce cu sine Noul Testament nu se împotriveşte Vechiului Testament, ci doar întemeiaz,\ o lume superioară. Raskolnikov trebuia să cadă sub acţiunea legii nestrămutate a Vechiului Testament. Cei care au fost cu adevărat măreţi şi geniali, care au săvÎr�it mari fapte pentru întreaga umani tate, nu au procedat as tfel. Ei nu s-au considerat supraoameni cărora ,le este totul permis, ci au slujit supraomenescul şi de aceea multe au putut dărui omenescului. Raskolnikov este, îna inte de orice, un dedublat, un om reflectat, libertatea sa este atinstl de un morb interior. Oamenii cu adevărat mari sînt altfel. Ei sînt dintr-o bucată, au integri tate. Dos toievski demască falsi tatea pretenţiilor de supraumanitate. Iese la iveală faptul că ideea fals[\ a supnlllmanităţii urgiseşte omul, că pretenţia la. o putere nemăsurate} înseamnă debilitate �i neputinţă. Asemenea tendinţe contemporane privind puterea sllpraomului sînt jalnic de mtirunte �i î�i găsesc sfîr�itul prin căderea omului în ni micnicie. Natura conştiinţei mor,lle şi religioase se arată a fi eternă. în afar[\ de faptul c[\ demască crima, chinurile conşti inţei trădeazii şi neputinţa omului în falsele sale pretenţii de putere. Crimele de conştiinţt\ ale lui Raskolnikov, nu numai că dau în vileag depă�irea limitei a ('(--ea ce es te permis, ci dez văluie slăbiciunea umană. *

Tema lui Raskolnikov semnificii criza umanismului, sfîrşitul moralei umaniste, pieirea omului din cauza exacerbatei afirmări de sine. Naşterea visului despre supraom , despre supraumani tate, despre o morală umană superioară, arată că umanismul a ajuns la capăt, sucombînd. Pentru Raskolnikov, deja nu mai există uman, relaţia fat;\ de aproapele său este crudă, necru ţătoare. Omul, ca o fiinţtl vie, concretă, care suferă, trebuie să se sacrifice pentru bine în " ideea" de supraom . în numele "departelui", al inumanului, poţi face ce iţi convine cu "ap roa63

pele", cu omul. Dostoievski proclam[\ religia i ub i rii "aproa pelui" şi divulgă î nşelăciun ea religiei iubirii " d epartel ui ", a inumanului asupra umanului. Există "departele" care a porun cit iubirea " ap roap el ui ". Acesta este Dumnezeu. Dar ideea lui Dumnezeu este si-ngura idee supraomenească care nu-l d istrug e pe om, nu-l preface în simplu mijloc şi unealtă. Dumnezeu se des t ă inui e pe sine prin Fiul Său. Fiul Său este Dumnezeu desăvîrşit şi om desă v î rşit, Dumnezeu-Om, în care s e î mb ină pe rf ect divinul �i umanul. Orice altă idee sup ra u m ană anihilează pe om, îl pref ace în mijloc şi unealtă. Ideea o mului - Dum nezeu aduce cu sine moartea omului. Faptul se vede foarte olar la Niet zsche. De asemeni, pentru umanitate este uci găto are ideea colectivismului inuman a lui Marx, în religia sodaJis mului. Dostoievski studiază urmările fatale ale demoniză rii omu lui prin intermediul ideii umano-divinităţii în diversele sale forme, individuale �i colective. în acest caz domnia umanităţii ia sfîrşit, omul nu va fi cruţat. Umanitatea era oglin dă a ade vărului creştin despre om. Modificarea definitivă a acestui ade văr desfiinţează relaţia de mai î nai n t e faţă de om. în n umele

supraomului, al fericirii din viitor, al "departelui" omenirii şi

al revoluţiei mondiale, în nu mele libertăţii nelimitate sau al legalităţii ne ţăr murit e, poţi martiriza sau mortifica orice om sau orice grup de oameni, şi poţi preface omul Într-un simplu mijloc a,l unei "idei" măreţe, al unui scop oarecare. Totul este permis în numele libertăţii nelim ita t e şi al supraomului (indi vidualismul extrem) sau în numele eg alităţii fără margini (co lectivismul extrem). Liberul arbitru îşi arogă drep tul să apre cieze în felul său vieţile ome neş ti şi să se folosească de ele. Fiinţa umană nu 'mai aparţ in e de D umnezeu , iar acesta nu mai este instanţa supremă asupra o amen i lor . Acea s tă i,nstanţă şi-o asumă omul, care se crede p o sesorul "ideii" s up raum ane. Iar judecata lui e necruţătoare, atee şi inumană. Dostoieveski cer cetează în profu nzime şi demască înşelăciunea că i i fatidice a voinţei arbitr are. Raskolnikov este unul din cei seduşi de o ast fel de idee. El însuşi, după voinţa şi bunul său plac, îşi re zolvă problema - dacă e posibil să ucidă, fie şi pe ultimul dintre oameni, în numele "ideii". Dar soluţionarea ace stei pro bleme nu ţine de om ci de Dumnezeu. Dumnezeu este unica "idee" supremă. Iar acela care nu se închină în faţa Voinţei S upreme de a rezolva problema nimiceşte nu numai pe aproa-

pele său dar se mmIceşte şi pe ci însuşi. In aceasta constă înţelesul romanului "Crimă şi pedeapsă". Carlea liberului arbitru, ce înaintează şerpuind înspre crimă, se i nt revede mai limpede în "Demonii". In acest roman sînt scoase în evidenţă urmările fatale ale demonizării, ale ideii atee individuaIiste, dar şi colectiviste. Fiind posedat de o idee falsă, Piotr Verh ov en ski se desfigu rează din punct de vedere uman. In comparaţia cu Raskolnikov, dezagregarea umană a mers m ul t mai departe, Piotr Verhovenski e capabilI de orice în numele "ideii" sale, consideră că totul este permis. Pentru ci nu mai există om, el însuşi nu e om. Deja am ieşit din împărăţia umanului pradă unei stihii inumane, sinistre. Faptul de a fi pos edat de ideea atee a socialismului revoluţionar a dus în final la lipsa umanului. Are loc o idiotizare moraJ.ă a firii umane, s e pierd toate criteriile bine lui şi răului. Ia naştere o stare înspăimîntătoare, saturată de crimă şi sînge. Uciderea lui Şatov produce o impresie cutremurătoare. Ceva profetic, eter n, se profilează pe pînza de .lumini şi umbre a romanului. Dostoievski a cunoscut primul consecinţele inevitabile ale unui a n u m i t tip de idei. El a vă2Jut mai adînc decît Vladimir Solo viov, care s-a amuzat pe seama nihHiştHor ruşi, notînd maxima: "omu l provine din maimu ţă , de aceea ne vom iubi reciproc". Nu, căci dacă omul nu e după chipul şi asemănarea lui Dum nezeu, ci după chipul şi asemănarea maimuţei, atunci nu se pot iubi reciproc, ci se vor distruge reciproc, omu l îşi va per mite orice crimă şi cruzime. Atunci totul este îngăduit . Dosto ievski a descris degeneraI'lea "ideii " , a finalităţii care, b început, apare înăl ţătoare şi ademenitoare. "Ideea" este monstruoasă, fără sens şi inumană, l iberta tea ei se transformă in despotism , egalitatea - într-o în fr icoşătoare inegalitate, divimizarea omu lui - in distrugerea firii umane. La Piotr Verhovenski, una din întruch ipărHe dostoievskiene cele mai oribile, conştiinţa umană, existentă încă la Raskolnikov, e distrusă cu totul. El nu mai e capabil de pocăinţă, demonizarea lui a ajuns prea de parte. De aceea Verhovenski aparţine acelor personaje care nu au de stin, ele cad din lume în nefiinţă. La fel s înt Svidrigailov, F,eodor Pavlovici Karamazov, Smerdeakov, soţul etern. In ace laşi timp, Raskolnikov, Stavroghin, Ki,rillov, Versilov, Ivan Karamazov au viitor, deşi la prima vedere par morţi, mai au zile de trăit.

'It *

Dostoievski face cunoscut martiriul conştiinţei şi pocăinţa o profunz i me ce nu a fost atinsă pînă la el, redezvăluie voinţa c rimei pînă h ce l e din urmă fruntarii a le gînd ului . Chinurile conştiinţei cotropesc sufletul şi atunci dnd omul nu a înfăptuit o cr imă vădi,tă. O mul se rr.ărturiseşte, se demască pe sine, deşi voinţa de crim ă nu a trecut încă la ac ţiune . Nici legea de stat, nici instanţa morală a opiniei pub lice nu ajunge In p rofunzimea nucleului c ri min al din om. Omul cunoaşte despre sine luc rur i mai înfricoşătoare şi consideră binemeritată o pedeapsă şi mai mare. Conştiinţa umană este mai necruţă toare decît legea rece a sta tului . Conştiinţa cere mai mult de la om. Ucidem pe aproapele nostru n u numai atunci cînd îi curmă m viaţa fizică. Gîndul taini c, care ade sea nu străbate în conştiinţă, di recţionat spre negarea fii nţei a proapelui , În seamnă o ucide re in spirit, iar omul este răspunzător pentru el . Orice duşmănie Înseamnă ucidere. Iar noi toţi sîntem uci gaşi, deş i legea statală şi opi ni a publică ne-au considerat fără cusur şi nepas ihili de pedeapsă. Dar, cu cît şuvoaiele ucigaşe se revarsă din adîncul sufletului nostl1U, din sfe ra subconş tientului, cu atît mai mul t voinţa ne e condusă sp r e dis t ru gerea vieţii aproapelui. Mulţi dintre noi a u dorit în tainiţa sufletului moar tea aproapelui. Crima începe în aceste gînduri şi dor i n ţe tai nice. Do s toievs ki aprofunde az ă s u btil problemel e dependente de ins tanţa conştiinţei. Aceasta din urmă div ulgă crima scăpată din chiil1gile cel orlal te instanţe. Ivan Karamazov nu şi-a ucis tatăl , pe Feodor Karamazov. L-a omorît Smerdeakov. Dar Ivan are Iremuşcări de conşti inţă pentru pa r ici d, chinurile conştiinţei îJ duc aproape l a nebunie. El atinge ultimele limite ale dedu blării personalităţii. Răul interior este ca un alt " eu " care-! torturează. In gîndurile din sfera subconştientului, Ivan a dorit moartea tatălui, un om pr i mitiv şi mons truos . Ivan spunea mecu

reu că

to tul este permis". L-a ademen it pe Smerdeakov, a

susţinut voinţa lui criminală, l - a încurajat. în acest fel e vino

vatul spiritual al paricidului, Smerdeakov fiind al doHea său "eu ", un "eu" interior. Nici instanţa s tatală, nici opinia publică nu-I suspectează sau învinuiesc pe Ivan, nu ajung pînă la o

asemenea profunzime. Insă el suportă chi nuril e conş tiinţei din cauza cărora sufletul i se pîrjoleş te ca-n focul iadului, ia'r min tea i se tulbură . "Idei,le" fal se, atee, l-au condus spre gînduri secrete care să justifice paricidul. Ca să aibă în con tinuare un destin, el trebuie să s trăbată vîlvătăile pocă inţei şi nebuniei . De fapt, nici Mitea Karamazov nu şi-a ucis tatăl , dar a căzut victimă nedreptei j udecăţi umane. Insel el a spus : "De ce să trăiască un as tfel de om ? " . Astfel a făptui t pariciduJ în adîn cul spiritului să u . Pedeapsa nedreaptă ş i nemeritată a legii . este acceptată ca o ispăşire a culpei . Intreaga psihologie a pari ciclului din " Fraţii Karamazov" are un adînc şi ascuns sens sim bolic. Calea arbitrarităţii atee a omului trebuie să ducă la pa ricid, la negarea instanţei paterne. De fapt, Întotdeauna revoluţia Înseamnă uciderea tatălui. înfăţişa rea relaţiilor dintre 1 van Karamazov şi celălalt "eu" al său - Smerdeakov, prilejuieşte pagini geniaJe. Calea liberului arbi tru , a evlaviei refuzate în faţa supraomulu i , conduce la in truchiparea lui Smerdeakov. El reprezintă p edeaps a înfricoşătoare care-l aş teaptă pe om. Inspăimîntă toarea �i mons truoasa carica tură a lui S merdeakov ajunge în finalul acestor năzuinţe la omul-divinitate. Sme rdeakov a Învins . 1 van trebuie să-şi iasă dil11 minţ i . Aceeaşi adîncă de mascare a crimei din tainiţele minţii, deşi e vorba doar de o tolerare, o întîlnim la Stavroghin, vinovat şi el, de moartea Şchioapei, soţia lui. Fedka Ocnaşul, acuzat de moartea Şchioa pei, se consideră ademenit de S tavroghin, un fel de agent al crimei. Stavroghin se simte şi el cu lpabil "Fără o idee superioară nu poate să existe omul, nici ra ţiunea. Pe pămînt, ideea superioară este un ic ă - ideea suiile tului nemuritor, căci toate celelalte « idei superioare) ale vieţii, prin care omul poate fi om, reies di n cea unică " . "Sinuciderea în cazul pierderii i deii nemuririi este o necesitate inevitabilă pentru fiecare om care a ridicat puţin capul peste nivelul de animal" . " Ideea nemuririi este însăşi viaţa, viaţa în plenitu dinea ei, formula finală şi principalul izvor al adevărului şi al conştiinţei propice umanităţii " . Aşa scrie Dostoievski în "Jur nalul scrii torului" despre nemurire. Dostoievski a avu t o idee de bază : aceea că , dacă nu există nemurire, totul este permis. Pentru el, problema ră ului şi a crimei e legată de cea a ne muririi . Cum să înţelegem această Jegătură ? Nu Înseamnă că Dostoievski îşi pune simplist �i u tili ta r problema răului şi cri.

mei. El nu a vru t să spună că omul va fi pedepsit pentru ră u şi crimă, şi ev i d en ţ i at pentru bine. Un astfel de utilitarism ceresc primitiv i-a fost străin. Dostoievski a vrut să spună că omul are o valoare absolută dacă este o făptură nemuri toare . Dacă se î nsc rie pe fă g aş u l altor idei şi interese nu are această valoare. Negarea imortalităţii omului Înseamnă negarea omu lui. Ori omul este u n spirit nemuritor, care are Utn destin etern, ori e un fenomen empiric, tranzitoriu, u n p rodu s pasiv al me diul ui natural şi social. în al doilea caz omul n u este preţuit absolut . Nu există răul şi cri m a . Dostoievski apără sufletul nemuritor al omului. Suflet fără moarte înseamnă suflet l iber, cu o valoare absolută şi veşnică . tnsă acest suEle t este şi res ponsabil . Recllil10aşterea existenţei răului interior şi a respon sabilităţii pentru crimă semnifică recunoaşterea fi i nţei auten tice a o m u l u i . Răul este l eg a t de fi inţ a independentă . Dar fiinţa independentă înseamnă fiinţa nemuri toare . Distrugerea fiinţei proprii, nemuritoare, este un rău . Afirmarea fiinţei proprii, ne

muritoare, este un bine. Negarea nemuririi înseamnă negarea faptul ui că există bine şi rău . Totul este perm is , dacă omul nu înseamnă o fiinţă nemuritoare şi liberă . Atunci omul nu m ai are o valoare absolută , nu mai este răspunzător pentru rău. Dostoievski aşează în centrul concepţie i sale morale 1"1e cunoa ş terea valorii absolute a oricărei fiinţe umane. Viaţa şi destinul ultimului di ntre oameni are o v al o a re absolută în faţ a eternităţii . E vorba de viaţa şi de st i n u l etel1n. De aceea nu tr eb uie nimicită nici o fi i n ţă . în orice fiinţă umană e nevoie să respecţi chipul şi asemănarea Ziditorului. Chiar şi cea mai decăzută fiinţă păstrează chi p u l şi asemănarea Sa. în acea:st a constă patosuJ moral dostoievskian . Nu numai " de par tele" es,te "ideea" supe rio ară , nu numai oa menii " neob i şn u iţi " , precum Raskolnikov, Stavroghin, Ivan Karamazov, au valoare absolută, dar şi "aproapele" - fie aces t a Marmeladov, Lebeadkin, Sne ghirev sau bătrîna cămătăreasă odioasă - are aceeaşi valoare. Ucigînd alt om, omul se ucide pe sine, neagă n emu ri rea şi veşnicia în altul şi în sine. O astfel de dialectică morală este irefutabilă ş i pur c reşt i n ă . Nu teama coservativă de pedeapsă trebuie să ne reţină în a fă pt ui crima , ci natura nemurit oare a omului, c a re este negată prin crimă . Conştiinţ,a umană es te o expresie a acestei naturi nemuritoare. 68

* *

Dostoievski a avut o relaţie duală faţă de suferinţă . Această dualitate, neînţeleasă dintr-odată , j ustifică o serie de conside raţii antagonice despre Dostoievski, ca scriitorul cel mai com pătimitor, dar şi cel mai crud. Creaţia lui este pă trun să de o compă timire nelimitată faţă de om. Dostoievski nu are egal in a ne învăţa mila , inima îi este cotropită per mane nt de durere . Nimeni nu a fremătat atî t de mult la nesfîrşita durere umană I-a fost dat să cunoască ocna , să trăiască printre oc n aş i, şi t oat ă viaţa s-a pronunţat pentru om în faţa lui Dumnezeu . Suferinţa copiilor nevinovaţi l-a frapat cel mai mult, i-a rănit conştiinţa. Justificarea Jacrimilor unui copil a cons tituit pentru el posibili tatea teodiceei . A înţeles în profunzime revolta î mpo triv a ordi n ei universale obţinută cu preţul unor suferinţe înfricoşă,toare, al lacrimilor de copil chinuit pe nedrept. Dostoievski răspunde prin gura lui Aleoşa la întrebarea ,lui Ivan : a'r fi de acord să "clădeşti cu mîna ta destinul uman spre fericirea tuturor, ca lumea să se poată bucura, În sfîrşit, de linişte şi pace" cu con diţia ca "pentru a ridica această construcţie trebuie neapărat, e absol u t necesar, să ucizi în tine o singură făptu ră plăpîndă, bunăoară pe copilaşul acela care se bătea cu pumniş orii în piept, să pui la temelia cons trucţiei lacrimile lui nerăzbunate" ? "Nu, nu ar fi de acord" . întreaga viaţă , Dostoievski a Întrebat ca-n visul lui Mitea : " De ce s tau mamele amă rî te , de ce sînt sărm ani oamenii , de ce e sărman copilul, de ce stepa e pustie, de ce nu se s trîng în braţe, nu se sărută, de ce nu cîntă me lodii voioase, de ce s-au înnegurat din cauza nenorocirii ? " . Insă Dostoievski e departe de a fi un umanist sentimental, dulceag şi plin de slăbiciune. El a profetizat nu numai compătimirea, dar şi suferinţa . A îndemnat la suferinţă şi a crezut în forţa mîntuitoare a suferinţei . Omul e o fiinţă responsabhlă . Iar su ferinţa omului nu este nevinovată . Suferinţa e legată de ră u Răul e legat de liberta te. De aceea libertatea tinde spre sufe rinţă . Calea libertăţii este calea suferinţei . Intotdeauna există ispita de a salva omul de su ferinţe, privîndu-J de libertate. Dostoievski este un apologet al libertăţii . El propune omului să ia suferinţa drept o consecinţă inevitabilă . Cruzimea au i Dos toievski e conexă cu aoeastă accepţie a libertăţii du s ă pînă la .

capă t . Lui Dostoievski î nsuşi îi po t fi aplicate cuvintele Ma rel ui Inchizitor : " Tu ai ales ce poate fi m ai ciudat, mai ne des1uşit şi mai vag, tot ce depă ş e� te puterile oamenilor, pro cedî nd ca şi cum n u i-ai fi iubit cîtuşi de puţin " . Aces t " mai ciudat , m ai nedesluşi t , mai vag" desem nează libertatea iraţio� n allă a omului. Do s toi evsk i a văzut în suferinţă semnul cali tăţii supreme, semnul fi inţei libere . S uferin ţ a este consecinţa răului. Dar în s uferi nţă răul se cau terizează . în creaţiile s ale, Dostoievski cond uce omul pri n purgatoriu şi infern . II duce inaintea porţilor raiului . Dar rai u l nu se dezvăluie cu aceea�i vigoare ca iadul. Calea libertăţii a dus o m u l pe căile răulu i . Aceeaşi cale a ră ulu i î mparte pe om în dou ă . Dostoievski este un maestru g enia l în înfăţişarea dedublării . Face descoperiri uimi,toare în materie de p s ihol ogie �i p si hi a trie . A descoperit m ai multe şi mai devre me decît oam eni i d e ş tiinţă . Libertatea nemărginită şi d eş artă , care se preschimbă î n J iber arbi tru, răufăcătoare şi a tee, nu poate înfăptui actul op ţ iunii , ea se de sfa ce î n părţi opu s e . De aceea o m u l se ded u bl e ază , iau naştere două euri, personalitatea se scindează . Raskolnikov, Stavroghin, Versilov, Ivan Karamazov sînt dedu bl a ţ i , scindaţi . Şi-au pie rdut integri tatea personali tăţii , duc o viaţă dublă . La hotarul dedublării se poate disocia şi per s oni fica un alt "eu" a l omului , răul s ă u in terior, diavolu l . Hotarul dedublării este dezvă l u i t cu o extra o rd i n ară forţă artis tică in coş ma r ul lui Ivan Karamazov, cînd discută cu di a vol u l . 1 v a n îi spune : "Eşti p ropria mea întru chipa re , mai bine zi s, o întruchipare fragmentară a mea . . . a gînd u ri l o r şi sentimentelor mele, dar a celor m ai josnice şi m esch i ne sentimen te" . "Tu eş ti eul meu , nu m ai că ai al tă mu tră " . "Tu nu ai o ex ist en ţă de sine s t ă t ă toare , nu e ş ti decî t eul m e u , nimic mai mult ! ° fantasmagorie, o n ă sco ci re a pro priei mele închip u iri ! " . Diavolul l a Dos toievski nu e u n demon seducător, cu ,,0 aureolă roşie, tunînd şi ful ge rî nd , cu aripi de foc" . Di m po t ri v ă , e un gen tleman cenuşiu şi v ul g a r, cu suflet de lacheu, care vrea pă timaş să se î n tru ch i pez e Într-o "negusto reasă de şapte puduri" . Acesta este spirituJ n e fi in ţei care-! p înd eşte pe o m . Ulti m a limită a răului este vulgaritatea, nimic nicia , neantu l . Răul în 1 van K a r am azo v este pri ncipiul smer deakovian . B u n u l simţ l-a î mpiedica t pe diavol să se conver tească întru H ri s t os şi să strige "Osana" . "Mintea euc li di a nă "

a lui I van Karamazov se asemuieste foarte mult cu acest bun simţ, argumentele " minţii euclidi � ne" devin asemănătoare cu argumentele diavolului. Diavolul se întîlneşte la toţi dedublaţii dostoievskieru, deşi e mai puţin evident decî t la Ivan. Al doi lea "eu " al omului dedublat este un spirit al nefiinţei, desem nează extincţia funcţiei . In acest al doilea "eu" se dezvăluie libertatea goală, lipsită de conţinut, l ibertatea nefiinţei . Idealul Sodomei este "spectrul vieţii", ispita " nefiinţei" . Svidrigai Iov se preface Într-un spectru perfect , căci s-a lăsat pradă de finitiv idealului sodomit. EI nu mai există ca individ. în aces t caz se divulgă nimicnicia imanentă a răului. Salvarea de de dublare constă doar în a doua libertate, cea benefică, libertatea Întru Adevăr şi întru Hristos. Ca să înceteze dedublarea şi să dispară coşmarul diavoluJui, trebuie să se înfăptuiască opţiunea definitivă , opţiunea fiinţei adevărate . Şi iubirea trece la Dosto ievski prin aceeaşi dedublare, căci are aceeaşi matrice.

CA PITO L U L V

IUBIREA Intreaga creaţie dostoievskiană este saturată de iubire ar dentă, pasionată . Totul se petrece într-o atmosferă de p asiu ne tensionată. Dos toievski este cel care dezvăluie elementul păti maş, voluptos în spaţiul rus . Acea stihie populară, care s-a relevat în hlîstovism 24 , este scoasă la iveală de Dostoievski şi în intelec tualitate. Este vorba de elementul dionisiac. Erosul la Dostoievski este exclu siv dionisiac, împătimeşte individul. Calea omului dostoievskian este pardosită cu suferinţe. Iubirea este o erupţie vulcanică, o explozie înfricoşată a firii pasionale . Această iubire nu cunoa ş t e lege, nici forme. Prin intermediul ei, se î n trevede adîncul firii umane. După ce arde pasionat, erosul îngheaţă brusc. Cel care a iubit nu se mai revarsă i n form dev�ne un vulcan sti ns . Literatura rusă nu cunoaşte acele minunate întruchipări ale dra gostei, ca în literatura occidentală . Nu atlăm nimic asemănător cu iubirea trubadurilor, cu dragostea d.intre Tristan şi I sold a Dante şi Beatrice, Romeo şi Julieta. Dragostea dintre bărbat şi femeie, cultul femeii sînt flori nepreţuite ale culturii creştine europ ene Ruşii n-au cu no scut cavalerismul , n-au avut trubaduri - asta în detrimentul propriului lor spirit. Iu iubirea rusă e ceva greoi , chinuit , Întunecat şi adesea inform. Nu a existat un au tentic 'romantism în iubire. Romantismul este specific Europei Occidentale. Iubirea ocupă un loc important în creaţia lui Dos toievski, însă acest loc nu e au tonom . Iubirea nu vaJorează nimic în sine, ci este doar deschiderea căii tragice umane, incer care a libertăţii . Dragostea o cupă un cu totul alt loc decît în cazul Tatianei la Puşkin sau în cazul Annei K a ren i n a la Tolstoi feminitatea are alt rost . în creaţia lui Dostoievski, femeia n u deţine un loc autonom . Antropologia dostoievskiană este exclusiv masculină . Femeia interesează doar ca element în de s t inu l bărba tului . Spiritul uman este, înain te de toate, spirit masculin. Prin cipiul feminin reprezintă doar un motiv din tragedia spiritului ,

masculin, o tentaţie interioară a ace s tuia. Ce î ntruchipă ri ale iubirii ne-a lăsat Dostoievski ? Dragostea lui Mîşkin şi Rogojin pentru Nastasia Fi1ippovna, dragostea lui M i te a pentru Gruşenka şi a ,l ui Versil ov pentru Ekaterina Nikol aevn a , dragos te a lui S ta vroghin pentru mai multe femei. Nu a plăsmui t nicăieri o icoană nepreţuită a iubirii , nu există n icăieri un chip feminin care să aibă valoare de sine s t ă tă toare Întotdeauna explorează des tinul tragic al bărbatului. Femeia este doar tragedie masculină lăuntrică. Dostoievski desluşeşte tragismul fără i eşire al erosului, ca· racterul său irezistibil în a rî n dui cele ale vieţii. I ubirea la el este ucigaşă ca şi la Tiutcev : .

,,0, ce ucigaş iubim Ce vîrtej de oarbe p a timi Mai sigur e să nimicim In su fl e t scumpE de lacrimi "

Dostoievski nu cunoaşte nici farmecele dragostei , nici forma

ei d omes t ică , familială. El abordează omul în acel moment al destinului său cînd îi sînt z druncin a te temeiurile vieţii. Nu destăinui e o dragoste superioară, împlinită într-o comuniune autentică . Taina căsătoriei nu se înfăptuieşte. Iubirea este doar tragedie a omu l ui dedublarea sa. Este p rincipi ul dinamic supe rior ce potenţează Întreaga at m osferă şi aduce furtună, nu însă şi realizare. Prin ea nu se reaJizează nimic, ba chia r duce la ,

pieire. Dostoievski consideră iubirea ca manifestare a arbitra riului uman. Ea sdndează, dedublează n atura umană . De aceea, nu Înseamnă unire, nu ,ajunge la comuniune . tn creaţia lui Dos· toievski există o singură temă destinul tragic al omului, destinuJ libertăţii umane. In cadru l acestui destin iubirea repre zintă doar o clipă . Destinul omului înseamnă destinele lui Ras· kolnikov, Stavroghin, KiriIlov, Mîşkin, Versilov, Ivan, Dmi tri şi Aleoşa Karamazov, ale Na stasiei Filippovna, Aglaiei, Lizei, Elisavetei Nikolaevna, Gruş enkăi şi Ekaterinei Nikolaevna. Des· tinul este eminamente ma sculin. Femei a es te un simplu obstacol î n t il ni t pe drum, ea nu interesează în sin e ci doar ca fenomen interior al de stinului masculin. La Dos toievski nu e cu putinţă să găse ş ti cultul ete rnulu i feminin . Acea relaţie deosebită pe care a avut-o faţă de pămîntul-mamă şi Maica Domnului nu e -

legată deloc de chipul fe m i n in şi de întruchiparea i u b i rii . Poate doar în chipul Şchioapei să se întrevadă o a semăna re . Dar şi în acel caz avem de a f ace cu o supralicitare forţată . Pe Dos toi evsk i îl interesează Stavroghin , nu Şchioapa . Ea face parte din destinul lui . în creaţia sa, Dostoievski luminează calca tragică aşternută în faţa spiri tului masculin , cale ce este a omului în general . Femeia joadl un rol important pe această cale, Îns[t ea repre� zin tă ispita şi pasiunea bărbatului . Dostoievski nu are nimic comun cu modul tols toian de infi lt ra re În su fle tele personajelor feminine de tipul Annei Karenina sau Nataşei . A nna Karenina are o via ţă de sine stătătoare, ba, mai mult, es te personajul principal . Nastasia F il ip pov na şi Gruşenka sînt doar elemen te în care sînt învăluite destinele bărbaţilor, ele nu au destin pro� priu. Pe Dostoievski îl interesează destinul lui Mîşkin şi Rogojin, ia r Nastasia Filippovna este creuzetul în care se pl ă mă deşte această soartă . El nu e capabil să trăiască alături de Nastasia Filippovn a , aşa cum Tolstoi a t răit în preajma Annei Karenina . Caracterul infernal al femeii îl interesează pe Dostoievski doar ca element de deşteptare a pasiunii bărbatului, a personalităţii d edubl a te masculine. Bărbatul se arată a fi închis în sine, el nu evadează Într-o altă existenţă feminină . Femeia reprezin tă ră� fuiala bărbatului cu sine, soluţionarea problemelor masculine umane în ultimă i ns t anţă Pentru Dostoiev s ki destinul omu lui înseamnă des tinul individului , al principiului entităţii umane. Dar principiul enti tăţii umane este preponderent mascuHn. De aceea pe Dostoievski îl interesează aproape exclusiv sufletul mas� culin, de cel feminin e interesat in mai mică mă s u ră . Studiind sufletul feminin, nu poţi urmări destinul individului uman . De aceea femeia poate fi in tere s ant ă doar ca dement şi a tmosfer ă în care se revars ă destinul bă rbatului . Bărbatul se î n lănţ ui e de femeie prin pasiune . Acest fapt rămîne însă ca o înl ănţu i re de sine însuşi , de firea sa pasională . Bărbatul nu se con top eşte niciodată cu femeia . Poate de acee a la Dostoievski, firea femi n in ă este atît de is t eri că atî t de s fîş i a t ă - fiindcă este predestinată necuplării cu elementul masculin. Dostoievski afirmă impasul tragic al iubirii. In felul aces t a aproape că dezvăluie natura uman[l androgi nă . Pen tru el, o mu l rămîne bărbatul dedubl a t tragic, care nu-şi găseş te Sofia s a u Fecioara sa. Dostoievski n u a fost destul d e con ş t ient c ă firea umană e s t e androgină , cum descoperiser�l marii mistici, I acob Băhme şi alţii . A adîncit doar .

tema femei i ca des tin al omului. El a rămas însă scindat de natura feminină , a cunoscu t pro fu nd doar dedublare a . Pentru el, omul este bă rbatul , nu androginu I . * *

In tr a gedi a spiritului masculin, femeia semnifică dedublarea. Iubirea trupească, patima sînt semne ale pi erderi i in tegJ:1ităţil umane . Pasiunea nu este, d i n acest motiv, nepr ih ăni tă . Neprihă nirea înseamnă integritate . Desfrîul înseamnă rupere. In toa te , Dos toievski conduce omul pe căi încurcate. Tărîmul i ubirii este împărţit în două . De obicei, fiecare iubeşte două persoane. Iubirea duală şi d edublare a în iubire sînt exprimate cu multă acuitate. în i u b i re , Dostoievski revelează două principii, două abisuri în care se prăbuşeş te om u l : p ră pastia voluptăţii şi pră pastia compă timirii . Întotdeauna dragostea atinge limita, izvo răşte din vol u pta te şi dintr-o compătimire frenetică , curioasă . Pe Dostoievski l-a interesat revelaţia acestor elemente fixe ale iubirii. Nu l-a interesat măsura în iubire . A iniţiat experi me n te asupra firii umane şi a vru t să sondeze a di ncimea a cestei a , p unîn d u - l pe om în si tuaţii excepţionale. I n to tdeauna iubirea se disociază la Dostoievski , obi'e ctul i ubi ri i se desparte în două . Nu ex is tă o i u bi re unică , ,integratoare. Aşa şi trebuie să fie pe căile arbitrarităţii omului . Prin această dualitate are ,loc o vătă mare a i ndividului . Personalitatea u mană este amenin ţa tă să-şi pi ardă integritatea. I ubirea-vol uptate şi iubirea-compătimire, ne ştiu toare în tr-ale măsurii, nesubordonate nici unei instanţe, ard la fel de in ten s , iar omul se preface în scru m . In însuşi adîncul compătimirii , Dos toievski descoperă o volup tate originară . Pa s1unea omului nedesăvîr�it, dedublat, se transformă în extaz, în furie frenetică, astfel Însă nu se poate birui dedublarea, sfîşie rea inte r ioară . Omul rămîne în sine i ns u s' i dedublat . Aduce în iubire propria dedublare. La polii opuşi, iubirea alunecă spre e x tincţie . Contopirea , i n tegri tatea , vi ctoria asupra dedublării nu �înt atinse niciodată . Voluptatea nemărginită, compătimirea ab so�u tă nu sînt compa tibile cu cel care i ube ş te . Omul rămîne sin gur, redat sie�i de p rop rii le - i patimi polare, epuizat de propriile �alc forţ e . La Dostoievski , iubirea este aproape întotdeauna de m onic ă , demonizează, ridică tensiunea pînă la pu nctul de explo75

zic . îşi ies din minţi nu numai cei care iubesc, dar şi cei din preajm a lor. Iubirea frenetică a lui Versilov pentru Ekaterina Nikolaevna creează o stare Je nebunie, care îi ţine pe toţi in te.nsiune maximă . Circuitele iubirii, ce leagă pe Mîşkin, Rogojin, Nastasia Filippovna şi Aglaia, încing întreaga atmosferă . Iubirea Jintre S tavroghin şi Liza dă naş tere unui vifor demonie. Iubirea lui Mitea Karamazov, a lui I van a Gruşenkăi şi Ekaterinei 1 vanovna duce la crimă, scoate din minţi Niciodată şi nicăieri iubirea nu-şi află tihnă, nu se îndreaptă spre bucuria contopirii . In iubire nu se întrevede nic,i o rază de lumină. Peste tot iese la iveală nefericirea în iubire, baza ei Întunecată şi distrugătoare, suferinţa ei . Iubirea nu estompează dedublarea, dimpotrivă, o adînceşte. Intotdeauna, două femei ca două furii pătimaşe duc o luptă necruţătoare din cauza dragostei, se distrug pe sine şi distrug pe alţii . Astfel se confruntă Nastasia Filippovna şi Aglaia în " IdioDul" , Gruşenka şi Ekaterina Ivanovna in "Fraţii Kara mazov" . Există un caracter atroce al întrecerii şi luptei aces'tor femei . Aceeaşi a tmosferă de Întrecere şi luptă a pasiun ilor femi nine există şi în "Demonii" şi în "Adolescentul", deşi Într-o formă mai puţin reliefată . Natura masculină este dedublată . Natura feminină nu are 'limpezime, seduce prin abisalitate, dar niciodată nu apare sub chipul Maicii Domnului, a Fecioarei bine cuvînta'te . Vina o poartă principiul masculin. El es.t:e rupt de principiul feminin, de pă m întu l mam ă , de virginita·tea sa, altfel spus de neprihănire şi integritate, luînd-o pe calea ră tăcirilor şi di,lemelor. Principiul masculin se dovedeşte a fi slab în faţa celui feminin. Stavroghin este fără putere în faţa Li zei şi Şchioapei, Versilov - în faţa Ekaterinei Nikolaevna, Mîşkin este neputincios şi el în faţa Nastasiei Filippovna şi Aglaiei . Mitea Karamazov nu are nici o putere faţă de Gruşenka şi Ekaterina I v a novna . Bărbaţi şi femei rămîn despărţiţi tragic, se chinuie unii pe alţii . Bărbatul este neputincios să s tăpînească femeia, nu acceptă lăuntric natura feminină şi nu o pătrunde. El o suportă ca temă a propriei sale dedublări . Tema i ubirii duale ocupă un loc important în romanele lui Dostoievski. întruchiparea iubirii duale este deosebit de intere san tă în "Idiotul" . MIşkin iubeşte pe Nastasia Filippovna, dar şi pe Aglaia. El e un om curat, are o natură angelică Nu e cuprins de stihia Întunecată a voluptăţii. Cu toate acestea, iubirea lui e bolnavă , dedublată, de un tragism fără ieşi re. ,

Obiectul iubirii se scindează în două . Iar această scindare repre zintă ciocnirea a două principi i în el însuşi. Prinţul M î şkin este incapabil a se contopi cu A gl ai a sau cu Nas tasia Filippovna, prin natura lui este incapabil de căsă torie, de iubire domestică . Aglaia îl captivează şi e g a ta să devină cavalerul ei credincios . lnsă, dacă alţi eroi dos toievskieni suferă din pri sos de voluptate, el suferă din lipsa acesteia, n-o are îndeaj uns . Iubirea lui e ane m ică şi fă,ră trup . Dar pri n el s'e exprimă cu şi m ai mare vigoare celălalt pa1 al iubirii, în fa ţ a sa se deschide ahă genune. Iubeşte pe N a s t as i a Filippovna cu jale, cu o compătimire neţărmurită . In această compăti m i re se s·i mte chemarea neantului. Compăti mind, îşi m an i fes t ă liberul arbitru , trece pes te limitele a ceea ce este îngăduit. Abisul comp�Himirii îl m i s t u ie în străfunduri. Ar fi vrut să treacă în viaţa divină acea compătimire sfîşietoare generată de condiţiile relative de pe pămînt. El vrea să impună lui Dumnezeu compătimirea sa nemărgini tă faţă de Nastasia FiJippovna. î n numele aces tei co mpăt i mir i uită obligaţiile în raport cu propria persoană . In compă timire, nu e cuprinsă i nte gritatea spiritulu i , el es te covîrş it de dedublare, Întrucî t iubeş te şi pe Aglaia cu o altă dragos te . Dos toievski arată cum Într-o făptură cura tă, angelică , nu se desluşeş te iubirea mîntuitoare, ci una morbidă , extinctivă. In iubire a lu i M î şki n nu se m ani festă năzuinţa benefică c ă t re un obi ec t unic al iubiri i , către o contopire dep li nă . O a s t fel de com pă tim i re a to t di s t rugă to a re este posibilă numai faţă de fiinţa cu care nu vei fi niciodată contopit . Firea lui Mîşkin este şi ea d ion i s i acă , dar avem de a face cu un dionisianism sui-generis, liniştit şi creştin. M I şk in se men ţi ne mereu Într-un extaz l i n i ş t i t, Într-un fel de frenezie ange l ică. Poate că toată nefericirea lui Mîşkin vine de 1a faptul că e prea apropiat de îngeri şi nu e om îndeajuns, e n e termina t . De ace ea Mîşkin s tă alături de celelalte personaje ale lui Dos toievski care tmnsfigurează des tinul omului . Prin Aleoşa, a Încercat să întruchipeze omul d epl i n , căruia nimic din ce e omenesc nu-'i este străi'n, căruia îi este proprie î n treaga fire pasională şi care a biruit dedublarea , ieşind l a lumină. Nu cred că în acest caz a reuşit cu totul . Dar în privinţa lui Mîşkin, căruia m ulte din cele omeneş ti îi sInt străine, n-a fost cu putinţă să ajungă Ia capătul luminos al tragediei. As tfel tragedia iubirii lui Mîşkin cap ă tă dimensiunea perenităţii, iar firea sa angelică es te u n a din sursele nemuririi acestei tragedii. Dos t oiev sk i În77

zestrează pe rvlÎ�kin cu un ui m i t or har al previziuni i . Acesta pre vede destinul tu turor celor din .Qreaj ma sa, chi ar şi prof unzi mea su fl.etească a femeilor iubi te . Intr-Însul se r e u n e sc percepţia empirică a lumii şi percepţiile celeilal te lumi . Insii harul pre viziunii este singurul har a l lui Mîşkin în ceea ce priveşte natura f em i nin ă . Mai departe e -inc ap a bi,l s-o s tăpînească şi să se con topească cu ea . De rem arca t că I a Dostoievski femei,le provoacă fie v ol upt a t e , fie milă, uneori aceeaşi femei e provoacă şi u na şi alta. N a st a sia Fi l ipp ov na îi provoacă l ui M işk in compă timire infinită , lui Rogoj in - voluptate infinită. Sonia M a r meladova , mama adolescentă , provoacă milă . Gruşenka atrage voluptatea celor din j ur. Volup t a t e es te şi î n relaţia lui Versilov faţă de Ekaterina Nikolaevna, totodată el îşi iube� te soţi a cu un senti ment de milă , aceea�i voluptate exi stu şi În relaţia dint re S ta vroghin şi Liza, dar Într-o formă înnăbuşi tă . Dar nici puterea ex cl u s i v ă a vol up tă ţi i , nici cea a compă ti mirii nu se contopesc cu obiectul i ub i rii . Ta ina iubirii conj ugal e nu cons tă nici exclu siv în volup tate , nici exclusiv în comp ,-l ti m ire , ambele duc la i ubh-e a conj ugală . însă Dos toievski nu cunoaşte iubirea conju gală, taina îm preunării i a două su flete într-unul s-i ngur şi a două trupuri În t r- unu l . De aceea, iubirea l a el es t e sorti tă pieirii de la inceput . *

Cea mai frumoasă reflectare a iubiri la Dos toievs k i o aflăm în dragostea din tre Versilov şi Ekaterina Nikolaevna, din ro m a nu l "Adolescentul " . Iubire a lui V ersi l o v e în s trînsă legătură cu dublare a personalităţii, e duală : pe de o p a rt e iubirea pa siune pentru Ekaterina Nikolaevna , pe d e alta - iubirea milă pentru mama adolescentă , soţia sa legit i mă . Pentru el, i ubi re a

n u Î nseamnă evadarea din li m i tel e p rop r i u l u i "eu", năzuinţă spre alt eu, şi con to p i re cu acesta . Iubirea es t e p robl ema internă a lui Ve rsilov cu el însuşi, destinul său propriu, încarcerat în sine. Personali tatea lui Versilov p a re tuturor mis terioasă, în v i a ţ a sa există o anumită taină . In " Adolescentul", c a şi în " Dem o n i i " , ca şi în m ul te alte opere, Dos toie vsk i recurge la u rm ă torul procedeu artistic : acti une a roma n u l u i î ncep e d upă ce în vi aţ a eroilor se petrece ceva foarte important, determinant pentru cursul u lterior al evenimentelor. Pri n ci p al ul eveni ment al

romanului lui Versilov s-a de s făş u ra t în trecut, în s trăină tate , iar în faţa ochi l or noş tri sInt l i chid a t e doar consecinţele acestu i eveniment. Femeia joacă un rol uriaş în viaţa lui Ver silov . El este "prooroc m u ie re s c " . î n s ă to t e l e s t e inc apabi l de i ub ire în căsnici e , ca şi Stavroghin . Versilov e înrudit cu S tavroghin, e un S t avrogh i n matur şi m a i domol . în exteri'or, îl vede m linişti t ,

s traniu de ,linişti t , c a un vulcan bolborosind în adîncuri . Sub aceas tă ma sc ă li n i� ti tă , aproape n ep ă să t oa re, se ascund patimi fremă tătoare . Iu bire a ascunsă a lui Vers il o v , î n temniţată î n sine şi sortiti.i pieirii , ten s i o n ează la maximum atm os fe ra , iscă vî r t ej u r i . Pare că fre nezia ar proveni din patima ascunsă a lui Versilov. Aşa este întotde�1Una la Dos toievski - starea interioară a omului , deşi nu es te exprimată prin nimic, se ogl i n deş te in atmos fer a înconjură toare . Cei din proximi tate sînt supuşi în sfera inconştientă influenţei vieţii interioare profund e a erou lu i . Patima nebună a lui Ve rs ilov i zb u cn eş te doar spre sfîrşit. EI s ă v îrş eş te o serie întreagă de acţiuni absurde, dezvăluifldu-şi prin aceasta viaţa a scun s ă . Intîlnirea �i expl ica ţ ia dintre Versilov şi Ekaterina Nikolaevna , ,la sfîrşitul romanulu i , constituie una dintre cele mai ,re m a rc abil e imagimi ale pasiunii erotice . Vulcanul s-a dovedit a nu fi stins cu totul. L ava încinsă , care a alcătuit s ub st rat u l cru s tei din "Adolescentul " , s - a rupt în sfîrşit . "Vă voi di struge " , îi spune Versilov Ekate,rinei Nikolaevna, destăi nuind prin aceasta principiul d em o n ie al i ubirii sale. Iubirea lui Ve rsilo v este fără speranţă şi fără nici o ieşire. El nu va cu noaşte n ici od a tă misterul contopiri i . Natura sa mascuJină rămîne de spă rţită de cea fe mi n in ă . I ubi rea es t e d ispera tă nu pentru că nu e con s i mţit ă , Ekaterina Nikolaevna îl iubeşte pe VersiJov. D ez nă d ejd ea constă î n caracterul criptic al n at u rii masculine, în imposibilitatea de a i eşi în alt eu. Remarcabila personalitate a lui S tav rogh i n se de sco mp un e inexorabil şi pie re din cauza închi derii în sine şi de du b l ării . Dostoievski a urmă·rit cu a tenţie p roblem a voluptăţii . Dul ceaţa pas i u n i i trece l es ne în desfrîu. Desfrîul nu este un feno m en fizic, ci unul de n at u r ă metafizică . Voinţa exacerbată de s ine generează dedublare. Dedublarea dă naştere des frî ulu i, în desfrîu se pierde in tegri tatea. Integrit atea înseamnă neprih ă n ire . Desfrîul înseamnă rupere . P ri n dedubla re, rupere şi des frî u , omul se î nc h i de în p ropri ul "eu " , îşi p ierde capacitatea de con t op i re cu alt u l , începe dez agre gare a "eu l u i " , nu m a i iubeş te pe

altul, ci se iubeşte pe sine. Adevărata iubire înseamnă intot- ' deauna iubirea pentru altul, desfrîul Înseamnă iubirea de sine . Desfrîul Înseamnă afirmarea de sine, iar afirmalt'ea excesivă de sine conduce la autodistrugere. Evadarea că tre altul, contopirea cu altul, consolidează personalitatea umană . Desfrîu! Înseamnă singurătate .adîncă, frigul de moarte al solitudinii . Totodată in seamnă ispita nefiinţei, înclinarea că tre nefiinţă . Stihia vo]up tăţii este i ncandescentă, dar, cînd voluptatea se metamorfozează în desfrîu, elementul arzător se stinge. Pasiunea îngheaţă cu totul . Faptul este exprimat de Dostoievski cu multă vigoare artistică . Prin chipul lui Svidrigailov se demonstrează degene rarea ontologică a personalităţii umane, extincţia individului din cauza voluptăţii nestăpînite, ce conduce la desfrr Înare . Svidrigai Iov aparţine deja iluzoriei împărăţii a nefiinţei, există în el ceva inuman . Dar întotdeauna desfrîul începe cu arbitrarul, cu înşelătoarea afi rmare de sine, cu închiderea in sine şi lipsa dorinţei de a cunoaşte pe altul. In voluptatea lui Mitea Kara mazov se păstrează î ncă elementul fierbinte, există în el mistui toarea inimă omenească . Desfrîul karamazovian din Mitea nu a ajuns pînă la elementul frig, care este unul dintre cercurile con centrice ale iadului dantesc. In Stavroghin, voluptatea îşi pierde proprietatea de a fi fierbinte, focul se stinge. Vine frigul fă ră viaţă . Tragedia lui Stavroghin este cea a irosirii personalităţii neobişnuite, excepţional de înzestrate, a istovirii năzuinţelor nemăsurate, care nu cunosc ce este limita, forma şi posibilitatea opţi-u nii. Datorită voinţei acerbe de sine, el şi-a pierdut capa citatea de a opta. Sună s1nistru cuvintele apaticului Stavroghin în scrisoarea către Daşa : "Mi-am Încercat peste tot forţele ( . . . ) . încercările făcute asupra mea însumi, ş i cele cu caracter de de monstraţie faţă de alţii, dovedeau , ca şi altă dată in cursul vieţii mele, că această forţă este nelimitată ( . . . ). Dar ce să fac cu această forţă , n-am î ntrezări t niciodată şi nică·ieri o cale nu văd nici acum ( . . . ) . Am Încercat desfrîul cel mai neruşinat şi mi-am irosit în el forţele ; dar nu-mi place şi o-am vrut des frîul ( . . . ) . Eu nu sînt capabil să-mi pierd raţiunea vreodată şi nu sînt in stare să cred vreodată într-o idee, în măsura in care a crezut el (Kirillov) . Nici chirar să mă preocupe o idee în aceeaşi măsură nu sînt în stare" . Pentru el, idealul Madonei şi idealul Sodomei sint adiacente. însă chiar acest lucru înseamnă pierderea libertăţii din cauza

liberului arbitru , a dedubl il ri i , a pierderii pcrsonalitilţii . Pe destinul lui S tavroghin se demonstrează că a dori totul fără discernămînt şi limite care să d ea contur profilului uman este acelaşi lucru cu a nu dori nimic, iar puterea nemăsurată , necana lizată spre nimic, Înseamnă neputinţă deplină . Din cauza carac terului ili mitat al erotismului făr�'i obiect, S tavroghin ajunge l a nepu tinţă erotică deplină , Ia incapaci tatea de a iubi femeia. De dublarea subminează forţele individulu i . Ea poate fi infruntată doar prin opţiune, printr-o iubire opţionallă , îndreptată asupra unui obiect bine determinat : a�upra lui Dumnezeu, respingînd diavolul, asupra Madonei, mă tudnd din cale Sodoma, asupra femeii concrete, dînd la o parte şiru l nesfîrşi t al celorlalte femei. Desfrîul este consecinţa incapacităţii de a,legere, opţiune, rezul tatul pierderii libertăţii şi a centrului voinţei , scufundarea în nefiinţă ca urmare a neputinţei de a cuceri promontoriul fiinţei . Desfrîul este lin i a m inimei rezis tente. De desfrîu trebuie să te apropi i nu d in punct de vedere mor�l , ci on tologic. Aşa îl abor dează Dostoievski. Lumea karamazovismului es te aceea a volup tă ţ i i care şi-a pier dut integri ta tea . Voluptatea ce îşi păs trează intcgri tatea, se jus ti fică intern, intră în cadrul iubirii ca un element component al ei. Dar voluptatca dedublată înseamnă desfrîu, în spatele aces teia se ascunde idealul Sodomei . în lumea KaramazoviIor se pierde libertatea umană, doar Aleoşa o recuperează prin Christ . Omul n u poate evada cu puterile proprii din s tihia ce-l m înă spre nefiinţă . In Feodor Pavlovici Karamazov, posibi1l i tatea liber tăţii opţiunii se pierde definitiv. El se află cu totul în puterea mult iplicităţii principiului feminin în lume. Pentru el nu mai există deja " femei hidoase" , pentru el şi Lizaveta Smerdiaşciaia este femeie. în acest caz principiul individualizării este ciudat, individul piere . însă desfrîul nu este principiul primordial nefast pentru individ . Este doar consecinţa ca uz î nd o rană adîncă in structura personalităţii umane. Desfrîul este expresia scindă,rii personaIităţi i . Scindarea este rodul arbitrarului şi afirrnării exa cerbate a sinelu i . Conform genialei diaJectid dostoievskiene, arbitrari-tatea este funestă pentru libertate, la fel autoafirmarea excesivă pentru personali tate. Pentru păstrarea libertăţii şi a personali tăţii, es te necesară s m ereni a în faţa celor aflate m ai sus de propriu "eu " . Personalitatea este racordată cu iubirea, însă iubirea îndreptată spre contopirea cu alt eu . Cînd stihi a erosului

se închide in "eu " , dă n a ş t e re desfrîului �i vatămă pe rs on ali 4 tatea . Hăul deschis al c o m p ă ti m i ri i (celălalt pol al iubiri i ) nu s alv eaz ă personalitatea, 'nu o izbăveşte de demonul voluptăţii, c,lei şi î n c o mpă t i m i re poa te să se înfi ripe frenezia voluptăţi i , as tfel încît compă timirea nu m a i acţionează c a o ie ş i re spre ceIă1al t, ca o co n t opi re cu al tul . în v o lup t ate �i c ompăti m i re coex istă pri ncipiile elementare eterne fără d e care i ubirea nu este po s i b i,I ă . Pasi u nea ş i m ila pentru cel i ubit sînt întru to tu l drep t e şi justifica te. însă aceste demente tre b u i e să fie lumi4 n a t e de întrevederea a1 ter-ego-ului în Dumnezeu , de contopirea in t ru D u m ne zeu cu al t eu . Aceasta înseamnă i ubi rea ad evă ra tă . D os t oi ev s k i nu ne de zv ălu i e iubirea erotică pozit ivă. Iu bi re a dintre Aleosa ' si Liza nu e în s t a r e să ne sa t i sfacă . Dostoievski nu are şi c ult �ll Madonei . însă, în ceea ce priveş te cercetarea naturii tra g ice a iubirii , a f�1cu t descoperiri epocale. *

Creştinismul înseamnă religia iubiri i . Do s toievski a consi4 d era t creş tinismul, în priml1'l rînd, ca o r el igi e a i ubiri i . în Î-nvă ţă t urile stareţu] ui Zosima, în cu g e t :1 r i le religioase, răzl e ţi t e î n diferite l ocu ri a l e op er el or sale, se simte d u hu l cre ştinismulu i lui Ioan. Hri st o sul rus al l u i Dostoievski este îna in t e de toa,te pr eve st i t o rul iubi rii i nfin i te. Dar, la fe l cum în i ub i're a dintre bărbat şi femeie se dezvăluie o con tradicţie tragică, contradicţj,l apare şi în cazul iubirii Între oameni În general . Dos to i evsk i {\ a v u t remarcabi,la intuiţie că i ub i rea de om şi de umanita'te poate să fie fără Dum n ezeu . Nu o rice iubire faţă de om şi faţă de umanitate este c re ştină . într-o genială utopie a vii torului, pre văzută de Versilov , oamenii se vor a l i pi unii de alţii şi se vor lovi recip roc , fiindcă a d i s pă rut măreaţa idee a l u i Du mnezeu şi a nemuririi : " Dra gu l meu , u n e or i îmi închipui , începu el zîm� bind îng i nd ura t , C[l lupta a încetat şi sp i ri tele s-au po toli t . După ce blestemele, huidu i elile şi fIuierăturile au luat sfîrşit, s-a a�ter nut o p eri o a d ă de a cal m i e şi oamen i i au rămas singuri, după cum au d ori t , fi indcă ideea miireaţă de pe vremuri i-a părăsit, marele izvor de forţă , ca re pînă a tunci îi h răn ea şi î i încălzea, s-a ret ra s ca s o a r e l e acela maies tuos si fascinant din t ab l oul lui Claude Lorrain, dar ac e s t asfinţ i t p�'evestea sfîr�itul omenirii . 82

Şi atunci oamenii inţeleg deodată că au rămas complet singuri şi se simt pără siţi , ca ni�te copii orfani . Ş ti i , dragul meu băiat, n-am crezu t niciodată că oamenii sînt ingraţi şi proş ti. Dacă ar ri'l mÎne f{uă ocrotire, oamenii s-ar s trînge laolaltă, s-ar lipi cît mai s t rîns şi mai drăgi'\ stos unii cu alţii, s-ar prinde de mîini, fiindcă �i-ar da seama că nu se mai pot bizui decît unii pe alţii. Dacă ar dispare măreaţa i dee a nemuririi, ea ar trebui înlocuită , marele prinos de dragoste care Înainte se concentra asupra Ace luia care a întruchipat nemurirea s-ar revărsa atunci asupra naturi·i , asupra universului, asupra oamen�lor, asupra fiecărui fir de iarbă . A tunci oamenii ar începe să iubească cu o dragoste f[uă margini pămîntul şi viaţa şi, pe măsură ce-şi vor da seama cît de trecă toare şi limitată e viaţa lor, ar iubi-o cu totul altfel decît inai.n te. Ei ar începe să contemple natura �i ar des coperi fenomene şi taine pe care înainte nici nu le bănuiau, fiindcă atunci ar privi na tura cu alţi ochi, aşa cum îşi priveşte un îndrăgosti t iubita. Dimineaţa, de cum s-ar trezi, s-ar grăbi să se î mbrăţişeze unii pe alţii , ar cău ta să-şi arate cît mai multă dragoste, fiindcă şi-ar da seama că zilele sînt scurte şi că asta-i tot ce le rămîne. Ar munci unii pentru alţii şi fiecare ar împărţi tuturor ceea ce a agonisit, Eiindcel numai pe această cale şi-ar găsi fericirea. Fiecare copil ar şti şi ar simţi că fiecare om de pe pămînt îi este un părinte. « Chiar dacel mîine îmi va veni sfîr şitul, s-ar gîndi orice 0111 , privind asfinţitul, nu-mi pasă că mor, pentru că după mine rămîn ei toţi , i ar după ei vor urma copiii lor » . Şi gîndul acesta , că după tine rămîn ceilalţi şi că vor continua Scl se iubească şi s<) se ajute reciproc, ar înlocui spe ranţa unei regă siri Într-o viaţă viitoare. Oamenii s-ar grăbi să se iubească pentru a înnăbuşi marea tristeţe din sufletele lor. Fiecare ar fi mîndru �i curajos cînd ar fi vorba de el , dar grijuliu �i precaut, cînd ar fi vorba de ceilalţi, fiecare ar t remura pentru viaţa şi fericirea tutu ror. Oamenii ar deveni duioşi unul faţă de altul, fără să se ruşineze de duioşia lor ca acum, şi s-ar alinta unii pc alţii ca nişte copii . Cînd s-ar întîJni, s-ar uita cu adîncă simpatic şi înţelegere unii în ochii altora , �i privirile lor ar fi pătrunse de dragoste şi tristeţe" . In aceste uimitoare cuvin te ale lui Versilov se schiţează t<1bloul iubirii atee. O iubire opusă celei creştine, ce nu provine din Rostul fiinţei , ci din absurditatea acesteia, nu afirmă viaţa veşnică , ci clipa sa tred'itoare . Aceast,) iubire este o u topie. O 83

astfel de iubire nu va exista niciodată în universul ateu , vor exista doar cele descrise în "Demoni i " . Niciodată nu se adeve· reş te cea ce se presupune în u topii. Dar această u to p i e este foarte importantă pentru dezvăluirea ideilor lui Dostoievski privind iubirea. Omenirea fără Zidi tor va duce la cruzime, la nimicirea reciprocă, la transformarea omului într-un simplu mijloc. Există iubirea pentru om întru Dumnezeu . Această iubire creşti nă scoate la lumină , pentru viaţa v eşn ică , adevărata faţă a fiecărui om . Iubirea adevăra tă e legată de nemurire , nu este altceva decît afirmarea nemuririi, a vieţii veşnice . Ideea aceasta este fundamentală la Dostoievski . Iubirea adevărată este legată de individ , i ndividul depinde de nemurire. Aces t lucru este valabil şi pen tru iubirea erotică , şi pentru orice fel de iubire a omului faţă de om . însă există iubire pent ru om în afara lui Dum· lI1ezeu ; ea nu cunoaşte faţa veşnică a omului , căci aceasta există doar în Dumnezeu. O astfel de iubire este impersonală , o i ubire comunis tă în care oamenii se lipesc u nii de alţii ca să nu le mai fie atît de cumplit a trăi d u pă ce au pierdu t credinţa in Dumnezeu, în nemurire, adică în Rostul vi e ţi i Prin ea se atinge ultima frontieră a arbitrarităţii şi afirmării exacerbate a sinelui. In iubirea atee, omul refuză natura sa spiri tuală, trădează libertatea şi nemurirea . Compă,timil'ea pen tru om, socotit o crea· tură jalnică, o jucărie a necesi tăţii oarbe este u ltimul refu· giu al sentimentelor umane ideale după ce a murit orice Idee şi s-a pierdut Ros tul . rnsă aceasta nu Înseamnă compătimire creştină . Pentru iubirea creş tină fiecare om Înseamnă frate întru Hristos . Iubirea d e Hristos , Înseamnă întrezărirea dumnezeirii f iecă ruia, a chipului lui Dumnezeu în fiecare om . Mai întîi omul trebuie să iubească pe Dumnezeu . Aceasta este p ri m a poruncă. Apoi urmează porunca iubirii aproapel ui . A iubi pe om este posibil doar pentru că există Dumnezeu , Tatăl ceresc. Trebu i e să iubim În fiecare om chipul şi asemănarea Lui . A iubi omul, fără Dumnezeu , Înseamnă a-l socoti Dumnezeu . în a ce s t caz, pe om îl paş te ideea omului-Dumnezeu , care nimiceşte omul, il transformă în propriul său instrument . Astfel , iubirea faţă de om devine i mposibi lă dacă nu există iubirea faţă de Dumnezeu . Şi I van Karamazov spune că este imposibil să-ţi iubeşti aproa pele. Umanismul an tihristic este mincinos , e o i ubire de oameni amăgitoare. Ideea omului-Dumnezeu distruge omul, numai ideea DUlIUlezeu-omului îl eternizează . Iubirea atee, antihristică , faţă .

de om şi umanitate este tema centrală a "Legendei Marelui In chizi tor" . Dos toievski va reveni de multe ori la negarea lui Dumnezeu în nu m e le eudemonismului social , al iubirii de oa meni , în numele fericirii oamenilor, în această scurtă viaţă pămîntească . Şi, de fiecare dată, a fo s t conştient de necesitatea unificării iubirii cu libertatea. Această con topire a i ub irii cu libertatea este exp rimată în chipul lui Hristos. Iubirea dintre bărbat şi femeie, dintre oameni, devine iubire atee, atunci cînd libertatea spiritu a lă se pierde, cînd dispare nemurirea şi veşnicia. Adevărata iubire afirmă eternitatea .

CAPITOLU L V I

REVOLUŢIA ŞI SOCIALISMUL Dostoievski este creator şi gInditor Într-o epocă în care începuse o revoluţie subterană, revoluţia din spiritul oame nilor. La suprafaţli rămăsese î ncă vechiul sistem . In epoca lui Alexandru al III-'lea, acest sistem a încercat pentru ultima oară să-şi confirme aparenţa unei faţade credibile şi agreabile. Dar în interior totul era dej a cuprins de vîlviitaie . înşişi ideologii şi declanşatorii acestei vilvă t ă i nu au înţeles decî t crîmpeie din procesul care avea loc. Nu ei au creat acest proces, ci procesul i-a creat pe ei. Ei erau activi în gesturile exterioare, dar pasivi din punct de vedere al stării spirituale, erau dedaţi duhurilor elementare . Dostoievski a înţeles cel mai bine ceea ce a început şi direcţia spre care se îndreaptă acest inceput. Cu o previziune genială, a simţit bazele ideatice şi caracterul viitoarei revoluţii ruse, ba poate că ş i a cdei mondiale. El este proorocul revo luţiei ruse, in sensul şi cel mai concret. Revoluţia s-a săvîrşit î n felul lui Dostoievski . El a descoperit bazele ei teoretice, dialectica interioară , i-a conturat profilul . Nu a prins caracte rul revoluţiei ruse din evenimentele ex terioa re ale reaHtăţii În conjurătoare, fenomenale, ci acesta a rezultat din adincul spi ritului din procese interioare . Romanul " Demonii" nu descrie prezentul, ci viitorul. În realitatea rusă a anilor '6 0 şi '70 nu existau încă Stavroghin , Kirillov, Şatov, Piotr Verhovenski , Şigal'Îov. Aceşti oa meni au apărut mai tîrziu, i n secolul XX , cî nd terenul era pregă ti t şi începuse vÎnturarea mişcărilor reli gioase. Procesul lui Neceaev) care a servit drept pretext în alcă tuirea subiectului romanului "Demonii " , nu se a seamănă în em piria sa fenomenală cu ceea ce se desfăşoară î n roman . Dosto ievski dezvăluie adîncu l , scoate la iveală matricea , nu-l intere sează suprafaţa lucrurilor. Fundamentul trebuie descoperit în viitor. Dostoievski e orientat cu totul spre viitorul care trebuie să ia naştere dintr-o vîltoare interioară abia presimţi,tă . însuşi 86

caracterul hm'ului S[lU crea tor s,ar putea numi profetic. Relaţia sa faţă de revoluţie este antinomică . Dos toievski este un de masca tor al înşe1ăci unii, al neadevăru lui acelui spiri t care acţio nează în revoluţie, prevede renaşterea în vii tor a spiri tulu i antihri s t ic , a omului-divini tate. îns�1. Dostoievski nu poate fi socoti t un conservator sau un reacţionar în sensul obişnu i t , vul gar al aces tor cuv i n t e . El a fos t un revoluţionar al spi ritului Într-un sens mai adînc. Pentru el n u mai există î n toarcere că t re acel sis tem şi fel de vi aţă s tagnant, sta-tic al trupului şi sufletului , care a ex istat Înainte de a începe revoluţia spiri tulu i . Dos toievski este modela t m u l t prea apocaliptic �i esca tologic ca să-şi poată închipui o asemenea res tauraţie a vieţii patriarhale şi linişti-te. A fos t prin tre primii care a simţit mer sul accelerat al lum i i , s-a infiora t de faptul că totul se apropie de sfî rş i t . "Vine sfîrşi tul lumi i " , consemnează î n însemnările sale. Cu o asemenea stare de sp irit nu a putu t fi conservator î n înţelesul obişnui t al cuvîntulu i . Ura lui faţă de revoluţie nu a fos t a unui om obişnui t , care-şi pierde unele avantaje ce ţin de vechiul fel de viaţ ă . Este u ra unui om apocaliptic, aflat de partea lui Hris tos în lupta cea de pe urmă cu Antihristul . Dar acel a care se va îndrep ta că tre Hristos Ccl-ce-va-veni şi către lup ta-cea-de-pe-urrnă-de-la-sfîrşi tul-vremurilor este şi el un om al vii torulu i , nu al trecu tului, ca şi acela care se îndreaptă că tre Antihristul cel-cc-va-veni şi în lupta cea de pe u rmă va trece de partea sa. Lupt a o rdin ară a revoluţiei şi contrarevoluţiei a re loc la suprafaţă . în aceasttl l uptă se ciocnesc in terese dife rite ale celor ca re se cantoneazc'i în trecu t �i sîn t inilăturaţi , şi ale celor care vin la schimb in locurile din faţă Ia ospăţul vieţi i . Dos toievski se află in afara aces tei lupte pen tru pri mele l ocuri în viaţa pămîntească . Oamenii Î ntru spirit s-au a fl a t de obicei în afara unei as tfel de lupte, nu s-au numărat printre cei aparţinînd vreunei tabere . Ca r1yle sau Nie tzsche, s-ar p u tea spune, oare , dl aparţin taberei " revoluţiei" sau "con trarevoluţiei " ? Fi reş te, ca şi Dos toievsvki , ar pu tea fi etichetaţi drep t "con trarevoluţionari" din punctul de vedere al gloa tei şi al demagogiei revol uţionare . Dar aceas ta numai pentru că orice spiri t este ostil Ia ceea ce la suprafaţa vieţii se numeşte " revolu ţie " . Revoluţia spiri tului neagă în genere spiritul re voluţiei . Dostoievski a fos t un as tfel de om apocaliptic al vre murilor celor din urmă. Nu te poţi apropia de el cu criteriile

banale ş i vulgare ale "revoluţionarităţii" sau de "contrarcvo l l1 ţionari tăţi i " l u m ii vech i . Pen tru el, revoluţia a fo s t şi e ste un lu c ru profund retrograd. Dos toievski d e sc operă că d ru m u l libenăţii, ce trece prin arbitrari tate, trebuie să conducă la revol t ă �i revoluţie. Revo luţ i a este des tinul fatal al omului cc1zut în lume, departe de pri n ci piile divine, care �i·a î n ţele s liberta tea ca arbitrari tate revoltată şi deş a r t ă . Revoluţia nu se defineşte p ri n cauze şi condi ţ i i exterioare, ci d i n interior . Ea de s e mne ază schimbările c a t a st rofi c e în înseşi relaţiile primordiale ale omului cu Dum ne zeu , cu l u m e a şi oamenii. Dostoievski ce rcetează în profun z i m e calca care d u c e omul că tre revolu ţie, diseacă fatala sa dia lectivă interioară . Este vorba de o c erce ta re antropologică des pre limitele firii u ma ne , d e spre căile vi e ţi i omeneşti . Ceea ce descoperă în de s tin ul omului , dezvăluie de a s em enea şi în d e s tinul poporului , al soci e tăţi i . Problema " to tul este permis" se pune individului, dar şi în t reg ii societăţi . Iar acele căi ca re a t rag i n d i v i d ul către c ri mă atrag şi î n t re ag a societate către re v o lu ţi e . Ambele se co ns t i t u i e într·o experienţă analogă , Într·un destin asemănă tor. La fel cum un om i�i depăşeşte s amavo lnic limitele ingăduibilului , î�i p ierd e l ibertatea, tot aşa un popor, prin liberul său arbitru, trece pes te cele pe rm ise şi rămîne fă ră libertate . Libertatea se t r a n s fo rm ă în constrîngere şi robie. Li bertatea atee se d i s t i ng e pe sine. Acest proces fatal al p i erde rii

l ibe r tăţii în revoluţi e şi a l reînvierii sale sub forma unei robii

cu m pl i te este proorocit de Do st o i evs k i şi dezvăluit genial in

toa te s inu oz i tă ţ i 1e sale . Nu i-a pl ă cu t " revo l uţia " fi indcă ea declanşează Î n to t d ea u n a robia, negarea l i ber tăţii s pi ri t u l u i aces ta e s t e mo ti vu l p rinc i pal . Din dra go s t e de J ib er t a te, el se re voltă în pl a n u l ideilor împotriva "revoluţiei", demască toate cauzele ce duc Ia robie. " Revoluţia" duce, de ase m e ne a , la ne garea egali tăţii şi f ră ţ iei Î ntre oamen i , Ia o i neg al i t ate c u mplit ă . Dos toievski d ă în vileag caracterul î n ş elă t o r a l " revolu ţ i ei " . Nicioda tă "revol u ţi a " nu realizează ceea ce pro m i t e iniţial . In "re vo l uţie" , Antihristul il înlocu ie� te pe Hri s tos . Q,lmenii nu au v o i t să se un eas c ă liber întru Hris tos şi de a c ee a se unesc c u forţ a î n t ru A n t i h r i s t . 88

* *

Pentru Dostoievsk i , p robl em a n a turi i " revolu ţie i " a fost, î nain t e de toate, problema socialismului. Sociali s mu l i-a stat î n to t d e a u na in c en t ru l a tenţiei , lui aparţinîndu-i i dei le cele mai pro fun d e care au fos t enunţate vreo d at ă desp re acesta. El a înţeles că problema socialismului are caracter religios, este

aceea a dumnezeirii şi nemuriri i . Socialismul nu Înseamnă nu mni prob l ema religioasă s au a aş a- n u mite i s tări a pa tra , ci, in primul rînd , înseamnă problema ateistă, aceea a întruchipării moderne a a teismului, a turnului Babel con st ru i t fără Dum nezeu, nu pentru accesul la cer de pe pămînt, ci pentru cobo rîrea cerului Ia pămînt . Soci alis m u l sol uţi one ază eterna pro blemă a unirii mondia,le a oamenilor, a edificării unei împă răţii pămî.ntene. Natura reli g i o asă a socialismului s e vede in deo sebi în cel r us . Problema socialismului rus este una apo cal i pt ică , referitoare la sfîrşitul atotdistrugă tor al i�toriei . Nici odată socialismul re v ol u ţi o n a r rus nu se judecă p e sine ca o s ta re relativă, de t r a nz iţ ie în procesul social , ca o formă tem p ora ră de organizare economică şi p oli ti că a socie t ăţi i . întot deauna soci al i sm u l se consideră d r'ept o stare definitivă şi abso lută, un pl ăm ă di tor al de st i nelor umane, o coborîre a împă răţiei lu i Dumnezeu pe pămînt. "Ce crezi tu că fac azi copiii r u şi de o vîrstă cu noi ? - zice 1 van Karamazov. Sau cel puţin unii din ei ? Să luăm, bunăoară, circiuma asta infectă ; se s t rî ng cu to ţi i aici şi se a ş e ază în cî t e un colţ. Nu se cunosc între ei şi, d upă ce vor ieşi din loc al, timp de patruzeci de ani d u pă aceea nu vor mai ş ti n i mi c u nul de altul. Ei şi ? In jurul c ă ro r lucruri se invîrt discuţiile pe care le poartă de cîte ori au o clipă de răgaz, aici in cîrciumă ? Numai şi n uma i în jurul u nor probleme de i mpor t an ţ ă universală : «Ce părere aveţi des pre existenţa lui Dumnezeu ? Dar d e sp re nemurire ? ». Iar cei ce nu cred în Dumnezeu vor d i s cu t a , la rîndul Jor, despre so cialism şi despre anarhism , despre ,uansformarea lumii d upă un nou sistem, ceea ce, în definitiv, e tot un drac, proble mele sînt acel eaş i în fond, numai că sînt privite dil1 tr-un a l t punct de vede re " . Aici se dez vă l ui e natura apocaliptică a "copiilor ru şi " . De la aceste discuţii în cîrciumi murdare a început soci al i s m ul rus şi revoluţia. Dostoievski a prevăzut la ce vor duce aceste 89

d iscuţi i . "Şiga!iov se ui t a cu n i ş t e ochi , ca şi cum s-ar fi aş tep tat în orice cli pă h o catastrofă a l u m i i şi nu a�a, ipo te tic, pe ba z[l de nj� te pro feţ i i care s-ar pu te a nici sti nu se adeve rea scă , ci avî nd certitu dinea că poimî i ne d i m i n e a ţa , să z i ce m , exact Ia ora zece şi do uă zec i şi c i n c i minute, faptul se va î m pl i n i " . Toţi revoluţionarii ruşi d e tip m a x i m a li s t a u aceeaşi "uităturii" ca şi Ş i g a l io v . Accas rtl privi re este a poc al i p t i că şi nihi l i st ă , nea g ,l calea i s toriei , a civilizaţiei ce se clădeşte treaptă cu t re a p tă . Fermentul nihH i s t , potrivi t valor,ilol' culturi i ş i isto riei, se illcubă la baza s o ci a l i s m u l u i ru s . în so c i al ism u l rus , excesiv ş i ex tremist, iese m a i u�or la l u m i n a zilei nat u ra so dalismuiui deci t în cel eu ro pe a n , m a i măsurat �i mai aproape de civilizaţie. In es e n ţ a s a , s o c i a l i s m u l este i n t egr a t o r , vrea să s tructu reze destinul i ntregii soc i et ăţ i umane . Nu e un anume t i p de organizare economică . Socialismul e s t e un fenomen al spiri tului, pre t inde să vorbească d e s p re ultimele lucruri , nu despre pe n ul t i m el e . El se v re a a fi o nouă religie , v re a să răspundă nevoilor religioase ale om u l u i . Socialismul nu-şi asumă de loc schimbarea capitalismulu i . Di mpo t riv ă , se află pe acel a ş i teren cu ac e s t a, e singe din singele ş i carne din carnea c a p i t a l i s mu lu i . Soci alismul vine in schimbul creş tinismului , v re a să-I înlocu iască pe acesta din urmă . Este străbătut la fel de m u l t de pa to s ul mesianic �i pretinde Scl aducă ve s t e a cea bună a mîn t u i r i i de s ufer i nţe ş i nenorociri . Sooialismul a a păru t pc t ere n i udaic. E o fOfmă laicizată a vechi ului hi l ia s m 25 e v rc u , speranţa unei împărăţii lumeşti , a fericirii pămÎntene a l u i Israel . Nu î n tî m pl ă t o r, Marx a f o s t evreu . El a păs t ra t nădejdea u ne i apariţii vii t o ar e a lui Iviesi a . însă pentru el p opo ru l ales de Dumnezeu, poporul mesia nic, CI fo s t proletaria tuI . Această c1asil. a fos t În7.estrată cu t o a t e caracteri s ticile poporului ales . Dos to ievski nu l-a ci t i t pe Marx, nu a avut în faţa sa forma t eo retică desăv îrşi tă a socialism u l ui . Dar a prevăzut în socialism ceea ce, mai apoi , s-a d ez vă l u i t lui Marx şi mi�cării care-i poartel numele . Socialismul marx i s t este edificat as tfel înc î t să fie ant i p odul creş tinismului . între m a rx i s m şi c reş t i nis m există o

similitudinc provenită di ntr-un an tagonism pol ar. Socialismul marxist nu e con ş ti e n t de sine, nu-şi recunoaşte spiri tul, intru cî t acesta rămîne la suprafaţ,l . Do s toi e v sk i merge mai departe şi mai pro fu nd in de ma s ca re a adevăratei naturi a sociaLismului. 90

El descoperă în soc i al i s mu l re\-oluţionar şi ateu baza sa anti hris tică , spiri tul an tihristic. Nu face această descoperire fiindcă el însuşi se află de par tea unor principii "burgheze" . Dos to ievski s-a im po t r i v i t m a i r a dic al s p ir itu l ui "burghez" decît so cialişti i , care s i n t cu totul prizonieri ai acestui spiri t . însuşi Dostoievski a fos t un socialist slli-generis , creş tin ortodox, dar acest sociali sm cre�tin este i n tegral opus celui revoluţionar, re ferindu-se la v ii t o a rea Ce tate a lui Dumnezeu , nu h ridicarea turnului Babel . Cu socialismul te poţi b a te a�a cum s-a bă tut Dostoievski : pe plan spiri tual . Nu-l poţi î nv inge i n planul in t ereselo r "burgheze" , fii ndcă socialismul are adevărul s[tu î n ra port cu aces te interese "b urgh ez e " . Temeiul in terior a l socialismului il cons tituie necredinţa in Dumnezeu, în nemurire şi în liberta tea s p i r i t u l ui uman. De aceea , religi a socialismului acceptă toa te cele trei ispi te refu zate de Hri s tos în pustie. Socialismul acceptă ispita transfor maru pietrelor în pîine, ispi ta mi racolului social, ispita î mpă răţiei acestei lumi . Religia socialismului nu e aceea a fiilor l i be r i ai lui Dumnezeu , ea se dezice de prima tul spiritual al omului, este o r e ligie a robilor necesităţii . în trucî t nu mai există un ros t al vieţi i , nici e terni tatea, atunci oamenilor le rămî n e să ed i fi ce în coeziune ferici rea pe pămînt, ca în u topia lui Versilov. Religia socialismului se susţin e prin cuvintele Ma relui I nch iz i tor : "Toţi vor fi fericiţi , milioane de oameni" , ,,0 �i:t-i p un em s�l muncească , dar in orele libere vom cău t a să le înjghebăm o viaţă pl[icu ti'l , ca un joc de copii , cu cîn tece naive, cu coruri �i dansuri nevinovate. 0, le vom da voie chi a r să şi păcă tuiasccl , ştii ndu-i slabi de înger şi bicisnici " . "Le vom d[\rui fericirea făp turilor slabe pentru care sînt făcuţi " , Religia sociali smului spune religiei l u i Hris tos : " Eş ti mîndru de ale�ii T{l i , dar Tu nu ai în jurul Tău decî t puţini aleşi, î n timp ce noi vom aj unge s[l-i mulţumim pe toţi ( ... ). Noi vom dărui tu turor fericirea ( . . . ) . 0, nu vom izbu t i să-i co n vi n ge m că nu vor pu tea aj unge cu adevăra t liberi decî t atunci cînd vor renunţa Ia liberta tea lor" . Religia manei cereşti este o rdigie aris tocratică . Este religi a aleşilor, a celor " zece mii de m ari � i pu ternici" . I n sii religi a " celorl alte mili oane, a puzderiei de bicisnici , ca nisipul mă ri i , este .1 piinii p ă m î n teş t i . Pe s teagul aces tei religii scrie : «Hrăneşte-i ş i apoi i n t re ab ă - i de v i r tute» " , Şi, i spiti t de religia soci alis tă , omul îşi trădează libertatea sa

spirituală pentru ispita hranei pămînteşti. Reprezentanţii reli giei socialismului ,,!,?i-au luat drept un meri t faptul că , în sfîr şit, au învins libertatea şi au f�lcut în aşa fel ca să-i facă pe oameni fericiţi" . "Nu există nimic mai insuportabil şi nici n-a existat vreodată pentru om şi pentru societate decît libertatea ! Vezi pietrele acestea din pustietăţile dezgolite de arşiţă ? Po runce�te ca ele să se facă pîini, şi omenirea în treagă, plină de recunoştinţă, va alerga pe u rmele Tale ca o turmă ascultă toare" . Religia socialismului îi spune lui Hristos : "Tu ai re fuza t unica emblemă infailibilă ce Ţi s-a oferit şi în virtutea cărei a omenirea Ţi s-ar fi supus fără să crÎcnească - emblema piinii reale, păm î n teşti . Tu însă ai refuzat-o în numele liber tăţii şi al manei cereşti ( . . . ) . Adevăr grăiesc că tre Tine că su fletul omului nu cunoaşte altă grijă mai chinuitoare decît aceea de a găsi cui să-i încredinţeze mai degrabă harul libertăţii cu care această nefericită făptură se naş te pe lume". înainte de orice, religia socialismului îşi i a drept ţel biruirea libertăţii spiritului uman, libertate ce dă naştere la iraţional i ta te şi incal culabile suferinţe. Religia socialismului vrea să raţionalizeze viaţa, să o subordoneze unei raţiuni colective. In acest scop trebuie lichidată libertatea. Ca să renunţe la libertate, oamenii pot fi ispi tiţi cu prefacerea pietrelor în pîini . Omul este nefe ricit, are un destin tragic, fiindcă e înzestrat cu l ibertatea spi ri tulu i . Lasă-l pe om să refuze această libertate nefericită, bi ruieş te-l cu ispi ta piinii pămînteşti, şi va putea fi edificată fe ricirea pămîn tească a oamenilor. încă din "însemnări din sub terană " gentlemanul cu mutră retrogradă şi caraghioasă este reprezen tan tul principiului fundamental i raţional al vieţii, prin ci piu care împiedică edificarea armoniei umane şi a fericirii sociale. In acest gen t l em a n creşte libertatea primordială care-i mai scumpă omului decî t fericirea, decî t pîinea cea de toa te zilele. Dostoievski face o descoperire foarte importantă pentru filosofia socială . Suferinţa oamenilor şi lipsa piinii de toate zilele n u provin din exploatarea omului de către om, a unei clase de că tre altă clasă, cum ne învaţă religia socialismului, ci de la faptul că omul este făcut să aibă o existenţă liberă, preferă Sel sufere şi s ă ducă lipsa pîinii celei de toate zilele decît să fie priva t de libertatea spiri tului şi inrobit de hrană . Libertatea spiri tului uman presupune liberta tea opţiunii, liber tatea binelui şi răului ş i , prin urmare, inevi tabila suferinţă în 92

vi aţă , iraţionalitatea şi tragedia vieţii . Ca întotdeauna, Dosto· ievski dezvăluie dialectica ascunsă a ideilor. Libertatea spiri· tului uman Înseamnă şi libertatea răului , nu numai a binelui. însă libertatea răului duce l a arbi trar şi afirmare de sine exa· cerbată, liberul arbi tru dă naştere la revoltă, la răzvrătire asu· pra izvorului libert ă ţii spirituale . Voinţa de sine nemărginită neagă libertatea, renunţă la libertate. Libertatea este o povară, calea libertăţii este drumul crucii, al suferinţei . Dar iată că omul , în revolta sa becisnică , se ridică î mpotriva poverii liber· tăţii. Libertatea devine robie, constJrÎngere. Socialismul este ro· dul autoafirmării umane exacerbate, al arbi trari tăţii, dar su· primă libertat,ea omului . Cum se poate ieşi din această anti· nomie, din această contradicţie fără scăpare ? Dostoievski cu noaşte o s ingură ieşire Hris tos. Prin Hristos, libertatea de· vine benefică, se uneşte cu iubirea neţărmurită. In acest fel libertatea nu mai poate trece în opusul ei, forţa coercitivă. Peste tot la Dostoievski , u topia fericirii sociale şi a perfecţiunii sociale nimiceşte libertatea o m-u lui, reclamă îngrădirea liber tăţii. Aşa se întîmplă în planu rile lui Şigaliov şi Piotr Verho· venski, la fel şi în învăţătura Marelui Inchizitor, care sub masca superficială a catolicismului propăvăduieşte reli g ia sooia· lismului, a hranei pămîn teşti şi a furnicarului social. Dosto i evski este un cri tic viguros al eudemonismului social , un de· mascator al influenţei nefaste a eudcmonismului asupra libertăţii. -

* *

La una din tre ideile sale Dostoievski revine de mai m ulte ori : legătura catolicismului cu socialismul . El vede în catoli· cism, în teocraţia papală, aceeaşi ispită ca şi în socialism. So· cialismul este doar un catolicism seculariza t. De aceea "Legenda despre Marele Inchizitor" , Ia care vom face referire într·un ca· pitol separat, este scrisă deopotrivă şi împotriva socialismului şi împotriva catolicismului. Sînt înclinat să cred că este vorba mai mult despre socialism decît despre catolicism . Ideile Marelui Inchizitor coincid uimitor cu ideile lui Pi'otr Verhovenski, ale lui Şigaliov şi ale altor reprezentanţi ai socialismului revoluţia. nar. Dostoievski a fost convins că, mai devreme sau mai tir· ziu, papa va veni În întîmpinarea comunismului, fiindcă ideea 93

papală şi cea socialistă e una �i aceeaşi idee a edifică rii coerci tivc a împărăţiei pămînteş ti . Religia ca tolicismului şi rel igi a socialismului neagă deopotrivă libert a tea con�tiinţei u mane. Catolici smul a luat s,lbi a Cezarului şi s-a 1,1 sa t ispitit de Îm părăţia pumîntească , de pu terea pămîntească . A î mpins po poarele Europei pe calea care trebuia să ducă la socialism. In "Jurnalul scrii torului " , Dostoievski afirmă : " Franţa, prin re voluţionarii Conven tul u i , pri n atei� tii ei , prin socialişti , iar acum prin comunarzii s[l i , - a fost în mare măsu ră şi continuă să fie o naţiune cu adevărat ca tolică , este inoculată în î ntregul ei de spiri tul catolic. Iar deviza ei , proclamată de cei mai Înve teraţi a t0i�ti ; Liberle, Egali!e, Fralernilf: - o u la morI este, cuvînt cu cuvînt, ca �i cllm ar fi proc1'1ma r-o însuşi papa, dacă ar fi fos t obligat S[l proclame şi să formuleze o deviză liberle, egalile, /ratemi!e catolică . Stilul Franţei , spiri t al ei - este acelaşi stil al papei din Evul Med i u . Actualul socialism fran cez nu e al tceva decît continuarea c:e�l mai fidelă şi neabă tută a ideii catolice, desă vîrşirea sa , consecinţa fatală acumulată timp de secole . Căci socialismul francez nu Înseamnă al tceva decît o concordie fortată a oamenilor - idee ce vine încă din vechea Roma şi este păstrată in În tregu l ei de catolicism" . "Pen tru Dostoievski, catolicismul a fost purtă torul ,i deii universa lismului coercÎ tiv roman, al concorcliei universale şi organizării stricte a vieţii pămînte�ti. Această idee a universalismului coer citiv se află la baza socialismului . In ambele cazuri este nega tă Libertatea spiri tului uman , mai precis, este inevitabil tăgăduită cînd se proclamă religia î mpărăţiei şi piinii p.:l mînteş ti. Pen tru Dostoievski, Revoluţia Franceză a fost " schimbarea la faţLl şi reîntruchiparea vechii formule romane a concordiei univer sale" . Această "formulă" trebuie să domine şi asupra revolu ţiei socialis te pe care Dostoievski a i ntuit-o �i a prevestit-o . în lupta ce s-a înteţi t în Europa , Dos toievski a fost gata să treacă de partea Germaniei protestante, cu scopul de a birui catolicismul şi socialismul, altfel spus, ideea romană a concor· diei coercitive a oamenilor. în timpul lui Dostoievski , socia lismul exista cu precădere în Franţa , au torul Karamazovilor necunoscînd social-democraţia care se dezvoltase în Germania , n ici marxismul . De aceea , mul te din judecăţile sale s-au peri mat. El a prevăzu t Însă ceva esenţial. Desigur, Dostoievski a fos t nedrept cu catolicismu.l. Nu se poate identifica lumea 94

catolică, neobişnui t de bogată şi diversă, cu ispitelc şi devie· rile ideii teocratice papale. Ca tol icismul înseamnă ş i sfîntul Francisc, alţi mari sfinţi şi mistici, o ideaţie religioasă com plexă, o viaţă creş tină au tentică . L a fel şi în ortodoxi a ră· săriteană au existat ispi tele şi devieriIe ideii cezaro-bizantine, dar nu a existat acea libertate a spiritulu i , pe care a propovă duit-o Dos toievski în cres tinism. Ins;l e uimi toare aceast,! ana logie Între catolicism şi s � cialism, intre aces te două idei diame· traI opu se . Şi într-un caz !'ji In altul ex istă negarea libertăţii de conş tiinţă, existtl , de asemenea, spiritul ortodoxiei extreme �i al in toleranţei ; tot in ambele cazuri , există cons trîngerea bine· lui şi a virtuţii , de asemene,l, există u niversal i smul coercitiv � i concordLl coercitivă a oamenilor, o structurare a v ieţii care sti nu permită jocul liber al forţelor umane. S tatul socialist nu este laic, ci religios , asemelntltor 5t,l tului catolic. El are o cre· dinţă dominantil. , de toa l e drepturile bucurîndl1-se doar cei care aparţin acestei credi nţe Jomin'll1te. St,l tul soci alist cunoaş te un adevc"n unic spre care dirijează pe toţi cetăţenii , nu acord:. dreptul de opţiune. Dar 1<1 fel se întÎmpb �i în i mperiul bizan tin ortodox. Extremele se a t ing . La polii opuşi, libertatea spi� rituaIă este negată deopotrivă . Această negaţie es te inevi tabilă cînd ţelu rile pumînteşti sînt puse deasupra celor celeste. E. Hart· man, în cartea sa "Das si teische Bewusteine " , afirmă că iezuiţii şi social-democraţii sInt fenomene înrudite . Ambele exprimă deopo trivli ideea cudemonismului social . * *

Dostoievski cercetează natura socialismului revoluţionar şi consecinţele sale inevi tabile i n fenomenul şigaliovismului. In acest caz tri umfă pri ncipiul u ltim, care mai apoi va căpăta om ploare la Marele Inchizitor, dar fără melancoHa romantică a u ltimului, fc1nl măreţia chipului acestuia. Dacă în catolicis m s î n t dezvăluite aceleaşi pri ncipii c a � i î n Soci,llism, atunci cu a tî t mai sclipitoare estetic �i mai a trăg[ttoare este forma Legel1. clei. In concepţia revoluţion,u[l şigalioviană iese la iveală o in· finită platitudine. Piotr Verhovenski îi formulează lui S tavro· ghin esenţa mediocri tăţii fundamen tale a ideilor lui Şigaliov în felul urmc'l tor : "A nivela munţii e o idee excelentă, deloc 95

ridicolă . Nu e nevoie de instrucţie, cultur�l ; destul cu ştiinţa !

Şi fără � tiinţă va fi material suficient pentru o mie de ani, însă trebuie orîndui tă supunerea ( . . . ) . Setea de instrucţie este deja o sete aris rocratică . Cum apare familia sau dr agoste a , apare îndata şi dorinţa de proprietate. Vom u cide această dorinţă : vom slobozi beţia, intriga, denunţul � vom dezlănţui u n dezmăţ inimaginabil ; orice geniu î l vom înnăbuşi î ncă din faşă , vom reduce totul la un singur numi tor, egalitate deplină ( . . . ) . Este necesar numai necesaru l, iată deviza globului terestru de aci încolo . Dar va fi nevoie şi de convulsii ; de asta vom avea grijă noi, guvernanţii. Sclavii trebuie să aibă guvernanţi . As cultare deplină, depersonalizare deplină , dar o dată la treizeci de ani Şigaliov dezlănţuie şi o convulsie, şi lumea începe brusc să se devoreze reciproc, pînă la o anumită limită, şi numai pe n tru a evi t a plictiseala . Plictiseala este un sentiment aristo cratic" . "Fiecare aparţine tu turor, şi toţi fiec[lruia în parte. Toţi sînt sclavi şi egali în sclavie ( ... ) . Mai întî i şi întîi scade nivelul culturii, ştiinţelor, talentelor. Un n ivel înal t al ş tii nţ e lor şi talentelor este acce s ibil numai unor capacităţi superioare, dar n u e nevoie de capacităţi superioare". Însă aceas tă egali zare coerci tivă generalizată , celebrarea nimicitoarei legi a en tropiei ( ridicare şi emanaţie uniformă a căl duri i în univers) , tra n s ferată în sfera soci al ă , nu contribuie la statornicirea demo craţiei . In acest mod nu se vor instaura libertăţile democratice. Niciodată democraţia nu a t ri umfat în revoluţie. Pe tărîmul egalizării coercitive generalizate şi depersonalizării va stăpîni minoritatea tiranică . "Pornind de la o libertate nelimitată, eu închei prin t r- un despot i sm nelimitat. Ţin să adaug totuşi că afară de soluţia aceasta a mea, în ce priveşte formula socială, nu poate exista o altă solu ţ ie " . Se simte aici seducţia fanatică a ideii false care urzeşte degenerarea fundamen tală a persona lităţii umane ce î�i vede chipul descompus. Dostoievski urmă reşte i mensa himeră social ă a revoluţionarilor ruşi, a "copiilor ruşi" , himeră ce conduce la suprimarea fiinţei în plenitudinea sa, ajungînd pînă la limi ta nefiinţei . Himeră socială, visarea nu e deloc un lucru :n evi nova t . Acesteia îi este absolut necesară contrapunerea stării de trezie, a asprei responsabilităţi. Vis are a revoluţionară e o boală a sufletului slav. Dos toievski a dat-o în vileag, i-a pus diagnost icu l şi a prognozat destinul ei. Aceia care, prin voinţa şi afirmarea exacerbată de sine, au pretins că 96

depling �i i ubesc omul mai mult deci t îl deplînge şi-l iubeşte Dumnezeu , şi care au refuzat lumea lui Dumnezeu, voind să f<.l urească ei în�işi cea mai bună dintre lumi, o lume fără su ferinţe �i rău , - au ancorat fatal la ţărmul şigaliovismului . Dar în această direcţie nu pot corecta lucrarea lui Dumnezeu. Stareţul Zosima glăsuieşte : "Se poate spune pe bună dreptate că închipu i rea lor e mult mai bogată şi cfl-şi fac mai multe năluciri decît noi. Şi-au pus în gînd să Înscăuneze dreptatea în lume : dar, lepădîndu-ne de Hristos, vor ajunge pînă la u rmă să scalde pămîntul în sînge, căci sîngele cheamă alt sînge după sine, şi cel ce trage sabi a, de sabie va pieri. Dacă n-am fi avu t făgăduiala ,l ui Hris tos î n această privinţft , s-ar nimici d e bună seamă Între ei pînă ce n-ar mai rămîne decî t doi oameni pe lume" . Admirabile cuvinte prin profeţia lor ! Dos toievski a descoperi t că necins tea şi sen timentalitatea constituie bazele sodalismului revoluţionar rus . "La noi, socia lismul s-a împînzi t în primul rînd pornind de la sen timenta litate". Dar sentimentali tatea reprezintă o sensibili ta te înşelă toare, o falsă compă timire. Nu rareori sfîrşeşte în cruzime. Piotr Verhovenski î i spune lui S tavroghin : "În esenţă, învăţă tura noastră înseamnă negarea cinstei ; prin drep tul franc la necins te, rusului îi va fi mai uşor să se desfete" . S tavroghin îi răspunde : "Dreptul la necinste, - astfel toţi vor veni la noi , nimeni n-o să rămînă pe dinafară". De asemenea, Piotr Verho venski lămureşte importanţa pentru cauza revoluţiei a lui Fedka ocnaşul şi a "escrocilor puri " . "Da, avem un popor minunat, uneori foarte folosi tor, dar trebuie supravegheat cu multă vi gilenţă" . Cugetînd mai departe la factorii revoluţiei, Piotr Ver hovenski afirmă : "Ptrincipala forţă, liant ul de cimentare, este ruşinea opiniei proprii. Asta da forţă ! Iar «drăguţul » care s-a osteni t nu a rămas nici cu o singură idee proprie în capul său. E apreciat pentru ruşinea asta" . Aceşti factori psihici ai revoluţiei arată că pers(y alitatea umană - calitatea şi respon sabilitatea de om, valoarea sa incontestabilă, este negată în esenţa ei fundamentală . Morala revoluţionară nu recunoaşte individul ca bază a tuturor valorilor şi judecăţilor morale. Avem de-a face cu o morală impersonală . Aceasta neagă valoarea morală a in dividului, aprecierea morală a calităţilor persoanei, de asemeni, contestă autonomia morală . Acest tip de morală impersonală dă posibilitatea relaţiei cu individul ca şi cu o unealtă . Omul 97

devine un simplu ma terial căruia i se aplică orice mijloace fo losi toare pentru triumful cauzei revoluţiei . De aceea, momb revoluţionară reprezintă o abolire a moralei . Revoluţia este amoraIă prin natura sa, ea trece, dup�l. caz, de partea binelu i sau răului . Contrarevoluţia i i seamănă foarte mult. în numele demnitătii i ndividulu i si ' a valori lor sale morale, Dos toievski se pron � nţii împotriva revoluţiei şi a moralei revoluţinare. Î 11 stihia revoluţionară, individul nu se m anifestă niciodată activ din punct de vedere moral , nu e responsabil moral . Revoluţia Înseamnă posedare, demonizare . Aceastcl demonizare paral izează personalitatea, nu-i lasă libertatea şi responsabilitatea moral[l . Astfel omul Î ş i pierJe caracterul individual, este supus s tihiei impersonale şi inumane . Nici măcar conducă torii revoluţiei nu intuiesc ce duh î i stăpîne� te. Activismul lor este aparent, î n esenţă sînt pasivi . Spiri tul l o r s e af1{l î n m î n a demonilor pe care i-au îngădui t Înlăuntrul lor. Ideea caracterului pasiv al conducă torilor revoluţiei , faptul că ace�tia consti t uie doar un medium, a fost sugerată de ]oseph de Maistre în geniala sa carte "ConsiJerations sur b france " . In revoluţie, chipul uman s e deformcaz.l . Omul este priva t Je libertate � i devine sclavul duhurilor dezliinţu i te ; s e revoIt<.l , dar n u e au tonom . El se află în pu terea unui stăpînitor străin, inuman �i impersonal. Aceasta este taina revoluţiei . Astfel se explidl absenţa umanis mului în revoluţie. Omul, care ar putea domina cu libertatea sa 6piritualc.l , cu forţa sa creatoare individuală , este opresat de stihia revoluţionară . De aici rezultă necinstea, în lipsa u nei opinii proprii , despotismul unora, robia altora. Conform con cepţiei sale, Dostoievski opune revoluţiei principiul individual, meritul şi valoarea intrinsecă a individului . El demască min ciuna antihristică a colectivismului impersonal şi inuman, falsul ecumenism al religiei socialismului . Insă în revoluţie nu triumfc1. numai şigaliovismul , ci şi smerdeakovismuI . Ivan Karamazov si Smerdeakov sînt două fe ' nomene ale nihilism ului rus , două forme de revoltă, acelaşi germene din care încolţesc două seminţe îngemănate. Ivan intrupează fenomenul filosofic al revoltei nihiliste, iar Smer deakov altul măru n t , josnic. Ceea ce Ivan Karamazov împli. . neşte pe culmile vieţii mintale, SmerJeakov face în planul in ferior al vieţii. Smerdeakov va înfăptui dialectica a teistă a lui Ivan . Smerdeakov este pedeapsa interioară a lui Ivan . In o rice 98

masă de o ameni ex i s t ă mai m u lţi s merdeakovi decî t ivani. Ş i i n revoluţi i , m i �că ri d e m ase, c a n t i t a t i v s î n t mai m u l ţ i smerdea kovi decît ivani . A s t f e1 , Smerdeakov , mai p ract i c , t rage concluzia că totu l este p e r m i s . 1 van săvî r�cş te p c1 c a t u l în spirit, î n cuget ; Smerdeakov - în fapt , t r a n s pu n î n d în v iaţ;.'i ideea lui I v a n . 1 v a n săvîrşeş te paricidul în cuget ; Smerdeakov - fi z i c , în re a litate. Revoluţi a a teistă duce i n e v i t ab il la paricid, ea tăgăduieşte ideea de t a t [I , neagcl legă tura dintre tată �i fi u . R ev ol u ţi a justi fidi aceast[l crimii prin fapt u l că t a t tt l a f o s t mon struos de pă di t o s . Smerdeakovi sl11 u l i mpl i di. un astfel de rapo r t ucigător î n tre fi u �i t a t ă . Făp t u in d în r ea l i t a t e ceea ce 1 van să v î rş i s e in cuget �i permisese în s p i r i t u l s ă u , Sm e rde a ko v îl î n t re a bă : 'lDoar ch i a r dumneavoas tră 3ţi spus că totul este î ngăduit, a tu nci de ce vti mai frămîn taţi a t î t a ? " . Revol uţia lui Smerdeakov, î n fă p t u in d pr i nc i p iul l u i 1 van " t o t u l este p e r m i s " , are motiv să în trebe re vo l u ţi a lui I v a n : " A tunci de ce vă mai frămîn taţi a ti ta ? " . S m e r d e a kov a prins u r ă pe 1 van , cel care il În viiţase a te i s m ul �i nihilismul. R e l a ţ i il e reciproce dintre Smer deakov şi 1 van p a rc ă si mbolizează re l a ţ i.�l din tre popor şi " in t e l igh e n ţi e " în timpul revoluţiei . Aş'l s-a î n t î mp l a t în t ragedi a re vo lu ţ i e i ruse, fapt ce <l confirmat p ro fu nz i me a previziunii lui Do s t oi ev sk i . Fundamen tul smerdeakovian , al tfel spu s latura i n

fe ri o a ră a lui 1 van , trebuia s<.1. învingă în rev ol uţ i e . într-adevă'r, lacheul S m e r d ea kov se î n alţă d e a su p ra tuturor �i proclamă fap tul că " totul este permis " . La ora p er i c ol u l u i de m oa r te ce paşte patri a el va spune : "Ură sc î n t re aga Rusie" . Revoluţia nu n e a gă numai in di v i d u l , ci �i l eg;l t u ra cu t re c u t ul , cu păr i n ţ i i , ea pro· clamă religia ucideri i , nu a învierii . Uc id ere a lui Şatov este un re z u l t a t legic al r e vol u ţ i e i . De aceea D o s t o i e v s k i este un p o t r i v n i c al re v ol u ţ i e i . *

.'.

tn p roblema armomel universale, a raiului, a t r i u mfu l u i fi· nal al b i ne l ui sîn t pos ibi l e trei soluţii : 1 . Armonia, r a i u l , viaţa Întru bine fără l i be r t a t e a opţiu n i i , fără t ra ge d i a universală , fără s u fe r inţ ,"i ş i truJă cre�Hoare. 2 . A rm o n ia , raiul , v iaţa in tru bine la dimensiunea v i eţ i i pămîn teş ti, ră sc u mp ă ra t ă cu preţul unor su fe rinţe i ncalculabile �i al lacrimilor gen e r a ţ ii l or sortite pieirii , s u fe r i n ţ e şi I..l Crimi tra nsformate în m ij loc pe n t ru fericiţii din 99

pos te ritate 3 . Armonia , raiul, viaţa în tru bine către care se înd reaptă omul prin ,libertate şi suferinţă într-alt plan în care vor intra cîndva t o ţi muri torii , adică în împ ă ră ţ i a lui Dumnezeu. Dostoievski refuză hotărît primele două s o l u ţi i şi a ccep tă pe il treia. Complexitatea d i a lec t i c i i dostoievskiene privind concor· dia şi p rop ă şirea universală se manifestă p ri n această soluţie. Nu e uşor de înţeles de care parte este Dostoievski . Ce acceptă din admirabilele cugetări ale eroului din "însemnări din sub· terană" sau ale lui 1 va n Karamazov ? C a re este, la u rma urmei , atitudinea lui faţă de raiul terestru din "Visul un u i om ridicol" sau faţă de tabloul descris de Ve rs il ov ? Viaţa ideilor la Dosto· ievski nu poate fi î n ţe l e as ă static, ea este dinamică şi antago· nică în mare măsură . In cazul său nu poţi găsi "d a " sau "nu" afi rm at e tranşant . In revolta omului din subterană, a lui 1 van Karamazov împotriva viitoarei concordii universale şi a reli· gîei progresului, Dostoievski vede adevărul pozitiv care este de partea revoltaţilor, el în su ş i este un r evol tat In di alec t ica sa genială, dezvăluie contradicţiile fund a m en t a le ale teoriei despre progres . Calea progresului asigură concordia vi i toare , fericirea şi des fă tările raiului pentru aceia care îi s trăba t suişurile . In să calea aduce moartea generaţiilor nesfîrşite, care prin munca şi suferinţa lor au pregătit această concordie. P oa t e fi acceptată din punct de vedere moral armonia p l ă t it ă cu un asemenea preţ ? Se împac ă oare conştiinţa morală ş i religioasă în ideea progresului ? In cuvi n t ele lui 1 v an Karamazov răsună însuşi glasul lui Dostoievski , înfricoşăt:)area sa idee : " In ultimă in· stanţă eu nu accept lumea lui D u mneze u �i, deşi ştiu că aceasta există, n·o admit întru totul. Nu pe Dumnezeu nu·} accept, ci �umea făurită de el, nu accept lu m e a lui Dumnezeu , nu pot fi de acord s-o accept. Greşesc : Sînt convins, ca tînăr, că sufe· rin tele se vor cicatriza, că biata comicărie a contradicţiilor u m an e va di spărea ca un jalnic miraj , ca o născocire infamă pentru cei mă runţ i şi becisnici, ca un atom al "minţ ii euc1idiene" , sînt convins că , în final , în momentul armoniei interne, se va ivi ceva atît de important încît va umple i n i m i le , v a potoli tică· loşiile, va mîntui toate n eleg iuirile omeneşti şi sîngele vărsat, va fi atît de important, de inestimabil, încît nu numai că va ierta, dar va şi j us t ifi ca tot cee a ce s-a p e trec ut cu oamenii Dar fie, fie şi aşa, să se ivească, dar eu nu accept aşa ceva, nu vreau să accep t " . "Nu de asta am suferit, ca pe baza neIe· .

1 00

giuirilor şi suferinţelor mele să se clădească gu noiş tea armo niei viitoare " . "Dacă toţi trebuie să sufere, ca prin suferinţă să-şi răsplătească armonia e ternă , atunci spune, te rog, ce treabă au copiii cu asta ? Nu înţeleg pentru ce trebuie să sufere şi ej , de ce trebuie să plă tească armonia prin suferinţe ? Pentru ce sîn t un fel de carne de tun pen tru nu ş tiu ce armonie vi itoare ? " . "Refuz total orice armonie superioară. Nu se corn· pară cu lacrima fie şi numai a unui singur băieţel chinuit, ca,re se bate cu pumnişorii în piep t şi se roagă într-o m agherniţă urît mirosi toare cu neîmpărtăşite rînduri de lacrimi la «Doamne, Doamne �) . Nu se compară , fiindcă lacrimile sa.Je au ră m as ne· împărtăşite. Ele trebuie să fie împărtăşite, altfel nu va putea fi armonie" . 1 van Karamazov refuză să fie arhitectul edificiu lui destinului u man, dacă pentru aceasta este necesar să chi nui fie şi cea mai neînsemnată fă ptu ră El refuză , de asemenea, cunoaşt'erea binelui şi răulu i. "De ce să cunoşti ble�tematul de bine şi rău , cînd te costă atît de mult ? " . 1 van Ka ram azov îi î napoiază lui DumneZeu biletul său de i n trare în armonia uni versală . Oare Dostoievski a împă,rtăşit in tru rotul cursul ideilor lui Iavn Karamazov ? Şi da, şi nu . Dialectica lui Ivan Karama zov este aceea a "minţii euclidiene" , o dialectică ateistă, care refuză să accepte Rostul vieţii universale. Do s toievsk i se înalţă deasupra limitelor " minţii euc1idiene", crede în Dumnezeu şi Rostul lumii . Revolta lui Ivan Karamazov este un moment al adevărului, adevăr care este şi al lui Dostoievski. Dacă nu exis tă Dumnezeu , nici Mîntuitor şi mîntuire, dacă nu există un sens al procesului istoric, ascuns pentru "mintea eudidiană" , atunci lumea trebuie recuzată , trebuie s ă se renunţe l a v i i t oarea armonie, iar progresul este o idee falsă . Ivan Karamazov merge în revolta sa mai departe decît obişnuiţii trîmbiţaşi ai religiei progresului şi religiei socialismului revoluţionar. El nu refuză numai pe Dumnezeu , ci şi lumea - în aceasta constă previziu nea dostoievskiană . 1n mod obişnuit, conştiinţa atei stă conduce Ia divinizarea lumii. Lumea se fix,e ază mai ferm pentru că nu este Dumnezeu . Dacă nu există un Rost divin în lume, atunci omul presupune acest ros t în armonia universală viitoare. Dosto ievski merge mai departe şi dezvăluie ultimele consecinţe ale revoltei ce refuză pe Dumnezeu şi Rostul divin al lumi i . Ateis mul "minţii euc1idiene" trebuie să refuze lumea, dar şi să se răzvrătească împotriva armoniei universale viitoare şi să se .

101

lepede de rel igia u l t i m ă , r el i gi a progresulu i . în această limi tă a revoltei există �i un adevă r poz i ti v . După revoltă rămîne o singură calc, calea că t re Hris t os . Lim i ta revol tei es te nefiinţa , dezagregarea lumii . A s t fel se demască iluzi a rcl igiei revoluţio nare a progresul u i . I a tă de ce Dos toievski e pe j umătate îm prcună cu Ivan K'lramazov. Pri n m ij loci rea dialectici i sale, ne îndre apt[\ di re Hris tos . Lumea poa te fi acceptată , iar progresul is toric cu inim agi n abilele sitle suferinţe poate fi j us tif ic a t , dac[i există un Ros t d i v i n , ascuns "minţii eucli dienc " , dacă existel Mintui tor, dacă viaţ,t i n aceas t {, lume este m î n tu i re , dacă armo nia mondială fina}[l se atinge doar în împiinlţia lui Dumnezeu , �i nu în Împkl răţia lumii aces teia . . Calea liberului arbi tru ş i il revoltci ajunge l a tăgăduirca rezultatelor propri i , c o cale sinucigaşă . Calea revoluţiona ră � arbi trari t[\ţi i duce la religia progresului şi a socialismului, dar, î n extremis, aceas ta refuză inev i t abil relig i a progresului ş i a soci alismulu i . Revol t a i mpotri va i s torici trebuie să se transforme în revoltă i mpo tri v a ultimelor rezul t a te ale is toriei , î mpotriva finali tăţii ci. Ca să j us tifici ş i să accepţi cele ce vor ven i , e necesar să j u s tifici �i să accepţi cele trecu te. Vi itoru l şi trecutul a u accla�i destin. E necesar să refaci t impul rupt în budlţi, să îmbini t recu tul , prezen t u l şi vii torul în vC?ll ici c . Numai aşa p ro cesul universal poate avea j u s tificare şi te poţi î mpăca c u "l acrima copilului". Procesul universal îl poţi admi te dacă există nemurire. Dacă nu exi s tă nemurire, se poate renunţa l a el . Acea s t et a fos t ideea de bază a lui Dos toievsk i . De aceea , cea de a doua soluţie a problemei armoniei universale , proplls[l de re l igi a progresului , este refuzatu total de Dos toievski . Nu este sa tisfăcă toare nici pr i m a sol uţie. Concordia uni versali"'l fănl l i berta te , făr,l cunoa� terea b inelui şi r�l U lu i , neresimţind trage dia procesul ui universal, nu valorează ni mic. Nu mai există Î n t oarcere î n ra i u l pierdu t . Omul trebuie S�l v i nă î nspre ar monia universală , avînd libertatea opţiu ni i şi posibili t a tea În fru n tării libere a răul u i . Concordi a coerci t ivă nu e justificat[\ , nici necesaril , n u corespunde c u demni tatea d e fi i a i l u i Du m neze u . Acest l ucru es te exprima t i n "Visul unui om ridicol " . Om u l trebuie s[l-şi as ume pi nă l a capu t calca d e martir, a li bertă·ţ ii . Dostoievski dezvăluie u l t i mele consecinţe ale aces tei căi . Div i nizarea lumii �i a omului duce la pieire ş i nefiinţă . E s te absolu t necesa rtl t recerea pe c.,lea divino-um'111 ă . Liber tatea

1 02

umanc'i şi concord ia d ivincI Î m pacă Î n t r u Hris tos. Aici se află posibi l i ta tea celei de il treia solu ţ i i a problemei armoniei uni vers ale. La Dos toievski , problema concordiei şi raiului se re· lolvă prin in termediul Bisericii. El a avu t propria sa u topie teocra tici'l pe care il opu s-o u topi ilor paradisului social pe pă mînt � i u topici teocraţiei ca tolice. B i serica are misiunea de a domi n a Il u mea . "Biserica nu se t ransformă în s t a t spune pări n tele Pai sie. Ă s t a era vis ul Romei . A s ta Înseamnă cea de a treia ispi tă a d i avolulu i . Di mpo trivi'l , s ta tu l se raportează la Biser ică , o aj unge din urmă �i devine biserica pe pămînt. Fap tul es te cu to tul ahceva decî t ultramon tanismul 26 şi visul roman ; e o mureaţă predestinare a ortodoxismu l u i pe pămîn t . Lumina v i n e de Ia R ă sări t" . " Lu minează �i de�teap tii fie şi l a s fîrşitul veacuri lor" . B iserica nu în seamni"l î nsă î mpil răţia lui Dumnezeu , cu m ne în vaţă ca tolicismu l , u rmîndu-l pe sfî n tul Augu s tin. însă în Biserică trebuie să apari"'l o împărăţie. Va fi o nouă desco perire, o m a ni fes tare a componen tei pro[e tice a creş tinismului. Fiind apocali ptic, poporul r u s va trebui să descopere e l acest pămî n t, virgin in religie, dar şi să dea la iveală minciuna finală a revolu ţiei a tci s tc şi a soci alismu lui atei s t . În noul creş tinism , la care se raportează Dos toievski , sint necesare libertatea ne· obj�;m u i t[l �i frăţia Î n tru Hristos . I ubirea socială es te opusă urii soci ale . Asemenea tu turo r gîndi tori lor religioşi ruşi, Dos to ievski el fos t ou �man al civilizaţiei "burgheze" , s-a impo trivi t Europei occi den tale, Î n trucî t aici a î n v i ns acea s tă civilizaţie "burgheză i' . în propria s a u topi e teocra tieel , se pot î ntîlni ele mente ale u nui anarhism creştin sui-generis şi ale socialismului cre� tin, a t î t de opuse anarhislDu]ui a teist �i socialismului fără Dumneze u . Relaţia s a cu s ta tul nu a fos t suficient chibzuită . -

Monarhismul său a avu t caracter a n Hrhic. Fap tul ne duce cu gîndul Ia i deea mesianismului religios, oe care s î n t lega te idei,le sale

social-religioase pozi tive,

�i

mişca rea

narodnică rus ă .

1 03

CAPITOLUL VI[

RUSIA Do s to i ev s k i a fost p înă în s tră fu nd ul sufletului rus şi scri i tor rus . Nu îl poţi imagina în afara Rusiei . Cercetîndu-l , poţi ghici s u fle tul ru s . El însu�i a fos t un mi s ter a l firii ruseşti, a acu mula t in sine to a te con tradicţiile acestei firi . Urmîndu-l pe Do s toi e vs k i, occidentalii afI[l Rusia. tnsă Dos t oievsk i nu a oglindit doar s t ru ct u r a sufletului rus şi a conştientizat-o, a fost şi ves t-h arul conş tien t a.} i dei i ruse şi al con ş ti i nţei naţionale ruse. In el s-a u răsfrint toate antinomi ile şi maladiile conşti i nţei naţionale. Smeren i a rusă şi supraes timarea , umanismul ne mărginit şi exclusivismul naţionalis t rus - toate le poţi des coperi în Dos toievski cînd se manifestă ca propovăduitor al ideii ruse. Atunci cînd, în cuvîntul de laudă către Puşkin, Dos toievski se a d resează ruş i lor cu vorbele : "Umileş te-te, omule mîndru " , umilinţa la care î ndemna n u era una simplă . Con sidera popo ru l rus ca fi ind cel mai smeri t , cel mai umil popor din lume. Cu to a te aces te a , era mîndru de u milinţă . Nu rareori ruşii se mîndresc cu u m il i nţa ,lor excepţională . Dos toievski con sidera poporul rus ca "popor-purtă tor de Dumnezeu", singurul " popo r -pur t ă t or de Dum nezeu " . însă o astfel de conştiinţă ex cepţional-mesianică nu poate fi numită c onş t i i nţă smer i tă . în tr-un astfel de popor rcînvie vechea s i mţi're şi conştiinţă de sine a poporului e vre u . La fel de ambiguă şi contradictorie a fos t relaţi a lui Dos toievski cu Europa. El a fost un adevărat patriot al Europei , al mari lor monumente şi a l relicvelor sale sacre, l ui îi aparţin cuvin te de veneraţie Î nchinate E u ropei pe care nu le-a spus nici li n occidental . în relaţia l u i cu Europa

se simte u ma n i s mu l nemărgini t al s pi ri tul u i rus , capaci tatea ru

s ul u i de a re t răi tot ce este măreţ în lume ca fiind al său . In acel aşi timp a tăgă dui t creş tinismul pop o a relor Eu rope i , a con

damna t la moarte în treaga Europă . A fost un şovin . Există

1 04

mul tă nedrep tate in judecăţile s a l e privind alte e tnii , de exem plu francezii, polonezii şi evreii . Intotdeauna conş tiinţa na ţională rusă a fost ori contes tatoare frenetică a tot ce e ru sesc, renegîndu-ş i patria şi pămîntul n atal, ori susţină toare extaziată şi exc1usivis tă a tot ce e rusesc, i ar atunci celelalte popoare ale lumii au reieşit ca aparţinînd de o rasă inferioară . Nicioda tă în conştiinţa naţională rusă nu a exis ta t cumpă tare, tărie lini ş ti tă şi fermi ta te fără isterie şi sfîşieri lăun t rice. Nici în geniul ei suprem, Dostoievski, nu există această tărie, această conştiinţă naţională spiri tual-masculină şi pe de plin matură . Şi în acest caz se sim te boala duhului naţional. Sufletul rusesc e configurat original şi se deosebeşte foarte mult de s tructura sufle tească a occidenta1ului . In Răsărit se deschide o lume uriaşă care poate fi opusă întregLi lumi occi den tale, t uturor popoarelor Europei. Oamenii sensibili din Oc cident simt perfect acest l ucru . li atrage misterul Răsăritului rus. Rusia este o cîmpie maies tuoasă , cu depărtări nemărginite. Pe faţa pămîntului rus nu sîn t forme trasate precis , nu există hotare. Nu exis tă varietatea complexă a munţilor şi văilor, nu există hotare care să delimi teze desluşit forma fiecărui lucru. Duhul rusesc prăpăstios şi dezlănţuit se revarsă în cîmpie, se pierde în infinit. Chiar şi în geografia pămîntului rus exis tă corespondenţă cu geografia sufletului rus. Configuraţia pămîn tului , geografia poporului se consti tuie întotdeauna în expresie simbolică a configuraţiei sufletului poporului , a geografiei su fletului. Intotdeauna, exteriorul este expresia interiorului , sim bolul spiritului. Iar întinderea pămîntului rus, nemărginirea sa, infini tul depărtărilor, elementarltatea sa informă constituie ex presia întinderii, nemărginirii sufletului rus, a depărtărilor in fini te, a dependenţei sale de informa forţă telurică naYională . Toate acestea sînt simboluri ale firii omului rus . Un popor nu trăieş te întîmplă tor în cadrul u nei anumite naturi , al u nei anu mite vetre. Există o conexiune interioară . Natura însăşi, pă mîntul insusi îi definesc orientarea de bază a sufletulu i . Cim ' piile ruse, r îpile sînt simboluri ale sufletului ru s . în intreaga configuraţie a pămîntului rus se simt dificultăţile pe care le are de învins omul pentru a domina aces t pămînt, a-I modela, a-I subordona culturii . Rusul se află în pu terea naturii , a pă mîntului său, în puterea s tihiei primordiale. Aceas t a înseamnă că in s tructura sufle tească a rusului forma nu e dominată de con-

105

ţinut, element u l t rupesc şi s u fle tesc n u e s tapllllt de spm t . I n îllsii�i configu ra ţ i a pil m i n t u l u i r u s s e s i m t e di ficu l t a tea a u to

Ji sciplinei spl ri tuale <l băşti nn� u l u i . S u fletul se împrăş tie în cimp i i nemc1 rgin i te , pri bege�te în depii rtu ri i n finite. Depărta rea , i n fi n i tu l inrîuresc sufletul ru s . Aces ta nu po a t e trăi În grădi t i n fo rme, subtil n u a n ţ a t cu l tLl l"<ll . EI tinde spre capă t , spre I i m i ti"l , de aceea ll U CU I1 0 11 ) te îng r<ld i ri î n forme a l e vieţi i , n i ci con t u ruri � i lim i te care s[l-1 d i sciplineze. D u p ă s ta rea s a fundamentală ş i d u pă nttm inţe [!ces t s u fl e t e s te apocalip tic. Es te ex t rem de sensi bil la cu ren tele m i s tice �i apocl lip tice, n u s e transfonml Î n t r-o ci wdeUi ca s u fle tul eu ropea nului , n u s e bli ndează cu discipli neI religioa să �i cultural ă . Su fletul ru s c Jcschis spre toa te z[nile, n[lzu ie�te spre zariştea sfî rşi tului is toriei , se desprinde cu lI ş ur i nţtl de pi"i mînt ş i su rvolează de păr tă rile infini te . 1n aces t s u fl e t exi s tă o înclinaţie spre fH tăciri i n spaţi i l e i nfinite �de p{1ll1 i n tului rus . I n s ufici e nţa formei , slă bici unea d isciplinei generează un ins tinct de conservare insu ficie n t , rusu l se a u toni miceşte cu uşu rint� , a rzînd pe propri ul rug. Sîn t rem a rcabi le cuvin tele spu se de Andrei Be1 î i î n tr-o poezie înch i n a tă Rusiei : �� Picri î n spaţ i u , p i e r i ,

Rusie, R u s i a mea" .

Sufle t u l rus e capab i l S ,-I a ti n ge} bea t i tudinea morţi i . Pre ţ uieş te puţ ine lucruri , <ldertl C l i tărie la �i mai puţine . Nu e legat de c u l t ură , n u e la fel de i ncă tuşa t de tradiţie ca su fle tul ves t-eu ropcan . Rus u l su porti"! din calc-a fară Je llşor criza cul t u rii , necunoscind îndi adevH ra tul chip al cul turi i . De aici re zultă nihilismul ce-l caracterizeaztL EI ren u nţă uşor la ştiinţă �i artă , la s t a t �i econ o m i e , se rH zvră teş te i mpo triva valorilor mo� teni te şi ti nde că tre domeniul inaccesibilului . S ufletul fUS e capabi l de experime n te md icale, insoli te pentru sufletul eu ropean , care e zăgăzu i t 1n l i m i t e prea leg a t de t r a d i ţ i e Numai sufletul rus a pu tu t su porta experi mentele spirituale desfă � ur<l te de Dos to i c\' sk i . Dos toiev s k i a s t ud i a t posibili tăţile infi n i te ale s u flc t u lu i . Formele � i l i m i tele s u fletului vcs t-european , coeziunea cul turală si tă ri a sa rat ională s-ar const i t ui i n obs ta4 cole pentru s tuJii J� acest gen . ia te} de ce pe Dos toievski ni-l pu tem î nchipui doar i n Rusia , numai sufletul rus poa te să fie acel m aterial pe ca rc s[l-şi Jcsll v î rşC'Jsctl revelaţiile . ,

106

• ..

Dos toievski a fost un n a rodnic original , a m ă r t u rI s I t şi a propovădui t n arodnicismul religi o s . Narodnicismul c fructul ori ginal al spiri tului rus, nu exi s t el î n Occident. E un fenomen pur nl sesc . Numai în Rusia se poa te întîlni con traponderea ve�nică în tre " i n tel ighenţie�' şi " norod " , idealiza rea " norodu lui" ajungînd pînă l a preamărire a servi lă a virtuţi lor aces tuia, cău tarea în " norod " a adedi ru lui �i a l u i Dumnezeu . Narodn icis mul a fost Întotdeauna semnul slii biciu nii pă turii culte din Rusia, a l l ipsei u nei conş tiinţe ferme a menirii acesteia. Rusia s-a cons ti tui t Într-un s ta t al muj icilor, nep ri m i tor şi întunecat, condus de u n tar, cu clase sociale prea puţ i n con tu ra te , cu o su pra structură cul tural[l infimă şi slab dezvol tată , cu o hiper trofiere a apara tului ohranei . O astfel de s tructura re a socÎe t fiţii ruseş t i , s tructurare diferenţia tă profund faţ-ă de societatea eu ropeană, a dus la fap tul că elita cultu rală s-a simţit nepu tincioasă în faţa s t i h i ci populare, a oceanului î n negura t popula r . Crepusculu i e u l tural a resimţi t pericolul de a fi î nghiţit d e aces t ocean. A fos t susţi nut de Pu tere, dar nu pentru necesi t a tea u nei culturi superioare a poporulu i . Pu terea ţaristii , sanc ţiona tă religi-os în conş tiinţa poporului , pe de o parte protej a sfera cul turală de obscurantismul maselor, pc de alta o perse cu ta. Aceasta se simţea ca în ch i ng i . In secolul al XIX-lea, con ş tiinţa eli tei culturale, care la un momen t dat a lua t numele de "intelighenţie " , a deve n i t t ragică . Aceas tă coş tiinţă es te pa tologică , n u are ni mic viguros în s in e . Elita cul turală , neavî n d tradiţii cultu rale pu ternice în is toria rusă, nesimţi ndu-se î n le g[l tu ră organică cu restul societăţii, cu clasele puternice, mîn dre de măreţul lor trecut i s toric, a fos t aşeza tă Între două s tihii ale i s toriei ruse - s tihia pu teri i ţari ste şi s tihia " noro dulu i " . Din ins tinct de conservare spiri tuală , eli ta cul turală a începu t să idealizeze ba unu l , ba celălalt eleme n t , ba pe amîn douel , a incepu t să-şi cau te în ele puncte de sprij i n . Deasupra Î n t uneca tului hău popular, i m ens precu m oce<wul , această el i tă .lre senzaţia Î n tregii sale n epu t i n ţe, a a meninţării perfide de a fi î nghi ţ i tă de nea n t . As tfel , eli ta, redcnumită după venirea raznocintilor 27 " i ntel ighenţie " , a capi tula t în faţa hăului popu lar şi a î ncepu t să se î nchine tocma i acelei s tihi i care

107

ameninţa să o devoreze . "Norodul" se înfăţişa " in telighenţiei" drept o pu tere misterioasă , străină şi seducătoare. In popor este ascunsă taina vieţii adevărate, într-Însul exi s tă adevărul ade văra t , exi s tă Dumnezeul pe care-l pierduse elita. " Intelighenţia" nu s-a simţit s t ratifica tă organic în viaţa rusească , şi-a pierdut integritatea, s-a MIp t de rădăcini . I n tegri tatea s-a păstrat în "norod " , "nordul" ducînd o viaţă organică şi cunoscînd ade vărul nemij loci t al vieţii . Eli t a nu are suficientă putere pentru a-şi recunoaşte mis i a cul turală în faţa poporului , datoria de a lumina întunericul s tihiei populare . Elita cul turală s-a îndoit că este purtătoare de lumină , nu a crezut în adevărul propriu , a lăsat pradă îndoieliIor valorile absolu te ale cul turiL Această a ti tudine m anifestată nu a pu tu t duce Ia înfăptuirea unei ade vărate misii cultu rale . Adevărul culturii a fos t supus îndoielii religioase, morale şi sociale. Cultura s-a născut în neadevăr, a fos t cumpăra tă cu un preţ mult prea scump care Înseamnă ruperea de viaţa poporului , încălcarea integrităţii organice. Cul tura reprezin tă culpa în faţa " norodului " , părăsirea şi uitarea aces tuia . Sentimen tul culpei a urmări t intelectuali tatea rusă de-a lungul în tregului secol a'l XIX-lea şi i-a subminat energia crea toa,re. In " in telighenţia" rusă nu a existat conş tiinţa valorilor �bsolute ale culturii , a dreptului absolu t de a făuri aceste valori . Valorile culturale sint supuse dubitaţiei morale şi sus pec tate. Faptul caracterizează cum nu se poa te mai bine narod nicismuI ru s . Adevărul nu este cău tat în cul tură , în realiză rile ei obiective, ci în popor, in însăşi vi,aţa acestuia. Viaţa religioasă nu se prezintă ca o cul tură a spiri tului, asemenea unui element primordial organic. Caracterizez aki principiile de bază ale narodnicismului rus fără să ţin seama de diferite direcţii şi nuanţe . In realitate, narodnidsmul se scindează mai întîi in religios şi în materialis t . Insă în narodnicismul ma·terialist, care e opera eli tei cultu rale, se ascunde aceeaşi psihologie ca şi în cel religios. La soci aliştii narodnici există aceleaşi trăsă,turi ca şi la narodnicii slavofili. Aceeaşi idealizare a poporului , aceeaşi suspectare a cul turi i . Uneori , În tre extrema "dreaptă" şi " s tingă " , există uimi toare coincidenţe caracteriale, î n ele s e ascund ace leaşi elemente ale "sutelor negre " , duşmănoase culturii . Una şi aceeaşi maladie a spiritului naţional se dezvăluie la poli opuşi. Pes t e tot există aceIaşi caracter închis şi imatJUr aflat la baza individului, l ipseşte acea cul tură a răspunderii şi cinsltei

1 08

individuale. Exis tă aceeaşI Incapacitate în faţa au to n om IeI spi r i tu al e , aceeaşi nerăbdare, nu o cău tare în sine, ci î n afara si n el ui . Lipsa cav a l eri s m u l u i în istoria rusă a avu t urmări fatale p en t ru cuJtt ura morală . "Colectivismul" şi " ecu m en i smu l " rus au fos t socotite drept factori de sup eri o ri t a t e ai poporu l u i rus, superioritate care-l înalţă d e a su pra p opoa re lo r E u rop ei . t ns ă in re al it ate asta înseamnă că personalitatea, spi ritul indiv i dual î ncă nu s-au d eş tept a t suficient în poporul rus, per sonal i t Me a este mult pre a împovărată de elem e n t u l natural al vieţi i popu lare. De acee a conştiinţa narodnică a pu tu t s ă simte! adevărul şi pe Du m nez eu nu în individ, ci doar în popor. Ce �ns eam nă " n oro dul " pentru conştiinţa narodnică , ce re pr.ez i ntă aceas tă putere misterioasă ? Însăşi noţiunea de " norod " este imprecisă şi a re caracter a'l eatoriu . "Norodul" în sen s u l predom inan t al c o nş t ii n ţe i narodnice nu înseamnă naţiooea ca o rg an is m unic, în care sîn t cu p r ins e to a te cl asele , toate pă tu rile sociale, toate gcneraţiHe, i n telec t u a l ul şi nobilu l, dar ş i ţăranul, com e rci a n t ul şi bur gh ez ul , de a s e meni , mundtoruI. tn acest caz cuvîntul "norod" nu are sensul său o n tolog ic şi sin gurul au ten tic , ci are, în p ri mu l rînd, un sens social, de olasă . " Norod" s în t cu p recă dere ţăranii şi muncitorii , clasele infe· ri oa re ale s oc i e tă ţi i, care trăiesc din munca fizică . De aceea n obi,l u l , indus triaşul sau comercian tul, savantul, scriitoruJ sau ar ti s t ul nu reprezintă " norodul" , nu sînt p ărţi organice ale aces tuia, ei sînt o p uş i " no ro du l u i " , ca " burghezie" şi " int eH. ghenţie" . în narodnieismul de " s tînga", revoluţionar şi mate· ri ali s t , a fost potenţat Ja maximum înţdesul de cl a s ă al noţiunii de " no rod " . Este însă uimitor faptul că şi î n narodnicismul religios şi în slavofilism exis tă acest înţeles de clasă al noţi un i i de "norod", în contradicţie v ă di tă cu direcţia orga nică a con ştiinţei slavofile. Şi pen tru slavofil, şi pen tr u Dostoievski, ,,00· ro i" este în p ri mul rînd ţărănimea, cI1eştinii, m u jici i . Pentru aceş ti a elita culturală s-a rupt de popor, e an ti pod ul " norodu· lui " şi 'adevăruJui aces�uia . Adevărul s e află în muj ici , nu în nobi li sau intelectuali. M ujici i păstrează intactă credinţa ade v ăra tă . Elitei cul turale îi este luat d rep tul de a se simţi parte organică a poporu l u i , de a descop eri in sine elementu l primor. dia! popular . Dacă sînt nobil sau negu stor, savant sau scriitor, ing�ner s'au medic, nu pot să mă sim t drept "norod" , trebuie să percep " norodul" ca un fen omen mis terios, opus si nelu i , în 1 09

Ltţa. că ru ia trebuie stl mă î nch i n ca la n i şte moaş te pu rtă to<lre Je adevă r suprem . Raportu! imanent cu " norodul " şi cu t o t ceea c e e s t e popular nu e posibil , relaţia rămî ne t ransceden tală . "NoroJ " Înseam ml în primul rinu un al t eu , opus m ie, în faţa di ru i a mă închin . El i nc1u Je în sine "adevel ru l " , care nu există în m i ne �i pen tr u care s î n t cu lpabi l . lns[l aceas ta este o conştiinţă de rob, dependen tă spiri tual, fără o valoare spi r i tua l ă proprie . "Narodnicismu l " fals Jos toievskian se af.1ă i n contraJicţie c u m i nu natele cuvinte ale l u i Versilov l a adresa nobilim i i ruse. " l ţi repe t Cel nu pot să nu respect caH t a tea mea de nobil . La noi s-a creat în decursul veacurilor u n t ip Je om care reprezin t ă civi l i z a ţ i a superioară , cu m nu găse � t i în lumea î n t reag.:l - t ipul omului care s u feră pen tru toată omenirea. Aceas ta este o trăs{t tur[l t ipic ruseasc;l şi se î n tî lneş te uoar i n p[t turile s uperioare , cele m a i cul te ale poporului ru s , d i n care f a c �i eu parte, prin urmare o poseJ şi eu şi sînt mîndru de aces t lucru , fi inde<l ·acest tip de om reprezintă v i i torul Rusiei . Poa te că nu si ntem dec î t o mie Je oameni, dar n-are a face lbdi sîn tem m a i mulţi sau mai puţi n i , importan t e că toatii Rusia a trel i t p îne! acum nu m a i ca sii producă aceastcl m îne! Je oamen i " . Geni ile ruse, în cu lmea vieţii lor spiri tuale şi crea toare, nu au rezis t a t Î ncercă ri i supreme a l ibertăţii spiri tului. S-au speria t de singură tate şi s-au arunca t în fu ndătur a vieţii populare , sperînd să gă sească .ls tfel adevărul suprem . Marii oameni ru ş i nu n u patosul escaladării înălţimilor. Se tem ue singu ră tate, au sen timentul abanuonului , al frigului absolu t, caută cul tura vieţii populare colective. Prin acestea se deosebe�te geniul rus Dostoievski , de cel european - Nietzsche . Tols toi şi Dostoievski nu se m enţi n Ja în[dţime, descin d i n altă zonă , îi atrage în t un ec a t a şi nepă trunsa s tihie po pul a r ă . A ici nădăj du iesc ei să găseilscă adevărul , nu î n ascensiunea piscu ri lor. La fel au ginJit ş i promo torii conştii nţei naţionale - slavofilii. Ei se găseau la înălţimea culturi i eu ropene, erau ru � i i cei mai culţi . Cultura - a u î nţeles ei - poate să fie doa'r naţională şi prin aceas ta sînt mai apropia�i de Apus deci t aşa-zişii "occi dentali" . î nsă au capi tulat în faţa s tatu tului m ujici1or, s-au ded a t nean tului mujic. Nu au găsit în sine forţe să-şi apere adevărul , sel-l dezvălu i e î n profu nzime ca n a ţ i on al şi general-popular, ş i au clacat p e drum prin inţelegrea " norodulu i " c a ţărănime, opus,i el i t ei cul turale . Această î nţelegere a avu t consecinţe fatale -

110

pentru cu no aş t erea de s i n e n�ţionaIă . In narodnicisl11ul ne re l igios, de s tînga , au germ i n a t seminţele funeste ale sensulu i de oLasă al "norodului·' . Abisul uint re " i n telighenţie" şi "no rod" s-a a d i n c i t )i legali za t . C onş t i i n ţ 'l naţională a deveni t i mpo sib ihl , po s i b i l�l s-a ar5 tat a fi d o a r conştiinţa l1arodJ1idi. în tre t im p , in sL lvofi l i s m , s-au pus bazele u nei înţelegeri orga n ice a " norod u l u i H ca n'lţiune, ca o rgani sm mis tic. D ar f?i sla vofiJ i i au căzu t pradă m a la d iei eHtd cu l t u ra l e . Această boală îl paşte şi pe Dos toievsk i . M,lrx i smul ,1 descompus noţiunea de " n o 1'oo " în cl,lse � i , a s t fel , a da t o lovitură conştiinţei na rodn ice, apoi , înstl , el î n suşi a c u noscu t o regenerare n a rod n ică .

�-r

Narodn ici smul lui Dos t oiev s k i es te de o factură deosebi tă. E , mai întî i , u n narodni cism r el ig i os . Şi sl avofilii mărturiseau un n aro J nici sm rel igios . Ko�elev spu nea Ci.l poporul rus e fru mos n u m a i în ortodoxie, a l tm i n t e r i e parş i v . SlavofiHi credeau 6i poporul rus e ccI mai creşti n , s i ngu rul popor creştin din lume. Ins�l c red inţ <l religioas{l a lui D os t oi e vski în poporul rus

ţ i ne ue a.I tă epodl . Slavofi l i i si mţeau în ctl păminvul ferm sub E ra u oameni care se î n fruptascră d intr-un trai confor tabi1 . Cunoş teau incă tr<1 inic i ,l v ieţi i fără grij i a m o ş i erilor ru)i , crescuţ i la con ace şi rtlma � i toa tă viaţa proprietari la aceste "cuibu ri de nobi-li"' . N im ic catas trofic, nici un fel de premon i ţ i i ale unui vi i t or apocaliptic nu-i în f i ora in bl<lj ini ta tea lor. Dos toi evski aparţine cu totul epocii unei viziuni ca t::ls t rofice asupra lum i i , u ne i epoci î n dr ep t a te cu faţ,l spre Apo calips ă . Con ş t iinţa sa popu la r ă şi m i s ion a ră devine universală, aures îndu-se des tinului î n t regii lumi . în comparaţie cu Dos to ievski , sbvofili i erau provincial i . Relaţia lu i Dostoievski cu Eu ropa este esenţial diferit{l faţă ue a slavofi lilor, cu m ul t mai complexă �i tensionată. Ş i r e l aţi a cu i s tori a rusă este aha . Dos toievski nu e s te î nclinat să i d e alizeze exclusiv Rusia de dinain tea lui Pe tr u cel Mare . El ac oru ă o mare import anţă PetersbUll' �lllui şi perioildei de duptl Pe t ru , e scrii tor al acestei perioade. Il in teresează de s t i n ul omului în Rusia petersburgheză, expe rienţa t r a g ic ă a pelerin u l u i rus rupt Je ţărîna natală. 11 urmează astfel pe Puţ k i n . Ca racterul spectral al Petersburgulu i , surprins

picioare.

111

cu geniu , îl atrage în mod deosebi t . Ii sînt cu totul străine viaţa moscovită a moş i er ilor şi traiul ţărănesc. E ocupat excl us iv de "in telighenţia" din p e ri oada petersburgheză a is toriei ruse . A t răi t cu un picior în vîl toarea vii toarel or ca tastrofe pe care le-a presimţit . E scriitorul epocii în care a incepu t revolu ţ i a interioară . Dos toievski nu a fos t slavofil în sensul trad i ţional al acestui cuvîn t, dUp {l cum nici Kons tan tin Leontiev nu a fos t slavofil. Ei sînt oameni de altă formaţie . SlavoHlii nu erau în2X!'straţi cu dinamismul extraordinar al lui Dos,toievski . In ,, ]u I1n al ul scrii torului" af.1ăm o s erie d e opinii negative despre slavofili, uneori chiar nedrepte : "Slavofilii au o rară capaci tate de a nu-i recunoaşte pe ai lor şi de a nu înţelege nimic din realitatea con temporană " . Dos toi evs ki îi apără pe " occ i den tal i " ca pe o contrapondere Ja slavof1IL "La « occiden tali» nu există pa rcă acel a ş i instinct al spi,r it u l u i rus ca la sla vo fili ? " . " Voi a m numai să ev id enţ i ez cîteva elemente hi merice ale slavofilismulu i , care uneori ajung pînă la necunoaş terea celor proprii şi pînă l a totala contrazicere a realităţii. Aşa încî t , în orice caz, occidental.ismu1 a fost totuşi mai rea list ca slavofil ism ul şi, cu toate greşel ile sale, a mers mai de parte, cu rsul mişcării a fos t totuşi de partea sa, in t imp ce slavofilismul nu s-a mişcat nici c-o şchioapă din loc, ba chiar şi-a făcut o onoare din asta. Occidentalismul şi-a pus cu curaj întrebarea capi tală , a s ol u ţ ion a t - o suferind şi, prin autocunoaŞ tere, s-a întors la ţărîna n ata l ă şi a ap roba t coeziunea cu fun damentul popular, salvÎndu-se în başt ină . Din partea noastră constatăm doar faptul ca atare şi credem cu tărie că nu se poate pune în aplicare o Întoarcere, conştientă sau nu, la ţărîna natală, slavofilii p articipî n d foarte pu ţin ,ta acest lucru sau chiar de loc" . Dostoievski a p re ciază pe occidentali pentru ex p erien ţa lor, � n t r u conş tiinţa mai profundă şi pen t ru dinamis mul voinţei. Il frămîntă f aptul că slavofilii au apucă turi boie reş ti , situÎndu-se dincolo de s u ferinţe le vieţii , tn afa ra Htera turii, şi p rivind la toa te de sus. Pe n t ru Dostoievski "copiii ruşi", a teiştii, socialiş tii şi anarh i ş t ii sînt fenomene ale spiri tul ui rus . Şi li teratu ra "occidentaIă" e un fenomen al spiritului rus . Dos toievski se p ronunţă pentru real ism , pentru realismul tragic al vieţii împotriva idealismului slavofililor. El a î nţeles cursul mişcării sp iri t ua le care s-a petrecut în Rusia. tn con ş t ii nţ a sa profetică a dezvălui t natura mişcării şi a ară t a t cum-

1 12

pl i te le limite pînă ,la ca1"e ac e as ta poate aj unge. El s-a situat de parte a punctului de vedere al experienţei spirit uale, a l ne cesi t ă ţ i i î ncercă ri i sp i rit ulu i . Slavofilii contemporani lui , aflaţi la a doua generaţie, au înce t a t să mai înţeleagă mişcarea , se temeau de orice experienţă . Sî n t punc te de vedere asup r a v ieţi i co m plet diferite. Co n cepţi a privind "ţărîna n a t a:l ă " la Dost o ievski este ma i profundă ca cea a slavofililor. Dostoi'�vski vede pămîn tuJ rus în s t ra tu ri le sale cele mai adînci, care ies la iveală după cu tremure şi r u p tu ri de scoarţă . Nu e s te vorba de stra tul superficial, ci de cel ont o l ogic , de cunoaş berea spi ri t ul ui popu l ar pă truns în adîncul adîncurilor fiinţei. * *

Este extrem de i n t ere s an tă relaţia lui Dostoievski cu Eu ropa. Din acest punct de vedere sîn t in teresante cu vin tel e lui Versilov în c a re Dostoievski a semănat u nele dintre cele mai afectuoase g I nd uri proprii referi toare la Europa. Multe diil.1 ideile sale sînt puse în gura lui Versilov. Rusul e om universal şi cel mai liber om d i n lume. "Noi sîntem o ameni liberi , iar ei (europenii) nu. P e 'a tu nci , în toată E u ropa , eu , cu melan colia mea rusească , era m si nguru l om liber ( . . . ) . Fiecare franţuz e în s tare să se pună nu numai în slujba Franţei , dar şi a ome nirii întregi, Însă numai cu condiţia să rămînă cî t mai fran ţuz ; faptul se referă în aceeaşi măsură la engl ez şi la neamţ. Singur rusul a ajuns încă de pe acum, adică cu mul t Înainte de a se face bi lanţul gener aJ , să se simtă cu atît mai rus , cu cît e s te mai european . Aceas ta este cea mai cara cteri s tic ă trăsătură naţ io nală care ne deosebeş te de t oa te celelalte popoare, pe ca r e n-o gă s'eşt i Ia n i ci un alt popor. Cînd mă găsesc în Franţa mă simt francez, între nemţi mă simt neamţ, cînd iau co n taot cu vechea civilizaţie greacă mă simt grec şi tocmai at u nci sînt mai rus ca oric î n d , fiindcă devin exponen t ul principiului fu n d amental al gî n d irii ruse". "Un r u s ţine tot a t î t de m u l t la Europa ca şi Ia Rusi a , fiecare piatră de acol o îi este dragă şi o preţuieşte. Europa a fost d i n totdea u n a patri a noastră , la fel ca şi Ru si a , ba c hi a'r mai mult ! Nimeni nu poate iubi Ru s i a mai muJt decît o iubesc eu , totuşi niciodată nu fi-a mustrat conştiinţa pentru că Veneţia, Roma , Pa ris ul, comorile ştiinţei şi artei lor

1 13

şi toa t a is toria lor îmi s i n t mai d ragi decî t Ru si.l . 0, ru ş i lo r le sî n t nespus de s c u m p e aces te vechi m on u m en t e s tr[l ine, aceste minuni ale lumii lui Dumnezeu , aceste rămăşiţe a-le u no r mi racole divine , d a , nouii ne si n t ch i a r mai scumpe decî t lor ! ( . , , ) . Singurii R us i a nu tră i e şt e pen tru si ne, ci pen t r u o idee, �i tre buie să recunoşti, d r a gu l meu , cI t de sem n i ficativ e fap tul cii de aproape o s u tă de ani R u s i a pune i n t e re s el e Europe i mai presus de ale ei ! " . As tfel de cu vin t e nu le-a r fi p u t u t spu ne nici un slavofil . Acest mo tiv se repetă şi 1.1 l \'an K a ra ma z o \' . "Vara să merg în Europa ; cu toa te că �tiu că v o i merge i n tr-u n cim itir, ins[l în cel mai scump c i m i t i r - a s ta e. I m i sîn t dragi morţ i i de-ilcoJo, fiecare piatră de asu p r a lor gl<1 s u ieşte de c l oco t i t oare a vi aţă tre cu t ă , de credinţa pă timaştl în fa p tă , in adevăr, în luptă , în ştiinţă , incî t ş tiu de pe acum că vo i cădea la p el mîn t , voi să ru ta aceste pi e t re ş i voi plînge deasupra lor, fiind î n a c el a ş i timp con vins d i n toa tă i nima că a co l o e s te un c i m i t i r şi nimic al t ceva " . Aceleaşi l u cr u ri se r epe t,! în " J urn a l u l scrii torului" _ " E u rop a - ce lucru sfînt şi grozav, E u ropa ! O, c uno a ş t e ţi oare, d omn ilor , cî t de s cu mp ă ne e nouil , v is ă t or il or slavoHl i , după dumneavoastră , d uş m a ni ai Europei , E u ropa , ţ a r a « mi r ac ol elor sfin te ? ». Ş tiţi o ar e cît de d ragi ne sînt ace s te « mira cole» ş i cî t iubim şi cins t i m, mai mul t decî t pe fraţi , acele m a ri neamuri care o p op u l ează , �i tot ceea ce es te măreţ şi m in una t săvîrşit în ele ? Ş tiţi oa r e cît de mu l t ni se s trînge inima şi cu cîte l a c r i m i ne c h i n u i e şi ne frămîntă des tinele ţărilor ce o al c ă tu ie s c , cum ne sperie no r i i ameninţă tori Cilfe tind tot mai mu l t să î n neg re as c ă orizon tul ? Nici o d a tă , dom n i lor, voi , e u ropen i şi occi d e n ta l i , nu aţi iubi t Europa ca noi , visă torii slavofiIi, consideraţi de voi du şmanii tradiţionali ii .

Nu au afirmat ace s te lucruri nici sbvofi lii, n ic i occidentalii . S ingu r Konstanti n Leontiev, Cill'e n-a fo s t nici s l avo fi.l , nici oc cidental , a p u tu t să spunel despre trecu tul Europe i cuvi n te ase mănă toare. Gînditori i re l i gi oş i ruşi de genul l u i Dos toievsk i şi Leon tiev nu au neg a t marea cul tur,1 il Eu ropei occiden tale. Au venera t-o ch iar mai mul t decî t con tempo rani i europen i , ��are au nega t civilizaţia europeană contemporanCl , spi ri tul ei I,bur ghez " , au dem ascat trildarea vechii eul tu r i europene.

1 14

mari lor t radi ţ i i

�i precepte a1e

Opoziţia Î n t re R u s i a ş i E u roP,l a fos t pen tru muJ ţi gî n di . tori şi scrii tor-i r u � i o con tradi cţie î n t re dou[' spiri te, între două t ip uri d e cultură , o form{l a luptei spiri t u l u i cu tendinţele ci· v i l i zaţiei moderne, care t i nd s<l î n n[lbu �c spi ri tul . SIavofi lismul a fos t o a bera ţi e sui-generi s a cor: � t ii nţei . Î n l u me se confruntli douCt s pi ri t e şi i ncepe să c î� t i g e teren s p i r i t u l civilizaţiei bur gheze, ca u rm a re a trădi.l r i i h;lze!or cre � ti n e ale cul turii . Spiritul m a teri a l i s t p r e d o m i ntl asupra ce l u i rel igios , cătuşele ferici rii pă mî nteşti înch id porţile ceru l u i . Aceas tLl este te n d i nţ a civil iza· tiei con temporane . Fap tu l a ieşi t în evidenţă în pri mul rînd la popoa rele Eu ropei . Pe ru ş i i-a sal va t " tă ră gă narea" specifică . Ş i , i a t<l , s î n t ten t a t s �l cred dl tendinţa civ ilizaţiei con tempo· rane nu a re pu tere a s u p r ,l Rusiei şi popo ru l u i rus , c,ne trăieş te în alt � pi r i t , şi c,l această tendi nţă es te un fenomen al acei· dentului, al popoarelor Europei . Dil'ccţiile religioase ale cuge ttl ri i si li ter.l t urii ru se au î mbrăca t h a i n a sl avofilismu l u i . A fos t o rea �ţie de apărare , G e rm a n i " i n c e p u t u l u i d e s'"xoJ a l XIX-.Jea , epoc[l a m arelu i avi n t nI idea l i smului �i romantismul u i , a trecut printr-o s tare de spiri t si m ibră , a tră i t o cunoaş tere de sine asemănă toare . Spiri t u l ideal i s t , dispozi ţ i a rom an t ică , prepo n de r<.:nţa intereselor superi oare cul turale s-au afirmat ca spi rit ger· m an , s tare de spi ri t germ anil , ca interese g er m an e în opoziţie cu dil"�cţia nespiri tual�l a " Occiden tu l u i " , Fr anţ a şi A nglia . Aces tea au fos t Î n so ţ i t e de avintul extraord i nar al ccnştiinţei mes ia· n ice germnne. A p o i Î ns[l Germ ani a a luat-o pe calea m a t eri a l i s m ului pur, trăd îndu·şi chemarea înal t spiri tuaI[l . L up t a edor două s p i r i te, a celor două t ipuri de c u l t u r ii , reli gioasă şi ne religioasă , a fos t î n totdeauna i m anen tă Europei occiden t ale, s-a purtat pe teren e u rop e a n . Roman t ic i i ş i simbol iş tii francezi , ca· tol ici i francezi ai secol ul u i al XIX-lea , ca Rlrbey D'Au revilly, Villiers de L'Isle Adam, Huysman s , Le o n Bl oy , s-au împotrivi t cu întreaga fi inţă şi p r i n des tin ul lor zbuciumat spiritului pre· do m i n a n t a.1 s ecol u lu i , a l tfel spus civi lizaţiei eu rope ne şi fran· ceze a seco l u l u i al XIX- l e a , care i-a m i h ni t b fel de mul r pre cum pe D os t o i ev s ki şi Kons t a n t i n Leo n t iev i-au Întris t a t slavo fili i . Şi ei s-au a d re s a t d't tre evi timpu rii ca s p r e o patrie spi. rituali L Fe no m e n u l Nietzsche, cu visul pă t im aş al u n e i culturi t ragi ce , dioni siace , a co n s t i t u i t prot es t u l p a si on a t �i îndurerat î mpotriva spiri tul u i civil izaţiei europene ce t riumfa . Aceas tă tem�l este u n i \' e rsa ltl ş i nu poa t e fi înţeleas;l ca :l n t ago n i sm întl"C 115

Rusia şi Europa, între Ră sărit şi Apu s . E o opoziţie a două spirite, a două tipuri de cul t u ră în in teresul Europei , dar şi al Ru si ei în Apus, dar şi în Ră sări t . Marilor gîndi tori şi seri· hori ruşi, care au av u t o gIndire origin3lă , le-a fos t dat să per· ceapă fenomenele cu mai mare acui tate decî t occidentalii . Chiar şi Herzen 28 a avu t o percepţie superioară celei europene din anii '40 . Insă de aici nu trebuie să t ra gem concluzia că aces t curent mondial al civilizaţiei contemporane, spiritul nereligios nu ,

va fi victorios . în general , spiri tul va fi în descreştere . In Rusia au venit marxiştii şi au avut succe s . Şi aici are l oc ,l upta intre două spiri te, în tre două tipuri de cul tură sau , mai precis, între spirit şi cei care duc spiri tul adevă l'a tei cult uri şi civi.lizaţii la degenerare şi ex tincţie. In Rusia nu poate domina nici spi ritul , nici cultura. Pun pe acelaşi plan spiritul şi cul tura, ba , ma i mul t , le i denti fic, căci cul t u ra es te spirit prin natura ei . Civilizaţia poate să nu fie spiri tuală, cultura însă a fos t intot· deauna [legată de datina sfîntă, de cultul strămoşilor. Dosto. ievski a s imţ i t cel mai bine dualit atea vremurilor ce vor urma , creşterea spiri tului a n tihristic. A descoperit concrescenţa gata să se spargă a aces tui spiri t chiar In Rusi a . în u l tima peri oadă a vieţii sale, Leontiev pierduse speranţa că i n Rusia se v a ivi un nou tip de cul tură , opus celui generat de civilizaţia euro peană şi apropiat de vechj]e culturi înfloritoare ale Europei. Deznădăjduit şi văzînd în Rusia t riumful procesului egali tarist mondial, egalitarism p e care-l ura , a ros ti t cuvinte aspre precum că pe Rusia o aşteaptă o s ingură misie religioasă - naşterea din miezul ei a Antihristulu i . As tfel s-a dezagregat singură ideea narodnicismului reli gios sub lovi turiLe ucigătoare 'ale is toriei . Iar d e stinul ideii mes·ianice ruse s-a Î ncheiat tragic. * *

"Dacă vrea să se des tăinuie, orice popor mare trebuie să creadă că s alvarea -lumii se află in el �i numai în el , că a apă'rut pe lume pentru a sta în fruntea popoarelor, a-i uni pe toţi laolaltă şi a-i duce la unison spre finalul predestinat tutu ror" . As tfel form ule ază Dostoievski în "Jurnalul scriitorului" necesi tatea unei conş tiinţe naţ ionale mesianice. într-o astfel de conştiinţă mesianică lipseş te dintru început exclusivismul na·

1 16

tional, c arac te rul parti cul ar naţionaL Conş tiinţa mesiamca a po porului este universală . Poporul mesianic es te chema t să slu jească salvării tuturor popoarelor, a întregii lumi . Tocmai această cauză este pusă de Dostoievski în faţa popo ru lu i rus , popor purt ă tor de Du mnezeu . 11esianismul nu Înseamnă naţionalism. �1esianismul presupune o a ri e mult mai î n t insă decît naţiona lismul. în el nu exis tă o afi rmare de sine excl u s i v naţională. Slavofilii au fos t , în mare măsură , n aţ ionali ş t i prin conştiinţa lor. Au crezu t că p op oru l rus deţine un tip superior de cultură creş tină . însă nu au pretins că poporul rus trebuie să salveze toate popoarele ş i întreaga lume, să dezv ălu i e adevărul uni versat Dos toievski descoperă în geniul a t otcuprinzător al lui Puşkin caracterul u n iver s alis t al s piri tu l ui na ţion al rus . Il fra pează Ia Puşkin "capacita tea compă timirii u ni'Versalle şi a trans figurării În geniU'1 altor naţi i , transfigurare aproape desăvîrşită . Aceas t ă capacitate este întru totul necesară , naţională, iar Puş kin o î mparte cu întreg poporul" . In contradicţie cu sIavofilii, d afi rmă că " năzuinţa noas tră către Europa, cu to a tă înfc carca şi extremi smul ei, în afară că a fost Jogic ă şi ra ţion al ă în fundamentul ei, a corespuns perfe ct cu î nsă ş i năzuinţa spi ri tu'I ui p opul a r , iar, la urma urmei , că a re indiscutabil un ţel s u peri or " . "Sufletul rus , geniul poporului rus poate că este cel mai predispu s , comparati v cu altele, să înglobeze în sine ideea uni r i i t u turor oamenilor, a iubirii frăţeş ti " . Dos to ievski dezvă luie s ub t i l că hăIădui ren , cău tarea nel in iş ti tă şi fără is tov a su fletu l ui , este un fenomen adînc naţiona l , un feno m en al spi ri tului naţi onal rus . " în Aleeo, Puşki n a aflat şi evidenţia t pri beaguI rus , neferici tul peleri n al pl a i u l ui natal " . Creaţ-ia lui Dos toievski e î nchi n at ă în în tregi me des tinului acestui pelerin, soarta lui pasi on î nJ u - 1 în mod deosebit . Au tohto nii , cei legaţi de g l i a natală, oamenii păm î ntulu i , nu l-au i n teres a t . "Pelerinul ru s are neapărată nevoie de fericire a mondia.}ă ca să se lin iş tească , altfel nu se îm pacă " . în aces t mod, sp i ri tul universalis t al poporului rus se dezvăluie în sihăs trie şi pribegie. Şi în acest caz , ideile lui Dos toievski sînt antinomice, antinomia re zult i nd din di-n amismul ideii , care nu acceptă nimic st a t ic, stag nant. Pc1erinuJ rus s-a desprins de ţărîna s trămoşească . De aici rezul tă păcatul s ă u , anevoinţa vieţi i lui crea to a re . însă pele rinul rus , pe care Do s toi e v sk i l-a considerat un produs al boie timii, numindu-l di spreţuito r " gen tilhome russe et citoyen du

1 17

monde" , e s te u n fenomen ad i nc ru sesc, înt îlni t nu maI lt1 Rusi'l , es te u n a d i n t rli s<.1 t u rile spiri tului naţi onal . Facila cugeta re s1a� vofilă nu <lr fi pu tu t cuprinde ideile a n tagonice privind "peIeri� nul rus " . Dos toievski a iubi t pelerinul rus şi s-a interesat in mod deosebi t de soarta s a . A co n s id e r cl t "inteli ghenţia" ru să 1'll p tă de " norod" drept un fenomen naţ ional . Es te foar te im portant s ă se Î n ţelcagtl acca s l [l relaţic pen tru concepţia dos to i e vski a n ă a s u pr a l u m i i . De ace�a, narodnicislTIul religios al lui Dos toievski a fos t o î mbin a re fo,lrte co mp le x ă de ide i eon tra d i cto ri i . El a Îngen u n chea t în bţ,l " adevă ru l u i norodulu i " , n c{l u t a t " adevă rul din popor " . Prin noţ i u n e a de " norod " a În ţeles acel organism m i s t ic, sufle tul naţiei , percep u t ca un întreg măreţ şi m i s terio s , acel popor preponderen t 'I s i mpl u " , norodul ITIuj icilor . A ici se ascu nde caracteru l obscur , obişnuita confuzie a con �tii nţei narodn ice, Glei problema p e leri nu l u i ru s po a te fi î nţe l eas �l şi i n al t mod . Pelc'ri n u l ru s poa te să descopere şi s[t con ş tien t i zeze in profu nzimea S .l elemen tu l primordial naţional şi Si! de vi n u I1Jţ ional fiindcil a descoperi t această profunzime . Profunzimea fiecu r u i ru s este d e na tură popul ară . Elementul popular nu e s te în afara sa, I1 U e in mu jic, ci î n sine, în s tratul profund al fiinţei in care sinele nu mai e s te o l110nadă Î ntem niţată . Sin g u ra relaţie corectă cu elemen tul popular, aceas ta va fi , relaţia imanentel . Sinele D U es te " norodul " , es te fup t de "no rod " , di11 mome n t cc se va afla I a s llprafaţă , n i l în profu nzime . Ca sCt devină "popu l a r " n u-i trebu ie nici un fel de mujici , n ici poporul s i ngu r , ci î i t rebuie doar să scormonească în propri a-i profu nzi m e . Ace s t l ucru es te valabi l şi pentru con ş tiinţa bisetÎ ceaseii . r 11 ce cons tă 'l aJevcl rul p op u l a r " des tăi n u i t din profun zime ? Dos toievski IJU II i mprumu t ,l t adevărul de la m u j ici , de l a oamen i i s i mpl i , 11dcv<l r u l s tră i n .JOf, ci l-a dezvă l u i t în adî n c u l s u fle t u l u i sCw . Dcs toie vski Însu)i es t e l' norod u l " , m u l t mai .,norod" decît l n treîlga ţtlră n i me a Rusie i . "Destinul rusului es te i nco n testabil pallcuropca11 �i u n i vers al . A devcni rus adevii rat , depli n r u s , î nse,l mnii îl devcni fra t c c u toţi oamcn i i , o m rmivcr sa!. O, slavofilismul şi occiJen t alismul n os tru e o uriaşă neîn ţdegere ş i a t î ta to t , deşi i s toric necesară . Pentru un rus ade v{t ra t , Eu ropa ş i destinul măreţei rase a riene sî n t la fel de s cumpe ca Î nsăşi Ru s i a , ca �i des tin u l plaiului n a tal, fiindccl des tinul nos tru este u niversal" . în aceas tcl înţeleg re a predesti nării ruseş t i � i a i d eii ruse, Dos toievski c s te i ncon tes t abil mai

1 18

nproape de V l a d i m i r Solovi ov d ecî t de s,l avofill sau de naţiona l i � t i i ruşi dc mai t î rz i u . î nsă în con ş t i i n ţ a mesianică dosto ievskiană se pot d escop e ri contradicţiile şi primejdii1le oricărei conştiinţe mes ianÎce . *

I deea me siani că a fos t adusă pe l u m e de poporul vechi evrc u , poporul ales dc Du m n e ze u , î n care a trebui t să apară Mes i a . Nu ex i s t tl a l t mesianism în afară de cel evreu . Mesianis mul evreu a fos t a de ve r i t de apariţia lui Hris tos . tnsă , după a p ar i ţ i a l u i H ri s tos, în cup r in s ul lum ii creş t i ne nu mai este po sibilii alt[l con�tiin tr1 m e si a n i c ă . Popor ales al l u i Dumnezeu este În trcaga l u me creş t i n ă . Popoarele au mi si un e a Jor, chemarea lor, d,lr con ş t i inţa m i s ionară nu l nseamn[l conş tiin ţtl mesianică . Me s i ,\11is1l1 11 1 e vr e u era baza t pe apropierea extremă, p î nă la iden ti ficare, în tre elementul religios şi cel n a ţ ional . Conş tiinţa me sian ică nu Înseamnă conş tii n ţă naţionali stă , c a re î n to tdeauna arc carac ter particular. Con.5 tiinţa mesi anică e s te universală . Po poru l evreu nu a fos t un popor î n t r e alt e popoare, ci unicul popor a l lui Du mnezeu c a re a fos t chema t să mÎntuie lumea, 5.:1 pregă tC<lSC[l î mpărăţia l ui D u m n ez eu pe pămîn t . Iar con s tiinta m es i an i c,l în i nteriorul lumii cres tine Î ns ea m nă Întot ' j eau � a o reiudaizare a creş tinism ul u i , o în toarcere Ia idoo.tifi· carea l I n iversalului rel igios cu naţion alu l . In vech e a pretenţie ru sească con form că reia R u si a este a Treia Romă , au existat eleme n t e incon tes tabile de i u daism pe te-ren c reş t i n . Aces t iu· daism se poate observa Î n t r-o fo rm u şi mai clară în mesi anis mul polon ez . De la i d eea celei de a Treia R o me vin:! conştiinţa mesi a n ică l"US[I , care t rece în secolu l al XIX-lea şi a tinge înflo rire la marii g înd i t o ri şi scrii tori ruşi . I deea mesianică rusă a aj uns pinel in secolul XX, c înd s-a manifes t a t des tinul ei tra gic. R usia I m peri aW s - a aprop i a t foarte puţin de cea de a Treia Rom;:-i , i n cadrul s ă u , d upă cuvin tele lui Dos toievski, "Biserica a fos t pa raliza tii " , fi ind Î ntr-o Injosi toare supunere faţă de Cezar. Mesian icii ruşi se refereau la Geta tea Viitorului, nu aveau pro p r i a Ce tate , nădăjduiau c[1 în R u sia va apărea o nouă împă r�l ţ i c , Domnia de o m i e d e ani a l u i Hris tos . Şi iată că Rusia 1 mperiaIă s-a prăbuş i t , a avut loc revoluţia , s-a rupt lanţul care l eg a Bi seric<'\ de s ta t u l ru s . Iar poporul rus a experimen119

tat instaurarea unei noi împăr ă ţ ii in l u me . Dar în locul celei de a Treia Rome a înfăptui t Intern aţionala a Treia . Conş tiinţa celor care au înfiinţat Internaţiona,la a Treia s-a dovedit a fi tot mesianică . Ei s -au mărturisit drept purtători ai luminii de la Ră să'ri t, care trebuie să lum ineze popoar ele conştiinţei me sianice . Aşa s-a înt împlat în cazul căl ugărului Filofie, dar şi în cazul lui Bakunin 29 . Dar a s t fel se demons trează că la baza conş tiin ţei m esianice este admisă î nşelăciunea l1eligioasă , rela ţia mincinoas�l între elementul r eligios şi cel popular. Păcatul îngenunchierii în faţa poporului se află la baza conş tiinţei me sianice , iar pen tru aces t păcat urmează pedeapsa obligatorie ! Contradicţiile , ispi tele şi păcatul ideii mesianice ruseşti sînt cuprinse in person aj ul Ş a tov . Să fi fost însă Dostoievski descă tuşa t cu totul de concepţia lui Ş a tov ? Fireşte, Dostoievski nu e Şatov, Însă I-a iubi t pe Şatov �i oeva din Şatov este şi în el. Toţi eroii lui Dos toievski sînt crîmpeie din propriul său s ufl et , momente ale traiect ului său spiri t ual Şatov îi spune lui Sta v roghin : " Ş tii dumneata care popor din lume es te �stăzi sin gurul «purtă tor aI dum nezeirii » , care vine să înnoiască şi să salveze lumea î n numele unui nou Dumnezeu , şi care d eţiIIle cheile vieţii şi ale cuvîntului cel nou ? " . "Orice popor numai Într-atît şi a tîta timp e xi's t ă ca pupor, cît timp îşi are un Du m nez eu al său , excluzînd neîmp ăcat orice alt Dumnezeu din lume" . Aceasta înseamncl o întoarcere la part i cu l a rism ul primi tiv. Mai deparv� însă, Şatov se transformă într-un i u d aist cu pretenţii universale. " Da c ă un popor ma're n u are credinţa că el este singurul de ţi nă tor al ade văr ului ( unic şi exclusiv) , dacă nu are credinţa că num a i el este capabil ş i chem.at să-i învie pe toţi şi să-i salveze prin adevărul lui, încetează imedia t să mai fie un popor mare , devenind simplu ma terial e tnog rafic . ( . . . ) Doar Adevărul e unul singur şi , prin Ul'mare, numa i unul din t re popoare poate avea un Dumneze u adevărat, chiar dacă cele lalte au şi ele d umnezei i lor aparte �i mari . Singurul popor «purtă tor de Dumnezeu» es te poporul rus " . Atunci Stavroghin îi pune l ui Ş atov problema fundamentală : "Dumne a t.a perso nal crezi sau nu crezi în Dumnezeu ? " . "Eu cred în Rusia, c red în ortodoxia ei . . . Eu cred în trupul lui Hris tos . . . Eu cred că a doua venire a lui Hris t se va săvîrşi în Rusi'a . Eu cred . . . ", bîigui Şatov, intrat î n paroxi smul exa1tării . "Dar În Dumnezeu ? în Dumnezeu ? " . "Eu . . . eu voi crede în Dumnezeu" . In acest

120

UImitor dialog, Dostoievski demască minciuna na·rodnicismului rel i gi os , a ploconelii în faţa poporului , demască primejdia con

ş tiinţei mesianice narodnice. Mulţi ruşi credeau în popor Îna inte de a crede în Dumnezeu, s'e încredeau in popor mai mult decî t în Dumnezeu, prin popor voi,au să ajungă la Dumnezeu. Ispita închinării în faţa poporului este tipic rusească . In con ş tiinţ a rusă, elementul religios şi cel naţional sînt atit de amestecate încît sînt greu de separat . In 'Ortodoxia rusă ames tecul ajunge uneori la iden tificare Între reli gio s şi naţional. Po porul rus crede într-un Hristos ru s. Hristos este un Dumnezeu popular, un Dumnezeu al ţărănimii ruse, cu trăsături ruseşti Dar asta înseamnă o de viaţie păgÎnă în ortodoxia rusă . Carac ter ul naţional rel ig i os închis şi exclusivist, Înstrăinarea de creş t i n ism u l occidental, atitudinea tranşant nega tivă, în special faţă de lumea catolică toate acestea au condus că tre 'O contra d icţie vădi tă cu s p i ri t ul universalist al creştinismului. Fi ecare popor, ca şi fiecare individ, are o capaci ta te orig i nală de refracţie a creştinismului. Creş tinismul poporului rus trebuie să fie u nul origina·l , să aibă trăsături o rig in ale , individualizate . Faptul nu contrazice cu nimic caracterul mondialist al creştinismului ; în trucît unitatea tuturor este ceva concret, nu a bstract Dar în creştinismul rus exis tă primejdia predomi n ări i elementului s tihie popular asupra Logosulu i universal, a principiului feminin asu pra celui masculin, a spiritului asupra sufletului. Această pri mejdie se simte şi la Dos toievski. Adesea el propovăduieşte un Dumnezeu rus, nu u n i versal . Nerăbdarea lui Dostoievski es te o trăsătură iudaică. Profilul lui Şatov este re m arcabil prin faptul că Într-Însul se îmbină elementul revoluţionar cu cel de "sute negre " , se dezvăluie ingemănarea celor două principii . Revoluţionarul rus maximalist ş i "suta nea g ră" rusă adesea nu .

se dis ting, trăsăturile care îi apropie sint preponderente. Ambii

sînt seduşi de ploconirea în faţa " norodului" . Stihi'a populară le tulbură raţiunea, le deformează şi le dedublează personalita tea. Şi unul şi altul sînt posedaţi . Dostoievski a dezvălui t ceea ce a simţit în sine, princi piul revoluţionar şi cel de "su tă nea

gră " . A descoperit în popo r u l rus înfricoşă toarea s tih ie , păti

maşă şi voluptuoasă, pe care n-au observat-o scrii tori narodnici .

Nu întîmplă tor, in sînul poporului rus s-a născut h1îstovismul,

121

u n fenomen ex trcm de naţion a l , t i p I c ruscsc. î n hlîs tovisl1l se amested't or t odoxi smul cu s tr<':'lVcch iul păgînisl11 ru s , cu fac torul dionisiac. Cînd aJop tii forme e x t a tice, caracte rul rel i g i o s rus dezvăl u ie aproape î n to tdeau na o î ncl i n a ţi e hHstoviană . S tihia popu larii se arat,1 mai pu t e rn i cel dcc î t l u m i na Logosul u Î universal . In p o po rul rll s este încălca t rapo r t ul cuvcn i t Î n tre princi� piuI mascu l i n şi cel fem i n i n , î n t re s pi r i t şi s u fle t . A ce s t fapt este s u rs a tu t u ror maladiilor com;ai i nţei r el ig i o as e �i naţionale. I n rom a n u l său " Porumbelul de A rgi n t " , Andrei Belîi descrie cu o pă trunzrt to,HC forţtl i n t u i t i vel c1Ccastii î l1 frico�H t()are s ti h i e a poporu lu i f U S . R u s i " n u c s te A p u s u l , d a r n i ci Răsă ri tul . E a c s t e marele Apus-R�l silri t , I n til n i rc a şi interacţ i u nea în aceeaş l u rze a l ă a elemen telor occiden tale � i răsrl ri t e n e . În n ce a s t a con s t;:"t

complex i t a tea şi m i s te ru l R u s i-ei . Dos t oi ev s k i H fos t d;l r u t cu u n har p ro fe t i c care a fos t �\de� veri t de i s t o ri c . Î ns,l s-au adeveri t , in pri nc ip a l , profcţ iile neg,l t i ve despre Rusia �i pop or u l I'U S , nu cele pozi ti ve . "Demoni i " e s te o carte p ro fe t i că , as t{tzi e cLl r pen tru toţ i . D a r m u l te d i n profcţi il e s a l e pozi t i v e , c e aLI umplu t " J u rn 'll u l scri i torul u i " , Il-au avu t j u s tificare . As t [t z i c s te o adevărati't tortur[l c i t i rea paginilor despre Con s t a n tinopol u l r u s , despre ţaml alb �i despre poporu l rus ca u n i cul �i ex cl u s i vu l popor cre� t i n d i n l u me . Asupra unui singu r lucru a greş i t r a d i c a l Dostoi evski � j a p rofeţi t fa ls. El a afirm a t Cri i n tclec tu a l i tMea este inoc u l a te) de ,aeism �l socia-

l i s m , Î nsă

crezu t di poporu l

11 \ 1

\',1

accep t a <lCea�t[l ispitc'i , va

rămîne c redi nc ios Adevc.l r u l u i l u i l Iris tos . Â fos t o aberaţie

conş ti i nţei narodnicc . Naro d n icisl1l u l rel igios S[lU p rofe t ic . Revolu ţ i a a dat

jos

d i m i nu a t da rul

dezm i n ţ i t n,uodn i ci s l11u l r e l igi o s

ru s ,

m asca i l uz i i l o r � i in�cl�it:i ll n i i con ş t i i nţei n'lrodnicc .

" No rod u l �' Il lep'l d a t C l"e� t i l1 i sll1ul , ,� i n tclighenţia" Începe deja

s;:l se Î n toa rCtl cu faţ a l a cre� t i n i s ll1 . P ri n cip a l u l es l e să n e d i .

her[l ln de f i n i t i v de orice con cepţie d c ChlSă i n VÎ ;lţ;.l relig ioasel .

Din cauza acc's tci concepţ i i n u a u fos t depli n l ibcri nici sl avofi l i i ,

nici Dos toievski . Slavofil i s m u l � i occide n talisl11u l pier, n a ro d n i �

c i s m u l rus n u mai cs l e pos i b i l s ub nici () for m rl . l n triim Î n tr-o

nhă d i men s i u ne a exi s ten ţei . Este necesar

S{l el aborcl m o nou;:"t

conş tiinţă s p i r i t u a l ă , mai vi rilă , rcl i gio<\să şi naţio nah'i . La elabo-

1 22

ra rea aces tei noi con�ti inţc a co n tribu i t i n fi n t de mul t şi Dosto ievsk i . înS{i t o t la el aflăm i s p i tel e �i p ăc a t e l e noas tre . Pe calca eehre o viaţ,l nOU[i , că tre r e n a ş t e rea spiri tuală a poporului rus trebuie S [1 treci în preal abil prin umilinţc1 �i pocăinţă , prin tr-o 311 l"odisci plinc'i severă a s p i ri t u l u i Doa r a tunci popOnIl ru s va redip{l t a fo r ţ a s p i ri t u a l ă . Renun ţ'l rea l a pre tenţi ile mesia nicc trebll i� să consol ioeze men i rea natiOl1,!1{l a Rusiei . Infrun tarea narodnicislTIului trebu i e să Î n [ă r � ască i ndividualitatea şi s{\-i împlineasdl v a l o r i le sp i ri tu al e . .

1 23

CAPITOLUL VIII

MARELE INCHIZITOR DUMNEZEU-OMUL ŞI OMUL-DUMNEZEU Legenda despre Marele Inchizitor este piscul creaţiei lui Dos toievski , încununarea dialecticii sale . î n Legendă trebuie cău tată esenţa concepţiei dostoievskiene asupra lumii , o concepţie pozi,tivă şi religioasă . Aici se urzesc toate firele, se soluţionează tema fundamentală a libertăţii, a spiritului uman, temă tratată în profunzime. E uimitor faptul că legenda, care reprezintă un extraordinar encomion închinat lui Hris tos , e pusă în gura ateis tului Ivan Karamazov. Legenda ră mîne şi azi o enigmă . Rămîne neclar de a cui parte es te cel care povesteşte Legenda şi de a cui parte e însuşi autorul. Multe explicaţii sînt lăsate pe seama libertăţii umane . Legenda despre libertate t rebuie să se adreseze libertăţii. Lumina iradiază in Întuneric. I n sufletul ateistului revoltat I van Karamazov săIăşluieşte l auda că tre Hristos . Des tinul omului îl atrage inevitabil fie spre Marele Inchizitor, fie spre Hristos. Este absolut necesar să aleagă . Nu există a treia ieşire. A treia este doar starea tranzi torie, s tarea abia desluşită a ultimelor frontiere. I n sistemul Marelui Inchizitor, arbitrarul duce la pierderea şi negarea libertăţii spiritulu i . Iar libertatea poate fi dobîndi tă doar prin Hristos. Frapează procedeul artistic la care recurge Dostoievski . Hristos tace tot timpul, rămîne în umbră . Ideea religioasă pozitivă nu-şi găseşte expresie în cuvînt . Adevărul despre libertate este inexplicabil, de nerostit. E uşor exprima bilă doar ideea constrîngerii . Adevărul despre libertate se dezvăluie prin opoziţie cu ideile Marelui Inchi zitor, se reflectă ca replică la adevărul Marelui Inchizitor. Această ocultare a lui Hristos şi a Adevărului Său este, estetic vorbind , deosebit de penetrantă . Marele Inchizitor argumentează , convinge. Are la dispoziţie logica de fier, voinţă îndreptată spre înfăp tuirea unui plan bine determinat. Dar smerenia lui Hristos,

1 24

blinda Sa tăcere conving şi transmit mai mult decit toată puterea argumentării Marelui Inchizitor. In Legendă sînt puse faţă în faţă şi se confruntă dou� temeiuri fundamentale - libertatea şi constrîngerea, credinţa în Rostul vieţii şi necredinţa în vreun Rost, iubirea divină şi mila atee faţă de oameni , Hristos şi Antihrist. Dostoievski prezintă ideea opusă lui Hristos în stare pură , conturînd magnificul portret al Marelui Inchizitor. Acesta es te " un martir ( . . . ) mistui t de covîrşi toarea suferinţă, însufleţit de dragoste faţă de oa· meni" . El este un ascet liber în faţa joaselor pofte materiale, un om al ideii . Are o taină . Această taină este necredinţa în Dum· nezeu, necredinţa în Rostul lumii, în numele căreia oamenii nu au avu t decît să sufere. Pierzînd credinţa, Marele Inchizitor a în ţeles că oamenii nu sînt capabili să îndure povara libertăţii dezvălui te de Hristos . Calea libertăţii este grea, chinuitoare şi tragică , reclamă eroism, e peste puterile unei biete fiinţe mă· runte precum omul. Marele Inchizitor nu crede în Dumnezeu , dar nici în om . Acestea sînt două faţete ale unei singure cre· dinţe. Pierzînd credi nţa în Dumnezeu, nu se mai poate crede în om. Creştinismul nu impune numai credinţa în Dumnezeu, ci şi credinţa în om . Creştinismul este religia divino·umanităţii . înain te de orice, Marele Inchizitor neagă ideea divino--umanităţii, a apropierii şi coeziunii temeiurilor divine şi umane în libertate. Omul e mai prejos de marea încercare a forţelor sale spirituale, de libertatea spirituală, de menirea pentru o viaţă superioară . Această încercare a forţelor sale a fost expresia unui mare res· pect pentru om, a fost menirea naturii sale spirituale supeI1ioare. De la om se cer multe fiindcă el are o chemare de îndeplini,t. Insă omul refuză libertatea creştină , disocierea între bine şi rău. "De ce să cunosc acest bine şi rău demonie, cînd mă costă atî t ? " Omul nu poate îndura suferinţele sale şi ale altora, căci libertatea şi cunoaşterea binelui şi răului nu sînt posibile fără suferinţă . El este Î n tr-o dilemă : libertate sau fericire, bunăstare şi strîmtă orînduire a vieţii, libertatea prin suferinţă sau fericirea fără libertate. Marea majori tate a oamenilor merge pe a doua cale . Prima este caLea cîtorva aleşi. Omul refuză marule idei ale lui Dumnezeu, nemurirea şi libertatea, cucerindu·} iubirea de oameni , înşelătoare şi atee, falsa compătimire, setea neobosită de a rîndui cele pămîn teşti fără Dumnezeu. Marele Inchizitor s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu în numele omului, al celui

125

m a i lTI<l l"u n t di n t r e oameni , al a c e l u i a În nue el nu c re d e , d upă cum nu c red e nici în Dumneze u . Aces t fapt e f u n d am e n t a l . în mod o bi ş n u i t se dedic{l întru t o t u l feri cirii pămîntene cei care nu c red dl omul e p redes t i n a t u n e i vieţi su pe r i o a re , dumneze ie� ti. "Mintea euclidiană " , rc1zvrc1 ti tel şi limi tatc1 în sine, încear el să or în d u i a s c ,j o lume mai bună decî t cea c r e a tă de Du m nezeu . D u m n e z � l ( a creat o o rdine a lu m i i potopită de s u fe r i nt ă . EI a î n srl l'cinat omul cu povara i n s up o r t a b i lă a li ber ti'i ţ i i �i respom;�hili tăţii . "Mintea e u cl i d i a l l�l " cumt ruie5te o ordine a l um i i în care nu vor fi su feri n ţe �i responsabili tL'lţi , d a r nu va fi nici libertate. Inev i tabil , " Nlin tea . . . " trebuie sii adere la s i s le n , Ld iVla reI ui I nchizi tor, adi c:l la c r e a re a fu rn icam l u i pe baza nece si tă ţii ş i b dis t rugerea libertăţii s p i r i t u l u i . Tema apa r e �i In " î ns em nă ri din subterană " , în "Demoni i " , Ia Ş ig al i o v şi P i o t r Verhovenski, şi este rezo lv a t <.1 în " Legenda d e s p re Marele I n chizi tor" . Daee'l vi aţa l umi i n u are u n Ros t supe rior, d a di 11 l I există D um nez e u � i nem u rire, a t u n c i rămîne o rg a n iz a re a u ma ni tăţii pă m î n ten e conform l u i Ş i galiov �i 11arelui I nchizitor. R evolta împo triva lui D um ne ze u trebuie să conducă i nevi tabil la di s t ru ge r e a liher tu ţii . Revoluţi a , avînd Ia bază a teismul , t re buie , tot i n e v itab i l , să condudi la un d e s p o ti s m fără margini . Acelasi temei se află la baza i nchizitiei ca to li ce si a socialismului c oe rc i ti v , aceea�i n e î n c re dere î n l i ber t a te a spi�itului, în Dum neze u ş i om, In Dumnezeu-omul ş i O m u l - D u m nez eu . Punctul de vedere al eudemonismului este i ne v i tab i l op u s l i bert ă ţ i i . Liberta tea spiritului u m a n nu coincide cu fericirea oame n i l or. Libert a t ea e s te ari s tocra tică , e<l exi s tă doar pentru cîţiva aleşi . Marele I n ch i zitor î nvinuieş te p e H r i s t o s că , î m pov ărî n d pe oameni cu liber tate pes te pu t er ile lor, El s-a pu r tat d e parcă nu i-ar iubi . Din i ubire faţă de oa m e n i ar fi t reb ui t să-i priveze d e liberta te. " In loc să pu i s tăpînire pe o a m en i , în numele libertăţii , Tu Te-ai s trăd u i t s[l-i de s făşo r i d t mai larg fruntariile ! A i u i tat, se v ed e , c ă omul preferă l i n i ş tea, şi chiar moa rtea liber t[lţii de a alege singur în tre bine şi ră u ! Fiindcă nu există nimic mai ade m e n i to r pentru el decî t l iber tatea conş tiinţei , şi , în acela�i timp, nu ex i s t ă ceva mai cu mpli t ! I a r Tu, în l ocu l unor pri n c i pii temei nice, care ar fi s ta tornic i t o datii pen tru to t deauna l i n i� t ea în con ş t i i n ţa uma n ă , ai ales ce poate fi m a i ciuda t , m a i nede sl l1 � i t 5i mai vag, t o t c e depă 5eş te p u te ri l e oa menilor, procedînd a�a Cil şi cum n u i-ai fi i u b i t cîtuşi d e puţin".

1 26

Pentru fe r i ci re a oamenilor este n e c e s a r sit le l in i s te s' t i con ştii nţ.l, adie:. S[l le riipeş ti liberta tea a l ege r i i . Puţini sî � t in stare să d u că povara l i be r t tl ţ i i şi Scl nu u rmeze pe Ace l a care " a re parte de dr ag os tea l iber c o n s i m ţ i le} n omul ui " .

Marele I nchizi tor poa rt ă d e gri j el celor mulţi, nenu măraţi ca n i s i p u l m ;} r i i , care nu pot supor t a Î ncercnre,l libertăţi i . El s pu ne cel " o m u l nu cuu trl atî t pe D u m nezeu , cî t m i raco le " . rn aces t e cuvin te se v<ldeş te adev,l tata pă rere pe care o a re Marele Inch izi tor d e spre n a t u r a umanrl , neîncrederea sa în om . El con t i n u ti , reproş îndu-i l u i H ri s t os : " Tu nu Te-ai Î nvrednici t să cobori de pc c ru ce , fi i nde<l n u v o i a i stl-l c î�tig i pe om prin tr-o m i nune, a � l cp lînd o crcdi nţtl l i b e r cons i mţi t ..l din partea lui , nici decum prilejui te! Je li n m i r a co l . Ceea ce d o re a i Tu cu ardoare era o dragos te liber[l , n u extazul unui rob fascinat de pu terea ce i-a v îrît pe vec i hic.l În oase. Dar ş i d e a s t cl dată Tu o i gre� i t , socot i nd u-i pc oameni mai p re S Ll S de ceea ce se ara t[1 a fi î n real i ta te, cînd ei nu s î n t decî t ni.) te r o b i, cu t oa t e di , a ş a cum au fos t pl<1sm u i ţ i , in s u f l e t e l e lor mocne ş te răzvră tirea " . " PreţuinJu-l pes te l11 ,l su r[1 (pe o m - 11. 1'1 . ) a i procedat c a ş i cî nd Il-ai f i avu t nici cea mai m i cri î ngă dui nţă , fi indcă Însemna su c e r i de l a el mai m u l t deci t pu tea da ( . . . ) . Dacă , î nsă , l-ai fi preţu i t mai puţin !?i n u i-ai fi c e ru t decî t ceea ce pu tea să-ţi dea , al' f i s i m ţ i t 11ui mu l t dragostea T a , fi i ndcă nu l-ai f i obliga t să po,lrte o povarc! a t î t de gre.l . Omul este slab de î nger .ş i be c i s n i c " . Marele I nchi zi tor este i n d i gn a t de aris tocra tismul religiei lui Hristos . "Te poţi mîndri , fi re�te, cu aces te odrasle ale l ibert[lţi i , ale dr a g os te i liber d"-l r u i te, c u sublima lor j ertfă să vîrşi tă de b u n [l vo i e î n n u me l e Tă u ! Aminteş te-Ţi Însă că aceştia ali fo s t doar cÎ tev,l m i i , şi toţi phlrnădi ţi ca ni � t e zei, pe cî nd ceilalţi ? Cu ce sint v i n o va ţ i , o a re, ceilalţi , adică ne vo l n i c i i , care n-au fo st în · stare sti facă ceea ce au izbu t i t S[l îndeplinească cei diliţi din fire ? Cu ce es te v i nova t un s u flet plăpînd d'lCi.l nu �i-,l put u t î nsuşi asemenea lu ru r i înfrico�ate ? Nu cumva Tu a i pogorî t d i n ce ru ri doar în mij l oc u l celor a le� i şi n u m a i pen t ru ei ? " Ş i , i a u! , Marele I nchizito r sare in a p ă r a re a nevolnicilor, în numele iubiri i de oa meni răpeş te h a r ul liberttl ţ i i cue o împovii reaz<:l cu s u ferinţe. "Crez,i, oare, dl noi n-am iubi t o m e n i r e a , de vreme ce am înţeles cu a t îta umi linţă s1c1bicill l1ile ei � i am că uta t din toată i n im a să-i u ş l1 r u m pova ra ? " Marele Inchi7.i to l' îi spune lui Hri s tos ceea

ce spun de obicei socialişti i cre ş t i n i lor : " Libert a te a şi fap tul că avem p î ine într-adevăr şi cu prisosinţă , ca să ajungă pentru to ată lumea, sînt două lucruri incomp at ibi le , fiindcă în vecii vecilor oamen ii nu vor fi în s tare s ă împa'rtă pîinea între ei ! Şi, în acelaş i timp , se vor convinge că n i c iodat ă nu vor pu te a fi liberi , fiindcă sînt slabi de înger , d ed aţ i la rele, becisnici şi î n dă ră t nici . Tu le-ai fă gădu i t pîinea cerească , dar, iarăşi Te î ntreb , crezi într-adevăr că poate avea ace l a ş i preţ în ochi,i stirpei ne voln i ce, desfrîna te ş i pururea nerecunoscătoare ca pîinea cea adevărată, păm î n te as că ? Dacă , în n u me le pîinii cereşti, se vor găsi cî teva mii sau zeci de mii de s u flet e care să Te urm eze , cum răm î ne cu m il i oanele şi zecile de mii d e milioane de fă p tu ri i ncapa bi le să renunţe la hrana pămîn tească pen t ru cea făgăduită în ceruri ? Sau Ţie nu-Ţi sîn t dr ag i decît cele cîteva zeci de mii de suflete mari şi puternice, re s t ul, adică p uzderi a nenu mă rată ca ni s,ipu l mării, oamenii slabi de înger , dar care Te iubesc cu ad evăr a t , fiind meni tă să slujească do ar ca un s u por t material celor pu te rni ci şi oţeliţi ? Nu , nouă ne sînt deopotrivă d e dragi ş i cei s labi din fire " . "Şti i Tu însă că , în nume l e acestei hrane pămîn teşvi , duhul pămîntului se va ridica împo t riv ă-Ţ i şi, dînd piept cu tine, Te va birui, şi că atunci toată lumea il va urma ( . . . ) . Pe ruinele templ ulu i Tău se va z idi o altă clădire, un nou şi înfricoşător Turn Babel. Socialismul a teist învinuieşte totdeauna creştini smul de fap tu l că nu i-a făcut pe oam en i ferici ţi, nu le-a dat l ini ş te , nu i-a hrănit. Socialismul propăvăduieşte r elig i a pîinii pămînteşti pe care o vor u r m a milioane de oame ni , în timp ce rel i g i a piinii cereşti va fi urmată doar de cîţiva . Creştinismul nu a fericit pe oameni, nu i-a hrănit fiindcă nu recunoaşte constrîngerea libertăţii spiri tului uman, a conştiinţei libere şi se adresează libertăţii umane de la care aşteaptă realizarea preceptelor lui Hristos. Nu e vinovat creş tinismul dacă omenirea nu a dorit să se realizeze pe sine şi L-a trădat . Aceasta este vina omului , şi nu a Du m ne zeului-om . Pentru s oci alis m u l a teis t si m aterialist nu e xis tă această tragică p roblemă a libertăţi i . ' S ocial is m ul aşteaptă în făp t u ire a ş i mî n t u i re a omenirii prin intermediul organizării ma te ri ale coercitive a v i e ţ ii . Socialismul d or eş te să frîngă l i be r ta t e a , să e s tompe ze te me i u l ir aţional al vieţii în numele feri ciri i , al oamenilor să tui şi l ini ş ti ţi . Oamenii "vor deveni l i ber i , cînd vor ren unţa la libe rta te" . "Şi atunci noi le v om hărăzi o fericire

1 28

tihnită şi u m ilă , o fericire pe măsura u nor făpturi nevolnice, aşa cum au fos t e i plămădiţi . 0, a i sll vezi că pînă la urmă vom izbu ti s ă - i convingem să n u se mai ţină mîndri, fiindcă numai Tu le-ai b ăg a t asem e n e a f u m u ri în ca p , cînd ai cău ta t să-i ridici atî t d e sus ( . . . ). Nici vorbă c - o să -i punem să mun ce ască , dar în orele l ibere vom dlU ta să ]e înjghebă ll1 o v iaţ;l plăcut ă , ca un joc de c op i i cu cîn tece n a i ve , cu coruri şi dan su r i nevinova te. 0, le vom da v oi e chiar să şi păcă tuiască , ş tiindu-..i slabi de î n ge r şi becisnici " . Marele Inchizitor promi te să izbă vească pe oameni " de o grij'-l î mpovi'iră toare şi de înfricoşă tonl1 chin la care îi supune în mo m e n tu l de faţ;::i n ec e s i t a te a de-a alege singuri şi în deplină l ibertate . Şi astfel vor fi toţi fericiţi, mili oane de făpturi omeneş ti " . " Marele Inchizitor s-a îndepăr ta t de cei m î n d r i şi s-a î ntors că tre cei umili pen tru fericirea celor umili " . I a r spre j u s tificare , el va ară t a spre "miile de milioane de fericiţi , ce nu cunosc păca tul " . Pe Hri s tos îl învinuieşte de mîndrie . Aces t m o t iv se repetă în opera lu i Dostoievski . în " Adolescentul" se spune despre Ver s il ov : " E un om foarte mîndru, iar mulţi dintre cei foarte mîndri cred în Dumnezeu , îndeosebi cîţiva care dispreţuiesc pe oam en i E clar din ce cauză : ei îl aleg pe Dumnezeu ca să nu se încline în faţa oamenilor. A se înclina în fa ţ a lui Dumnezeu nu e atît de j igni tor" . Cre dinţa în Dumnezeu e un semn al mîndriei spiritului, necre di nţa - un semn al pl a t i t u dini i spirituale. Ivan Ka ram azov înţelege ameţitoarea î n ă lţ im e a ideii de Dumnezeu . "Miracolul constă tocmai în aceea că ideea necesităţii unui Dumnezeu - idee a tî t de sfîntă , d e emoţionantă şi plină d e înţelepciune, � i ca re n u poate decî t să-i facă cinste omului - s-a pu t u t înfiripa î n căpăţîna unei fiare sălbatice �i crude c a el" . Dacă există o natură superioară a omului , o menire pentru un ţel înal t , atunci există şi Dumnezeu şi cr,e dinţa în El . Dacă nu este Dumnezeu, atunci nu ex i s t ,-l nici n atu r a superioară a omului , rămîne doar furnicarul social Î ntemeiat pe coerciţi e . In Legendă, D o s to ie vsk i dezvăluie tabloul unei u topii sociale, tablou ce r eap a re Ia Şiga liov şi oriunde omul visează Ia o armonie soci ală viitoare . î n ce le trei " ispitiri" refuz a t e d e Hris tos î n pustie " se preconizează întreaga des fă şu ra r e de mai tIrziu a istoriei lumii, cons ti tu ind totodată cele trei formule în care se cuprind toate contradicţiile is torice nerezolvate ale firii omeneşti" . I spitirile sînt respinse de Hristos în numele libe r tăţii spiri tului uman . Hristos nu a voit ,

129

ca spiri t u l u man S[I f i e I nr ob i t de p î i ne, de m i racol şi de î 111pă ri\ ţ i a pi.l mÎn tcasc[t . Marele I nch i z i tor accepttl cele t re i i s p i L i r i î n nu mele fer i c i rii şi lini ştii oamenilor. A ccep tî nd u I e e l a re nu nţat la l i be r t a te Inai n te de toa te, accep tă ispi ta prefacer i i pi e t re i în pîini . " I a t ă ce ai r e spi n s î n nu mele libertă ţ i i pe c a re o pre ţu i a i mai p resus de orice . T nvrednicind u-te să primeş t i miracolul pI i n i i , ai f i re u�i t să împlineş ti acea năzu i nţ�i eterm"'l a omulu i pururea dOl'l1 i c Srl ştie î n faţa cu i t rebui e s�l-şi îndoaie genunch i i " . Accep t�lfea celo r trei isp i t iri i-ar fi adus liniş tea defi nitivă pe ptl m î n t . "Tu a i fi I mpl i n i t to a t e n ă z u in ţel e Q,1meni l o L' pe păm î n t ; l e -ai fi d a t un s t tlpl n cărora Si.l i se Inchine, lncre d i n ţi n d ll - i prop r i i l e lor conş tiinţe, şi -le-ai fi pu s b îndemînă mijlocul de a se uni cu toţ i i laolal ti:! Într-un fu rnicar în care n u încap divergenţe, fi indcă n ecesi t a tea ali't tllră ri i e s t e ce,l de a treia şi ul t i m a pricin<.l de fră m în t a re pen t ru e i i " . Sistemul Ma relui Inchizitor soluţioneaztl toate prohlemele oamen ilor pr i v i nd rinduiala pămî n teasGl . -

Taina Marelui Inchizi tor rezidă În fapt u l că el nu este cu Hri s t o s ci cu el .' "Noi nu sîn tem cu Ti n e ci cu el, ăsta e tot ,

secretul nos tru ? " Sp i ri t u l Marel u i I nchizitor, sp iri t care l-a s u b s ti t u i t pe Hri s tos cu Antihri s t u l , a dlpă t a t diferi te ipo s t aze de-a lungul is toriei . Sis tem ul catolic al cezaro-papismului, ce pre

face Biserica în s ta t , este , pen tru Dos to ievski , un ul din tre chi

p u ri l e duhului Marelui Inchizi tor. Acelaşi duh îl poţi descoperi şi În ortodoxismul bizan tin, în orice cezarism sau imperialism. î nsă s tatul, care-�i recunoa � te limi tele, nu este o expresie a spiritului Marelui I nchizi tor, n u îngr[ldeş te liberta tea spi ri tulu i . De-a l ungul destinului s ă u is toric, creştinismul a fos t m er eu supus ispi tei abdidi rii de la li be r t a t e a spi ritulu i . Nu i-a fos t uşor um a n i t ă ţ i i creştine să păs treze credibili ta tea 1 ibertuţii creş tine. într- adevăr, nimic nu l-a frămîn tat pe om şi n u I-a chinui t

mai mult decî t libertatea . Omul gii seş te diverse procedee pentru a re n u n ţ a la libertate, p e n tr u a se Jespov,ha de ea . Faptul se Întîmpli:! nu numai pe c a le a abdicării de la creş tinism, ci se p e t rece ş i în creş tinismul î n s u � i Teori'l autori tăţi i , c a r e a j uca t un rol i mporta n t în i s toria creştinislDul u i , înseamn.:1 o dezice re .

1 30

de l a l :l Î na l iber t(�l ţ i i l u i I Ir i s tos , a H tl s t ign i ri i D o m nu l u i . Tai ll<l l i bert(l ţ i i cre� t j ne e t'l i lli.1 Golgo tei �i a n':ls t i gni r i i . Cu adevi'i ra t , crucificare'l nu lmpovă reaz�i p e nimen i , n u cons trînge. Poţi s-o denu nţi sau s-o accepţi l a fd de libe r . Ea se adreseaztl l i bertăţii s piri t u l u i u m a n . Ră s t ign i tu l nu a coborî t de pe cruce , cum I-au cer u t � i ) i cel' pină î n ziua de azi necredi ncio�ii, pentru că " a dori t fi erbin te iubirea l i beră , i ar n u încin t a rea d e rob a nevolni cu l u i în faţ,a a totpu terniciei care l-a Î n grozi t defini tiv " . Adevărul d i v i n s-a ivi t I n l u m e u m i l i t , s fî � i a t �i r;t s tigni t de pu terile aces tei l u m i � i , as tfel, S-,l confi rma t l i berta tea spiri tul u i . Ade vi-Irul di v i n , care renaşte prin pu terea sa şi trÎumfe'"t î n l ume, l u î n d sufletele oamen ilor î n putere.l s a , n u a r cere liberta te pen t ru il fi aCCep b1t{1 . D� acee.l taina G olgotei inseam n[\ t aina l i bert[l ţ i i . P i u I l u i D u m nez'Cu a t reb u i t S[I fi e ră s tigni t de pu terile aces t e i l u m i pen t ru ca l ibert<1 tea spiri t u l u i uman s[t fie sancţio n .1 tel . Actu l credinţei este un act de libert a te, de denudare J ihe rtl a lu m i i cdo r nevăzu t e . Pe IIri s to s , ca Fi u nI l u i Du mnezeu , Gne �,lde la d reap ta T n t (t 1 u Î , î l vedem do.u pen tru ilC tul credi n ţei l i bere. Cred i nciosul liber i n spir i t vede învierea Răs tigni tulu i în tru Slavă . Necredi nciosul , n ăscu t şi apu s a t de l u mea celor \'(lzu te, vede doar osînda ru �i noasă a tîmplarulu i Iisus, doar nas terea si moar tea celui care s-a crez u t adevăr dumnezeiesc. ' Ai � i se as cunde Î n t re8ga tain[l a cre�tinismulll i . De fiecare d a t{l cînd î n i s tori a creştini'\ s-a î ncerca t stt se primenească adevă rul R[l s tignl tulu i , ce se adresează libertăţii spiri tului î'l1 haina adevă rului a u tori tar, coerci t i v , al spi ri tul ui - a avut loc o substitui re a tai nei fund"1mentale a cre�;tinismu l u i . Ideea a u tori tăţii î n v iaţa religic-asă se opune tai nei Golgotei � i Răst i gniri i . În felul acesta se vrea a preschimba Răs tignirea Î n tr-o pu tere coerci tivâ a l u mi i . Pe aceastA cale Bi serica accep t ă mereu s ta tul, sabia ceZJ r u l ui . Rind u iala bisericeasc[l începe să capete un caracter j u ridic, v i nţ'l B i seric i i se supune u no r norme j u ridice î nrobitoare. Nu Î nseamn[l :.1 s t�l că Hristos trebuie să se coboare de pe cruce pen tru a pu t'e�l crede În El ? Iraţionalul crucii , tain�l a adevă rului r[l s t i gni t , n u este o probă , nici o cons trîngere logică sau j u ridicel . Carac terul j u ridic � i raţional al adevărului lui Hri s to s duce l iberta tea în cons tringere . Dos toievski răm î ne c redincios adev<l rul ui r<ls tign i r i i , religiei Calvarul u i , adică reli gi ei l ibertăţ i i . r ..lr des t i nu l i s tori c al c res ti nismu l ui <1 con t u ra t aceas tă nou[t cred i nţă . C re� t i l1 i s m ll l Iu ( Dos toievski este tl n u l nou , deşi

rămîne credincios ad�vă rului iniţi al creştin . î n înţelegerea liber· tăţii cre� tine, Dos toievski il dep<l şit oarecum graniţele ortodoxiei i s torice . Desigur, pen tru conştiinţa pur ortodoxă , el este mai acceptabil decît pentru conş tiinţa catol ică , dar şi pravoslavnicia conservatoare ajunge să se î nspăimînte de revoluţionarismul spiri tual al lui Dos toievski, de liber tatea spirituală nemă rginită . Asemenea marilor genii , Dostoievski e mai presu s de coa te. Conştiinţa religioasă medie dezvăluie doar plati tudine. Ecume nismul conştiinţei religioase Înseamnă cal i ta te , el nu are nimic comun cu canti t a tea , cu colectivismul şi se poa te în tîlni doar la puţ ini oameni . Un geniu religios poate să expri me mai bine calitatea ecumenici tăţii , decî t un colectiv în sensul can titativ al cuvîn tului . Aşa se Intîmp1ă întotdeauna . Dos toievski a fos t unicul care a perceput conştiinţa l ibertăţii creştine, canti tatea fii ndu-i împotrivă . El deţinea însă calitatea ecumenicităţii. In înţelegerea libertăţii, Dos toievski se apropie de Homiakov 30 care, de asemenea, s-a ridicat deasupra conş tiinţei ortodoxe ofi ciale . Ortodoxismul celor doi se deosebeşte de cel al mi tropo litului Filare t 3 1 sau al lui Teofan Zatvornic. Duhul Marelui Inchizitor se poate m anifesta deopotrivă la "dreapta" extremă şi la "stînga" extremL'l . Ideile Marelui In· chizi tor sînt preluate de revoluţionari şi socialiş t i , de Piotr Verhovenski şi de Şigaliov . Acesta din urmă "propune, ca o soluţie finală a problemei, diviziunea omeniri i în două părţi incgale . O a zecea parte capă tă libertatea personală şi dreptul neîngrădi t asupra celorlal te nouă zecimi ale omeniri.j . Aceste nouă zecimi trebuie să-şi piardă personal i tatea şi să se trans· forme Într-un fel de turmă şi, printr-o supunere nelimitată, să a tingă , pe calea regenerării succesive, o s tare de inocenţă pri. mi tivă , un fel de rai primi tiv, deşi vor trebui totuşi să lucreze" . Şigaliov, asemenea Marelui Inchizi tor, era u n " fana tic a l ome· niei" . Pentru revoluţionarul Ş igaliov (la fel ca şi pentru Marele Inchizitor) "robii trebuie să fie egali ; fără despotism nu a exi stat nici libertate, nici egalitate, dar în turmă trebuie să exis te egalitate" . Egalitatea e posibil ă doar în cadrul despo tis· m ului. Cînd societatea năzuieş te spre egali tate, ea trebuie să treacă în mod inevitabil prin despotism. Tendinţa că tre egalitate, spre fericire şi ghiftuială pentru toţi , va conduce l a o inegalitate uriaşă , la o dominare tiranică a une i minorităţi infime asupra m ajorităţii. Dostoievski a înţeles şi a exprimat superb acest

1 32

lucru. i n " Legenda despre Marde Inchizitor" a avut în vedere mai degrabă socialismul, decî t c a t o lic ismu I . Dominarea teocraţiei papal e şi peri cu l oas ele ei e rezii sint de dom eniul trecutului. Viitorul s t a t al M a rel u i I nch i zi to r n u e l ega t de catolicism, ci co l că ie de a tei sm şi s o cia l is m materiali s t . Socialismul este supus

celor trei ispitiri refuzate de Hri s tos în pu s t ie ; renunţă la libertatea s pi rit u l u i în numele ferici ri i şi liniştii milioanelor de o a m eni . Mai Înainte de orice, îl ademeneşte transforma rea pie trelor în pî i n i . Dar, dacă pietrele pot fi pr efăcu te în piini , preţul pi e rder ii l,ibertăţii spiritului uman este nep er m is de mare . Socia lismul abordează împărăţia lu mii acesteia şi i se înolină . Dar împărăţia lum i i se real i ze az ă pe aceeaşi cale, a renunţării la li b e rta tea spiritului . Sistemul soci ali smului, ca religie opusă creştinismului, este leit sistemului M a relu i I nchizi tor, b azat pe necredinţa în Adevă r şi Ros t . Dar, dacă n u există Adevă r şi Rost , a tunci rămîne un singur motiv : compă timirea maselor, dorinţa de a le dărui o fer ic ire fără noimă în e feme ra clipă a v i eţi i pămîntene. Fireşte, e vorba de soc i al i s mul ca o nouă religie, nu ca un sis tem de r eform e sociale sau de organizare economică , sistem care, poa te, că e mai aproape de adevăr. Marele Inchizi tor e pl i n de co m p ă t imire faţă de oameni , în felul său e democrat si sociaIis t . El se s i m te ademeni t de răul care a luat ch ipu l b i n el� i . Ademenirea e de nat ură antihristică . Temelia antihris tică nu s e vede imedi at, nu e g rosieră , e 00 ră u de tip nou , a m ăgi to r , r a fin a t , se p rezintă în totdeauna sub masca binelui. Răul antihri s,tic seamănă Întotdeauna cu bin ele oreştin, există mereu per i col u l amesteculu i , al subs t i tuiri i . Chipu.l binelui începe să se ded ublez e . Chipul lui Hristos Încetează s ă se con tureze clar, s'e co nf und ă cu cel a l Antihris tului . Apar oameni cu idei d edubla t e . î n t re a g a creaţie a lui Merejkovski reflectă în sine această confuzie a i m a gi ni lo r lui Hri stos şi a A n t i h ristul ui , per ma n enta lor subs tituire. Dostoievsk i a prevăzut o as tfel de ofensiv ă asupra spi ri tu l ui uman . I spi tirea ant,i hristică apa re a tunci cî nd omul ajunge în drumu l său la ca pă t ul dedubIării. Atunci pojghiţa sufletească devine ins t abil ă , vechile criterii obiş nuite nu-i mai a j ung , nu se mai î n fi ri pă al tele noi . Există un punc t de coi n ci d enţă în tre trăsături le spiritului a n t i h ristic d i n " Leg e nda despre Marele I n ch i zi tor " şi d i n arl te l ocur i a l e crea ţiei dos toievskiene, şi Între cele din "Poves tirea d e spr e Anti h ri s t " a lui Vladimir So l ovi ov . Şi la Sol'O viov, Antihristul es te

131

i ubi tor de o,lmeni �i s o c i a l i s t , �i l a el acesta i sptl��te cele trei i spi tiri �i \'tca �[I-i fe r i ce a s că pe o ,lm e n i , s ă clădcasdi r a i u l pe p(unÎ n t , a s e m e n i l u i Ş igaliov �i M ,l re l u i Inchizi tor. Acee a � i i po s t azt. il spi ri t u lu i an t i h r i s t ic c a te î n m i n u n n t ul rom an al s c ri i t or u l u i catolic bri tanic Bcnsen ,.Domnul lumii aces tei a " . Romanul l u i B e n se n a firl1li"t c<.1 n u toţi cclt ol i c i i s î n t i sp i tiţi de spi r i t u l Marel u i I nch i zi tor. î n t î l n i m Ia Bensen a ce l e a � i prcmon iţi i şi previ z i un i ClI � i b Dos toievski � i Solov i o v . Ampla di,llectică a lui Dostoievski se bazcaz,l p e opoz i ţ ia D u m n ezcu-om 0i om-Dumnezeu , Hri s t şi Antihris t . Destinul omul ui se manifes tă în c o n fl ic t u l u nor princ i p i i polare d i v i n a u m,ll1e şi tt mano-div i n c , h l'Î s t ice � i an tihri s tice . Descoperirea idei i omu l u i-Du m n ezeu apLl rţ i ne l u i Dos toi evski . Ea capă tă acui t a t e deoscb i t <! în p o r t r e t u l l u i K i r i l l o v . În ca z u l situ pene tri'im adînc in Apocal i psel . A i ci se pune p robl em a capi tală a d es t i n u l u i uman . "Va exis ta LIn om nou , fe r i c i t �i m îndru , zice Ki rillov, parc'l dc1 i rînd . Cel di rui a î i \' <1 fi ind i fer'e n t dacă t r{t ieşte s a u n u , aceb V cl fi omul nou . C i n e va b i rui su fe ri n ţ a �i frica va fi el î n s u ş i zeu . Iar Dumnezeu n u va mai fi " . " D u m n eze u e s t e s u f e r i n ţa fricii de moa r t e . C i n e va b irui suferinţa �i frica , el însuşi va deve ni Dumneze u . Atu nci va f i o v i a ţă nouă , un om no u , tot u l nou " . " Omul va fi zeu �i vn fi r eev a l u a t din pu n c t de vedere fizic . Şi l u m ea va fi reeval uată , �i fa p t ele , şi i d e i l e , �i toa te sen t i men tele " . " C i n c \'a reu � i Sî.l se ucidă pe s i ne, acel a e D u m neze u . Acu m o r i c i n e v a p u t ea [acc ca Stl n u m a i exi s te Dum nezeu , să nu m a i ex i s te ni m i c a l tccv 'l�' . K i r i l lov n u crede Î n t r - o v i i toare v i nţi.! ve)n i di , c i î n ete rn i ta t ea d e a ici , cînd " t impul se opreşte brusc şi va fi e tern "' . Ti mpul " se s ti nge î n m i n t e " . " LlI m�a con t e n e şt e" pen tru cel ca re v a fi "om D u m n c ze u " . "Du m nezeu -om ? " - î n t reabă i LH[.�i S ta vrogh i n . ., Om. D u m n ez e u " - fllspundc Kirillo v , " a ici e deosebi·rea" . Calca u m ano-di v i n u l u i Glrac tcrizeazil experimen t u l spiri t u Ll l k i r i l l o v i an . i n ,lCcs t scop , pri n tr-un act a rbi trar al v o i n ţei de sine , se jertfeş te pc s inc, se sin ucide. I\1oar tea l u i Ki ril iov nu î nscamml moa rtea pe cruce , nu e C a l v a r u l aducă to r al mîn t u i ri i . î n t o tu l , ace as t ă moarte e opu să celei a lui Hri s tos . Hris tos a să vîrşi t vo i n ţa Ta tcl J u i . Kiri l lov î � i î njghebeaz[l o v o i n ţă propr i e , îşi comuni Ce! liberu l a rbi t ru . Pe Hri s tos î l r{ls tignesc ce i ri.l i . Kirillov s e ucide p e sine . Hri s tos d es co p e ră viaţa veşnică în aI ti"l l u me . K i r i ll o v vrea să afirme viaţa v e ş n ică de aici . C alea lui

1 34

Hri s tos se a� l crne dinspre Golgo t a că tre Inviere, că tre biruinţa asupra morţii . Calea lui Kiri llov se î ncheie î n moarte şi nu Cllnoa� te I nviere a . Moartea t riumfă asupra om ului-Du mnezeu . Omul vrea Scl fie an tipodul Du mnezeului -om , o forţi'i polară a Sa ş i , totoda tă , asemă ll[l tor Lui . Pri n Kiri llov, Dostoievski a rată cele din u rm ă limite ale u mano-divi n i tel ţ i i , i mpasul lăuntric al ideii de om-Dumnezcu . Kirillov c b feI de cura t şi ascet ca �i Marele Inchizi tor. Experimen tul a re loc În tr-o a tmosferă pură . Calea omu l u i este aceea a dedubJ[u- i i ce duce spre omul Dumneze u , Dos toievski dC7.:v[tluind dezastrul -l ă l1ntric al aces tuia.

I dei le rel igioase pozi tive ale l u i Dos toi evsk i , concepţi a s a origi nală asupra cre�tjnismul u i , t rebuie că u t a te în pri mul rînd în " Legenda despre Marele Inchi zitor " . Aici Dos toievski e mai genial decît în personaje precum Zosima şi Aleoşa sau în pre ceptde din "Jurnalul scri i torului" . Chipul lui Hri s tos se înnJ deşte cu cel al nietzscheanului Zara thu stra : acelaşi spiri t al :l ibertă ţii, aceeaşi înălţime, ameţi toare, acela�i aristocratism al spiri tulu i . În î nţelegerea d os toievsk iană asupra lui Hri s tos n u a u fo s t remarca te pînă acum t rusă turi precum identificarea lu i Hri s tos cu l i bcrta tea spiri tului accesibilă doar pen tru puţini . Această libert a te a spiritului e s te posibilă fi indcă Hr·i s t o s refuză ol'ice fcI de pu tere asupm ,l u m i i . Voinţa de pu tere privează de l i bertate şi pe cel c,ue domi n ii , �i pe cc:l care este dom ina t . Hri s tos n u cunoa� te decî t pu terea iubirii, c singura pu tere tan gen tă cu libertatea . Religia lui Hris tos este religia libertăţii �i iubiri i , a iubirii libere În tru Dumnezeu �i oameni . Cît de puţin seam[l l1ii accasUi calc cu cele pe CIrc cl'e <;; t inismul a Încercat să le î nfcl p t u i asdl în lume ! Nu n u mai catolici smul conserva tor, dnr � i ortodox i s m u l conserva tor Î n t î m p i n[1 greu tăţi în a-J recunoa� tc pe Dos toievski c a aparţ inîndu-l e . în el a acţiOl1Ll t o ma trice profe tică , o nouă revelaţie a creş tinism u lui , l u i i-a fos t hărăzi t să depăşească l i m i tele creştinismu l u i i s toric. Ideile po zi tive pe carc le-a profeţi t în �,Ju rnallli scri,i torulu i " nu cxprim;l î n t reaga profunzime şi nou tate. în j u rnal e exoteric, se acomo dează ClI nivelul con ş ti i nţei medii . Ca s<1-i înţelegi în profun Lime i deile religio'lse, trebuie s� te adresezi conştiinţei apoea1 35

l i ptice Creştinismul lui Dostoievski e apocaliptic, nu is toric . Tem a apo c a l i p t i c ă nu se poate înghesu i în cadrul limitat al c reş t i ni s m ului isto1'Îc . Zosi ma şi Aleoşa, de care Dostoievski leagă i d e i l e s a l e rel igi o a s e pozitive, nu p o t fi socoti�i deosebi t de reuşiţ i din punct de ve d ere artis tic. Chipul l ui 1 van Kara mazov este mai viguros, mai convingc.l tor, din întunericul lui ir a d i ază lumina in tensă . Nu în tîmplă tor Dos to iev ski renunţă la Zosim a ch i a r la încep u tul roma nul ui Nu ar fi putut să-l prezin t e de-a lungul î ntregului roman . To tnşi , în Zo s i m a a reu ş i t să să de asc ă germenii noului său creştinism. Bă trînul Zosima nu rep rezin tă tipul tradiţional al stareţului , nu se as e am ă nă bună oară cu s tareţul A m b ro z i e de Ia Optina, cei de aici nerecunos cîndu-l de al tfel pe Dostoievski ca fiind de-al lor. Zo s i m a a s tră bătut acea cale tragicc1 pe care Dos toievski călăuzeşte omul. El a în ţeles bine "pu terea KaramazoviJor " din om şi a putut răs punde noilor fr ăm î n tă ri a.le omu1ui l a care n u puteau s ă d e a so l u ţ i i s tareţii de tip tradiţional. El se adreseală dej a bu curi e i î nvier ii i S ta reţ u l S i hă s tri e i O pti n a nu ar fi putut să spună : " Fraţ i lor nu pf'egetaţ i , cuprinşi de sp a imă în faţa tiică loş iei oamenilor ; iubiţi-i aşa t i căl oş i cum sînt, căoi a s tfel iubkea voastră va fi dupcl chip u l şi a s emăn a rea iubirii lui Dumnezeu , ridicîndu-se pe c u lm ea cea mai în al tă a drag os tei pămînteşti . I u biţi toată pl ă s mu i rea Ziditorului acestei lumi, în întregimea ei, p recum şi fiecal'e gră u n t e de ni sip în p ar te Cău taţi cu drag Ia fie c a re frunzul iţă , la fiece rază de soare . I ubi ţ i dobitoacele necuvîntă toare şi firul de ia·rbă , iubiţi orice 1ucru ne însu fleţi t Iubind, veţi înţelege taina Jivină ce se a scun de în to ate ş i , desluşind-o, o d a t ă p e n t ru totdeauna, cu fiecare zi vi se va ară t a tot mai l ămuri t " . "Cu d r ag ă i nimă să te aş terni Ja dra go s te ş i , fă ră istov , iubeşte pe toti şi pe toate, şi inima ta să f i e răpi tă în sJavă prin rugăciune. Scaldă pă mîntul cu l acl'1imiIe b u cu ri e i tale şi s cu m pe să fie lac ri mile acestea pentru tine. Nu te ruş i na de răpirea ce te-a cuprins , di mpotrivă , preţuieşte-o ca pe un har ceresc, har fără sea m [l l1 de care numai cei aleşi se împărtăşesc" . Stareţului Ambroz.ie îi e complet străin ex tazul de m a i sus , me s aju l unui pămînt m i s t ic 'Il unei noi firi umane. Mai degrabă s-ar pu tea căuta asemuiri cu Sfintul Francisc de As s is i , un geniu rel i gi o s ce a depă şi t g ra n i ţel e t i pul u i oficial de sacrali tate . D ar ţ'i nu tul Umbri<ei se d eo s ebe ş te mul t de păm întul rusesc pe care î n co l ţes c a1tfel de flori . Floarea s acr alit ă ţ ii uni'

136

versale, ce odrăslc� te pe pamintul umbrian , nu are egal . Zos ima este doar expresia previ z i u n i l or l u i Dos toi'evski ; nu şi-a găsi t o reflectare artis tică pe depli n adecva tă . Nou a sacrali tate tre buie să se plăsmuiască după ce omul s t riibate o cale tragică . Zosima apare după omul din subterană , după Raskolnikov, S ta vroghin, Kirillov, VersiIov , după domnia Karamazovilor. Din însuşi nucleul pu terii Karamazovilor trebu ie să se ivească un om nou , să se î n trupeze un nou su flet . Naş terea noului suflet este descrisă în capi tolul "Cana Gali leii" din "Fraţii Kar a m a z o v " . Aici adie duhul noului creştinism al lui Ioan. Lumina creş tinismului lui Ioan s trăluceş te pen tru Aleoşa abia după ce sufletul său e cuprins de obscuritate . A devărul orbitor de alb al religiei î nvierii i se desluşeşte după ce a trecu t prin vama amu răciunii neţărmurite , cel ebrînd moartea şi pu treziciunea . Aleo�a es te invi tat la un ospăţ nocturn. Nu-I m a i vede pe stareţul Zosima în coşciug �i nu-i mai simte mi rosul descompunerii . "Da, spre el venea uncheaşul cel llscăţiv, cu obrazul brăzdat de o mulţime de cu te subţiri, se îndrepta spre eI ferici t , rîzînd cu bl î nd eţe . . . Coşciugul a dispărut ca prin far mec, i a r dînsul e îmbrăcat aşa cum I-a văzu t în ajun, cînd fu seseră cu toţii oaspeţii lui . . . Faţa era descop eri t ă şi ochii îi s tră l uce a u . . . Dar ce s-a întimplat ? Ce cau tă printre nuntaşi , să fi fost şi el poftit ]a nunta din Cana Galileii ? . . . " Apoi bă trînul îi spune : "Bem din vinul ce-! nou , vinul bucuriei proaspete, neţă rmuri te " . Ş i , în sufletu l lui Aleoşa, I nvierea a învd ns moartea şi putreziciunea. El a retră i t noua naştere. " î ntraripat, sufletul său era setos d� libertate, avea nevoie de spaţiu, de tot cuprin sul lumii " . "Pacea statornici tă pe păm înt se îngemăna cu cea revărsată din înălţimi, taina gliei se împerechea cu taina ste lelor . . . Aleoşa rămase locului cî teva clipe, neclinti t , privind în jur, şi dintr-o dattl căzu jos , ca secera t . Nu ştia de ce îmbrăţi şează pămîn tul , nu înţelegea de ce simte o dorinţă a tî t de fie rbinte să-şi l ipească buzele d� el, şi-l săru ta În tr-una plîngînd, s tropindu-l cu lacrimi şi j u rîndu-i j ubire pe veci (. . . ). S i , cu fiece clipă simţea , da , simţea ca aievea, aproape palpabil, coborînd în sufl etul său o putere nestrămutată, ca bolta spuzită de s tele'. Un gind se s tatornicca în el temeinic, pen tru v ecie . CcI ce se aşternuse cu faţa la pă mînt era un tînăr slab, pentru ca in locul lui să se rid i ce de jos un om care avea să se lupte dîrz toată viaţa şi care era pe deplin conş tient de s ch i m barea petre-

137

c u t rl cu d in s u l hi di.�IJt.:<l seama de e,l C l I toată exal tarea de C;H"C ' era cupri ns " . A s t fcl i n c h e i e Dostoi evski calca ră tăciriIor omul u i . Rup t d e n a tu ră , d e pă m î n t , omul a fos t e� p ed i a t i n iad . L,\ cap,l tu l drum u l u i să u , el se Î n t o a rc e la pămîn t , l a viaţa natur,ll ă , i n t ră 1 n comu n i u ne CLI cosmosu l necuprins . D,H p en tru cel care a s tri.lb{l t u t edca l i be ru l u i arbi tru şi il r e vo l t ei nu exis tă Întoa r cere Ila t ll r,d<�\ s p re ptl lll Î n t . Î n to<1 l"cerc<I e posibil l ii dmu" prin 1 I r i s los �i prin Cana G alilei i . Prin i n termedi u l lui Hris tos omul se Î n toa rce 1<1 p ..l m in t ul m i s tic, Lt pa tri a s a , la edenul naturi i div i n e Păm în tul este as tfel t l' c1 l1 s figu ra t , natura la fel . Vech iul p{t m Î n t , n a t ura cildudi s î n t , pen tru o lllul c a r e a cunoscu t arbitra r i t a t c a � i dcdu bLl re<1, înch i sc . Nu m a i ex i s tii Î n to a rc e re in r,l i u l p icrdl1 t . O m u l accede obl iga toriu Î n tr-un n o u ra i . Conflictul Î n t re v ec h i u l crc� l i n i s l11 s u mbru , osi fica t , i n tcme i a t pe s u per s t iţi i �i nou l c re � t i n j s m l u m i nos e s te :w gr[l v i t în chipul p[l rintelui Perapoll t , du�m a n ll l lui Zosim ,l , Pcrapon t reprezintă degeneres renţa �i mortificarea ortodox ie i , a fu ndarea aces tei a în pu terea î n tunericu lu i . Zosi m,l reprez i n t [t ren a� terea or todox ici , un nou spiri t al 'lCes tei a . Co n f u z i a S fî n tu l u i Duh cu " du h u l s fîn t " repre zintă scufu ndarea defin i t ivă din înt unericul conştiinţei lu i Fera p o n t . El colcă i e dc s imţ,l m i n t e u rite î mpotriva lui Zosima . Aleo�il adopt[l creştini smul l ui Zosima , al no u l u i spiri t , nu a l l u i Fer'lpon t . Z o s i m a ros teşte u rmă to[uele : "Căci acei care refuzt.'l C1'e� t i n i s m ll J �i se re vol ttl Î mpo t r i va s a Î n csenţa l o r fac parte din e se nţ a l u i Hri s tos �i a�a rtt Ill Î n " . Ace s t e c uvin t e, m o n s t ru o a s e pe ntru 17c1'<1pon t , indicL\ fap l u l eLI chi pul şi asem�inarca lui Dum nezc u nu s - a u curm<1t de t o l în Raskolnikov, S tavroghin , KiriIlov, 1 van K a r a m a z o v dt exi s ttl cale de în toarcere inuu Hri stos. P r i n i n termed i u l lui A l e o ş a ei se Î n t o r c î n tru H ri s t o s Î n propria lor ma tricc spi ri t u ahl .. ,

Dos loievski ,1 (OS l u n scr i i t o r p rofu nd cre� t j ll , nu cunosc ahul mai crc� t i n . Disp u t ele pri v i nd cre� tinismul său se po a r t [\ la nivel de s u p ra fa ţ ă n u i n profu nzime. Şatov îi spune lui S ta v rogh i n ; "Nu cumva dum ncavoas t rCl mi-ilţi sp u s cCl , dacă vi s-ar demon s t ra ma tem,l t ic C:i a d e ve."i r u l e în afara l ui Hris t o s , a ţ i f i de a c o r d s ă r <.l m î ne ţ i mai c u rî n d cu Hri s t o s decit cu Adev{l ru l ? .. Cuvin tele, ap4.l l'ţ i n înd lui S t a vr o g h in , a r p u tea fi ,

1 38

:-;pllse de i ns l1 � i Dos toievski � i , Î n l r-,ldc vrl l", de s-a u s u b i l1 �cIcs

o d a l ti . Î n treaga sa \' i a VI este p(\ tru ns�" de relaţia u n i că , excl u s i vtl cu H ris tos . Şi el a fos t d i n t re <1c e i a care ar fi refuza t m a i degrabl Ade\'{trul în n u mele ,l u i J Ir i s t o s ded t pe HI·is tos . P"n l l'u el n u a exi s ta t Ade,,{l r î n abra l u i I Ir i s tos , se n t i me n t u l h r i s t i c a fos t p rofu nd j,n t i l11 . Adi nci mea cre� t i n i sm u l u i său poate fi n- tlsurat[1 111 <1 i presu s d e orice pri n rapo rtarea 1.1 om � i des t i n u l să u . O a s t fe l de I'elaţie e posibilJ n u m ai î n cad r u l con ş t i i n ţei c re ş t i n e . Crea ţ i a l u i Dos toievski este l c.l u n t riGl creştinis m u I u i , d a r e m a i mult dec i t poveţele lui Zos i m a �i cele d i n "Ju rnal ul sc rii toru l ui " . Do s to i e v ski dc%vi"il uie Ce\',l ce nu a mai cxi s t a t în l i tera t ur a u n i versal{l : t rage concluzia unu i antropo cen t r i sm creş t i n . Rel igia face trecerea s pre profunzimea spiri t u ah1 a omu l u i . Apoi profu nzimea spiritual;.) se reÎntoarce 1a om . Fap t u l e a l t fel decî t î n g noscolog i <1 german;l , in m i s t ic a � i i d ea l i s m u l germ a n . în c a z u l german , ch ipul omului s - a dise m i n a t În d u mne z:e i r e La Dosto i evski c hip u l omul u i rămîne chiar �i în profunzi me. Ace s t fapt [ace din autoflul Karamazovilor u n C1'e� tin profund . Me tafizica Cre) t inLl dos toievskiană trebuie dlu ta t{l mai presus de toa te î n " Legenda despre Marele Inchi zi tor " , o beznă fără fund insuficien t pii trunSi.1 . Legenda e s te o ade V tll' a tcl r e v e l a ţi e a libert<.-lţ i i creştine.

Dos t oievski L1 fos l ves t i l o rll1 i de i i t cocra t ice pravosLlvnice originale, a l l u m i n i i de 1.1 Relsi.h i t . în " Fraţ i i Karamazov4' se pro fi leaz{l o i d eol og i c teocratică , iar g î n d u r i răzleţe despre ea sint î mpnl !? t i a te î n tot cupr i ns u l "Jurnal u l u i scri i toru l u i " . Acea s ti.l teologic teocra tidi p a re u nora esenţi,d:l î n t re ideile l u i Dos to i(·vsk i . A�a Se} fie ? î n i d eolo g i tl tcocr a t iccI dos toicvskian{l n u cxi s t{l n i m ic deosebi t de original , ba , l11 <l i m u l t , există m u l t e con t radil:ţii cu i deile s a l e r e l i g i o a s e de bază profu nd origi nall'. Idce,l teocra ticcl este , în e s e nţ a S .l tcs tamen tarfl , o idee iudaicii , i n terp l et a tă mai apoi Î n s p i ri t roman . Aceastc:l idee es te legat�i de ('unoa� terea d i v i n ii din V e c h i u l Tes tament . Teocr,lţi,l nu poa te sti fie n i cidecu m coerci t i vCl . Teocraţia liberfi ( sintagma aparţine lui Vlad i m i r Soloviov) este con/radie/ia in ([dice/a. Toate teo Claţi i le i s torice, an tecreşt i ne �i cre�tjne, a u fos t coerci tive, 1 39

au cons tItult un ames tec a două planuri ale existenţei , a două rinduieli : cerească �i pămîntească, spiri tuală şi materială, ecle zias tă şi sta tală. Ideea teocraţiei se află Intr-un inevi tabil con flict cu libertatea creş tină , e un refuz al libertăţii . I n " Legenda despre Marele Inchizi tor" Dostoievski dă ultimele şi cele mai pute rnice lovi turi fals ei idei teocratice a raiului pămîntesc, ca denaturare a ideii teocr a t i ce . Liber tatea lui Hris tos este posibilă doar în cazul renunţării la pretenţiile puterii pămînteşti. I nsă teocraţia presupune inevi tabil stăpînirea pămîntească . I n ideea teocratică dostoievskiană se amestecă elemente eterogene, vechi şi noi . Rămîne falsa pretenţie a Bisericii , pretenţie de so rgi nte iudeo-romană , de a răm îne o î m părăţ i e în lumea aceas ta, răm îne ideea fa talis tă a Sfintului Augustin, care trebuie să ducă la domnia Marelui Inchizitor. De falsa idee teocratică la Dosto ievski se leagă şi relaţia dena turată cu statul , recunoaşterea insu ficientă a va.}orii independen te a s tatului ( nu cel teoara tic, ci cel laic) care se j u s tifi că religios din i nterior, nu din exterior, ima ment, nu transcendental . Teocraţia trebuie să accepte inevi tabil coerciţia, trebuie să nege libertatea spiritulu i , libertatea con ş ti inţei , dar în raport cu s tatul ea î nchide în sine o înclinaţie spre anarhie. Acest fals anarhism şi lipsa dorinţei de a vedea ros tul reIigios al s tatului independent I-au caracterizat pe Dos toivski . Trăsă tura e tipic rusească , poate că ascunde o oarecare boală rusească . î n s tarea de spiri t apocaliptică se oglindeşte originaIitatea spiritului rus , de ea se leagă sensibilitatea faţă de vii tor. Dar în s tarea apocaliptică rusă există şi ceva nesănă tos, o insuficienţă a vigorii spiri tuale . I n ciuda profeţi ilor lui Dos toievski , s tarea apocaliptică a poporului rus nu l-a ferit de ispi tirea răului antihristic. "Intelighenţia" , dar şi " norodul" au păşi t prea uşor pe calea celor trei i spititi , au refuzat l ibertatea pri'mordială a spiritului . Dostoievski a fos t su rsa spiri tuală a curentelor religios-apocaliptice din Rusia . De numele lui se leagă şi toate formele de neocreş tinism. El a fos t cel ce a dezvălui t noi s'e ducţii care pîndesc asemenea curente apocaliptice ale gîn dirii ruse, a prevăzu t apariţia riiului atît de rafinat î ncî t e greu de recu noscu t . Dar el însuşi nu a fos t pe deplin liber faţă de aces te seducţii . Ceea ce ram Ine peren e s te î nsă orizontul des chis de Dos toievsk i : adevărul despre om, despre d es tinul şi liberta tea lui .

1 40

CAPITOLUL IX

DOSTOIEVSKI ŞI NOI Is toria spirituală şi intelec tuală a Rusiei secolului al XIX-lea se sci.ndează prin apariţia lui Dos toievski . EI a marcat noul tip spiritual ivit în Rusi a . î ntre slavofili, idealiştii anilo r '40, şi curentele spirituale ale începutului de secol XX, se interpune o revoluţie spirituală - creaţia dos toievskiană . O catas trofă lăuntrică ne desparte de ani i '4 0 . Am intra t în altă dimensiune, neş tiu tă de oamenii ace.1ei epoci ferici te şi liniştite. Noi ţinem nu numai de o nouă epocă istorică , dar şi de altă epocă spiri tuală. Sensibl litatea noas tră asupra l umii a deveni t catastro fică . Dostoievski ne-a inoculat-o. Şi alţii au avut idei şi cre dinţe comune, dar nu acea sensibilitate catastrofică dostoievs kiană, care, mai apoi , va cuprinde pe allţii precum , de pildă , prinţul Evgheni Trubeţkoi 32 . Oamenii anilor '40 trăi au încă în ritmul naturii, simţeau sub picioare solul ferm, chiar şi î n acele cazuri cînd se revendicau de Ia idealismul visător şi ro man tic. î n sufletul lor nu se formaseră încă fisuri . Odoevski 33 şi S tankevici 3.4 sînt la fel de puţin apropiaţi de omul epocii lui Dostoievski ca şi slavofilii . SlavofiliJor şi "occidentalilor" , în vrăjbiţi unii impotriva altora, le-a fos t mai uşor să se înţeleagă reciproc decît oamenilor epocii cu cei din epoca inaugurată de Dostoievsk i . Un om poate să creadă în Dumnezeu , al tul să nu creadă, unul poa te să fie patriot, altul - partizan al Occiden tului ; totuşi, şi unii şi alţi i pot să aparţină unei aceeaşi formaţie spirituală , să aibă aceeaşi structură . Cei care s-au împărtăşit din spiri tul dostoievskian şi-au modificat s tructura sufletească . Sufletele încercate de Dos toievski se raportează Ia un viitor sinistru şi mis terios , sînt s trăbătute de şuvoaie apocal iptice, în ele are loc o translare dinspre media sufletească spre mar ginile sufletului , spre extreme . Aceste suflete străbat o zonă a dedublării pe care n-au cunoscut-o cei din anii '40, mult mai armonizaţi, cunoscînd întris tarea şi melancolia, căci nu întîlni-

141

se rtl nici od,l l c"i altcr-cw) - u l , demo n u l , n ll - � i p u sescrtl Îndl proble mLl A m i h r i s t u l u i . Oal11 t: n i i 'l11 ilor ' ..W , ca � i cei a i a n i lor '60, n u t r ii i a u î ncu î n tr-un mediu apoc,l l i p t i c , n u aj unseseră l a ex tre m , n u- ş i pu neau problem,l sfîr � i tulu i . Cuv î n t u l " apocaliptic�' poa te fi I U l1 t � i în sens p s i hologi c , iar a tunci trebu i e să fie accept<1t �i de cei care refuz(l s�nslll s[w rcl igios-dogm.l tic . N i meni n u poa te S(I nege C:l la Dos toievski totul este î nv[du i t Î n t r-o a t m o s fer[\ de apocal ipsewl . I n acea s t[l a tmosfer(l , a u torul Karam azov i l o r il expri m a t o co mponen ttl fundamen tatl a spi d t u lu i ru s . Oame n i i [ln i l o r '-l0 e r a u u m.l11i s ti s i ideali s t i . Î n or todox is ' mul s lavofj l i lor se s i m t e acebşi pu t�rni� curen t u ma n i s t . Fi reş lc, Î n rcma rcabila s a concepţ i c despre Bi scricfl , l Iomi a kov a fos t U ll umani s t crcs ti n . Dos toievs k i mnrchc<1ză criza u m a n i s mu l u i idea l i s t � i ma tcr Llli s t , fap t i mporta n t n u n u mai în p b n rusesc, ci ş i pc plan mondial . Se mod i f i c ă r'ldic.tl rel a ţ i 'l f. .ţit de pro blematica o m u l u i . Dactl u m a n i s m u l se raporta b omul trid i m c n · s i en al , Dos toicvsk i a sch i ţa t dej a f i i nţ:l CV'ld ridi mensiona1c'i . I n noua J i m c n s i u n e , o m u l de n u d e 'l?tl fu ::da mentul său i rational . C<l rc rrl s t o a rml adcv i"l r ur i l c u l11 a n i s ll111 1 1l i . î n el sc Jezvtlluie noi l u m i � i se red imensioneazt\ î n treaga perspec t i v i.l . Umanism u l nu n mi.h u r,l t Î n t reaga p rofu n z i m e a n a t u r ii u m ane, � i as t a n u numai u m ani s m u l m a tcri al i s t , pl a t , (b r � i cel i deal i s t , m a i profund , eh i ,l!' si cel cres t i n . Umani smul avea un caracter blînd si se com pl â cea În p;op ri,l - i s tare. Dar real i s m UiI vieţii şi reali t a te,l n.l t u rii u m a ne s î n t mul t nui tragice, includ în s i ne con trad icţi i mai mari deci t îşi imagineazi.l con � tiinţa u m anistă . Dupil Dos toievski nu mai pot 'ex i s t a idcali� l i în v ech i u l sens al cuvîn tulu i , n u poa te s ă m a i existe " SchiIIer'� . Sîntem condamnaţi î n chip fa tal să fim reaIi � ti tragici . Aces t realism defi neş te epoca spiri tual,} care s-a i n augura t d upă Dos toievsk i . El presupune o responsabil i t a t e uria)ă pe care generaţiile u l terioare cu g reu au pu t u t Si.l şiJo asume. "Problemele bles temate�� au devenit exi s ten ţiale : despre vi aţă şi moarte, despre des tinul i ndividual şi ge neraL Tot u l a deven i t prea serios , iar (L1C<.1 generaţia l i terară, care a ogl i nd i t cu u ldrile spi ri tu<1Ie la începutul de secol XX , n u s e prezi n t;;) l a înftlţimea spirituală neces a ră , d '1că u neori exist:\ o insufi cienţă de n<1 l Lll'ă moralii , faptul se da toreazii tocma i c a racterul u i p rea serios �i prea real în sens ul on tologic al cuvî n t u l u i . S c r i it o r i i ş i gîndi tori i anilo r '4 0 Il U a u fos t pu�i î n faţ •• t I ll01' imper,l t iv e a tî t de violente.

1 42

* *

Cind , Ia începutul secol u l u i al XX-lea, i n Rusia au izbucn i t noi cu ren te idea l i s te ':i i rel igioase, c e a u rupt c u pozi t i v i smul � i materialismul fi losofiei trad iţionale a i n telectu al i tăţii radical e , aces tea aLI in t ra t sub s e m n u l lui Dos t o i evski . H ozanov 3 5 , Merej kovski , "Noua Cale", neocre� t i ni i , Bul gakov 36 , n eoidea] j � ti i , Ş e s tov 37 , Bel î i , V. Ivanov 3 8 toţi s i n t racor<bţi b Dos to ievsk i , zcl m i s l iţ i din spi ri t u l să u , toţi î ncea rcă să rezolve proble mele puse de el . O"lmenii noului spiri t dezvălu ie o nou[. lume, ascuflsă genera ţ i ilor preceden te. Î 11 gindirea ş i li tera tura rus;. l llcepe era "c1ostoi evskiani s m u l u i " . Infl uenţa l u i Dostoievsk i a fos t mai puternidl �i mai p rofu ndtl dec î t cea a l u i Tol s to i , deşi aces t a din u rmă po.l te d'l s-a evidenţiat mai repede . Tolstoi este mu l t mai accesi b i l Llţă de Dostoi evski , ţi-l poţi face mult mai u�or mentor, e m .l i moral i s t deci t Dos toievski . r nsii idee;l metafi zictt rusii , corn plexii � i subtilcl , cu ['ge prin albia bn'lzdattl de Dos toievski . Tot u l po me� te de la el . Se pot st.lbili doutt s t ra tu ri ale sufletul u i , doutt tipuri de s u flet : unul favorabi i pen tru percepţia spiri t u l u i tol s to i ,1l1 , celăbl t - pen tru percepţia spi ri tu l u i dostoievskian . Cei dirO I',l le pbce factur;.l spiritua],\ tolstoiancl pricep mai greu pe Dostoievski . O,lmenii tipului tolstoian nu 11 11 m<li ctL nu-I înţel eg pe Dos to iev sk i , d a r au ş i o adevăr.:wl ave rsi l l ne faţă de el . Sufletele afb te m ai apropiate de monis m u l 39 şi raţionalismul fclrtl asperităţi tol s toia n nu po t înţelege con tradicţi i le tragice ale l u i Dostoievski . Spiri tul hti Dostoievski sperie şi pare necre�t j n , ba ch iar antihristic. Tols toi , ne apare ca un aJevă r a t creş tin, credincios precep telor evanghe lice, fiindu-i s tră ină , ca nimănui al tcuiva, însăşi ideea mî ntuiri i , lipsindu-i to tal sentimentul intim al lui Hristos. Dos toievski, care � avu t un sen timen t deosebi t al l u i Hri s tos şi iubire fată de El şi a înţeles taina m i n tu i rii, a p u tu t părea un scrii tor întuneca t , si nis tru , necreş tin , odată ce il Jes t[t i nu i t beznele sa tanicc . Avem de a face cu dou ă vojn�e superioare, două percepţii ale fiinţei . In orice caz, pentru gindirea creatoare religioasă, Tols toi n-a reprezent•.1t mai nimic, Î n timp ce Dos toi evsk i a fos t ini maginabil de fecund . Toţ i , Ş a tov, Kiri1 !ov, Piotr Verhovenski , � tavroghin, 1 van Karamazov , au api'trut în secolul XX. In ti mpul lui Dostoievski ci nu făceau parte din real i ta te , ali cons ti tui t doar -

143

o prevlznme, o proorocire. In prima revoluţie rusă ca ŞI 10 cea de a doua, marea revoluţie, s-au revela t motivele lui Dostoievski, ascunse şi inexplicabile în anii ' 7 0 . S-au desluşit astfel limitele religioase ale spiritului revoluţionar rus, caracterul apocaliptic al revoluţionarilor r_uşi. Revoluţia rusă ni l-a apropiat şi mai mult pe Dostoievski. In vreme ce alţi mari scriitori s-au arătat a fi creatori ai epocii prerevoluţinare, Dostoievski trebuie să fie recunoscut ca scriitor al epocii revoJuţionare. El a scris per manent despre revoluţie ca fenomen al spiri tului. Dostoievski a fost un adevăra t fenomen al spiri tului , proorocind prăbuşirea Rusiei în neant. în el însuşi a existat o atracţie abisală . Cu el a început era " problemelor blestemate" , era "psihologiei" abi· s ale, era individualismului subteran şi revoltat, care a rupt-o cu viaţa stagnan tă şi il preves tit celălalt pol, al colectivismului re voltat şi impersonal . Toate acestea au loc în in teriorul curentelor revoluţionare, aici sînt În contact Şatov şi Piotr Verhovenski . Stavroghin ş i Kirillov, Ivan Karamazov ş i Smerdeakov. Dosto ievski a văzut pro totipurile ideale. "Psihologia" lui Dostoievski nu rămîne niciodată Ia suprafaţa vieţii trupeşti şi sufleteşti. în sensul îngust şi corect al cuvîntului, Tolstoi a fost un psiholog mai bun decît Dostoievski. Autorul Karamazovilor a fos t un pneumotoJog, întotdeauna "psihologia" lui se cufundă pînă la viaţa spiritului , nu a sufletului, pînă la întîlnirea cu Dumnezeu si diavolul . Trăim de mult în era cînd nu mai sînt interesante problemele "psihologice" , ci acelea despre Dumnezeu şi diavol, problemele capitale. Destinul instituţiilor şi al revoluţiei noastre stau sub semnul soluţionării problemelor .lui Dumnezeu şi dia volului . Dostoievski nu numai că deschide era "psihologiei" ( aceasta e doar o trăsătură superficială) , dar ne scoate din cercul vicios al psihologismului , că1ăuzind conştiinţa noastră către probleme capitale, ultime. Lev Şes tov greşeşte cînd îl consideră pe Dostoievski exclusiv un psiholog al subteranului . Psihologia subterană la Dostoievski reprezintă doar o porţiune a căii spi. rituale umane. Dostoievski nu ne lasă pradă cercului vicios al psihologiei subterane, jese din acest cerc. Dostoievski nu :cste numai un mare creator psiholog, nu în asta trebuie căutată originalitatea profilului său spiritual. Dos toievski este un mare gînJitor, e cel mai mare metafizidan rus. Toate ideile noastre metafizice ne vin de la Dostoievski care tră ieşte în vîlvă taia pătimaşă a ideilor. E contagiat de aceste 1 44

idei, pă trunde în vîrtejul lor. Ideile lui Dostoievski cons tituie pîinea spiri tu ală cea de t o a te zilele. Fără ele nu se poate trăi. Nu se po a te trăi nerez'o lvînd problema lui Dumnezeu şi a d i a volului , a n emu ri ri i , libertăţi i , răul u i , a destinului omului şi u man i t ăţ i i . Soluţionarea l o r e vitală , nu e un l ux oarecare. Dacă nu există nem uri re , nu me r i t ă să trăieşti. I d ei le la Dos toievski nu sînt ab s t rac te , ci concre te , ele trăiesc . Metafizica este şi e a concr e tă . Dostoievski ne-a învă ţ a t aces t caracter coo cret şi existenţial al i de ii . Am vrea să punem şi să rezolvăm problemele "me t a fi z i ce " în acdaşi spiri t în care le-a pus şi rezolvat Dost oiev s ki . " Me tafiz i c a " ,lui ne es te mai aprop i a tă decît " metafizica" lui Vladimir So I o v iov . Poate că unicul rost al menţinerii " metafizicii " este acela pe care î l are la D os toi ev s ki . Soloviav a fost abstract, nu a a ti n s aJeyărul concretului. S-a situat în proximitatea lui Do s to i e v s k i , a coincis în idee cu el în "Povestire d esp re Anthrist " . însă avem de a face cu un caz paralel, nezămisl i t de duhul lui Dostoievski . în fantezia creatoare dostoievskiană a vieţuit Rozanov, p o a te cel mai mare scrii tor rus al ul t i mel or decenii . Chiar şi ad m i ra b ilu l s ti l rozanov ia n provine din stilul în care vorbesc anumite p ers o naj e dostoievskiene. Rozanov are acelaşi spirit al concretului, aceeaşi vi taHtate a m eta fizicii ca şi Dost oiev ski . A abordat temele l ui Dostoievski, dar abordarea ,lui s tă m ă rturi e pericolelor care te pîndesc urmind spiritul lui Dos t oi ev s k i . Uneori prin gura lui R ozanov a fi l osofa t însuşi Peodor P av l ov ic i Karamazov, reuşind să se înalţe pînă la un an um e patos genial . Lipsa totală a oricărei au t odi s cipl i ne a spir i tului la Rozanov arată că influenţa poa te să fie moleşitoare. I deol og i a lui M erej k o vs k i a germinat ş i ea în d uhul lui Dos toievski, e incl u s ă deja în "Cana Galileii" şi în cugetările lui Dos t oievs k i despre Dumnezeu-omul şi omul-Dumnezeu . fnsă Dostoievski nu i-a putu t aju t a lui M e r ej ko v s ki să găsească cri teriile de a deosebi pe H rist os de A n ti h r i s t, lăsîndu.,} î n nod a t în i d e i dedublate . Astfel se poate pune întrebarea : poate Dosto ievski să fie spi ritus rector ? *

s p i rit u al i ai lui Dostoievski, d ar el nu sensul strict al cuvîntului . E cu neputinţă să calci pe urmele lui Dostoievski, să t ră ieş ti a Ia Dostoievski.

Sin tem moş tenitorii

ne este mentor în

1 45

E greu de tras foloase d in aceas ti't clIc . " Spiri tul lui Dostoievski " tăinuieşte în sine ines timabile comori dar şi mari primejdii. I n sufletul rus există ten taţia arderii pe proprjul rug, pericolul ex tincţiei prin bea ti tudine. Sufle tul rus are un slab ins tinct de au toconservare spiri tuală . Căci nu e cu putinţă să doreşti tragedia, să o propovădui-e şti , n u e cu putinţă să experimentezi dedublarea. Tragedi a omului revelată de Dostoievski poate fi supor tată �i Înnobilată prin diferi te î ncercări, dar a le consi dera drept o cale în viaţi.l este inadmisibil. Stihia ex ta tica , Jioni siacă , cea care dă naş tere t raged i e i , t rebuie să fie lua tă în seamă ca un dat, un pr incipiu de bază al exis tenţei prin care se mani festă des tinul uman. Dar nu se poate apel a la stihia dion isiacă , nu se poa te să-i dai un caracter normati v . E primej dios şi impo sibil să-I interpretezi pe Dos toievsk i după norme. Important este să s tabileş ti o relaţie au tentică În raport cu el . Creaţia dostoievskiană n u ne ara t Ci numai u ria�ele capacităţi spiri tuelJlc ale poporului rus , ci şi faptul că ace s t popor este spiri tualiceşte bolnav. Poporul rus, excepţional inzes tra t din punct de vedere spiri tual, poate fi mai greu disciplina t spiri tual comparativ cu popoarele Occiden tului . Dos toievski nu indidl procedeele de au todisciplinare a spi'ri tulu i , căile de contu rare i.l profilului su fletesc, de înfruntare pieptişă şi bărbă teasccl a su fl et u lu i s truc tural feminin. Ru ş i i au o insuficienţă de caracter, trebuie re cu noscu t ace s t defect naţional . Problem a principală constă în ela borarea caracterului moral , a viri l i tă ţii spiritu ale. Ne aju t[l oare Dos toievski să elaboră m o au tonomie real..-i a spiri tului, să ne eliberâm de orice sclavie spirituaJi'l ? M-am s trăduit s�l ară t că patosul libertăţii a fos t pa tosul real al lui Dostoievski . El nu a învăţat însă cum s[l-şi dobî ndea'scă propri a liberta te spiri tuală şi autonomie morală şi spirituală, cu m s�1 se elibereze pe sine şi să descă tu şeze poporul său de sub pu terea elemen telor inferioare. Nu a fost Î nvăţă tor al libertăţi i , deşi a considerat libertatea un elemen t primordial al vieţii . Traged i a dionisiacă, dedublarea, abisul , par a fi singurele dU pen tru o m . Drumul spre lumină şerpuieşte prin întuneric . M,lreţi a lui Dos toievski const.:l În faptul că ne-a ară t a t lumina i radiind din Intuneric. D ..lr sufletul rus c î ncl inat s,t se scufunde î n hnul întunericului si să riimînă acolo cî t poate mai mul t . I eşirea din neant e chinu i toare, carac terul stihial apasă asupra sufletul u i . Ruşii au sen t i m en tul exa cerbat al individului �i al destinului individual, se caracterizeazCi

1 46

prin nepu tinţa de a-�i menaj a persoana in faţa torentului pasional dion i s i ac , o nepu t i nţ{t de a-şi î nchega form a pasiu nii . Pri n Do s to iev sk i s - a u JesăvÎr�j t revelaţiile spiri tu l u i ru s şi universal. î nsă autorul Kara m azovilor nu exprim ă m a turi tatea virilă a spiri tului dominînd s tihia sufleteJscă şi disciplinînd-o, subor don î nd-o unu i scop superior. În Rusia spiritul pluteş t e î ncă în spon tanei t a tea haoticii a su fletul u i . Faptul se r[l sfrînge şi asupra l u i Dos toievsk i . După o culme a spiri tului naţional l-am n u m i t pe Dos toievski R us i ., nu are conş tii nţă de sine m a tură şi săn[t toJsă . Nu S-J desel vlrşit ceea ce pentru germani a făcu t Fich te � i adepţi i să i . Aces t fapt s-a răsfri n t în mod fa tal asupra revoluţiei ruse . Pe de o parte, Dos toievski a valorifica t excep ţ i o n a l elementul pri mordial al personal i tăţi i , a fos t un fanatic al obîrşi ilor i ndividu l u i aceasta fiind l a tura lui cea mai pu ternică . Pe de altei parte, un rol i mportan t îl au principiile ecu menismului şi colectivismu lu i . Narodnicismul rel igios dosto ievskian a Însem n a t tentaţia colectivismulu i , care paralizează principiul responsabilităţii indi v i d u ale, al di sciplinei spiri tuale . Ideea ccu meniC[l a însemnat deseori o i deal izare înşelătoare a poporu lui rus , o idealizare a colectivu lui ca purtător al spiri tului . I ar poporul ru s es te defici tar, în primul rînd , la capitolul responsabili tăţii i ndividuale, a l autodiscipl inei ş i au tono miei spi ri tuale. î nsă nă toş irea poporului rus o poate aduce doar reforma spi ri t ual;.1 . Abordî nd această sarcină , Dos toievski aju tă la Înfăptui rea ei doar pe j umi'l ta te , cealal tă j u mă tate es te ispi t i tă de narodnicism şi colectivi s m , altfel spu s , el împiedică înfăptui rea acestei a . Prin Dos toievski şi-a gă si t expresie aversiunea rusă pentru cultura medie . Dostoievski a fos t o culme a culturii fuse. I nsti o culme care a marcat criza mondială a culturii . I ar toate curen tele care a u l u a t naş tere d i n spiri tul l u i Dos to ievski j aloneaz.:l cri za cul t u ri i , căderile ci. Criza culturii şi insu ficienţa ei trebuiau să s e res i m tel cu deoseb i tă acu i t a te ş i asupra claselor culturale. Prin toa te valorile ei , cul tura reprezintă media, nu e preocupa ttl de l i mi tă . Cu l tu ra n u i nsufIeţeşte fi inţa auten tică , ea nu este ontologidi , ci simbolică . Criza cul turii este criza s i mbolismului cultu ri i care ati'nge m a x i m ul anume la simbolişt i . E paradoxal : simbo l i smul înseamnă dorinţa fierbinte de a În fru nta simbolis mul , transformarea cul turii simbolice Într-una ontologică î n care ar pu tea fi ati nsă ultim,l realitate, nu simbo lurile ultimei rea l i tă ţ i . Nu s i mbol i � ti i , ci potri vnicii simbolis-

147

mului ramm acei " real i ş t i " ai cultu rii, ce nu r ecunos c simbo· l i s m u l, avind credi nţa realismului î n toate reuşi tele cu l t urii . De asemenea, criza culturii semnifică dorinţa arză t oare a ieşi rii din medie spre limi te"i . În criza cul turii exi s tă o tendinţtl apo· caJlip t ică . O aflăm la Niet z s ch e ş i , în mare măs u r ă , Ia Dos t o ievski . însă s tarea ele spirit apocaliptică , tendinţa că tre sfîr�i t , raportul potrivnic c u media cul turală - sîn t trăsă turi ruseş ti. în a ce s te trăsă turi ale men talitătii ruse trebu ie căutate izvoarele speci ficulu i său spiri tual, r esu ; sele maladiilor spiri tuale. Ne garea cul tu rii medi i es te o t ră sătu ră primejdioasă şi n i hi lis t ă a ruşilor. Cînd a re loc o criză a cul turii la o asemenea culm� u niversal ă , precum Dostoievski , faptul a re un cu totul alt se n s d e cî t atunci cînd ea s e petrece la ruşii obi�nuiţi, cei fără cuI· tură reală, aflaţi în s t a d i u l de pre-cultură sau semi-eultu rl . In vrem e ce la oamenii cu o cultură superioară, Dostoievs k i d eş teaptă conş tiinţa ontologică şi dorinţa de înă l ţ a re de la creaţi a valorilor culturale s imbol ice la creaţia fiinţei autentice, la ruşii ce posedă o cul tu ră inferioară , acelaşi Dostoievski poate sit para:lizeze gustul pen tru cul tură şi să consolideze relaţia nihi listă faţă de cultură . întotdeauna pc t ă r îmul rusesc apocaHps a şi nihilismul sînt tangenţiale în c h i p bizar. Ar trebui să fie separate mai tranşan t . Rusul îşi s coate cu dragă inimă orice v eş m in te culturale ca să apară în esenţă fiinţa autentică . In fapt, fiinţa auten tică nu se iveş te iar valorile culturale sînt arunca te în haos . Avem n evoie absolu tă de conştiinţa faptulu i că adevărata cul tură înseamnă c alea spre fiinţa autentică , iar viaţa dumnezeiască Îns e a mnă cultura superioară a sp i ritului . I n flu enţ a lui Dos toievski este în acest sens păgubitoare pentru ruş i . Influenţa sa a fos t dublă . Totuşi trebuie să ami n tim că Dostoievski a reprezentat doar o criză a culturii , fără a fi , asemeni l u i Tols toi, un duş m an al cul turii . Tendinţa apocaliptică dostoievskiană s-a îmbina t cu recunoaşterea istoriei şi a v al o rilor ei, cu di acron i a istorică . în acest mod t r ebu ie să ne simtim ' moştenitorii spiritului dos toievskian. *

Dos toievski nu a p u tu t fi ment a r al unei d i scipli ne spirituale, f dos toievski,mismul" , ca psihologism rus ; el a învins lăun tr ic . nsă el a răm a s Î n tr-un anume sens un mentor - a învă ţ a t ,

1 48

călcînd pe u r m ele lui Hri s tos, să reverse lumina în întuneric, să-i descopere ch i pu l lui Dumnezeu În omul decăzu t , a învăţa t

iubirea de oameni , respec tîndu-le libert a tea. Dos toievski ne con duce prin în tuneric, dar nu acesta îi este ţel u l . Creaţia lui nu lasă d e loc impres i a unui pesimism sumbru ş i disperat. Insuşi întunericul iradiază lumină . Lumina lu i Hr is tos biru ieş te lumea, s t răbate orice întuneci m i . Cres tinismul lui Dos toievski nu este unul în tun ecat ci lu minos e � te creş tinismul !ui Ioan . Dosto ievski a dăru i t multe pen tru vii torul creştinismului, pentru tri· umful Evangheliei , al religiei l ibertăţii şi iubi ri i . Creştinismul este în pragul mortificări i , din el eman[l miasme putrede ce otrăvesc izvoarel e spiri tu ale ale vieţi i . Multe lucruri în creştinism nu mai seamănă a organism viu, ci mineral . A inte rven it osifi carea . Guri moarte rostesc cuvin te moarte di n care spiritul a zbura t . Spiritul nu vrea să răsufle în s uflete le mortificate , osifi eate religios . Sufletele trebui e să se tope a scă , să se s u pună celui de al doilea botez de foc pentru ca spi ri tul să respire din nou . Victoria duhului an tihri s tic în .tume, p i erderea credinţei şi avîntul materiali smului sînt rezultate secundare şi consecinţe a1e osiEi cării instalate în interiorul creş tinismului , al vieţii religioase. Creş tinismul , metamorfozat în scolastică moartă , în mărturisirea unor forme abstracte, i ndiferente, supus d egene ră ri i c1ericale, nu poate să fie o putere renăscătoare . In creştinism trebuie să vină vremea odră sliri i , a primenirii spi ritu ale. Dacă este o religie e ternă , el trebuie să d ev i n ă religia vremuri lor no i . In el trebuie să înceapă o mi şcare crea toare pe care n-a mai simţit-o de mult. Dos toievski de zos i fi că sufletele, supunîndu-le botezului de foc. In felu l aces ta, el curăţă terenul pentru renaş terea creatoare a sufletului, pen tru m iş c a rea religioasă în care se va ivi creşti nismul cel vi u , nou şi ,'eşnic. Mai degrabă Dos toievski poate fi numit reformator religios decî t Lev Tol s toi . Tol s toi a dărîmat valorile creştine şi a încercat să inventeze o religie proprie. Faptul nu e s te un meri t . Dostoievski nu i nv ente az ă o noua religie, rămîne credincios Adevărului etern şi tradiţiei creşti nismului. Insă el d eş teaptă în creş tinism un nou duh , o miş care creatoare care nu d i s truge nimic. E g<l ta să recunoască toate vechile formule, În care nou l spiri t să se includă . El comunică cu viitorul Într-o epocă în care creştinismul trăieş te aproape exclusiv în trecut . Aminteşte Apocalipsa rămasă literă moartă în creştinismul i s toric . Creaţia lui Dos toievski este extre m de ,

1 49

fertilă pen tru rena� terea creş ti n ă . Ea are caracter p ro fe ti c, i n dică u rj a� c l e capaci t[lţi spi ri tuale ale om u l u i . To toda ttl , pe :lceastii creaţie şi-a pus pecetea du ali ta tea caracteru l u i ru s , rel i efind marile sale posibili tăţ i , dar şi m a ri le pr i m ej d i i ale su fle t u lu i . Noi toţi t reb u ie să urmăm spiri tual moş tenirea lăsată de Dos to i ev s k i , să ne pllrifidim hl u n t r i c şi să conştientizăm expe

rienţa

sa.

Astăzi E u rop a occiden tală , intrata I n ri tmul p roces u l u i ca tastrofic ( ale e<lru i consecinţe încă nu se vă d ) , se ad rese ază Jui Dos toievski şi este mai capabilă să-! înţe l eag ă . Prin voinţa d e s t i nu l u i , Occiden tul a i eşi t din stare.l de autosuficienţă bur gheză in care, pînă Ia catastrofa ră zboi ulu i mondi al, a sperat, se p are , sc.l trăiască ve�nic. Mu:lr timp socie tatea europeană s-a menţinut Ia peri feti a fiinţei , i-a fos t suficientă ex is tenţa exte ri o a ră ş i a vrut să se Î nsc[tuneze de-a pu ru rea la suprafaţa pă mîn tulu i . î nsă chiar ::;i in bi'ne-clclJita Europii , abisul v ulca ni c iese la ivcahl . Inevi tabi l , popoarele E u ro pe i se vor trezi Într-un ad inc spiri tual . Peste tot are loc o mişca re dinspre su p rafaţă că tre pro fu n zim e , chiar dacă a ce a s ta este precedată de alte miş cări de suprafaţă cum sînt ră zboaiel e şi revoluţiiJe . Şi i at ă , după catas trofale �i cal varuri , sim ţin d chemarea profunzimii s p i ri t u a l e , po p oarel e Occidentului se î n d re ap t j , cu mare înţelegere �i din necesitate i nterioară , spre gen i ul rus şi u n i versal care a fos t deschiză torul pro funzimilo r spiri tuale ale omului , şi care a prev ăz u t inevi tabilul catas trofei în lume . Dostoievski este acea valoare s u p re m ă care dă sens po po r u l ui rus, e x i s tenţ e i sale în lume, el e ceea ce v a p u tea n rcl ta acesta I a J udecata de Apoi a p o p o are lor.

1 50

NOTE

1 Pncumato[og;e - (gr. pl1euma - suflu, spm t, logos - s tudiu, �tiinţli) - �tiinţa fenomenelor spiri tuale ca o cercetare a principiilor vitale. La stoici pne u ma e sp i r i tul divin care animă lumea, ordonind-o. 2 Co n ce pţ i e ampra lumii - Am tradu s mirosozcrţanic cînd concep t ie flmpra lumii, (evi t ind sin tagma cu iz stalinist conce pţie desprc lume), cind cOlltcmplare asupra lumii, o traducere aproape literară : mir-lume, sozerţan ie-contemplare, cînd filosofie ( vezi titlul lucrării), renunţind la .rpirit, termen care (a se vedea ediţia franceză int i tulată "L'esprit de Dostoievski" ) n-a re conotaţiile d i n francez{t . 3 "Un t alent crud" - e x p r e s i e folosit<l pe n t r u prima oară d e N. K. Mihai lovski i n articolul Un talent crud, publicat in revista "Otecestvenniie za p i s k i " ( 1 882, Nr. 9-10) u nde il acu ză pe Dostoievski că nu are ideal �i p('r\'erte�te citi torii, proslăvind cruzimea . Vor l ua apărarea lui Dostoievsk i : VI. Soloviov, 1 . S. Aksakov, K. M . Leonticv ş. a . Vezi �i cap . I I I , Libertatea. 4 Me rejko vski, Dmilri Sergheevici ( 1 865-194 1 ) - filosof şi scriitor rus. A promovat t eori a unui nou cre5tinism, teorie preluată critic de Berdiaev. Lucrarea sa Tolstoi .�i Dostoievski este considerată fundamen· tală in exegeza dostoievskian ă . 5 "Crt arşimd . . . " - catren apar ţ i n înd lui A . A . Block.

Leoll/iel', KOllsIllIztil1 ( 1 83 1-189 1 ) - filosof moralist rus . Cunos prin culegerea de studi i Răsă ritul, Ru s it1 şi sla vi/at ea ( voI. I-II ) . 7 ,,sutele l1cgre " - organizaţie u l tranaţ ionalistă ş i conservatoare, ac· tivă in secolul XIX.

cut

8 Omul Iza/ur,t! - i n romanele sale , Dostoievski (ace adesea referiri polemice la 011/ul l1t1/urJI al lui J.-J . Roussea u . 9 Solovirw, Vladimir ( 1 853-1900) - filosof creştin rus, considerat magistru pentru o pleilld,l de gindi tori care i -au u rmat, printre care şi Berdiaev. Operă intinsii ( 1 O volume) din ca re amin tim : Prelegeri despre divino-umanitate ( 1 878- 1 88 1 ) , Yrâ convorbiri despre război, progres şi J/îr.�ittll istoriei tmiversale ((( anexarea unei scurte pot.:estiri despre Anti hrist ( 1 900 ) . Aceastc"i d i n Urmi.l lucrare a ap{lru t , pentru pr i ma dată in româneş te, în 1 992, l a Instit u t u l European din Ia�i . 1 0 Citatele din opera dostoievskiană u rmează in linii generale tra ducerea românească din Opere ( 1 1 volume) apărute la Editura pentru Literatură Universală. Pe alocuri, în folosul demonstraţiei lui Berdiaev, am făcut o traducere proprie, mai aproape de originalul rus .

151

1 1 Personalism - curent filosofic avlndu-şi sorgint�a în monado· logia lui Leibniz, precum şi în filosofia lui Berkeley şi Hegel. In p. per soana umană este categoria suprem ă , percepută ca o entitate autonomă, dar şi ca cre a ţie a Divinităţii . 1 2 E udemonism (gr. e u do im o nia - fericire) - teorie morală fundat.l pe ideea că fericirea este binele suprem. 1 3 Palatul de Cl e ş t a r - I n capitolul "Cel de-al patrulea vis al Verei Pavlovna " din roman ul Ce·i de făcut de N . G . Cernîşevski, au to rul descrie castelul oe cleştar care reprezintă metaforic societatea vi itoare socialist u topică . ln )nsemnări . . . ((, Dostoievski se referă ironic, de mai multe ori , la aces t palat. De altfel , �i în alte scrieri ale sale se fac referiri la "coloanele de aluminiu" ale palatului de cleştar şi la romanul Ce-; de făcut - catehismul cercu ri lor liberale ruse. Raskolnikov frecventează "Palatul de cleş tar " , o cîrciumă , - supremă ironic dostoievskiană ! 14 Repaos - am apelat aici la eminesd anul repaos pentru greu tra ductibilul pokoi, tălmăcit, oarecum in funcţie de context, şi : linişte ori tihnă. 1 5 Ungmnd - concept fundamental al filoso fului mistic german J acob BOhme ( 1 575- 1 642) , filosof ca re iden tifică natura cu divinitatea şi care arc intuiţia contmdicţiei ca izvor al dezvoltări i . Berdiaev a tradus şi comtntat pc Bohme. 1 6 O ptina - complex monahal, care a constituit de-a l u ngul istoriei Rusiei un centru al spiritualitii ţii ruse. 1 7 Voin ţ a de s ine (svoevolie) - concept dostoievskian, voinţa de sine ca libertate nelimitat ă . Am t rad u s prin voinţă acer b d (exacerbată) de sine sau prin arbi/raritate, urmindu-l pe Ion Ianoşi. 1 8 Monofizism ( g r . monos - u nic, physis - natură) - doctrină creş tină care admite numai natura divin,. a lui Hristos. 1 9 An/ropodicce - v. nota 20. 20 Teodirce (t/:eos - Du mnezeu , dike - d reptate , j u s ti ţie) - 1. doc trină filosofico-religioasă conform căreia lumea este opera perfectă a Di vi n i t ăţi i ; 2. teologie natu raW . Termenul a fost introdus in filosofie de Leibniz ( Teodiceea, 1 7 10) . La Be rd iaev t. apare in strînsă legătură cu antropodiceea, omul afl i ndu-sc în comuniune perpetun cu Dumnezeu . (Vezi, în special, capitolul VI I din prezenta lucrare) . 2 1 P elagianism - doctrină eretică cre ş ti nă fundată de călugărul Pelagh ie , ca re susţinea că oa m e n i i pot să vîrşi binele şi fără harul divin. 2 2 ]anJenism - cure nt social-religios catolic fundat de teologul olan. dez Cornelius Jansenius, ]. a preluat concepţ ia Sf. Augustin despre pre destinare. 2 3 Faptă ( " pod rig" ) - am tradus prin faptă ceea ce in ruseşte are înţelesul mai restrins de faptă ascetică a s fin ţ i lo r .

24 HlistoVÎS111 - mişcare erctică rusă , deosebit de act i vă in secolul XIX. Reprezentan ţ i i ace ste ia , Misti, se deda u plăcerilor i n ferioare.

25 Hiliasm ( gr . - "o mie" ) - credinţă în "împărăţia de o mie de ani " pe pămînt a lui Dumnezeu şi a oamenilor neprihăniţi .

26 Ultra11lontanism - doctrină mistică fu nda tă in 1 60 (sau 1 70) de frigianul Montanus care propovăduia ascctismul şi se manifesta im· potriva ierarh ici bisericeşti . A fos t desfiinţ ată in jurul anulu i 400.

1 52

27 Raznocinţî - denumire dată intelectualităţii nenobile din Rusia cu rol importan t in mişcarea revoluţionară în speci al In decen iul opt al secolul u i XIX. 2 8 Herzen, Al. 1. ( 1 8 1 9-1 870) - filosof şi scr iitor rus . In lucră rile sale filosofice Diletalttismul în ştiinţă ( 1 843) şi Scrisori pelttru studiul naturii ( 1 845-1 846 ) a criticat ideali smul hege lian şi materia lismui metafizic. I niţiator al teoriei "socialismului rus" , socialism bazat pe obştile ţ ără neş ti . 29 Bakunin, M. A. ( 1 8 14-- 1 876) - revolu ţ ionar rus şi ideolog al anarhismului . Opere : Dumnezeu şi Statul ( 1 8 7 1 ) , Statul şi anarhia ( 1 87 3 ) . Ca fi losof şi teoretician politic a fost un eclec tic . A promova t ca m etod ă revoluţionară terorismul bazIndu-se in activitatea sa pe ,

lumpenproIetariat . 30 Homiakov, A. S. - poet mesia ni c rus. A interesat în mod deo sebi t pe Berdiaev care i-a inchinat un s tudi u . 3 1 Filaret - patriarh al Moscovei in vreme a lui Dostoievski, simbol al o�fOdcxiei conservatoare. 32 Trubeţkoi, E. ( 1 863-1920) - filosof creştin rus. Influenţat, ca ş i Berdiaev, de Vl . Soloviov, lucr are a sa fundamentală fiind, de altfel, referitoare la acesta : Concepţia asupra lumii la VI. Soloviov. 33 Odaevski, VI. F. (v. Stankevici) . 34 Stankevici, N . M. - Impreună c u Odoevski sint socotiţi d e Ber diaev re pre zent anţi ai unei culturi învechite. Puşkin şi el, vorbind şi d e Odoevski, arată în 1 840 că vechea "mişcare" a murit şi "semnele unei noi mişc ă ri " se întrevăd. 35 Rozanov, V. V. ( 1 856-- 1 9 1 9 ) - sc r i i tor , critic, publicist, filosof rus . Preocupări diverse şi contradictorii , oglindi te şi în operă : Solitudini, Frunze căzute, Problema familiei in Rusia. Victor Şklovski i-a inchinat o monografie Rozanov, Opoi az , Petrograd , 192 1 . 36 Bulgakov, S. N . ( 1 87 1-1 944) - ginditor creştin, maYOJ intru idee, ca şi Berdiaev, al lui Soloviov. 37 Şestov, L. 1. ( 1 86t:r-1 938) - filosof rus, reprezentant al unui ori gi nal existentialism religios. 38 Ivanov, V. ( 1 866-- 1 938) - poet rus. Teoretician şi filosof al simbolismului rus. 39 Monism (gr. manos - unu) - concepţie filosofică potrivit căreia J a baza tuturor fenomenelor l u mi i se aHă un p rinc i p i u u n ic .

1 53

BERDI AEV : R EPERE BIO-BIBLIOGRAfoICE

Ca mulţi alţ i t i n c l"i din " in td ighenţia" r u să a sfir�itului de secol XIX, N i kol a i Alcxandovici BER DI AEV ( 1 874-1 948 ) este influenţat la î ncepu t ul acti vit':l ţ i i sale de teoria marxistă. Este cunoscut ca "marxist critic" şi p u bl ică in revista lui Kautski "Novoe remia ". In prima lucrare filosofiGl Subiectivism şi individualism in filosofia soâală ( 190 1 ) , o cri tică a narodnicilor ru�i, se observă această opţ iune. Tot datorită ei, este arestat, judecat � i exilat ( 1 90 1 - 1 902) . C u timpul ( influen ţ a lui Merejkovski a fost hotărîtoare) Berdiaev trece la ortodoxie. Esenţială pentru noua sa orientare este lucrarea Filo sa/ia libertăţ ii ( 1 91 1 ) . Eliberarea spiritual.:! i nterioară a i nd ividulu i şi teo ret i za re a mesia nismului r u s sint preocupările de bază şi în alte lucrări din această perioadă precum : Stlb specie acternitas ( 1 900-1906), Noua conştiinţă religioasă şi societatea ( 1 907 ) . în 1 9 1 6 publică lucrarea fun damentală Se nsul creatiei in care este fo rm u lclt<:l dar filosofia s a reli gi oasă . I nfl uen ţ at de misticul german Iacob Bohme, Berdiaev aşează Ih cc n t ru l metafizicii sale omul in comuniune perpct u i'i cu Dumnezeu .

Deşi iniţial sa lu tă Revoluţia din februarie, cu ti mpu l se convinge de nocivitatea idcii me s ian ice r u se . Filosofia inegalităţii ( 19 1 8 ) este un demers filosofic izvorit din evenimentele care au dus la inst aurarea bol�e\'ismului. Aici Bcrdiacv polemizeazil cu noua ideologic.

I n 1 922 este arestat ş i apoi expulzat împreună cu alţ i filosofi idca I Î'; o t i , la indicaţiile l u i Len i n , care vedea pericolul acestora ca mai "feroG�" decit Kolcea k , Iudeniei �i Denikin, luaţi la un loc. Merge la Berlin ( 1 922- 1 924) unde înfiinţează "Academia de filosofie şi religie" . Apoi se s t ahile,;-te Ia Paris u nde s cri e la rc\'ista Put; (Calea) . Devine condu c{l tor al edi t urii YMCA - PRESS .

Filosofia lui Dostoie vski (Mirosoz.crţ afzic Dostoievskogo) apare in 1 923 şi are la bază Seminarul Dostoievski pe care-l ţine in tre 1920-192 1 I a . . Academia liberă de cul tură spi r i t u ală" . Dczvălu ind concepţia dosto ienkiană asupra lu m i i , Berdiaev se dezvăluie, la rindul său, pe sine, îşi iden ti fică propri u l .. eu" . Refuzînd ideologiile conjuncturale, autorul î -;; i p u n e intrebarea fu ndamcn tali.\ : ros t ul sau lipsa rostului existenţei. l ar la Dos toievski acesta exist,:l . Este vorba de

către Rost sint

întortocheate,

trec

prin

Ros tu l

bolgiile

divin. Căile omului

răului

şi,

obligatoriu,

prin libertate. Berdiaev le descurd, anal izînd creaţia dostoievskiană . Car tea

1 54

şi

a pel .

BerJiaev apdea?.:!

( a t u nci ,

in 1 923) la Occident, ptc-

n:n indu-l de pericolu l omului-Dumnezeu . N-a reu� it. Glasul său a rii sunat i n pmt iu ca �i a l t e s t rigate de alarm{l : Victor Serge, Panai t Istrati, R ohe rt Kocst ler saLI a l t ru s , K ra"ccnko. Umhra l u i Marx a in tu neca t o par te a Europei , planind �i asupra Occidentulu i . SC"JUI islorie; ( 1 923) � i Noul Ev Meditt ( 1 923) î i aduc faim.l mon-

dial Ci , În t imp ce in ţara sa a inceput si'!. fie edi tat abia în ultimii ani . Alte l ucrelri reprezen tative : Menirea omului. fnccrcm'e de etică pa radoxală ( 1 93 1 ) - lucrare cu tentii personalist<l , Ideea rtlJă ( 1946) o

sin tczfl Il fi losofiei morali stc fuse. Moare la CJ amart , lîngă Paris , i n 1 948 . Dupii moarte ii apare Cu ' fJ()a.�terea de siue ( 1 949 ) , o au tobiografic filosofică de mare succes. "Sînt îndeajuns de mulţi ne-ruşi ce au descoperit orizontul larg al gindirii pe care-l deschid cărţile lui" - afirnă F. C. Copleston in Pbilo sophy in RrtJio, S .U.A., 1 986.

1 55

INDEX DE NUME

In aces t index de nume au fost înscrise toate numele de autori (cu majuscule) , precum şi numele de personaje dos toievskiene (cu litere cur s ive) şi de opere dostoievskiene (cu li teră de rînd) . Adolescentul - 25, 27, 76, 78, 79, 129

Daza (Demonii)

Aglaia ( ldiotul)

Demonii - 26, 27, 34, 6 1 , 65,

27, 73, 76, 77

(de la Optina)

AMBROZIE 1 36

Amintiri din casa morţilor

AUGUSTIN - 4 3 , 4 4 , 1 03, 140

BELINSKI 143

1 7, 1 8

ANDREI

BENSEN

17, 1 06, 1 22,

1 34

BLOY, LEON - 1 15 BOHME, IACOB - 36, 74 BULGAKOV, S N . - 143 BYRON - 46 -

76, 78, 86, 1 22, 1 26 DICKENS - 1 6 , 1 7 Ekalerina 1 vanovna

(Fraţii Kara

tul)

52, 73, 76, 78, 79

Fedka Ocnaşul - 67, 97 Ferapont

138

FILARET - 1 32

BERDIAEV, NIKOLAI - 32

CALVI N

Ekaterina Nikolaevna (Adolescen

BARBEY D'AUREVILLY - 1 1 5 BELtJ,

mazov) - 76

BAKUNIN - 120 BALZAC

DANTE - 29, 30, 3 1 , 32

FILOFIE - 1 20 FRANCISC DE ASSISI

52, 6 1 , 67, 76, 1 37 , 139 GOETIffi - 2 1 GOGOL

Cana Galileii (cap.)

1 37

1 5, 1 7-19

Gruşcnka - 6 1 , 7 3 , 74, 76, 78

CARLYLE - 87 CEAADAEV

CLAUDE LORRAIN - 82

Crimă şi pedeapsă - 28, 61, 62, 65

1 56

136

Fraţii Karamazov - 34, 35, 39,

HARTMANN, E . - 95 HERACLIT - 7 HERZEN - 1 1 6 HOFFMAN, E.T.A. - 1 7

HOMIAKOV - 1 32, 142

LERMONTOV - 1 8

Hristos (personaj) - 49, 50, 92,

Lizt1veta Nikolaevna (Demonii) -

73, 76, 78, 82

1 24-127, 129-1 3 1 , 1 33 HUGO - 1 6, 17

Lizaveta Smerdiaşciaia - 81

HUYSMANS - 1 1 5

LUTHER - 44 MAIKOV, A. - 10, 1 3

Jliotul - 27, 76

MAI STRE,

1 isus - vezi Hristos însemnări din subterană - 17, 28, 31,

32, 53, 92, 100,

126

IVANOV - 143 Jurnalul

42,

2.3,

58, 67, 94, 1 12, 1 14, 1 1 6, 122, 1 35, 1.39

27,

.3 1, 61,

69, 73, 81, 82, 1.35-1.38 Karamazov, Dmitri - .37, 59, 67,

69, 73, 76,

88 -

47, 5 1 , 65, 66, 8 1 , 1 45 28, 31, 35, 39, 47, 48, 50, 52, 55, 6 1 , 65-7 1 , 73, 76, 84, 89, 1 24,

1 29,

1.36,

138, 143, 144 Kirillov

21, 26, 39, 47, 48, 50,

51, 65, 7.3, 80, 86, 134, 1 35, 1 37, 1 3 8, 143, 144 KOŞELEV - 1 1 1 Lebeadkin - 68

Legenda despre Marele Inchizitor

(cap.) - 23, 3 1 , 56, 85, 9.3, 95, 1 24-126,

Timo/eevna

(Demonii) -

Marmeladov

Marmeladova, Sonia - 78 -

64, 90

MEREJKOVSKI - 9, 1 4 3 , 145

38,

1 33 ,

MIHAILOVSKI, N. - 9 Filippovna

16,

27,

73, 74, 76, 77, 78 NECEAEV - 86

Karamazov, Ivan - 16, 2 1 , 27,

1 14,

124-- 1 27,

1 6, 67, 74, 76

Nastasia

Karamazov, Feodor Pavlovici

9 1 , 93, 95,

129, 1 30, 1 32-1 3 5, 140

MARX

Karamazov, Aleoşa -

98-102,

54, 70, Maria

scriitorului

d e - 98

JOSEPH

Marele Inchizitor - 43, 49, 52-

1 29, 1 3.3, 1 35, 1 .39,

140 LEONTIEV, KONSTANTJN 1 1 , 1 8, 1 1 2, 1 14, 1 1 5, 1 1 6

NIETZSCHE - 39, 40, 64, 87, I lO, 1 1 5, 148 ODOEVSKI - 141 Paisie - 103

PASCAL - 29 PETRU CEL MARE - 20, 1 1 1 PLATON - 8, 36 PUŞKIN - 17, 1 8 , 72, 104, 1 1 1 , 1 17 Raskolnikov

16, 21 , 28,

31,

3 9 , 4 7 , 4 8 , 50, 5 1 , 6 1-65, 68, 70, 73, 1 37, 1 38 Rogo;;n - 1 6, 7.3, 74, 76, 78

Romane - 58, 61 ROZANOV, V. V . - 1 43 , 145

1 57

SAND, GEO R GE -

16,

ŞESTOV - 1 4 3 , 1 44

2 1 , 2 9 , 30,

S HAKE S PEAR E -

31 SIlt'ghirev - 68 SOCRATE - 4 3 SOLOVIOV, VLAD I M I R 65, 1 1 9, Smerdeakov

19,

1 3 3 , 1 34, 1 39, 1 4 5 -

.99, 144

1 6,

6 5-67,

98,

SPENGLER - 1 2 Nikolai

16,

21,

26-2 8 , 3 1 , 3 5 , 3 7 , 39, 47, 48, 50, 51, 6 5 , 6 7 , 68, 70, 7 3 ,

74,

76, 78-8 1 , 86, 9 5 , 97 , 1 20, 1 37 ,

Şchioapa

na)

16,

47,

51,

1 58

1 6, 2 1 , 26, 65 , 86,

90,

9 3 , 95,

1 34

- 18, 3 LEV

1 8 , 2 1 , 2 3 , 72,

149 TRUBETKO J,

74 ,

] 3--- 1 5, 143,

1 44,

1 48,

EVGT l E N T

I-! 1

65,

86,

9 3 , 97,

1 26 ,

1 32,

1 43 , 1 44 VCl'silov

- 2 5-28, 3 5 ,

47,

50,

52, 65, 70, 73, 76, 78, 79, 8 2 ,

65,

1 15 Visul u n u i

1 2 1 , 1 38 ,

1 32,

V I LLIERS DE L' r S LE ADAM

7 1 , 80

1 20,

TI UTCEV

TOLSTO J ,

1 29,

8.3, 9 1 , 1 00, 1 1 0, 1 1 3 , 1 2 9 , 1 37

1 3 8 , 1 43 , 144 STRAHOV, N. - 24

Svidrigl1ilov

- 52-54, 86,

1 26 ,

Ferhovel1ski, Piolr - 2 1 , 26, 'P,

STANKEV ICI - 1 4 1 S'Llvl'Oghin,

.5aIOV

Siga!in v

143,

144

99,

(vezi Maria TimoCeev

ZATVOR N IC,

ridicol - 1 00, 1 02 TEOPAN

- 39,

132 Zosima - 3 1 , 6 1 , 82, 97, 1 .3 5 139

C U P R I N S

CAPITOLU L CAPI TOLUL

1 Pro f i l u l

spiri tl1<l1 Jos toievskilll1

7 24

II Omul

CAPITOLUL

1 II Liberta tea

CAPITOLUL

IV R it u l

CAPITOLUL CAPITOLU L CAP ITOLU L

V l u b i re'l VI Revol u ţ i 'l

�i social i smul

1 04

V I I R u s i 'l

CAPITOLU L V I n Marele I nchizi tor, Dum nezeu-om ul

ş i omul-Du mnezeu

CAP I TOLUL

I X Dos toievsk i ş i noi

I n J ex de n u me

1 24 141 151

Note Berdiaev : R epere bio-bibliografice

1 54 1 56

1 59

I n colecţia ESEURI DE IERI ŞI DE AZI au apărut :

1 . Luca Piţu

Sentimentul românesc al urii de sine ;

2 . Vladimir Soloviov : Povestire despre Antihrist ; 3 . Vasle Lovinescu : Monarhul ascuns ; 4 . Henri Bergson : Teoria rîsului ; 5. Henri Bergson

Eseu asupra datelor imediate ale conştiinţei ;

6. Nikolai Berdiaev : Filosofia lui Dostoievski. In pregă tire : Lev Şcs tov : Revelaţiile morţii ; Vasile Lovinescu : 1 ncantaţia sîngelui ; Ş tefan Afloroaei : Intimplare şi dest in ; Leon Bloy : Salvarea prin evrei.

Lector : Silviu LUPESCU Format :

1/16 (54 X 84) .

Bun de tipar :

decembrie 1 992 . Apărut : 1992 . Tiparul execuat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Ştiinţifică laşi Str. Cronicar Mustca nr. 1 7 , C.p. 161